Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

782

Section: Literature

IDYLLIC IMAGES AND ELEMENTS OF PORTRAIT IN THE WORK OF IOAN SLAVICI

Dorin Sergiu Ursuţ PhD Student, ”Lucian Blaga” University of Sibiu

Abstract: The research that I propose, entitled ŗIdyllic images and elements of portrait in

the work of Ioan Slaviciŗ targets a detailed analysis of the way in which Ioan Slavici

sketch his characters from the portretistic point of view. The desideration of this work is

to realise an osmotic relationship between the language of the two arts: the ones from the

sfere of literature and the ones from paintings, more broadly put, the relationship between

the word and its statuary form of representation. In this research, I will analyze two

novels written by Liviu Rebreanu: ŗMoara cu norocŗ and ŗPădureancaŗ.

Key words: , art, painting, literature, portrait, idyllic

Introducere

Să mai creezi într-o lume dominată de modele (rigide) este aproape imposibil în

cadrul unui univers artistic convențional. Această dificultate este potențată cu atât mai

mult cu cât obiectul de artă care nu presupune decât o mică transgresiune estetică asupra

realității imediate ajunge să devină neinteresant. Din această cauză, se încearcă mereu

conturarea unui spațiu imaginar complet, detașat de orice constrângere obiectivă. Prin

urmare, riscul major al artei noi este acela de a ajunge să nu mai fie pe placul oamenilor,

întrucât ea exclude cu totul, cum bine a anticipat Mallarmé, căldura umană. Simțul pentru

biologic începe treptat să fie eliminat din concepția actuală, iar spațiile imaginare pot

prinde rădăcini, atât timp cât orice fărâmă de umanitate este exclusă. În centrul operei de

artă nu mai stă omul ca un conglomerat compact și veridic de sentimente și atitudini, ci

idei abstracte care se prefac că întruchipează figuri umane. Raționalul nu mai primează,

așadar, cu toate că plăcerea estetică „trebuie să fie o plăcere inteligentăŗ1. Depășirea

planului realist, obiectiv și pragmatic, se poate realiza doar prin intermediul iraționalului,

halucinației, artificialului etc. Această transgresare completă spre un univers închinat

oniricului și ludicului ajunge, însă, să fie privit cu scepticism, întrucât este confundat

mereu cu aceleași principii obiective.

Lucrarea pe care o propun, intitulată: Imagini idilice și elemente de portret în

nuvelistica lui Ioan Slavici vizează o analiză amănunțită asupra modului în care

prozatorul Ioan Slavici își analizează personajele din punct de vedere portretistic. Operele

lui Slavici vizează legătura dintre literatură, realitate și verosimil. Este influențat atât de

literatura germană, maghiară cât și de școala rusă sau scandinavă. Realul se

1 José Ortega y Gasset, Dezumanizarea artei în vol. Dezumanizarea artei și alte eseuri de estetică. Traducere de

Sorin Mărculescu, Editura Humanitas, București, 2000, p. 46.

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

783

Section: Literature

sistematizează în literatură, iar scriitorul hotărăște care sunt ideile care vor fi transpuse în

ficțiune. Ficțiunea va fi raportată la real, acesta fiind prelungit. Dezideratul acestei lucrări

este de a realiza o legătură osmotică între pictură și literatură. În realizarea acestei lucrări

se va avea în vedere analiza a două opere reprezentative ale scriitorul transilvănean:

Moara cu noroc și Pădureanca.

Impactul lui Slavici în literatură

Ioan Slavici este considerat a fi primul mare scriitor modern al Transilvaniei, el

întemeind totodată și o direcție literară. Titu Maiorescu numește această direcție ,,realism

poporanŗ, iar Slavici este cel care deschide calea acestui curent. Acest curent va fi

presărat cu anumite trăsături idilice, iar scriitorul ardelean se obligă să analizeze dragostea

și tot ceea ce implică ea, el fiind de altfel un critic al eroticii rurale. Realismul poporan are

în centru satul și târgul de provincie, toate acestea întărindu-se sub egida dimensiunii

realist-obiective. Slavici se dovedește a fi primul scriitor capabil să arate că sufletul

țăranului nu este atât de simplu cum pare, ci este încărcat de vicisitudinile și

incertitudinile vieții. El considera că un lucru trebuia să fie înainte de toate bun și să

prezinte o notă de verosimilitate pentru ca din el să reiasă ideea de frumusețe.

Operele lui Slavici vizează legătura dintre literatură, realitate și verosimil. Este

influențat atât de literatura germană, maghiară cât și de școala rusă sau scandinavă.

Realul se sistematizează în literatură, iar scriitorul hotărăște care sunt ideile care vor fi

transpuse în ficțiune. Ficțiunea va fi raportată la real, acesta fiind prelungit. Din această

explicație nu trebuie înțeles că opera lui Slavici este doar o copie a realității, aceasta

reprezentând mai degrabă o imagine a operei respective. El are o relație specială cu

creația sa deoarece gândurile, ideile, sentimentele sunt transpuse în operele sale. Întreaga

sa creație prezintă trei faze: prima ar fi cea a ,,idilismului și reverieiŗ2, adică o stare bazată

mai mult pe oniric, în care personajele sunt meditative, contemplative, cea de-a doua fază

este ,,dramatică și obsesivăŗ3 , aceasta vizând o stare de angoasă, o stare de spirit

negativă, resimțită și în rândul personajelor, iar cea de-a treia fază ,,didactică și

instructivăŗ4, ne arată că atât scriitorul cât și personajele sale au ajuns la un nivel superior,

ieșind din starea de visare.

Deși face parte din cei patru mari clasici ai literaturii române, Slavici se află în

categoria prozatorilor care cunosc eșecul. În monografia Ioan Slavici, apărută în anul

2002, Cornel Ungureanu afirma:

,,Bruioanele lui Caragiale sunt studiate cu îngăduință, ale lui Eminescu puse în

ramă, ale lui Slavici Ŕ nu doar bruioanele, ci și operele imperfecte Ŕ citite cu milă: ca și

cum cititorul ar trebui să fie martorul unui jaf premeditat. Cărțile lui Slavici, cele

neomologate de manualul de literatură, ar fi un atentat la timpul nostru de cititori liberi, o

crimă la adresa dreptului nostru de fericiți degustători de proză.ŗ 5

2 Magdalena Popescu, Slavici, Editura Cartea Românească, București, 1977, p. 18.

3Idem, p.p 18-19.

4Ibidem.

5 Cornel Ungureanu, Ioan Slavici. Monografie, antologie comentată, receptare critică., Editura Aula, București,

2002, p. 7.

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

784

Section: Literature

Slavici a cunoscut eșecul, dar poate și acest lucru i-a dat puterea să meargă mai

departe. Lui Caragiale și Eminescu le erau apreciate ciornele, iar lui i se citeau operele din

milă. E trist pentru un scriitor să vadă că munca lui nu e deloc apreciată. Dar cei care

cunosc eșecul, vor cunoaște și succesul într-un anumit moment al vieții.

Imagini idilice și portrete convenționale în nuvelistica lui Ioan Slavici

Satul lui Slavici este unul plin de simplitate. Acesta este remarcat prin imaginea

bătrânei care apare în ambele ipostaze importante ale operei Moara cu noroc. Imaginea

idilică apare în momentul în care femeia cu o experiență enormă de viață spune că omul

ar trebui să se mulțumească cu ce are și că nu bogăția aduce liniștea într-o familie:

„- Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea

colibei tale te face fericit. Dar voi să faceți după cum vă trage inima și Dumnezeu să vă

ajute și să vă acopere cu aripa bunătăților sale. Eu sunt acum bătrână, și fiindcă am avut și

am atât de multe bucurii în viață, nu înțeleg nemulțumirile celor tineri și mă tem ca nu

cumva, căutând acum la bătrânețe un noroc nou, să pierd pe acela de care până în ziua de

astăzi și să dau la sfârșitul vieții mele de amărăciunea pe care nu o cunosc decât din

frică.ŗ6.

Pictura realizată încă de la începutul acestei nuvele de către scriitor, poate fi

asimilită cu imaginea unui oracol grec, desprinsă din pictura lui Michelangelo Buonarroti,

intitulată Fresca Sibila Delfica (1508-1512):

6 Ioan Slavici, Moara cu noroc. Popa Tanda. Budulea Taichii, Editura Cartex, București, 2000 p. 27.

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

785

Section: Literature

Asimilarea celor două arte (literatura și pictura) se realizează prin filtrul unui

câmp semantic al cuvintelor bine definit de către cei doi artiști, proiectat fiind în sfera

vizionarismului. La fel ca oracolul grec din pictura lui Michelangelo, bătrâna din nuvela

lui Slavici are un rol de a preveni ceea ce se va întâmpla pe parcursul întregului fir epic,

într-un mod profetic. Aceasta reușește să dea o undă de mister nuvelei, avertizând încă de

la început cititorii despre sfârșitul tragic care se abate asupra operei.

Idilicul este prezent în întreg începutul nuvelei atunci când atât Ghiță cât și Ana

sunt oameni simpli care vin cu gânduri bune. Portretele celor doi pot fi asimilitate cu

picturile lui Nicolae Grigorescu, cel care înfățișează cu o mare minuțiozitate și simplitate

imaginile unor țărani care doresc să prospere într-un mediu rural. Cel care-i face să se

schimbe este paradoxal cel mai linear personaj al literaturii române, Lică Sămădăul, care

transformă idilicul în convențional. Din acea imagine inițială a lui Ghiță nu mai rămâne

nimic, ajungându-se la momentul în care nici măcar soția sa, Ana, să nu-l mai

recunoască.

„Ana se întoarse cu obrajii aprinși de la el și ieși afară ca să-l caute pe Ghiță; dar

ea îl văzu departe pe vale în sus călărind spre Fundeni, rămase câtva timp rătăcită în tot

trupul, apoi iar se întoarse.

- Așa-i Ŕ zise ea zâmbind Ŕ s-a dus. Cu atât mai bine!

Lică se ridică și făcu ca și când ar fi voind să plece și el.

- Ce vrei? Întrebă ea.

Nu spuneam că trebuie să plec?

- Să nu umblăm cu vorbe deșerte, îi zise ea. Acu rămâi. Tu ești om, Lică, iară

Ghiță nu e decât o muiere îmbrăcată în haine bărbătești, ba chiar mai rău decât așa.ŗ7

Simplitatea este caracteristică și personajelor din Pădureanca, care sunt

caracterizate de liniște, de un sentiment de iubire sincer trăit de Simina și Iorgovan, dar

care va fi din nou influențat de diferite motive și va merge într-un final spre convențional.

Considerată de foarte mulți critici ca fiind un roman, printre care și Ion Breazu,

Pădureanca este o continuare a temei dezbătute de Ioan Slavici în nuvelele Gura satului

sau La crucea din sat și anume cea a iubirii în universul rural:

„În dosul lui un fluieraș și un lăutar cântau Ardeleana, iar un flăcău de cei cu gura

spartă luase cinci fete și le juca. Lumea adunată împregiurul lor izbucnea la toată șoția lui

în hohote și iar se stăpânea, ca nu cumva să-i scape vreo vorbă pe neauzite.

Iorgovan, auzind chiotul și hohotele, se întoarse în călcâi, apoi tresări, rămase o

clipă nemișcat și se dete câțiva pași înapoi.

Îi trecuse ca o săgeată prin inimă: una dintre cele cinci fete era Simina.

7Idem, p. 117.

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

786

Section: Literature

Nu! nu era Simina; era numai o pădureancă, o fată, și pădurencele și fetele mai

ales pe la miezul nopții seamănă unele cu altele.ŗ8

Portretele realizate de către scriitor sunt realizate printr-o simplitate aleasă, ele

fiind creionate și transpuse într-un tablou reprezentativ, de mare valoare. Iubirea dintre un

sărăntoc și un bogătan este analizată cu mare precizie, iar trăirile acestora sunt trecute pe

primul plan. Imaginarul operei lui Slavici se bazează pe aceeași imagine a satului, o

imagine care atinge dimensiuni deosebite în scrierea sa. Întâlnim această simplitate a

satului atât în pictura lui Ștefan Luchian, dar îndeosebi la Nicolae Grigorescu, un geniu al

picturii autohtone. Tablourile care reies din nuvelistica lui Slavici sunt realizate atent și

cu precizie de către un artist priceput, prin filtrul unor tușe.

Ioan Slavici rămâne ,,simbolul emblematic al bărbatului dârz, al omului de

caracter care, supus vâltorilor vremii, nu şi-a schimbat nici firea, nici atitudinea şi nici

crezulŗ.9 El rămâne neschimbat în ciuda tuturor vicisitudinilor vieții, un om cu caracter

frumos, care acceptă bucuriile și necazurile pe care viața le oferă.

BIBLIOGRAPHY

Angelescu, Silviu, Portretul literar, București, Editura Univers, 1985.

Cenușă, Elza, Literatură și pictură, București, Editura Albatros, 1983.

Cubleșan, Constantin, Ioan Slavici Ŕ portret în oglinda timpului, Conferințele

Bibliotecii Astra, nr. 93/2010.

Ortega y Gasset, José, Dezumanizarea artei și alte eseuri de estetică, Editura

Humanitas, București, 2000.

Popescu, Magdalena, Slavici, București, Editura Cartea Românească, 1977.

Slavici, Ioan, Pădureanca, București, Editura Cartex 2000, 2016.

Slavici, Ioan, Moara cu noroc, Popa Tanda, Budulea Taichii, București, Editura

Cartex 2000, 2017.

Ungureanu, Cornel, Ioan Slavici, București, Editura Aula, 2002.

8 Ioan Slavici, Pădureanca, pp. 26-27. 9 Constantin Cubleșan, Ioan Slavici - portret în oglinda timpului, Conferinţele Bibliotecii Astra, nr 93/2010.