ISTORIA LITERATURII ROMANEVII

ISTORIA

LITER ATURITROMANESTI

IN VEACUL AL XIX-LEA

DE LA 1821 INNAINTE

In legAtura cu dezvoltarea culturalä a neamulul

DE

N. IORGA

VOL. IIEpoca lul M. Kogilniceanu

(1840-48)

BUCURETT

«MINERVA», Institut de Arte Grafice §i Edituri.BLTLEVARDUL ACADEMIE4 3 STR. EDGAR QUINET, 4

1908.

CARTEA I-a.

Epoca lui M. Kogälniceanu.(1840-48.)

CAPITOLUL I.

Cele lucr&rl ale lul liogAiniceanu: Revistele «Dacialiterarto) §i «Archiva romAneascit». Publicarea cronicelor.

I. P.RIVIRE /N URMÄ. CONSIDERATII GENERALE.

Eliad daduse limbil romanevtl. o gramatica, o ortografie vi re-gule pentru introducerea neologismelor pe care, In scurt timp, leprimira cei mal mu1ì i maT bunT dintre scriiton. Asachi dovediseca despretuita limba moldoveneasca nu e buna numai pentru cin-tecele poporulu i pentru oftarile amoroase ale boierilor tinen, ci

poate sa urmareascil vi s atinga clasicitatea sculptural/ a so-netuluT. italian impecabil i concis. Multamita, maT ales lul Eliad, oparte macar fara, Indoiala Inca o prea mica parte din litera-turile apusene intrase prin traducen In romanevte; se dovediseastfel pe deplin ca limba noastra poate reda lute() forma multa-mitoare nuante deosebite din scrisul felurit al marilor antaretT pecari i-a avut omenirea. Se tradusese mult din literatura francesaal veaculuT al XVII-lea, destul din aceia a epocel filosofilor; apoltalmacitoriT se indreptasera catre Lamartine, catre Byron, 'Inca-patorli romantismuluT. Negrut indraznise a se atinge de Hugo ;tot el daduse ceva din Puvchin, capetenia vcoliT romantice rusevd.Deocamdatit la o parte de ochiT p.ubliculul, Basarabeanul Stamaticulegea In ragaz din mal multe literaturT pana, vi din EnglesulMoore vi da un vevrnInt romanesc acelor buctitl care-I placu-sera maT mult In cetitul luT harnic.

Asachi, întäiù, Eliad, pe urma, incepusera o literatura romaneascAartistica, personala, solid clasica la unul, visatoare vi romantic/la cellalt. colarT literari aT luT Asachi, In ceia ce privevte poesia,nu s'ail ivit : era vi prea grein Din potriva, Eliad vi-a gasit

4 ISTORIA LITERATURIT ROMXNESTI

pede urmatorl pe cararile tntortochiate, umbrite de multa taina,bogate In colorI schimbatoare, In veden l neagteptate, ale romantis-muluI lamartinian i byronian. Cirlova apare gi dispare, un fel deAndré Chénier al nostru, amestecind forma abstracta, suptire,a veaculul al XVIII-lea cu nelamuritele avintuil ale epocil noua.Alexandrescu se tine Indata dupa dinsul; neasamanat mal precis,mai circumstantiat, mai sincer i mal vibrant, rasplatind prin toateaceste insugirl lipsa lul de egalitate, govaielile i lunecarile ver-sulut sù nesigur. Dupa fabula corecta, mucalita, dar ugoara, a lulEliad, el crease fabula sociala, satirica, fabula care zugravegte in.trasaturl tarl o societate rea, i Indreapta, prin batjocura acoperitaa fictiunii, spre timpurl maI bune.

Alexandrescu e poetul muntean. Moldova da pe Negrut, care seformeaza prin cetirile sale din lirabile francesa i ruseasca, nu farN,oarecare inrlurire a literaturif line a boierilor d'innaintea lul Asachi.N'are Innaltimea de suflet al luI Alexandrescu, avintul filosofic,personalitatea pronuntata, Indrazneala de indignare a acestuia, care

mult superior ca om. MaI prosaic, dar maI egal, mat superficial,dar mal mladios, maI putin noil, dar mal corect, mal armonios,mal harnic i mat cult, ducInd o viata care ugureaza mal multscrisul vi-I da o Infatigare maI agezata, scriitorul din IagI incepeIn mal multe directil. El da cele d'intaiti schite despre locurfoamenl, cele d'intaiii reveril glumete; el zugravegte cele d'intaiiltablouri istorice; el pune pe hIrtie cele d'intaiii scene de moravarY,intemeind astfel nuvela, de care nimenl pana la el nu cutezase ase atinge; el se risca Intr'un capitol de epopeie nationala i izbu-testa, uimind pe contemporaniI

Fol apar. Refusat ÎntäuÙ de Grigore-Vocla Ghica la 1827 1,Eliad capata invoirea de a scoate un ziar de la Rugil OcupatieI din1828. Asachi urmeaza Indata. Foaia de informatil ofíciale capata, launul gi la cellalt, dar mal ales la prietenosul, la vioiul Eliad, care-t.Icauta colaboratorI In dreapta i In stInga, o Insemnatate mai mare,gi ea face un loc i literaturiL Cu vremea se ajunge la publicatiIliterare speciale, la gCurierul de ambe-sexe», la gAlauta roma-

Prefata /uT Ilogginiceanu la (Dacia literar: an sfirgit, la 1827 d. I./liad vru, gi ar fi putut, pe o emit mult mal mare, sit ispriiveascii aceiace Racocea i Carcalechi nu puturii face. Ocirmuirea de atunce a Teril-Ro-mitnegtT nu-T ditdu voia trebuincioas&s.

PRIVIRE IN 1JR3a. CONSIDERATII GENERALE 5

neasca». Daca ele nu se pot dezvolta §i. nu stilt in stare a ci§tiga,un public mg mare, mal. atent §i. maI iubitor, servesc macar Aintretie curentul literar §i sa, discute chestil culturale §i. lingvistice,care nu meritati totdeauna sa fie aduse in discutie.

Daca in Principate cd dol «paring aï literaturil romane§tl» seincaiera §i se spurca, de hatirul normelor de limba vorba merge,daca tinerl, ca Bolia,c, doritorl de a ie§i la iveala §.1 a stringe injurul lor pe scriitoril maI tinerl §.1 decit din§ii, nu sint in staredecit sa, dea foite trecatoare, fail nido insemnatate pentru dez-voltarea scrisulul romanesc, pentru ivirea §i formarea talentelor,Ardelenil, intre cari ail rasarit acum Timoteiii. Cipariil, SimionBarnut §.1 Gheorghe Barit, vin §i eI cu foile lor, politice §i lite-rare. «Foaia Duminedi», prefacuta maI tarziti in «Foaia pentruminte, inima §i. literatura», nu dispune de puterI noua, ea nu ur-mare§te o noul reforma a limbil literare sail a felulul de scris

de §i, pentru a satisface moda, se amesteca il ea in acestechestil, invrajbitoare adesea, fara, solutie une oil; prin aceasta,publicatie noua, nu vorbe§te Inca o §coala literara, Inca o tovaraliede scriitorI, necunoscutI sail putin cunoscutl, niel o ambitie RN,-mina care-§I cere partea pe lume. E o foaie de educatie natio-nala, al card alcatuitor, Barit, simte toata raspunderea pe care oiea asupra-§1. Acesta e un caracter mil, un semn bun §i un ele-ment de progres. in acela§T. timp insa, far% nidun fel pe patima§i fail leaca, de partenire, el cuprinde Cu ocha, recunoa§te, sti-meaza §i cauta a popularisa tot ce se tipare§te mal bun in toateprovinciile locuite de Rominl. De la ArdelenT, cari dadusera, ex-presie ideil de romanitate §i printeinsa facusera. pe RominI a fimindri de din§iI, a despretui un present de ingenunchiare §i. in-cultura §i a canta prin toate silintele lor un viitor vrednic deo atia de nobila obir§ie, de la ei venia acuma, inteo forma foartereservata, ce e dreptul, maI mult ca o incheiere, decit ca o pro-clamatie, ideia unitatii culturale neapdrate a .Ronzinilor depretutindeni, carisa serie, in accia§1 limba, Cu aceia§1 ortografie, dupil,acelea§T norme generale §i. In acela§I spirit, o literatura unica, por-nind de pretutindenI §.1 primita in fiece loc. Ti nu e o intimplareca acela care a aruncat intiiil vorba de «Dacia» in sensul geo-grafic §i istoric vechiti mal ales, inginerul PopovicI, a§ezat inTara-Romaneasca, e fag, un Bucovinean 1.

1 Dacia literard, cronica n-luT 1.

6 ISTORIA LITERATLTRIY ROMXNEST1

Cu toata cumintia i buna cuviinta, a lor, cu toata nepartenireaimpersonalitatea Impaciuitoare, de care dadusera dovezI, Arde-

lenif nu puteau realisa Insa aceasta frumoasa ideie a unitatiIminilor prin cartea romaneasca, prin graiul ce vine de la un su-flet la altul si nu cunoaste In cale piedecl mestesugite, pajerl,stilpsf cu vîrci in mai- multe culorl i pIrghii de lemn care se in-cuie cu kcal. N'aveail mijloacele material°, n'aveaú usurinta decomunicata I01 libertatea de miscarI a color din Principate. i n'a-veati, ca acestia, talentele, puterea creatoare, individualitäile marl,izvorul vesnic de innoire. Profesoff bunl, ()amen): cultf, inteleptl,cugetatorl, scriitorI limpezI, in stare chiar a se incalzi, a bate dinaripI pentru a zbura scurt timp i el, tinerii de peste muntl n'a-veaü internsiI marea originalitate producatoare care lipsia dincoace.

daca ajung indrumarl competente i cinstite pentru a porni uncurent, trebuie altceva decit reproducen l pentru a-I lntretinea acolode uncle a pornit scinteia fär A se poata cladi i vatra, pe carefocul luminos i inviorator sä arda.

Un om foarte cult, foarte harnic, cu un talent netagaduit, sim-patio i cuceritor, un om tinar i plin de avint, care sä nu cu-noasca toate piedecile unef terl ramase in urraa i deprinse a zdrobiaripile Increzatoare, un om In sufletul caruia A, nu se fi sinkcredinta in viata ideala, in rosturile morale, pe care el s'o fi adusde aiurea, unde ea fiin i fericia miile de mil de oamenl, unastfel de om treb-aia. i, ca A poata, razbate, avea nevoie de unnume boieresc cunoscut, de o situatie sociala alma doar toatese faceail Inca prin boieri, pentru bojen i In mijlocul boierilor11 trebuia titlu, uniforma, talent de societate, usurinta de miscare

vorba. Se mg' cerea insa, de la el si oarecare avere si un spiritde initiativa, de intreprindere, cum 11 avuse, i nu-I mal aveaacum, Eliad. Caul creatorul unei ere noua trebuia A fie, in acelasItimp, un tipograf, un ziarist, un editor, un librar.

In Principatul muntean, zadarnic s'ar fi cautat acest om. Boliacfiadraznia, dar el era un tinar din multime, cu citeva cunostintf prinsepe apucatele ; nu se putea vorbi Inca serios de talentul luï, si elera Ara° si'n bald% Puterile sufletestf cele marl* le avea Alexan-drescu, dar acesta era un biet copil vesnic, care, In cautarea unulragaz priincios poesiel, ratacia de la unul la altul, bine primit

silit sä plece rapede de dincolo, un nepractic, dibuind, cu

PRIVIRE IN UR.M.X. CONSIDERATIT GENERALE 7

ocha pe sus, pe cararile primejdioase ale vietil, uncle numai cinecalca drept §i. bine, cu enorgie §i tinta sigura, numai acela iea dela talentul sati tot ce acesta poate s deje. Cu §coala lul Vaillant,cu originea sa de boierina§, cu putinele sale cuno§tintT, ocroti-toare §i. umilitoare, cu situatia sa de iuncar demisionat pentru in-capacitate, cu apostolica lui lipsa de once mijloace §i cu far-nientele sati de fire §ubreda §i. de romantic instrainat de lume,In sftr§it cu aproape absoluta 1111 nerecunoa§tere intre scriitorlEliad 11 facuse de batjocura §i pana §i. un Boliac ii trimetea cito

sageatti. , ce ar fi fost el in stare a face ?

Din Moldova trebuia s. porneasca era noua, a literatura roma-ne§ff. coala cea buna a lui Mihai Sturza ajunsa rapede cead'intujü§coala romaneasca, o adevarata Universitate, superioaraa§ezamintelor de cultura innalta pe care le aveati G-reca, Curteaintelegatoare pentru cultura a acestui Domn, o societate deprinsaa privi catre Apus §i. a primi indreptarl de acolo, un stapinitoregoist, tiranic §i lacom, dar de o scinteietoare de§teptaciune, de

ambitie care nu e fara noble % §i. de un s,pirit organisator su-perior erais tot elemente care puteati folosi unni noú avint alputerilor literare romane§tT.

Dar §i aid trebuia omul. Negrut nu putea fi acela. Avea un.covir§itor talent, bogat, felurit §i elastic. Era boier al RegulamentuluiOrganic i deputat al Adunara. Legiuitoare. Toti, batrina §i tinera,11 incunjurati de respect. Moldova se min' drià cu dinsul. Dar cul-tura lul, foarte real', era culeasa capricios In cursul und tineretelipsite de indrumare ; o educatie a vointei sale n'avuse cum sit ofaca ; rapede familiarisat cu eleganta ironie romantica, el rataciamai bucuros prin dudaiele inflorite, odihna crud §i cum

§uguind pe cale cu sine insue, cu alta, cu cine-I intelegea§i cu lucrurile fina, care nu vad §i nu aud, decit sa taie cale, insilinta bratelor sale, pentru ca, pe drumuri croite de dinsul §i duseapoi mal: departe de 41tiI, sa treaca alaiurile maii de lupta, debiruinta, de stralucitoare triumfuri ale neamuldi sati. Nu, o astfelde misiune nu era potrivita pentru aceasta simtitoare fire glu-meata, raspindind mult dintr'o bogatie sufleteasca mare, pe dud,in chip trecator numaf, qvagabondh pe auritele ara a' unel spe-rante inteun viitor frumos», innainte de a se inradacina prin inte-

8 1STORIA LITERATIIRI/ ROAIXNESTI

rese personale in ttrista rea,litate», care nu da nicTunuT talentsoya pentru florile sale §i pentru rodurile trainice.

toate potrivit insa, pentru aceasta chemare era MihailKogalniceanu.

II. UN STTJDENT ROMIN IN STRXINÄTATE. TINERETA LtdM.THAIL KOGILNICEANU.

Mihail Kogalniceanu se coboria din Constantin Stolnicul, fratelecronicaruluI din a doua jumatate a veaculul al XVt11-lea. Dacaacesta, Ienachi Kogalniceanu, inseamna, faptele Domnilor din vremeasa i suferintele Ora In stilul color cari treceati in condid soco-telile VistierieT, fratele Constantin era un same§ de mare talent,un deosebit me§ter In strInsul banilor de la nenorocitil birnicI;prin buna rinduiala, insa ma.I mult decit prin hrapirea indatinata,el facu in scurt timp, po vremea cind Stavarachi din Tarigradstapinia averea teril i hotaria despre soarta Domnilor, ca izvoarelesg, cure, iara§T Imbiel§ugate bateau Tesaur secatuit. Fiul Jul Con-stantin, loan, numit dupa unchiul cronicar, e putin cunoscut. Else tnsura la 1780, facInd nunta in biserica lul tefan-cel-Mare dela PapautT, In margenea Boto§anilor, cu Smaranda Banta§, din acestora, In care-§I va fi petrecut cea maT mare parte din viata. La1800, el era ingropat In biserica Sfintel. Paraschive, bisericadin mijlocul curtilor boiereel. botu§anene. Dupa maT multi copiTcari nu traira, se nascu, In 1787, Ilie. Citva timp dupa moarteatataluI säú, intImplata la 1800, acesta intra in findurile boierimilmarmite, §i, folosindu-se §i el de acel curent care aducea spre lo-curile de sus oamenT noT pe un Iordachi DraghicT, de pildaajunse cu vremea om influent, puternic §i bogat, membru res-pectat al chisel* de privilegiatl creata de Begulamentul Organic. Sepricepea, ca i bunicul, foarte bine In rosturile de banI, i com-petenta luT In aceasta privinta, Ii§i crea, o cariera Insemnatal.

Din casatoria lui Ilie, care nu se innaltase Inca a§a de mult, cufata unui Medelnicer, altfel de origina... genovesa pentru nepot,

Studii pi doc., III, pp. 66-8.

TINERETA LITI MIHAIL ICOGXLNICEANU 9

Cu Catinca Stavila, se nascu la 6 Septembre 1817, in Ia.ff 1, uncare fu numit Mihail, dupg, numele lul Mihal Sturza, a carutmama; Domnita Marghioala, fiica luI G-rigore-Vodg, Calimah,tez pe prunc. fie se daduse pe Ruga, ace§ti Sturze§tt i de aicIvin i legaturile pe care el insu§li le avu cu spri-jinul pe care, timp indelungat, acesta-1 dadu, ca fiulul unul casnical sil, lui Mihat

Capatg, invataturg, de moldovene§te, in casa, impreung, cu cele treIsurorI Profira, Maria, maritata apoI (1836) cu Leon, i Elenade care a fost foarte strins legat totdeauna, apoI frantuze§te,de la calugarul Gherman Vida, Maramura,$eanul i autorul de gra-matica francesa, care statea in casa VorniculuI Alecsandri. Scri-itorul pometie§te mal tirziti «§coala Trelsfetitelor sail a dascalulul»,a «loghiotatulul dasctil Gheorghe», precum §i «falanga parinteascape talpa picioarelor», in cas de lenevie sail neascultare. ApoT. MihaIfu dat la §coala de frantuze$te a profesorilor Lincourt, ChefneuBagarre, i anume, la 1831, indata dupg, ce familia se intoarse dela tara, unde o silise sa mearga, holera, care l'usaIi nemeriaacolo jertfele 2. «Pansionulo, cel vrednic de acest nume,era a§ezat nu departe de Scaunul Ispravniciet i avea, pe lingao Evada cit un crediti», i inovatia unuI «pare engles». Seinvata putina greceasca §i, destul de bine, limba color treIrectort in vorbire, lectura i scris, cetindu-se cu sirguinta vesti-tele «Aventures de Télémaque» i intrebuintindu-se metoda lulJacotot ; §colaril harnicI cpätaì i premil. Kogalniceanu fu, nispune el insu§I, cel d'intgRi inscris, §i, pana sa,-1 vie i altI colee,intre cari i cel mal* mare dintre fifí lul MihaT. Sturza, pe atundnumaI Vistier, Grigore, el avu o tovarg§a de invatatura, de prim-higa:1 i de copilareasca dragoste, pe Niceta, fiica dascalulul degrece§te. Idila se desfaprg, dupg, formula cavalerulul de Florian,scriitor la moca in aceste timpurt cind atitia la nol se intreceati

traduca; tinarul Mihat Mihalachi, iubi cu aceia0 cuviintg, cu-

Dezrobirea Tiganilor, ptergerea privi2egiilor boierepti, emanciparea ¡e-ranilor, discurs rostit In Academia Romlni, la Vis April 1891, de M. 11°01-niceanu, p. 4; v., In genere, Xenopol, Mihail Irogeilniceanu, discurs de re-ceptie la Academie, 1898, pp. 6-7.

2 In Ilusii pierdute, ce l intdifs amor, IaÏ, 1841, Kogldniceanu dä, gre§it,anul 1833 pentru intrarea sa In pension, adaugg, 1ns ca avea atuncl 14-5anY, ceia ce corespunde Cu: 1831-2.

10 ISTORIA LITERATURLY ROMINESTI

rata ca §i «pastoril luI Florian, imbracati In straie de matasa,perucI cu pudra, purtind, vara §i iarna, cununl de centifolia, vor-bind intr'o limba mal curata cleat a filologilor no§tri», pe chidNiceta, care era ceva mal mare §i avea oarecare practica, price-pindu-se a trimete bilete duld prin batrine TigAncI chioare §i apropune intilnirl, sarnana, ded, mal putin Cu «pastoritele lui, curochia de gaza §i de blonda, cu ciubotele de prunela, ca nodurlde cordele cumparate de la Miculi de pe atuncea, povatuilid ni§temiel cu o lina mal delicata de 01 matasa, caril minima numal.livand, rosmarin §i se adapa numal cu apa de rose §i de millefleurs» 1. Fire§te insä cä eroina era imbracata europene0e, pe enderoul, micul eroil purta Inca largile «straie asiatice§tl» 2

Precocele amorezat era la 1834, and facuse, luind §i premil,tre mil. de «pansion» i ispravise la Lincourt §i, apol, la urma§ulsaii, Victor Cuénim, un tinar de qteptesprezece ant in stare sä mearga

In lume. inteo schita pe care o dadu el «AlbineI» peste tre-cere de altf cinci anT, dud acuma se intorsese din strainatate §iera capitan de cavalerie al o§tiril moldovene§tT supt un Domnce-1 fusese totdeauna ocrotitor, Kogabliceanu zugrave§te inputernice la§il, in cari §i-a petrecut el, citeva lunl de zile numaY, cea

tinereta, cu amintirile din mahalaua Muntenimil, cu aceleadespre «Celestina fata bung», despre cutare «Fenix din Tirgul Cu-culuI», care nu era inca pe atund cu desavir§ire locuit de EvreI, des preanume «musa biurghereasca8 din Pascarie» sail de pe Ripa Pe-vitoail» 4; el fixeaza tipul «papurrilor cu plete lung-1 pina lacoate, cu barba de tap, cu doi coti de postav ro§u legat la git,cu jaletd ro§iI à la républicaine, cu o manta liliechie scurtapanä la genunchT». Obi§nuia 0, se (Inca i el la petrecerl, purtindca mindrie gceac§iril ceI ro§iI, galbenil papucY» §i manu§ile eu-ropene, f6rx a mal pomeni podoaba capulul, «taclitul, a caruiacoadä, prin scoborirea sa ping, la pamint, facea mirarea tuturorbabelor», §i «fermeneau,a cea r*e».

La 1834, Mihal: Sturza, care pretuise dupa cuviinta foloaseleunel invatatuil in strainatate, de care el, care se cultivas, nu-

1 Kogalniceantt, /. e., p. 75.Soirées dansantes, Adundri detnluitoare,in Albina pe 1839, n-181 §i urm.

3 Burghesl.4 El serie : (Privighitoadl.

TINERETA. LITT ISMAIL KOGILNICEANIT 11.

maT prin lectiile dascalulul de casa §i prin indelungatele §ifeluritele sale cetirl propriI, nu se putuse invrednici, se hotari

trimete amindol fill din casatoria cu o Romincade curind, el luase pe fiica atotputerniculul Grec tefanachi Vo-goridi In strlinatate. Crescut frantuze§te, noul Donan nu seputea gIndi, fireste, decit la o scoala din Franta. Dar Parisul,cu zgomotul §i placerile, cu scumpetea lul §i cu aierul demo-cratic care stapinil de la revolutia de la 1830 incoace, il in-departa. Dec1 alese colegiul din Lunkrille, unde era profesor delatineste §i retorica un batrin cleric frances care-I fusesetor in tinereta, abatele Lhommé. Pe linga beizadele se trimese cainsotitor, tovara§ de distractil i indemnator la invatatura, i fostulpremiant la francesa al vpansionulul» din IasI, finul DomnitelMarghioalel, Mihal al Vorniculul lije, a carul bucurie pentruaceastl hotarire a trebuit sa. fie nemargenita.

DecI iata-1 pe adolescentul deprins a merge la soarèle, <dea-

Oda §licul pentru palarie i purpuriiI sac§ifi pentru strimtil pan-talonI», ca-§1 prinde iconita la git, îi saruta fratiorul cel ink .Alecu,pe surorile tustrele, care, din partea lor, i§l urmati in 1837 «pan-sionul» lorProfirita era eleva lui Cuénim §i se pricepeati aserie rava§e frantuze§t1 destul de cuviincioase ; mama e moarta, §iMihalachi are de sarutat numal mina babacal, in acest ceas de plecarespre alte termurl, unde §tie acuma bine a nu locuiesc numaI pastoril§i pastoritele cavaleruluT de Florian. Pleaca de la Curte chiar, §i ca-petenia ceteï de tinerl cilatorI e insuï directorul colii unde el ur-masera ping, atuncl, Monsieur Lincourt, care si el era din Lull&ville §i era bucuros de acest drum pana acasa cu banil lui Voda 2.

inteun lung §fr de scrisorY, din fericire pastrate, care tin treI anlde zile, Kogalniceanu tinarul ne face sa, vedem viata acestor tinerIdu§I la studil, in imprejurarl superioare cu mult acelora in caremerseserl innainta§il lor, tineril muntenl de dup. 1821 si chiarbursieriI moldovenl de la Viena aI MitropolituluI Veniamin. LaCernautl afla pe nepotil episcopulul de Roman, Meletie, la Vienape unul dintre Hurmuzache§tY §i pe ccocoana lul Costache Pas-canu». Aid se opre§te 1111 Mihal, de curinel sub-ofiter, izenceir 8, in

Hurmuzaki, X, p. 629, No. Lxx.2 Ibid., p. 560, nota 1. Cf. A. A. Stourdza, liègne de Michel Stourdza,

Paris, 1906.2 E 1nnaintat sublocotenent in 1835; scrisoarea din 1/13 Tillie, catre suror1.

12 ISTORIA LITERATI:MY ROMILNErpf

armata cea noug, a MoldoveI, portul uniformet PAng atuncl ma): fuseserglaolalUt§i fratil Vogoridi, cumnatiI DomnuluT, pe cari tingrul Mol-dovean cu bune sentimente roznane§tI 1 nume§te totue, despretuitor,gvite din Grechia»1, Drumul urm& apoi apede, §i, in Decembre chiar,noul §colar, cam in vristg, al Colegiulul din Lunéville, noul oaspeteal bgtrinulul abate, (Monsieur Michel», sail «Monsieur de Koca-nitchan» apata, de la cele d'intititi probe, fgcute In clasa aunde-1 primiserg, un «témoignage de satisfaction» pe care-1 tri-metea acasg spre lini§tirea pgrinteluI 2. Stgtea pe acelea§I bAncicu tinerif Sturza, dintre cari cel mare argta §i el insu§iii, cu tne-potul iconomulul Grigorie» 8Cu§1 un Plaginò din Tara-Roingmeascg.Se a§tepta §i un nepot al RuxandeI Mavrogheni, nAscutg tot Sturza,sora luí Mihal-Vodg. in locul luí veni apoI, la 1836, gcopilul cu-conuldi Lupu Balp ; fostul consul frances Mimaut aduce §i pe«vita din Grechiit» Vogoridi ; este §i un ttngr Enutg, apol un NicuCasa 4, - o intreagg colonie romgneascl. Costachi PaFanu venidin Paris sg vadg pe §colarI. Foureaux, cu trapa luí cea noug,care Mihalachi descopere §i unele fete foarte plgcute, trece §i elprin acest Lunéville ale exiluluI §colgresc.

Falnicul dgatuitor cu «§ac§iii ro§il», frumosul iunc eir tingr cu uni-formg de croialg ruseascg era acuma un simplu §colar al Colegiulut A-ceasta nu-1 nemultgmia de alminterea, §i gindul ri era numai sg, aduneo bibliotecg din cgrtile ce i se oferiaìí de pretutindenT, dar careeraii cam scumpe pentru cine avea numai gleafa» de 150 de frandpe §ese luní, ceia ce-1 fgeea sg recurgg, dese oil la buzunarul binepgzit al Vornicului Me. Peste putin, numgra 500 de volume perafturile sale. in 1836, el capItg premiul ÎntÎiü de limba germanrt§i iea accesite de francesg, greacg, lating, desemn. Intrg, pesteputin, In clasa de «retoricg mare». De Pa§ti, merge sg vadg ora§ulNancy, care era In apropiere. O boalg de °chi, o durere depiept II trecuserg, dar nu deplin, cgdi peste multe luni de zile else plinge iarg§I de dinsele. E prins de dorinta sg vadg §i Parisul,

1 4136tes de la Grèce.s2 Corespondenta la Academie. Publican, In amvorbiri literare, pe 1901-2,

de P. V. Hane§.8 Scrisoaxea din 7/19 Februar 1835.4 Kogglniceanu, Discurs, p. 5.

TINERETA LIlI ILIHAIL ROGÀLNICEANU 13

unde invata, supt paza Grecului Furnarachi, §i un prieten al sil,«Vasilica Alecsandri»; acolo e «minunea lumiT», scrie el, cu acela0dor ca, odinioara, Poienaru, §i. ar fj pleat sa n'o vada, fiind totuea§a de aproape de dInsa. Ar in.vata In Paris, nu numal studiile dinLunéville, pentru care a§teaptg, cind premii, nu numai agricultura,pentru care incepe a se duce prin sate, ci i invataturile cele matinnalte: retorica, logica, filosofia, dreptul 1.

În vara Insa, dupa dorinta GuvernuluI rusesc, strecuratg, Invre-o convorbire a poruncitorulul consul din I**, tineril sint luatlde Tissot, trimesul luI Vod, i dutfl la Berlin, unde niciunulnu se gindise ca va ajunge a§a de curind. Ora § sever §i rece, darfierbInd de o viata intelectual deosebit de puternica, punct cen-tral al und miticarI care va crea o stralucitg, civilisatie moderna§i va da liimii un Imperiu. Kogalniceanu se bucura c Etna aid«viatti maï lini§tita, instructie mai adinca, moravuil mai nevino-vate §i. obiceiuri: mai patriarcale», cg, poate merge la cbiserica pro-voslavnicg, ruseasca» §i face exercitil la «ghimnazium», adeca lit-murete el batrinulul de-acasa, go sala In care se invata a sari,a se sui pe fringhil, a trage armele, a se sui pe copad». Are unapartament deosebit, el §i. beizadelele, In Friedrichstrasse chiar,pana ce Domnul II da In seama pastoruldi Souchet, care impartesfaturl bune, prime§te o societate §tearsg. i opre§te petrecerile.Alihal, se plinge de babele care vorbesc de pisid §i cartofl, dedomni§oarele care, fail, sa fie macar frumoase, se dati in Muir.fricoase, Innaintea tinerilor barbail ; din cind in cid, eI merg laepitropul cre§terif lor, socrul luT A. de Stourdza din Basarabia,Hufeland insue, autorul «Ifacrobioticd», caro da discrete seratede familie, cu «cindiese persoane batrine», care nu pot placeacuiva de virsta lul Kogalniceanu.

Aid profesoril vin acasg, pentru a da lectii de limbele clasice§i. moderne (intre care §i italiana, englesa) ; tinerii invata vioara,pianul, canto 2 Acum se adaug la biblioteca operele marilor

germanT. Ba «sapatura pe alamä» chiar, pictura, calgria,dantul intra In programa studiilor. Mihal mergea, cu voialtlihaf-Voda, la teatru, sit vadg, pe marile dantuitoare Elssler §iTaglioni «ma due cite odata la teatru frantuzesc, pentru ca sa. nu

Serisoarea din 6/18 Iunie 1835 yi eea din 1/13 Iulie, arnindouX catre tatA.2 Serisorile din 4/16 Octombre 1835.

14 ISTORIA LITERATURII ROMXNESTf

uit tonul frantuzesc 1» §i el cere sg, i se trimeat6 din tat% « epo-leturile, acsilbanturile, cusAturile In aur» ale uniformeI sale deofiter. Atunel incepe a face prezicerl cu privire la cariera citeuneI tinere actrite, a1 egret portret 11 trimetea acasA, discret, su-rorilor, ca pe al Carlotei de Hagen. Printul de Hanovra, fiul su-roril regelul Prusiel, ajunge a-1 cunoa§te §i-1 pofte§te adesea ladinsul, bate() societate unde af16, pe lingl Amfitrionul orb, fer-mecat de musicI, personae din vechi dinastil europene, i chiarpe fill regeluI trances Ludovic-Filip, pe cari-I judea, din fugl,«foarte amabill». Aduce aril mo1dovene§t1, asuie§te doamnelorpapud din Moldova, cheltuie§te multI banl, Invatg, §i mal mult §ise simte din ce in ce altul... «Un an petrecut in strEnAtate mi-adat mal mula experientg, decit §eptesprezece petrecutI in Moldova...Nu mal' sint copi12.»

In vara anuluI 1836, Koganiceanu singur merse la Swinemande§i Hehringsdorf, unde fusèse indreptat pentru boala 'Of de piept,ce se ivise din nog. Aici fAcea lungI primblArl qi cu. romancierulWillibald Alexis, care indrAgise pe acest ager tingr strain8. Auzivorbindu-se de pregAtirea Germaniel nouA §i vAzu pe moqiile c,omi-telui de Schwerin foloasele dezrobiril teranului" din lanturile §crbiel"4.

seria arAtind crt nu-I trebuie loe la Curte, uniformit demilitar, boierie orl functie, ci, pentru p5stra neatirnarea §iintreaga lihertate, vrea sA se facit agricultor. Dore§te, apune el inMart 1837, A, se retrag6, undeva «la tar* singur §i slobod, fgrXa ruga sait a sluji pe cineva, cäci slobozenia mi-I mal scumpI decitun raaag mare de bogAtie». in Ardeal, in Austria vrea sA meargrtpentru a stringe cit mg' multe cuno§tinte asupra feluluI modernde a lucra pgmintul. «MtitIsgria, rachieria, cre§terea oilor spanio-le§tI», ba chiar «aborul», §tiinta puteril celeT noug, apar,cel putinpentru tati1, care trebuia sä se bucure foarte mult,intre indelet-nicirile iubite pe care tingrul §i le prtstreazg cu dor, pentru un viitorapropiat. Dar, in acela§I tirap, el asculta §i mel departe cursuríteoretice la Universitate, intre altele pe acelea de istorie ale lul"

1 Scrisoarea din 3/15 Ianuar 1838.2 Scrisoarea din 3/15 Novembre 1835.3 Discursul, p. 8.4 .Tbident.

TINERETA LI.Jf MIRAIL KOGÀLNICEANI:1 15

Ranke si de drept ale vestituluI Savigny I, gi nu uita sg cearg §i undesemn colorat al uniformeI noug pentru a-1 transmite croitorulul 2.

ederea in strgingtate nu-1 plgcuse nicIodatg. ti pria mimelibertatea ce se rgsufla pretutindent lar, incolo, II era jale de ser-bgtorile intre strgin1 era dor de oamenil, de datinelé, de locurilode-acasg. Despre Franta zicea la 1834 acest copilandru: cE o targfrumoasg, bogatg, civilisath puternicg, dar, nefiind Frances,place mal bine tara mea ; n'as schimba sgraca Moldovg, pentrucel tron din lume». ti intereseazg zvonurile despre o apro-piatg declarare din partea Puterilor a neatirngril romAnestl, gi

strigg : «Vora fi si noT un norod slobod, ocirmuitl de Domniinostri, neavind a ne pleca supt jugul TurculuI» 8. Ghldu-i mergela aI lul, cgrora li serie des si alduros, fárä nicIun fel de pre-tentie sau mindrie pentru cg, se dig in locurT de o innaltä civi-lisatie si invatg, tiini superioare. intreabg de unchiul Iancu, deguvernanta Wimmer, de Cuénim, mg ales de fetele ca care a jucatprin soarelele §i balurile Iasilor, Pulheria Ghica, Garet, Cavacusi Alecsandri, Catinca, sora luI Vasile, vi-I pare foarte rü cgs'ail mgritat cele doug din urmg, cu Procopie Florescu §i ca Voi-nescu. Cere sg i se trimeatg Albina luì Asachi, la care mergeaodatg, cu copilgreascg, sfialä, dus de 'fling de tatg-sgil, tablourileistorice ale aceluiasI, serien f de-ale lui Negru i Stamati, poesiavestitg a 1111 Cirlova, cgruia nu-i stie numele, versurile 1111 Hri-soverghi, mort in acestI anl, Biblioteca Romaneasca de la Buda,cintece de-ale Polonulul Rojischi, cgruia, innainte de orIcine,plgcuse ariile poporuluI romgnesc din Moldova, ba chiar Arghir,Alexandria minciunilor celor mari, o gramaticg, din cele pentru §colisi un Ceaslov pentru ruggciuni!e sale. (Nice se petrecea in acelIasl depgrtat pe care nu-1 pogo despretui, are pentru dinsul unpret deosebit : nuntile, mortile, petrecerile, imprejurgrile politice,intra et se pot discuta prin scris, teatral, cu privire la care elsfItuieste pe suroff sg, nu tie maI mult la cel frances decit la alMold ovenilor, care se alcgtuieste cu grea jertfg 4. Mal avind atitea

Scrisorile din 1/13 April, 13/25 Iunie, 21 'Lille, 2 August §i 14/26 Au-gust 1837.

2 Despre aceastet societate de RomInT vorbe§te §i Longfellow, marele poetamerican, In Hyperion; v. Conv. lit., XXXVIII, p. 866 §i urra.

8 Scrisorile din 6/18 April §i 1/13 Iulie 1834.4 Scrisoarea din 21 Maib. (2 Iunie) 1837.

16 ISTORIA LITERATURII ROMILNEE}TI

§i. atitea nIcazurY Cu pedagogul care-1 tinea din seurt ca qi pebeizadele, Cu noua sa gazdI, 'pastorul Jonas, ginerele eomitelul deSchwerin, cu pastorul, eare-1 umilia i voià su-1 sileaseg,cere formal iertare ceia ce cu nicIun chip n'a voit, oprit dela once dis.tractie inteun ora § care §tia s bucure, cu toatI seve-ritatea lui aparentI, el nu eerea decit sI plece odatI spre tarI.«Niel nu vreaii mai mult sá trIiese fIrá a ci§tiga ceva Phi cuprivire la visitele ce face unei artiste dramatice §i. brutalele 1n7fruntAil facute din porunca Domnuldl il amIriail i mal mult.Astfel a fost pentru dinsul o zi fericitl aceia cind pastorul §i.Hufeland mal vrut sá aibg de lucru cu ace§tY tineri foeoe,tip de greii de stApinit, qi. Milial-VodI a trebuit sI se hotarascIla intoarcerea lor in tarI fIr5, maY multI zIbavI (1838).

m. CELE D'INTÀIt LIICRÄRI ALE LIA KOGILNICEANU.

Mihal Kogginiceanu avea abia douIzed de anI and putu s/vadá iar5.§i doritul ora a1 na§teriT §i. copilArieY sale. Era big, unom pe deplin format, o inteligent5 maturA, un talent desf4urat,un caracter g4i. o vointI. Dar acel care aducea din strIinItate aseme-nea darmi scumpe, era, In ace1a§1 timp, i un seriitor care sef5,cuse cunoseut prin treI lucr/r1 care, la noI §i. oilunde, 11 pu-teat' decreta cercetItor istorie.

ajar de pe cind ajunsese la Lunéville, acest than., clruia nicYacasI, nici la gimnasiul franees nu i se vorbise de treeutul terilsale, cerea o Istorie a Rominilor, veehea carte a lei Petra Ma-ior, «Did() zice el dupI, titlul de nobilitate al pro-topopuldi din Reghin, pe care, ca multi a1i boierY din amindou5.Principatele, o avea i Vornicul Ilie. Seopul pentru care-Y trebuiecartea nu-1 ascunde aeest §colar de §eptesprezece anl : «rmY pro-pun sI scriti, cind voiuí. avea vreme, istoria Moldova» 2. ApoI pla-nul se lArge§te : vrea sI trateze despre faptele i a§ezImintele,cultura, datinele Rominilor de orlunde ; se ginde#e O. la o colee-tie a cintedelor mo1dovene§t1, din care citeazI unele improvi-satil proaste de lgutarl :

Aidetf, fratT, sil, &Aim bine.

Serisoare din 10 Februar 1838.2 Ms. citat, p. M.

OMB D'INTXIO LUCTXRY ALE LTA WHAM BOGALNICEANU 17

pe de rost I. Dupa dorinta printuldi de Cumberland, el cere, la21 April, §i lamurirl cu privire la graiul Tiganilor de pe la noT.Vrea balada despre uciderea luT Grigore-Voda Ghica de la 1777 §icea pentru predarea HotinuluT, Istoria lui Dimitrie Cantemir, Pravi-lele, Cronica luT Ureche, de la .cunoscutul «parintele tefan»,proclamatiT de la 1821, «ponturl» de legiferare, amintirI de laCuénim §i de la «mo§ul Iancu», statistice 2.

La inceputul anulul 1837 el avea gata treT lucran, doua In nem-te§te §i o a treia, cea mal intinsa, in frantuze§te. Macar (Iona dinele ar fi datorite, spune Kogalniceanu la batrinete, indemnurilorluT Alexandru Humboldt insu§T, care doria sä aiba cuno§tintedespre noT 8. Le luam dupa insemnatatea lor.

Vestitul filolog Eich.hoff scrisese, la 1836, in «Paralela limbilorEurope. §i IndieT», ca limba noastra e inculta §i «de putin inte-res». Aceasta face pe Kogalniceanu, care iscale§te numal «UnMoldovean», sa-I raspunda in gMagazin fiir die Literatur desAuslandes» al 1111 Lehmann4.

E o calduroasa aparare a culturiT romane§tI uniee, a careia in-tindere din Tisa pina in Nistru §i, in jos, pina «in Macedonia,in Tracia», Ii cre§te insemnatatea. Se aminte§te de vechea vitejiea la stefan §i MihaT. Viteazul, de eroismul femeilor din acelevremI, de masurile de liberalism social ale lull Constantin Mavro-cordat. Se proclama latinitatea limbiT, abia atinsa de infiltratiTstraine. Se in§ira toate gramaticile §i dictionarele alcatuite de lainceperea mi§caril filologice ardelene. Autorul trece la vechimea,exagerata, a documentelor §i la dezvoltarea cartilor biserice§t1,care el a scbitat-o cel §i urineaza Cu Pravilele §i Nomo-canoanele talmacite la noT, innaintind apoT pana la RegulamentulOrganic §i la culegerea din 1833-1 a luT Costachi Sturza.urmarea cronicarilor, inca de la Ureche, pe care-1 socuate a fi Nes-tor, e bine data; 41 aduce chiar aminte de 5incaT, Inca, netiparit,al carul nume nu-1 poate spune, aratind insa ca G-heorghe Vidaacum monahul Gherman tipare§te la Ia§i: cartea unuia care a

1 Scrisoarea din 8 April §i cea din 1-ia Septembre 1835.V. §i scrisoarea catre Asachi, pe care-I Intreabit asupra felulul cum

a fost alcatuit Regulamentul Organic In «Revista AteneuluT), 1894, 13.-1 2.

3 Discursul, pp. 8-9.4 Anul 1837, No. 8.N. Tome. Id. Lit. rom., vol. II. 2

18 ISTORIA LITERATURA ROMXNESTI

lucrat la ea treized de anl, fácind-o astfel «o capodoperg de is-toriografie» ; merge ping, la Plevianu §i la Bojinca, tu «Antichi-Mtn° Romanilor», face loe und notite despre fabuloasa Alexan-drib §i alte cárti populare, pe care le §tie bine, intelegindu-li §irostul ; dac5,-1. scapá din minte titlul cárticeld «Leonat §i Doro-fata», o noteazá a§a incit se recunoa§te indatá.

in poesie drept al cárei incepAtor e dat Mitropolitul Dosof-teiii , Asachi e recunoscut a fi «cel mal mare din poetif in viatáal Rominilor», §i se traduce frumos Oda la Italia, aleasá pe dreptultare toate celelalte serien ale initiatoruluI moldovean. NumaIdupg dinsul vine Eliad, despre care Kogálniceanu spune cá pregá-te§te «o mare epopeie nationalá» inchinatá luI Mihal Viteazul.Numal peste Stamati §i Hrisoverghi se ajunge la Iancu Vácárescu,«Anacreontele Rominilor», care a tradus §1 din Gerusalemme libe-rata; de altfel el e fácut sa se inchine innaintea luI Beldiman,din ale cáruia lucrárI Kogálniceanu a avut in miná, §i traducerealuT Homer §i Jalnica Tragodie. Vin la rind teatrul §i ziaristica,impreuná, cu calendarele, apof cártile de §coalá §i. de instructiamilitará chiar, bro§urile populare, baladele. Se imprumutá de laun cálátor german din 1832, Schneidewind, caracterisarea l'áudá-toare a poesiel poporuluI 1. stiri despre §coll, societrilf §tiintifice§i tipografil incheie mica lucrare 2

OrIcine va rccunoa§te cá a da la a§a de mare depártare, cua§a de putine mijloace la indáminá, la o vristá atit de frageda§i fárá, nido pregátire sistematicg un conspect a§a de cuprinzátor,a§a de bine impártit §i. de un tact atit de perfect, in judecatáca §i in stil, e una din acele minuni care vestesc rásiirirea undaninti geniale.

Scrierea despre TiganT nu era pltinuitá ca o lucrare inclepen-dentá ; ea trebuia sá facá parte din capitolele despre poporatia Prin-cipatelor, cu felul de a fi §.1 datinele deosebitelor neammi adausepe vremurI pe lingá RominI.

Kogálniceanu cetise carlea, publicatá la Erfurt, in 1835, a luTGraffunder, care incercase o gramaticá a limbil tigIne§ff. El in-su§I §tie o sumil de cuvinte din dialectul moldovenesc al Tiga-

I Taschenbibliothek der .Reisen von J. H. Jiick, vol. 85 ; Niirnberg.2 Traducere In «Archiva», V, n-le 9-10. RetipArire, cu traducere, de V. M.

KogiOniceanu.

CELE D'INTAItf LUCRXRI ALE LOY BREAM KOGXLNICEANU 19

flor, cAcI la tara la Vornicul Lie, In satul Ripl, din TinutulFglciiulul, fuseserg agezate «vre-o gepte-opt familiT de TiganN,care se deprinseserg cu pluggria i triaü aceiagY viatA catenu cellaltl. Cunogtea foarte bine rostul rudarilor. de care auzisenumaI, al ursarilor, la teatrul popular al cgrora se va fi uitatca interes de atitea orI, al lingurarilor, ce se vor fi oprit ade-sea gi la curtile din 2,41, ca gi 1äieiï, mncä mal lesne de stu-diat, ale vg.tragilor, in sfirgit, megtegugarl de toate felurile, slug,I

lgutarl, de cari eraii pline toate casele boieregtI de atund.in sfirgit, el doria sg, ridice, ca un iubitor de libertate ce era, caun sprijinitor al demnitAtiI omenegtI, un glas de protestare impo-triva robid In care mai erail tinute atitea mil de oameni in amin-doug Principatele. «IatA cum sint Europenin Alcgtuiesc societAtifilantropice pentru inlAturarea robieI in America, pe cind, in mijloculcontinentaluI lor, chiar in. Europa, sint 400.000 de TiganI robI200.000 altiT acoperitI de intunerecul negtiintel i barbarid»

«Schita» asupra Tiganilor 2 are ceva mal putin de 50 de paginI.0' parte istoricit, nu cuprinde decit o rgpede prelucraredupg, citeva cArtI anterioare. Cea din uring, gramatica, incercareade dictionariti, e luatg, In cea mal mare parte dup. Graffunder.Dar descrierea intinsit a categoriilor tiggnegtI, lucratit cu price-pere gi inteo formg foarte atrAggloare, face din ciírticica de la1837, nu numal o cetire plitcutg, dar gi un folositor izvor de in-formatie pentru once vreme.

Istoria Rominilor era plitnuitit aga cum Ong atund nu indrAz-nise nimenI dintre ai ncgtri. Trebuia sg, deje laolaltA istoria Prin-cipatuldf muntean gi a Principatuldi Moldovd, ocupindu-se, inacelagI timp, gi de vicisitudinile Macedonenilor, ale «Rominilor depeste Dungre», aga cum dorise, incg de la sfirgitul veaculdi alXVII-lea, Stolnicul Constantin Cantacuzino. Avea cartI trimeseacasg : «Albina», «Biblioteca romAneascg» 3, Petru Maior, Radu Ore-

Cf. §i scrisoarea din 1 13 Ianuar 1837: ad el/ ii rat a eivilisatie stit in iu-birea patrieT §i aproapeluI, In respectul legilor, in abolirea scliiviet, In ega-litatea persoanelory.

2 Esquisse sur l'histoire, les moeurs et la langue des Cigains, connus enFrance sous le nom de Bohémiens, suivie d'un recueil de sept cents MOMcigains; Berlin, 1837.

Cu viata luT Mihal Viteazul, de Boj ¡rica.

20 ISTORIA LITERATURIf ROM/CREST/

ceanu chiar, capatat, inteun manuscript, neintreg, cine §tie pe ce cale,Miron. §i Nicolae Costin, Grigore Plesoianu. ApoT lucran i in limbI stra-ine, pe care le putuse afla la Berlin: Cantemir, Carra, Engel, Filstich,Gebhardi, Fotino, cronicI §i culegerT de documente pentru terile ve-cine : loan §i. Wolffgang Beth/en, cronicile UngarieT din culegerile luTSchwandtner, extrasele din Bizantinl ¿le la Stritter, Bonfiniu, is-toricul luT Mateia§ Craiul, §i Dlugosz, marele povesbitor al vea-curilor al XIV-lea §i al XV-lea in Polonia, Codicele diplomatic alluT Dogiel, Istoria turceasca a hil Hammer si Istoria regatulul un-guresc de Fessler ; descrierT de-ale calatorilor, Bauer, pe care-Ilauda pentru nepartenirea fata de noT, Hauterive, care in aceasta,privinta e pus alaturT cu Bauer, vechiul Del Chiaro din vremealuT Brincoveanu, Peyssonel, consulul frances din Crimeia veaculuTal XVIII-lea, Raicevich, eu descrierea lui clasica, din aceia§1. vreme,«criticul» Sulzer, Zallony, dusmanul Fanariotilor, precum §i o sumade opuscule rare. Astfel le injghebase el, ea o rapeziciune demirare, cea mg mare parte din opera de avhat si Indrazneala, princare voià sa ne apere de toate invinuirile ce le aduc, cu despret,strainit Flom o parte larga pentru inttia§T data «institutiilor,moravurilor, vietil: vechilor MoldorominT». 0 impartire metodieafixà pentru fiecare Principat o epoca de libertate 1, alta a supuneriTsupt Turd, dar cu Domn1 de tara, o a treia, a Fanariotilor, §i o a patrapana la tratatul din Adrianopol, dela 1829, smuls Turcilor de «ingerulOcrotitor», care e Tarul Nicolae. Istoria principatelor trebnia safie expusa in deosebT pana la 1792, iar de acolo innainte la unloc, «pentru ca, in acest timp, ele slut steins legate intre ele».Partea culturala era sa formeze singura o a cincea impartire,poate in proportiile unuT volum intreg 2

inca din 1836 Kogalniceanu vesteste acasa, ca. §i-a aflat un editor,dar el maT lucra la volumul d'intliii. La sfirsitul anuluT, e sigur ca, intreT lunT acesta va aparea, si asigura pe tata, care cazuse pe gin-aurT cá fiul umbla sa-I compromita f ata, de Cirmtire, cum ca n'a scris«o scirna vie §i o carte rea». Alexandru de Stourdza cetise Insu§7 ma-nuscriptul §i se aratase multamit de dinsul.Nu e, apune scriitorul inFebruar 1837, nimic impotriva Turcilor, nicT a Ru§ilor, §i doar Fotinò,

I tu Tara-Romlneaseli, OM% la omorul luT MihaT Viteazul, In MoldovapAni1 la apusul luT teran-cel-Mare.

2 Prefata.

CELE D'INTAIÙ LUCRXR.f ALE L'Uf MIHAIL KOGLLNICIRANU 21

care era un raja, a putut serie In voie «Istoria DacieI», pe tareail cetit-a atItia §i. n'a oprit,-o nimenT. E gata, de alminterea, a su-pune In manuscript 'di Voclg, toatg, partea mal noug, de la 1800incoace. «Chestiile diplomatice» le-a Inlgturat §i are con§tiinta cg,n'a scris un «libelle cliffamatoire», un pamflet de defgimare.

La Inceputul luI Mart 1 erati tipgrite zece con', dar autorul nuera lila sigur a MibaI Sturza-I va da voie sg. iasg, la ivealg cuaceastg lucrare bgnuitg. tu zgclar se jura el cg, pentru epoca mo-derng. «va serie numaI lucruil care sg. placg, MAriel Sale luT Voc1.5,» 2.El putu, In adevgr, sá dea publiculul volumul Intáiti, de introdu-cere daco-romang, §i de istorie munteang pina la 1792 ; In Iuniecartea apgruse, §i. tingrul istoric lini§te§te pe tatgl sáti,chi-1 cá s'aü cerut exemplare §i din Rusia 8. Vornicul Lie trebui

iea partea de cheltuielT. i din acest motiv, Kogginiceanu,care lucra §i. maT departe, putInd anunta, In Februar 1838, cg,4Istoria MoldoveT II aproape de a sfir§i de a scrie», nu mal putusá urmeze cu tipgrirea arta, In care intrupase, tuteo formil, ne-a§teptat de strálucitoare 4, ambitia nobilg, de a folosi teril sale.

Volumul intgit15; pe care singur Il avem Innainte, aratg fgrg in-doialg cá e opera unuI om de tot tirar, crescut intr'o targ, undeInvgtgmintul nu era niel complet, niel sistematic. Autorul §tienumal foarte putin istoria universalg. §i-I lipsesc acele cuno§tintIcare i-ar fi inggcluit sg. dea o perspectivg istorieI poporuluT§i sg cktige din partea strginilor oarecare interes pentru dinsa.Enuntg, pgrerI In care se vede neIncercarea §tiintificg a unuI In-cepglor care n'a fost destul de bine preggtit §i cgruia Insu§irl su-perioare ale mintiI nu-I pot da ceia ce §coala nu i-a pus la IndgmIng.Vede In ora§ul Roman Capitala MoldoveT romane, admite d. Ia§ul ur-meazg viata derartatá a unul Municipium Iassiorum; crede cg, Ar-dealul medieval a avut drept centre romgne§tI cetgtile Fgggra§§i Maramurg§ (gMaramos») ; cg, Passarowitz, pe eare4 serie «Bassa-

1 Scrisoarea din 10/22 ale luniI.2 Scrisoarea din 1/13 April.8 Scrisoarea din 21 31211 (2 Iunie).'Un Frances, Prévost, profesor privat In Berlin, corectase. pentru 60 de

talerY, stilul; scrisoarea din 25 Novembre (7 Decembre).5 Ilistoire de la Valachie, de la Moldavie el des Valaques transdanu-

biens ; Berlin, 1837.

92 ISTOR1A LITERATURIt ROmANEST/

rowitza», are a face cu Basarabil ; in negustorul moldovean Dara,din vremurile noug, descopere un urma§ de Cesar roman oino-nim ; in aventurierul bulggresc Brdocba simte un Moldovean, sitoti. TariT bulggresti, Ong la sfirsit, slut pentru el buni si ade-värati Romini ; in povestirea lul, la sfintirea mängstirii din Argese de fa va un «patriarh ecumenic din Ianina». Dar trebuiese spuie c multele cìtaii slut i exacte i potrivite, c dateleslut luate cu ingrijire si. cg prelucrarea dup. Fotinò, dar mal alesdupg Engel, se face, nu numai cu pricepere, dar, in ceia ce pri-vette forma, chiar cu libertate, cu vioiciune. E de mirare cumacest scolar, abia insoris la citeva cursan l de TJniversitate, stie sgintrebuinteze materialul säuí, sg-1 supuie unei entice personale,su-I stgpineascg. StInggciile slut de tot rare, iar lucruri ridiculemai nu se aflg.

Kogglniceanu e lipsit de once sentimentalitate, de °rice idea-lism romantic. De atunci Ina, se aratg om de fapte, de lucruil,de judeati sigure ; cumpgnit In scrisul Ail, care nu cuprindelucrunf. exagerate, niel lucran i zgdarnice. Atinge chestiiile marl- aleistoriel Rominilor, dar se fereste a le discuta prea mult, simtin-

incompetenta ; nu-si opreste insg judecata, care nu se des-parte niciodatg de bunul simt. Nu crede in sttrpirea totalg a Da-cilor de cgtre Romani, niel In pgrgsirea locurilor din stinga Du-näril, de dare colonT, niel In despgrtirea prin acest Ail a dougsociet4T. deosebite 1; intelege a poporatia de limbg, romanicg 1A-satä färg crcrotire in pgrtli noastre n'a putut fi urmgritg, Cu dus-mgnie i prigonitg sistematic de barbari.

Nu clg Rominilor sil, pe cari-i n.umeste astfel: «Româns», unloe in. viata omenirii pe care el nu avut. Se multumeste aface sIt se vadä' cIt el slut un popor curat in cela ce priveste obirsiateranilor, un popor care piistreazIt vechl datine latine, in sfirsit,ca sg intrebuintIm cuvintele lui chiar, «o natie aparte, pgstrindmoravurile si obiceiurile strgmosilor, n.epierzind nimic din vitejiasi curajul ceatenilor romani». Ceia ce e destul, eItel noi astgzin'am cuteza sg afirmgm toate aceste incheieff frumoase, care insgputeaii pgrea neindestulätoare bgtrinilor din scoala lul Petru Maior.

E o carte scrisg, cu multg pazä pentru ca prin ea sIt nu sesfarme cariera tingrului scriitor. Dad', osindeste dusingnia invi-

I El admite sosirea necontenitit, in timpurY papice, a unor elemente depoporatie venite de peste Dungro.

CELE D'INTAIrr Luçrdial ALE LUI 311HAIL ROGXLEICEANU 23

dioasä, dintre cele douä Principate, rare off va mal läsa astfel idiomasI vorbeascä. De sigur cä Turcil nu sint crutatT, dar niel nu preaera multä nevoie de aceasta pe atuncT. Planul uniril terilor car-patice i balcanice supt egida AustrieT 11 räspinge hotärit: «Anti-patia care existä intre popoarele de la Dunäre §i Austria face acestplan cu neputintä de indeplinit, i, Ciliar dad, protectoratul s'arintemeia, el n'ar fi pentru fericirea noasträ»

Urmrtre§te cu ochiT visul, fäcut de alte generatil, al uneT singureDacii neatirnate «regatul Daciei ar fi fost de o mare greu-tate In cumpäna EuropeT» i nu uitä sä aminteascä intentiileMinisteriuluT frances Martignac de a invia acest vechiii proiectdiplomatic 2 Dar se gräbe§te sä adauge cA, odatä, ce este Rusia,RominiT pot sä, nu mal poarte grija viitorultif lor, ad' «inten-tiile curate §i prielnice ale impäratului rusesc sint o chizä§ie si-gui% a fericiril i neatirnäriT Principatelor» 3

Odatä, el se plinge ca aflä in toate izvoarele sale numal date,mime §i locurl de lupte §i el nu poate afla §.1 «o carte care säzugräveascl viata i datinele poporuluT». Culegind Insä icT §i colo§i, maT ales, amintindull de ce a väzut insu§1 sail i-ail spus alta,mal In vristä decit dinsul, el schiteazA de mal multe orT, chiarIn paragrafe speciale, wzämintele, dregAtoriile, formele de or-ganisatie, obiceiurile trecutulull 4. De sigur cá era inriurit deFotinò §i de unele cetirI germane, de lucrarT din §coala luT Waitz,Pertz, Valhmann, Ranke, dar i instinctul luT sigur, de om careintelege cari d'A factoriT realT §.1 temeiurile adevärate ale unelistoril nationale, §i acela-1 chläuze§te §i-1 face a &Anta i aItcevadecit cronologia §i analele militare ale Rominilor 6.

IV. <<ARCHIVA ROMINEASCI.» TIPARIREA CRONICELOR.

intors cu aceastä experientä de lume, cu aceste cuno§tintT, cuasemenea lucrärT §i cu principiT ca acelea pe care le cunoa§temacum, Kogälniceanu, inaintat indatä capitan §i ajuns aghiotant al151Nriel Sale, incepu sä publice, prin «Albina», amintirT, ca articolul

P. 180.2 P. 185.3 P. 185, nota 2.

V. pp. 74 §.1 urm , 110 §i urra., 223 §i urm., 329-30, 438 §i urm.5 Cartea a fost pusit in vinzare din not, Cu un titlu care e schimbat

numaT anul, in támpul rtzboiuluT CrimeiT.

24 ISTORIA LITERATURff RomxxxsTI

1 Floarea Darurilor, I, p. 20.

despre «soarèle», in care stie sa, arance rgpezI raze de ironie ca-pricioasa asupra unor obiceiurI a caror expunere In prosa obisnuitaar fi fost sarbada, utilg, i obositoare. De sigur c acest stil aveaIn el mal mult spirit, maI multa viga i energie tinereasca, desigur ca el era mal plin de vibratie, a inviora, pe de o parte,

punea pe gindurT, pe de alta, mal mult ca stilul luI Negrut,decit care pina atuncI nimenT nu scrisese maI bine prosa aleas

nobila. Traducerile din Schiller si Goethe, iscglite, de altfel,numaI «Mran», trecura nebagate de seama, ; versul era raù cons-truit, desi mal tirziti, la intimplare, tot Kogglniceanu stie s aruncelesne o gluma poetica, precum o face in aceste versurI catre ocaluggrita :

Cind, la sfintul paraelis,Cu glasull eel ingerese,ImpitratuluT cereseTe roe pentru paradis,Pe un tinta. pomene§te,Care, daeli-i petos,Este pentru cil. rIvne§teMiresele luY Hristos1...

in. prosa insg, in solemna prosa de istoric, in zglobia prosa decronicar, in cumintea prosa de propoveduitor al adevarateI culturIa Apusulul, despre care avea o innalta conceptie, in aceasta-I stg-tea viitorul literar.

Cumparindull materialul trebuincios pentru o tipografie, Ko-galniceanu era in masura, inca din 1840, sall cheltuiascg, talentul,sprijinit pe o larga cultura', pentru folosul tiinii i literaturil,decI al constiinteI i educatiel morale a poporuldi sail. Rolul luYEliad Il luä asuprall, dar ca alta orientare, cu alt suflet cualt ideal. Un tinar ca totul apusean, avind stralucite legaturI intara si in strainatate, un scriitor neobosit, al carul condeiti glumetparea ca merge de la sine, atingind fax% a rani, un autor cu re-putatia cistigata, acolo unde cartile nu se judeca dupg, legaturIpersonale, un om harnic cu initiativa fericitg, lua locul de orga-nisator cultural pe care-1 avuserg, Filiad, acum dezgustat, i Asacbi,care nicIodata nu se putuse avinta.

Ca istoric,. el voià, daca era oprit sä duca mal departe operade povestire a celeI tinerete, sá dea la luming acele iz-

«ARCHIVA. ROMXNEASCX.» TIPXRIREA CROXICELOR 25

veare pe care numal atit de greil i de nedesIvirsit le putusecArata el la Berlin ; ca scriitor beletristic, el voiit sg. intemeieze o-nouit revistI literal, ca editor, sg, inceapI un sir intreg de publi-eatiT, ingrijite, frumoase i ieftene, care sg. creeze un public pentruliteratura nou%

In aceastg. intreitg. activitate a sa, el era cAlguzit, pe lingttiubirea petru culturk singura mintuitoare, de constiinta, mani-festatg. si in tot ce scrisese la Berlin, a acesta e un neam, unulsingur, fireste unic In toate manifestgrile sale mal innalte i maT-trainice. Ca Romin, nu ca Moldovean, privind, nu numaT Moldova,ci Dacia intreagk se puse el la lucru.

Archiva Romineascd, al cgrei volum întltiù, cu data de 1840apare in 1841', e o publicatie istoricg,, de povestirl, îns. maTales de iz voare, cronicT si documente.

Încälzit incA de strnaterea faptelpr unuT intreg trecut de lupte,de silintI atre neatirnare i luming,mlildit6 de stejarl ce calla oraz5, de soare pentru a se inzdrAveni i innglta ting,rul ofitervorbeste inteun chip cu totul neobisnuit cAtre contemporanT, de-prinsf a li se aduce laude, ca intemeietorilor und vreml nouAfericite, prin pace si einduial% IT vede, nu cum se cred eT, ci cumstilt : «micT in starea de astgii», nesigurl de ziva de mini, care poatevapAstra neamul, poate-1 va sfgrmafrica de cucerirea prin RusT,oslabT in viitor», cgdf nu indrAznesc avea ,sperantele lor«despretuind trecutul». Din partea luT, el nu deznAajduieste :cercetind vremile, a ggsit virtutT care n'aii perit cu totul i, chiarIn acest timp subred de ast'AzT, el simte la once atingere miscin-du- sT un singe vioiü, care ce tiar pentru cg, este innoit in ne-norocirT». ReminiT pot trgi, dar trebuie pentru aceasta ca eTdea seam5, cä orIce neam menit la viatg are, maT iîntäiuí, sg-sl re-cunoascg, solia. i pentru aceasta se cade a strnate un trecut,care cuprinde 'n sine totdeauna taina viitoruluT, acI el aratä cee trainic i ce e subred, ce poate intgri si ce poate aduce, fiinda,a maT adus-o, slgbiciunea. «Suvenirarile strAmosest1 nu pote sg, nistrice... Dad, ne-am lepkla si de slava ce riureazg din ele si pgnti,ast5zi asupra noastrX, cu ce ne-am infg,tisa innaintea marelul ju-deator ?.. Sá ne tinera de cele trecute : ele pot sá ne scape depeire. Sg, ne tinem de obiceiurile strgmosesti, atit cit nu grit im-

' 1 V. p. 279.

1 v.

potriva dreptel cugetarI. SI ne tinem de limba, de istoria noas-tra, cum se tin.e un om in primejdie de a se in.neca de prajinace i se arunca spre scapare. Istoria romaneasca mat ales sa, nifie cartea de capetenie, O. ni fie paladiul nationalitatil noastrel.»

Era un intreg program de activitate literal* cultural s'i, pentruun viitor apropiat, politica. FAX de injosirea unor vremuii de epi-tropie a strainilor, de dezbinare, de scadere a energid, contem-poraniT, luminatl in sfirsit asupra scaderilor lor, exit indreptatIcatre acele timpurl and singuil Rominil isI fauriati soarta sati cindmacar eI se mg incercati a dobindi iarasI puterea de a hotari sin-gnrI asupra intereselor lor. in. margenea pustiuhil moral al epocelRegulamentulul Organic se descoperise un departat izvor de viata.vie, si spre dinsul indrepta acela care captase puterI neasteptatedin el, pe toti aceia cari se pierdeail pang, atuncea In lipsa hit

Kogalniceanu declara ca, s'a hotarit a tipari, ca once ostenelY,acele cronicI ale MoldoveI pe care numaI de curind, dupa intoar-cerea sa din Berlin, ca. multa, greutate ajunsese a le stringe ; bainca va uni cu ele, consecvent cu sisteMul sail de a nu des-parti nicIodata viata culturala a Rominilor, pregatind astfel unirealor politica, si. «cronicile ValahieI». and va veni ceasul, fie si-gur publicul ca aceasta lucrare, asa de mare si grea, va fi inde-plinita. Deocamdata insa, el va da in fiecare an volume de cite24 de coale format mic, care vor impartasi celor cari vreati sa.stie de uncle venim si. decI incotro se cuvine a ne indrepta, alteizvoare istorice, «hrisoave si. unce», care sint imprastiate pe laUna' si altil, adesea cu totul netntelegatorI ai rostuluI lor. :i-l'

pare rail, de sigur, ca nu poate face cunoscute si. atitea urme aleistorid neamulul, a caror insemnatate nu scapa de ochiul ager alacestuI om in -adevar modern : «traditiile poporulni, movilele ne-numarate ce impestriteazä intinsele noastre cinapiI, manastirile cecuviosli si vitejli nostri Domni ati zidit in aducerea aminte a bi-ruintilor cistigate». in aceste cuvinte, cu atita intelegere, simtire sisuperioarä poesie, nu vorbise Inca nimenI despre vremurile Voe-vozilor luptatort

«Archiva» da, in adevar, diplome traduse din latineasca secre-tarilor regali unguresa sail din greceasca logofetilor Patriarchiel

26 ISTORIA LITERATURI1 Romitunsrf

«ARCHIVA ROMXNEASCA.» TIPXRIREA CRONICELOR 27

constantinopolitane, oil, in sfirsit, din vechea slavona a celor d'in-tila Domn1 stapinitorI al' MoldoveI 1. MaI comunica extrase dinPravila, corespondente diplomatice, stralucita cuvintare a eau&raluI Vartolomeiii llazareanu intru pomenirea luI tefan-cel-Mareca intemeietor al Putrid, alte vechI discursurl, documente roma-nestI Inteales, actul prin cure Constantin-Voda Mavrocordat des-fiinteaza serbia in Moldova, calatoria MazareanuluI in Rusia, ana-lise de condicI manastiresti. in al doilea volum iesit "almaIn 1845 urmeaza, apoI cronica expeditieI Turcilor in Morèa,la inceputul veaculuI al XV111-lea, WV. din calatoria patriar-hulul Macarie de Alep, care a vazut Moldova lul Vasile Lupu siTara-Ronigneascg a luI Mate. Basarab, una din operele marunteale 1111 Dimitrie Cantemir, un tarif vamal din a doua jumatate aveaculuI al XVIII-lea si hirtif ratacite din Moldova si ajunse laMuseul din Odessa, ba chiar ravase rare, ca ale MitropolituluILeon, si cele d'intlití inscriptiI, de la Putna, date In slavoneste siIn traducere romaneasa. in afara de aceasta, Kogalniceanu dadeaun capitol, tradus in romitneste, din maimscriptul frances al Isto-riei MoldoveY, acela care priveste lupta de la RazboienI. Scotindciteva acte din bogatul material pe care-1 cuprindea Hronicul luI

inca:i asa de mult dorit si cerut pe chid era la Berlin, si aflatIn sfirsit la calugarul Vida , redactorul «ArchiveI» dadea cltevanote despre viata tragica a mareluI sail innaintas, anunta publi-catiile sail planurile de publicatiI istorice si filologice ale luI Al.Popovid, hit Laurian, « arhitect din Viena, RomIn de natie» si cores-pondent al luY Kogalniceanu, ha chiar ale lur Eliad, oprindu-se siasupra unui recent plagiat savirsit, in dauna sa, de Francesul Gal-lice, tovarasul 1111 Asachi la tiparirea uneI noua foI, romlno-francesa,aceasta, menita a duce in strainatate vestea lucrurilor romanestsi,Spicuitoriul, «Le Glaneur moldo-valaque».

Pentru alcatuirea «Arhivel romanestIo, liogalniceanu nu putea sa,gaseasa, naultI ajutatorI. Gel maI harnic i-a fost Constantin Hurmu-zaki, pe care-I cunoscuse Inca de la Viena. Nu numaI ca fiul pa-triarhaluld si primitoruluI boier din Cernanca, ruda prin mama alSturzestilor 2, i-a trimis insusI materiale pretioase ca documentele

I Aid apare hrisovul bg.trinuluY Iuga, fratele luT Alexandru-cel-Bun.2 V. Prefata la vol. I de Fragmente our Geschichte der Rumanen de Eudo-

siu de Hurmuzaki.

28 ISTORIA LITERATURLY ROMXNE§TI

din Odesa dar a indemnat la aceasta §i pe altI BucovinenT,precum e Sev. G-heorghiescul, eclisiarhul de la Putna, care copiè§i. traduse inscriptiile mal sus pomenite. Se mal a§teptail contri-butiI de la inginerul Popovid 2, pe care Kogg.lniceanu 11 §i decre-tase «cd mai invAtat dintre toti RominiI in §tiinta istoria natio-nale», si de la August Laurian, care declarase, intr'o scrisoare,din 25 Iunie 1841, atre editorul «Archive», a se une§te in pri-rerl cu dinsul, intelegind c fiece limbä are o viatä proprie, pecare n'o poli sili in «legile» a, «cum all facut totl bietiI no§tri degramaticI, ce fie§tecare ail inceput ca legislator dupg, a sa fantasiea prescrie cum mi§eaua sclavg, sg, joace»2.

Niel unul, niel altul n'ail sprijinit insg, publicatia ie§eang.. Eaavea, de alminterea, un tiraj de o sutg. de foI numal, §i, încä, «malmult de jumgtate se impgrtiaú gratuit» a. Nu e de mirare dea cg,In aceste conditil publicatia a fost indelung:zgbovitg. §i apa incheiatg.

In legilturä cu aceastg, revistg, istoricä e, cum s'a §i spus, planullui Koganiceanu de a stringe laolaltä, inteo culegere criticK.,zimatä pe cercetarea mal multor manuscrise, atit cronicele Mol-dova, at §i ale Teril-RomAne§tï, opera, de rgbdare, de §tiintrl,de intelegere a limbil vechl, dar, mal presus de once, operä debun simt §i de ingsurg.. La 1845, lucrarea era aproape pe sfir§it,§i Koggniceanu allta cä, dupg, zece anl de muncg., intreruptg, insäadese ori de «grijile §i furtunile tineretelor», are nevoie numal deateva lunI de liniste pentru a face sg, aparK corpul Oil de «Le-topisite>>.

Aceste declarata se aflg, in prefata una culegerl de extrase,privitoare la istorie universalI, din aceleasI cronice. BoggIniceauuadu, in doug, volume foarte elegante, pe care le tipAri tot in Ia§1,§i in aceia§l tipografie a sa, o elegantä traducere frances1 dinNeculce, N. Costin, Radu Greceanu si alte izvoare ale istoriaveaculig. al XVIll-lea, intitulind aceastä editie partialg, pentru Apu-senI: Fragments des chroniques moldaves et valaques pour servirà. l'histoire de Pierre-le-Grand, Charles XII, Stanislas Leszczynski,Démètre Cantemir et Constantin Brancovano».

1 V. vol. I, p. 272.2 Archiva, I, p. 226.3 Ibid. p. vra.

((ARCHIVA ROMINEASCX.» THIRIREA CRONICELOR 29

Textele Out intovárá§ite de note scurte, §i. din ele se vede, nunumal deplina stápinire a materialului dat de cronicY, dar qi cu-noa0erea, unor serien rare, ea «Grenealogia Cantacuzinilor*, dupg,exemplarul aflátor in Rusia, la Rudolf Cantacuzino 1, sail a unoracte, precum e corespondenta Rullor din vremea luI Petru-cel-Mara cu familia munteang. a Cantacuzinilor, care se afla in archi-vele de Stat, abia organisate, din Bucure0T, unde fusese catîiù director traducatorul Iordachi Rasti 2 Prefata, destul de intinsg,are, iarg,§T, scopul de a ne recomanda i innata in ochil strainilot,ca popor osebit, unitar, vrednic i impodobit cu o veche cultura.Kogálniceanu vorbe§te de vechile noastre o§tiri «orinduite» altacal zis maT «permanente, , de scg,parea bunurilor EuropeTprin destoinicia noastrg, rázboinica fa tá de barbaril RásgrituluT, dea§ezamintele noastre politice cu un caracter particular, de servi-ciile ce s'olí adus de ,eAtre Romini chiar §tiintei i artel. Aici seatrage pentru intlial data luarea-aminte asupra frumusetei lu-crulul de miná al trecutulul romlnesc §i. a caligrafieT diecilor dede mult, arAtIndu-se cá, -adevárate capodopere se pgstreaza la Tref-sfetitele din Ialf, la mánastirea din munte a SlatineT, la Putna bu-covineaná, laca.pl de odihng, al lul tefan-cel-Mare, §i la ininunataSucevitá a Movile§tilor,ceiace aratá cä tingrul scriitor, care stVtuse, de curind, in Bucure§tT, strabatuse, ca drumet pios, §i mar-genea de cátre Moldova a Bucovinei pierdute.

alt prive§te textul romanesc al Letopisitelor, un volum al II-lea,cuprinend partea originan, a luT Nicolae Costin i toata cronicalul Neculcea, o stralucita auto-biografie de om cuminte §i expe-rient §i de mo§neag bucuros de vorbá, apgrea chiar in 1845. 0mare publicatie serioasa, cu paginile in 8-o mare, cu slovele des-lu§ite pe hirtia aspra, cam intunecatg, dar foarte trainia i po-trivita pentru o lungá intrebuintare. in anul urmátor se impartivolumul al ILI-lea, In care se cuprindeall povestitoriT, maT mode§tr

mai slab inzestratT, al veacului al XVIII-lea. Volumulcare trebuia sA deie pe Miron Costin i pe Ureche, irnpreunä culamuririle biografice asupra tuturor cronicarilor, maT zabovi citIvaanT. Costul intregil culegeri trebuia sIi fie de §ese galbenT, §i putinT.

V. p. 193.2 Onciul, In Prinos Sturdza, p. 330 §i urm.

30 ISTORIA LITERATURIX ROMA.1%1E§TY

se gira sa-I plateasca. De alminterea, intirzierea era produsasi de neplacerile politice, cara Intrerupsera, cum se va vedea,pentru un. timp, cariera de scriitor a luI Kogalniceanumara, avintul cu care el incepuse.

Dar aceasta activitate de istoric a luI llogalniceanu avuse unxasunet In Tara-Romaneasca : despre revista de istorie i publi-catiile de cronici din BucurestI, se envine a se vorbi insa cevamg tirzai, °data cu cea manifestare a scriitorilor tinerIde acolo.

V. cDACIA LITERARA..) PLANUL §I COLABORATORLi Ei.

Inca din primavara anulul 1840 Pasa, aparuse revista de bele-tristica a lui Kogalniceanu, Dacia literarel

Aceasta publicatie o legitirneaza, el prin faptul ca este acum oliteratura romaneasca, ce «se numara cu mindrie intre literaturileEuropeI», ca ea nu poate sa alba, dectt un caracter national unitar

cu totul general. Dar, pentru aceasta, lipseste o foaie care saadune silintele nomillilor de pretutindenI. «Albina este prea mol-doveneasca, Curierul, Cu dreptate poate, nu prea ne baga in seamii.Foaia pentru minte, din pricina unor greutatl deosebite, nu este inputinta de a avea impartasire de innaintirile intelectuale ce se facIn ambele Principaturl.» ApoI toate aii prea multe stirY, prea multa«politica». Trebuie decI o alta, «carea, facha:1 abnegatie de loe, arfi numaI o foaie romaneasca i, prin urmare, s'ar indeletnici cuproductille romanestl,fie din once parte a Dacia numaI sil fie bune».

Nu era o arma de 'apta, «Dacia literara», dar ea intelegea sa re-presinte o directie nona, pornita de la o nona generatie si de laconceptiile moderne superioare ale luI Kogalniceanu însui. Acest«repertoriu general al literatura romanestl», care va stringe injurul aceluiasI altar de ideal pe «MoldovenT, AIuntenI, Ardelenl,BanlitenT, tucovinenT», nu va opri pe nido l'amura a Rominilorde a-si Ostra cideile, limba, chipul». Kogalniceanu, noul ApollonMusagetul, nu vrea sa fie datator de decaloage lingvistice, uni-ficator cu sila al graiurilor, strivitor al personalitatilor in legaturaCu deosebite TinuturI ce-si ati viata raspicata i, tocmaI de aceia,pretioasa. Atila numaI ca momia va fi «tabla de lega» si se vaopri «scandalul» ce vine din critica personal, cum o faceati, de

CDACIA LITERAII1.0 PLANUL I COLABORATORA E/ 31

anT de zile, supt pretextul limbiT literare unitare, aproape totT.«Literatura are nevoie de unire, iar nu de dezbinare.»

indreptarea nona e In altceva, cu total deosebit de vechile tendintIpersonaliste, tiranice §i. violente. Ilogglniceanu intelege cá. fiecare po-por are sufletul sil, format In sute §i miT de anT, din firea pg-mintuluT, din freamátul codrilor, din floarea albg a primgveriT, dinraza soareluT, din ceata toamnelor §i gerul iernilor, din toate frA-mintgrile, suferintile, silinta, gloria, din nesfir§it de multele amin-tin tngrámgdite pe urma mortilor cari astfel murit IntregT,ci din adincul záceriT lor sprijing .rgsfatarea la lurning a urma§i-lor ce ají venit din eT §i trgiesc dupg din§il. Acest suflet e pre-

mare sau mic, al fiecgruT popor. El se vgde§te 1nsg §i, inacela§T timp, se alege, se Innaltg, se Impodobe§te prin literaturá.Aceasta nu maT e prin urmare o distractie corectg de societate,un joc copilgresc de artg u§oarg orT un mijloc de predicg, precumfusese pentru veacurile al XVII-lea §i al XVIII-lea, orT un capriciupersonal, eroic, sentimental, tragic, violent, cum intelegeail reunan-ticiT, cari nu-T recuno§teail nido Innurire asupra societátil, pri-vind-o ca o emanatie dumnezeiascA, sAvîrith prin artistul divi-nisat §i lipsit de once ráspundere. Nu, ci literatura, cu rAdácinTnationale, are o innaltg misiune socialg §i momia, ajutind la vg-direa Insu§irilor superioare ale omeniriT §i, In acela§i timp, lucrtndpentru fericirea eT.

DecT, la o parte traducerile care innainte modele clasice.La o parte chiar imitaia, (mindá care atiugea qi pe Cirlova,pe Alexandrescu, dar nu pe Negrut, singurul al cgruT scris n'aveacaracterul general, potrivit cu once viatg omeneascg §i once so-cietate a oarnenilor ; Negrut din «Aprodul Purice», din schitelesociale moldovene§tT, din descrien, din tablourile de trecut. «Tra-d.uctiile nu fac o literaturá.» Nu, §i nicT imitatiile. Celetrgiesc numal §i pregAtesc, trezesc ambitiT innalte. imitatille insg,acelea sint In adevár «mania uciggtoare a gustuluT original, in-sinirea cea maT pretioasg a uneT literatun».

Din istoria pling de «fapte eroice», din frumuseta teriT, dinobiceiurile «pitore§tT si poetice», din acestea trebuie culeasg inspi-Tatia, «fiIrá su. avem pentru aceasta trebuintg sg ne Imprumutiimde la alte natiT». De aid. vin «compunerile originale» pe care leva, da revista cea 'loa, care va maT cuprinde reproducen din«celelalte jurnalurT romAne§1», critica, ve§tT literare §i culturale.

«In sfIr§it»,. Incheie prefata din 30 Ianuar 1840, «tot ce poate fivrednic de insemnat pentra publicul romin.»

Acesta era programul : not', mAret §i binencItor.

Din «Dacia literarg.» ie§irA douä numere, pe Mart i April, avIndmal multe coli deck se an.untaserA, apoi: un al treilea, ceva

DupA acesta revista fu intreruptl, din motive pe care nu lecunontem bine, dar le putem gici. In adevAr, unul din colaboratoildAdea trecutulul domnesc o tAlmAcire democraticA, du§mAnoasA.boierilor, gAsind o indreptAtire §i. pentru neomeniile sIvir§ite deun Alexandru LApu§neanu Impotriva lor §i insistind asupra insu-§iriI lor de jAfuitorl ai sArAcimiI. Altul fAcea ca fabula sä vorbeascäde dregAtoril cari furA, de puternicil cari hrApesc, de parvenitiIcu decoratil §i ranguil, cari nu ridicat, in acela§I timp cusituatia socialA, §i valoarea lor personan §i. idealul lor de viatI, deputerniciI cari dali afarA adevArul chid se infAti§eazA, fAra ve§min-tele fictiunil care ascunde §i. ImpacA Intru citva. CApitanul Koggl-niceanu era pretuit §i privit bine la Curte, dar VodA Intelegeaca vioiciunea luí, ca libertatea lui de actiune, deprins/ In Apus,sä aibA hotare. I se va fi dat sfatul de a nu merge mal departecu Incercarea sa, care, de alminterea, se lovia §i de greutAtl bA-ne§tI, neputind sA se Intreacä numArul fatal de o sutA de cetitorI.

Numerele apArute formeazA, insA un frumos volum, care avumai tArziti, mult mai tArziil, la 1859, dud puterea ea acuma Cutotul In minile prigonitilor politiel de la 1840 2, o noug. editie.

VI. SCRIERI ROUX ALE LUÍ KOGÀLNICEANU IN LEGITURÀ Cu ALCITUIREA

tDACIE! LITERARE». IDEILE LUI DESPEE FRANCOMANIE. POTRIVIREA

CU IDEILE LUÍ ELIAD. LEGITURILE iNTRE ACESTÌ DOI SCRIITORL

SA' urmArim manifestarea literarA, a luI liogAln.iceanu, dezvoltareascriitorilor cunoscutl pAnA acum §i ivirea de talente nouA, ce seadaugA la numArul celor cari prin culturA inteleg sA. atingI §i oschimbare democratia §i nationan In ordinea politicA §i In viatasocietAtif Inse§I.

KogAlniceanu dA un foarte frumos articol despre datinele po-poruluI nostru, despre castele §ezAtorI de iubire in muntele Mol-

32 ISTORIA LITERATURA ROMINEST/

doveTarticol de o mare frumuseta, poetica, prin care pentru intaia§Tdata se afirma insu§irile morale deosebite, fineta aristocratica aneamuluT nostru. El avea, apoT, la indamina partea netiparita dinIstoria Rominilor, §i *till sil o intrebuinteze la Intimplare, caatuncea cind, vorbind de un tabloil, desemnat de Germanul Hofmann§i tiparit de Asachi, tabloil care infati§a pe Alexandru-cel-Bun, elschiteaza in linil puternice, cu un deosebit avint patriotic, chipulbatrinulal orinduitor al Moldova in domeniul istoric, el maT danote despre inca,T, care ail fost cuprinse §i. in «Arhiva romaneasca>>.Face observatiT §i cu privire la DacT, dud Asachi tipare§te baladasa a DochieT. Da, in traducere foarte bunk calatoria RusuluT De-midov prin terile noastre, if !dauge o introducere in care inseamna,ce §tia atuncT despre strainil cari s'ail ocupat de noT, poporuldespretuit fara dreptate, credo §i. spune Inca °data acest Unarmimos, care simtia mal multa durere pentru jignirile aduse nea-muluT sail ; strecoara note de rectificare, aratind ca Bucure§tiT ailcladirT de care se poate mindri once Capitala, §i, exprimindu-§1ideile cunoscute : «Cind nu vom mal fi arlechinl ?», striga el °data,inaugurind lupta impotriva imitatiilor nesabuite ale strainatatiT. «icind strainiT nu ne vor maT numi : natie impestritata ?» Alta data,clad calatorul strain se sperie de micimea pamintuluf supus Dora-nilor : «Cite regatuil ail o iatidere mal mica, decit Valahia §i Mol-davia !». Protesta impotriva calificariT de provincif turce01, dataacestora. Raspinge sorocul lung pe care-1 da strainul pentru civi-lisarea Principatelor i striga, catre ()amen' cari, din nenorocire.Il intelegeail numal prea putin : «Sa, lucram cit avem vreme.apoT, sa ne imprumutam de la strain): ? Da, dar, pe linga galop,cadrile i costume, sil ne imprumutam §i. cu cevat mal serios.Ceva, patriotism mal serios, adeca in fapte, a§a-I ca n'ar strica ?».

Critica se impletice§te, de alminterea, cu tot ce spune el. Oafillna i nriaT pronuntata, intr'o si maT frumoasa, micare indignata,atuncT cind da o Prefata indreptatoare calatorief aceluia§T Demidovprin Moldova. Iara§I se pune pe tapet cliestia traditiel culturalepropriT §i. a imprumuturilor din strlinnate, care nu trebuie silInlocuiasca un capital serios, risipit cu neprevedere sail uitat invre-un colt despretuit. El in§irgi pe totT scriitoriT fArI noroc, stinTtinerl sail färä all fi dat pe deplin mIsura, aT literaturil romAne§t1moderne : IonicA nutu, mort la 25 de anT, fitirA sil fi inteles ci-neva cum trebuie talentul ce scintei4 din el ; Cirlova, ap'grut ca

N. Ion.as. 1st, lit. rom. Vol. IL 3

KOGALNICEANU I ELIAD 33

dispara indata; Hrisoverghi, silit a se face «curtisan de mu-ieti» §i, astfel, distrus räpede, ha chiar Scavinschi, care se otra-ve§te 1. Ace§t1 scriitorl vin dupa un intreg §ir de iunainta§7, vred-nici de a fi pomenitT In toate timpurile. Dar cine-Y tine 'n seama,pe unil ca §i pe conaltf, se intreaba acest om cu sufletul de omIndrie apuseana, care suferia pentru Intreaga literatura natio-nala, a carel valoare nu era inteleasa i al carel folos nu fuseseIn de ajuns recunoscut. «Xenomania literara» bintuie : In bibliotecTde mil de volume abia de-§T afla Tocul o carte romaneasca. Pu-blicul n'are maY mult decit o suta de cetitorT. Cartile se tiparescprin chemarea de prenumerantT, care i se pare lui «un fel depomana». Fiecare-§I cauta de cele treibuincioase trupuluT säú, ser-vit In toate viciile i pacatele luT. «Un autor frantes, numaI saaiba putin merit §i multä. §arlatanie, e cetit de la un pol la altul,tradus In toate limbile.» Rominil nu stilt macar Imbrati§ati de al'lor, cari ail sarit de-odata din cuca grécismulul In a frantuzis-muluT, nesimtindu-se bine in aierul libertatif culturale. Once«Anturatec strain» are, multamita acestui «scIrnav obiceiti» derob, care trebuie afle totdeauna un stapIn pentru a-I scar-pina talpile, lumea toata la picioare. Calatoril vad aceasta §icer tot maY mult, batjocurindu-ne, la urma, cu siguranta'. A fiRomin, e Intre RomInI o scadere. «De vrea dar cineVa facacariera, de vrea sa se Imbogateasca, sa$1 lepede neamul, uitelimba, sa se fad, Armean, Sirb, Jidan, §i, mal ales, Frantuz.»

.5i de aiurea räsuna atunci a,cei41 dureroasa plingere, de mIndrieranita, care se sprijina pe o lntelegere cuminte a rosturilor undipopor, plingere care se ridica innaintea uneT societati nesimtitoare §iastazT, mergind, data aceasta, 'Ana la rascoala Impotriva celor ce nuvoiesc sä Inteleaga cu binele §i primejduiesc prin aceasta rosturileunuf neam, care nu li-a fost dat doara de nimenT, ca drept demo§tenire, ca o turma exploatata §i batjocurita'. Eliad se ameste-case in discutia, provocata de Mihail Gbica, Intemeietorul §colilorlancasteriene pentru sate, ale noulul InvatamInt muntean, menitInlocuiasca sistemul luI tirbel'. Pe linga multe amanunte inte-resante despre viata sa literara, pe Bugg propuneil curioase care

Kogitlniceanu, care-1 pretuia, dadu o eleganta editie a traduceril sale<Democrit», tocmaT pe acest timp.

34 ISTORIA. LITERA.TURLI RoltAlstwf

nu se puteail realisa si nu trebuiail sa se realiseze, el porne§teimpotriva introngril limbil francese, grea in ortografie, «sgraca invorbe, bogatá in frase», avind «caracterul unui om ce putin segindeste si vorbeste mult», limba, care, pe lingg aceasta, n'a datmijlocul de exprimare until scriitor ca Homtsr, Vergiliu, Dante,Milton si Goethe, la rangul de a doua limbg, de limbg aristo-cratica i tiintificg a terii. i el spune un cuvint de protestareimpotriva «acestei limbi ce a ajuns o manie In toate casele si Intoate cercurile».

in articolul säù despre Paralelism aloof, iesit tot in 1840, re-gentul literar din Bucuresti semnaleaza cu mini° «boala Frantelin toate articolele sail inchieturile limbil», insistind asupra fap-tuliff ca in frantuzeste, 11mM «cocheta», fárá insusiri de «matrona»,limba care nu aduce cu sine si solidele moravuri ale burghesieifrancese, se scriil «atttea carti desfrinatoare i aprinzatoare de-duhul si inima omului», ca «Aventurile 1111 Faublas», pe care le-aoetit el fiind copilandru, in acelasi timp insá cind nasulC. Maurudi II povestia, tiindu-1 pe genunchi, «scenele razboinice dinHenriada» Exagertnd, el vede in limba francesg, rgspinditoareaunei libertati pe care tineril din tar% o inteleg ca «desfriil si ne-supunere la legi», ca pregatitoare a unei revolutil : «sa fereascg.Dumnezeil si pe biata tara noastrg de a se inmulti inteinsa Ro-mînil Dar el are toatä dreptatea cind infiereaza astfelpe «momitele nationale» : ce poate astepta cineva de la unnorod care isi despretuieste limba, obiceiurile i tot ce este pa-mintenesc, ca sa invete pe jumatate alte obiceiurl i alta limbg,prin care vede cele ma lesne, adecg, cele mai rele?».

Kogginiceanu, care, in cronica sa, «Telegraful Dacia», are numaiouvinte de laudä pentru «Curierul», «moderat in flgaduintele sale.si. atit de folositor totu§1.0, reproduce aceasta scrisoare «despre in-vatatura publica». El vgzuse pe Eliad la Bucuresti, se intelesese-cu el ; primise de la prietenul §i colaboratorul sail Negrut respectulpentru gramaticul i editorul din Bucuresti, pentru opera mares'avirsita de acesta. NieT intr'un chip nu trebuie sa se creada insaca noua miscare din Iasi era numai un fäsunet al aceleia pe careo trezise si o condusese Eliad. Aceasta se vede foarte deslusit

1 Curierul de ambe-sexe, periodul III, pp. 44 §i urm., 218.

ROGA.LNICEANU I ELIAD 35

36 IST ORIA LITERATURA ROMXNESTI

din aceasta scriere pe care Kogalniceanu o tipare0e, ce e dreptul,fär observata, dar de sigur nu imparta§e§te toate vederile cu-prinse in ea. Cad patronul literar bucure§tean are acuma cu totulalt gind decit al neamulul, osebit de altele, avind datinI ale sale,in graiti §i scris, menit unui viitor pe care sg, nu-1 imparta cualtii i sprijinit intru aceasta pe o adevarata cultura nationala. in-naintea tinaruluI nationalist de $coala germana, cu spiritul critic,supus und discipline aspre, el apare ca «filosoful» din al XVIII-leaveac, umanitar innainte de toate, capricios ea un poet romanticde la Paris 0 increzut ca un autodidactic. «Patriotismul», scriedinsul potrivit ca judecata vrema cind k'f facuse invataturaprimise ideile conducatoare, «nu este alta decit un egoism, un fe/de fanatism, pentru ca, cita deosebire este de la egoist ptna lapatriot, aceia§I deosebire este 0 de la patriot ping la cosmopolitsag cre§tin In adevarata insemnare a vorbel». I se pare cá graiulnostru nu e decit un dialect superior al liraba italiene, care, dinparte-i, e privitg, de acest extraordinar «filolog» ca o formá su-perioarg, potrivitg, «unef mintI matore», a «dialectuluI nostru»..«Limba italieneasca numal in relatie catre celelalte limlif este o.limbg, catre a noastrg, insa este dialectal romgnesc cel cultivat.»

Eliad meigea i maI departe 0 incerca sa coboare in practicaideile sale. 0 parte din materiile cOla superioare trebuiati predate,dupg pgrerea ha, cel putin ciudata, in limba straina ; astfel s'ar fiintrebuintat francesa pentru algebra trigonometrie, pentru drep-tul criminal, pentru literatura moderna i filosofia generala; cursulde drept roman s'ar fi facut latine§te ; cel de drept comercial §ide mitologie in limba italianA, iar cel de literaturg, veche... gre-ce§te. Cit prive§te istoria, limba de predare ar fi atirnat de «pro-fesora ce vom avea §i limbo, pe care o vor cunoa§te mal bine».În acel* timp, limba germana era pusa alaturI en cea slavona,ea turceasca ebraica, printre cele «slobode saü neindatorate».

Totodata, in «Parallelismul intre limba rurning, 0. italiana», lungg.expunere, cu tabele de vorbe corespunzatoarenu maI putin da1303, socoate el cu mindrie ! de cuvinte romane§tI posibile,formate prin derivatil savante 1, Eliad luptg, din rasputeil pentruitaliehisarea limba, care i se pare de o potriva cu dezvoltarea

1 Studiul ocupg. mal multe nre de la Inceputul periodulul al III-lea dinCurierul de ambe-sexe.

KOGAILNICEANU I ELIAD 37

literarg. Pe Gred IT socoate vrednicI de laudd pentru cd creato limbg invd,tatg, artificial. ET fost mal cu minte §i acum ca §iIn totdeauna decit noI, a ail §tiut sg vazg ce este al lor i almo§ilor lor, §i. ce nu este, §i. in toatd vremea cel cu invdtdturgaùavut de normg, limba elenicg cea veche, §i. astfel ail adus in zivade astrizI limba lor vorbitoare, inch cu aceia§T gramaticd sg, invetepe amindoug». Era acolo §i. innaltd, filologie, ca aceia care puneaIn legAturit interjectia Cu goticul vechiti invi i cu forma ro-nagneascd, dialectalg ii (pentru vii,) sati pe veac al nostru. ca /Aual Francesilor §1 cu weak. din engleze§te-. Iar, la urmg, pentru ase dovedi §i mai bine paralelismul, catare poesie italiang era astfelredactatg in limba ca §.1 In ortografia luI rom.gneascd, :

QuInd va resbumba ultima trumbl,Quare quele mal Inchise morminte Investe i deferre,Si fie-quare sbura-va, si corbu, si columba,In valea quea mare la vecinica pace au durere....

Cine judeca, cine ajunsese, din nenorocire, a judeca astfel, nuputea sg, mal fie tovard§ul de activitate §i de luptg al uneIcare se ridicase acuna, multämitg, lui Kogglniceanu, la conceptiade realitate §i de folos cultural a nationalismulul in datini, a§e-zdminte §i forme de culturd. Cel putin Eliad nu ardta du§nadnieacestor MoldovenI dintr'o noug, geiaeratie, el care declarase, decurind, cá numaI prin Moldoveal se tine revista sa §i chiar ziarul 1.Cu total altfel era insg cu Asachi.

Acesta era deprins sá fie privit ca Incepdtorul, ocrotitorul §ijudecgtorul suprem al tuturor manifestdrilor literare. Lipsit desentinaente nagrinimoase i de un ideal maI innalt, el intelegeanirnic sd nu se fad, In afard de dinsul §i ca nimic din cele fdcutede el sg, nu fie supus criticeI. tug, Kogglniceanu concepea in chipapusean menirea criticet Hotgrit a nu da in vileag prin revistasa « vrajbI unte» §i a n.0 aru.nca eatacurl personale», el avea de endinsg, a nu se supune decit «legilor adeväruluI». «Nu mg, tem denimeaf», seria el, «pentru cd, cugetul iml este curat §i. cd singura

I «Curierul de ambe-sexe, dacl este gi pe al doilea an, este dator rIvneT gipatriotismuluI Moldovenilor. Aproape de doll& sute de abonag alt fost gataa sprijini aceasth foaie gi a o primi cu bucurie. Pentru care periodul acestaal doilea dupti tot dreptul se Inching, Moldavielo; an. 1838.

38 ISTORIA LITERATURA ROAIXNESTf

mea vointa este de a face bine.» ()data admite §i. el ca trebuiaindemnat sa scrie oficine i c trebuia laudat, pentru buneleintentit ale scrikorulut, once. Acuma insg. s'a schimbat situatia ;doar navalesc la o glorie u§oara §i. «Omit' de pe lavitele §co-lilor»! Chematil trebuie a1e0 de acet cari n'ail nicto chemare.

chiar celor trebuie sg, li se dea necontenit sfatul de amunci serios, sapind ping. la izvorul datator de viata in sufletullor propriu i in viata poporulul lor, in loc s dea «fleacurl» pripite§i o contrafacere care infatiwaza tingra aerating a Rominilor ca«spuma altor literaturI».

De la inceput chiar, Asachi se supra. Se reproduceott doar matmulte din «Curier» decit din «Albina» la Se critich valoareaartisticg, a unuI tabloil editat i conceput chiar de dinsul. in cronica,Eliad lua locul de frunte. El avu cuvinte red' pentru aparitiade concurenta. În zadar facu Kogalniceanu, fostul colaborator alluI Asachi, spre care in cea tinereta a 1111 se ukase enatita admiratie, declaratit care ar fi multgmit §i pe cel mat pre-tentios dintre oament. in War, laudind peste masura balada Do-chiet, califica el pe autor ca «un barbat care in vreml grele s'astradgnuit pentru luminarea neamulut sàb, ca «acela carele pentruliteratura Moldaviel a flcut singur mat mult deck totI Moldovenitimpreung», in zgdar asigura ca nu voie§te a se luptà cu acest

meritos : «nu voiii ridica condeiul asupra d-sale». Asachi,neiertator §i. neinduplecat, tipgria scrisort jignitoare pentru Kogal-niceanu, de la pictorul Hofmann, de la directorul teatrulut, rule-cuit, cum §tim, prin treimea tingra a colaboratorilor de capetenieal «Daciet Literare».

Aceastg, revistg se opri atunct chid un razboiii literar pgrea gatasä izbucneasca. Kogglniceanu fusese silk a scrie ca «Albina»,care a cules mieredei nu prea timp de unsprezece anI, in-cepe a se preface inteun supgrator §i. netrebnic trintor, care va fitratat in consecinta, i se incepuse scoaterea la lumina a Wad-rilor lui Asachi, prin critica foarte neindestulatorulut «Lexiconde conversatie», in care se prindeail gt-eeli de traducere dinnemte§te i cgruia i se obiecta ca e nead.misibil ca despre Basa-rabia sa se vorbeascg, in 041 jumatati de rindurt».

VII. C. NEGRUT §I eDACIA. LITERARi».

Cel d'intäiil ajutätor al luT Kogglniceanu la publicarea «DaciaLiterare» trebvia sä fie Negri* El dä, in adevär, chiar de la in-ceput, un articol despre cintecele poporale §i nuvela «AlexandruLilpu§neanu».

Inspirindu-se din cetirea cronicilor, pe care le strabausede Inuit, chid I§T gatia «Stefaniada», §i. nu numaT din sfaturileprietenuluT säù maT tinär saü, poate, §i din cunoa§terea IstoriaMokloveT, rilinasä ineditä, a acestuia, ce! maT 'impede §i maTmlildios din povestitoriT rominT, incepätorul nuvelel §i schiteT deimaginatie, dädea acum, nu un u§or desemn, ca acela din «Sobieschi

Rominilo, orT din «Riga Polonia §i printul Moldavia», schitil pecare o reproduce aicT, ci o mare nara(iune istoricd dramatisatei,un mare tabloil al istorieT ronagne§tT in veacul al XVI-lea, zugrävitîusä cu un condeiil fin de miniaturist, in margenile unul cadrurestrins. Viata de zbucium, de patimä singeroasä, de tragedie vio-lentil sillbatecA a celuT maT expresiv dintre urma§iT luT PetraRare§ e impärtita in scene, adevärate scene de teatru cu dialogulfiresc, avind in el intelepciune romäneasa indiltinatä §i mireazinäde trecut, cu mi§cArT sigure, ca pentru scenä, cu psihologiT lumi-noase, izbucnind la cele d'intiiil cuvinte §i gesturT, cu o neobi§nuitä§i unicä putere de a face ilusie, prin toatä viata ce se poartg in-naintea noasträ §i prin presintärT ca acestea: «irnpotriva obiceiuluT

Läpu§neanu, in ziva aceia, era imbrAcat cu toatä pompa dom.-neasat. Purta coroana Paleologilor, iar peste dulama polonesä decatifea stacojie avea cabanita turceascä. Niao aring, nu avea altad.ecit un mic junghitl en pläselele de aur ; iar printre bumbil du.-lämiT se zäria o zea de siring").

intiiil vedem pe boierl ie§ind innaintea DomnuluT care s'a intorsimpotriva vointiT lor: atuna se statornicesc legä'turile, se recunoscda§maniT, cari vor fugi peste hotare salí vor peri, §i inträ In slujbg lin-gu§itoriT, cari vor fi intrebuintatI in tainä §i apol jertfitT la celprilej (§i ce chip vili e Motoc, care intrupeazä in ele toatä mi§eliaslugarnicrt!). Un act al doilea aduce inaintea noasträ pe Doamnä, fataluT Rare§, vgduva unuT «oarecare numit Joldea», sotia §i victimapu§neanuluT, «ginga§a Ruxandä», care, in acele timpurT cumplite,«ajunsese a fi sotia biruitoruluT»; chip alb §i. blind,cum n'a prea

C. NEGRUT I gDACIA. LITERARX» 39

40 ISTORIA LITERATURII ROMINESTI

fost, dar aid se procedeaza, ca in tot teatrul romantic, prin contrastetarilingá cruntul bárbat, caruia-I ride din ochl, la indemnurile ei de«a fi bun §li indurátoro, planul celul maI singeroase razbunarI. Aceastarazbunare, macelul dupa ospatul din urma, al boierimiI strinselaolalta, ca pentru o petrecere de impaciuire, e o marea tá prive-li§te, care zguduie : nicIodata n'aù inviat astfel tr.agediile trecu-tuluI romanesc, a§a de puternic, prin mijloace ap de simple,de o delicata mina. sigura. Este aicI sufletul unuI bolnav, de-§iafla alinarea unel suferinte tainice numaI in vederea §i auzul su-ferintei altora; este valma§agul dinnuntru. al celor ce se luptá in-nainte de a muri, este vuietul surd al multimiI de afara, care daglas din el pentru a cere pe Motoc, este comica silinta a ticalo-suluI, parasit de stapin cu un zimbet crud de despret, pentru a-imintui trupul s'aú plin de pa,cate. i este, in sfir§it, un al patruleaact, al rasplatiriI, intocmal ca intr'o drama desfa§uratá pe scindurileteatruluI : Lapu§neanu bolnav, zacind de boala blestemurilor strinseasupra capului sail, Lapu§neanu calugarit de groaza Iadului; aldoilea contrast : Lapupeanu trezindu-se ca Domnul salbatec de pegremurI; al treilea : Doamna intinzindu-I cu mina eI de mingiierepaharul otravil, §i, al patrulea, boieriT pribegI cari se Intorc, scor-monesc in durerea de fiara a sufletuluI ce moare, agatiniu-se devial, §i pronunta osinda fapteI sale. E de mirare ca, nu s'a gilsitpina astail nime pentru a stramuta aceastá stralucita piesii deteatruw de bine culeasa In istoria adevaratáIn mediul eI fi-resc, innaintea spectatorilor.

Nuvela «O alergare de cal», are §i ea proportiT marI. Ea da intiiilscene din viata de capita europenisatá In parte, a Chi§inauluI,ajuns acum international. Pentru intaia °ara un Romín din Prin-cipate vorbe§te despre Basarabia, aa de iute prefacuta, in atiteaprivintI, dupa anexarea eI. Fondul e insti o istorie sentimentala, :un barbat frumos §i distins care cucere§te §i ~ala, o femeie ro-mantica ; aceasta se otrave§te cind el se insoara si, curind, cao groaznicä pedeapsa, ceata orbiriI acopere ochiI tradatoruluI. Au-torul vorbe0e personal, amestecind cu aceasta tragedie o intrigaamoroasa a sa cu una din frumusetile Chi§inaulul, capricioasa

ironica, nestatornica g.i. batjocoritoare, a§a cum le iubiail roman-ticiI. Prin aceastá -nuvelti tonul de societate, in dialog §i expunere.convorbirea spirituala se introducea i in literatura noastrá.

C. NEGRU I KDACIA LITERARX» 41

Articolul despre cintecul poporuluT din Moldova e o scinteietoareimprovisatie, ca citatiI care puteaú fi maT bine alese ; In el se recu-noaste stilul de spiritualg vioiciune a luT Negru i ideile de respectpentru poporul mun.citor i creator, pe care le adusese Kogglniceanudin Germania si le rgspindia prin vorba ca i prin scrisul

Nu e farg, interes sg se pomeneascg aid i aparitia, inceidin 1830, In revista ruseascg «Veastnicil Evropi», a celor d'in-

poesiT popular° ronainestI cu subiect istoric, publicate de Ba-sarabeanul Alexandru saù Aleen Häjdaù (n. 1811; fiul ofite-ruluT rus Tadeii, cunoscut scriitor polon t 1835, i al EvreiceIbotezate Valeria % prietenul bun al poetuluT C. Stamati. DecT,dupg, stringerea cintecelor pe care Obradovici le dgdu luT Asachi,pe care acesta nu le publica si care se pierdurg, In focul din 1827,vine la rind, Indatg, acest Inceput de folkloristicä, fgrg, alte sco-purl, fireste, cleat ale frumusetil i patriotismuld. , care se facede un Romin rusificat intr'o mare foaie din Rusia. In 1833 seadauge un studiu despre «cintecele populare al MoldoveT In pri-virea istorieg». i Hasdeti, care ajunsese cunoscut Romlnilor prineuvintarea sa scolarg din 1837, reprodusg, In traducerea luT Mil-linescu, de Barit, e, In acelasT timp, i incepAtorul, tot in ruseste,al nuveleT istorice cu subiecte luate din viata vechiT Moldove2.A maT stiut sg scoatI din viata coloratg j distinctg. a RominilorbasarabenT o schitg ca «Judecata i1a Serdgria de Orheiti» 8.j a-'nest om cu InsusirT superioare, coboritor din Alexandra, sora luTVodg, Petriceicu,foarte bun patriot moldovean, desi uitase limbaMoldoveT sail nu seria Intr'insa, pe dud recomanda Rusilors'o invete pentru ca sg, afle stirT nouä privitoare la istoria lor--se ocupa si de agriculturg 4, de botanicg 5, de lexicografie (dictio-nariû care nu s'a tipgrit) 6 Corespundase cu ves-titul mistic Görres, seriindu-I despre viata unul «intelept poporaloslav, Skoworoda, si a tratat, Intio scriere, rg'masg 'n manuscript,despre «problema vremiT sale».

Julie Hasdeu, Oeuvres posthumes, II, Apendice. Cf. Sperantn, in Re--vista Nottet, II, p. 241 §i urm.; Arbure, Basarabia, p. 748 §i urm.

a Duca-Vodri, Petriceicu, Elena, fiica luT tefan-cel-Mare.3 Cf. Ist. lit. rom. in secolul al XVIII-lea; II, p. 442, nota 5.4 Scrisoare atre,A. de Stourdza.5Ms. despre botanica MoldoveT, cu numele plantelor §i In romane§te.6 InvAtase la Harcov, unde luci ase §i incerciirT de Drept §i §tiintY naturale

care furl incoronate de profesoril eM (Arbure §i SperantA, /. c.).

42 ISTORIA LITERATURIf ROMXNESTY

in curind, la 24 Iunie 1840, Hajdail tinea, tot la Hotin, undeera efor al scoliI, ca nobil din acel Tinut, avind mosia CristinestiT,pe care o recapatase dupa 1812 tatal ski, o noua euvintare, deun avint si o frumuseta deosebita. El declara a nu-T trebuie pen-tru MoldoveniI si Moldova luT, intelesI farä, despartirea noua agraniteI PrutuluT, niel gloria politica, nicl cea militara. Trecutulli-a dat in de-ajuns, asezlnd acest neam cintre popoarele cele maTvestite prin amintirile lor istorice». Astazi e vremea popoarelormarT, dar cele maT miel chiar dintre neamurT, daca ail destepta-ciune fireasca si traditil bune, pot fi ce a fost odinioara Grecia,un centra de luminä, un izvor de cultura.

VIII. ALTI COLABORATOrd: STAMATL ALECU DONICL

Basarabenil se miscati ded in dezvoltarea fireascá a civilisatieTromanestI : Hajdail nu era singur. Scrisese doar insusT un studiu.intreg despre «Literatorif BasarabieT» in 1834 (in revista ruseascaTelescop fi). Era C. Stamati, cu traducerile si incercarile luT ori-ginale, toate pe fond «moldovenesc», local, adevarat.

Era tinarul Alecu Donid I, fiul luT Dimitrie si n.epotul lul An-dronachi si poate al «StolniculuT de Colegiu» Gheorghe de la1812-17. Aleen avea treI fratT, Iordachi, Andronachi, numitdupá vestitul cpravilist», unchiul sa:ii, si Petrachi 2; ramas faraparintI, el se facuse ofiter rus, Amasese un timp la Petersburg, undeinca de la 12 anT isT facuse invatatura, intr'un pension, si apoTIn scoala de cadetT, dar nu-sl putuse uita, pe acele termurf ne-guroase, cu limba aspra' ca si climatul, nu-vi putuse uita de tarasa, unde era Fat-Frumos si Ileana-Cosinzeana»8 El statuse intiiti.la IasT, inteun concediu indelungat, si apoT isT lasase rapede, in1834, slujba ostaseasca, asa de putin potrivita, pentru dinsul, si,intors acasa, la Stinca, «pe malurile verzT si inflorite ale BiculuI s'iRgutuluï», se apucase de scris, inteo limba asa de frumoasa, incitpare ca nidodata n'ar fi invatat in scolile, n'ar fi petrecut in cir-ciumele si nu s'ar fi distrat in saloanele strainilor. in Chisinail elera prietenul luT Puschin, un fost coleg de oaste imparateasca si.

Niíseut la 1806.2 Sion, In cAnalele Academiel Ronaine», seria veche.3 Serisoare cAtre C Negrut, In Operele acestuia.

ALTI COLABORATORI : STAMATL ALECU DOXICI 43

un viitor coleg de poesie romantica. Astfel trai pina la 1835, cind,casätorindu-se cu Maria, fiica lul Costachi Roset-Balanescu, sestramuth la IasT, unde, dupa moartea sotieT, care-I lag doug fete, elintra in magistratura de moda ruseasca a RegulamentuluI Organic I.

Era atuncT o vreme cind o multime de strainT ni descoperiaiifarmecul poetic al teriT, al neamulul, al cinteculuI nostru. «Unautor de merit neamto, serie Kogalniceanu, «supt literele F. W.L., a dat la lumina prin jurnalul Didascalia, un roman intregasupra luI MihaT Viteazul... Mihail Czaykowki, unul din cel: maTinsemnatT autorl al literaturiT polone, s'a imprumutat cu multe dinintimplaiile si legendele noastre pentru compunerea frumoaselorsale romane ; unul din ele reproduce viata romantica, a luT Cirjaliu...In Almanachul OdeseI pe anul 1840 un autor umoristic, cite ()datasi prea satiric, si-a imprumutat insusT numele de la noT: RaduCuralescu, spre a scrie pe «Tundza sati Tunsul 2» Lewitschnigcintase, inteun Almanach din Pesta, frumuseta fireasca a fetelde Romtn, in versurT pe care Negrut le traduce in «Dacia Lite-rara» astfel :

Romincl copilit.4, nu-t1 e destul podoabaCe-tY da,rui natura atit de.mbiel§ugat ?La ce-tY sluje§te salba ,5i. scumpele margele ?

Raffet, marele desemnator frances, cuprins si el in suita bogatululDemidov, prindea carale de carbunarl din Basarabia, bisericile dinBucurestl, scene din orasele noastre, bilciul din G-iurgiu, si dadeaun intreg album, in care noT aveana, cu locurile, tipurile si por-turile noastre, o parte insemnata. in sfirsit, Polonul Rusinschi(ladea forma musiciT cultivate cinteculuI poporuluT nostru, ames-tecindu-i in cadrile si alte compuner1 elementele de entusiasmsi de duiosie.

Traind citva timp in Basarabia, Puschin prinsese dragoste pentruoameniT de acolo, de un caracter romantic asa de ispititor. Acintat macar pe Grecoaicele si Tigancele dintre Prut si Nistru,

- -----1 Sion, discursul citat, p. 57. La 1841 se cAsgtori a doua oarii.; ibid., p. 65.2 Kogbaniceanu, Prefata la traducerea luT Demidov.3 Kogalniceanu reproduce Insu§T, in suplimentul revisteT sale, un astfel de

cadril pentru piano, Inchinat luT Atibal Sturza.

44 ISTORIA LITERATURII ROMINESTY

dacg nu cetgtile HotinuluI, SoroceT, TighineT, ChilieT, AliermanuluT,mgcar interesanta «cgrutg, de postal.. Negrut, care avea in Basa-rabia rude si mergea dese oil acolo, tradusese qalul Negru».Venind din oastea ruseascg, unde ofiteriT tinerl erail nebunl dupgPuscbin, Donicl traduse si el intliti «Cgruta de postg», care «cu-rind se fgcu popularg», zice Negrut, fgrg, a se tipgri. i apoT, lute()brosurg, neiscglitg, care iesi la BucurestT, in 1837, cu o inchinaredin partea «plecatulul tglmgcitor» cgtre cneazul A. N. Cantacu-zino, asezat in Rusia, Tiganii, povestea unel iubirT intre tirgo-vetul cult Aleen, un Moldovean decT, io TigancA, pe care el o ucideImpreung cu iubitul eT cel noil, alt Tigan, cind singele raseT oface sg-sT schimbe dragostea. Versul romgnesc se tine de aproapede cel rusesc, i, In descrierea drumunlor i sglasurilor tiggnestl,poate da frumusetT ca acestea :

Ou §dtrile din loe in locTiganiT prin Bugeac se poartg,Nepribanind al lor norocSad nestatornica lor soartitEl astAzY iatd au rdmasLa mal de apd pentru mas :Cu tolurY rupte, afumate,Cdrutele le Inviilesc...

Era mal mult decit o incercare

In bimba nationald,

o adevrtratg, redare artisticg a uneT opere coborite adinc in sufle-tul traducittoruluT.

Kogglniceanu innodase leggturT in Bucovina cu Costachi Hunnu-zachi, care si el avea leggturile sale basarabene. De la Hurmuzacbise cgpgtaserg, cum s'a vgzut, o sumg, de materiale pentru «Archivaromgneascg». Plug la «Dacia literarg», Stamati singur, din ceT depeste Prut, dgduse «Strgjeriul» säìî, scris in cinstea ostiriT moldo-venestI celel noug, In foaia luI Asachi. Kogglniceanu, in urmgrireascopurilor sale culturale pur romgnestI, stiu rgpede cistiga peBasarabenT, pe cari-I fgcu sg, lase sfiala la o parte si sá colaborezela opera comung, a intemeieriT i inaboggitiriT literaturil «romgnestI»una pentru totsi RominiT din «Dacia» intreagg.

ALTY COLABORATORI : STAMATL ALECU DONICI 45

Constantin Stamati nu statea in legatura directa ca Kogalniceanu.Dar C. Hurmuzachi, care avea cunostinta veche cu micul proprie-tar si functionar basarabean si. care stia de toate lucrarile luT. ne-tiparite : «ode, cintece, elegil, sonete, multe fabule si satire inversurT. si. In prosit, citeva balade si romante (romansurI)>>, pe lingacare se adaug traducerile din frantuzeste si ruseste si poemaCiubcir-Vodcl, de care va fi vorba indata,trimese «Dacid literare»jalnica pringere a «Gafitel blestemate de parinti». Mica poema einteresanta pentru call are subiectul luat din viata poporuluT ro-ma'nesc din Basarabia ; altfel, cu lungile ei versuri prosaice, ca gre-selile de limba, cu banalitatea fabuld fata de tara inselata,care se intoarce nenorocita acasa pentru a muri :

i prin suspin I§T dtt duhul upara de minte MIA,

ea n'are mg nido valoare si. stä cu mult in urma celor ma buneproduse ale scriitorilor tineri de pe acea vreme.in 1843 KogalniceanumaI tiparia, din scrierile, multe s'i felurite, ale aceluiasi : PovesteapoveOilor.

E o incercare de a tese povestiri de imaginatie in jurul numelorsingure, si. nu si a vietiT, putin cunoscute, a vechilor Romini mol-dovenf. ; pentru aceasta, scriitorul basarabeau se inspira din «leto-pisetul vechiii.» ce avea la indamina, salí din spusele «batrinulutchelar* de la mosia sa. Versul alb, neegal, linced, n'are nicio so-coteala ; e prosa care se zbate ca o rima taiata, invirtindu-se faraa innainta. Dar este aid, in povestea luI

Ciubdr-Vodit, Domn vestit,Lul Papunt strAnepot,

si a fiuluf sali unic, Bogdan,Frumos ea luna lul Maiu,Gigit ea un ttniir brad,Virtos ea un vechiù stejar,

care merge sa-1 caute logodnica sa, ziva, si. e impiedecat de a oiubi prin atitea farmece rele, o sume. de cuvinte poporale plinede seva, de naivitgt1 placute, de glume care merg in plin, de ele-mente imprumutate pentru intiia oara basmulul : virtejurti devint, roate ale «noroculuT», ursite, Ileana Cosinzeana iesind ca un.«puisor» din marul minunat, Pricolid si. Tigand care ucid zinc%ce invie apoi in pest' si in. arborY, de amintirl ale datinelor po-

46 ISTORIA LITERATURII ROMANESTY

porulul §i. ale vietil de de malt (la nunta lul Bogdan, d. ex.), care-Idad o adevgratg §i trainicg, valoare. i skit chiar comparatiT, ca-racterisgrT, descrierT frumoase :

Pohodnicul §i-a intors,Spre Apus 1-a Indreptat,Cu pintenul 1-a Impuns

ca sageata din are,Slobozita, de voinic,Din fuga 1-a rapezit.

Sail :Daca vulturil spariatI,ZburInd meta, In va,zduh,Se urea merea In sus,Pan' chid s'ait vazut pe cer,intlia ca ni§te porumbI,ApoI ca ni§te lastunI,ApoI ca ni,te tintarY,

, apoI, incet, incet,S'au mistuit in vazduh.

OrT :Al Mull corn se iviCa de argint otelitPrintre copacil stufo§I...

In acela§T timp, revista panromgneascg din Ia§I dgdea fabulealese din culegerea pe care DonicT o tipgrise la tipografia luT Ko-gglniceanu, la «cantora» Dacia. Se asigurg cg Intgia ed.itie a ie§itincg din 1839-40, uitindu-se cg Innainte de 1840 teascurile celenoug nu lucrail Inc:A ; orIcum, n'am innainte decilt cgrticica cepoartg anul 1842.

Donici va fi avut supt ochT pe Tichindeal, de mind tipgrit din noilla Bucure§a, supt Ingrijirea §i cu indreptgrile lul Eliad. Cetitor alfoilor de atuncT, el a trebuit sg cunoascg fabulele lui Eliad Insue§i ale lur Asachi, care, acesta, le strinsese In volum la 1836; aldoilea apare numaT In 1844 1. Se va fi uitat §i prin cartea, a§a deoriginalg IncIt n'a putut afla imitator, a luT Sgulescu, publicatg in1835. Ca tot tineretul din acest timp, el a trebuit sg aibg In ming§i. poesiile, infra care a§a de frumoase, de adincT §i. de IndrIznetefabule, ale luT Alexandrescu. Dar el nu purcede de la nicTunuldin ace§tI Innainta0. §i, maT putin decit de la orIcare din 61, de la

1 VezI vol. precedent, p. 178 §i urm.

ALTI COLABORATORI : STAMATL ALECU DONICI 47

Alexandrescu, caruia, in adevär, II dedica una din bucatile sale,dar parind cá mustra, in ea lipsa de activitate 'iterara mal spornicaa scriitoruluI muntean:

A§a talentele, cind lenea le cuprinde,SlAbind din zi In zi, se pierd Mr'a se 'ntindel.

Donicl cetise si recetise, ca toata lumea culta din Rusia, Fabulele,la moda pe atuncl, ale luT. Nicolae Crilov. Autorul lor era binevazut §i. bine primit pretutindenl; spirit foarte elastic §i vioiti, dar§i foarte prevazator, se inspirase neaparat de la Francesul La Fon-taine, dar gasia o suma, de subiecte noua §i introdusese in dez-voltarea fabulelor sale un haz special, facut Cu fata foarte serioasa,o isteata pîcîlealá slava, o momia, arzatoare, ce e dreptul, darfoarte ferita, §i invesmintata ca Ingrijire, a§a Incit sa, nu poata dacuvint nimandl sá se ridice pentru a prigoni §i pedepsi.

Fabulele acestea par netraductibile, atila sint de pline de alusif§i ascunsurI. Un Frances care a incercat sa le puie in versurI,Charles Parfait 2, n'a izbutit s'A dea altceva decit o lucrare difusa,apoasa, plina de umplutuff. §i cu totul lipsita de farmecul risuluIascuns care se simte In original. Traducatorul de la Paris nu-§Iputea crea o stare de spirit asamanatoare ca a RusuluI de rasa,traind. in Rusia sa, cu un caracter a§a de particular §i de distinct.Altfel trebuie s'a fie insa ca un Romin de la 1840, trait pina lao vrista oarecare In Rusia, in cercul de idel. §i in atmosfera desenthnente care produsesera opera lui Crilov, cu unul care sestrilmutase apol in Moldova Regulamentuhil Organic, ce dadusevietiI publice in multe privinte o pecete ruseasca, §i fäcuse sa, senasca tipurl §i pacate aseinenea cu cele de peste Prut. _Mara deaceasta, DonicI §tia ruseste maI bine decit moldoveneasca sa, pecare in scurt timp o invatase totu§l a§a de deplin, fiind acum instare sa exprime cu toate nuantele gindul poetic cel mal fin §isimtirea cea mal delicata; §i insusI era un spirit vioiti §i mucalit,cum era spiritul luT. Crilov.

DonicI traduse, dar ca o libertate, o noutate, o vioiciune cutotul deosebite, traduse, dind in foarte multe privinte o opera noua

Pentru rAspunsul luY Alexandrescu, v. mal departe.2 Fables de Krilov,traduite,s en vers franpais par Charles Parfait

Paris. 1867.

48 ISTORIA LITERATURA ROMANE§TI

alte off imitâ, prelucrä, transpuse dupä obiceiurile §i. rosturile noastre.Acläugi elemente de moralä, care stilt numal ale luï; serse chiarbucätT neatirnate. I se päru ded cA poate tipäri fabulele ca alesale pro prii, färg, vre-o dedicatie §i. lamurire. A§a .a fäcut cu multedin traducerile sale, ma! tirziú, i Stamati. In aceste pärti de pro-.vincie ruseasa domniail, se vede, notiuni patriarcale despre pro-rietatea literarä, notiura care nu jigniati chiar, in Moldova, peun Costache Negrut, de §i §tia bine ce model avuse innaintea o-chilor prietenul säti.

Donid e insä adese oil superior luT. Crilov, printr'o concisiesigurk cum nu se mg aflä exemple in alte literaturi, printr'o ad-mirabilä u§urintä inteun mediu poetic care mi e al hit Crilov,ci al scriitoruhil nostru, printr'o mlädiere ce n.'a mafi fost atinsäIn scrisul nostru, mlädiere care face ca o intreagA fabulä sä paraa este o singurä propositie, inceput'a' cu cel d'intlig rind al po-vestiriI i mintuitä ca ultima linie din moralit, cumpatatä in formä,dar foarte pätrunzAtoare in fond. imprumuturile pe care le-a fäcutde la scriitorul rus n'ajung pentru a tägiidui, cum s'a fäcut cuatita neintelegere, marea valoare a fabulelor lui Donid 1.

CAcT nu obir§ia ruseascA, ci ins4I viata noasträ de atund seoglinde§te in povestea trufapluT Mägar, care

De decoratiT pe semne auzise,CiteT prea se fudulise :Rangul noil aft fost luT de osindg, mare(trmeaza i la noT aceasta intimplare);

in pätania lui Arvinte cel ca anteriul necontenit supus cirpeld,dar totu§T neincäpätor :

Boierl de neam fac tot ala;

In pagaba MoraruluT, care nu drege la vreme spärtura cea micäde pe coperipl moriT sale, cu aplicarea contemporanä :

Degrabit la mezat se strigit vre-o mo§ie:

In ghidu§ia cu care se incheie «Ursul la prisäd» :

Niel nu mal zic :

De ur§T mi-T tare frie.....

1 V Contemporanul, V 1 (1885).

ALTI COLABORATORI : STAMATI, ALEUT DONICI 49

Cu privire la tara luI Insu§I, la frumusetile ce cuprinde, segase§te chiar cite un vers, ca In Vulturul paingul:

Prin nourT Vulturul spre muntele CeahlitAIntinse zborul s6.11,Si ape: Bistrita, Moldova §i. Siret,Pe paid vesele se vitd curgind !met,

sail, in «PietreniI §i Bistrita», unde DonicI §tie sa localiseze a§ade bine, in Moldova sa, fabula ruseasca in care, aide', nu e vorbadecit de situatiI generale.

Pe alocurea, ceia ce nu se prea intimpina la Crilov, fabulistulnu mal glume§te, §i, facindull tot de lucru cu dobitoacele sale,indrazne0e a se avinta catre poesia Innalta, a descrierilor frumoase,a icoanelor ideale, a scenelor tragice. Ascultati cum cinta la elprivighetoarea, o privighetoare in adevar lirica :

Iar buna pásric, pornitä spre cintare,Clnd abiaIn sine ciripia,Cind tare §uiera,Cind glasu-T tremura,

ApoT, prin dulcea eT strigare,Intru. a dragostel ceT gingne plecare,Pe amormul OA cherna,

ritdiul desfAtat cintarea-T eisuna,Iar lumea, asculthad,TAcea §i. se mira.

Saù vedefi aceasta aparitie a painjenuluI...Cu atitea sìtbil, coase innarmat;

aceasta scena a «LupuluI la peire» :Lupul, cinchit inteun coltCu ochT cruntY, cu pZir pe dos, clantzlia din dintY la totT.

Ori priveli§tea de iarna, ce urmeaza :Pe u1itT scirtie omAtul finos,De grin ogeagurT fum ca iarna gilgtie§te.

IX. ALTI poi: VASILE ALECSANDRI.

Pe lingil Negrut, pe linga ceI doI BasarabenI, scrie la DaciaAlexandrescu, care, neindraznind numele intreg, trimetestrigatul de indignare al «Anultil 1840», in care sentimentul nu se

N. 1MMA. - Ist. Lit. TOM. - VOL 11. 4

preciseazá, totue, §i nu se coboark n.0 vrea sá, se coboare in lumea con-cretuluI, pe care o cunoa§tem maT bine §i. care ne ispite§te mal tare :

SA stApInim durerea care pe om supune,SA agteptAra In pace al soarteI ajutor,CAcI cine gtie oare i cine ImI va spuneCe-a sit aducA ziva i anul viitor?

Dar Kogálniceanu grtsi, pentru revista sail pentru editura sa,puterT 'iterare nouá intre tineril, cari, in acelae timp cu dinsul,invátaserá in strAinAtate.

Pe unul il cuno§tea bine lilcit de pe cilla era in ; soraacestuia fusese una din discretele lui iubiri de tineretk §i el insue,student in Paris, e pomenit de citeva ori in scrisorile lul Kogál-niceanu din anil de invátáturá in Apus. E tinárul Vasile Alecsandri.

in apropierea anuiuT 1821 se afla printre rindurile boierina§ilormoldoveni aI unel vremI nouá, care cobora unele familiT §i. ridicape altele, Vasile Alecsandri, frumos om, ca °cha* bulbucati, casprincenele groase, cu barba mare rásfiratá. Era fiul unul MihailAlecsandri, zis poate Botezatu, pentru trecerea de la altá, confesiecre§ting, la ortodoxie ; neamul era din pártile Bacäului, unde, incursul vremilor, botezat destuI UngurT. Pe acolo avea mo§IImulte §i. marl Iorgu Ghica, boier de frunte, rudä de Doran, cumultá trecere. El ajutti, lul Vasile, om harnic, priceput, maT alesla fácutul socotelilor, sA, se ridice in rangurT. Ocrotitul luI Ghicade la Bacgù avu intAiii un post de same§ la Bender ; era la 1822Pn arnic, pe un timp cind mal tráiail. Medelnicerul Nicolae Alee-sandri §i Atrarul Iordachi, care fusese arenda§ al veniturilor tir-.guluiMoine§tT §i avea páminturl in Basarabia. stia bine grece§te, aveascrisoare frumoasá §i cetia bucuros literatura románeasel a timpulul.

Pe atund s'a cásátorit el ca o fatá din neamul Cozoni, altTcasnid aï lul Iorgu boierinae din aceleae pártl ale Ba-aulul, de unde vin, prin ace§tI ani 1820-30, loan Comisul §.1 PA-harnicul Costachi, fiul lui Dimitrie §i cumnatul lul Alecsandri,Nunta se fácu la Tirgu-Ocna, unde Alecsandri insue ca §i Cozo-ne§til avea rostan n arenda ocnelor de sare. in.semnátatea celul d'in-táiù Alecsandri crescu foarte mult, cind, dupá sechestrarea veniturilormánástirilor grece§tT, Domnul cel noü, Ioan Sandu Sturza, II dáducontrolul, sáme§ia asupra acestul izvor al Vistieriel. De la 1832Incá, e deputat in Adunare, din partea Ia§ului chiar ; la 1834 avea

50 ISTORIA LITERATURil ROALANEST/

caftanul de Spgtar-Mare : pe atund ingrijia de altg sgme§ie, maImare, a Vistieriel, pe care o pgstrg multg, vreme, fiind, de fapt,conducgtorul finantelor Moldova 1.

Din cgsgtoria lul Vasile Alecsandri cu Elena Cozoni se ngscuun Ell, Vasile, care Amnia, la chip cu tatgl, iar la suflet, impre-

schimbätor, poetic, vioiti,cu mama. Data na§teril se cu-noa§te acuma cu sigurantg, dui-A declaratia fgcutá de tingrulVasile secretariatulul Sorbonnd din Paris: e 14 Iunie 1819; locul,Bacgul,unde familia, obi§nuia. se vede, a se Intoarce. Crescu In casapgrinteascg, de lingg, vechea bisericg, a Ghenghei, Sf. lije din IasY,zidire trainicg cu multe odra, In care Inclpea multimea robilorunui om bogat ; casa se tine §i Ong astgzI, reparatg, de deosebitilproprietarl 2 Cu Vasile copilgrià un frate mal mic, Iancu, §i o

sorg, Profira, care a fost doamna Voinescu; TigAna§ul Vasile Po-rojan, pe care nu l-a lgsat fárá pomenire literal% poetul, tovargsulluI de jocurI, fäcea distractia copillor, spre dezngdejdea pgrintilor.Alte amintiel de copilgrie stilt dascglul de la Sf. lije, care frtceazmeie cu inscriptil cirilice de blestem pentru cine le-ar fura,toatg TigAnimea babacgl : vizitiul Stoica §i Tiganca 14 Ana, bu-cgtarul Costachi, Postolachi cobzarul, Didieg scripcarul, care §tia

«cintece poporale», «mama Gahita», un fel de guvernantg, celeAtreI fete frumoase», aduse de la mo§ia Mircestilor : Casandra,_Maria §i Zamfira, cu ochil negri plecatI asupra gherghefuluI,Casandra, «alba ca o fatg de boier» §i care ajunse, din nedreptateasortif, bucgtgreasg, de si se dädea in Vint pentru cobza luI Pos-tolachi. Pentru Invg.tIturg fu a§ezat In casg, pgrintele GhermanVida, cunoscgtorul de frantuze§te, autorul de gramaticg franco-roming, Maramurg§anul cu iubire de neam, admiratorul luI 5incaï,ale cgruI manuscrise le pgstra §i voià sg, le publice, omul cultcare-1 Mouse studiile la Pesta. Dupg obiceiul de atund, cglugärulavea voie 0,11 aducg ascultgtorl din afarg ; printre 61 se afla MihalKogglniceanu, ceva maI In vristg ; Alecsandri n'a uitat «antereulde cutnie i i§licul rotund de piele de miel surg» ale prietenuluI

V., pentru izvoare §i alt6 bibliografie, notitele mele In Sämdmitorul, pp.-43940, 938.

2 Intro cari a fost profesorul Gh. Altrzescu; D. 011itnescu, V. Alecsandri,discurs de intrare la Academie, Bucure§t1, 1894, p. 12; Teresa StratilescuExternatul de fete din lagi, Ia§Y, 1907. Cf. Viala noud, «Din ArchiveleSorbonet» de P. Eliade.

ALTI POETI : VASILE ALECSANDRI 51

52 ISTORIA LITERATURE/ ROMANESTI

WI I, dar nid Kogglniceanu uitat ochil negri aï ProfireT Alec-sandri. KoggIniceanu a folosit malt la Vida, pe cind Alecsandri-§1aducea aminte mal tirziù numaï de somnul greil de dupg inasg alcgluggruluT §i de cruda §trenggrie pe care o fgcu, impreung cu auxi-liarul sú tigan, zugavindu-1 pgrul, mustgtile §i barba cu cernealgro§ie. Cu acela§I tovarg.§ se ggsi viitorul poet algturï pe bgncile putineale «pansionulul» Cuénim. in sfir§it, putin innainte de plecarea bei-zadelelor cu Kogglniceasnu la Lunéville, dasalul grec Furnarachi,viitorul secretariii al lull Coral, care, acesta, fricu limbiï neo-grece§tIacelea§I mari servicil ca §i Eliad limbiï noastre, ducea la Paris, laParisul liberalismuldf §i. vietil: moderne, pe Vasile Alecsandri,numit Comis, §i cu dinsul pe Alexandra Cuza, viitorul Domn, peNicolae Docan, care a murit abia dgungif, §i pe pictorul Negulicl,frate, probabil, cu D. Negulicï, care a facut prin mail 1850 tradu-ce?'" dupg romane francese.

Alecsandri n'avea firea reflexivg §i cumpgtatg, curiositatea de§tiintg, vointä de fier, maturitatea precoce a luï Kogglniceanu.Pornise i el de-acasg, §tiind doar «un pic de frantuzeascg, un picde nemteascg, un pic de greceascg §i ceva istorie §i geografie pede-asupra0. Se imbgtase de vederea dealurilor Ia§uldf, pe carele admira de pe capra unel: trgsuff pgrgsite in §ura lui Cuénim, §ivisase de rgtgcirile lui Robinson, pe care i le destginuise ni§te to-varg§I de §coalg. A invtitat Incä putin de la profesorul Cotte, in_casa cgruia fusese dat, dar §i-a trecut bacalaureatulla 27 Octombre1835, slujise norocul in lipsa §tiinteT, §i cind povestia martirziù despre aceastg clipg grea din viata sa de tingr, Alecsandri so-cotia cg rgspunsul sáìí mintuitor : «paix de Westphalie», satisfaceaintrebare din istoria... «evuldf mediu». A invatat, dupg dorinta ta-tglal säù, medicina §i s'a dezgustat, apoI Dreptul, cu tot a§a de putin.folos. Dar incepu sg se incerce in versurl francese, innältind peLamartine, schitind cutare chip de Cazac saù catare zglobie Zu-narilla spaniolg.

Tatgl säú trebuie sg-1 cbeme innapdf, dar, in loe sg vie de-a dreptul,supt pazä bung, cum fgcu tot pe atund Kogglniceanu, Alecsandri fuinggduit sá lea, ca prietenul sga C. Negri, crescut in casa poetulut

Scrisoare catre loan Ghica.2 Scrisoare catre loan Ghica.

ALTI POETI : "'TAME ALECSANDRI 53

Conachi, mamá-sa, frumoasa Zulnia, fusese sotia, indelung iubitì iinnainte de cásátorie, a celul mai venerat dintre scriitoril MoldoveI,drumul de flor al Italid (1839). Era prea putin cult pentru aintelege tot ce aceastá minunatá §i unicá, tará intinde acelor caricalcá, pamintul ei. Trecutul nu-I spunea nimic, despre anticitate§i lini§tita ei máretie n'avea ideie, limba n'o §tia abia, gustul ar-tistic nu i se formase nicgirl. Italia invátátoare, rámasá.' In toatefasele vietii ef o magistra gentium, aceia nu se putea face in-teleasá de dinsul. Dar era cealaltá Italie, care poate vorbi de-adreptul orlcárui suflet de than., pregátit numaI de naturá, Italiacu cerul albastru, cu mánunchile de daruil fire§ef. in miná, Italiarnirezmelor, a cintecelor §i iubirilor. Pe aceia o intelese.

Cind fu innapol acasáunde ar fi dorit sá poatá strä'muta mi-nunile de artá, ce-I trecuserá supt ochl §i pe care se simtia datorsá le laude tinárul de moda parisiang,, care se cherna a in-depline§te o mid, functiune de copist la Casa pensiilor, se gindia turna in forma und nuvele amintirile sale din Florenta, unde

§i in Venetia pare a fi petrecut mal mult. Povestirea deimaginatie se chiarná Buchetiera, de la Fiore*, Cu subtitlul «Su-venire din Italia». Recuno§t1 pe cetitorul literaturii ron-tanticefrancese, pe atunci sentimentalá §i pliná de efusiI, de avinturispre o lume de iubire ve§nicá, de tineretg, ce nu se ve§teje§te,de frumusetá, fárá, patá. E vorba de un prieten, pictor de geniu,care-§I spune suferintele de iubire, de o prea frumoas1 fatá binepitzitä, care se preface in buchetierá pentru intilni iubitul,de un signore bátrin §i gelos, de un asasin ngimit, care §tieinlature pe tineril cari inaltg imnurl pe chitará. Cadrul e bisericaSanta Maria del Fiore, off cutare cafenea cercetatá, ori piata de laCascine, «locul de intilnire a' tuturor intrigilor de amor», ha chiaro trattorie, zisá pe germano-ruso-moldovene§te: tractir. Se dab. §iversurI de-ale autorulul, dar versuri: francese, de un lamartinia-mein tinguitor §i §ters :

Le doux frémissement de la feuille des bois,Le bruit voluptueux des baisers de délire.

O fabricatie gentilá, inteo limbá deosebitá de fluida, tinere§te dezgfobie i frantuze§te de abstractá ; un atestat de lecturá, §i deculturg. Real, simtit, cugetat actinc, reprod.us exact nu era nimioIn aceastá schitg, naivá, inspiratá de «frumoasele buchetiere care

ni dati In toatg, sara cite un mic buchet de flor, pe chid luam.Inghetate d'innaintea cafeneld Donn& Impreung, cu prietenul nostruD.», Francesul prefkut apa In eroul una miel drama de iubire. Eo «slabg, Incercare», spune poetul Insue cu acest prilej, in 1855,Adevgrat. tag una care In noua literaturg, f§T avea insematatea.

Cg,a, dad, tesgtura sentimentelor e aceia§T ca In «Alergarea decal» a luT Negrut, de §i farg, ironia de om matur, fgrg, filosofiazimbitoare de romantic incercat §i isprg.vit, care se intilne§te in.schita acestuialalt, Alecsandri e noti prin aceia a el cel Intliti aduceIn literatura noastrg, o icoang,, at de §tearsg,, a Italia divine.

«Buchetiera din Florenta» a fost publicaM in Dacia literard.Nu s'a fAcut Ice In aceastg. revistg, niciuneia din paginile unabropil pe care KoggIniceanu o anunta tot acolo, lucrind-o Intipografia sa. E vorba de Scrierile luI D. R., ceia ce inseamng,Dimitrie Ralet, altul dintre tinert

Ralet, coboritor al unel insemnate familiI grece§tI, de mult a§e-zatg in tenle noastre, avea cetirea luT Alecsandri frä anil de strgi-ngtate, färä lectiile de stil §i, mal ales, fiirg, talentul acestuia.Ngscut la 1817, el I§I petrecuse tinereta numai in Moldova sa.Cele citeva pagini ale cArtilor sale de incepgtor ni-1 aratg cum§tim §i din alte izvoare, ca un independent, un revoltat impotrivaconventiilor sociale i, in acela§T timp, un adevArat om de spirit.Neat numal c6-1 lipse§te a§a de mult me§te§ugul de scris ! Medi-tatiile luT se desfg.§urg, greù intio prosg, incilcitg, §i stIngace, pecare n'o poi urragri, In grgangdirea fArg, rost a cuvintelor abstracto.AT de ales doar, pe lingg, cuvinte originale, schitarea caricaturalg,a cuard chip de taring, cochetg, care se imbraca i se poartädupä mod6, ca eroinele din romanele francese, cu colorit aristo-cratic, pe care le-a sorbit : «Zburdatecg,, giggtg, i ng,zarnicg, arezvicnire de inimg,, incretuire i fiorT la cea mai micg, sartiire detabatiere. . Minincg, fragil cu boldul, joacg. popuri (?), rgscole§teviorele, sensitiva o mingfie, panselele-1 impart o melancolie... Pevilpseaua In sola albe§te pg,rul ei ca ni§te sgIcil smade pe un malcrapat de ar§itg ; cttlya dintl mai joacg,, ca tu§ele clavirului...Nasul atirng, asupra scorburiT guru eT ca un clont moale.»

54 ISTORIA LITERATURII ROMXNE§TY

POESIILE NOUÀ ALE LUI GRIGORE ALEXANDRESCU 55

X. POESIILE NOITA. ALE LIff GRIGORE ALEXANDRESCIT.

In sfirsit un foarte frumos volum mA,runtel dAdea poesiile cu-noscute pAnA atund ale lui Alexandrescu i unele noug, avind infrunte o prefatg, pe jumAtate cornicA, pe jumAtate tristg, in carepoetul declara cA, a tinut sA ajute si el cu ceva la opera gene-ratiei sale, cA n'a lucrat maï mult fiindcA viata i-a fost nepriel-nic i cá-li asteaptg, criticiT, pe cari-T doreste mal buni decitce l-ati jicnit pAnA atuncT, ad.ecA niste cercetAtori cinstitT, fie simaT putin inapodobitI de talente, care pentru aceastA, sarcinA nicIn'ar fi prea mult de nevoie.

Poesiile noug sint in parte repetitiT sail schitArT l'Apee de sen-timen te usoare. EmilieT urmasa Elisa.' din editia precedentg eliT spune vechea povatA a luT Horatiu : carpe diem, adecA, pe ro-mánete:

Bucura-te de natura,

adAugind a doreste, pAnA, sA fie, la bAtrinetA, un bun prieten,a se impArtAsi cu dinsa de bucuria de astAzi.

Filosofia lui e in aceastA, clipA una de iubire. El intelege peAntoniu robit Cleopatrel i recunoaste a toate ce se pot aflastApini in lume,

Femel le jertfe5tT.

Lupta-T, pe care o descrie In vehemente cuvinte romantice :

Eü lanturile mele le zgucluid cu mlnie,Ca robul ce se lupta, c'un jug neomenos,Ca leal ce izbe0e a temniteY Vide

geme furios,

foloseste la nimic.«Te maT vAzuiti. odatl», «De ce suspini», «Mingiierea uneIfemeT»

IsT spun cuprinsul prin titlul lor chiar : ele se fin de acelasl ciclual iubiriT, o iubire asprA, ginditoare, totdeauna tristA, care secearcA a-vi face juarie din cuvinte, flrAs poata dovedi, pe lingg,adincime i avint, dibAcie i usurintg si fArl a nemeri lumile is-pititoare ale taineT. Sec sung aceastg plingere :

Omul este o taina care-o §tie mormIntul,Femeia e un Inger, viga-1 un suspin!

MaT desAvirsit dedil modelele sale francese e Alexandrescu a-

tuncea chid proclamg scIrbit zadarnicia luptel impotriva rgutatil§i prostieI, cind destainue§te clevetirile ce i-ati umblat In urma,dei, spune el, ca toatg smerenia :

Fabulele mele, de tot nevinovate,Nu se ating de nimenT, n'at. personalitate :De vA gitsiy In ele, ImI pare foarte bine,Ins& de vit e teamA ca nu cumva prin mineSA. se 'ndrepteze lumea, gre§ala vA e proastA:Putey sA luay pad& chiar dela d-voastrA.

Aflam de aicI ca i s'a facut o ving §i pentru cg nu i-a pliticutbietul Paris Mumuleanu :

Paris raposatul,Care, bArbat de cinste, om plin de bunAtity,FAcea versurl de-acele ca din topor lucrate,Cum facey dumneavoastrit...

De acela§T sentiment de revolta, ascunsa inteo glumg scinteietoaree insufletitg §i epistola de raspuns, Indreptatire §i explicatie catreDonicT, pe care-I ferice§te cä e in Moldova oamenilor maT «do-

cari nu vreati numal decilt ca poetul sa, fie pus pe crucepentru satira luI.

In alt gen, nobila, poeticg de cea maI Innaltg poesie, e mus-trarea dire Voltaire pentru cä, n.evazind. lucrurile aflgtoare pestemargenile celor ce slut pentru ochiI tuturora, el nu le-a inteles, nule-a folosit In scrisul sail §i le-a acoperit de ö batjocurg care-1atinge numaI pe dinsul :

0, dacA talentul táù, mal bine Intrebuintat,Cu soarta-T a se luptA, pe om 1-ar fi Innarmat;Dacit, pe drepy IntArind, pe rAT aT fi Ingrozit,Ingeril numele tAti cu drag 1-ar fi pomenit !

incg nu se ridicase poesia romgneasca la aceste InnaltimI morale.ce frumoasg e tinguirea luI pentru greutatile ce stati In calea

cul, In aceasta, targ de culturg noug, care e a luT, ceard, sa afleexpresia ce de la sine se Infati§a scriitorulul frances :

Veacul te-a ajutat : In vremea clnd te-al nAscut,Stilul era curAtit i drumul era fAcut.

Un. noti. ton se aude Insa, in «Multamirea», inchinatg uneT fetitede un an, pe lingä care-§I cere un loo de vechiil prieten al easelchid ea va fi mare,

56 ISTORIA LITERATURI1 R0MXNEST1

POESIILE NOUX ALE LUf GRIGORE ALEXANDRESCU 57

... frumoasti, de fluturT ocolitit,ZburdalniceT lor trupe cu gratie zImbind.

Epistola catre Grigore Cantacuzino, mare boier foarte bogat §i.traind o viata modesta, totusT, sta mai. pre jos. dectt acelea catreVacarescu §i Voinescu, §i prin nepotrivirea scurtuldi vers zglobiiipentru subiectul prosaic, pe care nu-1 invioreaza gluma. E doarinteresanta zugravirea acesteI bune gospodariT de tara, in carevisatorul cintaret a fost asa de bine primit,casa de la Flore§tI,In Prahova, cu vederea Carpatilor, carora :

Vara ]i-e la picioare§i iarna pe fruntea lor.

Dar, spre sfir§it, Alexandrescu da pentru inttiasT data un tabloildin natura prins numa.I pentru dinsa si zugravit indelung, in-duio§at, cu iubire :

, end lun'argintuitii,Albind iarba de pe vale,Ie§ia linA, ocolitil,De stelele curtiT sale,

Pin aluni§ sufla vIntul,Frunza u§or clblina,NuciT btitrinT ca pttmintulDe-a lungul se desemna.

Copilaria-I. se de§teapta la aceste privelistI, si, cu sufletul destand, poetul cere numal un bun adapost sigur la tara, unde :

Lini§tità §i 'n tAcereZiva mea a§ Implini.

Liff Voinescu i se adreseaza" intio epistola minunata, In caregluma se rasfata, larg in versul bine desia§urat. E vorba de viatalinistit, pe care o doresc amindoI prietenil, dar si de neajunsurilesaraciel, de cruzimea creditorilor, cari nu vor sa, primeasca filo-sofia ca once avere e zadarnica, nicI darul rascumparator al ele-giilor §i. versuldf :

i versurT din grtimadg, i-am dat ca sg.-§I aleagil,Dar toat'a mea silinta a fost peste putint.1Puterea armonieT sA-1 fac s'o InteleagA.

Si,. cu acest prilej, el ataca pe tot'i stricatoril si nascocitorif deErn. IA multamit fiind cu acel

dialect bun, ii5or §i. mlAdios,

In care facuse a vorbi toate Musele.

58 'STOMA LITERATURA RO3IXNW:t

acuna el introduce satira cea mare, ca tablourile eI sociale,cornice, cu amintirile eI curate pentru el, descoperirea Alexan-dria, cetirea prin

-TAO, ciudat6, a unui crait. cumiuteCare lasit pe dracu' fitrá 'ncAltAminte.

prin Meropa si Atalia clasicilor francesl, cu infierarea petrece-rilor stupide, la vist, la dan, la «jocurI nevinovate», ca ferneI careIn sfirsit stgpinesc civilisatia, ca infgtisarea junelai de modg,

Citruia vorbit, spirit if sta in pitIttrie...Lorneta atirnataEste §i mai stall* de-o form& minunata...

In literatura noastrg apare astfel antagonismul, simtit dureros,tntre o societate usoarg care nu stimeazg deelt pe acela care leaparte la petrecerile eI si o curteneste, i mgrimea singuratecg, aornulul de gen.iu, care stie cit pretuieste, care sufere adinc pentrudespretul ce i se arun.cg, si care ride, de un xis ce va rg,suna vesnic,atuncI cInd îi vine, cu o singurg, 1ovitar de pumn, sg sfarmetoata comedla.

Fabule noug, nu lipsesc. Cu un inceput liazliii de poveste, carespune pe ce cale Indelungatit s'a transtnis povestirea, «Toporul

pgdurea» e dramatisarea bogatg, cu scene puternice, a vechiuluIproverb al «coziI de topor». Luindu-se la intrecere cu DonicI, Ale-xandrescu dg, apoI, In «Elefantul», satira hräpiril ministeriale si agratieI celdi mg mare, a cgrul ocrotire e confirmarea faptei relesgvirsite de subalternul art. Nola In fabulg, strglucitoare In moralg:

Cind al dubului soareLumineaz' adev/trul §i-1 vine spre-ajutor,In zgdar ne§tiinta II e 'mpotrivitoare:Soarele o pitrunde, §i-1 vezY triumftitor,

e bucata Oglinzile. egalitate, dar nu pentru cgtei», pgrereadulguhil Samson, care nu vrea frgtie cu coteiul Samurache, e inleggturg cu felul de a se intelege in pgrtile noastre egalitatea Apu-sulul, de chiar aceia cari se min.driaii cg ail adus-o, gloriosiI destrAbunI. Altii grit atinsl prin apologul, tot asa de original, «Pisicasiabatecg si mgreatit luptg de dobitoace

Fie§care tulpiná era plinit de singe

se desfrisurg in «Dreptatea leulul», in care e prefgcut cu totalvechiul simbure al fabuleI jertfiriI celuI mal mic, osindit de cei

mari pentru binele tuturora. «De unde att cumparat postavul demanta», intrebarea pus a de vulpoiul «In slujbe laudat» catrece predica, purtind

... o mantà de oaie jupuitit,

se va auzi la mil inca, multa vreme. Vulpea liberala, care dore§tenumal

Al gitinilor... intins departament,

e un tip al vremil, bite° creatie cu totul noua. Prin «Mierla sibufnita» se indeamna neamul innapoiat a «scoate putin capul dinnoaptea 'ntunecata» §i a-si deprinde ochil cu lumina.

Paserile sInt bete §i lume-a nebunit,

erede Cucul, care n'a aflat pretuire in calatoria sa de vanitos. in«Uliul i gaina» se fixeaza tipul celul ce se ridica prin faga-duieri facute tocmal acelora cari vor suferi mal mult din innal-tarea luI :

-Mea slut cinstitlCind slut nenoroci&T.

$i pina astaif a ramas popular finalul alteI fabule :...Slugri, la mrtgarE maY umilitor, §i Incit maY amar.

E toata galeria contemporana, si eroii abia poarta o masca, ceIi luneca de pe fata.

tu sfir§it, «Dervisul si fata», ca si «Nebunia i amorul» de-oparte despretul pentru col ce-VI 'asa, principiile cele mal sfinte,de alta, inchipuirea amorulul orb, pe care nebunia-1 duce de mina,nu mal sint fabule, ci innalie alegoril morale.

Volumul cuprinde inca o traducere din Béranger, poetul pentrupopor al libertatil in ritna innaripat, traducere vie ca un original,

versurl razlete de polemica.Tiparind aceasta carte, care poate n'ar fi putut aparea la Bucu-

restI, Kogalniceanu afirma §i mal mult rolul conducator pe careMoldova-1 avea acum in noua miscare literal% din toate partile lo-cuite de Romint

Kogalniceanu avea un plan mare de editura, asemenea cu acelfornuat de Eliad cu zece anl in urma. Dupa fagaduialti, el dadu, in-teo foarte frumoasa editie marantica. Démocrite al lul Régnard,tradus de Scavinschi, §i Poesiile lui, Hrisoverghi. La el se publi-

POESBLE NOUI ALE LO GRIG'ORE3 ALEXANDRESCU 51)

V. vol. I, pp. 123-4.

cat% i poesiile lul Cuciureanu, despre care s'a maI vorbit inaceastA carte. Kogrilniceanu insu§I aratA. in «IlusiI pierdute», careaü fost analisate la expunerea biografieI sale, ce bun glumet, cefin convorbitor despre rosturile intime putea fi acest om invrttat §idocumentat istoric. El introducea, in adevrtr, un gen noti prin acestemrtrturisirI despre sine insu§I, care intreceati a§a de mult

valoare 1iterar5, ale lul Ralet.Pe lingA Démocrite se maI publicrt, de acest duvnan al tradu-

cerilor, Robii, prelucrare de un I. Ganea, Aristomen i Gorgò, decunoscutul V. DrilghicI 1; Gonzalv de Cordova al luI Florian, pre-filcut in romg,nete de Al. Vasiliu, Ma/vina, tradusA de I. I. Gheor-ghiadi, Achille al 1111' Metastasio, tradus de I. Sion, Malvina, tra-ducere datorith" unuI T. Vartic. Nu tiù insI ce putea sg, fie acea«nuvelrt romanticA» Mihail Viteazul i boierul Brincovean,u, care afost numal anuntatA in cronica «Dacief». Se rag dildu Ivan Vizighin,de scriitorul rus Bulgarin, tradus6 de Pitarul Gheorghe Aroneanu.

Koghiniceanu avea §i planul de a tiprtri artile de matematicI aleprofesoruluT Gh. Stamati. Nu lipsiati din editura luI nicl 61'1.0* strilinepe lingri calendariul catolic pe aniI 1841 i 1842 7 se: edita §i uncalendariti de prtrete,«Die Alpenschiiferin» de Kiifribavh i «LePhilodace» al luI E. Kohly de Griggsberg. Publicatia cronicelorromilne§tI din amindouei principatele: Ureche, Costinii, Gantemir,Neculce, Ilie Carp (?) §i Beldiman Jalnica Trtigodie ---*pentruMoldova, Radu Greceanu i Radu Popescu pentru Tara-Rol-nit-neascA, fu pregrititrt numal, §i nu inceput'd chiar pe aceastA vreme.In sfir§it C. Hurmuzaki plAnui un Tetragloson elementar.

60 ISTORIA LITERATURII ROMXNESTI

I V, vol. I, pp. 280-1.

CAPITOLUL

gPropà.girea.»

I. KOGILNICEANU SI ASACHI DUPÀ hiCETAREA gDACIEf LITERARE».

incetind «Dacia literara», raminea tot «Albina» ca sä represinteliteratura romrtneasca in Moldova. Asachi, atitat de concurentatinerilor i jignit de dinsiT in sentimentul sail de amor-propriu,facuse in 1840 fagaduielT foarte marl, care intariati pe acelea ceapucase a-da Dial' de'nnainte chiar 1. Era vorba de foaia «Osiris»,de «lexicografia» luT Saulescu, ha chiar de o foaie literarg, care va.iei «in eaiete dela una pina la doug coale pe lung si care va repro-duce cartile bisericestI cele maT rare si maT vechT», precum Psal-tirea luí Coresi i acea a luT Dosofteiri (gicim iarasT ca initiator pe&Wiesen i amintim cì i Pop din Brasov publicase de curind obibliografie romaneasca veche, care e foarte bung.' si slujeste sipang astäzn. i darurile luí Asachi nu se opriati aid.: el anuntaun Atlas al tuturor continentelor cel d'intaiti in terile noastre

incepea srt luereze plansele pentru Asia i America. Totodatg.,multurnita lui Hofmann, care lucrase chipul luT Vasile Lupu, alluT Alexandru-cel-Bun, vederea gradinil domnestT dela SocolaDochia luí Asachi, se punea in perspectiva un sir intreg de ase-menea litografiT, infälisind luptele dela Tannenberg, Baia, Dum-brava-Rosie, Valea-Alba, precum si pe Tarul Nicolae, pe ReginaVictoria. Pentru sate se pregritia, spre a concura pe Kogalniceanu,care adgusese la Foaia Sciteasca", de anunciurI judecatorestI ofi-

62 ISTORIA LITERATITRII ROM.X.NEkiTf

ciale, incredintata luT, o traducere dupa «Maison rustique du XIX-esiècle», un Dasceil al säteanului.

Multe din aceste planurT ramasera fax% urmare. Doar daca Asachidada tinerilor, timp de un an de zile, foaia /coana lumii,despre care a mal fost vorba. Neputind O. scoata la iveala «filologia»lul Saulescu, care cu greil ar fi gasit cetitorl, el se intelese cu unFrances pripti.§it la noT, pe atit de pretentios, pe cit de necinstit-a batjocurit Istoria luI Kogalniceanu in acela§T articol in care oimita pana la plagiare , Gallice, §i. incepu sä publice, in 1841,o ciudata, foaie romino-francesa, le Glaneur moldo-vala que sati, pemoldovene§te orl moldo-romane§te : «Spicuitorul, foaie §tiintifica,literal% §i industriala, redactatá de o societate de literati» (ziceatitlul frances). Era o publicatie eleganta, cu hfrtie buna §i frumoasa,ca litere marunte. Se dadeail articole, publicate §i raspublicate,de-ale luT Asachi insue, care tipare§te §i nuvela istorica, foarteslaba: «Roxanda Doamna», apoT fantasil din condeiul lul Gallice §iumflate sail lingu§itoare darI de sama de la teatrul frances, undeGallice gasia conationale de curtenit. Se anuntase formal a seplatesc 50 de lei pe coala colaboratorilor, dar el nu veniail. Asachi§i G-allice trebuira sa reproduca paginile dPspre Basarabia ale in-gineruluT Hommaire de Hell, sa publice poesiile sotiel acestuiaca o versiune de Saulescu, apoT §tirT despre Caput Bovis, desco-perirea arheologica, acum Invechita, a luT Saulescu, trebuira sa. dea§i in frantuze§te «Cinele soldatuluI» de Alexandrescu; se maI intil-nesc reproducen l din Franklin §i Byron, probe de limba romaneascascrisa cu litere latine §i. anume dupit sistemul lul Eliad, rivalul ;se cete§te cunoscuta oda a lul Lamartine «catre o Moldoveancatinarii», pe linga frumosul «raspuns al until. Moldovean», care nuera altza decit Vasile Alecsandri :

Je sais que là-haut il est un tribunalOù la vertu rayonne, où l'on punit le mal,Je sais que l'Éternel au vice, a, l'innocenceRéserve après la mort leur juste récompense.

Cu tot ajutorul ce capatase de la unul §i altul Lupu Bal§trimese de la Bozienl suma de 30 de galbenI, ca abonament petreI an' , Spicuitorul se opri cu al doileta volum, pe April-Iunie1841, §i foaia, menita sa fie «expresia §i interpreta civilisatieT interile moldo-romine», incepuse aparitia eT numaT la 10 Mart pre-cedent.

ROGXLNICEANU, NEGRUT §1I ALECSANDRI IN TEATRU 63

KOCCALNICEANU, NEGRUT SI ALECSANDRI tlq. OPERA DE REGENERARE

A TEATRULITT.

Activitatea luI Kogalniceanu nu se opria insg numaI in mar-genile revistelor i editurilor sale. Ea trebuia sa imbrati§eze toatacultura timpulul. DecI, pe linga alte rammi ale el, i teatrul.

S'a spus a, printr'un contract incheiat la 18 Mart 1840, directiaaminduror teatrelor, frantuzesc cel de capetenie i roma-nesc, care se afla numaI in fasa de incercare, se incredintgde o potriva celor treI conducatori ai generatia tinere de scrii-ton', Negrut, Kogglniceanu i Alecsandri. De fapt, greutatea cazumai ales asupra celul *de-al doilea, care trebui sa poarte zilnicgrija represintatiilor in amindoud. limbile.

Faril indoiala a el ar fi voit sit dea un noil avint, puterI noud§i alt repertoriu, teatrulul romanesc. in «Dacia literaea'.», Kogal-niceanu 1§T argtase cu asprime reaua "Aiwa pe care o avea desprerepresintatiile de pang atund, in care, cu «plan mare» i «ispravgmica», se putuserg vedea, jucate de o tovarg§ie de actorT, intrecan se afla insa §i C. Caragiale (se mai aleg, de critic, ca autorlde merit, Pandeli §i Jan), epiese comice, melodrama §i insuO" tra-gedil», toate traduse i facind parte din repertoriul de teatru mun-tean pe care-1 adusese cu el Caragiale. Dig mild el infierase sco-purile de simplg speculatie ale asociatilor, lipsa de alegere a pie-selor, necuno§tinta in materie de decor, stingaciile i anacronismelede tot felul, care, altfel, s'ar fi putut ierta unor a§a de sgradtovard4 Declara totul «o papu§erie» i cerea sa se inceaprt aide],cu scopurI care sa nu mal fie cele negustore0f.

Facindu-§1 o ap de innalta ideie, cu totul apuseang, despre che-marea §i datoriile unul teatru «national», directia cea Doug nuputea sa se incumete a lucra de,ocamdata numaI cu puterilemijloacele disponibile. Gasi cu cale, ded, ca, pina la o maT bungpregiltire, teatral frances sä lucreze singar; director de scena funumit pentra aceasta Joseph Foureaux, i i se cera sä aduca optactorI din Franta, cari sd, se adauge la ceilaltI. De ki se constatii,In Oetombre, ca tjumatate din 141 i maI toate scaunele slut nea-bonate», represintatiile francese incepurg in aceasta luna, dindu-se§i opera comicg, din repertoriul unuI Boyeldieu sail Auber.

Postelnicia, de care attrna Teatral, nu se invoi basil la jertfirea

64 ISTORIA LITERATURIf ROMXNMY

represintatiilor romäne§tI sail la o prea indelungatg zäbovire a lor ;ea cera directieT sg, dea neapgrat, §i in iarna 1840-1, incar in doug.-sprezece serT spectacole in limba teriT. Se läsg, grija acestora fos-tulul conducgtor al trupeT improvisate, luT Caragiale. Din partealor, directoriT scoaserä la ivealä prelucrArl anterioare ale lorchiar lucr6rI noug,, serse, fire§te, in pripg. §i färä ambitie de a le.pästra pentru literatura nationalä. Astfel, chiar de la inceput pu-blicul are Elevul Conservatorului de C. N., decl Negrut, §i Far-masonul din Hirleiii, de V. A., cea dintiiii lucrare teatralä a liltVasile Alecsandri, pe lingI Orbul Fericit, prelucrare saIl tradu-cere de M. C., KoggIniceanu insu§T, §i Leonil sail Ce produce des-preful, de Caragiale.

O prelucrare e §i «Modista §i cinovnicul» a luT Alecsandri,intrigä de dragoste, in care stilt douei modiste, doi cinovnicT §i

bätriiorul curtesan Circeiti ; afaril de cite o scgpare din vederegäsim odatä cuvintul frances «depit» limba e vioaie in fami-liaritatea eI ; §tirile despre viata. de atuncT Alecsandri nu uitäotelul, «tractirul» lul Regensburg, unde poate era §i el printre-datornicT sint maT rare. Afli §i versurT glumete ca acestea

CurmA prin o vorbfi dulce a mea crud& neritbdare,CacT In piept Mima-mi fierbe ea un rac intr'o &Ware !

«Farmazonul de la Hirläil» cuprinde päcglirea, prin mijloace-copiläre§tI, a unuT biet provincial cgzut ca din car in Ia§T pentrua se ins ura, §i care-§I pierde ceasul nuntiT de dorul cunoa§terirtainelor cfarmazonieT», pe care i le deslu§e§te, prin inchiderIIn pivnite, sail coborirY prgpgstioase, §i minciunT foarte mail, untingr kival, care face con amore portretul eroineT, o Agläitä, fiicaunuT Sluger, care §i el are obiceiul de-a adormi cu Estela liftFlorian in minä.

Patru voluma§e de «Repertoriu al Teatrulul National din1840-1», tipärite de Kogälniceanu, cuprind Farmazonul, aporcealaltä bucatä de Alecsandri, iarg§T, läsatä de el in uitare martirziti, Modista fi cinovnicul, precum §i Orbul fericit §i o a douaprelucrare a KoganiceanuluT, Douii femei in contra unui beírbat.

«Doug femel impotriva unuT bArbat», pe care Kogälniceanu o.iscgle§te Cu initialele fal§e «L. N.»1, pe care le-a maT intrebuintat

I S3 ieaft literile imediat urnAtoare dupa K. M.

KOGANICEANU, SEGRLT §1 ALECSANDRI i N TEATRU 65

la inceputul rostuliii sitii de scriitor, eind colabora la foaia luIAsachi, e prelucrarea uncí foarte hazla' farse, francese de bunaseama, ; se adauga 1'110. de Kogalniceanu o suma de alusii la felulde traiti al contemporanilor siiI: se vorbe§te astfel de «telalba§a»,de «razvodul» adra revista militara «de la Copoil», de «no-vitalele din mahalà», de aloja la teatrul romanesc», de «duiel mol-dovenesc» cu paruiala, de Golia, de Agie, de ripa Spravale-Baba;se face haz pe socoteala literaturiI morale pentru popor, care separea monotona acestui vioiil Apusean: « «Estela», «Papagalul», «Co-lumbul» §i alte asemen1 istorii soporifice».

«Orbul fericit» are o insemnatate mult maI mica. Aceasta co-medie, fitra sare §i fara viata, lipsita de once distinctie informa, euprinde pe o tema, de melodrama' ghidu§i'l destul degrosolane, in legatura cu moda cea noua frantuzeasca ; din eaavem sa culegem astazI doar etteva cuvinte batjocuritoare sail citeo notil de viata contimporana, precum e aceasta schita, a portululbonjuristuluI: «surtue, pantalonI negri, jiletca alba, par mare, cuttigara necontenit aprinsa».

Cu toate ca represintatiile francese efail. destul de cercetateactorif merserá §i. la Bucure§tI i se adause o orchestra noua,Cte-muirea gasi ea, e mal bine su. se incredinteze conducerea teatruluiuneI specialiste, cum era d-na Frisa, venial. la Ia§1 cu o trupá, deopera germana. Era datoare §i ea ca, in cursul celor cloI ani declurata, a contractuluI (1842-4), sa represinte, de §eIsprezece oilpe an, piese romane§tI. La 1843, directoarea, «Madama», neti-nindu-se de conditiI, i se da un controlor cu titlu directorial, inpersoana boierului A. Sturza.

...illtfel, §i d.upa ce planul de a intrebuinta teatrul pentru scopuilsu perioare de cultura, fusese parasit §i ceI treI conducatorl din 1840se retrasesera, actorii rominI gasesc ascultatorI, §i, pentru represin-tatiile lor, se tradde, se preluereaza, sail se scriil din noil lucrar,care imbogatesc repertoriul teatral pe care-1 alcatuisera Eliad §iAsachi inainte de aceasta epoca. Publicul ie§ean vede in 1843«Badaranul boierit» §i «Zgircitul», din traclucerile Societatil dinBueure§tI, in 1844 se da «TreIzed de anl sail viata unul jucator»,a liii Negrut 1; maI tarziii §i Saul al luI Aristia. Iorgu Copeen,

1 V. vol. I, p. 239 §i urm.

N. tono t. Id. Lit. rom. Vol. II.

ISTORIA LITERATURIT ROMXNESTY

despre care n'avern alte stin decit destainuirile scandaloase ale IuTSion ca. privire la purtarea-i fata, de tatal traduce «Gabrina

saù odaia leaganuldf» i compune greoaia pies 1 fara spirit «Pletelung1 i minte scurta. (1845). Tot el preface In romaneste, dupa Lafont,«Capodopera nenorocita sau Michel Anj» (Michelangelo). De la necu-noscutT vin aceste traducen, mar mult «Spatarul Irimiabatrinul insurat», «insurlitelul», «Tritan, camerierul la doT stapini»,prefacat din Goldoni, «Crucerii» lui Kotzebue. Un Barageni, adecaBaraginasa nu fie Carol, adeca Scarlat, Basarabean, care ajungeharnic si revisor la epitropia Sf. Spiridon ?2 «trage din cronican.«Armura sari, soldatul inoldovean», tot in 1844. I. Sion Iordachi

Allagi Iene de la Galati». De la Em. Filipescu avem piesa, probabiloriginala, «Zece anf din viata unel femeT sa sfaturile rele», si un

Filipescu. traduce «llusarul de Felsaim». «Iesanca la, tara.», ofarsa, e datorita luI D. Miclescu, un boier, 'pe care-1 vom intilnisi mai tirziii lucrind, si nu fara pricepere si spirit, pentru teatru.Ni era cunoscut Alecu Vasiliu, Comis ar Regulasnentuld Organic,traducatorul Id Gonzalo de Cordova al 1111 Florian4; acelast traduceo piesa, obscura, de Francesul Lamartilier, supt titlul «Robert §efulbanditilor, saú hotil», tipari aceasta, lucrare la 1847. ActorulCaragiale series, pentru el si ai luT, in 1844, «0 repetitie moldove-neascrt». Asachi, apoT, prelucreaza vodevilul «Desertorul», iar VasileAlecsanari se incearca a doua oara 'n teatru ca «Iorgu de la Sa-dagura», care 6 sonsa prin 1843.

Ill. SCRIERILE Lei C. CARAGL1LE.

Scenele lui Caragiale i comedia-farsa a 1111 Alecsandri ai fosttiparite. Ele represinta un gen superior de piese originale, cu su-biectele luate din realitatea bogata, a und vietT pline de contraste.Al spirit si o limba foarte bung. Ca asupra unor adevaratetrainice opere literare e chemata dedi luarea-aminte asupra

Costachi Caragiale Grec nascut in Bucuresti era fiul unlit

1 Arhontologia, pp. 157 S.2 Ibid., p. 40.a Ibid., p. 250.4 Vol. I, p. 274.

SCRIERILE LUÍ C. CARAGIALE 07

tefan §i. avea doI fratI, Iorgu i LucaI, actori bunI ca §i dinsul §i inzes-tratl chiar cu unele insu§irI literare, n'anea niel originalitate,euno§tinte adincI a graiuluI ti, mar ales, n'avea cultura care trebuieunui adevgrat scriitor. Ambitia literarg nu lipsia insg acestuI om foarteindrAznet §i. inventiv. Astfel, el se incumetâ a-§I tipgri, la 1840,In tipografia lui KogAlniceanu, «Cantora Foil SAte§tI», Operelecomplete, «Serierile», care mi erail insg mult mal intinse off malingrijite decit cele cuprinse in broprica, iscAlitg en initiale, a luIRalet. «Prietenul Costaehi Harnav» plgtise tiparul i primia, in,schimb, dedicatia. Talul bucgtilor : «Dafnis», «DO. mi-nunte sail vjata mea, of !», «O secuntg», «MeditatiI», aratg destulde bine ce romantism incoherent se poate ggsi in ele. Cit prive§tepoesiile, amestecate cu prosa fa'A legAturg .§i socotealg, poate a-junge aceastA dovadil :

Am fost IiicA,fost mama,

SintSint tapinii!

Dar Kogillniceanu avea toatá dreptatea s pretuiascil piesa-I din1844, apArutil in 1845; intovgrA§ind-o i cu o prefatg, in earevorbia de nevoia de a se numi o directie deosebag pentru teatrulromAnesc §i de a se intemeia un adevgrat «conservatoriil pentrupreggtirea unor actorI vrednicI de acest nume». «O repetitie mol-doveneascil, sail Noi §i iar NoI» are intAiil insemnAtatea uneI no-tiunI foarte vioaie, unuI amestec foarte original de figurI luatedin teatral in caro lucra scriitorul insu§I §i cu neajunsurile marIale &truja el se lupth, al unuT scinteietor schimb de glume §iunuI neintrecut zbor de hazla' cuvinte románe§t1 stilcite de tira-nicul director de sceng Macé, care ajunge un adevgrat tip, trAind-o viatg nervoasg §i pling de zgomot. Glasul luI Macé rgsungde la un eapgt al veseld comedil la altul : «MergI al dracg», «eilvrel; tacI bree». Sail, mal intins : «Caragò, mit rog, vorbe§te drept;-cine ce cA, are Greceanu cu la mine? O! mit rog, taci d'aEl sunt directris. Sunt, mg rog, pentru tute... O! un pies frumu-§icg... E sunt venit la publlc, e tut la bojar ; eti facem se vedeun afi§ avec la letre com sh de maff». Sail, In sfir§it, la minio:

mergem la Aga, spue la dAnsg, mit rog ; Caragè non vreece 61 vree».

Dupii o comunicare a d-l-u1 1. L. Caragiale, Luca s'a nilsczt la 1817, iar-Costache pe la 1813.

68 ISTORTA LITERATURII ROMANE*TI

Dar acest act spiritual mal are valoare si din alt punct de ve-dere. Caragiale vorbeste cu Indrazneala si o mare energie indignata.de starea saracacioasa, anarhica si uitilita a teatrului romanesc,caruia el, de §i strain, IT inchinase viata sa intreaga. Ce e trupaluT, mica luI banda BohemI culesT de pretutindenT ? «Nol, oadunatura de niste copil gonitT din toate partile, facind re-petitiT prin bufet, prin garderoabe, pe acasa, §i, In ziva represin-tatieT, mai totdeauna fara decoratiT, pentru ea ar fi o crimà sa, pre-tindem... Jucam adese piese nationale in palate neapolitane», ca inFata Cojocaruluti, aka, scriere anonima, Cu subiectul luat din viatapoporuluT: «1-am trintit», ded, pe eraii, «In niste palaturlsi 1-am pus sa dubeasca pid lînga coloanele gotice venetiene» ;slugile pun «manusT. glasè i rochie cu Corsaj», adauga el, Ina-rind criticele pe care le facea, cu citIva anT. inainte, Kogalniceanninsusl, in «Dacia literara». Scriitorul se zugraveste pe sine, cu amara-ciune, de sigur, dar nu fail. mindrie, ca «un om sarac, care mi-aminsemnat aceastä arta drept cariera In lume... De ciad anT de cind.ma tavalesc pe aice, am infatosat publiculuT in yea un om cinstit,iar nu un sarlatan, si publicul aù fost pentru mine totdeauna asade generos, Inca platit peste merit».

Are o singura dorinta mare : sä vada, teatrul sü dezrobit si deMacé, si de «madamele» nemtestI si de toti strainiT pretentiosT sidespretuital, a caror vreme a trecut, socoate dinsul. Cad Mol-dova din 1844 nu mal e aceia din 1830, cu «15 anI InnapoT», Mol-dova luI Foureaux i a ilusioni§tilor, a gimnasticilor de bilciurI§ia eroilor de panorame, «pe chid ngpAdia ca lIcustele ni0e acro-batl, ni§te alhimi§tl, niste artifetierT, cari, dupl ce l§1. Inpleatipungile, mergeail In patria lor i criticati un norod pentru ospi-talitatea si imbratosarea ce dat». 1 Un «comic» nu maT eacum un «mascariciti», si un actor e un «nobil literat». Nu maltrebuie cä cteatrul limbiT national sa fie tributar teatrurilor straine».

Era cea d'intiiil protestare iinpotriva cotropiriT vodeviluluT sifarseT francese, precum si. une orT, a operetel germane, In daunauneT literaturl dramatice care incepea sa se formeze si voihpoata lucra si ea, In conditiile eT speciale, pentru innaintarea sidesavirsirea civilisatiei nationale.

Peste putin, Caragiale rasarise iarasT in Bucurestiul pe care-1

I P. 22.

pärgsise atita vreme. Acolo, dela cgderea luI Vodg Alexandru Ghica§i dela alegerea unuI stgpinitor noil in persoana inimosuluI boier,Ina tingr, Gheorghe Bibescu, fire romantia, avind insu§I aple-ail poetice, om cult, doritor de a rgspindi asupra ten' incredin-tate luI darurile culturiI, se fgceati planurl mail de cliidire a undlTeatru National 0 de infiintare a unui Conservatoriii cu cursul detreI an"; a cgruI clgdire o scbith Eliad, insemnind profesor' deitaliene§te, de musicg 0 de scrim i recomandind primirea unor§colarI cari sit fi flcut ne,apgrat treI clase de umanioare 0 a unorfete intre 14 0 16 anI, in stare sg profile de lectiile ce li se vorda'. Ping sit inceapä, numal in 1846, clgdirea TeatruluI National,pe care, dela 1830, 11 doriaú doug generatil, diletantiI i§I a§ezailrepresintatiile lor, cu voia Cirmuiril, intre ale OpbreI Italiene, carein aceastglaltg Capitalg I§T avea stgpinirea tiranicg. incg. din 1845,Caragiale se aflg in Bucure§tI §i joacg pe scena dela Momulo co-mediI vesele, care-i ci§tigarg aplausele entusiaste ale uneI 'um"doritoare de a maI auzi in sfir§it §i graiul romgnesc pe scindu-rile Teatrulut

Cea piesg, primitg cu o deosebitg cgldurg i mult lgu-datg in Curierul romeinesc 2, a fost o prelucrare a luT Caragialeinsu§I, ca subiectul luat din Don Quichotte, «Furiosul». Caragialeaducea cu sine §i citeva lucrgil ale luI Alecsandri, precum i «TreI-zeel de anI» al luI Negrut. Dar, supt inriurirea celor isprgvite InMoldova, §i aid oamenI de virste §i conditiunI deosebite se in-trecurg iarg§I a da material not' acestuT teatru inggduit pe ling11,Opera strginilor. Dintre vechiI scriitorI cari maI lucraserg pentrusceng, e drept cg nu se maI infgti§g decit Ioan Roset, in tradu-cPrea «Jarvis», o dramg

Eliad, din partea luI, laudg, dar nu mg ajutg. Niel Boliac nuse infilti§eazg cu vre-o traducere orl prelucrare, dei judect sis-tematic, in «Curierul», jocul luI Caragiali §i al tovarg§ilor sgT. Ac-toril ei in§iI trebuie sg se prefacg In scriitorI. Astfel dgclu Cos-tachi Halepliu farsa «Nunta dela Fefeleiti» 4, care nu se tipgri.Iat Caragiale, care se impunea acum §i atentieI CurtiI i pri-

1 011nescu, In An. Ac. Rom., XX, p. 110 §i urm.2 N-1 24, din 23 Mart 18-15.

011inescu, p. 119.Ibid., p. 116.

SCRIERILE LUI C. CARAGIALE 69

70 ISTORIA LITERATURlf ROILLINE§TI

raise un dar de 5.000 lei, pe care lin puternic prieten, I. Oteteli§anu,il prefku In subventie statornica, 1, dadu «0 soarea la mahala».L Vernescu presintg. traducerea Recrutul rd. scumpeírat. Un tingr,P. Teulescu, criticul teatral dela «Curierul», traduciltorul «Indianel»d-nel: George Sand, se Indreapta cutre repertoriul melodramatical 1111 Bouchardy, de unde iea «Clopotarul dela Sf. Nub>, al cgruItitlu sung, in stil italianisant, cum II placea amnia lui Eliad,«Campanatorul dela Sf. Paul» 2.

A. H. Zotu, un bun cunoscator de gTece#e, ceia ce datoriàoriginiI sale, preface Polixenia lul I. Rizo, unul din poetil Eladelnoua, In corecte versurl romane§t1 lungi §i, mindru de aceastaopera, a sa, o i publica.

Zotu era un om foarte cult i cu idT sanatoase privitoare larostul literaturiI. in prefata sa el serie: «ca Intre literaturavirtute exista o secreta alianta» i «ca singurul merit i singurafericire a und natiI stg, In dezvoltarea culturil intelectuale». Urmeazg,pe Eliad In normele de formare a limbil literare, dar se inspira dela conationalul suíií Aristia In turnarea versurilor, care, dese ori:necorecte gramatical, a mai totdeauna un puternic ra'sunet :

cine e acela, ce print sad care regeDin singele luT Hereul, ce ponte sa cutezeSA-mi iea pe Polisena, s'aspire l'a ei mina

cine e In stare rival sa mi se fad.,Cu mine sit se pule? Chid mima fricoask

viata sfemeiata Amorul o prefaceIn inima barbata §i viata martiala,Atunci ce nu void face, amant al Polixener?

Sa despre Casandra, §tiuta sorg, a Polixeniel: :Casanclra, da, Casandra §i ea frumcasa este,

§tiu, placuta este; princesa e §1 dinsa,Dar nicio simpatie de ea nu simt in mine.

spuiu, Cu al el nume, sa nu maT vil pe-acilea;§tiA, Cu toat,e astea, §i-T pretuiesc §tiint,a,mintea-T ce prevede §i-o'nnalta Intre sibile:

EA nu void Insa mage ce cant& la stele5i-§T face meserie rarunchii sit Intrebe,Cu. zeiT sa vorbeasea §i sA-mi impuie lege.Dea mina ea lui Callia,de este cu putintaDoT preoti Impreuna vre-odata sit traiasca.

Cf. OlAnescu, p. 6 §i urm. §i Tétru Nationale in Téra-RamanésetC. Carageali. Bucure§tY, 1858 (tiparit ibid., 1867).

2 (Ourierul» pe 1846, p. 108.

Nu se prea facuse multe versurI ca acestea la noT, pana atuneea,§i unele se-pot asamana cu cele maI bune care s'ait scris peurma. Aceasta lucrare, ispravita in 1837, e dintre cele mg' alesetraducen l ale literatura noastre.

Piesa liff. Caragiale «0 soarè la mahallt» e o adevarata §i.

bunii, bucata dramatica, prin care se infati§eaza Inca odatä tipulboieruluì de moda veche, a§a cum il zugravise, cu aceia§T.

eruzime §i minie, Grrigore Pleriauu, la inceputul ereI inriuritede ideile §i. sentimentele ApusuluI ; e omul deprins a se credeclinteo rasa deosebita §i superioara, a porunci i a primi inchi-naciunT, a impune prin gighemoniconul» sail §i. prin citeva cu-vinte grece01 aruncate de la innaltimea ranguldf. sail. Aceastaehiar atunci dud e numal un biet treti Logofiit, ca Eftimie, eroullu'l Costachi Caragiale, §i. chid re§edinta sa e o simpla casa, cevamal rasarita, de la mahalà, uncle obiceiul cel noil al seratelor, alsoarelelor, care ispitia §i ct§tiga pe femeT mal ales, 11 poateaduce multe supararY. §i. poate rani adinc cinstea lu'l de om cavaza. Piesa e o scriere de lupta, prin care se ataca ce maI ra-masese, In moravurl, daca mi in putere §i influenta, din veclieasboierie de na§tere, inlocuita acum cu functionarismul boieresc alllegulamentulul Organic. «Boierul trebuie A fie», se spune odataIn risetele adunara, alcatuite din oameni tinerl, cu alte norme dejudecata, «om trupe§, sa-1 prinza ighemonicon, sa fie eschiuzarla vorba i'ncolo sa, §tie atita, eft la vreme de slujba sail facaraporturile singur». i boierul adauga : «Astea sint din na§tere,frate : astea slut daruil dumnezee01"». Placerea era mare, datoritaunor merite ca acestea, i'l e sa stea grasturnat in pat cu ghitara»§i. A elute stihuri, goftind din aclincul inimil». Energia nu i se.treze§te decit innaintea tagaduira revolutionare a drepturilor saledin partea acelor innoitorI tica1o§1 cari « ail stricat toatit sistimade arhontologhion» i umbla printre ()anima tulburindu-I cu aser-tiunI ca acestea : «AstazI omul cinstit de once treapta, de oncemeserie, SO are drepturile sale, nu este despretuit de nimen'i ;primit in toate casele, 141* face roan.' intocima ca i boierul». Unorturburatori ca duna §tie sa li spuie ca indignarea cuvenita : «numa las sa ma, calce in picioare un om ce n'are decIt un nume debotez... Am slujit pe Chehaia-bei, pe Gavanozoglu, Divan-Efendi,treI Domnl §i. cite altele, §i apoi 0, zica, cii stilt nerod !»

SCRIERILE LUY C. CARAGIALE 71

72 ISTORIA LITERATI-Rif I1031/1/iE*TY

IV. POETIt MUNTEN1 C. FACA §I C. BkacEscu.

Dintre boiera tineri, un Scarlat Falcoianu traducea Gil Blas,prefacut in piesa in chiar locul saií de obir§ie I. Gh. Lehliupresinta Capul-de-operet necunoscut al lui Lafont, traducere carea fost §.1 tiparita, la Bucure§t1, in 1845. Dar cea mal insemnatalucrare provocata, de activitatea scenica a luT C. Caragiale e 0bund educatie a luT C. Balacescu, care e i unul din colabora-toril la foile literare anterioare anuluI 1840.

Scrisul luI Balacescu e in legatura, pe de o 'parte, cu al lull'Caragiale, caruia i-a servit de model, fiind cel d'intaiii care a creattipul boierulul ie§it din functie §i trecut la vechiturT §i,pe de alta parte, cu al unuI scriitor mal batrin cleat dinsul, acelCostachi Faca, inrudit cu Ghicule§til prin feme 2, care se stingea,de peripneumonie, la Mart din acela§1 an 1845, ciad apareail, suptingrijirea lui Eliad, operele luI Balacescu.

Eliad, care vazuse la un prieten al ha Faca, Diamandescu,scrierile acestul tinar boier, miel poesa lince, inteun tpn batrinesc,imprumutate de la Vacarescu In bucatile lui cele de moda malveche, pastra §i comedia, scurta comedie de moravurl «Frantozitele».El ii statornice§te, tiparind-o de tot tarzai., la 1860, cind abia puteasa mal fie gustata totu§I actora o aveaù de mult in manuscript§i o jucail une ori , data de 1833. De sigur insa ca e maI nourt.Îu doT-treT anT de zile nu se raspindise a§a de mult mania cuvin-telor frantuze0, intrebuintate ¡Ira rost, din trufia §i dorinta dea face impresie, pana §i in cercurile boierimil mal marunte §i,iaraf, in 1833 ofiterimea RegulamentuluT Organic nu juca Incaacel rol social, n'avea acel amestee in saloane care se oglinde§tein scrierea lui Fach ; abia se decretase intemeiarea une militanationale §i se ivisera cel d'intaiù purtatorT de epolete dupamoda ruseasca.

Avem a face in acest opuscul, pe care probabil ca scriitorulvisa nicToiltI sa,-1 vada infatiendu-se vai pe scindurile teatruhif

1 Oliineseu. p. 119.2 V. Hurmuzaki, X, p. 388, nota 1; lnseriplii din biserieile Romtiniel, I.

p. 340, No 3. Cf. §i vol. I din aceastit carte, p. 41.

POETII MUNTELNI C. FACA SI C. BALXCESCU 73

muntean, Cu .suferintele bunuluT boier Ienachi, care a trgit atitia-anT de zile in datinele strrimosilor, lAcgtuit, clupg traditiile rgsgri-tene, in iatacul .srtil i neavInd cu lumea din afarg alte legriturTdecit ale interesulul Sáll. De plirerile sale a fiecare familie traiestepentru sine, neturburatg de ceia ce se petrece In afark si a ulucileliecgreT curta sint ca un zid de cetate i un hotar sfint, e si su-pusa-I cocoang, Smaranda. i slujnica Mariut; i feciorul Stan arfi bucurosT ca obiceiul vechiii sg fi l'Amas In putere, cAcT el liIngAcluia sg-sI caute de odilina zilel si de somnul neturburat alnapa Vecinul coconulnl Ienachi, Pavel, si el un «cocan», îl iealocul printre apgrgtoriT datineT ; judecgtor vechiil, din coi de pe laclepartamente, el e incurcat rgil de formele i numele *aneo-ruse§t1 ale tribunalelor Regulamentulul Organic si maT ales simtedureros art., in zilele acestea noug,

Treaba i daraua bate mal mult catre president!

Dar cilsnicia boieruluT Ienachi cuprinde i doT «dracl curatI»de fete, doug «coconite» pe care «pansionul» le-a prefricut In«demoazele» Cu stiintrt de frantuzeste i cu aspiratiI de a fi la_modg, de a nu se lgsa, intrecute cind e vorba de a-sI cumpAraiute pJrii cu blondurT si an velur» i «boaoa de samur», «baia-(lerul» i «voalele verzI», o pgreche de «ba de soà» saii de «botineca'n jurnalul frantozesc», fail, a mal* pomeni mantela cu «fata amur_san fen» §i «lornetao care ajutg a recunoaste mal bine pe cutare-tingr ce trece «a piè», pe cind boierimea se zguduie pe pod Incaleasca zurngitoare. Ail nevoie de «dascgl de joc» i zdrAnggnescdin ghitarg. Merg la «cluburI», si ciliar la «maschè», une orT si. la«nobil-bal». Ele ispitesc decT si. in casa p5rinteascg, atipitri pringla aceastil dezvoltare apuseang a lor, pe atitia «monsiu», cari vinasa de curInd, incit «parcg ar dormi pe poduri» si stail asa de-tArziil, incit- ceT din casg nu-sT mal pot face somnul de intremare.intre eT se deosebesc ofiteriT ceT noT, cari vin in paracig, «cu chi-litra i esarful» i sint foarte «presarisitT» i poftitT la aceaiurIde sarg», cum n'ail mal pbmenit pAng atund, niel* pe vremea ocu--patiilor rusestI, ce prind in vIrtejul lor numal casele cele marT,boieriT bAtrinl. Acuma se cere, pentru a lua o fatg, nu intelegereaintre pArintl, ci declaratii de «amur i fidelitè» ale IcavaleruluT»,,care mal trebuie sg se dovedeascg si «parolistr. aceste evolutiI,cle salon cu scopurT amoroase ritmîn, vai! sil, se petreacil, si in casa

74 ISTORIA LITEUATURII ROMXNETI

cuminte §i. a§ezata a boierular Ienachi, ajunsa, spre marea tutindignare, un 4<tirg slobod» pentru cine n'are de lucru. §i, numaIpentru ca e tinar, vine sa-1 tie de vorba fetele, care stilt Inca in«neglij6».

Scena a doua din actul al doilea ne face sa, vedem pregatireaceaiuluI pentru gcayalerl», eu luminarT de spermanteta, «tap), «fo-teliii», qpesinetl» §i «pi§cotuil». Fetele se exerciteaza, la «pasurl»,pe care le-aii invatat de la marele maiestra al dantului bueure§-tean, Duport :

Anavandb 5i cu solo din cadrilul írantozesc...

Se face 4<serclu» §i, pentru petrecere, sluje§te cite un «pal jèinosan» (petit jeu innocent, cjoc de societate»). Yana, aid nu enimic rail. Moda, care aduce cheltuieli mail boieruluI lenachi, nupune inca, in primejdie cinstea sati fericirea easel ; ea apare poatemaI ridicula decit gighemonicul» batiinilor, care niel acela nu OL

felul cel mal bun de viata. Dar scriitorul n'a §tiut sail n'a avutvreme sti ne faca s'o urim. DecI ni e mili de petrecerea pierduta,a tinerilor §i de umilinta ofiterilor in frumoase uniforme chi&nrivale§te stapin.ul easel, care impr4tie societatea cu acest brutalquos que tandem:

MA rog, spunet1 dumneavoastrh, o chirie linT platitY?Ce treabg aveg aicea? Casa ce mi-o socotitT?

i zicT ca-ml sintetT prietenT, ell nicl nu v'am mal vilzutAtIta obriiznicie zAd cit e de necrezut:Cine sIntetT dumneavoastrit?

Fach a mal incercat un mic tabloil de viata contemporana einda pus, in discutia dintre cocoana Elenca, francomana, §i cocoanaSmaranda, nemtomana,alta cocoana, Smaranda,de-o parte, §i cu-mintea cocoana Catinca, singura de parerea el', de alta, problemateatruluI romanese. Una credea ca el e numal pentru «bacani §icizmari», cealalta iea in aparare chiar pe ace§tI spectatorT caricant me§terI romane§t10 :

i de ce mal mult vii, place unde merg §usterr nemte§tT?Parcit noT nu sintem oamenT, pare& datoril avemSit simtim In limbT stritine §i nemte§te sa ridérn?

Elenca e insa tot de cealalta parere, §i argumentul sail e acesta

La Paris se dall vre-oclata piese d'alea romitnetT?

POETII MUNTENI C. FACi *I C. ukacEscu 75

Once bila dù, §tia tinara cucoani de moda din experientachiar, se serie doar In frantuze§te, g zicem In grece§te, chiar innemte§te, §i ele impresioneazg, onicum, chiar cind primitoarea lor

tict din limba nemteascg., cit. §tie pantoful

Prin aceste scene, care oglindesc moravuri contemporane, cuintentii bune de a ajuta §i a indrepta, dar fara a se impune osolutie §i, pe de altg. parte, Ara a se putea injgheba o intriga dra-matica sail a se incerca fixarea unui tip, care sa existe omene§teIn afarg, de limba pe care o vorbe§te sail de naravul general carese intrupeazä in el,prin ele va trai Faca. Se cunosc §i altelucrari ale luT, incercarI de fabula politica, asemenea cu ale luiAlexandrescu, pe care vadit 1.1 are inaintea ochilor, data aceasta,scriitorul, dar mult inferioare fabulelor acestuial; cite o mica sa-tira sail tinguire a unuT suflet mohortt, dezgustat de °amen.' i deviatg, 2, lucrari maT tirzii, nu ajuta mult pentru a-T asigura un loede cinste In literatura noastrg, moderna 3.

innainte de bate, Alexandrescu e un spirit mu§critor, un dumanal pretentiilor i nedreptatilor, unul care ironiseaza i biciuie0e,Eliad va raminea prin toate polemicile sale, in care nu obi§nuie§teall cp.* adversarul. i unul i cellalt din ace01' frunta§T ai lite-raturil muntene samana prin dibacia cu care spun rautatea, Cucare lovesc lucrurile protivnice sail oamenil dupaani, prin felullor popular, in ad.evar romanesc i eranesc, de a lua la vale ceiace li slit impotriva. Mai viol*, ma iutl, de un spirit mal' arzator§i mai potrivit pentru rasplata §i razbunare, scriitorii din princi-patul muntean se deosebesc de Moldoveni, a caror gluinit se joacitin loe sit atace i zimbe0e tuturora, in loe faca ris de cinevaaniline sail de un lucru bine hotarit. UniT sint mai mult oamenTde actiune §i de razboiil, ceTlalti visatori blinzI, cugctiltorl ca unccrc larg de,schis innaintea lor, convorbitorl cari cauta' sa placá, fara

difinistrul», In chestia censuriT, «Vulpeas, liberalul care, la cel d'intAiuprilej de vacanttt a tronuluT, vrea sil. fie Domn.

2 (Presimtire» i «Blestemul LumiT».3 FinIt acum s'au dat tre editiT din Fad.: una de Eliad, In «Biblioteca,

sa, la 1860; a doua de Iuliu I. Roca, In «Biblioteca pentru toth, 1906; atreia, duptt manuscripte, de V. VIrcol, In acela0 an.

76 ISTORIA LITERATI:Rif ROMXNESTI

ca aceastg plgcere sí fie pigtail prin suferintile cuiva. O notgfoarte limpede, care corespunde unor deosebirI mai adincI, ce ailobirsil depä'rtate si se pot urmgri in cursul vremilor.

Prin satirg, in forma comedie ca si intr'a fabuleT, s'a manifestat§i impus Fach. Tot ca represintant al satire se iveste acum siunal patrulea scriitor muntean, Costachi Bitlitcescu.

Nilscut la 1-irt Februar 18191, el era un copil la introducerea Re-gulamentuluI Organic. Boieril biltrInI se argtaii pe deplin multgmitlde aceastg Constitutie gospodgreascg, de si putin liberal, la carelucraserg, potrivit cu sentimentele i interesele claseI lor, uniI dintredin§iT. Scriitoril cari voiaù s'a' fie bine vgzutI de Guvern sail setemeail de urgia acestuia Oa lira de imnurr pentru Legeacea noug, hgrAzitg. de Puterea Protectoare. Profesorimea i-a adustoate laudele. OfiteriI puteaii sg vadg, In ea Inceputul o§tiril celenoug. Cäftäniii cel proaspetI binecuvintag in Regulament obir§ianoblete §i. privilegiilor lor ; erail bucuro§I de functiile ce li se in-credintaserg, de consideratia §i cistigul ce resultail pentru dinsiTdin ele.

Dar nu trecu multg vreme, §i pgrtile rele ale regimulul celuTnoii iesirg la ivealg pentru once privire agerg §i, ceva maT§i. pentru multime, care incepe a intelege indatg ce simte suferinta.Oamenil, crescutT. In acelea§T datine, pgstraserg aceleasl ngravuri§i sävîriaù acelea§I pgcate hrgpirea, mita, obrgznicia fusesergmo§tenite de la regimul cel vechig. Cel noii statornicià forme im-povArgtoare, el aseza o ierarhie complicatg, si ceI §iretI §i. lacomIde averea altuia stiail cum treLuie srt lucreze pentru ca a,semeneaforme, neintelese pentru cci multT, §i o ierarhie ca aceasta, carepoate face controlul mal greg, srt li fie mal folositoare decit chiarlipsa de jeng a vremilor patriarhale.

Alexandrescu tintise astfel de abusurI in fabulele sale, dar el,care doria sg publice, sg indeplineascg In aceastg societate func-tiune de scriitor, . se opri ; in loc sit se arunce in satirg, poetul

3 Caci la 1834 lua un premit. la SF. Saya tinkul Costachi BADIcescu, invrtstA de 15 anl (MO fi Dotnnia lu Barbu Dimitrie qtirbei, al doileamemoriu, in *An. Acad. Rom.), p. 143).

POETII MUNTENf C. FACA .$1 C. EXIACEnCU 77

se gasi bine in forma blajina §i ferita, a EpistoleI, unde ironia tin-te§te cusururI generale, neajunsurT care nu sint dintr'o anumetara §i dinteun timp anume. Bala,cescu, de care nu se ocupa lumeaca de un mare poet, el care n'avea nick) ambitie, redactl Insa Inlini§tea casuteI sale de mic functionar un act de acusare impotrivaguvernantilor Regulamentulul, scriind acel «Fal-ma tata sa-tY samansail Caftanitul de tara», care nu se putu tipari clecit dupa ce NI-prejurarile se schimbara, cu totul, la 1860.

Un mazil, fiinta sfioasa in aparenta, dar minte patrunzatoare§i. gal% rea pusa, in serviciul acestul spirit de critica, vine la Bu-cure§tI, cu flu-sail, ca sä faca qeducatia politica» a acestuia. In-vatindu-1 a se pleca innaintea tuturor maririlor

lea-ti ciiciula, fatul mieu,

zice refrenul , el if spune, intr'o forma poporala, lipsita de dis-tinctie, de avint §i de once poesie, cite se savir§esc impotriva rin-duielif §i a dreptatil. In acest Scaun de Domnie. Tree pe rind in-naintea noastra, In aceasta satira, teraneasca, care tanainteaza intrapul milrunt al anal' vers neobosit, judecatoriI ceI noI, atacatlIn treacat §i de Fach : grefier, president, cIlen, cari aluneca uneoil cu hotarirea :

PlAte§tl ciad ti-o veni bine,Mal ales de-aY fi d'el lor.

cari nu prea obosesc cu lucrul :

A§a e facut boierul,Nu poate lucra mereA.

AdvocatiI urmeaza, qgogo§aril. pricinilor inmultite de forma-lismul adus din Rusia :

Acum e o meseriePrigonirI sii nascoce§tY.

Odinioaril :Scitpal lesne de zapciiiC'o zeciuialit 'ndoith

i cun plocon durduliu ;Dar acum slut alte alea:Te 'ntind multY din multe 'ALIT.

i, de n'el §ti bine calea,Al perit prin judecatt

78 ISTORIA LITERATURII ROMANESTY

tirmeazil apoI instantele superioare, unde, iarA§IA mal micit hlrtioaritI§T are 5i pretul el.

Rìzulcilltitore§te §i pe la u§ile Ministeriilor

111ini§triT vezI cumCe mal oampnl marl i naltY:

tin bitio miraToatit soarta celorlaltY,

oanieni ce se jertfesc pentru taril cu totil, cAcIGhiozdanul la suptioaritCa s.-1 ducT, e lucru greu.

Toata seria functionarilor administrativI e judecatti In acel4ftimp §i In acela§i chip :

...TotlD'AY cu =tele pestrite,Cari nu titmlie gint,

ail principiul renovator :

Una tie, dou5, mie.

NieT oaaea nu scaprt de acest poet al cirtirif, indrepttititeneindreptnite, care nu poate descoperi ce amintirl treze§te steaguleI cel noii i ce sperante face s'a se nascil. in versurI care urmeazrtpe ale ciocoilor nemulttimitT din vechile odìT de slugI se fac sttdefileze :

Ofiteril, vinaraliT,

cu soldatil de rind carI se Imbracil §i pti§esc oca Muscalii».Domnul singur, care vine de la «impAratul» i e «ptt'zit» de Re-

glement, scapti din aceastrt impArtire a osindelor, scapti numalpentru cA, «e d'al no§tri» i Inlocuie§te pe strAinil de'nnaintevreme

Fi-li-ar neamu-afurisit !

Politia §i slujba§iI CurtiI nu se invreclnicesc de inultrt simpatie.Deputatit cari «se ceartil pentru-a teril indreptare», nu-1 ci§tigilmal mult pe acest neinduplecat, dar confus .5i vulgar critic al in-tregil societtitI in care trAie§te. Teatral i§1 are partea: In cuprinsul luI

...Vorbesc In limblCare nu'ntelegY de loe.

POETY MUNTENT C. FACA *I C. B.X.IACESCLI 79

Ti sí' pare ca auil pe C. Caragiale salí pe Mich atunci cind.acestalalt duvinan al rep:06131441°r straine --spune batjecuritor :

mA tem a e i legeSri nu pricepT eT ce spun,Ca sit nu poatit culegeD'aicT Rominul vre-un bun.

TipografiI, ziare. museil, §coalri nationala, la care nu se aratildecit cheltuieli

Ce ies tot din sAracime,

slujesc la indeplinirea acestul tabloil caricatural, schitat simplu §igrosolan, in trasaturT satirice care nu pleacà din cuno§tinta unuIbine mal desrtvir§it, nicl din stapinirea mijloacelor prin care els'ar putea atinge.

Resultatul inviltaturil e fgra indoiala acela cit tingrul, cgeiulin-du-se in dreapta §i in stinga, ajunge om mare.

Balacescu a urmat mal departe in aceasta critica desfrInata,care nu crutii nimic §i nu urmare§te nimic. Ca de obiceiil in aceastrtclirectie, el cgzu in banalitatT, nedrepte i lipsite de mice spirit :

Astil zT patricil sint contracciT,5i vezT minitri pe toptangiTOmni §tiinteT e bojogar,5i medic mare un potcovair.

Mal urmeaza o paginà intreagg. de astfel de apropien, i, dupa,aceasta pagina, altele...

Cite o schita, cum e «Enigma», care prinde in aspre trasaturIcaricaturale o cocheta :

tne§te impreunit la cap de porumbitaO limbA de vipèrii, doT ocbT de basilisc,IflAdierea de pisicA, adresa de momitA, etc.,

se deosebesc printenn inteles precis §i o float de realitate adeva-rata din cefelalte, de o potrivil de §terse ca idel, timba §i. vers.Anecdote rimate, fabule care nu dail ilusia vieil, niel zimbetulsatireI nemerite, niel folosul uneI morale prielnice, fabule luatedup. La Fontaine sail &liar cu total noug., foarte corecte, insà panala n.esfir§it prelungite, mal compun aceastg opera a unuI spirit ori-ginal, a uneI mintI foarte istete, care n'ail cunoscut insa masura §i nu

gilsit indreptariul. O buna potrivire a formeI pe un fond

care nu e imprumutat de nicìtiii, se aflA ¿loar in «Teranul i Pes-carul», unde bietul cumpArAtor pAtit miroase si la coadA, pesteleimputit la cap, ca ¿loar o gAsi vre-o bucatil care sA se poatA minca.

In «Turculetul i mumA-sa», cu «havadisul» pe care, prin fiulcel mare, vtiduva it trimete sotuluI mort de m,ult :

Cioc saleam, spune-T,--din parte-ml, iar, de spre politice§tT,Chiel-Hasan Vizir acuma c'a ujuns numaT «a-T zicT,CA'ntelege el atuncea cum merg trebile p'aicf.

Epigramele lui BAlAcescu sint foarte putin vrednice de acestnume, afarA de una care a fost de atitea orI intrebuintatA, vestitabucatA :

Din modestie, se vede,Tot zicT cit. nu §tiT nimic:Tu o zicT, filia o crede,En o cred fitra so zic.

Tinindu-se dup:i Alexandrescu, nu se putea ca acest tinAr detalent, pe care Eliad parcA voia sA-1 opue rebelulul, sit nu se in-cerce in elegie. E si el un Byronian, despretuind viata innaintede a o fi gustat, batjocurind soarta funìi A, fi incercat a o crea, in-lAturincl cu dezgust pe oameni, pe totä oamenii, fArA, sil se fi co-borit cu iubire in mijlocul ion. N'are macar, ca Alexandrescu,icoanele nouA care smAlteazA abstractiile palide ale tinguirilorobisnuite, n'are avinturile mail de patimA, cAcI este, cum recu-noa,ste singur, un spirit discret si o fire, sfioas1 ; n'are egalitateaIn stilul nobil, a modelulul silìi. Obiceiul de a repeta anumiteversurI: «Trebuie sil trecI p'ael»dupg, faut passer par 16,»orl

Încìt azT o nebunie,*i-apoT mine-om fi cuminte,

n'ajung pentru a da interes i vioiciune plingerilor sale.

Se infAtiseazA. sArac, FAA, titIan i rangurI i functil i lefi, lipsit deglorie si de prietenI, impovArat de neplAcerile vulgare ale traiuluipe care aI, totusI, mijlocul sA ajungI a nu le maI simti, coneentrindu-fisufletul inteun ideal sati coborindu-1, intru citva mAcar, in viatA.ZimbestI une oil and 11 auzI :

Mierloiul tipInd dace§te,116, de§tept, de-a§ fi de piatrd,Cotoiu/ ImI miorlAie§te,

§i

dar te imprietenestI numaI prea putin, si nu te induiosezi nicYodatA.

80 ISTORIA LITERATURII ROMINESTL

POET1 MUNTENI C. FACA ig C. ialAcEscu 81

intre el si Alexandrescu niel In aceastalalta parte a scrisuluTamindurora nu poate fi decit rare orT egalitate. Astf el, atund cindBalacescu-sT insira toate nenoroacele (Fatalitatea) sati and resuma

dupa Florian insa intelesul vietiT, In «Calatoria» :A purcede pe'ntunerec, ziva pin'a se ivi,Orbe§te, pe pipAite, §i drumul fArtt a-1 §ti;Din cAdere in Were a te till nencetat

i ocolit de prapAstii a te afla necurmat ;A. face a treia parte din cale-ti pin la nAmiezi1-apial atuncY peste capu-ti negurb., de nor sl vezi,i, de fricA, §i de spaimA, pasurile41 a'ndoi,

Printr'un nisip nestatornic, §i spre scApare-a grAbi,A alerga din virtute, de miT de restri§ti izbit,Cittre-o tint& fioroask de-unde nimeni n'a venit,In sfir§it apoi, pe seark de toate dezamAgit,A fi silit ca sA-t1 cauti un adApost lini§tit,Uncle, sosind rupt de trudA, a te culca §i-a dormi,Asta se cbiam'a te na§te, a vietui §i-a muri,

Aid este, In solemnitatea acestor triste versurT lungT, in scur-timea acesteT expunerT a zadarnicieT, o oarecare filosofie, de careBancescu a fost numal rare off in stare.

il vezI Insä indata cum IT era menit sí fie, and incepe, in me-trul poporal si altfel el culege vorbe familiare cu efect, vorbehazlil cu potriveall din Vistieria, luT bine cunoscuta, a poporuluT,cintecul cutaruT parvenit de moda veche, cintec facut tot dinamintirile vechilor apucaturI si vechilor cuvilite

DrAgan Ploscl,Sin Stan Clopit,Brat IlicilkZat Mircilit.Vnuc Voicirot TfititrAT,Biv Ceau§ za armit§ei....

De astfel de oamenT, cunostintI intre care si-a frtcut traiul, ti-purl pe care le-a incondeiat cu pricepere si le-a intaxit In colorTeu bucuria poetuluT satiric care pastreaza, prin procedarile salespeciale, tipurile fugare pentru vecie, de o lume ca aceasta, cara-ghioasa, desantata si foarte adevarata, e vorba In cea maT Insemnata,din lucrarile sale, piesa 0 Mud educatie, care dadu le Caragialesi trupel sale cele maT naafi succese In 1845.

De fapt e o intriga copilaroasa, maT mult sail mal putin ori-ginala, la care itaii parte personagiT cu liniile fortate. Negustorul

N. Iorga. Ist. Lit. rom. Vol. II. 8

Briganovici are o singura fatil, Elisa, care vrea sä semäritecu uex-mili-tarul Galantescu, june elegant». Dar tata-sail a hotarit s'o dea dupä Mil-zereanu, un advocat al RegulamentuluI Organic, om bätrin vi pedant,care vorbevte in paragrafe vi'n formule de notariat, orI in lungl frasemonotone de pledoarie, precum BriganovicI, Cu care se intelege foartebine'n ideI, i Inca maI bine in interese, intrebuinteaza nutria vocabu-lariu-I de la pravalie. Galantescu e un copil din florI, un om Para cap&Mill vi un jucätor de carti, care din aceastä distractie pacatoasa a facutmeseria ce-1 hranevte. El e incintat de dinsa, mal ales ciad civ-

cad. e doar o meserie «curata, Mudcìl vezI, vi de o partede alta, tot moneda impotriva monedeY, cum am zice : banI pebani, iar nu vezI de o parte aur vi de alta piel de iepure, nicI deo parte argint i de alta sati de vaca sail porcI gravI» ; ea ajutaapoI i relatil foarte bune, cacI, zice Galantescu, la masa verde,unde orkine poate pierde i orIcine civtiga, trintesc luleauasupt nas i ti-1 fac sa-I plesneascä ochil de fum, fie macar cubarba pana la brig». Elisel II place, pentru ca vorbevte mult, tare

frumos. Ca sa-1 multameasca, if räspunde ca toate frantuzismele pecare le-a putut culege'n pension. E Inca un prilej pentra public sade stilul cel mil de saloane, pe care 1-ail pus la moda snobil cul-turil apusene, i in hohoto nesfirvite se primiaii, cu toata senti-mentalitatea curata a scenelor de iubire i infativarea simpatica aeroilor, tinerI i pläcutI, propositiI i expresii ca acestea : Mil desupsonuff trecut prin minte relativman la dragostea ta»,qpardon, mil pardon, adorabilul mieil Alecu», «cruelule», etc. Su-breta din comediile francese pe care le imita Balacescu, nu poatelipsi, i Catinca e o fat'l hazlie i plina de vioiciune, care indepli-nevte dupa traditie functiunea el de teatru, precum i Iacob, scrii-torul neplatit i rail hränit al liff Galantescu, joaca bine rolultraditional.

in actul Galantescu se intoarce de la joc cu galbenil zurä'indIn buzunar. Din ce vorbevte, singur sail cu Iacob, algal rosturileluI i intilnirea pentru care se pregätevte. in al II-lea, tot ava descurt, dar nu ava de bun, sintern de fata la bucuria tinerilor, carise pill acum laolaltrt, vi la interventia minioasa a batrinuluI ne-gustor, care da afara, totuvIcu multa erutare, pe Galantescu, pentru cavi-a permis a face o visita la un ceas 4(cind toate pravaliile sint in-chise», i mal ales chid se vtie un om «filrit firma, faiii fond, !Araniclun capital, nicI in n.aht, nicI In nadejdï macar». Al treilea act,

82 ISTORIA LITERATUItlI It03fANE§TI

POBTA MUNTENI C. FACA §I C. BILXCESCU 83

cel maT intins §i eel maT naiv, cuprinde scena intoarceriT luI mr1.-zareseu ca mire, dudad la brat pe Elisa, care s'a lgsat induple-catg, fiindcá are planul ; apoi intrarea, chibzuitg. de'nnainte, alul Galantescu, care se ggte§te, vorbind IndrAznet §i batjocuritorIn dreapta §i'n stinga, sg.-§T fure iubita ; scena chiar a fugil, Inclipa chid bgtrinul advocat merge cu socrul, ineg, maT bgtrin,puie la cale formalitgtile bgne§tI. E foarte bine prinsg aceia in careMgzgrescu §i Briganovici aflg ce s'a intimplat, se ceartg, se cgineazg,se impacg, §i se resigneazg. Iatg in sfir§it cg, un apitan de politieaduce pe eel' doT fugan, ggsitl la bariera ora§ulul. ì acum, din intero-gatoriul ce se iea seducgtoruluT, se aflg cg, el e fiul rivaluluI§i, uitindu-se cgsgtoria ve,che §i de autor , se face una noug,§i chiar dipitanul, in atita impilciuire §i bucurie, I§T aflá pgrecheain subretg, cu care se dovede§te cg, avuse cuno§tintg. mai de mult.

Astgii cele doug,' acte d'intgiii ar putea plgcea Meg, al treileaar cherna zimbetul pe buze. Atund insg, aceastg piesg, cea

piesg originalg ce se vgzuse pe seindurile teatruluT din Bu-cure§tI, trezi un adevgrat entusiasm prin frumuseta limpede a

prin §ireclicul u§or al celor treT, patru felurT de a vorbifgrg a pomeni graiul poporal al slugilor care se amestecail

necontenit §i reieiaü prin contrast, §i cbiar prin cintecele, demodg veche §i noug, pe care actoriT§tiurg.' sg, le spuie bine.

Opera lui Bglaceseu e lucrarea naivá a until om istet care aprimit numaI prea puting culturg. Each e, cum Il calificá Eliad,care l-a cunoscut bine, unul din ceT din urrag, ucenicT al §coliT

grece§tI. Niel unul, niel altul nu s'aii simtit scriitorl, n'ail avut con-vingerea cg, indeplinesc o datorie morall §i nationalg scriind, nici-unul n'a avut un ideal lgmurit innaintea ochilor, nu §i-a fgeutplanul, hrgnit multg vreme §i necontenit adaus, de a sgvir§i, pentruca sg ajute la realisarea acestuI ideal, un ir de lucrgrT, in caresg, se vadg o silintg, egtre forma superioarg, egtre maI deplina

Bunei Educatie, Cu o parte din celelalte poesiT, a fost tipäritá la Eliad,In 1845; tot Eliad a dat, In 1860, 4C6StAnitul, cu alte bucatl. D. L Snchianua reprodus (1896), in douit bro§urY ale (BiblioteciI pentru toth opera luTlilcescu, afarg, de comedia In pros& D-sa fgìtduia i poesil inedite din caietuloe vitzuse la Cvechiul srtb. prieten BAlitcescuo. §i mie mi-att fost arittateaceste poesil, de un student, al cAruT nume nu mi-1 amintesc ; 1-am sfAtuitsa le publico, dar n'a glisit timp pentru aceasta.

intrupare a ideiT, catre mal izbutita combatere a du§manuluT.la unul §i la altul, avem a face Cu literatura de intimplare, decapriciu, de ceasurI libere, de razbunarl. personale, care, multavreme, fusese §i singura noastra literatura. Pentru a gasi o ade-va,rata, opera, conscienta, §i conseeventa, plecind de la o minte cul-tivata in sens apusean; de la un om deprins Cu viata Europa'occidentale, trebuie sa ne intoarcem iara§T in Moldova, unde luptàpentru alt viitor, tnnainte de toate prin arma literaturiI °are bi-rnie§te sufletele rele §i cucere§te con§tiintele nehotarite, o fa-langa intreaga de tinerT cari aveati i talent, §i cre§tere europeanit,§i cuno§tinta de lume, §i o situatie social á de «feciorY de boierT,.inspirind oarecare temere», care situatie iT facea neatacabilT.

V. CELE D'INT/It FTESE ORiGINALE ALE LOVASILE ALECSANDRI.

Cu tima vechea incercare a luI Fach §i eu toata, isprava mainoua a BalacesculuT, Vasile Alecsandri, mult mal tina" de citamindol, scriitor abia rasara §i cunoscut inca mama ca un autorde schite §i nuvele romantice, trebuie O, fie privit ca adeva'ratulintemeietor al teatruluT romanesc original, pus In serviciul unorideI inn.aintate de regenerare §i, prin aceasta, ca §i prin alegerea§i felul de tratare al subiectelor, cu adevarat national.

La plecarea sa din Moldova, fiul bogatuluT Vornic Alecsandriabia-§I deschisese °cha: asupra lumiT, in care gasise numaY putinlucru dupa, placerile, nevinovate chiar cind aveati cea mal marevinovatie, ale copilarieT. La intoarcerea sa, decT, inzestrat acumcu puterea de observatie a unuT spirit vioiil, trezit prin cetirTalese, cu terminul de comparatie al uneT civilisaii facute pentrufericirea celor mai multi, cu norma de judecata a unor principii:superioare in viata politicil §i sociala, el trebui sä faca o adeva-rata descoperire in tipurT, moravurl §i graiurT.

una cu totul neplacutä. O exprima spiritual, inteun stil cen'are uprinta luT. Negrut, ironia luI scaparatoare, concisia luíminunata, dar dovede§te mal multa adincime §i seriositate, inscrisorile, pastrate §i publicate de el insul, catre cel maI bunprieten, ramas inca in tenle fericite ale ApusaluT, C. Negri. Nimionu i se pare vrednic de erutare decit, fire§te, ceata de luptatoilentusia§tI din cari facea parte §i pe cari cealalta societate-I numia

84 IsToraA LITERATURA ROMXNEM

CELE D'INTAIt PIESE ORIGINALE ALE LUY V. ALECSANDRI 85

bonjuriftti, fiindcg nu sgrutail ralnile nicl cu graiul, duelgil, pentrucg, nu prirniail jigniri fib% sg cearg satisfactie vitejeascg prin arme,§i mal putin, cgcI, in. aceastg, privintg, se cam Meuse deprin-derea, pantalonari, fiinda usasen g portul pe eare-1 imbrAcaserg,Cu totiI innainte de a pleca din targ. incolo, Alecsandri, care nuvede incg, Ong in lumea curatg, patriarcalg §i bung a teranilor, alecgreI comori incepuse a le descoperi §i pune in luming chiarNegrut, §i maI ales Kogglniceanu, deosebe§te tipurl ca acestea.Vechiul boier, gospoaros ce e dreptul, lipsit de trufie, cu «obi-ceimi simple din vechime, credinte stelmo§e§tI §i. o patriarhalgindulgentg care maI micif luI», dar, pe lingg, aceste insu§irI pre-tioase, incapabil de a se preface pentru a se pune In fruntea unelmi§cgrY de innoire, care era neapgratg. ApoI boierul maI nog', atins,prelins de eivilisatie, boierul cunoscgtor de limbI §i mode apusene,dar inrgit in suflet de aceastg inrIurire, care numal in forma eIpurg §i. depling, poate folosi ; poartg taint.i regulamentare i vor-be§te mult de strAmo§iI adeviira i incg maY mult de aceia pecari singur §i. i-a dgruit ; apgrgtor indgrgtnic, fiindcg e §i. foarteinteresat, al formelor politice §.1 social() primite dupg 1830; du§manfirese al tinerimil de modg occidentalg §i de ideI radicale, demo-cratice §.1 nationale. FunctionarI coruptibili, umilI cu ceIobraznicI §i hrgpitorI cu cal miei, tiranI orientalI de mal multegrade. in fruntea ierarhieI, Mina Sa, care, cu tot sprijinul ce dgduseculturil romg'ne§tI, se pare acestor ideali§tI numal un Impiegat care,«cu mila luI Dumnezeil, adecg cu protectia RusieI, cu mila Sulta-nuluI §i cu mila ViziruluI, miluit cu pe§chquil, a devenit Voevod».$i apol o leotg de strgini cu graiul stricat, cari altg, tintgdealt a se imboggti iute, pe once ciii, intrebuintind toate lipsu-rile i pgcatele und societAtY putrede, asupra cgreia-§I intinsesergmrejele de painjen.

Aceste judecgtI nu se shall tineriI a le rosti orkind §iunde. Se §tiaii apgraff prin inriurirea pgrintilor §i rudelor, prinsfiala DomnuluI de a intra in conflict cu oamenI cari puteaüserie a§a, incit si-I intunece aureola, eu dibgcie ci§tigatg. Cunos-cuff ca ni§te «capeta stricate», dar totue prea tarl pentru ca politiaAggl sg, se poatg, atinge de el §i si-I trimeatg la locurile depocgintl ale mgngstirilor, sprijinitl, apoI, i prin simpatia publicg,de care se bucuraii, mal ales in mijlocul femeilor, eI nu-§I puneailfrîù guriI. Nu numaI atit ; cgutati a se osebi §i a face propagandg,

a luptà Cu starea presentg §i. prin portul lor, pe care multIjudecati. revolutionar §i scandalos : «plete lungi §i cravate de cavalerI,moda privitg, cu ochI rgI de consulul rusesc i, prin urmare, con-damnatg de Vodg,». Ar fi dorit, fgrg, indoialg, sä aibg, pentru aduce rgzboiul lor de prefacere, «libertatea tribund §i. arma zilnicga preseï»; dar a§a ceva s'ar fi putut cgpgta mima printeo revo-lutie norocoasg, fgcutg In vi e-un rar ceas prielnic. Pgng atuncI seputea ceva ca scrisul, i Kogglniceanu incepuse a-1 conduce §i or-ganisa. Unul din tovgr4ii ceasulul fusese §i Alecsandri, carestriga atund, la 1840, ca toatg. increderea §i avintul tineretelor :

«Mare cimp de lupte se intinde innaintea noastrg, dar lupta nune sperie, cgcI ne sustine §i ne animeazg speranta izbindeb.

Articolul, pagina de istorie, notita de cronicg, nuvela istoricganti-boiereascgelApu§neanuly luI Negrut poesia puteati spunemulte. Dar lumea cetia foarte putin : 9.bia se atingea suta de ce-titorI Cu un lucru noü, abia se mergea pgng, la 2-300 ca o vechealcgtuire, ca a lul Eliad. in schimb, lumea venia destul de bucu-roasg la teatru. Acolo, vgzind §i auzind, in loe sg, se oboseascg, lamunca neobi§nuitg a cetitulul, ea §i intelegea mal bine. Curentede simpatie se creail intre public, actorI O. autor, ale cgruI ideIastfel cîtigaü izbinde Apee §i insemnate. Nu gre§ia Negri cindsfgtuia pe Alecsandri sg, fixeze in formele arteI tipurile care-1 dez-gustai in societatea moldoveneascg de la 1840 §i, In acela§y timp,sg, contribuie la scoaterea lor din realitate, unde nu mal eralocul lor.

Tingrul scriitor nu indrAzni deocamdatg. Dupg Kogglniceanu, §ica §i dînsul, ca §i Caragiale, el vedea greutatea operei ce i serecomanda. Dialogul literar trebuia creat In teatru, unde cel vulgarsaii afectat, pretentios, venind amindoug din traducerile rele,stgpinià pgng atuncI. Publicul trebuia interesat pentru opere origi-nale, cu adevgrat pret literar, trebuia dezbrgcat de patima pentruimitatii §i farse. Ìn sfir§it actoriI, ngscutl in cea mal* mare parteprin cgsutele sgrAcimil, aceia trebuiati sg, mal aibg, pe 11110 talentul,destu1 de obi§nuit intre el, §i. anume forme de mers §i vorbire, unoarecare tact, o dosg de mAsurg, fgrg, care teatral era menit sg,

rämîie numal o distractie pentru oamenI simpli, fgrg putintä deapreciare qi UTä simt critic.

Totue, dupg ce se rgzgindi indelung §i avu deshile sfauirI

86 ISTORIA LITERATURA ROMANESTI

CELE D'INTAIG PIESE ORIGINALE ALE LO X. ALEESANDRI 87

Cu prieteniI, tiara' scriitor se hotgri la lucrul cel mare si greti,«a face din teatru un organ spre biciuirea nitravurilor rele §i. aridiculelor societAtil noastre».

incit din 1844, spre marea indignare a unora, cari 1-ar fi sur-gunit bucuros, spre bucuria celor1a1i, cari prin aplause i strigáteil indemnail §i alcgtuiail in jurul lul o gardg, sfintg, de revolu-tionarI, se incepea aceastä lucrare de educatie prin literatura bung,insufletitá de tendintele adeváratel civilisatil. Cu trapa luI Cara-giale se represinta la Iai cea d'intgiil comedie durabilá a lui Alee-sandri, Iorgu de la Sadagura.

Dupg cele spuse pänä (tia, se va intelege u§or pentru ce aceastg,privire critid in viata contemporaná, nu Infg.tieazit inteorea boierimea bgtring,, cu scopurile asa de bune, viata a§a

de evlavioasá. §i con§tiinta necontenit deschisä innaintea lul Dum-nezeil. Asupra lor -vremea a inchis judecata; a critich ar fi zá-darnic ; ei nu mal' sint o inriurire, niel o pieded, aceia cari ativilzut pe Domnil gred de la inceputul veaculuï, cari s'ail incálzitde striggtele de libertate ale eteriOilor fgrii, a se uni cu eI, cari

cutremurat de bucurie la venirea stápinitoruluI de acelalneam, s'ail induio§at la cele d'intáiti examene ale §colilor romá-nestI, ail salutat Cu intelegere gospodAreascl noua constitutie aRegulamentulul Organic si Cu dragg, inimg, ati fä'cut jertfe pentrua-§I trimete peste hotar, pe anI intregI de zile, fiiI, ca sä do-bindeascg. din Apus cunostinte i aptitudinI folositoareDoar dintre ei erail i pärintiI acestor reformatori literarIDinu Negrut, poetul dupa datina secoluluT al XVIII-lea, si, malca seamá, Vornicul Ilie Kogálniceanu, cel bánuitor i fricos, careseria 'une rávaprI de stätuire intio slovg, cirilicä grguntatg,bunul socotitor din curtile de la Sf. Ilie, bátrinul Alecsandri.In literaturg, ace§tI tinerl îi respectail pgrintil, ale cáror meritereale, a aror vrednicie modestá o intelegeati. cu sufletul lorsuperior §i cu mima lor fácutg, si mal bunä prin cultura sängtoasg.Pe.ntru a t'ir' pe jos in mijlocul batjocurilor pe boierul altor vre-murl trebuia firea fgrá innáltare a luI Fa* saü lipsa de legg,-turI cu trecutul teril a la' Caragiale.

DecI boierul Ienachi Damian, mo§ier trgit la -Viril, e un omfoarte cum se cade. A crescut cu dragoste pe nepotul sátilorgu,

i-a dat un bun InvatAtor In «dascglul Ieni», care prezicea copiluluIa va fi neapgrat «om mare» si, apd, pentru a-Y elesgvirsi cunos-tintele, I-a trimes, cu rupere de inimg, la «Afcademiile» din strgi-ngtate, care se localiseazg aid In tirgusorul bucovinean, de Evrel,Sadagura. Ienachi 11 asteaptg, sg se intoard si, In nergbdarea lul, sop-teste necurmat, trebgluind prin casg pentru primire i ospgt, la carea poftit toatg vecingtatea si a chemat pe Barbu Lgutarul«Gugulea mosuluY», cgugul», «dragul mosuldi». Cind bgiatul seintoarce, zgpkit de o lume pe care n'a inteles-o bine, si se apud

batjocuri tara, bgtrinul, cuprins de indignare, vorbeste fru-mos, infruntindu-1: «N'are si Moldova tirgurf ?... N'are i ea oa-menl ca i celelalte ten? N'are muntT, n'are copad, n'are ape, n'arevite ? Nu-s oameniI cu frica lui Dumnezeil P Nu este griii bun. ? Nu estevin bun.? Nu-I in sfirsit bielsug in targ, !». «Tara MoldoveT e bine cu-vintatg, de Dumnezeii, si cine nu stie s'o iubeascg si s'o pretuiascg,nu-I vrednic minince pinea i sarea.» Cind 11 prinde totusIurmind cu blestemele, il gonete din casa gospodäreasd, pe carenesocotitul o despretuia. Iorgu merge la IasI, se incurcg in da-toril, se apropie de prgpastie ; unchiul aleargg sg-1 scape. Aflä lusäcl europenisatul si-a schimbat Ong i numele, luind altul, care ise pgrea la modg. Atund I] lag, a fi dus la Agie, de creditorulevreil care a venit cu oameniI politiel. Ii pare rgil lug, pe urmg,dupgnenorocitul tink, care a dispgrut. Chid Il ggseste inteun sat trg-ind din scamatorie, in tovärgsia unul Neamt rgtgcitor, nu stg, pe gin-duff sg-1 ierte, -MI% a se incredinta mgcar dacg gresitul e hotgrita pgrgsi cgrgrile rele i a fi de acum innainte un sot bun in casape care o intemeiazg, i un bun fiii al teril. Tot a§a ca Damianslut oaspetiI de la masa pentru fiul pierdut, innainte de toateacel bun surd Gingu, care nemereste totdeauna pe dos cu rgspun-surile, dar stie sIt spuie asa de frurcoase proverbe : «Srmittatea-Ica o iapg, albg, : cum trece dealul, nu se mal vede». Cu toatecg, e un betiv îndärätníc, feciorul boieresc Eftimie, care pindestesosirea «coconasuluI» í nu-1 vede din dosul pilharulul, are in vorbghazul sgii, pentru care estI aplecat maI iertI din cele pgcate.

Lumea boiereascg' antipaticg e represintatg, farg, mmHg cruzimetotusI, prin Grecul Chiulafoglu, candidat la isprgvnicie întäiü, apoIispravnic sosit in Tinutul säù, om cu graiul impestritat care seintelegea cu totul pe atund i cgsuna atita veselie ! bgr-bat care nu se uitg prea de aproape la ceia ce face sotia sa, o

88 'STOMA LlTERATURLY ROMINE§TI

CELE D'INTAIIJ PIESE ORIGINALE ALE LUI ALECSANDRI 89

llominca, iute §i. isteata. Dintre strainI, apare in sfir§it EvreulItic, a carul profesie e sg, imprumute cu dobinzI marl' l oamenYrisipitorl §i fgra capataiii, pe cari §tie sa-I dud, la Agie, §i poate s'ofaca, fara prea multg. frica, de òare ce perciuniI sT slut «suditl» §i«contul»consulul AustrieY, Agentulare datoria sa vegheze ca eYsa fie neatine. Itic e cea infati§are a Evreuhil in teatrulromanesc, §i, in scurta lul trecere pe scena, el da pe deplin im-presia exploatatoruluI plazmuit din §iretenie, umilin. i obraz-nicie, parasit urit i primejdios al und societatI care, in viata so-ciala §i economicg, n'a gasit inca rosturile ei sigure. i comediantulneamt care hoinare§te o viatg intreagg, cu me§te§ugurile luInastice §i e totdeauna flamind, totdeauna doritor de o stacang debere, e un tip via din acele vremurl §i se recunoa§te bine,lute° schitg, fugarg.

Luarea-aminte e oprita ma,1 ales de tingrul modern §i apuseanpe care Sadagura-1 trimete, impodobit cu toate darurile, Moldoveiinnapoiate, pe care nu §tie cum s'o ajute a se indrepta, dar egata orIcind s'o improa§te cu ocarY. Strigg, odata: Mon oncleochil tuturora se indreaptg, asupra drumetuluI cu haine strimte,care iea lornionul in mina §1 prive§te lung pe .fiecare din ace§flsemi-barbarI, pe cari nu-I recunoa§te, sail se face. Nimic nu-I placedin ce vede §i aude in acest mediu patriarhal, de care §i-a uitatCu totul; pang. §i mincarea-1 dezgustä. Ce «targ, fara canalurI, fargcomert, fad, industrie, Bra drumurY»; cum o poate ingadui Burn-nezeti. astfel! «Unde-s chiftelele? Unde-Y berea ? Unde-s cartofele,unde-I §nitelul!»

Noroc cl intimplarea i-a dat, in aceasta pustietate grozavg, otovarg§a, Cu care se potrive§te indatg. Vgduva, cam trecutg, Ga-hita de Rozmarinovicl, e o persoana care a fost la CernautI, a«voiajat» decY acolo, a cunoscut pe baronul de Kleine Schwabe,care a iubit-o mult §i a parasit-o cu durere pentru a se intoarcela viata de scamator ce-Y este dinse necunoscuta, cadi altfel nui-ar pgstra o amintire a§a de duioasg ! Cunoa§te decI Europa, in-telege «delicateta, eleganta §i sublimitatea limbiI franteze», pe careo amesteca 'n romane§te, ca tot atita eleganta §i gust ca §i eroi-nele luI Fach, ori fata de negustor bucure§tean din comedia luIBalacescu ; in tara o intereseazg. numaY articolele de moda de la

lliculi», de numele caruia rasung, §i literatura timpuluI,«paveaua cea noug:», «sutele de bujiI» din soarèle, «oglinzile acele

00 ISTOR/A LITERATURg ROMANESTf

marT care itT reflectarisesc tot trupul», «canapelele acèle elasticecare te salta cu placere», «damele acèle educarisite». Tinarul usu-ratee cocheta batrina sint unitl in tovarasie amoroasa, prinacea maimutarie a celor straine, de care patimesc amIndoT.

Dupa, un excelent act întäiü, iata, decT, in al doilea, parecheaasezata, la Ia.sT, in gaza, la boierinasul grec. Iorgu, 'are-si zice :de RozmarinovicT, a vazut in scurta vreme tot ce putea oferi Iasuldin 1840 unuT om modern ca dinsul : pavele, primblan, soarèle,balun, opera nemteasca, vodevil frances, i chiar «bietul TeatruNational», care, «sarmanul, cind moare, cind invie». Gahita 1-aajutat sa se ingloade in datoriT, si, In lipsa de altceva, il hranestecu anoste tirade sentimentale din «Gonzalv de Cordova» si. «Mal-vina». El planuieste un atac . impotriva casnicid lul Chiulafoglu.Itic il trimete tusa la temnita i, scapind pe cale, Iorgu incepe repre-sintatiile de teatru satesc care-1 duc la recunoasterea din parteaunchiuluT, la iertarea de catre dinsul si la o viata nouaceia ceface cuprinsul unuT act al III-lea, maT räü cladit, dar plin demicar i veselie.

Astfel arata «bonjUristul» ce inseamna caricatura cresteriI instrainatate, pentru ca sa se inteleaga maT bine deosebirea dintredinsa i dintre una normala si binefacatoare, cum era aceia decare insusI poetul nostru se bucurase. Alecsandri se declara respec-tuos de bunele datinl, «bunatatile care ni-ail ramas de la stramosT» ;el infatisa cu simpatie petrecerile vietil teranestI, cintind in versurlcare sint printre cele d'intiiti ale sale (dupa, cele francese, Odacatre Lamartine i alte doua bucati, tiparite tot in «Spicuitorul»luI Asachi 1, cu aceleasT traducen romanestI de I. Poni si altiI,Cazacul, ca energie si multe versurY frumoase, cintind dragostea ea-laretuluI din stepa cu Rominca de peste Prut, i «La o fatel»):

Tata. hora se porne§teSupt stejar la radacina,lata, hora se 'nvIrte§te:Vinit, pnict, villa,.

Din grerala s'a spus la p. 62 ca «Spicuitorul» a avut numaY doud vo-lume; exemp/arul AcademieT RomIne, are inca' doud, cu poesiT de Asachi-qtefan la Cetatea NeamtuluT», traducen din francesa §i chiar daneskarti-cole francese (de Morangiés) despre ArominY, Testamentul luT tefan-cel-Mare.«La §alul negru», a luT Purhin, tradusit de Negrut, linga poesiT de AdelaHommaire de Hell §i de Elena Severin Sturza, note tie arheologie §i geo-logie, etc.

CELE D'INTA.16 HESE ORIGINALE ALE LUI V. ALECSANDRI 91

Aceasta e poesia poporului. Poetul ce se ive§te, pe 1ingi poves-titorul elegant §i priceputul plAzmuitor de scene hazlil, pctrecusedoI anl la mo§ie, de la moartea maicei sale, in 1842, On5, in 1844,cind bleep sä se represinte piesele lui. StAtuse acolo in citsutelede la Mirce§tI, in lunca SiretiuluI, pa§nic loc de idi15, cu copaciIinnaltI §i suptiratecl, i, plecind din acest sAla§ terAnesc al sAiicAtre muntele curat romAnesc, incepuse a-§I insemna cintecele dehora§i doinele singuratece ale poporukii. PAng la tipArirea fru-musetelor literare ce adunase, piinA, la o prelucrare a lor in poesitoriginale, care nu vor veni cleat maI tirziti, el aruncA deocamdatAin mijlocul tesAturil me§tere a unul dialog vioiti aceste versurlline §i zimbitoare, ca o f6g,duia1ä a celor ce erail sA vie dupitdinsele.

de la dragostea pentru cintecul §i dantul multimiI, cAcï

comedia se mintuie printr'o horA din care lipse§te, pentru vred-nicia dregAtorieI sale, numaI Chiulafoglu, ce-§T fumegA din ciu-bucul oficialitAtil, poetul trece la aceia pentru Moldova sa, pecare o aclamA, §i pentru neamul intreg al Rominilor, din once parte.

Sint Romln, i tot RomInEA In ved voiA sA rAmln,

se ando la cAderea perdeleI.

and, peste ctteva lunI numai, Alecsandri dada iubituluI sAiiteatru ie§ean o altA, piesA, «Creditoril», el nu maI fAcea critick so-cialA, ci, ca §i Caragiale, dar in altA formA §i cu alt scop decitacesta, se ocupa de interesanta lume, veselA, impresionabilA §i fArkgrijA de ziva urmAtoare, a tinerilor actorI. Da din el', cari seiubesc, care stail laolaltA, preparA rolurile impreunA §i se gAtesc denuntA in toga forma,ail neapAratele datoriI la toti furnisoril cuputintiti. Se perindeazA astfel ilia o galerie de strAinI, me§terI§i negustori, fiecare cu graiul säú stilcit §i, mal malt, fiecare cusufletul säuí deosebit §i foarte asAmAnAtor cu realitatea: un croitotfrances, un cizmar neamt, un tutungiil armean, un cofetar gree§i un birjar muscal, pe cari actrita §tie sA-I incuie pe rind, suptcuvint de a§teptare, i OA lase singuri acasA. Plata lor o face unadorator din provincie, un noil tip : boierul bAtriior, venit in «Ca-pitalie» pentru a petrece in felul cel mal noti, orIcit ar costa, rA-mlind ca peste putin sA se intoarcA acasA' la «cocoanA», cu prestigiulsäü "ne§tirbit.

«Rgmäsagul» din 1845, e un proverb, aproape färg coloare localg-afarg de schitarea guvernanteT «Madam Frailty), o piesg, poate imi-

$i aid poetul apare, in scena de romantism sentimental pe careceT doT actorT o joacg 'n mijlocul comedid lor de sgrAcie lucie,dar veselg, i se aud astfel, mate in g1um, versurl asa de fru-moase ca acestea :

Dar acel nume gingag, dint, dulce, IngerescE al fiintef blinde pe care o iubesc.

Sail :EgtT fnger i ca Inger tu trebuf sa at milA...

Un haos de miscare, in casg, pe strazile de iarng, in sala debal mascat: IrozT, pgpusarl, domine, care ascund boieri pribegitide pe-acasg pe urma und zglobiT modiste, cocoane impovgrate deanT, care se innebunesc dupg aventurl cu militaril, sprintenT i cu-tezgtorl cadetT de oaste noug, comisan al poliieT regulamentare,slujitorT, culuccil sail sergentI de stradg cari strigä raita

se uitg cum se omoarg lumea innaintea 'or ; tinee boierÌ cari facserenade cu chitara'n ming, läutarl uäimitl, cari cintg, supt feresa:«Ah noroc, noroace»; provincialT, «cu criciula brumgrie i contAsulde vulpe», boierT de vitO, crizutI ca din cer, in acest Ias scuturatde frigurile carnavaluluY; fetite care s'ail furisat de-acasa, modistecare-0 rgstorc pentru oboseala de zi prin petrecerea de noapte,toate oceste tipurI i mgstl se amestecg in virtejul uniii imbro-glio tesut cu destulä dibgcie, in a treia piesä, «IasiT in carnaval».Toate descoperirile, cornice i tragice, se fac, in sfirsit, pentruboierul Tachi LunOtescu a visat cg bonjurii ceT neastimpOratI,ImbrOnindu-se in Iroil i vorbind de «opinia publicg», ail plAnuituir «complot» i, decY, el se intelege cu Säbiutg comisarulcares'a recunoscut la teatru i s'a supgrat rìtú !ca planul infernal sgfie descoperit i societatea salvatg de foc si peine.

Poesia e represintatg aid prin arzgtoare cuplete satirice, paro-diate dupg, o fabulg, a luT Donid :

Intr'a pdpugilor tarA,Din hotarh la hotarg...,

Cu alusiI neplOcute la patriotii-«patrihoti» si la tälhariT cu mg-nusT, cari :

... Se jurtt pe dreptateOit li-s mlnile curate.

92 ISTORIA LITERATURII ROM.XNESTI

CELE PIESE ORIGINALE1 ALE LUX V. ALEC:3ANDRI 93

tata sail inspiratä de o amintire, dar elegantä in forma, mladioasáIn desfäsurare, casta i plina de situatii foarte delicate, cu anumitepaginl de psihologie adevarata i fina (ca in cea intilnirea celor doI tineri pe cari asa de pärinteste-i aduce impreuna «ma-dam Frant» si-1 face sa se iea la brat, pare di ar fi la primblare'ngradina publica i i-ar invidià, o lume toata, lasa singuri, fiindasa de obosita, odata i de mal multe ori). O femeiell cistiga unfrumps sal de la Miculi pregatind o placuta «inselare», dupa,gäduiala, sotului pe care-1 face sa se indrageasca de dinsa la balmascat si s'o urmeze cu ochiI legal pana acasä, mide aceasta in-triga, care nu e cu totul nevinovata, se gaseste Impreuna cu altain care numaI iubirea curata apropie pe sora stapineI de casa deun tina'r. Astfel, de-o parte se cistiga un sal i, de alta, se into-meiazit o casnicie. Nit e nimic exagerat sail vulgar in aceasta des-fäsurare 1inititá i sigura a unel situatil de ironie sentimental,la care se tmpleticeste o asa de curata, idilá Intre tinerI.

«Piatra din casa», urmatoarea comedie-farsa a luí Alecsandri,e tocmal din 1847. Intriga cuprinde o vinatoare de ginere, cuinchideri in dulapuri, undo se intilnesc oameniI cari erati mal multsail mal putin bucurosi de aceasta Impärtire a une locuinti asade inguste, cu schimbarI de haine, bojbairl prin intunerec, careincurca pe toata, lumea, si cu alte mijloace de acestea, in privintasuperioritatil carora, de alminterea, nu se lnsela nicI Alecsandri,care observa, in prefata culegerii sale «Teatra romanesc, repertorilldramatic», din 1852, ca. «rag toate piesele aice adunate ail fost com-spuse In potrivire cu puterile artistilor incepatori pe scena romil-neasca».

Dar interesul acestel scurte piese sta., ca si pentru celelalte, Inusurinta unuI dialog foarte vioiù i adesea spiritual, precumIn desemnul sigur al unor tipuil, care eraii vrednice sá fie fixatesi In literatura. Iatit cocoana intro doua virste, care pricepe dintimpurile nouä numaI modele de «Paris» si, parasind vechea moralagospodareasca, ar fi buná bucuroasa poatä marita fata, adeca,sa-si scoata. «piatra din casa», fie i pentru a lua de barbat, ea Inge,la urma, pe credinciosul «doctor Frant»,un interesant specimende batrin medic de casa, indatoritor, politicos si gata orIcindofere mima uneI frumoase de virsta Jul', pe care o cunoaste dinvremea «volintirilor», si o i apune. Jata fiica ziseI cocoane, care

94 ISTORIA LITERATURII ROMANESTI

stie frantuze§te, «drgnggneste din ghitardg», Invatg la «dascglulde gioc», coase pe All-Pa§a la gherghef, isT atribuie meritul dul-ceturilor fgcute de Tiganca de casg, care cere sg, fie intitulatä «ju-pineasa» §i e foarte bucuroasg, de mgritisul cu oricine ar fi, numaisg-T poatg pune la indgming un bilet de abonament la teatru sis'o ducg, la balurile Curtii. Iatä vgrul ei, neastimpgrat §i gata lasagg. Iatg bgtrInul boier Pilciu, care aflg totdeauna scurte rgspun-suri la locul lor, dar tine la averea luI §i se ceartg aspru cu vii-toarea soacrg pentru cg aceasta nu vrea sg adauge doug sgla§ede TiganY la zestrea fetei ; el null trimete la Paris stingaciul, nein-vgtatul gli prostul de fiù, pe care La fAcut sil fíe numit Comis,pentru ca acest nail tip asil nu-§i piardg legea §i nu se intoarciiInnapoi pggin». i, in vorba acestor persoane represintative, Alec-sandri aflit prilejul sl strecoare ideile genefatiei sale, luind la valepe Turd, buni numai cind sint «de ling», pe ghergheful domni-§oareT, sati recomandind liberarea robilor, care e o datorie pentru«ni§te cre§tini adevgrati».

«Nunta tergneascg», represintatä la 3 Februar 1848de §i scrisgneapgiat, simtitor innainte, aduce, in actul singur care o for-meazg, pe mai multi terani prin§i Intr'o nuntg, zugrIvitä bine-cu toate rosturile ei ; apoisi mai alespe dascglul grec Gaetanis,care amenintg, Cu bgtaie pe tingrul boier de o fire nobilg §i neatir-natg si, iubind in felul lui pe mireasg, I§I razbung asupra bgtri-nulul el' tatg, minindu-1 la temnitg pentru datorii. Desln§im foartebine felul lui de a vorbi, dar §i acela de a cugeta, in mijloculpgtaniilor sale, de la piperul negru §i ro§u care i se pune in tabac,pgng la pierderea iubitei, la pggubirea banilor si la darea in scrinciobfilrg, voie, dupg porunca tingrului §colar, care aflil cg, va pleca laParis §i stie a, a scgpat de grosolgniile pedante ale preceptoruluioriental. Odatg versurile spun tinguirea luT, care doreste tre-cutul de cre§tere despoticg :

S'a dus vremea tea frumoasitChind un dascalos grecos,innarmat c'o varga groasit,Paredosa faneros 1Aritmetichl,Che-gramatichi,

1 4Preda 16murit.»

Che istorichl,Ap'edo 'p ech11.

Alto oil se aude cintecul poporal fara nido schimbarP, in verssail in musica.

Ileana, la poianA,

orI mireasa se roaga. duios pentru liberarea parintelul eI :. . . Te rog aT inflaDe-un serman §i de-o copilA.

Or1, lu sfir§it, datoria cre§tineasca se exprima in aceasta fru-moasa povata

A sitracilor iubire pe bogatT IT incununit.

VI. CALENDARELE LU1 KOGILNICEANU. iNCEPUTURILE POESIE1LUT ALECSANDRI.

«Dacia literara» disparuse abia cind Kogalniceanu incepu a ti-pari almanahurile sale literare. Cel d'intaiil fu publicat in 1842,supt titlul de «Almanah de invatatura, §i petrecere». Pe atuncI,Asachi tiparia «Calendare noua» la Institutul Albinel, irul Ca-lendarelor de Buda, cu cite o «istoriuta mora16» §i retete sail sfa-turI de gospodarie 2, urnià inca ; se dindeati, chiar in Principate,§i Calendare de Sibiiil, de la Klosius, ca note de geografie, far-macie, etc. §i ea anecdote (ca acela din 1842).

Kogalniceanu dadu mntäiü, bateo forma tipografica foarte pla-cuta, un Calendariil care nu se deosebia prea mult de Cele facutedupa retetrt. Al doilea, din 1843, cuprinde aiticole de popularisare§tiintifica «ideie familiara despre sistemul solar», desprerelele ce face rachiul, holerca, i despre folosul «societatilor detemperantie», «despre sanatatea oamenilor de cabinet §i de §tiinte»,«despre finatele sainanate». Pe atund Italianul A. Sacchetti inte-meiase un Institut de ...Agricultura, Cu ajutorul Guvermilur, §i pu-blicase chiar, la 1842, o carticica: «Privire asupra ma§inelor debatut griul» ; din Franta, unde invatase sistematic, lucrind citvatimp §i in ferma Roville, se intorsese loan Ionescu, fiul umff preotdin judetul Roman, §i fusese numit «§ef al §coillor practice deagricultura», care de acum innainte rilmtneali sil se infiinteze. Dec1

1 (De icT pida colo.»2 In cel de 1850, d. ex.

CALENDARELE LUI KOCALNICEANU 95

96 ISTORIA LITERATITRII ROAIXNESTI

se dg, §i acel articol «despre finatele sgmgnate», precum §i stirI desprealte asemenea progrese In rosturile agricultura moderne. Dupg ce inanul intgiii se dgduse biografia admirabiluluI model de energie cea fost Franklin, acuma se aratg viata de jertfg, pentru interesulpublic a luI Washington. Nu lipsesc «cunostintile practice» si cu-getgrile. Cu un condeill glumet slut serse articolasele despre 4fo-losurile de a face datora», despre «nasurile

Partea literarg cuprinde o revelatie, una din cele mg frumoasedin toatg dezvoltarea scrisulni nostru in timpurile noug. Leg odatgKogglniceanu mustrg pe scriitora rominl pentru cä se tin, printraducere, prelucrare saü imitatie, Intr'un cerc de idel si lute°lume de sentimente generale sail. strgine. Trebuie fug, mgcaracuma, a se incepe cu adevgrate «poesil ronagnestI» Ca model, eldä citeva din Doinele luI Alecsandri, care si pgng atuncl ajunsesea cunoaste bine literatura poporulia, de §i Ina, In 1844 el stringea,In pgrtile munteluI, balade : a «Pgunasulur Codrilor» e, astfel, «gg-sitg la Piatra in 1844»i. «Un thiär poet moldovean», serie prie-tenul tIngruidi aceluia, «d. Vasilie Alecsandri, vroind a iesi dincgrarea obsteasca §i ascultind numal gustul saulsi traditiile natio-nale, all alcgtuit o colectie de versurI ce in adevgx i cu dreptcuvint se pot numi : poesiI romgnestI0».

Cele citeva bucAtI date ca dovadg ele ati filcut parte maItgrziil din volumul «Doinelor» slut vitdit influentate de cinteculpoporulul, dar n'ail niel duio§ia, nicI amgrgciunea, niel puterea,energia concisg a acestora. E poesia ulna* om cult, thin-, fericit,bine primit pretutinden1 si mult lgudat, a stgpinuluI de mosiecare nu vrea sä vadg durerile, ce nu cuteazg niel ele sg vieInnaintea ; e sufletul unuI om istet i vioi jI, Cu versul usor,Cu conceptia lesnicioasg, Cu ideia licgrind rgpede si scurt, cusentimentul superficial, cu vedenia cuprinziltoare, dar putin adincg.

Dar nicIun poet de atuncl n'ar fi putut sg serie astfel de cin-tece. Alexandrescu, la care s'ar gindi cineva maI ales, era preaabstract, prea desilusionat si imbgtrinit In suflet, prea tocit Insimtirile sale, prea mult deprins a arunca ironia ca un fulgersaii a tese In jurul ei, pentru a o ascunde §i a lovi maI sigur, pe

1 Calendarul pEntru Ronda pe 1848, anul VII; Ia§T, 1848.

INCEPUTURILE popmf LTA ALECSANDRI 97

feritele, blinda matasa stralucitoare a fabule. Trebuia increderede sine, naivitate, cavalerism viteaz, fara gindurl multe, tineretazimbitoare pentru a cinta, in Hora, ca flacaul de tara, care, inadevarul lucrurilor, rupe mult mal din adinc rostirile sale de iu-hire §i le intovara§eqte de o filosofie mult mal practica:

Am eKmat Cu altitA,De argint §i de mblasii.Sit-mi trAiasea mea fetith:De mine nu-mi pasa.

$i. niel durerea sateanulul nu iese mal limpede la iveala din A,-pedea lunecare a acestor versuif, tobu§I atit de fluide, 0 in.vederatde inspiratie poporala:

Is siitul de biruri grelet de plug §i de lopatg,

De eiocoi, de zapeige,*i de sapa latl!

In acela§l fel fära grijä §i fara in.toarcerl innape socotitoare §idureroase, sint turnate 0 versurile de plingere pentru natura cese pierde de furtunl 0 geruif (Cintec haiducesc):

lama vine, vara trece,i pAdurea s'a riírit,

Ziva-Y vicol, noaptea-1 rece:Greul vietii a sosit,

0 chiar acest iran militar, care sung ca un fluierat de haiductinar pornit cu frunza frageda de stejar in palarie, 0 nu ca In-chinarea osta§uldi ce tie a poarta räspunderea glorie sail umi-lintil, dainuirif sail mortil patrie sale (Cintecul ostafilor dikin(í):

Romin verde ea stejarul,Rid de du§mani §i de moarte,

cu acest final in adevar frumos :ne-om bate tot meret.,

i-on luptà Cu mail §i mid,Plin'ee, plinT de Atli gi spume,Vom adea ea do! voinici,De s'a duce vestea 'n lume!

Calendarul pe 1844 da articole §tiintifice de Kogalniceanu : despre«sistemul Universuldf», despre albine. Pitarul I. Ionescu vorbe#edespre «contracturile mo0ilor». Un C. Codrescu traduce «pronos-ticurl». Se dail, ca materie glumeatä, «corespondenta intre dolamoreil, sail limba romaneasca, la aniI 1832 0 1822*, «proorocilcurioase», alte prezicerl in care se face haz 0 pe socoteala vechiuluIistoric Dionisachi Fotino.

N. Jorge. /at. lit. rm. Vol. .T.T. 7

98 ISTORIA LITERATURIY R031XNE§TY

Kogglniceanu dä incä un capitol din istoria medita a MoldoveI,despre «loan Albreht §i Stefan-cel-Mare». Tot el serie §i foartespirituala schitä «Fisiologia provincialulul in Iasi» ; din aceste pa-gin!, in adevä'r strAlucitoare de humor, afläm câ zisul provinciale o «amfibie, imbräcat jumätate turce§te §i jumiltate azgzeste»,autorul fäggduieste a merge pe urma 14ca sä aibä ce povestiapoI,«pe ulitä, la bal, la teatru, la Museil, pe turnurile TrelSfetitelor si a' Goliel». Recunoastem pe tovarg§ul Vidrä de laNicorestI §i rivalul provincialului descris mal' innainte de Negrut(Carl Nervil), pe care-1 i citeazg, chiar la inceput, Kogälniceanu.Dar ceia ce e mal interesant in aceastä scurtä schitä caricaturaläe descrierea amgnuntitg, a Ia§ului, cu teatral §i actorii s'A Cu ca-sino al lui Nicoletti, en croitoril europenl: Ortgies, Derigault, Bog-danovicI saü cei evrei, cu peruchierii säl, cu otelul lui Regensburg§i hanurile 'ni Coral §.1 Vangheli. Nota glumeatä e pärgsitg, numaiatunq cind se ating in treacät teranii «o stare de oarnerif asupraea'reia razimä toate sarcinile» §i care e vrednicg, prin urmare, de«compAtimire mare §i dreaptg,» 1.

Partea luI Alecsandri e represintatg, pelingä o «doinä'», de o bucatäIn prosä, sentimentalä si foarte purä, cu subiectul luat din. viata sate-lor : «Toader i Meirinda». E o idilli, in care se zugräveste, In--ten/1 stil care n'a ci§tigat, ca energie, precisie i coloare, de la «Bu-chetiera din Florenta», dragostea cimpeneascil a uneI fete de taräca urt frumos pgstor care e luat la oeste. Ea nu poatefärä dinsul, i, bite() mi§crttoare cllätorie de cercetare, vine in he,care i se pare un urias tirg haotic, merge intrebind din om inom, pierde timpul i puterile sale, pAng, ce, in sfir§it, Dumnezeüi-1 scoate innainte. E intre rindurile osta§ilor, §i poetul descrie

mindri, voinici ca ni§te adeväratl Romini, tiind sulitele lornalte, in al cgrora virf filfiie steguletele jumätate ro§iT §i jumätatealbastre». Dar biata fatg, nu stä sa-1 admire ; iubitul 1 se parepierdut pentru totdeauna si, cuprinsg, de o groaznicli deznädejde,ea nebuneste 2.

1 Articolul n'a fost continuat. E reprodusri, partea tiprtrith, de d. Em. Gir-leanu, In revista Fcit-Frumos diti Birlad, I, p. 338 i urm., 360 i urm.

2 Nuvela n'a maT fost reprodusl deosebT in deosebitele editiT ale Opere/orluT Alecsandri, ci cuprinsa supt titlul general «Primblare la thuntTo. Ìmï aducaminte a o fi cetit insa In coparia mea, prin ara 1880, intr'un calendar.

ALCXTUIREA REVISTO CPROPAUREA». ION GRICA 99

VII: ALCA.TUIREA REVISTEI PROP:OIREA>>. ION GHICA.

in calendarul de pe 1843 se anunta un «Album stiintific i li-terar, in 80 mare» ; el nu s'a tiparit. Cel pe care 1-am analisatchiar acuma, tiparit innainte de sfirsitul tal 1843 fireste, faga-duieste «Propasirea, foaie periodica in 40*, pe linga al doileavolum din «Archiva ronalneasca».

Ivirea acestel publicatil se datoreste presentel la IasT, in acelasItimp, a vechilor redactor:1 al «Daciel», Kogalniceanu, NegrutKogalniceanu, si a unor tovarasI de pareil i aspiratiI ai lor, carIse asezasera' maI pe urmá in Capitala Moldovel. Unul dintreacestia, cel mal putin ffisemnat, e din marea boierimea teril : Pa-naite Bals pare sá fi facut studil in Apus, si el era unbun cuno-scator al DreptuluI, in stare a serie serien)." originale in acea. staramura, cum a si facut in revista, recomandind i pedeapsa cumoarte. Cellalt venise din Tara-Romaneasca, unde era printre frun-tasiI ceT ne al' clase conducatoare, pentru a fi, pe pamintul, so-cotit de el mal liber al Moldove, unul din profesora' ce innalt1aI claselor superioare de la Academia Mihaileana.

Ion Ghica, de care e vorba acum, fiti al VorniculuI Tache, careocrotise inceputurile luí Grigore Alexandrescu, i nepot al beizadeleScarlat, se nascuse la 2 August 18161, cu cine anl innainte demiscarile revolutionare. N'a apucat decI vremile 1111 Lazar si aleluI Eliad, ca profesor, dar crescu, se poate zice, in traditia acestordol mail dascall, i, intriunul din cele d'intiiii articole ale sale2, elvorbeste cu un adinc respect de innoitorul ardelean care, desi«duh positivo, a fost, totusI, «me mult un filosof, care arata ra-tacitilor intru intunerec drumul ce trebuie luat ca s'a jasa cine-vala lumina» ; invatatul Grec Vardalah i se pare, pe linea acest orade scoala si de indrumare al neamuluI, mal mult un sterpcä'tor de proiecte ; recunostinta lul, in sfirsit, merge pina, la in-ceputul directie de prefacere, pinä la vechiul Petru Maior, care

Pompiliu Eliade, In Viata Nouci, I, p. 227.2 PropclOrea, p. 201 i urm.

100 ISTORIA LITERATURII ROMXNESTY

prin fiinta i fapta sa impiedeca de a se numi gneroclitor» pentraneamul nostru veacul in care a trait.

La scoala SI. Saya, unde se afla la 1834, ca tinar de 17 anI,In clasa a VI-a, cea mal de sus, G-hica arata maI ales o deosebitatragere de inima pentru stiintele exacte, urmind intru aceasta cu.-rentuldi creat de Lazar i dus mal departe de directorul acestuIinnalt asezamint, P. Poienaru, traducatorul luï Legendre ; tinarulfiti de boier iea premiul intiia de trigonometrie 1. El urmeaza, in1835, si peste hotare studiile sale, dupa ce îI iea la Paris, in zivade 11 Ianuar 1836, bacalaureatul 2 Freeventà i cursurile de drept

de stiintf exacte i naturale in vara anuldi 1840, dar fara, a cucerivre-un. titlu. Prin lectiile until Elle de Beaumont, marele geolog,ale altor fruntasI aï tüniT francese, i, nu maT putin prin cetireasa statornica, Ghica dobindi atitea cunostintl reale, cum nu leaveati mullí la noI pe acea vreme.

in acestl anY. de strainatate insa, Ghica incepu i activitatea sa descriitor, tiparind o brosura francesa despre insemnatatea fireascaa Principatelor impotriva tendintelor de expansiune ale RusieI. inacest mic studiu, destul de rail redactat, pe care-1 intituleazagPoids de la Moldavie dans la question d'Orient, coup d'ceil surla dernière occupation militaire russe», iscalind-o «M. de M. 0***,agent diplomatique» (1838), el nu crup pe nimenI : Rusia a smulsterilor noastre Basarabia, ea protege pentru a despoia, asupraEuropa' apusene aduce gprimejdia slava», servindu-se de DomnI.-unelte, ca gsatrapul Ghica», de «tradatorl i infaml», de Fanariot1ca generalul Mavros, i facind sa fie aparata. In scris de cutarigpigmei literalI imoralI» ; In ultimul räzboiú, generall ca Joltubinatins ultimele magginI ale cruzimit RepresintantiI Europa' la Con-stantinopol, in loe sa fie oamenI priceputi, harnicI, respectati,pierd vremea In vInatorI i intrigi amoroase, afara numaI deesceptii rare, ca David Urquhart. TotusT e de cel mal mare folospentru tenle EuropeI ca gMoldovalahia», care si-a avut °data.«Cesaril» si pe care vremurI nenorocite ail adus-o in starea «pa-salicurilor», sa se alcatuiasca din noil inteun Regat, care ar feriTurcia de ciocnirea directa ca puternica si Alt de rapareta el

Viala i Dontnia luí Barbu $tirbet, memoriul al doilea, p. 141.2 Pompiliu Eliade, L 6.

ALCXTUIREA REVISTEI qPROPXSIREA>>. ION GHICA 101

Teeing ; o flag. anglo-francesg prevestire a razboiuluT CrimeiTar ajunge pentru ca A, asigure, in vreme de rgzboiii, neutralitateaacestul noti. Stat independent.

intors in targ pe la 1840, Ghica se amestecg indatg, In opositiacare se flcea lul Alexandru-Vodg Ghica, privit ca un stripInitorprea supus fatä de strginI §.1 prea rece fatg, de idealul national,a§a, in,pit tineriI doriaui. sg.-1 vadg Inlocuit cu popularul boier §i,oclinioarg, §ef de o§tire, cu patronul literar ce era Cimpineanu. Se§tie cg, aceste uneltirT, care nu merserg nicIodatg, pin'ä la uncomplot avind In vedere o actiune definitä, aduserg mgsurl de ur-mgrire §i pedeapsä, din partea DomnuluT, care, dacg nu putea fienergic, era aplecat sä ajungg prigonitor. Citva timp dupg lovi-turile din 1840-1, care trimeserg intliti pe Cimpineanuarestatla Lugoj, cind se intorcea din Franta , §i. apoI pe Miticg, Fili-pescu (20 Octombre) la mgngstire 1, iar pe iuncgrul N. Bglcescuinnaintea unul tribunal,Ghica pled, spre Moldova, pentru a in-ati§a luI Mihal-Vodg, Sturza scrisoarea prin care tovarg§iT si depgrerT. 11 indemnail sg.-§1 cerce norocul cerind pentru dinsul mo§te-nirea luT Alexandru-Vodg Ghica, a cgruI mazilire se a§tepta In curind.

in oScrisorile» sale 2, Ion Ghica a zugrAvit aceastá algtorie deiarng, dese oil intreruptg de neplgcerl §i. amenintatá de primejdiT,care se mintui cu sosirea in Ia§T, In ajunul concertuluT cIntgretel. Bis-hop §i. harpistuluI Bochsa, pe cari-ï are ca vecinl la Otelul de Peters-b urg, a§a de adesea oil pomenit In literatura glumeatg a timpuluT(Decembre 1841). AicT noul venit ggsi, in locurT innalte §i capabill dea-1 sprijini puternic pe uniI dintre colegii sgl de la Paris : N. Docan,care-§T trecuse bacalaureatul acolo in 1835, Alexandru Cuza, viitorulDolan, pe atunci un nag/. de 23 de anT, care-§T. cIpAtase titlul in ace-la§I an, §i. Vasile Alecsandri; el se inprieteni rgpede §i. cu altI frunta§IaT tinerimiT moldovene, ca ofiteril Alcaz, Leon §i M. Kogglniceanu.Fu bine primit §i. de boieril bgtrinT, cari pretuiail In el maI alessingele aristocratic, de un Iorgu Ghica bgtrinul, de invgtatul §i,agerul ministru Nicolachi Sutu. -Poch insu§T, aflind, In cursul veriT,

1 Vaillant, La Romanic, II, p. 402 §i urm.; ur, p. 51; Ghica, Scrisori,p. 633 §i urm.

2 Ed. Socec, 1887, p. 239 §i urm. : 4 0 calgtorie de la Bucure§tI la Ia§Tlnnainte de 1848*; editia Alcalay, din 1905, nu poate fi osIndita destul desever, supt toate raporturile.

a oaspetele muntean locuieste inteo vie de la Sonola, 11 pofti sg.prinzeascg impreung cu dinsul ; MihaI Sturza gäsin pläcere inconvorbirea cu acest tingr de talent, care avea o nagsurg si o mldiere rarä in generatia sa ; de altfel, el rgspinse de de la inceputpropunerea DomnieI muntene, rgspunzInd argumentuluI cuprinsIn «Audaces fortuna invat», prin aceste cuvinte frutnoase : «cg, acelcare rgspunde innaintea luI Damnezeil si a oamenilor de soartauntil neam, e dator sg, fie prudent» 1.

Un timp, G-hica trgi numaI viata de societate, urmindu-SI maIdeparte lecturile. Inträ, fireste, de la inceput, in cercul literar altinerilor, cari se adunati, impreung cu boieri de virsta lor, ca vii-torul urmas a luI Vodg. Sturza, Grigore Ghica, ca Gh. Mavrocordatsi Alecu Moruzi, la Alexandru Bals-Lungu. FemeI cu cresteremoderng si intelegere pentru operele spirituluI, ca sora luI Cos-tachi Negri, Elena, pe care o iubia Alecsandri, ca Emilia Rey-mond, prietena Elend, ca surorile Sturza, indemnail pe acestIrepresintantf aI uncí noug directil luptätoare in opera lor de pro-paganda si de atac, care se manifesta in once prilejurT, pentruEuropa liberara si impotriva RusieI : la alegerea Mitropolitultif Me-letie In locul celullalt candidat, al consulatultil rusesc, staretul dela Neamt, Neoni12, ca si cu prilejul cutgruI bal mascat, intru apg-rarea uncí doamne care lgsase a se auzi cuvinte «revolution arO>

Ghica, al cgruI plan fusese intaiti A caute o intrebuintare, pelingg un prieten frances, la minele de pucioasa din Sicilia, fusesefixat in Moldova si prin acordarea, de cgtre Nicolachi Sutu, auncí catedre de geologie si matematicg, la Academia Mibgileang,unde tinca doug lectil pe zi pentru opt galbenI pe lung. Primiacest post cu plgcere, fiindca vedea in catedrà innainte de toate otribung, un bastion de cetate, din care putea sg atace veclif pgcaterugenite s't groase ziduil de inconscientg, dar numal «cinstindparul cel alb, läudind si admirind fapta bung., oil de unde venia,si venerind pe acel cari iubiail tara si dreptateaw. Acest luptgtorera, prin nasterea ca si prin diploma-Va sa fireascg, cel maI bineasigurat din toti fata de supravegherea si supgrgrile uneI StgpinirIvesnic nesigure si ingrijorate.

Profesorul cel noti de la Academie nu era un ora de cifre

'P. 249.2 14 Februar 1844; cf. La Romanie, II, p. 935.

102 ISTORIA LITERATLTRI1 ROIrIXNETI

INTEMEIETORLY NICOLAE BXLCESCII 103

pentru cifre, un spirit aplecat catre specialisarea strima si min-dru de aceasta ; fire vioaie, in stare a intelege adeväruri superi-oare si all lega stiinta inteun sistem, el era pasionat pentru fi-losofie. Dar pentru aceiasI filosofie de care se incälzise i sufletulales al lul Gheorghe Lazär, filosofia stiintificä, räzimatä pe toatecuceririle fäcute de mintea omeneascit indräzneatä in deosebiteledomenil i pornita spre armonisarea tuturor acestor resultate ul-time. oFilosofia färä stiintä» i se pare luI o monstruositate sail ozädärnicie. Se ocupä de fisicä, asupra direia i fägädueste articole,care n'ail mal fost scrise si, in once cas, n'ail apärut nicIodatä 1.Dar Ii pläcea in deosebI lAmureasa, deosebite chestiI de eco-nomie politicä, stiintä, despre care, cum vom vedea, el a vorbicel In tärile noastre.

VIII. INTEMEIETORII IPROP4IRII>>. NICOLAE EaLCE$CIL

De si strärautat in IasI, undo facu lectif timp de vre-o treI anlde zile, Ghica pästrase toate legäturile sale de prietenie ca scrii-toriI muntenf mal* tinerI, a crtror colaboratie o asigurâ, astfel foilcelel nouä. ina, de la inceput se anuntä astfel cä «Propäsirea»va da poesiI i articole ale luI Boliac, lul Voinescu, vechl cu-nostinte din aniI '30, i, in sfirsit acuma se intilneste un nume

luI Nicolae Bäleescu.Acesta era fiul undi boier din ceI märuntl, Pitarul Barbu Bäl-

cescu, dirkeun neam despre care nu se spune nimic in trecutulteriI, si al uneI milostive cocoane, mesterä in facerea doftoriilorde ochl. i el a fost unul din scolariI de la Sf. Saya, si la 1834,and Ghica, era premiat pentru trigonometrie, Bälcescu, care aveadol ani maI putin (decI e näscut In 1819, i anume la 29 Iuniedin acest an 9, era clasificat al doilea dupä, un stefan BurchiIn clasa «de complementar».

Niel el n.'a mers peste hotar. De mult IT pläcea, spune colegulprietenul säil Ion -Ghica, insemne lucrurI din trecut, pe

care le culegea de pe foile artilor de istorie cetite cu nesat. Ghica

Propäisirea, l. C.2 Ved Gr. Tocilescu, N. Beilcescu, viafa, timpul operele sale, p. 28.

Cf. cu Viafa fi Domnia /a/ $tirber-Vocki, al doilea memoriu, P. 141. Dar giCony. ¿iterare pe 1900, P. 1127.

104 1STORIA LITERATURII ROM.KNEFAI

ne Infatigeaza chiar pe acest Mietag foarte inimos, dar gubred, inlupta cu un congcolar bataug, care vroiä sa-i rupg. caietul, aga descump, cu notele 1. i dupa iegirea din gcoala, el IgI intrebuintavremea mal ales cu cetirl istorice, gi, astfel, fära alta gcoalg, auto-didact fericit, ca gi G-hica, ajunse el O. aiba, la 20 de anl, pre-&free unul om in stare a face lucrarI originale mal intinse.

Tinarul melancolic intrase in oaste, fail sa fie mal' potrivit pentrudinsa deeit un Grigore Alexandrescu. Nu-I' fu dat insg, sa poartemult timp uniforma de iuncar. Se inscrise gi el printre aderentillul Cimpineanu, care voiä sit rästoarne pe Voda Ghica. Planul fulesne descoperit gi popularul gef inchis la mangstirea MarginenI,apoI la Plumbuita.

Peste citeva lunI, crezindu-se ca Franta se va amesteca in Orient,unde starea de lucrurI era tot mal critica, se puse la cale o in-tinsä conspiratie, cu basele cam gubrede insä, care avea dreptscop ridicarea, in acelagI timp, a Rominilor muntenl, a Sirbilorgi Bulgarilor ; se nädajduia agezarea printulul Milog, fugar din-coace de Dunare, innapoI in Serbia, gi poate In Bulgaria gi unirPaprincipatelor romanegtI supt Mihaf Sturza. Planul e destainuit lugconsululul rusesc, care face sa se aresteze, pe linga banuitil Te-legescu, Marin, Sotir, gi pe marele boier Mitica Filipescu, care,inchis la Snagov, muri indata dupa liberare 2. Bangteanul Murgugi poetul Boliac 3 furl gi el aruncaff in temnita, gi numal celd'intiiil soap, de o maf lungg, osinda, trecind, cu voia stapiniriI,granita 4, dincolo de care fu judecat, la Caransebeg, gi achitat 5.

Vaillant, altul dintre fruntagiI acesteï migcarI constitutionalece se organisa in tainä, era silit sä paraseasca tare pentru tot-deauna, urmärit de reclamatiile oficiale ; in Moldova, uncle se adä-posti, el serse marea sa lucrare de istorie gi statistica, La Romanie,In treI volume, pe care o publica la 1844 6 Balcescu, in calitatealuI de sub-ofiter, avea o situatie maf grea ; el fu judecat militaregtegi osindit (lunie 1841), a fi intemnitat pe viatä. Petrecu multelunl de zile la MarginenI, vechea mänästire a Cantacuzinilor, gi

1 Amintiti, p. 680.2 Vaillant, La Romanie, II, pp. 405, 430.J Cf. ibid., TIT, p 200 §i urm.4 ibid., II, p. 408.5 Ibid., p. 430.5 Ibid., p. 406.

CEI D'INTXIt ECONOMI§TI ReMÎr4Í IN CPROPX§IREAM 105

apol la GorganT, pierzinduli sgngtatea pe paturI de scindurl, fgrgaltg distractie decit cetirea Ceaslovulut NumaI venirea In Domniea lui Bibescu Il scgpg, dupg un an, in 1842

Atuncl, prin Ghica i la «Propg§irea», i§I. incepu Bglcescu ca-riera 1111 tiintific i literarg, a§a de roditoare, pe care insg moarteaera s'o intrerupg prea curind,

5i In acest timp trebuie sg. se mal spuie viata literarg dincellalt principat Incerca de alminterea su, se organiseze in alcItuirlinoug. Astfel in serate, «soarèle», de obiceiil, se adunati. Laurian, N.Bglg§escu, Nicolae Bglcescu §i fratele lui, Constantin, scriitorul politicAnagnosti, care publicase un articol despre Principate in Revuecles deux mondes pe 1837 2, juristul Anastase Urianu §i EugeniuPredescu, intor§i din Paris in 1842 §i. 18403.

Alti scriitorl munteni se adg'ugirg, decl, indatg la colaboratoril«Propg§iril», ca §i. uniI dintre Moldovenil cari, in generatia ceanoug, aveau cuno§tinti §i talent.

IX. CEI D'ENTIlt ECONOMMT ROMINI IN cPROPˤIREAY).

Articolul-program al revisteI ie§ene cuprinde ideI pe care le cu-nontem din «Dacialiterarg». Dar «PropA§irea» n'avea numai scopurilerevistel, a§a de iute dispgrute, din 1840. RedactoriI se plingeail, färga se mal teme, deci, de minia luI Asachi, sail mgcar a lui Eliad, decaracterul ingust §i putin folositor al foilor de atund, care «prea seindeletnicesc cu cele din afarg §i prea putin cu cele din lguntru»,care, apoI, se tin numaI la accidentele zild, nu daii lucrurI ori-ginale, In adevgr interesante, privitoare la terile noastre §i la ne-voile lor. «Propg§irea» nu vrea sg publice numai literaturg, ci-§i pro-pano mult mal mult dedil atita. Va servi «adevgratele interesurTmateriale §i intelectuale ale Rominilor», fgrg, deosebire de provin-

; va. ata sg de§tepte «un interes mal viii pentru §tiintg §i. na-tie». Va fi loe In ea pentru economia politicg, pentru jurispru-

La Romanie, p. 430.2 (La Moldavie et la Valaehie.» Apol el dg, gi un studiu deosebit : Les

idées de la Révolution et les affaires d'Orient, ou double tendance de lacivilisation européenne.

3 P. Eliade, Z. o. Pentru Urianu, v. «Ourierul romAnesc» pe 1843, pp. 262-3

106 ISTORIA LITRRATURLI ROMAKESTY

pentru studil privitoare la cobiceiurT, prejudete, ceremonil;institutiT» ; se va trata despre invg.tgmint, dar i despre grgdinI,despre agriculturä in genere, despre igieng. Toate acestea pe Rugg,poesie, pe Rugg povestirT. Recunoakitem in aceste rindurY mal cu-rind pe Ion Ghica, filosoful iubitor de §tiintg.

Toate aceste scrieri, literare saü §tiintifice, trebuiail sä fie in-sufletite insg, ceia ce nu spune aceastg in§tiintare de spiritulcel mal liberal. De-a dreptul, in propositil abstracte, indirect, prinamintirl istorice saù supt inveli§ul unor glume zglobil orI strglu-citoare, sail, in sfir§it, In ve§mintul scump al versulul, era sg, sefacá aceastg propagandg.

E adevgrat cg, fgrg zgbavg, Cirmuirea prinse de veste scopulde cgpetenie i censorul Florescu iI incepu opera de suprave-ghere. Numgrul d'intgiil fu oprit i mutilat, prescurtindu-se arti-colul analisat mg' sus i inlgturindu-se cu totul un studiu al luíG-hica, prin care se recomanda unirea vamalg, dintre cele doug,Principate. Din and in chid se mal intilnesc punctele oficiale inlocul unor pasagil suprimate, Dar aceastg §icang din partea cen-surei nu, putea opri pe tinefl de all exprima, fie i in forme maldibaciuí socotite, ideile de progres, de «prop4ire», in care credeati

cgrora erati gata a-0 inchina viata 1.

Un caracter luptgtor, foarte vioiii i indrgznet, 11 aü articoleleluT Ion Ghica. Cel cu vgmile fusese nimicit de censor. indatgprofesorul de la Academie, boier mare i Muntean, incepe sg,pgreascä pgreil foarte libere, cu privire la inviltImintul in sate.Aug la viitoarele «articole de filosofie socialg, asupra educatieTpublice», pe care le fgggduie§te, Ghica propune, in acest studiu,a se alcgtui «cgrtI elementare de agriculturg,» pentru teran, a i seda o foaie practicg, scrisg, anume pentru dinsul. coala de sat,pentru bgietI, ca i pentru fete, trebuie sg, fie obligatorie, prevg-zindu-se i o amendg care sg pedepseascg pe recalcitrantl; in cursullunilor de varg, §colaril se vor intoarce insg, de la cimp, la invg-tAtor, in zilele de Duminecg §i sgrbgtoare; §coli de agriculturganume pentru sáteni ar fi intemeiate, in acela§I timp. DatoriaproprietaruluI e id contribuie la intretinerea §coliT de pe mo§ia

1 Cf. §i Cartojan, In Cony, lit. pe 1907. Pentru censurA, In genere, Vail-lant, La Roumanie, III, p. 90 §i urm.

sa. §i scriitorul aminte§te a puterea Prusiel se sprijing pe oaste,e drept, dar §i pe §coalg 1.

Acest studiu fu intrerupt, dar in numerele urmgtoare din «Foaie»,Ghica dg lectia de deschidere, tinutä la 23 Novembre 1843, acursyluI sgil de economie politieg de la Academia Miligileang 2.Tingrul profesor i§I aratg, In cuvinte frumoase, adevgrat poetice,care pgtrund, färg sil caute a uimi, entusiasmul pentru cuceririleindustrieI moderne, «mi§cgtorul ne.amurilor» : «supt uria§ele salearipI industria poartg fericirea neamultif omenesc §i, cu dinsa,vrednicia omulul §i libertatea» ; ea «I§Y implinteag steagul el masus cleat acela al rgzboiuluï. §i al barbarieI». El laudg binefacerilecredituluT, care asigurg acum «viitorul until. neam», §i avintulun.uI negot märet, care, apropie pgrtile lumil' §i infräte§te popoa-rele. titre viata materialg §i cea morala a omeniriI, el constatä ostring. §i fireascg leggturg §i vorbe§te cu cglclurg de foloasele el%Pe o bag, economicg trgiesc §i Principatele romrtne§ti: «Dacä astäzImal avem o existentg politicg, sintem datori cu totul industrid,industriel agricole, empiilor celor marl §i roditoare, care asigu-reazg hrana, nu numaI a noastril, dar a multor milioane de lu-cratori din Englitera §i Germania». Prin munca impreung ail ajunsStatele Germaniel: a fi «unite clot cum trebuie sd fie un neamde °meld cari vorbesc aceia$ limbd fi aft acetafi origina»,un indemn, meter strecurat, cgtre unirea Principatelor. Dar in-teresul moral primeag. orIcind: «Interesurile materiale intru atitasporesc fericiren neamurilor, intru cit nu se lovesc cu cele morale».

in lumI de teorie superioarg se ridicg scriitorul cind face apoi,§tiinteI, in toatg lärgimea §i felurimea el, o laudg poetieä, vrednicgde once cugetätor avintat al Apusulut Aceastg «ochire asupra§tiintelor» 3 e o strglucitä prefatg la Invätämintul §tiintific, §i. s'arcuveni s'o intilnim in toate cgrtile de cetire pentru §colaril clase-lor maI innalte. Un om cu mintea maturg, cu mima caldä pentrustudiile sale, Cu privirile atintite asupra omeniriI, a cgreI fericirehotgra§te in toate, imbrgti§eazg intr'un cupringtor avint al cu-getultil säú toatg intinderea progreselor §tiintifice smulse de si-lintele omeniril §i. cintä in cuvinte ce vibreazil acest triumf al

1 N-1 2.2 P. 5 7 §i urm.3 P. 201 §i urm.

Ce D'INTXIt ECONOMMI ROMiNt tN CPROP4IREA» 107

108 ISTOMA LITERATURIT ROMINE§TY

Intelegeril sale. i fireste caniel aid nu poate lipsi pomenirealibertatil dorite : «Omul» scrie Ghica, «nu esto desavIrsit, nu estetot ce poate fi decIt prin slobozenie»1.

in acelasI gen scriù insa la «Propasirea» i al ti doI scriitorI,cari intaresc mal mult caracterul practic al publicatiet

Unul era un fecior de preot din Roman, nascut la 24 Iunie 1818,loan Ionescu, care Invatase mnthiü, plecind din umbra bisericilSf. Nicolae, la §coala elementara de la Episcopie, unde era dascalMelidon, trecind apo'l si la scoala domneasca din oraqul sail denastere si deprinzindu-se, In acelasI timp, cu Psaltichia In bisericaPrecista colarul romascan veni In sfIrsit la IasI, urma. la Trel.Ierarlil i ajunse chiar la Acad'emie. El juca, §1 rolul de capetenieIn «Lapeirus» al lul Asachi. and directorul acestul innalt aseza-mint, Maisonnabe, se intoarse In tara sa, la 1838, el lila cudinsul pe Ionescu, care se forma atuncI ca agricultor modern,Cu cunostintI stiintifice i technice, la Roville, supt marele pro-fesor, «marele preot», asa zice el, al agriculturil rationale, supt Ma-thieu de Dombasle. Merse la Auxerre ca s Invete mestesugulvierieY ca In Apus ; aiurea studiò Cresterea viermilor de matase.Peste cilva timp era la Paris, unde urmil cursurl superioare laSorbona si visitâ asezamintele ce-1 puteail interesa. De la Pe-trachi Poienaru nu se mal. vazuse In centrul stiintific si socialal lumiI un «Valah» mal harnic i mal doritor de a-sl insusicunostinte. Statea la Maisonnabe chiar, i avea ca tovarasi degaza pe un Plaginò muntean si pe un fiuí al luï Nicolachi Sutu.Astfel petrecu el patru ani In Apus 2 Se Intoarse In tara cu odeosebitg, sete de activitate, cu planurI marI, a caror realisare arfi fost cea mal desavirsitä si mal curata bucurie a sa si care tre-buia se loveasca lusa, chiar de la Inceput, de pieded ce nuputura fi Inlaturate. Se multami ded a fi la inceput «vacarul»luI T'oda, Cu titlul boieresc de Pitar, la Odaia Cioara si a ducevitele Ingrasate aid la tIrgurile din Pesta F;;i. Viena, pentru ca sg,ajunga apoI director al mosiilor domnestf i oaspete al camerelorde serviciu de la Curte.

I De Ghica mal e In Propg§irea, o notit.l. despre tmAsurT i greutittb (pp.183-84, apor 208).

2 V. Viafa mea de mine insumti, 1S89.

CE1 D'INTAltf ECOSONEWI R031iNT 1 cPROPAMEA» 109

Ionescu pub1ic intuiú ceva despre cre§terea «vitelor albe inEnglitera» : aceasti bro§urg din 1842, dedicatg MareluI-LogofitTeodor Sturza, e o traducere din englezegte, dar poarti in frunteo lung i insemnati prefati, pling de un mare entusiasm, de gos-podar §i de tinir, in care se arati meritele pentru civiisaie alecelor dol. oamenT, cari, In veacul al XVIII-lea, ail creat rasa devite eng1es i pimintul agricol bogat al AnglieI; «rutina chioarg.§i nemilostiVi» e atacati la once prilej, inniltindu-se meriteleinovatorilor in economic practici, merite pe care Englesii le punmaI presus decit «gloriile turburitoare §i stricgtoare ale poetilor§i rizboitorilor».

El avea in manuscript Ina de atuncT un jurnal in zece vo-lumedin nenorocire pierdutal anilor sii de studiu la Roville,In Belgia gi in Flandra, precura .gi la Paris. Pgstrase §i cincI tra-ducen I pe care le fgcuse innainte de a pirisi Moldova. Si, in sfir§itel alcituise un «Calendariii al bunulul lucritoriil de pämint».

Peste citva timp, Kogilniceanu, care deschisese modestulul agri-cultor i paginile CalendariuluI sáü, incepu a tipitri, In suplementla «Foaia Siteasci din 1843-4, aceasti lucrare a luT Ionescu,ruindu-I i hîrtia trebuitoare pentru a scoate, la 1845, o editie se-paratk supt titlul de «Calendar pentru bunul gospodar». Se datiinvititurI practice, a§ezate pe lunT «trebile uneI mo§iT, pe fie§te-care lung» , intrebuintindu-se, cu un deosebit me§te§ug §i cu ocuno§tinti adinci de graiul poporuluT, «cuvinte cunoscute de sitenI».Cartea, destul de hating, nu e lipsitä, insi de o teorie generali,care e aceasta : «Rominil trebuie si aibg o sistemg de gospodirie,

in adevgr o §i ail, incit nicTun om priceput nu poate si in-drizneasci de a o neinsemna §i. de a se stridui si o inlocuiasciiCu sisteme englese saü francese sail germane de gospodirie».Aceasta §i era calea cea bung, §i, Inci odatä, mail pe scurt, elarati cind di ca obiect al silintilor sale : «a pune in armonie obi-ceiurile cele vechl de producere cu trebuintele cele noug». in «Pro-pg§irea», Ionescu di un singur studiu intins, temeinic §i aritind_o adinci iubire pentru munca bung. a pimintuluI §i un patriotismrizimat, ca §i al lui Ghica, pe intelegerea roluluT uneT vietY eco-nomice intelepte gi sinitoase in dezvoltarea unul popor modern.Profesorul de agriculturg de la Academie are acelea§T pärerT esen-tiale ca §i acela de economie politick El se arati ingrijat de im-prejurgrile cu total neprielnice ale timpultil, de «munca silitá, dur

110 ISTORIA LITBRATURI1 ROMANESTY

maná gi lene gä a teranului clAcag>> de «gospodäria nesigur i färäcunogtintä.)), de neizbutirea unor intreprinderI de modernisare, cafabrica din IagI a luï Sacchetti, de lipsa de interes pentru cursulski de gtiintä, agricolä practicä, la care, dupil doI anT, veniati doardoI gcolarY I.

Se plinge de instäpinirea Evreilor «suditI>> asupra bogätiel ro-mänegtI : de conruperea, imbolnävirea i indobitocirea teranuluiprin «omorItorul venin» din «begicele Cu rachiti intinse pe täräbileunor goproaney din tirgurile cele miel', favorisate totugI de Domn2.

Cärti ca «Dascälul agronomia ca adausurI pentru Principate»o proastä prelucrare din oficina luï Asachi, i se par a fi menitemal mult a rätaci de cit a indrepta3, pe cind aprohá Cu desávir-gire tipärirea «foiI de cunogtintzl folositoare» pe care o räspIndiaIn sate Kogälniceanu4. Mintuirea o gäsegte, neapa'rat, In cele doulsisteme de fermä model, ea sati färä, sprijinul Statului, pe carele väzuse lucrind in Franta.

Mal putin cunoscut decit I. Ionescu e C. Vincler, sträinIn Moldova, unde se gäsia de pe la 18395. Acestkalt

eritic i sfkuitor economic nu e inferior lnsä profesoruluI de agri-culturä. El trateazä. Intliti despre cämätäria prActicatä de EvreT,impotriva activitätil de parasiti antipatid a dirora incepeail sä,se ridice tot mal multe nemultämirI, ce se oglindiati firegte gi Inscrisul timpuluI. Vincler explia pe larg ivirea i exagerarea ca-metei prin viata de lux a claselor stäpinitoare, care mlnIncä maimult decht veniturile lor, i prin neputinta economicil a claselorinferioare. «O stare de minoe», serie dinsul, «de tirgovetT, maiales in Moldova, lipsegte cu totul. Teranul nu este In stare a simtiniel mäcar nevoia de Imbunätäti ticáloasa luI viatti»6. Prinoumpäräturile färä rost ale lenegilor de sus, cari viseaz1 numaia se intrece in strálucirea toalelor de pe dingii, «tara se umple-de peticáriT, mademuil, bronzurI i alte articole de lux, care n'ailnicIo 'minare in sine gi pentru care iese sume de inri]: din tarä,

P. 27.1 Pp. 82-84.3 P. 116.4 P. 105, nota..5 V. p. 307: aSint abia 15 an1 de eind mh gin In Aloldova».

P. 41 §i urm.

sume ce ar putea fi intrebuintate pentru ridicarea industriei na-tionale, adecg a celeia ce se potrive§te cu trebuintele pgmintuluInostru». Se face astfel loe pentru ceI mai pro§ti, cruzi §i

aventurierI din neamurile celorlalte, i mg ales din Evreimeade curind imigratg. Moldova e piing de telari (telalI) evreI, «MI%nicIun me§tepg, fn.% un 'cgpgtliil, fgrg alt chip de a-V. agonisihrana Camtita ii ridieg iute in fruntea capitali§tilor Prin-cipatuluI. «CuI nu i s'a intimplat s vadg pe vr'unul din ace0I'neomeno§I meseria0 cari numai ce pg§esc dincoace de peste hotar§i din ni§te strenat41 fgrg cgmeg ajung a fi socotitI In rindulcelor întîiù negutgtorI ?». Pentru restatornicirea irnprejurgrilor nor-male, Vineler propune crearea de bgncI sail zice el bancurinationale, comerciale «org§ene0I», intemeiarea astfel a unuI «creditob§tesc», asigurarea unel bune justitii In afacerl de datorilchiar crearea unuI Munte de pietate, pentru «zglogirea de lucrurImi§cgtoare».

inteun studiu maI maie, intitulat «Privire asupra agriculturiI,industrieI i comertulul Moldovel», Vincler supune imprejurgrileeconomice contimporane uner entice pgtrunzgtoare, de om cult §iistet. El constatg curagios sgräcirea MoldoveI, care se sgvir§e§tepe incetul, dar sigur. Pämintul, totug atit de bogat, se lucreazgcu un vechiil plug barbar, §i in brazdg se aruncg o sgmintg carenu se alege niclodatii ; o grapri de spinl o acopere abia. Pgdu-rile sint in mare parte stirpite ; altele nu se sAdesc pe locurilergmase despoiate. Vitele aù decgzut cu totul, ca numgr i rasg.CaiI, ce se luail odatg pentru remonta PrusieT, nu mai sint denick) ispravg. Ceara se aduce din strgingtate. Vinatul e urmgritcu sglbgtäcie, i pe§tele se imputineazg. Arendarea mo§iilor le prg-päde§te : ea «este de nesuferit vättungtoare, cgc'f posesorul, ca sg-§Iscoatä' folosul, nu crutg niel pgmintul, nict locuitoril ; el estedu§manul aminduror : §i ce interes 1-ar indemna sä, fie altfel ?».Putinele fabricI ce s'ati intemeiat : cea de postav a luI Freywald,cea de sticlg dela Comgne§tI, cea de farfuril. din Scobiltení, ceade unelte agricole a luI Sacchetti, din PAcurarI, aü trebuit sá seinchidg. NumaI inceperea uneI noug activitAI in toate ramurilemunch' nationale maI poate sap Moldova de peirea prin sgrAcieProfetice cuvinte, pe care niel generatia aceia,. niel doug, treI dinacelea care ail venit dupg dinsa, DA tinut In seamä !

CET D'INTX1t1 ECONOMMI ROMiNÌ Î CPROPIFAREAD. 111

112 ISTORIA LITERATURIX ROMINESTI

Astfel se incepea prin «Propa§irea» o ramura, noua in scrisulromanesc : studiile de economie §i de finante. Dintre ceI treI scrii-torl cari-1 incep, unul, Vincler, n'a mal publicat, dupa inchide-rea revistel din lasT, nimio. Ion Ghica, intors In Bucure§tY incaIn cursul anuluI 1844, cind intemeiaza, cu Balcescu §i capitanulTell, societatea secreta, pentru propaganda revolutionara, organi-sata ca a carbonarilor apusenl, «Fratia» 1, gasi Indata alte ocupatilpentru spiritul sù bogat §i vioiü. in materie de economie politica,el mal tipare§te pana la 1848, anul marif lupte politice revoluticr-nare, numal un intins repertoriu comparativ de emasuri §i greu-tiltl*, la care adauga o cercetare, larg conceputa §i dezvoltatä,, cuprivire la calle de comunicatie (1848), cercetare care aparu intlitiIn «Albumul stiintific §i literar» din Bucurestl, efemera foaie careincerca sá continue opera «Propasira»2. Aidf pentru intaiasI data, serecomanda introducerea cailor ferate, care, Inca, de pe vrerneainvata Petra Poienaru, 1§I facusera dovezile in Apus, §i se pro-pune chiar un traseil, care nu se deosebeste de acela ce a fostprimit si executat pe urma.

Afara de calendariul sáù pentru satenI, si de o suma de notiteIn «Albina» §i prin calendare, Ionescu, din partea lui, da lalumina numaT proiectul sail de ferma-model, §i anume in 1847,d'id el izbutise a capata sprijinul moral §i, mal* ales, ajutorulbanesc al lul Scarlat V. Virnavl, tintar boier care-§T facuse stu-diile in Paris3 : Un C. Virnav, care e probabil acelasl, publica16 numere dintr'un «Povatuitor al sanatatiI si al economid», iesindde doua oil* pe luna. Itevolutia de la 1848 dadu insa harniculagospodar alte ocupatiI §i grijI, intaiil in Tara-Romaneasca §i apottoma).* in Tesalia departata.

1 Scrisori, pp. 688, 697.2 Au ie§it douiL n-re de cite opt fete. Inspirator e Ghica, iar cronica.

o scrie Rosetti.(Ferma-model §i Institutul de agriculturii In Moldavia*, Ia§T, 1847. tn.

Ienacachi Drago § traduce la 1847 Manualul de economie politicii, al luT Say( ((Albina» pe 1847, p. 92).

Pp,. 262 264.2 P. 80.N. Iorga. 18t. lit. rom. Vol. II. 8

CAPITOLUL

«Prop&gireb,». Dezvoltarea studiilor istorice.

L KOGILLNICEANIT i aPROPIVREA>>.

in programul «Propasiril» se pastrase un loe insemnat pentruistorie, adeca, dupa im_prejurarile timpuluT, istoria nationalet singura.

Dintre Moldovenl putea indeplini sarcina de istoric numaI unul,acela care si incepuse miscarea cea noul, trecind-o indata,mita, minii lui elastice i bogate, i asupra altor terenuff : Kogal-niceanu.

Colaboratia luI la revista consista i lute() suma de notite marunte.Astf el, chiar in cel numar se da o schita puternica a per-sonalitatiI luI Petru-Voda Dares, citeva paginl scinteietoare, ase-menea ca acelea pe care, in «Dacia literara», el le consacrase ar-tuoniosuluI i seninuhif .Alexandru-cel-Bun. Alta data Kogalniceanuvorbester tot asa, inteo notita scurta, despre mestesugul zidirilIn vremea lul tefan-cel-Mare, oprindu-se mal ales asupra celelmal marl din manastirile DomnuluI bogat in prinoase, Putna 1.Cu un alt prilej, el face lauda Mitropolituhil Veniamin, care seafla Inca In viata, aratind in citeva HMI rolul acestuI om dint sivrednic carturar bisericesc in miscarea culturala a timpulul 2. Osuma de insemnarI, care formeaza «cronica» revisteT, gilt de el. Dincatare notita a liff Andreas Wolf, rnedicul sas care a petrecutcìíva anI in Moldova la inceputul veaculul al XIX-lea, se scoate

114 MORI& LITERATURA R0MXNE*11

P. 256.

Inca o schita pe care calcine o poate ceti cu adeosebita plgcere:«Doftoril 111'1 Molière in Moldova 1».

Un §ir de tablouil istorice adevarate, au totul noug, fixate cuo deplina siguranta, in amanuntele politice ca i in cele culturale,§i, in ace141 timp, imbogatite prin acea imaginatie care creaza din.no §i inlocuie§te o realitate disparuta prin scene verosimile cefac aproape aceia§I impresie, se cupiind in povestirea intreita pecare Koganiceanu o nurne§te simplu «TreI zile din istoria Mol-doveI» §i pe care, din nenorocire, n'avu prilejul de a o tipari in-treagg, pierzindu-se i sfir§itul manuscriptulut Cel tablaie al ucideril luI Grigore-Voda Ghica, pe care Kogalniceanu 1'1putea privi Inca, dupa cuno§tintele de atund, ca pe un muceniccazut pentru apgrarea drepturilor incalcate ale lfoldoveI ; atit vi-cleanul trimes al Sultanulul, cit §i Domnul insue, infati§at ca unom fncrezator In dreptatea sa §i eu deosebire mgrinimos, stilt foartebine zugravitI, §i numaT un om cu un superior talent literar puteasí. invie cu atita adevgr tragic fapta de omor savir§itg la Beilieuldin Ia§I.

A doua tragedie e uciderea boierilor Bogdan §i Cuza, de careurma§ul luI G-hica-Vodg, Constantin Moruzi. Kogglniceanu socoatecä Ghica a fost rapus pe urma und intelegeri dintre Turd', Mo-ruzi, eare-§I a§tepta Domnia, §i unii dintre frunta§iI MoldovaAm avea astfel, dupg un act care incepe fatalitatea tragica, un aldoilea care euprinde in sine pedeapsa rasplatitoare. Actul acestan'a fost mintuit insg, §i nu §tiin ce era sa cuprinda cel de altreilea, pe care scriitorul intelegea consacre, de sigur, alteifapte de singe.

In aceste descrierY curat literare a§ternute pe un fond de a-devar istoric, Kogalniceanu aflase prilej sa apere discret idealulsail de libertate §i constitutionalism parlamentar. El pomene§te deAdunarea Ob§teasca, definind-o astfel, potrivit cu directia sa

«Acea care in zilele Domnilor pamintenl era singura putere da-tatoare de legi §i de 'nnaintea careia Insuff Domniti se supuneafo.

cind vorbe§te cu despret de «seiii juratI al Domnulul», el §tiefoarte bine in cine tinte§te. Prilejul de a inriuri insa asupra ge-neratieI celeI mai noug, tragind inaintea el din trecut invatrtturI

care sg, poata servi la Intemeierea unul viitor european, crezuKogginiceanu ca l-a capgtat atuncI cind i se ingadui sa tie laAcademie un curs Innalt, liber, In care sg, vorbeascg, despre istoriaRominilor privitl ca un singur popor.

Cursul a inceput la 24 Novembre 1843 i, foarte cercetat, a fosturmat maI multe luni. El ar fi putut merge §i maI departe dacaochiul consululuI rusesc n'ar fi veghiat. Astfel insa profesorululextraordinar nu-i ramase decit sg, publice In «Propasirea», stra-lucita lectie de deschidere, in care, daca censura, acum obosita,nu mal gasi nido ideie, nido expresie jignitoare pentru intelep-ciunea politica a regimulul, consulul Tam' repede o indreptatirepentru a cere i suprimarea acesteI reviste.

O indrazneata nota preliminara vorbeste despre oprirea invatg-mintuluI istoriel nationale la cea mal innalta scoala romaneascaastfel : «Deosebite imprejurarsi m'ail silit sa-1 intrerup. Domnulstie chid ele nu vor mai fi, pentru ca sa poata urmg, o materieatIt de importanta, mal ales In vremile de fata» 1. Era, de sigur,o provocare, la care se i rgspunse, destul de rapede. Lectia in-sai e, totusI, foarte cumpatata i cuprinde o multime de locurIcare 'Areal-1 menite sä indeparteze dela vorbitor lovitura de trgsnet aCirmuiril. Astfel, daca se blestemg, FanariotiI si «jugul Osmanliilor»,e vorba, in ce priveste pe RusT, de «figura cea maI mgreata din toate,a luI Petru-cel-lilare» 2 cu alt prilej, revista arsese, tot prinminile luI Kogalniceanu, puting, tamlie moldoveneasca innainteaicoand rusestI a hif Chiselev. De si lauda pe ceI treI marI Ar-delenI ai veaculul precedent, numind activitatea lor curat eroica«o lungg, luptg si o intreaga jertfa», el raspinge once exagerarea contemporanilor i, farä a cruta pe nimeni, declara ca nu vazburda, ca altiI, pentru ideale romane, care, acum, impiedeca Inunele privintT, farg, BA fie macar de un adevgrat ajutor in altele.«in mine», spune el, «veti gasi un Romin, insg, nicIodat4, Onäacolo ca sa contribuesc la sporirea romanomanieI, adecg, manieIde a ne numi RomanI, o patimg, care domneste astazi maI alesIn Transilvania si la uniI scriitorl din. Valahia» (scoala 1111 Eliad,represintata in chipul cel mai comic de «Romanul» Aristia). Fapte,

P. 292.2 P. 298.

KOGALNICEA.NIT I ePROPÀ§IREA». 115

116 ISTORIA LITERATURA ROMLINESTI

nu laudele goale, trebuie sg, indrepateascg, glorioasa coborke dincel mai virtuos neam al anticiatii. h e scIrbg astfel ae anume«Romani noi cari, fgr' sprijini zisele eu faptele, socot a tragrespectul lumil asuprg-li§i dud strigg a se trag din, Romani; cg.slut Romani §i prin urmare cel popor din lume». OnceobIr§ie ajunge nobilg pentru un neam care, in depling intelegere,Cu o tintg, statornick de civilisatie §i moralg superioarg, innainteasa, luptg, cu intelegere §i simt al imprejurgrilor, in fiecare clippentru a o atinge. «Dacg», serie el, &lid cea mai bung invatgturg,vrednicä' de un om care Azusa incordata muncg, deplin conscientg,§i armonick a Apusului, «dacg, izgonind demoralisatia i neunireaob§teascg care ne darinä spre peire, ne vom sili cu un pas maisigur a ne indrepta pe calea frgtiei, a patriotismului, a unei

sgnAtease, §i nu superficiale, cum o avem, atunci vom firespectati de Europa, chiar dacg ne-am trage din hordele luiGengis-Han». El nu se aratg nici cu acest prilej ca un radicalfIrg, cratare, care nu intelege a pgstra nimic din trecut, ci a creadin noù dupg ratiunea pull, sail dupg, aplicatiile, acute aiurea,ale aceleia§T ratiuni : «Acel trecut», afirmg el, din potrivg, «nu eraa§a de rgil, a§a de barbar precum se plac unil §i altil a ni-1 in-fg.ti§a». i, in acela§i timp, el fggAduie§te fati§ a nu urmgriun «tel ascuns» §i a nu face criticg pe seama contemporanilor,cari se temeati a§a, de mult de aceasta, a nu fi, deal', «censorulconvietuitorilor ski».

Lectia e, de fapt, o minunatg cuvintare, menitg sä insufleteascg,din aceastg, revistg, í din fruntea Letopisitelor, unde a fost a§e-zatä la aparitia volumului rginas intgrziat, dupg 1848, maimulte generatil romgne§ti moderne. Ea cuprinde, de sigur, §i In-vgtAturg i dg atItea indreptlii folositoare, intr'un sens pe care-1cunoa§tem §i dupg, luergri anterioare ale scriitorului. Kogg1niceanudeplinge neindestularea izvoarelor §i indreaptg, pentru imbogg-tirea lor intgia§i datg se face acest lucru la archivele,neeercetate, din Ardeal, Ungaria, Viena, din Polonia, ain Rusia,§i chiar la archivele suedese. FAggduie§te a se tinca de largulplan pe care-1 proclamase §i altg, datg, introducind In el, dupgmodelul marilor istorieT germani, i istoria culturall intreagg,ea «starea socialg §i moralg» a trecutuldi, cu cobiceiurile, preju-detele, cultura, negotul §i literatura vechilor Romlni» 1. Dar ceia

P. 300.

ICOGXLNICEANU I aPROPX§IREA» 117

ce este mal insemnat, consista in simtirea calda, in avintul ora-toric ce mi§ca icoane vil §i comparatiI stralucitoare. Cine nu cu-noa§te comparatia, ramasa clasica, intre luptele mail ale omeniril,cintate de poetil tuturor neamurilor, §i intre biruintele modesto,razimate pe cea mai innalta jertfa !nag, pe care le-a ci§tigat §ineamul putin, atit de fara noroc, al Rominilor. Din acest trecutromanesc vrea sa incerce §i el o «iliada» in prosa, i, la cercetareaveacurilor disparute, i se desface intgiii «chipul maret, ca al luIAhil, al luT Mihal Viteazul, singurul Voevod ce ajunge a uni par-tile Dacia vechl §i a se putea intitula : Mihail, cu mila lul Dum-nezeil Doran Valahiel, MoldavieI i Transilvanid».

Unirea tuturor Rominilor, chiar i in aceiae forma politica, i separe §i 'di* un lucru firesc. Dar el n'o maI a§tepta dela arme,dindu-§i sama de slabiciunea desavir§ita in care ajunsese neamulsil, ci dela cultura liberatoare, dela congtiinta ce impra§tie prinlumina eT stapinirl care, de fapt, nu sint decit umbre rele, izvo-rite din intunerecul barbariel dezbinate i neputincioase. El nu sesimte Moldovean, ci Romin, numaI Romin, Inca de pe atunct Cee pentru dinsul, de unde privegte deosebirea dintre Moldovean,Muntean, Ardelean, Banatean, cad de Basarabean §i Bucovineaunu pomene§te nimic, ace§tia neputind fi privitl dean ca ni§teadevaratI Moldovenl, pe cari o smulgere trecatoare-I impiedeca dea fi impreuna ca ceflaltl. Toti Rominil fac «o singura §1 aceia§Inatie», spune, prin cel mai chemat represintant al el, generatia ceanoua. i, mal departe, despre Tara Romaneasca, despre patria realeta neamulul acestuia : «Privesc ca patria mea toata acea intinderede loc, unde se vorbe§te romane§te i ca istorie nationala istoriaMoldaviel intregl innainte de sfi§ierea el', a Valahid gi a fratilordin Transilvania». Zice : «fratI» pentru ca totl Rominil II par fratI,In adevar, «de cruce §i de singe, de limba §i de lee», spune elIn cuvinte care suna ca un vers energic. Pentru intarirea acestorlegaturI fireel printr'un «duh de unire mal de aproape intre toateramurile neamuluI romanesc» cuvintul este, intelege cheltui§i dinsul silintele in cursul noti pe care-1 deschide.

Nu numai acest curs era sa fie intrerupt insa, §i nu numal,peste putin, revista care raspindise asemenea idel mintuitoare, darintreaga cariera de istorie §i scriitor a luI Kogalniceanu avea sa fiesfarmata. Luptatorul cu armele scrisulul pentru indeplinirea celul

118 ISTORIA LITERATURLY R0MXNEST1

ma innalt i neaparat ideal, era sa cada, in clipa chiar eindtisarea lul razboinica fusese mal frumoasa. Chad se ridica de laparaint, ele merse din noil spre aceiasitinta,', dar pe alt drum,

drumul l'amase, de acum Innainte, parasit pentru dinsul.

in corespondenta luT Kogalniceanu Out doug scrisorI care, desigur, nu erail mcnite, sa, fie publicate vreodata. intr'una, carepoarta data de Viena, 1/18 Maui 1844, fostul aghiotant dbranescprofesor la Academia Mihrtileana apare ca un fugar, care, ne maIputind sta In Moldova politieneasca, a umil Domn ce fusese,orIcum, ocrotiterul sail, a cautat, printr'o plecare pripita i ascunsii,sa gaseasca aierul curat i viii, orizonturile laxe ale Europel undei se formase spiritul. Data aceasta, voia, sä razbata pana la Paris,

pentru ca sä aiba bani de drum i sorri-sa, bolnava, 11 In-tovaräsia pentru a-si face operatie la "Viena , el desfacuse avereasa persona16, afara de tipografie, daduse demisia din oaste.Avea uìi singur gind : «sa am atit ce are cel de pe urmá Mol-dovan : sa fiú slobod» «Am privit», banuieste el, «aceastatorie ca neaparata pentru ()rice finar ce doreste inmulti ideile

cunostintile, desavirsi educatia prin privirea tutulor deseo-peririlor i propa,sirilor ce a facut duhul omenesc In acea tarafericita si, In sfirsit, a nu raminea In urma veaculuI

Se gasira însä emirsavi clevetitori» cari Infa,tisara, acest drumea o uneltire politicä impotriva luI «Poda', i acesta facu A, se leapasaportul supusului Oil, de catre politie, la Viena. De si se te-mea ca va fi «infundat hateo manastire pentru toata viata», con-ducatorui vietiI culturale a MoldoveY trebui sa faca, deznädajduit,drumul col greil

De fapt, Kogalniceanu fu ridicat din casa tatalui sail, «fara ju-decata, fara vina, In contra tutulor pravililor», pe la inceputul 1111Novembre 1844, si gusta placerile inchideril In manastire. Statu acolomai multe saptamInl de zile, cu toatä fagaduiala DomnuluI de a-Ida drumul la intoarcerea lui de la FocsanI. O a doua scrisoarecatre tata sal, din 22 ale lunii, e serisä inteun ton cu totul dez-nadajduit. «Sint bolnav, sufax de picioare, de piept... Toata avereami se risipeste la tipografie, daca fi linga &risa» ; Indato-ririle ce le are in alta privinta cu eirmuirea nu se pot executa

fail presenta inf. Fagaduia cg, (lac/ i se va da drumul, se va«destera» pentru totdeauna §i nu va mal incurca pe nimenl I.

Nu §tim precis la ce data Sturza, pe care Kogtil-niceanu-1 nume§te, in scrisoarea citatg, «un bgrbat care judecg,eare intelege» el sfarimase §i in.ainte o hotarire a censuril, care,pentru un proverb prins in adnotatia lul Kogglniceanu. la egg-toria lui Demidov, Inchisese «Dacia literarg>> 2_, ingaduia intoar-cerea la Ia§I a prisonierulni politic. Precum am spus Jug., cuaceste Imprejurail nenorocite, rostul lui Koelniceanu era incheiat§i. prin aceasta, mi§carea insg§I a tinerilor, cari, in avintul lorincrezator §i naiv, daduserg, jucindu-se aproape, capodopere, eralovitg de moarte.

Totu§I mai intilnim, de Kogginiceanu, in «Calendarul pentrupoporul ronagnesc pe anul 18450, minunat tipgrit §i ilustrat cuchipurile, fin litografiate, ale luiStefan-cel-Mare, ILA Bogdan, fiulsail% Cu vederile ruinelor de la Baia §i de la Cetatea Neamtultil,cu priveli§t1 de monumonte §i cu tipuii din viata Ia§uluI 8, citevainsemnate articole. El publica aicl Inca un capitol din Istoria Mol-dovel, cu o caracterisare clasicl a lul tefan-cel-Mare, a§a cumtrgie§te el, ca zeti atotputernic al vitejieI §i bungtatil binefIcatoare,In mintea poporulut Cele citeva pagini despre civiIisaie cuprindveden l neobi§nuit de largi, in frase de o splendidä desfg§urare era-toricg: «and, dind undelor un slab vas, omul a orinduit vintu-rilor sg-1 umfle valurile §i sg-1 impingg spre termurI depgrtate,nu s'a pus el prin aceasta mai sus de depgrtare §i nu a nimickspatiul ?». Prin scris fuse3e biruit timpul ; de curind nascocireaaburulul a desävir§it biruinta asupra spatiulut Civilisatia e dedo culegere de biruinte asupra naturil. Dar ea cuprinde o parte incare e intiparitg altä biruintg, inpotriva altor puterI brutale, altorinertil masive, biruinta asupra nedreptgtil prin libertate. Astfel nuse poate civilisatie depling f Ira «izbindirea driturilor omulul cacetatean» ; cercul ei cre§te cu «numgrul cetätenilor chematt la ira-pgrteala comung a driturilor toate». Una din cele mal innalte ideIde civilisatie e aceia «care chiama pre tatif oameniI O.' vie sa ieieloe in marea ob§time socialkin alte cuvinte ideia ca tog trebuie

Cf. §i Cartojan, In Cony. ¿iterare pe 1907.2 Cartojan, In Cony. ¿iterare pe 1907, pp. 1215-6.2 S'ag eprodus unele din ele In (SitmAnatoruls, V.

KOCALNICEANU i <<PROPX§IREA» 119

120 ISTORIA. LITERATURII ROMXNE§TI

sg, fie de o potriva». Era, Inca °data, propovaduirea de o mintesuperioara, avind la dispositie graiul frumos §i. energis care con-vinge, a ideilor RevolutieI francese.

tu domeniul istoric, Kogalniceanu mai da o traducere a nuveld«Tunsul», de «Racial Curalescu de la Ci§meaua Varuita», din «Alma-nab.u.l» de Odesa pe 1840 de Al. DonicI schita «Ia§ilor In1844» de Alecsandri 1, notite despre «Palatul OcIrmuiril din Ia.§I»In care nu se mal aflg, din trecut, statuie, nidun tablog,nicIun fresc, nido inscriptie»ramas filo-rus, Kogginiceanu ceresa se atirne de paret1 §i. un chip al generalulul Chiselev; un frag-ment de calatorie prin muntil XoldoveI, tradus de un D. C. Bo-tezatu, citeva rindurl ale luI Negrut pentru a esplica portretul1111 Bogdan-Voda sau Tre IerarhiI lul Vasile Lupu, ceva despreportul national §i. despre pauperism de KogAlnigeanu însui. i s'arputea numAra intre bucatile de cuprins istoric §i. acel «HaI lavorba» al lul Coradini, In care se citeaza. fabule ale «prea-iubituluIDonid» 2, se ieail in zeflemea povestirile, ajunse poporale la nol, Intraducen l vechI sat]. noug, «Ahil», «Canarul», «Bianca Capello»,«Spaimele vrajitore§tI», ba chiar Henriada luí Voltaire, §i in careintarindu-se ideile lul Kogalniceanu despre adevarata civilisatie-se arata cá ea nu sta, «In fracurI, in dro§d, in bonete, In tujur§i mower., niel in «oare-care echipagiI ce se vgd la Copal, cuArnautI in coadg, cu hamurI ruse§ff, cu vezeteil In livrea frantu-zeascg §i. numaI cu cal §i cu stapinI din tara» 3.

III. OPERA ISTORICA A Ltd NICOLAE BALCESCII. (xMAGASINULISTORIC PENTRU DACIA».

Chad Ghica veni din Bucureel, el avea Cu dinsul un articolistoric al luI N. Balcescu, cel d'intaiii pe caxe acesta l-a scos dinsaltarele sale. Harnic cetitor de cartl istorice, spirit in stare A.reconstituie, prin Insu§hile sale poetice, trecutul, fost sub-ofitercu iubire pentru oaste, pe care n'o parasise cu voia sa, patriotdoritor de a vedea Intorcindu-se vremile eind neamul putea salupte pentru pastrarea, §i chiar pentru gloria sa, Balcescu strinsese

1 V. mal departe.2 P. 147.8 Coradini, fid al nnuT ItElian §i al anal Romance o revolutionar aventures,

a tipArit §i un volum de frumoase versurY romantice francese, (Chants duDanube» Paris, 1841. Cf Alecsandri, Prosci, pp. 570-1.Profesorul dr. T. Stamatiare, In Calendar, ceva despre (BanT». Se anuntrt §i un Calendar pe 1846care n'a apArut Ins&

OPERA ISTORICX A IAA NICOLAE BXLCESCU 121

din toate pgrtile din izvoare strgine, bune ori suspecte, dincronicile de tara, in care Aaron nu umblase mai de loo cind §i-afost scris intinsa compilatie istoricg, din unele acte chiar, ce se pgs-traù in archivele din nob.* intemeiate, o informatie bogatg, de §.1de o valoare inegalg, cu privire la trecutul militar al amindurorPrincipatelor.

«Puterea armatg, i arta militarg la Rominl», care e celprinos al luI Bglcescu, a slujit multg, vreme, chiar Ong, mal dgungil,ca repertoriul cel mal sigur pentru cunoa§terea organisatid o§ti-rilor muntene §i. moldovene§tI. De fapt, lui Billcescu Ii lipsiaú, dealminterea potrivit cu directia domnitoare in istoriografia apuseang,mai ales francesg, pe vremea sa,doug, insu§irl intelegerea uneIdezvoltgrl care scoate la luming §i inghite, pe rind, anumite ele-mente, §i critica prin care se inlgturä inchipuirea sail refacerile,adausurile cuprinse In izvoare, care foarte adese orl se infgti-§eazg tulbuff. De la inceput ded, oastea Rominilor se aratg, la elIntreagg, cu toate corpurile care, in adevgrul lucrurilor. nu apar.decit tîrziú §i pe incetul ; nicIun aragnunt, ggsit orIunde, nu sebgnuie§te §i nu se inlgturg. Afarg de aceasta, ca un liberal con-vins ce era, scriitorul cautg. In acest presupus trecut militar sprijinpentru ideile sale. Armata noastrg cea mal veche e pentru dinsulnumal o «avangardä a noroduluI», o greservg nationalg», §i aceastg,ideie se infgti§eazg, apoI, in cea mal pompoasg, forma, printr'opropositie solemng, de un romantism cam. pretentios: «Fiice alelul Radu Negru §i Mircea-cel-Barin, legioanele ronagne§t1 patruveacuil furg campionul Cre§tingatiT §i. bulevardul Europell».

ngvglind cu gind ruí asupra acesteI paveze a vietil noastrenationale, §i-ar fi dat oarecare ostenealg sä distrugg o institutie.care, in realitate, numal avea aproape nicIo fiintg.

E interesantg partea consacratä noulul regim ostg§esc. Lui Bgl-cescu nu-i place organisarea ruseascg, din vremea RegulamentuluIOrganic, §i pentru starea decgzutä a o§tiril muntene el face rgs-punzgtoare Cirmuirea lui G-hica-Voda, care se putea batjocuri slobodIn Moldova, iar, in momentul and s'a tipgrit articolul, §i la Bu-cure§tI chiar. «Este in soarta tuturor cirmuirilor vicioase», zice el,«a fgggdui multe i a face putine.» Ail ajuns lucrurile a§a, cuacest amestec neefectiv de armatg. §i jandarmerie ruralg, inch «un

1 P. 146.

122 ISTORIA LITERATURII ROAIXNESTY

judet intreg in picio.are nu poate face nimic la 5-6 tilharl binainnarmatl» li.1361cescu se teme, in starea de nelinigte a Rásá-*dar, care se putea constata atund, dupá 1840, de vre-o nouá, ná-válire de TurcI dunárenI, asemenea cu Pazvangiii, innaintea elroralumea ar fugi cu aceiagi nespus de ruginoasá grabl, ca maI innainte,la inceputul veaculuI 8

O indreptare n'o agteaptá Insá acest aderent al democratiel na-tionale, acest rivnitor de republic5. intemeiatá prin revolutie, dela oastea permanentá, ce s'ar putea infiinta. Gindindu-se la re-forma din Prusia, cu Landwehr i Landsturm, el vrea «organi-sarea reservelor nationale», cu serviciu de la 20 la 60 de ani:pentru once locuitor al terii ; cal* maI tinerI ar formà garda na-tionalá pentru paza granitd, pe cind cel mal matuff ar servi nu-mal in margenile judetulul lor, iar veteranif dintre 45 gi 60 dede anl ar indeplini rosturile unor trupe de politie.

Bálcescu e aga de radical, incit nu-i pasa de uniformá «uni-forma n'ar fi neapáratá» i chiar de exercitil, care n'ar timapentru aceste «legioane» i «cohorte» de cetálenI decit o sáptá.-miná, primávara, i, toamna, doug aptäminI. in sfirgit, intr'o ast-fel de ogtire el vede i un puternic mijloc de a indrepta morali-tatea general, «plácerea armelor» trebuind 86 invingá de la sineputerea «luxuluI gi. desfrinárilor»

Asemenea ideI, sentimentale i poetice, a incercat sá, le reali-seze Revolutia de la 1848, a tinerilor, pe care al rámas s'o apere,.mentinindu-I cinstea, doar pompieriI.

Dupá iegirea din inchisoare, Bálcescu serie un al doilea articol,pe care-I trimete tot «Propágiril», acela despre lupta luI Hunyadycu Turca in cimpul Cosovo la 1448 6. Acest Studiu e In legáturäcu «Puterea militará» prin aceia cá se incearcá a se aráta felulde Auptä al Rorainilor din veacul al XV-lea, de i, in aceastá mareciocnire dintre cregtinI i Turd, partea Romtnilor a fost putinin.semnatá i, de fapt, a luptat sistemul militar propriu al lul Hu-

P. 242.2 (Starea Orientulul se face din ce In ce mal nesignr i mal neodihnitoare.»3 Vre-o cIteva sute de Pazvantl sit se facti, iartilf a apuca drumul pribe-

gieTo ; p. 242.4 P. 242.5 P. 273 qi urm.

OPERA ISTORICX A LIJI NICOLAN BXLCESCU 123

nyady Cu tactica .superioara, ca neputinta de intrecut, a Turcilor.Un colt politic are i acest articol, si intelegem ce vrea sa, spuieistoricul ciad scrie a «Europa, de-ar fi recurtoscatoare, ar plati cuoarecare faceil de bine jertfele» ostasilor de la Cosovo

inchiderea «PropasiriI» nu opri insa cariera lui Balcescu. Acesttinar n'avea, de sigur, soliditatea de cultura, privirea critica, ma-rele avint creator, multilateralitatea i larga bogatde de minte aluI Kogalniceanu ; dar, pe cind sufletul acestuia era tot mal multnavalit de scepticismul celor cari tiù i pot prea multe, farl. saaiba, marea vointa ce trebuie pentru a le stapini §i coordona, Bal.-cescu, fire aplecata spre visare si prin boala de piept de care in-cepa curind a suferi, era un entusiast si un fanatic, adevarattemperament de carbonaro militar si poetic, cu gindul la sabiilescinteietoare prin care Spania, Italia le capatasera, o clip a Liber-tatea cea cu neasamanate roade.

Gindindu-se la o mare Istorie a lul Mihaï-Viteazul, care sa aratece poate geniul romanesc sprijinit pe fortele natid si luptindpentru liberarea ei pretutindenea, Balcescu se apucâ intiiil sä deao mare culegere de izvoare care sá puie la indämina cercetätorulultrecutuldl muntean mijloace ca acelea pe care, prin «Archiva ro-maneasca» si prin publicatia «Letopisitilor», Kogalniceanu le da-ruise celor zeloe ventru cunostinta istorid Moldovel.

«Magazinul istoric pentru Dacia» e interesant si cadrul datprin ultimul cuvint incepu sa' apara la 1844, in caietele mid sielegante. Articolul de indrumare al publicatiel arainteste vaditlectia de deschidere, din 1843, a luT Kogalniceanu. Ca si in aceia,se intelege istoria neamulul In felul cel mal larg si mg modern,si formularea misiunil el se face chiar mal deplin si maI preciscleat de catre istoricul moldovean, dud se spune ca ea nu tre-buie 0, fie numal «un sir de oarecare intimplarl politice salí mi-litare, uscate, fara nido coloare, fárá niclun adevar local ; nutrebuie sa se ocupe de oarecare persoane privilegiate, dar sa niarate poporul romin. cu institutiile, ideile, sentimentele si obice-iurile luT In deosebite veacuff». Cum se vede, pe de o parte Bal-cesau afirma nevoia de a se observa, de a incerca sa se redeie

P. 278. Articolul Incepe la p. 273.

124 ISTORIA LITERATURI1 ROMINESTY

coloarea istoricA, lar, pe de alta, se exprimg, pentru intgia oarg. Inlimba noastrA, datoria ce are istoricul de a privi un neam ca osingurg. fiintA. vie, dezvolttndu-se de-a lungul veacurilor in toateramurile vietiI -sale sufletesfi, de care se impArtAsesc, de si. In mg.-surg, deosebitA, totl membrit generatiilor ce se urmeazl. i, caKogglniceanu, tovarásul sAù de activitate mal tinAr afirma, va-loarea moralA i nationalg, a istorid, arAtind cä ea este si mijloculcel maT potrivit pentru a sfArima, de o potrivA, la frie* si. lagrandomaniI )aationall, temerle de nimio i nAdejdile desarte».

Preocupat de stringerea unul material potrivit cu un scop asade innalt si de vast, BAlcescu Intelege a da In acest «Magazin»cu titlul apusean, nu numal cronic.4, pe care mal de mult incA leavea gata de tipar, dar si documente, primite de pe la particulailsaû culese in Archivele StatuluI pe care le conducea pe atuncIEliad i, legl ca asezAmintele de dezrobire a teranilor, date deConstantin-VodA Mavrocordat ca inscripiile, memoriile despre«obiceiurI private», In sfirsit ca poesiile poporale chiar, pe carearagazinul» le cerea de la«cal ce, locuind pe' la tarA, pot mal'cu lesnire a le culege si. a ni le impArtAsi». Pentru a se cApAta

informatia aflAtoare cum spusese i IloggIniceanu In tenlstrAine, BAlcescu e de pArere cl ar fi bine a se l'acepe lucrul in-delungat In aceastä directie de «o societate istoricA, care sg, aibAfondurile trebuincioase ca sA poatä trinaete oamenl in deosebitepArti dupA asemenea descoperirl». Se fggAduia i planul pentru oasemenea -societate, care, fireste, ar fi ajutatg, de °rice Guvern.

in. « gazin» se tipAri cronica de familie a Cantacuzinilor,scrisg, de credinciosul lor logofAt Stoica Ludescu, cronica de opo-sitie crin ceng, a Id Constantin CApitanul, Memoriile de istet boierrAutAcios ale lul Radu Popescu, cronica aceluiasI i cronica ante-rioarg, a luI Radu Greceanu, analistul Domniel Brincoveanulul.Se dAdu si o variantA a cronicii moldovenestI atribuitg, lul Mustea.BAlcescu ar maI fi vrut sä publice cronica azI pierdutA aMI Constantin Cantacuzino Stolnicul, Genealogia Cantacuzinilor.cunoscutg, si lul Kogginiceanu, Lauda lul Nicolae Mavrocordat deRuset, si a luI Constantin Mavrocordat, de Depasta, precum

informele insemnArl ale naivuluI Dumitrachi Varlaam. i alte

1 Cf. Prinosul Sturdza, pp. 29 §1 urm., 336.

OPERA ISTORICA. A LUI NICOLAE .13XLCESCU 125

izvoare, pe care nu le maI avem astgzI, eraù pomenite in prefatarevistet

In adnotgif intimplgtoare la cronicile ce edita, Bglcescu ggsiaprilejul sg,-§I arate sentimentele de iubitor al liberatii omene§tl §i.de partisan. al Uniril Principatelor. Cind vechiul povestitor munteande rg.zboaie innainteazglucruri jignitoare cu privire la obir§ia Mol-dovenilor, nota rectificg astfel: «Astil MunteniI §i MoldoveniIsimt a el sint fratI §i. menitI a fi unit' de aproape uniT cu altil» 1.Dar el scrise pentru qMagazin» §i. un numgr de articole, In acelagIstil de o simplicitate clasicg, in care se infgtigeazg gi qPutereaArmatg» §i descrierea lupteI de la Cosovo, articole care, pelingg partea lor de povestire, servesc tingrulul scriitor pentru a-§Iargta pgrerile In deosebitele domeniT ale vietil contemporane.

FAA, sg aibg, gindul de a jigni pe Grecil din Grecia liberg, §imal ales pe aceia cari luptaserg, pe pgmintul lor sel pe al nostru,pentru intemeiarea ei, Bglcescu zugrgvegte, in «Rominif §i Fana-riotiT», pgcatele ce le-aù sgvir§it aceia din neamul lor, caria§ezat, In cursul vremilor, cu scopurl de exploatare, in Principatelenoastre : articolul e, de alminterea, maI mult o introducere pentruactele, ce urmeazg, privitoare la izgonirea, in deosebite timpuil.a Grecilor din tenle noastre. Scrierl independente sint insg scur-tele biografiT ale fruntagilor moldovenI innadins scriitorul mun-tean cautg icoane simpatice in istoria celunalt Principat romAnesc-Ioan Tgutul §i. Miron Costin. i astgzI ele se pot ceti cu plgcere,§i locul lor ar fi in once carte de cetire, pentru tineri saù pentrupopor : felul de expunere al lui Bglcescu, strins legat de subiect,care e inteles mal ugor, nu cere, ca al lul Kogglniceanu, pentrua fi priceput i gustat, preggtirea printeo culturg largg oil o deo-sebitg adincime a inimit Elementul dramatic lipsegte de o potrivgcu acel pitoresc saü cu elementul ironic, prin care toate scrisul luiKogglniceanu capgtg o favoare deosebitg §i se pgstreazg,In stare a mica cu sufletele, §i Ong astge. Mult rag folositoare,maI bine documentatg §i maT intinsg e viata SpgtaruluT loan Can-tacuzino, in privinta cgruia BAlcescu. aflg §tirl bogate §i. sigurechiar memoriile acestuT vliístar strgmutat in Rusia, dupg o in-semnatg carierg de boier, al uneI familiT vestite. Paginl din aceststudiu schiteazg, dupg, spusele bgtrinilor, Domnia furtunoasg a luT

I I, p. 93, nota.

126 ISTORIA LITRRATURLI ROMXNEW

Voda lfavroglieni saù descriti. rosturile Principatulul muntean intimpul stapiniriT austriace de la sfir§itul veaculuT al XVIII-lea §inegocierile paca de la Si§tov. E pacat ca niel* aceasta scriere n'afost cuprinsa in vre una din editiile operelor luï Balcescu. insfir§it, biografia Postelniculul Constantin Cantacuzino, bogatul §iputernicul boier care peri de urgie domneasca la Snagov in veaculal XVII-lea, e scrisa Cu o deosebita evlavie, In tonul lin §i tristal uniff cronicar contemporan 1

Balees= urmaria, in acelal timp, studiile sale de istorie mili-tara. Dupit treT anI de la publicarea In «Propa§irea» a paginilorconsacrate vecbilor o§tiff ale Teril-Romane§tI, el dadu, in volumulal II-lea din aragazin», o cercetare core,spunzatoare a cputeriIarmate i arte militare la Moldovenl»2. Izvorul de capetenie pentruorganisarea trupelor e, fire§te, Cantemir, §i intregirile pe care scri-itorul le afla In alte izvoare, sint relativ putine ; §irul de lupteglorioase al lui tefan-cel-Mare ar fi fost vrednic de o tratare maibogata i mai ingrijita ; pentru Moldova, in sfir§it, nu se dail aceleobservatiT cu privire la noua alcatuire, botarla de RegulamentulOrganic, care, impreuna cu proiectul une noult forme militare,mintuia cel studiu al 1111 Bálcescu.

Fiind Inc, in tara, Balcescu se gindise a da un studiu malintins Cu privire la institutiile e cele vechl, precum §i asupra dati-nelor de care ea s'a fost calluzit in trecut 8. Din acest intins cimpde lucru, el alese deocamdata numal o parte, dar una esentiala,acea privitoare la viata de pe vremuil a teranimiT pe care voih,sa o cerceteze pentru a pune dreptatea, biel§ugul i multamireade odinioara In fata tiranie §i nerabdarif din zilele sale. Articolul,foarte insemnat i plin de veden l nea§teptat de drepte, cind setine in seama micul numar de izvoare de care dispunea autorul§i nendestulatoarea luT pregatire critica, apara in volumul II dintMagazin», supt titlul cDespre starea sotiala a muncitorilor plugarTIn Principatele romane§tI in deosebitele timpurl» Fire§te ca elpleaca de la RomanT, ca un bun tovara§ al luT Laurian, c vor-

I I, p. 380 §i urm.2 P. 36 §i urrn.3 'bid., p. 210.4 P. 229 §i urm.

be§te de dinastiile, de «familiile suverane» ale intemeietorilor celorcloul Principate, ca vede in MihaI Viteazul, «un print ce a lucratatita pentru libertate», dar judecatile bune covinesc ,cu mult pecelelalte.

Toate aceste serien l ale luI Balcescu ail Inca, o insemnatate deo-sebita din punctul de vedere al ideilor noua si indraznete -care seraspindira, multamita ingaduitoareI censurl a luI -Pod/ Bibescu, prinele. innainte de toate este natia, mare sail mica, dar puternica oride cite oil are constiinta meniril sale : «Ce poate face un popor,cit de mic, (Ind I§I apara ale sale §i cind e aprins de o sfinta §inobila ideie» 1! «Tirania» cauta sa-I ingusteze dreptdrile, dar po-porul trebuie sa raspinga o astfel de cotropire si umilinta, prinonce mijloace afla la indemina; jertfa singeldl intare§te ideia: «Sin-gele varsat, in loo de a omori o opinie, maI mutt o intarita si oface adesea a triumfa 2» Ajutorul strain sa nu fie intrebuintat mid-°data. «NicIodata o natie nu se poate mintui cleat prin sineinsasI.» Once clasa care se isoleaza, once partid care reclama pentrusine puterl care grit a se cheltui numal pentru patrie, merita in-fierarea. Deci, la not boierimea poarta pacatul, ea care, prin «ego-ismul, mir§ava arabitie §i la§itatea el», a facut sa cada atitea su-ferintI asupra teril 3. E totdeauna o «monstruositate sociala, ca otara intreaga sa, robeasca la vr'o citIva particulafi», si resultatulacestul abus nu poate fi decit peirea StatuluI care se face vinovatde dinsul, cum s'a intimplat co. Polonia: «VaI de acele natil-unde un raic numar de cetatenI i§I intemeiaza, puterea §i. fericirealor pe robirea gloatelor 4». Se cuvine ded a se incepe §i in Prin-cipate .opera de «reforma, complecta §i radica16», care va da sa-teanulni, in conditii de rescumparare, sail, macar, de embatic anual,pamint slobod §i-1 va preface in cetatean capabil s a lupte biruitor«pentru nationalitate §.1 libertate» 5.

Balcescu maI fagaduise pe atuncI, in 1845, un «tratat creno-logic asupra Domnilor» 6, §.1 el se gindia sa. redacteze Istoria lul

1 Ibid., p. 205.2 Ibid., p. 116.3 Ibid., pp. 385, 393.4 II, p. 206.5 Cf. ibid., pp. 57 §i 245.8 ¡bid., p. 232, nota.

OPERA ISTORICA. A LTA NICOLAE BXLCESCIJ 127

128 ISTORIA LITERATI:Mt ROMANEqTf

MihaI Viteazul, al careï material incepuse a-1 stringe de la ince-putul studiilor sale si a careia conceptie, n.ationalista, democrata

militara, o avea de mult in minte.I se ofen îns prilejul de a merge in Apus, nu pentru studiT

In sensul de scoala al cuvintuluT cad el nu se inscrise nicairrsi nu cuceri nido diploma ci pentru a putea afla tirile doritecu privire la ispravile erouluI sil. El vazu Viena, poate Venetia;se opri un timp la Roma, unde facu oarecare cercetAil prinbibliotecI a caror bogatie niel n'o putea Maui un tinar sosit de-adreptul de. la BucurestI ], i, In primavara anulul 1846, el se afla,In sfirsit, la Paris, in marele Paris stralucitor al petrecerilorsumbrul Paris tragic al revolutiilor, spre care mal mult decit spreonce alt contra al vietiI moderne, culturale i sociale, se simtiail

nostri.

Aid se afla A. G. Golescu, bun prieten al Balcesculuì 2, darInca din Februar, cu voia, greil c,patata, a ltif Mihal-Voda

Sturza, Kogalniceanu insusl, care gusta setos qlinistea duhuluI», sebucura insa de uriaga migcare a capitalei francese 8, i visa apd dru-muil prin Spania, Anglia si o sedere de doI anl, in Italia, dup5, care,In 1847, se va intoarce acasa. Era sa vie si Alecu, fratele malmic al lul MihaI, tinar de inima, care nu se putu impaca intrestrainl i privia eel trel anl sorocitl pentru invatatura sa la Parisca «un surgun» «din tara mea, din pamintul blagoslovit de Dum-nezeti», pe care nu 1-ar da <add macar pentru imparatia acestorticaloase terT» 4. Acest tinar student se afla Insa in Mart 1846 laIai i, scriind fratelul. ca Alexandru Russo a fost surgunitpentru poesia sa Provincialul Vadrci nu s'a tiparit sica ThanAlecsandri sufere inchisoare pentru ca a palmuit pe insust.. curierulBasarabieY, el adaugre : cAcum citeva zile, am facut cunostinta cuun Muntean, sosit din BucurestI, anume Balcescu, care mi-a cerut

Ibid., IV, p. 213.2 Ibid.a «Mal ales sara, Parisul este o minune. Toate dughenile se lumineazii, cu

gaz, incit In ulite este ca a doua zi. Noroade Intregi se plimbh pänä titrzitnoaptea, §i atuncT se poate zice cii. tot Parisul este In mi,carex. ; vol. II dinrorespondenta luT, la Academie.

4 Scrisoare din 18-28 Septembre 1847; ibid.

OPERA M'Orna A L'Uf ElOOLAE BXLCEISCU 129

veptI despre d-ta 1.» Avem astfel pi calea pe care a urmarit-o aldoilea istoric de frunte al timpuluI pentru a ajunge in Apus.

in vol. ni, pe 1846, «Magazinul» nu a nimio de Balcescu. Eun an de lucru staruitor in noul mediu de biblioted bogate alParisulul. Dar volumul urmator incepe Cu un capitol din Istoria luIMihaI-Viteazul : luptele din 1595, capitol datat : 23 Ianuar 1847.

Lucrarea n'a fost ispravita nicIodata ; boala pe care Balcescuo avea in el, ascunsa, zabovi maI multY ani opera innainte de aucide pe autor. Dupa paginile din 1846 insa, se poate Intelege pijudeca Intreaga lucrare planuita.

Conceptia o cunoaptem : cartea era sa fie o predica, o lucrarede propaganda, o arma de lupa, un argument pentru putinta unornona, lupte nationale, la care A iea parte poporul intreg, insufletitpentru libertate. Ideile, expuse pi maI sus, ale lul Balcescu, se in-tilneac pi'aice, la tot pasul : «Cit de puternica este natia cea maImica, cind se lupa pentru libertatea savO, serie el odata, iar, maIdeparte, el proclama Unirea ca «tinta» politicá, a Romtnilor deastazi», pi i se pare, in sfirpit, ca are rostul saii un neam, pástrat,ca prin minune, «in curs de optsprezece veacurl, fara indoialapentru un scop oarecare».

Depi Balcescu se scuseaza pentru forma scrieriI sale, carear fi poate putin corecta, ea are, lasind la o parte unele neolo-gisme francese, aceleapI insupirI de upurinta limpede, pe alaturIde frumos avint sentimental, care deosebesc pi alte lucrarl ale lul.Izvoarele sint intrebuintate, de sigur, fhä critica, pi atItea *paginlsint redactate dupá continuatorul frances al luI Chalkokondylas,d'Ambry, de hatirul caruia se raspinge pana pi marturia cronicilde tara, prefacuta in latinepte de Silesianul Walter ; prea adeseorl se vede, prin IncurcaturI pi exagerad, ca scriitorul nu cunoaptemediul contemporan pi rosturile adind ale popoarelor de care seocup68. Dar aceasta, Istorie a luI MihaI Viteazul, care incepea saiasa la lumina, era, pe lingá o insemnata lucrare literara, pi cea

1 Ibid.2 p. 5.$ Astf el gIsirn la el un 4beglerbeg al arlaculuT» §1 unul al CaramanieT,

pe cind, de fapt, era numaT un beglerbeg pentru Europa §i altul pentru Asia.E vorba de Ifocul artificial» inventat de SecuT §i de cvestita ceata a Achin-giilor», in realitate simplit toaste de dobind5.», etc.

N. Iorga. hit. lit. rom. Vol. II. u

ISTORIA LITERATURIT ROMAYESTI

d'intgig monografie inchinatg und. 041 mai intinse din trecutulnostru.

In leggturg cu acest articol e si notita, din August 1847, despreportretele Domnilor nostri, aflate la Paris, cel d'intgiti studiuprivitor la iconografia nationalg. BlIcescu pornise la lucru, in-d.emnat si de darul unui portret al lui Mihai fäcut de d-ml MayerMuseuldi din Bucuresti, portret in care el nu vgzuse Insg, inti-pkitg firea eroului, al cgrul caracter moral §i politic 11 studiade atita timp. El avea de gind sä" dea In «Magazin» §i repro-d.ucerea acestor portrete, pe care numai foarte tîrziií Rominii, de-prinsi cu litografiile de inchipuire ale lui Asachi, le avurgsfirsit innaintea lor.

Ceva anal tîrziü soseste pentru revistä o traducere pierdutg,apoi a paginelor contemporane ale luT. Tarducci privitoare lalupta de la MirisIgil 1. Dar colaboratia luI Bglcescu, ocupat totmal mult cu opera lul cea m.are, se opreste aid. in curind scrii-torul era sg se 1ntoarcg, de alminterea, pentru a-si lua locul, defrunte §i de primejdie, in aventura republicang din 1848.

ARTICOLELE DE ISTORIE ALE LIJI LADRIAN ALTfOOLABORATOBI Af CMAGAZINUUTh.

innaintea numeldi lul Bglcescu figureazg pe coperta «Magazi-nului», cu titlul de «,profesor de filosofie in (sic) Colegiul Na-tional», al lui A. Treb. Laurianu, cellalt editor. Vine findul sgprivim acum si activitatea acestuilait istoric, pe care-1 dgduseArdealul.

Laurian incepuse cu tesa sa de doctorat, care, alduros reco-mandatg prin cele citeva publicatiI periodice ronagnestI ale tim-pului, nu intimping, totusl, multg luare aminte, de i cuprindeacel studiti mai Intins al limbiI noastre ca foneticg, eti-mologie §i sintaxg. Atunci tingrul filolog, care, pentru cunostin-tele sale de latineste, de archeologie si «filosofie», in sensul mallarg al cuvintului, 1§I ggsise rgpede locul la Bucure§ti, alese re-vista din Iasi, a tinerilor din amIndoug. Principatele, pentruface cunoscute ideile sale. Pe chid, in paginile aceleiasi publi-

Ibid., p. 299. nota.

ARTICOLELE DE ISTOR1B ALE Lill LAURIAN 131

catil, Vasile Alecsandri fäcea mare haz pe socoteala poemel lin-gu§itoare §i. apocaliptice, pline de.cuvinte create §i neizbutite si degreselI de gust a luI Aristia, «Printul romtn» 1, pe dud CostachiNegrut, In articola§ele 11.11 «despre limba romäneascg» 2, urmäcu lauda luI Eliad, acel care «ne-a scapat de atitea litere prisosel-nice, ce, incetul cu ineetul, incepuserg a se impaminteni in limbs.noastrg» §i. gonia anumite litere care jigniati simtul estetic, dar,tot odatä, incepind a rätIci, recomanda forme latinisate, ca vend,cautare, rid, locuitor, monastire, sunt, profesorul ardeleanpornia la drum metodic, greoiù i. foarte incurcat, In «Cercetgrldespre limbg» 3.

El pleca de la conceptil filosofice, pe care le deslu§este multgvreme, purtind pe cetitor prin «diagnosticä», «diafrasticg»«dialecticg», «sensatiune» i «representatiunI», pentru ca s ajungl,In sfirsit, la modesta gramaticg.. Pe ell de plgcut stia Eliad, a-mestecind glumg., atacurI izbutite, excursurl poetice si aforismede bun simt, sg presinte polemicele §i. expunerile luIpe atit de rebarbativ se Infltiseazg Laurian, cu arsenalul sgiî detepoase cuvinte nouä' abstracte, ca «fericitate», «cugetativ», «in-ventiatI», «provgzut», «mezil», «propensiune nativg», «inanimat»,«numine», «prepusg.tiunI», «termingciune», etc. Dupg, ce ie§im dinaccste spinoase i intunecate propilee de mgrAcini, aflIna c Eliad§i francomaniI se in§ealg, cgutind a crea noua limbg literarg a Ro-mînilor italiang. saü «fr'inceasca», pe cind numaI «spgneasca»dg, Indreptgrile cele bune, ea fiindprecum se aratg inteun ca-pitol de foneticg cea mal apropiatg In spirit §i forma' de limbanoastrg.

Ca istoric apare Laurian chiar dela Inceperea «Magazinulull».

I P. 156 §i urm. Versurile luT Aristia erau ca acestea :

batit 'n ronda gurl d'aramg, suniitoare,0 limb& ce 'n jos call, §i zvon e vestitor

saù:Lung/1,, lung revars1 semnalul domnitor.

Alecsandri face acolo §i o scurtit &hid. 15.udgloare, bine redactat6., a Sa-tirelor luT Antioh Cantemir, traduse de Negrut §i DonicT ; p. 181 §i urm.0 not* a luT despre baile din Ltipu§na, In Bucovina, p. 184. V. §i notitadespre cIorgu de la Sadagura», p. 176.

2 Pp. 100-1, etc.u P. 109 §i urm.

132 ISTORIA. LITERATURI! ROBI.X.NE§TY

Dupg pref ata lui Bglcescu el adauge un «discurs introductiv» t,In care se schiteazg timid Malile. generale ale dezvoltgriI neamuluInostru. i Laurian vorbeve de «tiranl» i de «jugul greil» al a-cestora, §i, pomenind de reformele ultimelor decenil, cuteazg sä,afirme cg, ail fost date, potrivit Cu «dreptul comun al genuluIomenesc» i cu nevoia de a «protecta libertatea universal», «nuatita din umanitate, cit din debilitate». Dei crescut In 5co1ile dinUngaria i Viena, Laurian represintg, ca §i sentimentalul, poeticulBglcescu, dar, neapärat, färti, gratia de scriitor a acestuia, acela§Icrez al liberalismulul, pentru izbinda cgruia erail sg, se dea, Incurind, i la noI, lupte revolutionare.

Cit priveste colaborarea lul Laurian la «Magazin», ea e foartebogatg, mal ales dela plecarea lul Bacescu, dud toatg. grijadactiel Amine asupra lui. Dacg Sgulescu e cel d'intgiil care atipgrit o lucrare de archeologie, archeologia serioasg, pe care ofgceail, prin colectiile lor, generalul Mavros i Banul M. Ghica, erepresintatg, pentru intgia0 datg in literaturg prin lungul articol«Istriana» al luI Lauriam,dare de seamg a uneI algtoril fäcute,In 1844, dui:a urme ale trecutuluI roman, pe un term al Dungril

pe cellalt, ping, la ostrovul Adam162. Povestirea e interesantgprin multele date de viatg contemporanä ce cuprinde i prin

schitarea persoanelor cu care cglätorul, pe care-I intovIrgsiail doIprietenl, le-a intIlnit In drumul : astfel e vorba, en prilejulvisitel la ingnIstirea Motrulul, de bgtrinul staret Eufrosin Poteca,fostul profesor dela Sf. Saya, care, zice Laurian, «une§te cu cul-tura §tiintificä sentimentele patriotice» 8. Scriitorul se tnalzeOeprin cetirea vechilor inscriptiI latine, §i. el vede In Rominii. dela1840, impuindu-li prin aceasta §i. datorll, «strgnepotil acelor oamenl

cari a mo§tenit i tara §i. limba i numele dela din'Un al doika articol al lui Laurian cuprinde, supt titlul de «Doy

cumente istorice despre starea politicg i religioasg, a Rominilordin Transilvania» 4, un intreg studiu al vietil Rominilor ardelenI,mal ales supt raportul religios. Actele slut culese din multe 04,

P. 15 gi urm.2 I, p. 65 gi urm. i Boliac, care lea parte la excursie, o descrie, in

rierul romitnesc» pe 1845, p. 224 gi urm.P. 106.

4 III, p. 95 urm.

ARTICOLELE OE ISTORIE ALE LOT LATIRIAN 133

scriitorul dovedeste o cunostinta adinca a subiectuluT. Ping,inedite sint pe alocurea intrebuintate. De i Laurian vede inistoria romaneasca, a Ardealulul o «tragedie rapsodica», expunereae concisa i seac i elementul sentimental lipseste cu totul, ca,de altfel, din toate lucrarile acestul erudit fara aplecarY poeticesail personalitate superioara. El intrebuinteaza acest prilej pentraa da indrumail practice acelora din mijlocul carora plead, ; asiguraca neamurile conlocuitoare «nu li voiesc binele, nu l-aù voit vreo-data», i IT sfatuieste ca, puindu-sI nadejdea doar in imparatulbinevoitor pearl] el, «sa 3ZOI se ieie dupa cIntecele amagitoareale Ungurilor gi Sasilor» 1 Sail, iarasT, la urma : «RominT, totbinele va vine dela imparatie, tot raul va vine dela conlocuitorilvostri cog despotid; imparatul Iosif se fa.lia innaintea voastra ca eImperator Romanorum ; aduceti-va aminte de acest om mare» 2

Laurian dadu apoT, in «Teraisana»3, o expunere, foarte bogatasi amanuntita, a celor petrecute pe vremurile cind barbaril. seinclestail cu BizantiniT, in partile banatene ale DunariI. Dataaceasta, povestirea nu serveste numal pentru a face legatura intretraducerile documentelor pe care notele le cuprind in original ;e istorie narativa, care urmeaza pana in cele mal noua timpurT,inteo limba, care, de i latinisata pe alocurl, in cuvinte («strica-titoare», «miz-loc») i in forme,anul al V-lea din revista are sicaractere latine, e totusT destul de bung,.

Acelas1 harnic scriitor daduse, In anul al IV-lea 4, o scurta «crono-logie a Dacia», in care faces, paralèle ca acestea : Mircea-cel-Batrinsi Romulus, Radu-col-Mare i Numa, Mihal Viteazul i Tullus Hosti-lius, Nicolae Mavrocordat, Fanariotul urgisit, fiind Tarquinius Super-bus (Laurian avea i o placero deosebita in datarea dela ZidireaRomeT). In 1846, el dadu chiar, in limbile latinä, francesa i germana,o istorie completa a Rominilor, foarte pe scurt infatisata, ca in tesa sacitata,5. Alta data el publica un studiu de numismatica, despre unelemedaliT ale Domnilor nostri 6. Fagaduise a traduce din Herodot,

P. 329.2 Ibid.

V, p. 182 gi urm.4 P. 22 gi urm.6 Schneller T.Teberblick der Geschichte der Romaenen, von A. Treb

Laurian.et, p 187 gi urm.

134 ISTORIA LITERATURE/ ROMXNESTY

Strabon, Ptolemeii., Tabula Peutingeriana, Procopiu gi dada macaracte culese din tratatele lui Dogiel. Adaugind cite o rara nota, lacronicile muntene, a caror tiparire o supraveghea el acuma, Laurianafla prilej s innadeasca, in original gi traducere, acte copiate deel in Viena, ba chiar descrierea Teril-Romanegt'l de calugarul din1680-90, descriere luata din Engel. Notitele despre patriarhulNifon, sfatuitorul lui Radu-cel-Mare, despre unele publicatii deizvoare, de curind aparute In Ardeal, slut datorite tot liff. El fa,-gaduia chiar un studiu despre boierimea, «arhontologia» romaneasca,dela originile ei bizantine pana la Regulamentul Organic 2.

Alte articole furl trimese «Magazinulul» de Eug. Predescu, caredada analisa poemultif lui Stavrinos despre Viteazul i tra-duse una din scrisorile principehil de Ligne, apoI de scriitoralsas Kurz, care comunica o notita despre sotia ardeleana a luI Petra-Voda chiopul. Din Moldova vine un document dela marele boierAl. Sturdza Miclaugeanul, iar Costachi Negrut traduce unele pa-ginT din marele istoric rus Caramzin 3.

1 Ibid., p. 128.2 V, p. 71.3 II, pp. 299, 309 §i urm.

CAPITOLUL IV.

Poesia romineascri, in Moldova dela aparitia «Propkdrii»pin& la 1848.

I. POESIA Ltd V. ALECSANDRI.

in ceia ce prive§te literatura, «Prop4irea» Infatiraza innaintede toate, In poesie ca §i. in prosa, dezvoltarea marelul talent vioiii,fluid, u§or al tuI V. Alecsandri. il vom urmari, nu numal inpaginile revisteI ieene, care continua manifestarea marelul poetmil inceputä. In «Da,cia literara» i In calendarele lul Kogalniceanu,dar i pe urma, in toata acea dezvoltare a talentuluI sail care sesavir§e§te innainte de 1848, anul prefacerilor.

«Doina», serie acesta insuO, in paginele chiar ale revisteI celelnatal., e «cintecul cel mg frumos, cel mal jalnic, cel maI cu sufletce am auzit eil pe lume. DI, de cite oil aud doina, imI pare caaud Moldova plingind dupa slava sa cea veche 1» Poetul aveastrinse destule doine, culese din rostul chiar al cintäretilor popu-lar, §i. el se Olia sa le publice, cerind, In acelasI timp, Intregirlde la encare ar fi avind §i. el astfel de cintece 2. Calauzit depoporul creator al doineI, urmind In simtirea simplä, In ideia clara,In ritmul rapede §i. in rima, cind lesnicioasa, chid nea§teptata, peacest invatator, la §coala caruia. I§I formase sufletul de poet, Alec-sandri da, in legatura. cu «doinele» publicate pana atuncl prin ca-

1 P 62.2 aD. V. Alecsandri, donad a Indeplini colectia, ce a fAcut, de cIntece po-

pulare a Rorainiloro, etc.; pp. 128-30.

136 'STOMA. LITERATURff ROMANEM

lendarele lul Kogalniceanu j, alte bucatI In acelatil spirit §i. aceia§Iforma. De §i. se zic «doine», ele ail un cuprins foate variat : uneoff stilt scbite, ca aceia a Babel CloanteI vrajitoarea :

sede baba pe WaleIn tufarul cel uscatSi. tot catit nencetat,and la luna cea bitlaie,and la focul cel din sat,

urIta dihanie, care,Din mitsele chintAnind

din degete plesnind,

chiam.a din adincurile negre ale altel: luml, din «haul fara de-Tu-minI», pe stapinul 61, «al cerulul du§man», stIngatorul candelelorde pe morminte, cel numit Cu numele sail deplin :

Duhul RauluY, Satan.

Alta data e o scenä de iubire, undeva prin manastirile de lamunte, pe care Alecsan.dri le visitase bate° cglatorie, ImpreunaCu alt tInar poet, .Alecu Russo, apol. cu M. Cuciureanu O. unjudecator 2, calatorie descrisa de dinsul, Cu multa verva, pe alocurlcu spirit, In aceia0 revista ie§eang, 8. in «Sora §i. hotul», care vra-je§te innaintea noastra o scurta dragoste cu pacat, Inceputul maIales e In cel maI nemerit ton de povestire poporalg, :

Sus in deal la mIngstirePlinge sora 'ntr'o grlidinkPlinge hoaptea §.1 suspinitDup'a lumiT fericire...

versurile se repeta, cu o nuanta de adinca melancolie, lasfIr§it, cInd pacatul a fost ispa§it :

Niel nu plinge, niel suspinANime 'n deal la mAhrtstire.

lata acum, strabatInd codrul care Infrunze§te primavara §i. pentrua-1 ajuta §i ascunde frate§te, iata voinicul, fail. stapin §i {al% le-

1 V. mal sus, pp. 96-7.2 V. §i ratirturisirea lul Cuciureanu, ibid., p. 101: (Era o frumoasti zi de

toarana, cInd, Indemnat de doT prietenY al miel, V. A. ,i A. R.. am pornit sitvisitlim romantica vale».

3 Cdlugetrut pi pistolul, §. a. In legaturit cu aceste Insemn§xl de drumetvesel e traducerea, de Koglilniceanu, a unul frumos foileton din (AugsburgerZeitung», In care se descrie o altli citlAtorie asemenea, flícutri, de un strttin.

POESIA IX! V. ALECSANDRI 137

gáturá, care atine calea celor impováratI de prea multá bogátienedreaptá. Doina zice, sunind din frunza preludiilor sale :

Frunzit verde de alunrt,Trece voinicul pe lunitSi codrul voios ritsunit 1.

cMindrulita de la munte» ascultá, fárá, a se sfii prea mult, caldarugáminte a drumetuld, care, imblind-o in cintecul säü, tie

Id In lunca InverzitäEste-o iarbitUnde soare n'a pltruns.

ca o poveste de tinereascá, dragoste alintatá Se desasuráacel Cinel-Cinel, in care fata nu poate gici taina ce-i aduce in-nainte ttnárul care rivneste la dinsa, i atuncI :

Nu M'el 'ndatitGinga§a fatA,

Si pe gmitg. fu sarutatl.

Tot de iubire spune, dei maI sters i hateo formá maI impes-tritatá Cu gresell de limbá, Craitl-Noil

Nota haiducieI, mal pronuntatá i indrázn.eatl, rásunä apoI dinAStrunga», in pádurea cAreia se ivesc

Opt voinicI cu spete lateSi cu mInecl suflecate,

cari nu maI sint voinicI tinerI, iesiti de o potrivá pentru pradá,pentru dragoste, ci mesteri vecht aI tálháriel de codru, prin

care singurá se mal' dovedia o veche vitejie.

Astfel in «Propásirea» apáru partea cea maI spontanee, mainon/ i maI fecundä din opera poeticä intreagá a lul Alecsandri.N'avea incä siguranta geniulul sáti, nici dorinta de a intrece pemaril poetI strainl, nicI ambitia de a trata sentimente fine sati.problema filosofice innalte. Tráia tot ind, in spiritul fermecat alcinteculul poporal, care-1 i fácuse poet. O singurg datá el lásäversul sáltáret al doing, gluma infloritá, saga bunä a teranuluIdin muntil MoldoveI pentru a inchina unul eveniment istoric, in-sensul ideilor tineretuluI, dezrobiriI Tiganilor CirmuiriI, o odá cu-versul lung si. avintul puternic 3 :

Te slitvesc o zi ferice, slintit zi de libertate...

P. 63.2 Si In (Albina) pe 1843, pp. 149-50.3 Suplementul la 6 Februar.

138 ISTORIA LITERATI/Rif ROMANESTr

În ceia ce priveste poesia poetilor moldovenT, «Propäsirea» setine masi mult cu aceste versurl ale lul Alecsandri. De la DonicI,pe care-1 vom regasi in «Albina» lui Asachi, se capätä putin : numalfabula Musca i bucata Erica Gindul, cu aceste frumoase versuil,In alt metru decit acela pe care-1 obisnuia fabulistul :

Privesc mindrul vultur cum se 'nnaripeazit,Cum Mille 'n aier, zburtnd peste norT....

Din aceleasI «Doine», «Calendarul pentru poporul romänesc pe1844» dä bucata «G-rozea», de care va fi vorba indatä, lar cel pe 1845cintecul voinicesc al TataruluI care cearcä vadul pentru jaf innainteaostasulul moldovean care-I chiamä la luptä ; «Trel Arcasl» in are,cam stingacii incä, se inceard, a se infätisa legenda clädiril mä-nästiril Putna ; «IIrsitiI», cu inatisarea de datine romänestI :

Cum bltu vIntul de searg.Prin ogoral de secarii.De tre1 oet ail descIntat,La fintina an catat.

Astfel de scene poporale salí räzboinice placeati tot mal mult ;data aceasta, unul din ele e intoväräsit de musica lul Flechten-macher 1, i vedem cum, in «Tinära copilä» de Negrut, tipäritätot aid, se cuprind elemente dezmierdate, ca «fetisoarä», «fläcäuas»,«fetitä», «cosite», care nu erail din mijloacele obisnaite ale acestuia-lalt poet, sentimental une oil, sägalnic alte ori, nicIodatä ins/ real

simplu, ca poporul pe care-I láudase, Para OA imite insä.ApoI, pänä la 1848, cetitoriI nu mg avurä prilejul de a cunoaste

lucrärile nouä ale luI Alecsandri, care nu are prilejul de a tiptirinicáiri afarä de o singurà bucatä «Zburritorul», in «Albumul»din BucurestI si de plingerea pentru maiorul Bran, in «Albina, 2

Pe chid, cum se va vedea, fiecare dintre poetil muntenI mai tinerfcAuta A, se impuie luIriI-aminte a miculul public de atund prinstringerea la un loe a unor bucni literare räzlete, acela care era,nu cel mal mareacI DonicI nu putea sä dea altceva decit fa-bule i Negrut cintäretul amutise ci singural represintant inMoldova al poesiel celd nouä, ce se inspirä, pe de o parte, de laromantismul frances, iar, pe de alta, de la ideile de libertate,lupte nationale, de unitate romäneased, Vasile Alecsandri n'avea.

1 Acesta tradusese (Descrierea vietil contele tef an Seceni».2 An. 1842, la sflr§it.

aceiast grabg. de a presinta lumil un volum in care sa fi adunatscrierile sale. NumaI citIva anI mal tarziil, la 1853, veni din Paris,und traia pe atuncl poetul, ca un dezgustat al politiciI mal multdecit ca un proscris sail un fugar al el', cartea, frumoasa carte de«Doine i lacrimioare», in care se cuprind de fapt maI mult poesilanterioare anuluI 1848. Acolo vom merge dad sg le cautam pentruca prin ele sa se poata statornici pe deplin cea fas, apoesieI lul Alecsandri, aceia in care el are o spontaneitate, o ne-vinovatie, o simplicitate, o sfiala fag, de sine insusI, de subiect,de arta si de public, pe care a pierdut-o mal thrziú cu total,neapgrat, nu in folosul

_Mara de «Doinele, cunoscute, care apgrura in calendarele luIKogalniceanu i in «Propasirea», intilnim in volum i altele, dinacelasl timp, probabil.

Astfel Ursitif, inteo forma destul de slaba, care porneste dela cintecul liaiduculuI Bujor, cu cele «treI fete care spalaStrunga, cintec de haiducie, «la potica fara soare», unde eel «optvoinicI» asteaptg pe «ciocoiul bogat» ; balada Ceasul rei , cu po-vestea uncí peirI de ostas tinar i iubit, in lupta cu 'Tamil a«ostiI de RominI» din vremea luI tefan-cel-Mare : toate pot fipuse in 1843 incg. Alecsandri publica, apoI, la un loe cu bucgtilealcatuite la munte In acel an 1843, «Pasarica», una din rarele 1111'fabule, i inca una cu un subiect politic bine mascat, cad intelegemcine e pasgrica, de jalea cgreia se induioseaza poetul :

ADA pgarica,Ce staY singuricADug& cuibul

§tim cu cita viclenie ruseasca lucreaza, acel serpe care roadela cuibul pasareleI romanestI:

C6, de mult Il roadeUn §erpe curnplit.

Nu e genul 1111' Donicl, care-I mult maI prosaic i lipsit, pede o parte, de once nota sentithentall, lar, pe de alta, de oncealusiI contemporane precise, ci alt gen, mult superior, cuprinzind

acea not/ Erica i poporalg, pe care n'o intilnim in fabula po-litica a lui G-rigore Alexandrescu.

Pe linga «Doinele» publicate pana atund, se adaoge balada

POESIA LI.TI V. ALECSANDRI 139

140 ISTORIA LITERATURIf

«Maghiara», naenitg sg Igmureascl practic numele miel ape dinmungl Sucevel. Ea poartg, data de : enagngstirea Slatina, 1843»,dar e vgdit prefgcutg ; dinteinsa se desface, in adevgr, o Inriurire aluT Bolintineanu, cu imprumuturl de nenereli cgutate, precum: «sinfalnic», «Maghiara, scumpg floare», «sin, dulce crin», «amar sus-pin», «cal' plin§I», jale-amarg», «mindrä fatg», etc. Din fondulprimitiv, neschimbat, doar sä vie versing ca acestea :

Unde-s palople crunteUnde cresc stejarY de munte,Uncle nasc voinicY de frunte !

Dacä aicT inspiratia vine de la cintgretul in ton minor al'iu-birilor ware, prin cetirea luí Boliac se lgmuregite spiritul decompItimire pentru cel sgrac, de admiratie pentru dgrnicia hai-duculul §i. pentru recuno§tinta bgtrinuluT skean ajutat la nevoiede dinsul, care se desface din povestea hotuluI mort Grozea:(1844);dupg el, aruncat pe «scindura veche», «nu plinge nimenI», nicT chiar«poporul» ce se infioarg la vederea luí, de fricg §i de respectul fa-taagtil; §i, iatg, .vine mo§ul cu «doT bani netezI in vechea sa pungg»,care, puindu4 lingg eel adormit, spune povestea foculul in timpde inn* care-I lgsase afarg cu tog aT lul, pgng la venirea ca aju-Valor a «cre§tinulul», care s'a dus acura la altg judecatg, pentruall da samg, de faptele sale, de sigur, dar §i. de cugetul de undeai pornit.

Din 1844 mal este numal imnul de slgvire a libertgtil, seria cuprilejul dezrobiril Tiganilor §i. rgva§ul de §agg atre

«Zburgtorul», din 18452, n'are in el nimic fantastic sari tragic ;poveste de toate zilele a unor fete «ginga§e» §i. a unor «voinidicu negre plete», ea se invirte in jurul temeril de un singurzburgtor din altg lume, pe care-I inlocuiesc cu succes fatg de celedoug fete doT flgegg de pe pgmintul nostru.

De §i. nedatate, se a§eazä in aceia§T ani de tineretg limpede gide aproape naivg originalitate, feritä de o influentg prea puternicga maril aerating. francese, §i a1te poesil in gen popular §i cu su-biectele luate din experienta ce culesese poetul In satele muntelni.

Yar fi ochil nimitrulDula ca ochipril lul,

V. mal sus, p. 136.2 Tipltrit, cum s'a maT spus, Int4iü In cAlbumul» din Bucure§t1 (1847).

spune cintecul de leagan, ritmat prin «nani, nani pui§or», al tu-turor casutelor §i bordeielor.

Pe ciad stantele in amintirea maioruhil Iancu Bran, gplecat calea rasplata de la dreptul Ziditor» (inca din 1842), sint cu

totul in gama batrinuluI §i batrinciosulul Conachi, «Visul», cevamaI tîrziù, tiparit inth.iuí in «Propa§irea», amestecin.d cu o realitateadinc siratita o alegorie, destul de vechea celor treI ispite, aid

Fecioare mIndre, nalte §i frumoase,

care sint Bogatia, Gloria §i Iubirea, §i un fond romantic de taingintunecata,

De-odatit fugaru-mi, sforliind, s'opri

§i de idealism luminos

Le vitzuii1 ca vulturT, ca treT rindunele,ca treT stelute se pierdurit 'n stele ,

e o noua i foarte insemnata opera, in care se oglinde§te schim-barea petrecuta In sufletul scriitorulul, dupa co i§I facuse ale-gerea intre cele zine, hotarindu-se, ca totT poeta din toate tim-purile, pentru cea din urma, de§i cea mal sfioasa §i cea mal saraca.

Acuma, in adevar, iubirea pusese stapinirea pe mima poetulul,una din cele mal curate §i mal religioase, mai tainice i maI nenoro-cite la sfir§it dintre iubirile cintaretilor rominl. in 1845 el statumai mult timp, primavara, in casa de tara, vesela §i primitoare,evlavios de ospitaliera in vechiul bateles al cuvintulul, de la Minjina,in partile Tecuciului, unde statea familia prietenuluI sail Negri.Cu acesta impreuna serse el Strigoiul, unde nu mal' e un subiectdin popor, tratat dupg, cugetarea §i simtirea poporuluI, ci o temadin credintele luT, transpusa pe registrul superior al romantis-mulul apusean :

Ceator nenorocite,FugI de-acele cAT pocite,De ti-e calul de bun soiA,O 'n mormIntul farti pace

supt cruce-acolo zace,Zace singur un strigoit,

Cu aceasta scurta scena, tragica :

POESIA LUI V. ALECSANDRI 141

142 ISTORIA LITERATURIt ROMXNE§TI

Cine-aleargg pe cimpieCa un duh de vijelie?

... De pe sane&In pritpastie adinaAu picat stlpin §i cal!

Pe sora lul Negri, pe Elena o iubia Alecsandri in acele zilecind inspiratia celor doI tineri poetI, prieteni ping, la frie, dadealiteraturil noastre aceastg, minunata balada fantasticg.

Poate cä Elena Negri i se indreptail chemarile din (ADorul»,«chatee de lume», in care nota popular a se amesteca, la un loecu altele in felul luI Conaciii, al caruI spirit, ce e dreptul,stapinià la Minjina 1:

Scump odor, dulce iubitA,Unde-T fata ta ?

acelea, mal calduroase i insemnate prin delicata imbinarea motivelor poporale cu sinatirea adevrat ì persona% a poetuluI,caruia steaua-i da sfatuif ca acestea, pe care el le i imparta-seste iubitel :

la§T a sArutaDouit florT pe fata ta :Una 'n ctmpul raiuluT,Alta 'n cuibul graiuluT.De murit, muri,(Ji cu tine m'oiu iubi,Cit or cre§te florT in lume

s'or duce 'n ceia lume!

Alecsandri a scris insa,, intr'un sir de poesiI, care alcatuira,pentru dinsul ca un cintec de nebuna fericire in dra-

gostea impartita i se prefacura, numal pe urma, dupg, grozavacatastrofg. care-1 lsä singur innaintea mormintuluT logodniceI luiiubite, in «lacramioare» de primavarg, jertfit i trista, istoria iu-biril sale. Ele sint in literatura noastra, farg, nicto exceptie, celmal deplin, mal cast i mal adevarat monument inchinat uneia

Alecsanclri iea ca motto versurT ale luT. Conachi tipArise tocmaT o tra-ducere din tineret5 Matilda, din d-na Cottin, continuatg, de ttinKrul Iacov

cAruia a §i &Limit tot benefisul». ArAtind cit eincg din tinerete a cinstit§i iubit clfitirile §i faptele virtuoase», bgtrinul isale§te : tal vostru patriot :Alexandra din botez, iar din gura oamenilor Costachi Conachi, Logofat §icavaler».

din acele pasiunl nobile care innaltg, sufletul unni scriitor la culmIpe care nicIodatg, cugetarea singura, pe aripile inspiratieT obisnuite,nu le-ar fi atins. O sinceritate desavirsitg, ca la spovedania unuicredincios deprins a privi in sufletul sü, o simplicitate ce nu seIntilneste decit in acele momente cind fiinta interioara a cuiva esanctificata de un sentiment cu totul superior, care se exprimaspontaneti i nemijlocit, fgra a trece prin vre-o pregatire meste-sugita, adauga la valoarea acestor nemuritoare paginl.

Poetul a insemnat cu ingrijire data de 8 Mart 1845 In frunteacelul mindru strigk't de pasiune conscientg, si invingatoare :

Intinde ca mindrie aripile-tT ware,O sufletul mieti vesel, o suflet fericit:

Iubese i sint iubit!

Se aratg, in starea omultil care, simtind o putere ea a zeilor demare, capabila a insufleti i stapini lurnea,

In cerurl Cu mIndrle ainti ochiul situ:Fiinta luT se 'nnaltA, ca vulturul de munte,Al lumiT impArat.

iatg,, ca, in alt ritm, line, versuri de oapta, ca pentru eldoI singurl, martiihsirea ceasuluI mare se face, prin cuvinte evla-vioase i cumpatate :

Era ceasul tainic al blindelor *oapte,Chid nu mal e ziutt noapte

glasul cellalt se ande:E ceasul uirniriT eInd tainica firePoetilor tinerT li dit 'nsufletire:Ce poesif, &had mima-fi facet?

«0 noapte la tara», tot din llinjina, dä alte cuvinte schimbateIn aceleasI serf reel de primavara abia imbobocita, cu acest ecorial sufletelor amindurora :

Am o fiintg 'n lume ce §tiA eä rat iube§te.

acum vin asigurarile 1ui din Blinzl, alt lacas de frumoasg,«tara» moldoveneasca :

De crezT in poesie,Crede 'n amoral mieÙ,

sari «veil tu vulturul», a doua scrisoare de iubire de acolo, din

POESIA LIT1 V. ALECSANDRI 143

144 ISTORIA LITERATURII ROMINE§TI

Blinzl, In care zborul vulturuluI, razele luceafärulul, glasul tainicce cintä 'n miez de noapte

i prin vitzduh plute§te a cu-al florilor miros,

dail graill unel simtirl care nu se poate vädi altfel.

Urmeaz1 o lungä intrerupere : cälätoria luI Alecsandri la Bu-cure§tI, cele d'intäiii semne de boa.16 ale Elend Negri, hotärireade a o duce aiurea supt cerurl mal blinde, care ingäduie malbucuros sänätatea k3i fericirea oaMenilor (Maiil 1846). El insu§d,urmärind de departe pe acea care pleacä, nu va mergo la Venetia,ci, pentru a-§I ingina uritul nu incI durerea, cadí tot nädäj-duie§te va face alatoria sa in Räsärit :

Te ducY, iubitit scumpg, In termurI depttrtate,Venetia te-a§teaptit zimbind la visul teta.

Ce a väzut prin aceste locurI, pe care le zärise iirin poesia IdHugo, n'a avut vreme, niel aplecare EA serie; din Brusa asiaticg amuntilor innaltl, a limpezilor izvoare sältärete, a vechilor zidurlbizantine Efi moscheilor din al XIV-lea t3i. al XV-lea veac, in caredorm ceI d'intiiil SultanY, el serie «Ninitel», trimetindu-I prin soliede inger bun,

Dulce inger de blindet6.,

versurile luI de sa1utare (lulie).in Constantinopol, peste citeva säptäminl, poetul vede caice §i. vis-

la§I, elcovanl plutind peste albastra Marmarà, fete din popor cintindPe mal la Candill

§-1, visind de cal «ca vintul de u§orl», destofe cu fir

cu nag,r,50.ritar,

de «caftane de Vizir», de «sä'biI de Taban» §i. de covoare persane,Ce salta, supt picior,

el serie dorinta modestuluI Abdulah caicgiul,cel mal voinic

Visla§ de pe Postor,

inteo «Orientalä» frumoasä i simplä, cum era atuncI i starea lurde spirit.

Dar, in acela§1 timp, alt räva§ de dragoste pleacä, ducind, färä

POMA LO V. ALECSANDRI 145

nido mgrturisire de temeri mil prevestirI sinistre, cuvinte bune,iubitoare «drageI Ninite».

in Septembre, cind se apropie acum toamna nemiloasg pentruceI Cu tineretele osindite, el e la Triest §i, in forma dureroasg ceare dorinta luI de a-11 vedea mai rgpede iubita, se simt acumveOile rele:

Pe malul mAriT de spum' albitli.Se 'nnaltii, gemAt ingrozitor:«Ca pe un inger te-a§tept, iubitl,Cuprins, de jale, muncit de dor.

Destule zile de despArtire,Destule lacrimT, destul amar!»

La 11 ale luna e In Venetia,lingg Elena, in palatul Benzono,la ceasul ce s'adunl

A' dogilor vechl umbre, pe malurT govAind,

i se pare a ande un glas de aiurea, care, spuind intelepciuneade dincolo de moarte, Indeamng la gustarea ceasurilor, scurtelorceasurI ce rgmin din acea inggduire.a zeilor care se chiamg viatgomeneascg:

«IubitT, iubitT», ni zice Venetia cernitA,«Iubitl, amoral nostru puternic e §i sfint.»

scurt!Dec1 iatg cg, inchizind ochil asupra viitorulni greil de non, el

chiaang Innaintea «negruluI palat crgiesc» pe iubita sa In gondolace-a§teaptg

Pe marea linitCare suspinit.

i, ca sg-I tie de urit, II aun,' povestea BiondinetteI din poporpe care a iubit-o ap de mult, de §i neam de doge kii biruitor,«Mocenigo cel frumos», sati, mai tgrziii, aiurea, «cantoneta na-poletang» despre

Paserea 'n zborCu fruntea 'n luminA

pe cind deocamdatg, iubirea lot, asiguratg, pare cg, din noti, eocrotitä, de

Venetia cernitA, Venetia mAreatl.

Aid sinatirea dual, zglobieCu Ninita 'n gondoleti,

N. Iorga. 1st. lit. rolo. Vol. II. 10

146 ISTORIA LITERATURIf ROMXNESTI

dincolo vorbele vechl de serioasa §i adinca marturisire rasar din noti.Tu e§tr lumina, viata §i Dumnezeul mell.

Trist vorbesc insa de «visurly, de «inimI vestejite» rindurileserse la. Palermo, in Februar al anuluT urmator (o bucata prece-denta, «cantoneta» citata, e din Ianuar, Neapole), §i cugetarea seopre§te asupra stra§niceT sigurante :

Azr e viata, nitur e moarte.

Elena va merge §i mal departe, §i inteo zi de primavara' se vastInge la Constantinopol:

Ca un entec, ca o ¡loare,Ca un fulger luminos.

intr'un lung hohot de plins se desfa§ura cintecul de «Adio»din Maiii, luna florilor §i a valurilor albastre, line §i bune, auritepe cre§tet de soar ele tuturor binecuvIntarilor §i fagaduintelor:

Cea mar blInd'a mea g1ndire,Cea mar ginga§6. simtire,Cel mar fainic dor al mieÙ,pe numar,'numar tieLe Inchin pentru vecie,Ca la Insu§r Dumnezeti.

Toate, serie eel ramas singur,S'ail dus cu tineIn litca§ul de lumina.

0 moarta-T aduce aminte pe cealalta, pe mama luI, a card pier-dere II trimesese alta data in alt surgun al dureril, §i el o plinge(August 1840).

Singur pe-o stlnc21 darimatii.

«Ca un orb nenorocit», poetul va calatori Inca multe lunl dezile prin acest Rasarit, care cuprindea acum mormintul iubiteIsale. Inca in Maiii 1847, la un an dupa pierderea Elend, el strigavalurilor marif :

0 valurr marr de spume,Purtati-mit prin lumeCa frunza WA. nume.

Va merge §i maI departe ; pe cind tara 1111 se zbuciuma de furtunile revolutieT, de suferintele ocupatieI straine, el e la Malta in1849, §i de aid &dui II fugo la ceasurile bune cind i§i afla, ursita

POESIA LIII V. ALBCOANDRI 147

In acel «castel departe», la ac,elea, duld in durerea lor, dud im-buna suferinta

In tfrgul ce se pareDin volt& rAsArit,

Oa, in clipa sfArimaiI tuturor sperantelor, cindIntio noapte linA,

luminA se stinse In eter

§i astfelMuri ursita mea.

Venetia, in pacea solemnX §i. grandioasI a clreia ar intra bucurosacuma, aducind la durerea eI veche noua 1u durere, II pare, dedeparte, «duioas'g» ca o prietenN, §i marturN, de nenorocire, §i elserie, dec.', catre cetatea nemingtiatg, :

Te iubesc In a ta jale,In vesmIntul tAn. cernit,Te iubesc cu dor fierbinteIn frumosul tAA trecut

'n aducerea aminteAle dragostilor sfinte

fiinteT ce-am pierdut.

cind, peste altI anI strecuratY, el strinse la un loe, ca unmaiunchill de ¡loll ve§tede, cintecele In care trlise sufletul sA,i1

Alecsandri g4si o nag. de durere §i ma adina pentru a inchinaacest mgnunchn. de «16crAmioare»,

Fragede i albeCa iubita vietif sale,

Elena celeIPierdute In neagra vesnicie,

Stelutef zImbitoareDincolo de morn:ant.

Poesia de iubire, personan, stingace, sfioasA, vese1,§5,galnic6,entusiastA, temAtoare §i frAmintaa de cele maI grozave durenf. senNscuse astfel in ace§tT anI 18-45-7 prin fericirea §i suferintaacestul: mare poet than

148 ISTORIA. LITERATURII ROMA.NESTY

II. &Mid IN PROSA ALE Lid ALECSANDRI IN tPROPISIREA».

Prosa luI Alecsandri e infatisata In sPropasirea» de peripetiile«alatoriel î muntf», facuta in vara a.uulul 1843 1. La acestepaginl care pastreaza Inca, desi limba intrebuintata de poet n'aveaniel mladierea, niel varietatea pe care am astepta-o, un parfumde tinereta increzatoare i razboinica, se adauge sirul de povestirI,legate numaI usurel intro dinsele, care poarta titlul general de«Galbenul ì paraua». in punga poetulul se ieetí la vorlag, adeca,In pacea prielnica a odail, cele doul monede mult timp vinturate

trecute prin minile i buzunarele atitor oamenI deosebiti IntredinsiI, cari, la un Ice, formeaza ca o galerie a societatil noastredin acel anl. Sint boierI batrinï, cari nu vad i n'aud bine, saltboierI tineil, «cam prostuti din fire si cam obraznid din crestere»,canil invata frantuzeste «astAil In Moldova II cfìna rusinevorbeasea cineva moldoveneste» 2 verisoarele, intrebuintind ometoda eminamente practica, sint coconite rasfatate care sint gataa plati orlcit de scump asemenea servicil nepretuite. i veI mafgasi camatarI i hotl, veI gasi capitani grecI deprinsl a infrunta

maril. i, mal ales, veI gasi o intreaga familie de TiganI :tatal maret in barbaria lui, fata sprintena i dracoasa, flacAulsetos de dragoste, fanailie care Ingaduie scriitorulul sa rupa osulitg impotriva robiet CM, de la un capat la altul, acest poemIn prosa, cu subiectul in multe fete, cuprinde satira i indem-nun i serveste lupteI pe care, oricind si prin. once mijloace, oducea tineretul. «Rd ma mir», striga °data una din monede, « cumde sufar Rominil atitea mil de tilharl !» Nu lipsesc niel atacurlpersonale, ca atunel cind se iea In zeflemea cutare «Tetraglosoncare era sa iasa» 8, sail cind se atinge insAsY persoana lul Eliad,care, ca unul ce cintase de curind pe un scamator i arlatau(Rodolfo) 4, e inteles supt numele de ammiratore dela prestidi-gitazione i de care e vorba ìaräi, cu o rAutate ce nu se as-cunde, cind, cu probe ca epitetele «poetice» : «bratalba», «lun-

V. p. 64 i urm.2 P. 130.is P. 111.4 V. mar departe, cap. Eliad.

SCRIER/ IN PROSA ALE LU/ ALECSANDRI Ix CPR0PA4IREA» 149

gumbra», «impercaicoifatl», etc., se love§te In «o noua limbg, ro-mgmeascg ce se descopere acum la Bucure§tI». Censura cera chiarsg. se §teargg anumite glume de care s'ar fi putut supgra Austriaoil Rusia.

Din schitele glumete pe care Alecsandri le tipgre§te apol" In ca-lendare doug In al lui Kogglniceanu, iar cea de-a treia In Ca-lendarul lul Asachi tipgrit In 1847 pentru acel an 1848, despremenirea revolutionarg a cgruia, nu visa !mg, nimenT, una,Borsec,oglinde§te viata societätil de toate neamurile ce se stringea inaceastg localitate de bál ardeleane, din pgrtile secuie§tI legatede hotarul Moldovel. Mai inseranate sunt celelalte doug, pentrua In ele se pgstreazg tablouil largI din viata contemporang.

In descrierea, neisprgvitg, a cIa§ulul In 1844», se deosebe§teCu pgtrundere §i. se zugrgve§te cu noroc contrastul futre vremu-rile vechT., modeste §i. imitare, adevgrat romAneel §i. cele noug incare Capitala de odinioarg a MoldoveI s'a Imboggtit cu lux, custrginl de tot felul, §i. maï ales cu Evret De o parte, mgngstirile,pe care scriitorul aratä a le cunoa§te bine, mal ales Cetgtuia, cg-reía i se consacrg rIndan pretioase, curtile boiere§tI, calificateaspru de «hardughii veda', nalte, stiimte, mucede, ca pgretil afu-mat! §i. crgpatl, cu ferestrele miel §1 chioare, ca stre§inile putrede§i ascutite, cu scgrile Intunecate, ca odgile ofticoase, ca ogrIzilemail §i pasta, ca grgdinile pline de barajen! sglbatece i cu zi-duri prin prejur» ; apol albele cgsute de mahala, ca stilpilde lema bine frecatI, cu prispa Ingustg. §i. curatg, «ca perdelelealbe», de sigur avisad oale cu florI In dosul lor, «raid §i plgcuteca ni§te juaril»; In sfir§it felurite °hipari omene§tI, de la «buhnelegrece§tI» din Cetgtuie §i de la «matuful girbov, ca ghigilic pefrunte, ca mg.tgnil in ming», ve§nic In ceartg ca tigancele sale, pingla putiniI negustoil romini rgmai la taraba lor, cIrciumarI, blg-naif, pitar!, bacali,§i ei dispgrutl astgif. De altg parte, cl§tiguil§i pierden: Intre cele d'intliil, tInärul poet socoate casele cele noug,cu «coloane, ferestre laxe §i luminoase, balcoane desatate, ostretede lemn sail. de fier», canapelele ce inlocuiesc divanurile, hainastrimtg, «lnaltImintea de vax», care s'aii impus ; Intre celelalte,ngvala nebung a Lipovenilor, Bulgarilor, Armenilor, Nemtilorasupra vechiI re§effinte, care fusese odatg o «politie romAneascg» ;

150 ISTORIA LITERATURII ROMAITESTY

vi el se infioarg innaintea viermuiril Evreilor earl' in circiumele despre Socola, §i, incetul Cu incetul, pItrund tot mail adInc in mimachiar a nenorocituluI ora, ca ni§te «lkuste flgminde».

De alminterea, Alecsandri nu cunoa§te in de ajuns trecutul Ia-§uluT i nu se poate incglzi de dinsul. Bisericile i se par elgditedupg, ace141 tip MI% vre-o frumusetg, §i in cea de la CetAtuia chiarel nu vede declt «una din cele mal nemerite ce s'aii ridicat inMoldova in veacul al XVII-lea»; seminari§ta de la Socola invatg,doar a se luptit cu «Scaraotchi de cornoratg pomenire», §i numaIinfluenteI lul Kogglniceanu i se datore§te cglduroasa declaratiepentru teranI cari, «slavg, Domnulul, alcgtuiese cel maI mare numgr»

«nu pArgsit nicIodatg obiceiurile, niel limba, niel portul,dei tristele intimplgrl trecut peste tail ail apgsat maI multasupra lor».

Schita «Balta-Albg» pe caredupg, incheierea serie l calendarelorluI KogglniceanuAlecsandri o dgdu calendarulul pe 1848 alAsachi, cuprinde pAtania unul Frances, in acela§1 timp curios delucruri noug §i ignorant de geografie -- cum ail amas Francesil,mal ales in ceia ce ne prive§te pe nol, i dupg aceia, tntr'otorie la Balta-Albg munteang, ale cgreI virtuti lecuitoare fuseseadescoperite de curind §i care ispitia mil de oamenl la mtlulfgator de minunt Ce era Balta-Albg, atund, ni spune, inteo scri-soare egtre mamá-sa, Alexandru Odobescu, viitorul maiestru alprosel romgme§el, pe atuncl, la 1847, un foarte precoce copil denumal paIsprezece axil: case tergneel ca orlunde, «baratee de lemn,ce samgng de departe a grajdurI», «cgsute de seindurI» innaintealuciulul strglucitor de apg, sgratg, corturl pentru bolnavl ma.1 sgracI,saldgtoare laolaltg. a Rominilor din amindoug terilecari formaùinsg, fiecare tabgrá deo parte, balurl mascate i represintatil decirc intr'o «salg, lungg de seindurl acoperità cu postav», care purtapomposul nume «european» de Casino ; plimbgrl la lung pe albeledrumurl de varg,,§i une off chiar rgtgeirea pe plutg in lungul

largul «batiI» 1Acest tabboil, plin de mi§care §i zgomot la anumite ceasurl din

zi §i noapte i in locurI anumite, iar la altele incremenit In tgeere,11 zugave§te §.1 Alecsandri care va fi fost la Balta-.Albg., pentru

1 Samilneitorul, III, pp. 147-9. Reclame pentru in dAlbina»pe 1847, pp. 117 §i urm., 270-1.

ALTI SCRIITORI 1 PROSA, NOI I vEcni 151

lecuire sail din simpla dorinta de a vedea lume, In 1845, cindmerse pang, la Bucure§fl §i incheiè legaturT acolo ; colorile poe-tuluI pe deplin format acuma ail, fire§te, mal multa putere pefigurI mal multe §.1 trase mai sigur, decit prosa, totue uimitor debuna, a copiluluT de paIsprezece axil, care maT tirziii era sail iealocul intre frunta§iI literaturil romane§fl dintr'o epoca urmatoare.Pe Alecsandri 11 indreaptl îns i idel generale : el vrea, pe de oparte, sä Infati§eze nepotrivirea strigatoare, ca la o distantg, deveacurT, nepotrivire care poate parea caraghioasa intr'o privinta,dar, in alta, e trista §i prevestitoare de rati, intre clasa de sus,a boierimil, rapede modernisatä, in trasurT, haine, felul de petre-cere, in maniere qi limbg, de intrebuintare, i Intre teranimea, ra-mask supt ochil indiferentI sail chiar batjocuritorT aT celorla casele coperite cu stuh, la paturile de lemn gol, la paretil albTfárä podoabe, la masa färä unelte de mincare, la sara,cia luciela desavir§ita lipsä de nevoT superioare. Pe acest izbitor contrastse §i razima schita luI Alecsandri, §i din el scoate poetul efectelesale de comic, pe care le trateaza cu o blind/. ironie. Pe de altg.parte, la sfIr§it, scriitorul pare all destainui intentia ce avuse dea scoate in lumina primitivitatea vietiT muntene§tT la sate fata deImprejurarile maI prielnice In care ar fi traind teranimea din Mol-dova. Sa, nu uitgan, in sfir§it, la caracterisarea acesteI bucaff deprosl" aleasa, reeditarea In romane§te a glumelor pe caro toff. ce-titoril in timpurl maI apropiate Demidov, popularisatintre §i. prin «Dacia literara» , le faceatí pe socotealazdruncinatoareI carutI de po§ta din Tara-Romaneasca, caruta trasade doug, postite», zice Alecsandri, in care surugiul vede §idin care, mal cu osebire, §tie sa faca, prin pocniturl de bicili fu-rioase §i urlete infernale, cal iutT §i neobosiff.

ALTI SCRIITORI IN PROSA, NOI §I VECHL

Alecsandri e se poate zice i prosatorul de capetenie al«Propg§iriT». Marä de el, in adevar, nu se intilnesc decit scriitorTmal vechl cari decad sail nu pot sä se ridice mult mal sus decitdebuturile lor, sail tinerT. Incepatorl.

Negrut e intr'o scadere vazuta. De la el vine, pe linga, artico-lele pomenite despre limba In acest sens scrie §i in Foaia din

152 ISTORIA LITERATURII ROISLA.NESTI

Brapv pe 1841 numai povestea luI Toderieg, inceputä, Cu aceastg§agg,In leggturg cu imprejurgrile timpuldf : «pe cind trilia Statu-Palmg Barba-Cot §i. in Academia din Podul-Iloail daù lectiI vestitil&sari' Picalg §i Pepele». E Insg vremea chid limpedele scriitorclasic incepe in foiletonul «AlbineI» odatä le dgduse §i la «Alguta»aceluiae. Asachi,schitele sale scurte, pline de humor teränesc ames-tecat cu finä, ironie romanticg, precum descrierea provincialilormahalagiilor cu beni§, e un meter satirisator al vorbeI de clacgfoi al curiositätiI proste§t1 plingerea asupra urmelor trecutukil,pe care le surpg Vandalil modernl, Cu alusil politice care-1 trime-sell la mo§ie, Big voie schita criptel de la mängstirea Neam-tuluT, stringerea de proverbe, cu o prefatg meter lucratä, carese dg supt numeie de «Tindalg §i nicalg», saù rindurile Induio§ateprin care pomene§te pe maiorul Bran 1. El publicl §i Baladeleinf. Hugo, traducere pe care o cunoa§tem, puindu-li. 'nnainte cele§epte nume ale poetilor «PleiadeTh romgne§t1, cu vechiul prietenEliad in frunte. in sfir§it i se datore§te noul imu moldovenesc,Cu musica de Herffner2 §i traducen l de piese ca Doud duelurP,«Les femmes savantes», din Moliére, §i «Vicontele de Létorière» 4.in «Almanahul de invAlturg i petrecere» pe 1844, tipgrit de Ko-gglniceanu, Negrut mal schiteazg chipul de urail sfint binefgator alcerptoruliff Lumingricg, ziditor de biserid din pomana culeasg bancu ban. in cel pe 1846 zugrIve§te pe scurt Trel Sfetitele luI VasileLupu. Alte bucAtI de acelae fel, note istorice inteo formg vioaie,imCi povestia §ggl upare cu subiecte de filosofie, de moralg, deistorie, de viatg socialg, adesea foarte grele, full unite cu celed'intáiií§i publicate supt titlul de «Scrisoil la un prieten», mai

volumul «Päcatele Tineretelor». in ele se aratä maIbine poate decit in orles altg scriere a Id elasticitatea fgrg, pgreche,simtul de elegantg, putinta de scurtime cuprinzgtoare ale acestuItalent ales, care are in el ceva din Prosper Mérimée sail din bg-trinul Montaigne.

Mal harnicg e colaboratia luI Ralet, care, in schitele de satirg socialpe care le tipgre§te in «Propg§irea», intrece cu mult nivelul din

Albina, 1842, p. 411.2 V. ibid., p. 357.8 Curierul romdnesc pe 1845, p. 368.f Albina, 1847, pp. 41, 141.

ALTI SCRIITORI IN PROSA, NOI E}I VECHI 153

bro§urica sa de la 1830. De altfel, acest scriitor Cu putina chemare-nu face decit s redea bateo forma mal' slab. tipurl pe care lecreasera, innainte de dinsul, Negrut, Kogalniceanu sati Alecsandri.In paginl care cuprind un element istoric apreciabil, el vorbe§tede «Provinciali i Ie§enT» 1, de «AmorezI» 2, de «Vinatorie» 5, bi-ciuind in treacat «caricatura pripiteI civilisatil», off pe aceI cari«rid de tot ce-I romamesc, de i sint Rominl». Ralet scrie Lusa§i in «Albina» lul Asachi. Acolo publica versurl, i anume fabule,«Albina §i Gindacul», «Broatecul i gaita», etc., toate cu inspiratianoua, chiar daca formai e stingace ; prinif adesea versuil care lo-Tase puternic in vicil sociale, precum :

Boierif de-asa §tire venir' In suparare.C'aveaù stt jasa la primblare

Treaba lor cea mare

Dintre scriitoril mal vechl, i Cuciureanu da schite de calatoriesail cite un tip curios, in «Piatra Corbulul» 5 orI in «Agatangbelo 5,care se cetesc mult mal bine dedil versurile lul de odinioara.

Asemenea cu Alecsandri lu ceia ce prive0e originea, din boieri-mea mal noua corcita, ca i in viata de ama, î. calatoriile de studiI,aplecarile i gusturile, dar neavind talentul poetic covinitor alprietenulul i tovaraplul saù de petreceff in Italia, C. Negri seîncearc i in poesie, Negrut li pune doar in «Pleiada» , darmal ales in prosa. El cintase la rindul saa dezrobirea Tiganilor

pe care o glorifica, in acela§I n-r al «Propl§iril», cu Alecsandri,cu N. I. (Istrati) §i. cu Coradini, poetul frances, de origine italo-romina, care disparu pe la 1848 in Apus, prin Parisul revolutionar7.

El jale§te apol pe acea Francesa, Emilia, al carel' rol in so-cietatea tinerelor Moldovence culte il pomene§te i Ion Ghica.Dar mal bune dedil aceste versurl, pe care Alecsandri le pre--tuia, de alminterI, consimtind a i serie, ceva mal tIrzil, o bu-catä in versurl impreuna cu bunul sáù prieten, sint schiteledin viata venetia,na, care s'ar ceti cu i mal multa. placere daca

1 Pp. 70 i urm., 78.2 Pp. 125 i urm., 135 §i urm.s Pp. 259 §i urm.4 Albina, 1842, *p. 128; 1843, p. 348; 1844. p. 40.5 Pp. 101-3. Dr. Gh. Cuciureanu e dese orl pomenit In acest timp.43 Pp. 103-4.7 V. schita citatá, a luY Alecsandri, in volumul de (Pros, ed. Socec.

154 ISTORIA LITERATURII ROBIINESTf

ar fi ceva maT limpezi Ici ì colo se ggsesc chiar frase de unefect puternic, ca aceasta : «La acele ceasurl tîrzii, pietrele, mar-mora, coloanele, statuile, apele t§i cerul Omar.' a se Insufletiaiide o viatg necuuoscutg, se Imbrgcail de o luming limpede i pgreaca vuiail o cintare de nenumgrate armonil, pe care o aud i n'o-In.teleg». Sait: «Vgzurgti Bucentaurul aurit al groazniculuI dom-nitor §i gondola obositulul pescar ; vgzur5V adesele mina alemä'rilor i mtniile Inc. mal fioroase ale oamenilor».

Si Negri e In curentul de idel al timpuluï, i el cere o culturg.adevarat i potrivitg, rgspinglnd 4cturbarea noutätil» i ura 1m-potriva a «tot ce-I national»; iar, cind serie aceste cuvinte, spuse deo Venetiang gNoI, Venetienil, §tim pgng la cele mal neinsemnatehicunjurgif ale trecutel slave a patrid noastre» 2,fii sigur a nuse gindeOe numal la Venetia3.

1 pp. 85 i urm., 132 gi urm., 142 §i urm.2 P. 143.3 Se ma d i o sehitA tradusti. din nemte§te, de bunit seamit de Rogil-

niceanu, i isc1ith graf Walberg». P. 229 i urtn.

CAP. V.

Scriitorl munteni Intre anil 1844-1848.

I. ELIAD SISTEMUL Sit DE LDIBA. LITERARI.

Interesanta din toate punctele de vedere e atitudinea fata, de«Propa§irea» a scriitorilor romini din alte provincii, adeca a Munte-nilor, cad, dintre ArdelenI in aceasta revista unde nu se mai data'.reproducen, trimete o singura bucata, prosaica §i confusa, unsingur scriitor, Andrei Mura§anu.

De o colaboratie a luI Eliad nu putea sa fie vorba : vechile luIlegaturi Cu scriitoril tinerl din Moldova incetasera din clipa chidel proclamase nevoia limbil literare celel noua i daduse din eamostre care erail inspaimintatoare pentru once om de bun simt.Retras la «Curierul romanesc», unde, cum se va vedea in alt ca-pitol, ajunsese acuma s atraga pe tineril de alta data, sail petinerii, venitl de curind, ocupat Cu revista luI de nuvele tradusedin fran.tuze§te, de discutil privitoare la chestia ve§mica a orto-grafiei, el se ajutaaid cu contributiile unor tineri poet! gola0, cu aleunni profesor de provincie ca Boierescu, adaugind cite odata cugetaridespre filosofie, Inca interesante, §d chiar versuil propril cu pre-tentil marl apocaliptice, cu cerurile ca teatru i arhanghelii ca pro-tagoniOf i cu un stil potrivit pentru aceste regiuni straine de lumeanoastra, stil in care ca in Ceiderea Dracilor pe linga califi-cative de felul luT : «florat de amarante», se gasiail altfel de enu-meratii versificate, oarecum in genul epic, inflacarat §ri sunator dintrimbite, al lui Hugo:

156 ISTORIA. LITERATURII ROMLNESTf

Tamnuz, Hamos, Asmode, Dagon, Manut, Baal,Astorit, Isis, Orus,loh, Balnud, Briarox,Brinmuter, Gorgon, Bluhal, Paimnon §i Belial.

TotusI Eliad ramasese acelasI spirit vioiù, de o stralucitoareverva, acelasI cunoseator al sufletuluI i graiuluI poporuluI nostril.indatg, ce nu e dus In ratacire de patima grandiosulul si a subli-muluI, indata ce nu se crede chemat a pontifica dupa exemplulId. Hugo, al carul geniu In imaginatie i coloare nu-1 avea, pedeparte, Indata ce paraseste jargonul lui italo-romin, In legatura cuteoriile-I de ciudata «filologie», Eliad apare tot ca vechiul scriitor,sfltos si bun de sf at, glume i rautacios, meter In a tese mrejlIn jurul parerilor i apoI in jurul persoanei adversaruluI.

Inca' din 1841, dupa ce tiparise Paralelismul care departa dedinsul pe Moldovenil luY Kogalniceanu, prea cumintI, cum am zis,pentru a se Imbarca si eI In aceasta cora,bie menit sä piarä, Eliadpublica gramatica pe seurt a limbil ce era sa fie, ce trebuia neaparatO. fie, «Prescurtare de gramatica limbiI romano-italiene», en mostre caacestea, In ce priveste ortografia : «De vom baga de seama, vedemuqua in natura' se affla numai fiinee i qualitati».

indata incepura inodelele de stil. Un prestidigitator italian din felulacelora cari fac s germineze semintele, sa crease plantele i sa dea

florI, In etteva secunde, Rodolfo, venise la BucurestI i, IncIntat deprestidigitatia lulfiind el insusI, In alt domeniu, cam plecat spreaceastasi bucuros c. afla Inca un Italianaltul, Luigi Gianelloni,un imigrat de prin 1820, «capul pensionatulul de copiI din ma-halaua Batistel», incepuse un curs de italiana pentru adult1Eliad Ii inclinase o poesie In cea maI Innalta limbA, neInteleasO.cetitor de bun simt, care iscaleste cu initiale, face Intrebarile cu-venite cu privire la unele cuvinte i pasagir din cale afara deobscure. i iata a, pentru a apara o causa nedreapta, afaurite i imposibile, din care eraü s. ramtie limbil firestl. i tai-nice doar cileva neologisme folositoare, Eliad acre paginI de po-lemica care slut printre cele maI bune, ca maiestrie si dibace In-cunjurare a greutatilor, din cite se afla in literatura noastra In-treaga (1843).

El iea la vale pe anonim, in care vede, §ii. cu dreptate, nu pe un.batrin ce nu Intelege In adevar aceasta limba nobila pe care crea-torul eI o asamana cu noua limba literara a 0-recilor modernl, ci

ELIAD. SISTEMUL Slit DE LIMBX LITERARX 157

un Unar din ceI Cu educatie europeana, «domniwril ce in-vatat citeva frantuze0I merg la bal mascat». Vecheatraditie a scrisuluI trebuie sfarimata, ca nefiind alta decit «batrinarobie a ne0iinteI». Nu e o limba, «romaneasca dumnealor», cio «glosa» sati «amestecatura de vorbe slavone, fanariote, turcoaice,unguroaice i inswl tigance pe ling& corpul cel mare, nobilfrumos al romaneI», e «limba dulapulei de la Cimegiil 0 din Bro-ten!», pe care o scriti doar ni§te «mascaritorl». A imbogati, cumvreati el, oportunist i parral, inseamna doar «sá se poleiasca' unfier, dar sa nu puie nimenl mina pe el sa-1 curete de rugina».Viitorul e al limbiI ceiellalte, chiar daca ar cuprinde exageratil,cad are 0 el, ca orIcine, «ni§te gusturI, ni§te capriciI ale lull».

Lumea, maI ales a tinerilor dela «Societatea literara», oamenIcu mal sanatoase despre ce poate fi 0 poate ingadui,ca rectificare 0 innoire, o limba literara, nu voih sa §tie tuskfiind 0 In curent cu limpedele scris firesc al lioldovenilor, degraiul poetic i ales al italo-romaneOil lul Eliade. Acesta, pe dealta parte, nu era om care O. se plece upr innaintea unor dumanIpe cari-I despretuia. El urmA, 0 mai departe, din co In ce mahotarit, mal fanatic, In ratacirile sale. La urma, introduse in «Cu-rierul» i literele latine, cu ortografia sa special'a.

In ciuda acelor, pe cari el, «radicalul» in materie de innoirI,II nume§te «regal4tI» i «juste-milieu», asamanind pe ace§tia dinurma, cu argintariI cari amesteca, anima in metalul pretios 1, iarpe cellaltl numindu-I cu minie «rugini0I», Eliad nu renunta lao limba In care singura crede ca se pot serie, §i nu in jargonulcel prost, «badaranist», capodopere, ci-i adauge acum, la inceputulperiodulul V, 0 alt element de innoire, al literelor. Consultaaceasta din urma privinta natia, cerind sa spuie daca voiektecapete «ale sale» 0, declara c numai 29 din ce! 150-200 de abonatIcerusera pastrarea slovelor 2,j c, in acelmI timp, numai de dragulliterelor numarul cetitorilor se indoi 0 se intrei.

Ortografia latina a 'di Eliad in.. 1844 nu mg e cea de odinioara

Art, Literaiii Tomb* In Periodul IV.2 (Curierul de ambe-sexe» In cele patru ale sale perioade, nu avea mal

mult declt dela 150 pia, la 200 prenumerantT, cel mult, gi nicTo foaie public&din ambele Principate nu poate compta pe mal multT abonatT, de se va 16sanumaT pe o simplA in§tiintare, far& o mijlocire de indemn a doritorilor.»

158 ISTORIA LITERATURII ROMANESTI

ci una care, daca se lasa la o parte intrebuintarea formal italia-nisante qu pentru c saii 6 la pronumele relative si interogative, e siortografia pe care o intrebuintgm

Principiul 11 expune el foarte cuprinzAtor in aceste :

«Toatg ortografia noastrg se intemeiazgmaI virtos pe cuvintul cavorbele ninguna' sg-si pgstreze fisionomia lor roming, sg nu-sTschimbe adecg nidodatg literele cu care sint serse, afarg de fi-nale». lar ca precepte el a urmgtoarele trei. : «vocalele deschisese vor serie simple sail curate : a, e, i, o, u, cele inchise se vorserie cu semnul : 1, 6, 1, ö, ú; cele nasale se vor insemna cuaccentul - : d, ê, î, 6, a». Afarg, de aceste norme se retin dinsistemele precedente, propril saù strgine : 6, 6, pentru ea i oa; ch,altg formg itahanisantg, pentru k, sc pentru çt, innainte de e sali, i, in sfirsit : i§. Cu mi 1300 de abonatI ai säl, Eliad ng-dgjduia sg meargg incg mula vreme innainte 1.

El insusT mgrturiseste insg intr'o notg la a doua editie, din anil'60, a «Curierulul de ambo sexe», cg cetitoril 11 pgrgsirg atunci,cg doar citiva prieteni i aderentl oltenT IT pgstrarg credinta, aju-Unan-1 scoate mal departe revista, in care tipgrise prelucrgride-ale sale despre filosofie, unele localisate ca «O preumblare pedealul altele traduse de-a dreptul, de incepItorI, Eliadinsusi dg insä ceva din «Les Martyrs»,meniti sg nu-si poatg cistigaun nume, I. P. Brezoianu, I. Negulici, C. Petrovici i altir, extrasedin descrierile sail sensorio de cglgtorie ale lui Lagarde i prin-cipelui de Ligne, biograiff de poeti clasid sail modera pagini dinGuizot (ea biografia acestuia), i chiar incercgri morale dupg cArti-cele francese, de elevul I. Zottu fl2.

Acum Curieruls trebuia sä iasit, nu la dona, saptaminT o coala, ci in bro§uride dona coli pe fiecare luna.

2 Marturisirile de infringere ale luT Eliad, inteo notá a ePerioduluipp. 103-9: «Mol o societate numita ¿iterará, compusi din adversarii mietceT de astazT, se institui spre a ma combate §i a sustine slavonismul, cindmi se ardicarti toate resursele ce tineall de azT piná mine mezamintul mieh.tipografic... Pe cind insit zisa de sine inteligenta din Capitala striga tvic-torie», Oltenia toata, ca romIna mal pura, alergá in ajutorul mieu §i IinT sus-tinu laborile pina, la 1848».

gASOCIATIA LIRERARX» A aTINEMILOR» 159

4diSOCIA.TIA LITERARi » A TINERILOR

In acest timp insg, Rosetti se unise Cu Germanul Winterhalder,§i el unul din «inteligenta» §i care putea serie chiar versurl ro-nagne§ti, de un gen mai u§or, §i incepea o tipografie, mal bung,mal moderng decit lul Eliad, tipografie care servi scopurile «so-cietatii literare».

Aceastg societate saü «Asociatie» fu intemeiata in 1845, pentrua tipari lueraff alese, originale saü traducen, fár deosebire. Eraalcatuitg din batrinul poet Vgcgrescu, din C. Gh. Filipescu, StefanGolescu, loan Voinescu II§i Grigore Alexandrescu. Doi alai ea nutipgri, cu toate c prinaise multe darmi, decit o singurg carte de§coalg, dar, in 1847, societatea dadu de veste a va publich macaropt volume pe an'.

cAsociatia literarg» Incerca sg dea, In Februar 1847 2,j o nougrevista a tinerilor, pe care mal avurgin prilej a o pomeni, «Al-bumul §tiintific §i literar», care aparu in doug Dumineci conse-cutive n-1 2 §.1 cu un suplement, avind articole de Ion Ghica,de Gr. Alexandrescu, de Alecsandri, de juristul C. N. Brailoiticare era §.1 redactorul «raspunzator», §i croniel despre viata socialadin Bucure§ff, al cgror scriitor pare a fi fost Rosetti. Dorind atrezi din nou gustul de cetire prin bucati originale, garticole de§tiinta folositoare» §i «bune traductil», intreprinderea cea noug sergzima, nu numal: pe colaboratia «tinerilor Romini din amindouaterile», ci §i pe bungvointa unui «Guvern luminat §i intelept» ;aceasta insg, probabil din causa «varietatilor politice» anuntate, opripublicada 8

Fagaduiala de editura insa nu fu uitatg. loan Voinescu II dao «Istorie sfintg», tradusa de el chiar, §i preface In romane§te «Ta-belele istorice», pentru invatamintul dupg, noul program, ale luiWeber. Se tiparesc apoi «Datoriile omului», traduse de necunoscutul

Ingtiintarea i In (Albino,» din IagT, 1847, p. 60.2 Nl. I e din 9 ale luniT.3 Indrumat de o not* a luT Eminescu la exemplarul din (Propligireas

pe care-1 posedli, Biblioteca UniversitittiT din IagT, am gfisit cele doua numereale (Albumula legate la sfirgitul foil luT Barit din 1847, In exemplarul a-celeiagY bibliotecT.

160 ISTORIA LITERATUR1/ ROMANE*TI

Matsukopulo, alte cartI de scoala, precum «Les rudiments de l'his-toire gt l'usage de la jeunesse moldo-valaque», «Grammaire rou-maine h l'usage des Français», «Principurile generale de musicaeuropeneasca, moderna» de I. Wachmann, traducen f de teatru, u-nele destul de vechl : Meropa luT Alexandrescu, Vina, de AdolphMulluer, tradusa de asociatul german al Id Rosetti, Winterhalder,«Don Ranudo de Colibrados», de Kotzebue, traducere de A. Rasti,«Filip» si «Orest» de Alfieri, de mult traduse de Simion Marco-yid, «Napoleon la Schönbrunn si Sf. Elena» de I. Vacarescu,Soareaua la mahala, a luÌ Caragiale, romane §i povestirl in tra-ducere de P. Teulescu (Indiana de George Sand), N. D. Racovita,I. Voinescu II (Marcel §i. Corina), §i. cadetul Gr. Lipoianu («Dincriminile celebre»), o carte de istorie fantastica §i. caraghioasa deauto-didact cam smintit: «DovezI literare pentru Tara-Roma,neasca§i. Moldova, ca nu s'aiä. numit Dacia §i. limba noastra n'a avut nicTunamestec cu latina», a inginerulul A. PopovicI, reco-mandat pe vre-murl, calduros, de insu§T Kogalniceanu; poesiile Id Vacarescu §iale luï. Bolintineanu §i, pe linga «Florica» liff Aricescu, Inceputulliterar al muff alt poet noil, despre care nu e locul a se vorbi aicT,Gh. A. Baronzi («Romana, trilogie epica.»).

Tot acesteT initiative i se datoresc si cele d'intiiii lucrarT lito-gTafice iesite la BucurestT, dupa exemplul dat de Asachi cu lito-grafiile luf ; chipurile DomnuluT §i. MitropolituluT, pe lingg uncalendariii de pArete. Pictorul pe care-1 dA Tara-RomXneascA. peacel timp, Cimpulungeanul NegulicY, pe care-1 cinta §i Aricescu,alt Cimpulungean, in pretentioasele-i improvisatil de §colar, seafla pe vremea aceia bite° ciirátorie prin Orient 1.

Urmind exemplul luI Koganiceanu, Rosetti incepe §i publicareaunor calenclare en o materie literaiA aleas. Cel pentru 1848 cu-prinde schita ironia «Un billow', de care va fi vorba mal Ur-ziti, apoT note despre Radu-Vodit erban, biruitorul Ungurilor.Calendarul pe 1847, pe care nu 1-am aflat, vorbia in acela§T stildespre Mihal Viteazul, dadea versuil asupra tigareteT, §i splendidapoesie a luI Rosetti «La o zi innourata», de care va fi vorba in.

1 Curierul de ambe-sexe, Periodul Ill.

POLEMICA LUY ELIAD PENTRU LIMBA OEA NouX 161

paginile consacrate acestuI noli poet al romantismuluI sceptic §i.al revolutial fanatice.

Pe cind se manifesto:CI astfel tineriI pe cari Eliad era sarI des-erie mal tîrzii, dupa ciocnirea pe care o avu cu din§li in domeniulpolitic, in cursul revolutiei din 1848, ca cele mal unte colorl, ca«declamatorI arogantI*, «repetitorl ingimfatI de ideI confuse, cer§etorlde posturI, turburatorI de meserie», «turburatoff patentatIy, «ciocoInoI», iar, in literatura, ca «profanatorI i parodiatori al luI. La-mennais in versurl §chioape i hodorogite* alusie maI ales laBoliac1, Eliad urnab. §i. mal departe cu propaganda pentru limbaliterar nobil, despre care zicea c inca «din copiarie a fostidealul sáil 2».

POLEMICA LUI ELIAD PENTRII LIMBA OEA NOUL

In articolul «Maya chestiunl», Eliad, urmind desfa§urarea idei-lor sale, ajungea la parerea cá Dacli vorbiaìí aceea§T limbä cu§i. mal vechil PelasgI i apoI se pierdea In tot felul de visurl fi-lologice ca acela ea la obir§ia orIcardl cuvint e onomatopeia,precum despre apd: garunce cineva un om gol in apa §i. va ve-dea ca exclama ah ha!».

ApoI, toemai In 1847, el tipare§te un «Vocabulariii de vorbestraine in limba romina, adeca slavone, ungure§tI, turce§tI, nem-te§tI, grece§tI, etc.», vocabulariii care nu e decit ui3 mijloc de alua in bataie de joc comoara de obir§ie felurita pe care neamulnostru o adunase'n limba sa, de-a lungul veacurilor. «Limba noas-trao, serle el, 44'1 are averile materne, §i. o fac necurata numalve§mintele straine, ni§te petice ce o fac ridicola»3. Cuvintele strainen'aù de ce O. mai fie ingaduite, ele care sint numaI «suvenire aleuneI epoce de plins i de ru§inex., «pecetea sclavieI pe fruntilenuastre»4-. Natia e curata., curata sa.-I fie §i. bimba, iar «strainil,niel vorbele lor sa nu fie In capul bucatelor» Sintem curatI,

Curierul de ambe sexe, Periodul-M, ed. a 2-a, p. 319, p. 320, nota 1p. 321.

Periodul .IV, ed. a 2-a, p. 100.P. xnx.

4 P. xxx.5 P. 43.

N. Iorga. 2st. /it. rota. Vol. II. 11

162 'STOMA LITERATURII ROM.X.NEVI

afirma el maI sus, «pe oil pot raminea natiile de curate, curatf cunumele, ca nu §i. schimbat, curatI cu datinele, ca nu §i.schimbat, curatI cu guvernul §i. cu tara, ca §i. numit totdea-una romane$1... La noI n.'a fost a§a, talme§-balme§, ce e al tailal mieti §i ce e al mieil al tati»

De sigur, frumoase, prea frumoase idel, care se exprima inaceasta legatura pentru Intaia§I data, apasindu-se cu atita energieasupra faptulul ca nicIodata caracterul esential romanesc al acestorterl n'a fost schimbat, de strainul cuceritor sail de cel pripa§it cuviclenie. Dar Eliad, lipsit cu totul de simtul istoric §i de o bate-legere a logical lucrurilor, care nu duce totdeauna la acelea§I re-sultate ca logica luI de matematic §i. filosof al veaculuI al XVIII-lea,nu prinde doug, lucrurI, de cea maI mare insemnatate pentru odreapta judecata : anume ca, un neam nu-§1 poate inlatura ele-mentele straine din limba, cum nu poate sa inlature pe cele strainecare ail intrat in alcatuirea fapturil sale fisice al doilea, ca vor-bele straine, constructiile straine, mult mal putine, fost pas-trate in graiul tuturora fail a fi adaptate suflete§te la neamulnostru, fara a Íi supuse une asimilarl de forma, care le face sapoata avea rolul lor In marea sirafonie, complicata §1 fina, a undlimbi vorbite de un popor real. Deef, el va striga, fortind vechilesale ideI de la 18302: «RominT, innapal literele §i vorbelevoastre» §i va tuna ca izvor al innoiril limba italiana : «Amalergat acolo de -ande este numele §i carnea §i singele i pieptul,§i insu§1 laptele ce 1-am supt».

Pentru a-1 incredinta ca n'are dreptate, nu ajungea, pe Ruggsentimentul general al tuturor oamenilor cultf. din Romania inepoca aceasta, niel Tarerea strainilor competentl, ca acel invatatfilolog grec, profesor la Colegiul Sf. Saya, Grigore Papadopulo,care tipare§te in revista liff Eliad, «periodul» al V-lea, prefatadictionariuldf romino-elin pe care-1 lucrase in parte, dupa, cererea

1 P. 38.2 j tOtU§T odati pin& §i el fusese silit a face aceastg, mfirturisire : «Once

vom face, limba nu poate sciipa de tot de a nu avea semnele istorice ce In-vedereazti. revolutiunile prin care a trecut ca sit devie o limbit

P. XXX.

Gu.vernulul 1. Dupa ce Insira lucrarile lexicogralice de pina la el,in Principate: «dicsionarelul» luI Vaillant, tablele de cuvinte din4Dascalu1 pentru limba frantuzeasca» al luI I. Gherasim Gorjanul(1832), dictionariul frances al csocietatil de literatl» din 1840-1,dictionarele latino-romIne al luI Rischel din IasI si Laurianacestadin urma Inca In manuscript , dictionariul luI Iordachi Golescu,care nu s'a publicat2, Papadopulo isI desfasura planul, cu andeinovatil Indraznete, ca aceia a uneI coarecare sisteme cronologicela istoria vorbelor romanestl» si unele curiositatI, ca aceia a can-tara prin limbile asiatice studiate de Klaproth s'i Adelung a eti-mologieI cuvintelor romanestl; dar afta ortografia lui Laurian «malgrea dectt a luI Maior si Alexie», declara, hateo cercetare criticaluminoasa, ca. latinisarile din odictionariul dela Buda» II trezesczimbetul, si nu spune un singur cuvint de limba reformata a luT.Eliad. Acesta, de alminterI, silit poate si de unil cetitori, Intre-rupse publicarea prefetil 'di Papadopulo8, acesta se intoarse Intara pe care o parasise In 1843, mergind In Apus, la 1856 si depusemanuscriptul fragmentar In Biblioteca ColegiuluI Sf. Sava,si luaapararea sistemuluI scolil ardelene, de care se apropia si el, ca nottfauritor de limba purificata si reglementata4.

IV. ELIAD CA POET. fxMIHAIDA».

totusI, cînd Intrebuinta graiul poporuluI pentru a cuprindedatinele, credintele, viata si sufletul luI, ce minunat se infatisapana si scrisul poetic al acestuI om, netagaduit superior, ca Investita balada «Zburatorul», avind acelasI subiect ca a luI Alee-sandri, mal tarzill , «Zburatorul», opera. clasica, singura poesieepa si definitiva a luI Eliade, pe care o publica In «Curieru105:

VezT, mama, ce mit dore, di pieptul mi se bate,Multiml de vinetele pe sin mi se ivesc,

1 (Conlucram atuncY cu alti trel Intru redactia unui dictionar clasic, pentrutineril gran» L-a Indemnat M. Ghica, de la cara capita informatiT §i fAgli-duiala tiparuluT pe sama StatuluT.

2 11 judecti. astfel: (I1 vezT maT pretutindenT sigur §i neblinuitor, parchle-ar §ti toste».

3 (D. Gh. Golescu se zice GIL a compus un foarte Intins dictionar romXnesc;des. Domnul sg.-1 publica In curInd !»; p. 51.

4 Periodul V. De Gr. Papadopulo se allá, §i ni§te note despre astoria Zi-cerilon In cOurierul romtinesc» pe 1840, p. 73 §i urrn.

5 In oCurierul romilnesc» pe 1844, p 38 §i urrn.

ELIAD CA POET. 411IIHAIDA» 163

164 TSTORIA LITERATURIf ROM1NE§11

Un foe s'aprinde'n mine, arsurY má.. ieaA la spate,ImÏ ard buzele, mama, obraji-mY se palesc.In. brate n'am nimicá gi parer], am ceva,tu ar§ita calduriY, dud vointulet adie,Cind pleopul a sa frunza o tremura u§or,

tot eringul o §oapt.ä s'ardica imbie,EA parea-ml auz scrisul pe sus, cu vintu'n zbor...

Eliad tradusese In limbs, cealaltel din Psalmi, din opera lul Dante,din Gerusalemme liberata a inf. Tasso ; in ea cintase laudele lulVodg, Bibescu, de care se vede cA. nu se putea apropia cineva cumg plating solemnitate. Fireste c acelasi graiti nobil trebuiaales pentru o poem4. epicX, iEliad, care rivnia la gloria analTasso el Insusi, voià sg. intemeieze epica romAneasch,. i, In aceltimp &Ind Blicescu coborise chipul marelul Voevod Mihai Inmintea tuturor contemporanilor, chid Domnul InsuT, mergind lamausoleul de la Dealu in pelerinagili patriotic, Ii punea pe capaciula vechiulul rAzboinic i arunca pe umerii. sAI dulamanitä a veacului al XVI-lea, ce eroii putea sä aleagg omul carese privia i ca poetul cel mai mare al neamului säù, decit peMihai Viteazul ?

intiun chit apar numal figurile care In anticitate impo-dobiali eposul grec sa latin, i poetul se InnaltA In lumi de abstrac-tie uncle se simte si data aceasta foarte rgli, neizbutind s6 fac5.altceva decit sä lege stingacili notiunl transcenden tale ca aceleace insufletiori cintecul puternic al marcial Hugo. E un. galimatiasfoarte pretentios, un adevarat exempla de sublimitate falstt. in aldoilea cut, apar boierii, vorbind, Intro ei. i cu Mitropolitul Efti-raie, de suferintele tera si de singurul mijloc care le-ar puteainlUura: Ascoala. in Domnul abia venit In Scaun nu se incred,dar inima luT e ca &Ina i, dupä lovitura de teatru a ivirilneasteptate, iatit-1 la un loo cu tineriI i bAtrinii din boierimea terirsale, fIcInd juramintul luptel färg, preget i eredintei nezguduite.

De obiceili limba e cea falsificatg, In cuvinte, ca si In rin-duiala lor, cu adiectivele de paradA, cu epitetele ornante, care in-tunecri. intelesul notiunilor aruncindu-se asupra substantivelor. Caun ecoli slab din preludiul la poema lui. Tasso, auzim

Cint armele romine §i eapitanul mareCe 'nvinsera paginif i liberarg, tara.

E vorba de «Principal i Finitul» lucrurilor lurnii, de «Eternalprè-potente, care e Dumnezeil, de «carpateul crestet», de «svolul»

care e zboria, de «custodul dormind In a sa lance», de «dantazornet zgbalelor spumate», de «savil appendute», de «glmfArl bizan-fine». Dar acest om era prea vioiü ì patimaq, prea legat de felulde a se exprima al poparuluï, din care se ridica.se i In mijloculcrtruia trXise, avind Insuqií sufletul luI, pentru a se tinea vegnic Inaceste regiunT de mAretie teatra15,. Va fi, neapArat, tIrlt Oltra rea-litate i chiar valgaritate, care-I vor Invia Insg. stilul. A§a, elnd evorba de TurciI din ace], timp, pe care el nu-1 prea cun.oa§te fusa,a§ezInd llngä MihaI, lîngä Eftimie Mitropolitul, lîngä Banul Mantakiti 11120 BuzestI, personagil de inchipuire räul nemerite, ca Vite-jescul Aga, Luca Lupul, Radul BhrcAnescul:

Tureil de-aeum sInt loaze, borfag, suferitl trintorT,Punga§Y, en punga seaca...

futre d'Uva el deosebe§te pe Ieniceril camXtarI din vremea lulAlexandru-cel-R15. :

AceT ce 'mprumutarit pe Jatatul de Lisandru.cumpere o tara ea stt o poata, vinde

spre a-§1 lua lar bathl, luara, Cu gramadaVeniturile teril, cu oatnenT impreuna.

Sail aiurea, In cursul aceluial dialog al conspiratorilor :

Aicea e marghiolie mare,Cti e hiclean paginul §i nu §tie de lege,

dad ieaLa astfel de 'mprumute o camata prea mare.

SfetniciI îT zic Intre sine «badeo», «tAtutA», «tize», ceT fudulse califia de : «capete tatuiate» i che alte cuvinte culese, ar fizis Eliad col cu teoriile, de la «dulap» salí din graiul tmAsca-ricilor».

Alte ori scrisul, schilodit In pompa falsK a descrierilor sail ex-cursurilor filosofice, 6apNIA natural i coloare cind vorbirea vremiaja din tovarK§iI «erouluI» are de scop a manifesta sentimen.-tele politice ale autoruluI, mai ales prin acele alusil usturKtoareIn care e meter.

IatI pentru boieriT ce fac intrigl cu Muscalil :

Acuna 1T veg e'aleargá dupa gratiT straine,Impleteaseit eoada Cu banda baronala,

cruel sa mí-§T atirne pe-un piept aedo virtute,SIL iasti, de vinzare ea marfa necatatit,

/ALIAD KMIHAIDA» 165

166 ISTORIA LITERATURIV ROMXNEF)Tt

Pe clnd :Boier e meserie de apararea teriT,lar nu nobilitate, cacT nobil tot RomlnulA fost Intotdeauna, ca cetatean, de Roma!

Domnul 41 are partea sa, cind se vorbe§te de felul cum se ca-pt stapinirea i de schimbarea total pe care ea o aduce In fireaomuluI celuI mai bun, de altf el :

...5tiT cit 'n timpiT no§tri'Domnia n'o lea nimenTCu degetul In gura.

E bun biet tot RomInul,Ci jar& dracu'ntr'Insul cum s'a vitzut calare,Cu buzduganu'n mInit...

Pentru protectoratul rusesc, pe care, de la o vreme incoace, caprieten al lui Cimpineanu pentru site motive mat grele delamurit il ura§te :

Nu vit 'ncurcatY cu §oangherT ì cu PuterT de astea......ProtectiT de-al de astea

La nepoteif no§tri or sit li dea prin piele,

cadi cite un prieten de felul acesta...C'o mina lungA, lungii,

Supt masca de credintit confrate se preface,

pentru servi interesele egoiste i exclusive.

Deci e mal bun regimul de suzeranitate turceasca :

...Despotul de-altit lege,Cu. nu prea §tie multe, IncaT te 'nvata, minteSa prig fi om °data. Sa. §tig cit Turcul scade,Cad legea IT e oarba §i-atuncT cre§tinul, neted,I§1 iea cele pierdute

precum va face scena e In 1594 Grecul, scapat prin staptnireaturceasca de «titlurl bizantine»

nu-T ritmase rele,DecIt citzute templurT §i-aducere aminteDe glorie strabunit servatit (sic) Intr'oCurata §i ; §i suvenirl c'aceleaReIntregesc popoare...

Prin astfel de versUri Eliad, nul ca poet Eric, foarte hazliü cafabulist, dovede§te c ar fi fost in stare a da o frumoasa poema

LIAD CA POET. AMIRAIDA>) 167

epica, plina de scene reu§ite §i de dialogurl seinteietoare de ideT§i avind in forma blajinatatea cuminte, adin.c strabatatoare a nea-mulul.

e un merit pentru dinsul §i acela ca a Incercat,el celcad, in «Aprodul Purice», Negrut versificase numal cronica,F

genul epic dupa marile raodèle pure din Italia.

Niel spiritul luT de Intreprindere culturala nu slabise. inca din1843, el facea publiculuI un apel pentru tiparirea, cu capitalulresultat din actiuni de cite zece galbenI, a uneI serif de tradu-cerl din eel maI bunl scriiton, vechI i noI, aI lumiI, §i cu acestprilej el declara ca are «operele lui Bulwer maI gata» 1. Se gindiIn 1846 a da o «Biblioteca Universala», In care sa se intiln.eascatraducerile din «Curierul» §i altele, anume facute pentru aceastacolectie. Pentru douazecI de ximparate§tI pe an», erail sa se ca-pete subscriiton din «Romania toata», - - carora el li cer§ia,«mendicit», «luminarea §i mintuirea natieI», vrind dejeclere In sine §i stima de sine , 21 de volume de cite 25-30 decoll.. Se alcatui §i o comisiune de traducatorl: Aristia va da peHomer, Eliad insu§I pe Guizot, Herodot, Dante §i ceva dinGeorge Sand ; NegulicI va traduce «Martini», iar NenovicI peXenofonte. Subscrierile fura bogate. Se §i aduserg, pentru aceastaprese speciale In 18472, §i lucral incepu.

Supt innurirea revisteI luI Eliad, ai carel traducaton sint §i I.P. Brezoianu §i altii, pomenitI maI sus, se incepe §i o versiune din«Don Quixote». Cu ajutorul unor libraril noua incepuse, de al-minterea, In Bucure§ti o noua serie de traducen, care se deo-sebe§te de cea din 1830, poate printr'o limba une orl superioarN,dar §i printr'o maI mare nesiguranta in alegere. Astfel apare Inromane§te la 1846 Corricolo de Dumas, de fapt musa, una din celemal bune schite ale acestuia ; in 1847, S_peronare, de acela§1scriitor. Peste un an, D. lio§oiti da un volum intreg de traducendin George Sand. Alte traducen de romane francese ati fost citatemal sus. Adaogam cá tinä'rul boier N. Racovita n'a tradus

Curierul .Romeinese pe 1843, pp. 13-4.2 OumpAraturY ale luI Eliad In Ardeal la Inceputul luY 1845, In (Foaia

pentru minte» din aceat timp.V. §i Curierul run:Amen» pe 1846, pp. 100,109 §i urm.

168 ISTORIA LITERATURI/ ROBIANEITT/

«Carol a1 XII-lea» al 'at Voltaire, dar i Claude Stoc. Pitarul S.Andronic, redactoral «BuletinuluI oficial», a o traducere a nu-vela «Radu de la AfumatI», scrisli de un Frances a§ezat la not,Buvelot. «Demoasela .Alecsandrina Magheru» traduce, cu lauda lutEliad, Bélisaire a1 Jul Marraontel, dedicindu-1 bit Voda Bibescu 1.Negulict da «Scrisorile catre Sofia* ale lilt Aimé Martin, apol«Zestrea Lizetel», «Clotilda qi Edmond sau Iudita francesa», pre-gatindult astfel stilul pentru a fi, din Octombre 1845 ping, in De-cembre 1846, cind se intrerupse aparitia foil, pe citava vreme,redactorul exclusiv §i singar responsabil al «Curierulut», din carefea, precum vom vedea, local de adunare al unor tinert carin'aveati mat malt talent decit dinsul dar hrrtniaii o ambitie matmare. Eliad traduse fabule din Viennet, in a§a chip inch fac im-presia unor puternice §i. spirituale lucrart originale 2. Stoica, In

tradusese de mult Cea din urma zi a unlit' osindit la moartede Hugo, pe care Eliad o anunta, aratind a prin democratieprin intrebuintarea limbit poporulut in biserica am intrecut mora-lice§te pe Apusent, a caror civilisatie «sa li fie de cap» 8.

Inspiratia hit Eliad e, de sigur, i la basa aceleI bune «Colectitde nuvele», care se publica In Bucure§t1 la 1847. Sint in aceastaeleganta carte nuvele din literatura francesa contemporana, deGeorge Sand, ce era pe atunct la apogeul gloriel sale, i de altiT,mat putin vrednicI de a fi tradue ; ca traducatort figureaza BA-lacescu insu§T, P. Teulescu, pe care 1-am mat' !blank, M. Cos-tiescu i D. Mopiii. De alminterea, insue. «Curierul de ambesexe» era mat malt o culegere de nuvele traduse din frantuze§te.

in alt capitol va fi vorba in legatura cu ivirea i formarea ti-nerilor, de rostul literar al foil politice a lilt' Eliad, «Curierul ro-manesc», care intrece ca noutate, vioiciune §i. sanatate de cele matmulte ori publicatia literara «Curierul de ambe sexe».

V. TANCU VICILRESCU I OPERELE LUI COMPLETE.

De la unul tot a§a de vechiti ca i Eliad sosise o poe-sie la «Propa§irea» ie§eana, dela acum maturul Iancu Vaca-

I. §i cCurierul rem:Theses pe 1844, pp. 185, 225 i urm.2 Curierul romb.nese» pe 1846, p. 57 §i urm.3 cCurierul romniesei pe 1840, pp. 112-4.

IANCU vAcktracc §I OPERELE LIA COMPLETE 169

rescu 1, care, in La Elisa 3, cinta pe fiica, de curind stinsa, a luIC. B615.ceanu astf el, Cu oarecare innaltime 'frica i cu multe gre-seti de limba :

Seraf egtT ; n'o maT jelitl...Auz pe Ingerl se-intrebind...

VAcarescu, de alminterT, isT mintuise acum ou desávirsire ca-riera, vioaie doar in ceï d'intiiìi. anl aI tineretet Ofiterul VoinescuII, in numele Asociatiei literare, insufletit apoI, el personal, de orecunoastere sincera a meritelor acestuT innaintas, si poate incadoritor de a face o faptá placuta luí -Poda Bibescu, a dial sotie,smulsa de la cel barbat, dup. o huna iubire, cunoscutatuturora. era vara lul Iancu, avea sa dea in curind operele com-plete ale acestuia, adaugind la ele, fára a semnala prin nimio de-osebirea, versurT de-ale Vácarestilor mal vechl 8.

tntilnim in acest volum, de o executie in adevar princiara, bu-cunoscute, schimbate numaI arare orI si in putine locurT,

astfel Prim dvar a Amorufiti are aicI ca întäiü titlu : «O zi si onoapte de primavara la VacarestI».

Se vede apol, intr'un sir de poesiI, tendinta ambitioasa de asui coasta, grea pentru picioare asa de slabe s ail obosite, careduce dtre marile adevarurI abstracte, sail de a descoperi o tainapoetica superioara, de care se pot apropia numal ceT in adevarchematl §i inchinatI numaT poesieI. In silintele sale, nepotrivite Cuvirsta ce avea §i felul sail de traiii, care-1 imbatrinise innainte devremé, el uita limba si trezeste zimbetul, orT de infatiseazä, astfelun tabloil de noapte cu luminá de luna :

Lin reviirsa lucealaArgintuluT SelenaPe cregtetul al stInciT.

1 Mama poetulul se stinge numaT In acest an, gi atuncT serie fiul sáil bu-tata de tInguire apocalipticg din care s'ait citat cIteva rindurT, ea probg, deAA gust gi de stil rail, In vol. I. V. cCurierul romAnesc,, pe 1843, la n1 3. Deaid afläm cá sora poetuluT, Maria Balticeanu, <a fost cea d'intlit, dar, istori-cegte vorbind, cea In Tara-RomitneascA, cara dat copilagiT aInvita limba patrieT mal Intáiti i printr'Insa a Tara in alteles. Cf. (Curierulromrtnese, pe 1844, adaos la n-1 47 gi n-1 139. Pomenirea mameT lul Vtickeseuo face Eliad InsugT In envinte frnmoase ar fi o bunrt bucea de Carte deeetire.

2 P. 200.8 Colegie din poesiile d-lui Marelui-Logofdt I. Veicdrescu, tipitrite en

fondurile Asociatiel Literare ; 1848.

170 ISTORIA LITERATURIf ROlaNE§TI

orl in alte doug locurI, tot a§a de putin fericite :A tuciuluT mugireBAsbombaie cu pompacity lAcuiesc in poalaP'acest, d'acela mnnte.

Cum se vede, cgpetenia de odinioarg a poesief romgne§tI, acelspre care se Indreptaserg toate sperantele, invgtase, invgtase muli.de la Eliad in ultima liff fas 1 de reformator italianisant al scri-suld romänesc, peste eare se credea dictator din ralla luI Dumnezeil.

Filosofia din bucgtile sale despre Adevgr e bogatg in astfel degalimatias, al cäriff vers chiar e o ciudätenie compromitgtoare :

OrIcind o va aduceSpre folosNeincercatilorPltima§i,OamenT de toatit treapta...

Saù:Din toatA partea cap,Cap luT va fi i coada,

Off ca imprecatia :Mi§A, sticloasl,Inghetatit,AlcAtuitil,De urg, trindAvie,Nefiitoare.

Momia n'are o mal mare inngltime decit in aceastä.care stricg frumoasa icoanä a candeleI ce se pierde luminind :

A§a §i omu'n viatXtSa arza dator este,Slujind pre omenireaCe'n cercu-T st6. aproapeCu felurT de relatiTDe rangurl §i diplome

setea de cordelL

qCeasornicul indreptat», care vi-a aflat ad.miratoril, nu cuprindefrumusetl mal marl.

Voinescu se plinge in Prefatg cg poetul gil n'a vrut sg aleaggmaI dese orl subiecte nationale J. Spuind aceasta, el se gindia

(S& regretlim cri Musa lui nu s'a inspirat mal des de frumoasele sub-jecte ale istorier nationale»; p. vi.

IANCU VXCXRESCU i OPERELE LUI COMPLETE 171

directia noua, pe care Q vom cunoaste indata, a talentulul lui Gri-gore Alexandrescu. Judecind mns dupa ce a dat Vacarescu des-pro Mihal Viteazul, pe care, cum s'a spus, Il innalta Balcescu,cinta Eliad i al card' vesmint Il imbraca Voda col noii, fireromantica i sentimental, cind mergea la manastirea Dealuliff

vada moastele, n'avem a deplinge o pierdere prea mare ;In adevar, pentra boierul nostru, meter in glume cupidonice,inspirate de Metastasio, i capabil doar, in afara, de aceasta, sa,

trezeasca cele d'intaiti acorduii slabe bite() lira pe care altif eraildea armoniT superioare, MihaT e doar

Fiul lui Romul, nepotul luT Mart I.

Alte or): Vacarescu se coboara 'n actualitate pentru a inchinaversuri proaste marelui- virtuoz si improvisator musical Lisztpe care Asachi-1 cinta in alte versurl", adevarat maiestre:

De al trece'n alt.& lume ca sn'nvil pe Enridice,De-al pluti, non Argonauta, Nitre Colchos fabulos,Pe furtun'aT Infrina-o §i. pe Tartar al supine 2.

saù pentru a face concurenta lui Aristia, cintind intrarea Doam-neI, ruda sa, in BucurestI, acum Scaamul de stapinire al sotuliff :

Blagoslovitilai. fil, Marie s.

saú glorificind din rasputerl pe «Printul cel Bun» 4, Cu pomenirea«steagaluf. slavi 'n gugiuman», a cmindreI cabanite» si a «auri-tulul armasar», vrednic, cum se vede, de «viteazul virtuos» !

Niel Icantoneta» romantica, joc melodios de silabe, unire neas-teptata de epitete luminoase, scinteietor joc de ideI usoare,balada poetilor celor noT, cu impunatoare nume din legenda,dulcea cintare a viersulul. poporal, inovatil ale altora sail mo-dèle de curind create'n Apus, nu puteati sa, laso nesimtitor peVacarescu. le are, decI, si el traducen )" din «Muta de Portici»,opera favorita a timpulul, «barcarole» cu «gingai pescan, vislasYcorsaff», isT are eroI ca Oscar si Zelina. in alt gen, «Piaza Rea»pretinde sa intreaca, tragica Cloanta a luT Alecsandri, caci doaraceasta are in minile ei zbircite

1 Pp. 141-2.2 Albina pe 1847, P. 18.3 P. 147.4 Pp. 147-8.

cariAga povestesc gi spun,

ef nu stiù sá, vorbeascá, cu boierul si, decI, mc dumnealul nu stiece s5, ni spuie nouX. Anumite taine nu se maY pot inváta de la ovristá tnnainte, mal ales cind ucenicul e o persoaná, a§a de si-raandicoasá.

cind al mintuit de rásfoit cine 1-ar putea ceti in adevár ?uriasul volum, plin de copiláril, de non-sensurI, de stingace

imitatil si. de rivnirl zádarnice, te ginde§t1 ce bine ar fi fácut Vor-nicul Iancu sá, rámlie in cercul sgil de societate, sl-si cinta zinelesi stápinele in cámáruta umbroasá, pliná de mirosul dulceag alodogaciuluir i, doar, O. se zmulgá, de la usoarele versurY ale in-chinárilor amoroase- pentru a ságeta cu o epigramá ad hominempe un tovargs, n.esuferit, de nume mare §1 de boierie, ca in 1:

Vel mincinoase boier prea mare...

Desigur cá, pe acest hátrin cu totul sfirsit n'avea de ce E4-1 in-demne la lucru noii Boliac prin aceste frumoase versurl cltrepoetul care-Y «crease musa» :

Etern tot dellsatti s stea eètera ta,ZefiriT primrtveriT, a dragostel zimbire,Cintarea filomelel, a viselor uimireNu va mal imita ?

172 ISTORIA LITEIRATURII ROMXNEtITY

De singer bate,De-alun nuiele.

§iFrige i fierbe pe treT

Ca si. la Alecsandri, pe care-1 cunoaste deci si nu vrea sa-1 lasea domni singur, craiì ttnr, plin de viitor, si aid aleargá zinelerele, Ielele, dar, in locul graiulu limpede, chiar cînd imbracI tainelehide ale superstitiilor pgîne, Asnná silabe capricioase, ca inexcursiile 1111 Eliad prin Rajá. i Iad :

Hrum, brumb, burumbIn zád.ar vin

Baba Neacga, mog Crleiun,

1 P. 301 gi urm.

CAP. VI.

I. Poetii noL

GRIGORE ALEXANDRESCU.

Pentru intaia °ara avem in t(Propa§irea» pe G-rigore Alexandrescuca prosator. i aceasta prosa, asemenea cu a luT Alecsandri--caclaicl sint amittirT dinteo calatorie la manastir11,inseamnä, prin aceia,ce nu se intilne§te i la tinarul poet moldovean, o nouä, directieIn sufletul targ al creatorulul poesiel moderne a Rominilor.

AlexEuadrescu n'are gluma upara, ci numaT satira ascutitaironia amara; el nu ride din toata, mima, niel nu ztinbe§te cu ne-vinovatie, niel nu face spirit de salon ca Alecsandri ci arenumaI risul batjocuritor sail tragic al celor ce cunosc prea multviata. La manastirT nu culege, prin urmare, pove0I din trecutscene ridicule ale presentuluT, el nu se duce acolo pentru aveaamintirile personale, ci, cu sufletul strabatut de maretia priveli§tiTunuT trecut ce se pastreaza numaT in parasito i ubrede ruine,cu ochil de visionar indreptatT spre fantasmele ce rasar, cind aù culsa se infatipze, din pacea umedä, a mormintelor strabune, cu urecheagata sa prinda §oaptele ce intovarapsc strecurarea fantastica a eroilor

MaT avem In Propei firea, de un scriitor muntean anonim, Citeva zile pemunft , p. 269 gi urm., 315 §i urm. Se vorbegte de petrecerea luT Alexandrescu la Floregtil luT C. Cantacuzino, de Sinaia, deplIngindu-se, fr Intelegere,lipsa unuT stil romitnesc In architectura gi pictura religioasti, ale noastre, gise citeazit versmt In gen poporal, ale luT Alecsandri. E de Boliac, cum sevede din descrierea cálittorieT acestuia, prin tilurierul romanesc» pe 1846.

174 isroam. LITERATURIT ROMANETI

mortI, In aceastA dispositie, cu aceste simtiii merge el la m4,-nAstirile oltene ca un hagiii ce se duce la Ierusahmul patimilor§i invierif Domnulut «Ca operN. de arhitecturA», serie el, caren'avea pregAtirea trebuitoare pentru a intelege §i acest fel de fru-muset6 si armonie, cmAnAstirea aceasta (Cozia) nu se deosebesteintru nimic de cele mal multe». Dar «zgomotul valurilor care udA,Innaltele zidurl §i se inchinA, in treacAt tArinel vitejilor», acela11 stApineste, crescut prin inchipuire, de la inceput.

Nu-i vorbeste blinda cAlugAritA. Teofana, nemingliata maicl aluI Mihal Viteazul, care §i ea zace supt lespezile, de atitea oilrAscolite §i profanate, ale Cozie, dar Mircea BAtrinul, strAmo§ul,intemeietorul §i apArAtorul de tarA, el care fusese pus de BM-cesca in cel d'intiiù rind printre organisatoril de osti al lumil, else trezeste din mormint si stA, viii, trist, dar plin de mAretie,innaintea until vAzAtor care-1 poate intelege. «indeplinind», seriepoetul, cu obisnuita lul cumintie sfioasA, clipsa talentuluI prinentusiasmul pentru slava nationalA, plAtirAm un bir de laude ne-destoinice l».

Acest qbir» 11 avem, in «PropAsirea» chiar, cAreia poate sl-Ifi fost trimes in acelasI timp cu notele de cAlAtorie. E cea mgfrumoasA din poesiile luI Alexandrescu §i cea mai impresionantAevocatie eroicA, cea mai evlavioasA rugAciune dire trecut pe careo cuprinde literatura noastrit intreagA. Iatrt vedenia :

Un mormint se dezvale§te,0 fantoml Innarmatit din el ese: o zitresc ;Iese, vine Tare termurT, stA, In preajma el prive§te:Mal InnapoT se trage ; muntiT vlrful II clittesc.

Oltul trebue sA spuie cine e viteazul care a trecut pragul mor-mintuld ca pentru o luptA nouA pe care s'o fi uitat :

Transilvania-1 aude, Unguril se Innarmez.

rid time. invie acum, la chemarea poettilul, ca unul cepAstreazA, traditia istoricA a veacurilor §i. chipurile impAratilor sicuceritorilor ce i s'ail oglindit in unde :

Oltule, care-al fost martor vitejiilor trecute§i al taberelor vulturT pe-a ta margine-al privit...

Dar nedumerirea se risipeste: cavalerul se destAinue§te a fi

1 P. 123.

Noi cetim luptele voastre cum privim acea armurilCe un uds.§ odatt In rtzboaie a purtat :Ne 'ndoim dac'a§a oamenT Intru adevdr ad stat.

NumaI stirsitul, cu consideratiile, In moda veaculul: al XVITI-leafrances, despre Progres si Itazboiil, e mai slab, si cam tirziti vinmelancolicele versurl ale incheieril:

Ale valurilor mindre generatil spumegateZidul vechitt al mtnlístiriT In cadentt, 11 izbesc.

in descrierea 'n prosa, Alexandrescu da un comentariti folositoral poesiet «Stapinul Tibrulul», cu care ar fi fost aplecat O, con-funde pe Mircea, e Traian InsusI, al carul drum pe termul OltuluIsi-1 amintise poetul : «asteptam sa vad vulturul tabereI fluturindInnaintea invingatorului». Dial sint acolo, pe l'haga IntepaturI laadresa uneT cmarl persoane», deprinsa all arata maiestatea batíndpe surugil, si pe lInga ironia romantica, neaparata, a puricilor demanastire, «geniuil ce triumfasera de pielea noastra», o suma decaracterisaif a undl trecut asa de viii In aceste locurf. E vorbade S'atina si de Vintila-Voda, de BuzestI, vnobiliI cavalerI aI pa--trieI si al libertatil», de Mihal. Viteazul, «fala ostirilor si eroulcrestinatatil», de Olt si ovalurile lul cu oapta Innecata» si chiar,pentru o frumoasa apoteosa, de DragasanI, cu cimpul de Infrin-gene al eteristilor din 1821, respectabilI pentru Alexandrescu, caunil ce ail murit pentru libertate si natie; si el isI cuprinde gindulscriind : «AceI cari mor pentru viitorul unul neam stnt vrednicIa trai In pomenirea veacurilor 1».

O elegie, slaba, apoI o fabula, iscalita mima cu treI stelute,-«Lupul, Vulpea si Gangurul», se mal afla, de Alexandrescu, infoaia dela he.

GRIGORD ALEXANDRESCU 175

Iiircea si, versul, larg, sonor, maret ca si undele ce-VI fac slujbasupt ziduil, urmeaza ; ea scinteierl ca acestea:

Este el, cum II arat6, sabia §i armAtura,Cavaler de aT credintRY sat al TibruluT sapin.

1 P. 180.

Veacurile ce 'nghit neamurl, al tail nume l'at hanit

in acel Riza§ de piatrt, drum ce duce la vecie

176 ISTORIA LITERATURII RADMINE§11

Alexandrescu a fost apol fire§te, unul din colaboratorif ceT malzelo§Y ai «Albumulul §tiintific i literar» din 1847. I-a dat veselaschitN, «0 nwitN,>>, care cuprinde, pe Rugg povestea, in stil romanticplin de ironie §i fgrg niclun adevgrat interes pentru datinile vechl,al cg,ror frumos rost Il putuse Int6lege a§a de bine Kogglniceanu,§i note pretioase, plug ail necunoscute, cu privire la poetul insu§1;el dg aceastg caracterisare a trecutului sgii de militar : «SintcitIva ani de cind, pentru pIcatele mele, mg aflara inrolat suptsteagurile armid noastre. Dumnezeil sg ierte pe aceia cari, soco-tindu-mg destinat a apgra patria de primejdil, nag insgrcinaii custrgjuirea Dungril i visitarea numeroaselor picheturi de pazg.NIscut supt o stea blindg, e sint de caracterul cel mai lini§tit,§i nicIodatg, sabia mea n'a fost in ispitg a se minji de singe. Dacgvrgjma§il teril ar fi §tiut cu ce om all a face, s'ar fi purtat negre§itcu oarecare obrgznicie, la care papicele raele aplecgrI m'ar fi o-prit de a li rgspunde. Cu toate acestea, slut departe de a regretavremea ce am pierdut cu acea ocupatie : traiul ostA§esc face peom rgbdgtor §i exact. Ciad al petrecut citva supt pgmint, in bor-deie afumate, sail in colibl bAtute de valurl, spulberate de vinturT,varietatea vrenailor §i schimbgrile soartel nu te sperie lesne. Apolcite relatil prietene§t1, cite dulci suvenire sint resultatul ace§tiI,vietI !».

Tot lul trebuie sg i se puie in samg frumoasa pomenire a po-etulul grec Atanasie Christopulo, vechiul inspirator al lul Eliade,al luY Iancu Vgcgrescu chiar, care se stinge la Bucure§tT ca Lo-gofgt titular in acel an 1847; cu acest prilej, pe Rugg rindurfpioase pentru «Anacreonul modern» cu «poesiI de uitare §.1

desfAtgrI», Alexandrescu dg §i o frumoasg, traducere a poesieI«Tovarg§1».

Dar aceasta colaboratie la efemera publicatie noug, a tinerilorse inseamng, mal ales prin stra§nica tragedie a «Uciga§uluI fgrgvoie», pling de o putere dramaticg de care nu se poate apropianiciun contemporan. În leggturg ca un incident criminal adevgrat,.poetul dg icoane tragice 7guduitoare

tn bltrIne pridurT depArtatePtirea cmt má aflu: eram cAlAtor,Dar calea pierdusem...

Copacil In preajma-ml pgreat cit 'nviazg.,Din teat& tulpina un gemAt ie,ia;

GRIGORE ArmArmazscir 177

Flihnfait, cinnplitl, vedeam crt-m1 urmeazti.O ceati turbata de lupT ce urla

Sufla un vint iute, gi luna 'ngrozitaIn spatimif vegnict trecea alergInd

Intinse pustiurT abia luminInd

ApoT de odatit In non se ascunse

Vzuiit trecInd moartea pe palidu-T cal,

«murind cu turbare» dintr'un cap pe .care el, in deznIdgj-duita-i m4care spre a se apgra, o sg-1 sfarme, ucigind fericirea

rostul tntreg al vietiI sale.lar, in a§teptarea, de osinditul flrg vinovgtie, a zileI de jude-

catit dupä alte norme decit cele dibuitoare i formaliste ale ome-Innaintea aeelui care prive0e, nu la fapta, ci la «cuget ce

este curat», e intipgrit un lianalt simt religios, care urmeazg tra-giculuI zguduitor al fatalitatiI oarbe.

In sfir§it, cind Vodg MihaI Sturza nierse la Bucure§tI, uncle min-drul Bibescu 11 primi a§a cum un suveran obi§nuie0e a primi peun alt suveran, revista trupelor muntene smulge acestuT fost °fitter,care era mal ales un cunoscgtor, inteleggtor §i un evocator strg-lucit al vitejiilor trecutuluI, «Impresia inchinatg osta§ilor rominfprilejul revisid de la 22 April 1846». Sint innuntru versuil caacelea pe care le-a chemat la viatg, cglgtoria la Cozia :

PutinT erail la numitr ostagiT RomtinieT,Dar, clnd ale lor cete pe luciul cImpieMitret Innaintarit, cu pas ritsungtor,Din sulite, din coifurT, din armele albiteLumina ig ritsfrInse pe steagul lucitor,CInd eau rApezT, agerT, Cu coame rAsfirate,Cu nkile aprinse, cu guille spumate,Mugand de neastImpar zabala ce-1Izbind supt el plmIntul i rtisuflInd omorul,La sunete rAzboinicT pe cImp IgT luarit zborul,Ca vulturT ce In aier o pradit ar vedea...,Supt pasurile mele simtiiü arzInd pAmintul

slava stamogeascn, cu zgomotul, Cu vintul,Ilusii-ml bogate mAreatit se ivi.

N. lorga. /st. lit. rm. Vs/. II. 12

178 ISTORIA LITERAT URII ROMXNEST/

Vremuri de luptg mindrg invie, Cu Mihaf-Vodg §i Buze§til, canemuritoril de la CaluggrenT, unde vintul rgscole§te incg o

...Pulbere de oaseCe tabere du§mane In treaat aù lttsat.

Acum lipse§te pentru a invia acele gloril «unirea», «vechea sim-plitate». Dar tot mal sint «putine virtuti», i «bgrbatl mintuitorl»ar face sg se vadg in lume ce pot ace§fl ergzboinicI tinerl», aceste«dragf batalioane», precum un meter priceput curgtg de pe ve-chiul juvaier petele pgrgsirif i face ca iarg* «metalul sg aruncerazel».

II. CESAR BOLIAC.

Dintre poetil mal tinerl, Boliac trimete la «Propg§irea» o plingeresocialg, inversurl mai mult bune, dar nu lipsite de stinglcil

: «Muncitorul», in care el se inspirg din modèle in prosgfrancese, tinguirile biblice ale abateluI Lamennais, represintant alnoulul socialism unit cu poesia religioasii pe care o introdusese'nliteraturg Chateaubriand

Not n'avem declt bratul, §i bratul este-al nostru;Nor nu putem s1-1 spargem (briser) In ved In /ucrul vostru:

86, mat scAdett ceva,

e mal departe spre viitor decit revendicatiile de liberalism na-tional pe eare le auzim de la ceIlalff scriitorl, cari ei insg, daii dinfondul lor.

Dar Boliac nu trebuie judecat in ce prive§te activitatea luIping la 1848, numai dupg aceste publicatiI intimplgtoare in foaiatinerilor de la Ja§I, cu cari n'a avut leggturf mal* strinse. Om foartebine inzestrat in ce prive§te lárgimea cerculul sgui. de vedere, e-nergia in exprimarea sentimentelor, mlildierea in tratarea temelorcelor mal deosebite, entusiasmul una forme de un idealism innalt,in sfir§it, boggtia de cuvinte i uprinta de vers, el serie in aceOl

VersurT necunoscute de Alexandrescu ala citate de un colaboratormantean al (Albina», care trimete un articol despre Paren:

SI cinstim vechea tarta,A viteazuluT soldat...

(Anul 1845, p. 356.)

CESAR BOLIAC 179

anY, cari sint i ceI ma bunl al talentulul sil, o intreaga operapoetica pe care o &ira In coloanele cCurieruluI Romanesc»,

deosela, In volumul pe care-1 publica la 1843, «Din poesiileluT. Cesar Boliac», partea (ca p'refete-scrisorl catre doamneleL. Vacarescu si C. Ghica), partea a doua, criticata in. dol perside Eliad1, pare a fi din 1844 i aisoI dupa 1850 supt titlul«Colectiune de poesiI vechl. i nouI» (BucurestI, Socec).

innainte de toate, Boliac e, fireste,asa cerea vremea si asa cereafirea sa poetul Libertatil, dusmanul privilegiilor, osinditorul

boierilor. De si. a scris versuri pentru lauda luì Voda Bibescu, asade putin Domn si asa de mult Villar i tovaras :

Generatia ce vine,Al tlial nume va serba

adeca generatia care 1-a rasturnat întäiú, 1-a calomniat peurma si. nu 1-a iertat nicIodata, poetul uraste «tronul» in sine sidenunta teril, Patrid.

Per cef cari te-ar vinde de mil de orT pe-un tron.

Uraste pe «arendasiT jidovT» si pe «sub-otairmuitoril» de oncemeam, cari prefac pe oamenl, menitl libertatiI, In «servl.», dar na_eazul cel mare nu-i este pe strainT, niel pe administratia zugra-vita, mal popular, dar mal cu haz, de Balacescu, ci pe boierimeaces nona, fara drepturl, fara talente, fara merite i intentiI bune,escrescenta bolnava a biurocratismultil rusesc :

Sä 'nceteze astit boalit de Pabarnic §i Pitar.

Aceasta manie de ranguil coboara demnitatea omeneasca:Sit-T §opte§tT facT Plbarnic, §i 1§I pune muma 'n §treang.

Ea se tine n.umaT din veniturl, fiecare titlu avindull «taxa»...acesteI mode, legata, basa, i cu rin iiiteres realfara titlu ne-

fiind functie i fas% functie anume lefurI si, mal ales, anume pri-lejurI de a cistiga i se Inchina totl, chiar si. «al nostru Apollon»,ski zicem : Eliad, care-SI calca In picioare principiile mal vechl,ajunfeind Pitar si

AtitT profesorl ce virtutea tilcuiescapoT declar din suflet, f6rit ranrg cit nu slujesc.

Curierul romanesc pe 1845; pp. 7-8; rAspuns dupit Foaia din Bra§ov.ibid., pp. 83-4.

180 ISTORIA LITERA.TURII ROMXNESTI

Toate semnele de distinctie, vinate de nesgtioasa vanitate ome-neascg, slut cuprinse in aceia§I luare In. :

Ce sint aste lungT cordonurT, aste crucT plIntate 'n piept?TotT ant oare de vInzare?

Ironia Eff atinge pe aceia dintre scriitorl, cari, cu mijloacele lorproprii, urmAresc bogAtia, legAturile, faima trecgtoare a lumi1 :

SAm 'nchiz In vre o casa i, pe gindurl ratacind,Sti stall eun poet In mina, cind dormind §1 cind cetind,Pe-o hirtie poleita fapte marl sa nascocesc,Sa, scrid imnurT, dedicatil la ceY ce ne stlipinesc.

Boierimea ar voi bucuros sl o stirpeascg cu total:Pentru un boier

Nu e alta indreptare decit un Robespierre.

vechea clasg boiereascg din veacul al XVIII-lea e cuprinsgin acelag clespret

Sad, daca al mied parinte, printeun chip particular,A. putut si 'nnainteze supt un Domn dela Fanar,Oare ed, care atuncea Inca nu eram nascut,Am a luT indemanare Pentru toate sint facut

Pe Fanariotl Ii urA§te, ca pe niqte tiranI vicleni. Dar cu neamuigrecesc in, sine n'are nimic acela care se indrepta cgtre Alexandru.Sutu, poetul, §i, 11 punea alAturl cu Pindar ; din po-trivg, ca i Alexandrescu, el are respect pentru eel cari au ridicatla 1821 pe pgmintul nostril steagul uneI LibertItI, care e aceia§1pentru toate popoarele.

tu vecT aste douit neamurT paralèle ai tinut:Vol atY mers mal innainte, Insa nu ne-atT Intrecut.in atitea catastrofe care-asupra-ni-at planat,NoT In vecl prietenia, In vecT nu ni-o am stricat.Asta lar' asil al vostru, §tiT prea bine-ad inlesnit

cu bratul §i cu mintea l'acel plan ce v'atY croit.

Epistolele sale laudg pe I. Cimpineanu, pe maiorul VoinescuII,§i in toate se ggse§te mijlocul de a amesteca, pentru ca s'oatace încä odatA,

Casta rea, spurcata casta, care o numim:ciocoT.

aceastg urA se recunomite i urma suferintelor pe care,In 1840, le-a indurat, multAmitg lor, poetul, devenit revolutionarcare se coboarg la faptl:

apte 111nY fuid la 'nchisoare cum altiI n'ab. mal cercat,

striga el, adaogind amanunte prosaice, precum e acela ca n'a pututsa-S1 capete «carvi, cerneala i hir' tie» si era oprit cu total

0, serie si sa ceteasca» i sa primeasca 'visite, avInd linga dinsulnumaT

Sentinela muta, care m'atinta

Credincios al libertatil, ca un Béranger, el are acel simt almilel pentru omul sarac, apasat, lipsit de ma.1 toate binefacerile

mingtierile vietiI, simt crestin.esc, pe care-1 inviase In societateaapuseana plingerile luT Lamennais, socialistul dup. Evanghelie,sentimentalul cu vorbele biblice pe buze i In mima cu iubireade oamenT a luT Hristos. i tinguirile pentru robia TiganuluT,cele pentru suferinta iobaguluIin «Munca», poesie tiparita, in «Pro-pasirea»,ail acest caracter social, care, acum intaiasl data, fienumal prin versificarea romaneasca, a paginelor luT LamennaisinsusT, apare In literatura noastra. Daca i-ar fi sa moara, de nulucru i-ar parea maI räìI poetuluT, anume ca

N'o sii OA a se 'nchinaCapetele pinglizite la opine! de muncitor,N'o sit 14d sedeanul nostru a-§T fi el legiuitor.

Nemultamit cu vremile sale, Boliac ar voT bucuros a se puteaintoarce in lumile de libertate frumoasa ale Grecilor vechT,

and, incununati cu dafini, PIndariT se preimblaPrin olimpicele lupte ode, imnuri a cinta,

dar, acest raiìi fiindu-I inchis, el afla o pläcere amara 0, se cu-funde, pentru a-si creste minia contra faptasilor de nedreptateexploatatorilar de saracie, impotriva tiranilar politicT i social', deo -potriva, In iadul suferintelor zilnice ale poporuluT. Va cintape «inuncitor», cum Am vazut, se va infiora mal ttrziii de «sila»birulul, pe care a zugravit-o in versurT care n'aù fost uitatevor raminea nemuritoare (1840).

Era o iarng asprii §i-o noapte ce 'ngroze§te,Cu furcile in brine, cu fetele voioase,intind cit pot cu fusul din caiere stufoase,

Incepe, färä exemplu de frumos pana la acea vreme, privelisteasezatoriT, i eta minclrie teraneasca e In aceasta amintire a ba-trinel vaduve, «ca iarna de albita» :

Era frunta§ biitrinul, ca el putini cu stare,Abia 'nvirtia prin curte cu carul sari ce! mare,

CESAR BOLIAC 181

182 ISTORIA LITERATURLY ROMXNESTY

§i. aceastg rugliciune din urmg. dire Dumnezeti, care singur poateajuta :

O Doamne,De rob §i de clAca§!

Nu 1ipse0e din cadrul poesieT luT Boliac nicT tiranul ce i mical satelor, feciorul boieresc, care

Pogoanele mboarii,Tot numarlt clrma§il ce-1 v/id §i se 'nfioarit,Gindind la dijma lor.

Mila o cere §i de la oamenT, de la ceT marT §i puternicT, cariapasg greiä asupra elorlaltT :

Tot spicul cu care miluie§tePe un slrac ce plInge,rodete, se 'nsute§teIn cImpurl empiree, In holdele cere§tI,

§i cu atit mal mult, cu. 61 a lor este toatg, plkerea din afarit alumiT, cum frumos o spune in gearnavalulo

0, ce de grijI ammo, de noul toalete,Ce visan T dulcl, frumoase a junelor cochete,Ce mal de bucuriY...CInd armAsaril vo§tri, cu coama lor pletoasit,Alerg i scapAr iute pe-o gbiat& lunecoasA...

Va pgtrunde, altg, datg, plecind din mijlocul petreditorilor ele-gantI, pgng. 'n adincul ocnelor, unde aflá i un lka§ al nevino-vatilor (1843) :

IncunjuratI de paznicI, cu fiarele 'n picioare,oamenI ca insecte, ca licuricY lucesc,

Cu focurY In spinare, cu fetele murindePe bolovanY In trlmbe, pe stincile sclipinde,Pe muntiT ceY de sare, pe cari se muncesc.

cer i ziva lumiT se viid albind ca stea

LocuitoriT nopiÏ cu feteleClipind la luminare i mestecInd tutunul....

aceastg, dureroasä dorintg a liberatil luminoase :Te du, b§,ditit-T zise; In lume este varl,E soare, e luming....

Cum se vede, odatg, cu mila pentru ceT miel, cari nu rtvnescnumaT o viatg, de Stat In forme constitutionale, ci un traiil orne-

nesc mai bun, rAzimat pe recuu.oasterea drepturilor muncil, aparsi cele zugräviii In poesia romäneaseg ale vietii reale, ne-impodobite, cu toate suferintile i pgrerile esi de WI.

Iubind pe teranul dat pradä, unor stgpini: apgsgtorI, unor dre-giltorT stricatl si une oil cgzut, pe lingä aceasta, bun nevinovat, inghiarele näpgstil judecAtorestl, poetul intelege i rnediul naturalin care träiesc, primind mgcar de la dinsul oarecare mingliere, eroii

Boliac e, in adevgr, si un inchingtor al frumusetelor naturiT,pe care le zugräxeste in versurT pline de coloare i energie.

Chiar de la inceputul volumuluI pe care-I analisäm aid, in «Cu-getrui», cintgretul revolutionar &I o priveliste, potrivitg cu ade-vgrul, a idilei satelor romänestr :

Chid ies pe bAtitture, pe prispele lipite,GrAmezY, grAmezY, copiil cu plete aurite,Cu grase yicioruge, ca ochiY scinteindSi mumele lor tinerY, cu furcile In briurY,Privesc /a pinze 'ntinse pe margine de AultSpuind i povestind...

Saü acestälalt tabloil de sarg:Cind soarele apune pe WI gi pe colnice,Cind satul tot se imple de vacY gi de junice,Cind sare vite1aii i ugerul e plin;Ciad rumene copile, Ilácáil numaY zale,igY rid ca dintY de lapte, se trag de mini in cale,igY spun cite o glurnk i1 ieaù un mar din sin.

Aiurea el îT aratg setea de a se cufunda in aceasta bung na-turg imbielsugatg :

S'adorm in murgul serif, cind mierla filfiiegtePrin frunzele stufoase a' unuT vechiù stejar.

Off, in alte asemenea ceasuri («O dimineatà pe Caraiman») :Decit pe-un colt un vultur lumina atingindSi buciumul din stifle s'aud pe vint venind.

Ar fi acolo, in lumea päsgrilor libere si pädurilor neatinse, eaacel phstnic de codru, ca «Ermitul» acela, al am).- dint rggaz,neaburit de relele lumil, ii descrie asa de bine si de nail in lite-ratura noasträ :

Cu soimIT çi vultitriI al vrut a locui,Cu vintul care geme, cu fiara ce mugegte,

CESAB BOLIAC 183

184 ISTORIA LITERATURA ROMXNE§TI

Cu fagl de cind pitmIntul, granit ce nu rodete..

De doT bu§tenT e u§a de care e Inchisa,patulT, a§ternutul e un frunzar de tisit,

iar, ca tovarit§i de singurAtate :Aceste vIrfurT albe, mal nalte decit non!,Pe care scinteiazit cite odatitCe din cimpiT afunde de loe nu se ziiresc.

II' place §i de toaranA, de iarna care in.cepe :CInd pomiT gglbenitT,I§1 leaptdä podoaba ce vIntul risipe§te,Cind fulgul de ninsoare plmintul Invele§te.

strAine i se n'Azar in vedenie deplinrt ; cind §i el, caHugo, se inceara in Orientate, ca «Susana»

Curmalul §i finiculSe 'ntinde In alee

au mal mult avint :Eilfratul plin de vaseSe varsg printre grIne Innalte §i frumoase.

În «Schitul», se ingrAm6desc versuri perfect turnate, care do-vedesc un siint innalt al naturil :

Mal negri decIt noaptea, maT vechi decit stejaril,

sau alte comparatii :Ca fulgil uneT jeme pe penele de corb

§iEtern pe-ace/ea§T urme,Ce turmele trecute, trecind, au Insemnat,

sauSe pierde ca tilmlia pe vinturl de apus,Ca acvila ce-aleargit sit mgsureSi-orbitit de lumink se prAvAle§te jos.

Lupt6torul pentru tin ideal politic §i social are insA momentechid expriml singurul ideal romantic, ridicarea spre Olimpul di-vin al lu Apollon, in mina cu lira fAckoare de minuni. -Atuncirepea dupX Laraartine, in «Poetul murind» :

A zilef mele cupit se sparse Ina, piing.:O lir6, clnd se sparge dit sunet §i mal tareSi arde mill curatil, chid este-a se sill*,

Poetul este 'ntocmal ca pasArT trecatoare,Ce nu fae cuib pe malurl, niel vor sii se coboarePe ramurl a se pine, ci tree, planind In zbor,

De alminterea, Boliac traduce din romanticiT de toate felurile :§i din Hugo, si din Vigny, si din Ossian. chiar.

Mal e, in sfirsit, un gen, in care el dA, nu numaf versurT, ci,Intimplgtor, bucgti *entree frumoase. Dacg-T lipseste nota iubiriTpgtimase, el ggseste u§or pe aceia a familiaritgtil prietenestT, aeomplimentelor dibace, si chiar pe a plingerilor In care trgie§te oemotie sincerg. Sint interesante dedicatiile cgtre cutare necunoscutg : .

De unde vil, Siren6.. aproape d'asteEstI fiicl tu a lariT, din spume te-aY niiscut?

acelea crttre doamna tirbeT, stantele la mormintul d-nel C. Filipescu,ngscutg, Bals, ocrotitoarea de pe vremuri a luí Paris Mumuleanu

OrYcIt vel fi de grabnic, opreste, cti16.tor:A insuflat respectul cu duhul, cu still*,Cu facerea de bine a tras recunostinta,

usa-Y fu deschisä la eV cer ajutor,

si, mai ales, in miscgtohrele versuri pe care le scrie la moartea unuTprieten din oastea cea noug, «Plingerea SantineleT» (1841) :

eS5, traiestY», strigarilm, dar el era mort:PlIngea santinela comandirulEu plingeam cu dInsul prietenul miel.

Dacg ar avea totdeauna aceiasl putere, singur, mgrturise§teEliad, obisnuia sg, spuie : «De ce nu pociú sg mg sprijin pingIn sfirsit» ? dacg, nu s'ar pierde in declamatil retorice i invalurile cuvintelor abstracte, de pare c'ai ceti un articol de ziarversificat; dacg ar fi mil cu alegere :in cuvintele ce intrebninteazgIl vezT scriind curent: «concheranl», «musarT» (mouchards), «par-fet», «belg», «belicg», «catisism», dad., In sfirsit, ar avea maIputing, ambitie de a cuprinde toatg filosofia si intreaga istorieuniversalg In versurile sale, ca Hugo, care avea insg, uriasaluT fantasie i geniul retoriceT maiestoase, Boliac, asa de bogat,de noti, de creator In poesia noastrg, si-ar lua locul, nu intre ro-manticiT interesantl, ci mai sus si maI sigur, intre clasiciT litera-turil roingnesei, cgreia i-a dat, asa cum este el, versurIt ce nu sevor uita.

CESAR BOLIAC 185

186 ISTORIA LITERATURI! ROMINESTI

Boliac maT face §i cronica teatralg la «Curierul romInesc», undepublick precum s'a spus, multe din bucgtile lul ; el tine a fru-moasg. cuv1ntare la moartea, in 1845, a lut Pack avea nu-maT 45 de anT ; ail maT vorbit Eufrosin Poteca i Rosetti. Ascris i o piesg de teatru, Matilda, care plOcu luT Eliad 2. in sfir-§it, fAcind in 1844 cglAtoria pe Dungre cu Laurian §i pgrgsindu-1pe acesta pentru a visitg i ingnIstirile de la munte pe carele mal vgzuse in parte, la 1842, impreunO cu. Nicolae Cretulescu,en tefan, Alexandru §i Radu Golescu 8, el 1§1 redacteazg, note,care apar indatO in Curieru/, §i ele slut pline de observatil drepte,de schite izbutite Ronda: din Bulgaria cari stilt mai bine im-brOcati cleat TurciT, pentrucg eT muncesc, pe cind TurciT nu ; Mu-sulmaniT din cetAtT cari spun suspinind, chid dati cu ochiT de vi-sitatorul strOin : «Se vede cg, a venit vremea s. ie§im §i de aicI4»,de note privitoare la porturl i obiceiuri, de reproducen i de ins-criptif romane §i de inscriptiT romOne§tI maT nou45.

III. D. BOUNTINEANIT.

Cu tncredere, cu o bogg,tie de cuvinte abstracte §i o u§urintg.de vers fOrg, pgreche, fgrn ideT însä, fOrä sinceritate, simtire, fOrg.putintg de concentrare, de. mOrgenire, de alegere, de autocriticg,naiv ecoil sonor, se inati§eazg, Tache Bolintineanu, fiul unuTarenda§ aromin de la Bolintin din Ilfov. E intgiti, dupg un de-but la «Curierul RomOnesc», colaborator harnic al «Propg§irif».Acolo, in bucAi poetice elegiace, care samOng perfect una caalta §i nu lasg in minte nicTo urmg, dupg lunecarea zOdarnicg, avalurilor ritmice de silabe armonioase, el vorbe§te, alintind ju-mAtAtT de notiunT cOpItate la intimplarea cetirilor in frantuze§te,creind cuvinte, cu o aiming incon§tientg,de «serT suspinoase»,de «naiade rgcoroase» care «cint6 amoroase», de «trubadurul dupgcale», care «udg coarda harpeT sale», de «vorbe copiloase», de

1 Curiend ronadnesc, L c., p. 77 i urm., 81-82.2 Ibid., p. 83.%Ibid., p. 224.

P. 335.5 Pe cind se tipitriaù aceste note, Bitlacescu, 5i el colaborator obi§nuit.

al (CurieruluT romtinesc», le lug, In batjocur6, tipiirind, In aceia0 revistà, pa-rodia sa, cam greoaie : tRelatia voiagiuluT ce am Ricut cu tata In deal».

D. BOLINTINEANII 1 87

P. 152.2 Mal gAsim In (Propl§irea» §i pe un poet muntean anonim, care cinta

(p. 239) pe «d-na A. F.».

ingerI blinzT» §i «imnurI de filomele». Odata se arata suspinutVomaniel :

Ciad frumoasa RonagnieDin suspine va 'nceta

In blinda-1 armonieCu un glas de melodieLibertate va cinta

Mai pe urma, bitio «Barcarola», jata. «luna luminoasa», ca «osalba de rubine» (!), §i totu§I omul lcicreimeazei i suspint :

SuspineOmul scoate acanallad.

Plinge §i «draga luT frumoasa», mal alesPlinge, plinge nencetat.

In «Noaptea la morminte», ceva maT precisa §i cu unele ver-surf ce rasar din aceasta dulce monotonie plingácioasa, ea :

PrigoriT de ape, ciuvlicAle rele,Vultiiril de Talud Cu penele grele,

luna are «blinde rubine», In loe de argint sail aur ; clopotulse aude, e «ca harpa plingeitoare» ; chiar «vulturil ca negre pene»,cari In prosa tac noaptea, tipa, dar nu de setea praziT, de furiaiubiriT salbatice, de betia plutirilor innalte, ci de melancolie :

§i el cu lene.

Numai mortul speriat de tramete e maT barbat ; elVeni urlind spre mine.

Dar «arama duioascl» a clopotulul restituie fondul cenuiù,§ters,prin care numaï rar §erpuie§te un fulger 2.

Bolintineanu publica §i alte bucatT, in «Curierul románesc» pe1846-7, §i in «Foaia» de la Bra§ov unele, ca «Ruinele eetatiTluiTepe§», Amase. chiar in acele paginT de vechiil ziar uitat ;dar el apare indata, la 1847, innaintea publiculul, cu un intregvolum de intaie tinereta, foarte elegant, pe care-1 publica «Aso-ciatia literaray.

Colaboratorul «Propa§iril» era inca foarte tinar, i tot de «vristainca tinara», de «copil, ca sä zic a§a», vorbe§te el declarimil ru-

188 ISTORIA LITERATURLI ROMXNESTY

gator a «oil ce critica ar fi de prisos» §i in prefata acesteiculegerl 1.

Volumul se deschide prin cunoscuta tinguire pentru «fata tinatape patul mortil» :

Ca robul ce cIntg, amar In robleCu lantul de brute un aier duios,Ca rlul ce geme de grea vijelie,Pe patn-mi de moarte et chit dureros.

Aid e avint §i limpeziciune, stilt comparatiT izbutite, dar nutrebuie sa credem a elegia luT Bolintineanu, a lirica luT amo-roasa §i filosofia luT poetica se ridicrt, maT sus decit nivelul atinsIn versurile din «Propa§irea». $i aid e o natura falsificata, «paseriCu suave cintarl», «aure lunite», ce «dorm gratioase», «filomite»,«nori§orl», «roua suava», «carul zileI de amarant».

Iubirea, gaping netagaduita, vorbe§te alintat §i copilaxe§te, darfara haz §i fr nevinovatie : «dulcile frumoase» «piing neincetat»,de i, «tinere Boil», ele se pot mindii cu «cu cosita d'abanos» §ibuzele trandafira ca o rosa off roii ca «garofita».

Partea personalei e tot a§a de nelamurita §i §tearsa, cu

...fratele Until., a eiruia junieCa rIu§or de lapte luase cursul lin,

cu tatal grieten i parinte», Cu simtirea plat:Ana pentru cine §tiece «copilita, tiara suflare», care i s'a infati§at ca «o floare na-turala,».

Bolintineanu a vrut totu§I sa imite in balada pe Alexandrescu,spirit mal greoiii poate, dar, de la inceput, ap de matur, In evocarealuT Mircea la Cozia. Bine inteles, Bolintineanu nu §tie, nu simte §inu poate crea, din noii acele vremuil, supt infati§area lor deose-bita, saü macar in proiectarea uneT lu.minl fantastice care transfi-gureaza chipurile asupra carora cade. A cetit paginile palide alelul Florian Aaron, maT curind cartea francesa a luT Kogalniceanu,§i va fi urmarit, de sigur insa .foarte distras, literatura istorica

(Colectie din poesiile d-luY D. Bolintineanu. De fapt, Bolitineanu, fiularendagulul Cosmad, Aromln, ì al sotie1 luY, moarte In 1831, se naseuse, dupt,soc6telile biografuluY sit% la 1819 (Anghel Demetrescu, In Analele ¿iterare.din 188.5 i urm., p. 69).

noug, in «Propa§irea §i. «Magazinul istoric». Dar a prins numalanecdote §i. nume cu mireazma de vechime, ceia ce i se pare deajuns pentru a incerca, 'din. aceste patine elemente §i cu un a§a,de sarac fond personal, sit intemeieze, dupg. modelul hit Hugodin «Odes et ballades», balada romaneasca.

daca macar povestea ar fi bine infati§ata! Dar Bolintineanunu §tie, de obicelil, sa istoriseasca, iar sg, dramatiseze istorisind-§i balada trebuie sä. faca aceasta Inca mai putin. in loe sa deami§carl, in loe sa faca a scinteià sufletul in dialogurl, el presinta nu-maI, supt alt titlu, acelea§I doug,, treI scene stereotipe, in care credeca poate izbuti maI u§or. Une oil e un ospat, solemn' ca in roman-tica istorica din Apus, cu vinurl scumpe in pahare de cristal, caorbitoare lumina de facia §i. torte, cu aspri razboinici odihnindu-§Imu§cliii incordatl in lupte, ca Doamne §i. domnite, jupanese §i.jupanite, albe, balal: sat." oache§e, cu gene lungl, buze trandafiril§1 glas de argint, care §tiil totdeauna pe de rost retorica lui trans-parenta, aeriang, fluida ; fara a uita pe bardul, venit §i. el dinFrauta lui: Hugo, bard in care recunoa§tem pe un paj, care, faramacar sail schimbe hainele, a invatat o romaneasca a§a ticluitäincit mg cg, s'ar putea intelege qi la Paris :

E splendidit masas §i vinurT strkineSe vars6, spumind.,.

Numal intre o§tenI, Mil Domnite §i barzI, e dupa «Doamnalull Negra §i bardul»,dupa «Doamna §i scutierul»,«Cea din urmanoapte a hit Mibaï Viteazul», care avu un mare rasunet §i ins-pill un frumos desemn al lul Aman, pictorul epocel urmatoare,ce pgstra cultul lui Bolintineanu. in sfir§it stilt §i mese faiä atitealacriml §i fail atita tragedie, in care cintaretul

Are plete albe §i optzecT de anT...

Cornurl de vinatoare Amnia ca in vechil codri al fendalilor,trezind, nu groaza fiarelor, ci induio§area omuldi simtitor, atinsde u§oara boala, de morbidezza romantica :

Dar cind sund cornul, nu §tbù ce simt eit,Cri. un rtil de lacriml udit slnul miert,

Un Domn mare intilne§te pe o fatg, din popor, pe pastoritasaracg. §i-I. face, destul de banal, trebuie sg, recunoa§tem, pro-puneff ca acestea:

D. BOLINTDTEANU 189

190 ISTORTA LITERATURd 110MINE§TI

Vin' de ma, skrutfi, tindr6, fetita,voiti face tie salbli. i rochiä,

Ceia ce, spunem de 'nnainte, nu se cap.ata niclodata de la eroi-nele acestul poet, alintacios, da, insa foarte moral.

Dar si un altul refusa unel tinere domuite copacul ce-1 um-breste de mult i deolar c n'ar da acest plop uscat, chiar

Dindu-MY dalcea elepte anl ca s'o slrut.

Un cavaler, o Domnitil

Rumeng, suavg ca o garofitii,(Rosele §i crinil pe fata-I se'mbin)

si, In plus, o aspra matrona Cu morala spartiata, stilt persoaneledin «tefan-cel-lfare i maica sa», in care, dupa o zugravire ru-sinoasa a mareluI eroil invins, care plinge la portile cetatiT, seRude Indrumarea din partea mamei sale catre o noua lupta, fie

mintuita Cu moartea.OstasI tree In cîntecul lor eroic, care se schimba prea putin

pentru a impresiona trainic Ferentarul DomnI primesc Inaudiente solemne ca in tablourile luI Asachi, care ail totusT oseriositate clasica pe care am cauta-o In zadar la emit luT Bolin-tineanu, cari ail totT si o cununita de trandafiri pe plete «ceausulde vinatorT» se opreste cu «calul in spume», pe cind

DiutariI cintit, hora se 'irvirte§t,e,

«pandurul batrin» vine si el la rind in defilarea istorica.Fireste ca aceasta patrundere In poesie, i inteo poesie care se

poate intelege asa de usor, si de °amend filra nie,lo cultura lite-rara, a chipurilor istoriel nationale, orIcit de slab si monoton arfi fost ele zugravite dupa acelasI sablon, are insemnatatea sa.Aceste versurT, intovarasite maI tArziil si de music/ i cuprinzind,de altfel, ele insele atIta element musical, raspIndiail intre aceIcari nu invatasera in scoala nimio despre trecutul terd i neamuluT,cunostinta oamemilor marl si a impiejurarilor insemnate de pevremurl. Fiecare bucata aprQape cuprindea in sine o morala,aceiasl pe care o cunoastem si din scrisele altor contemporard,maT ales din BucurestI,In rindul întäiü Balcescu, de la careBolintineanu capatat fara îndoialä ideile conducatoare. Razi-mata pe trecutul eI neatirnat i vitejesc, tara trebuie sä tinda

Sati :Du-te la bAtaie, pentru tarA morY,

i-tY va fi mormintul coronat cu florY.

Alta data. :

Cela ce se bate pentru desjugare,Are zece brate, zece inimY are,mime de fuel

In aceste enuntarT de principil este §i un optimism care facebine, ca §i In acestelalte versan, care proclama, nu fara un far-mec poetic adevarat, credinta in sufletul fara sfir§it :

Dincolo de moarte e ziva mula,Dincolo de groapl, viata nesfirsitA.

intorcindu-ne la insemnatatea poesieT lui Bolintineanu pentrupopularisarea crezulul politic al generatieT nona din Muntenia, nuse ponte trece en vederea folosul ce ie§ia din amestecul necontenitintre istoria undi principat §i a celuilalt, din infratirea supt ace-iasT aureola poetica a eroilor din amindoug terile in care traia, §idutea cam aceia§I viga, acelal neam. Nu i-ar fi fost ingaduit poateunuI istoric niel 1111 Kogalniceanu, nici luT Balcescu nt pre-sinte viata intreaga a neamului intr'un singur cadru; acest poetputea; s'o faca, insrt In toga voia i ca toata caldura patriotica dinsufletul s.ü, lipsit de energie, dar ata de impresionabil !

Afarrt din acest domeniu al dogma politice de Iibertate, de luptapentru ideal, de Unire romaneasca, el nemere§te rare orT versulcare izbe§te §i ramlne in amintire. induio§at §i, decT, induio§ator,se dovede§te el numaT In dona locurI din cuprinsul acestuT d'in-táiìi °data, in descrierea fugiT luT MihaI-Voda invins :

Singur el so luptA in aceleUnde somnul mortiT a culcat pe-ar sAY,

§i apoT,...Stindardul el desfA§mind,Cutre sin II stange, InditrAt entina.

spre libertate §i, pentru aceasta, s alba Innainte de toate grijade a dezgropa vechea arma, 'de a o curati de rugina, §i de a-Iascuti tai§ul. Aceste ideT se cuprind acum In versurl energice, deun luciu metalic :

CeY ce poartri, jugul §i-a trai maY vor,Meritit sh-1 poarte spre ru§inea lor.

D. BOLINTINEANU 191

192 ISTORIA LITERATURIY noxaNzymf

E aid, de sigur, mal mult decit o amintire din acele «Orientale»ale lul Hugo, unde Vizirul fArA noroc plinge armata sa distrusA:

La voila par les champs tout entière sernée,

tabloü pe care poate sa-1 fi avut In minte, el care se aprinsesede lumina royie, fantasticA, in care pluteyte RAsAritul creat, altfelde cum este In realitate, de marele poet frances, yi care inginadupg dinsul :

Am seraiurt plineD'aur i rubineRoabe patru mil,

innainte de a da, In «Florile BosforuluI» i, Ina mai tArziii, in«Macedone», «Orientalele»

AltA datA, «Invocatia» se innaltA pAnA la sentimentul adevAratpe care nu-1 trezeyte numal armonia versuluI, In aceastA parte arugAciuniI patriotice :

Trimete-ni, o Doamne, lumina ta cereascl,ClicT lungkfuse noaptea in care suspingm !...

Altfel, Bolintineanu, meter In unele comparatiI ca acelea caredeschid balada «Mirc6a :

Astfel dupii trestiT tinere'nverziteUn stejar 1ntinde brate vestejite,Astfel dupa dealurl verzT i numaT florTSt& bfitrinul munte a1bit de ninsorT,

nu aflA, in calea ginduluT sAu ideia poeticg, ; o singurA datA o des-coperim cu mirare, in aceste pagini ale debutulul :

Astfel pe-o floare ce-a vegtejitSnava rou5, tot strAlucegte.

inteo lungA. poesie, foarte inegalI, cu multe versurI interesante,acest imitator al «Orientalelor» cearcA sA, adopte pasul uyor, miy-carea slabI, zimbetul batjocuritor i, une off, totuyI aya de dureros,revoltA socialisa, ale luI Musset, care astfel, acum pentru inttiayIdatA, pAtrunde In litoratura noastrA. Bucata «0 noapte pe cal»,care e cuprins6 numal In volumul «Cintece i plingerI», ingrijitde Sion la 1852, dar poarta o datA, mai veche, 1842, incepe aya :

Eram, precum se zice, un spiirgittor de case,Un don Juan de moth...CertatT societatea: eil sint fitptura sa.

Descoperirea poesieI poporale romAneyt1 de Alecsandri, dibacea-i

sail cu

§i alte iazme

C'o suth miel pieioare,Cu. globurY rotitoare,

...Cap de taur5i ghiare de strigoiA5i coade de balaur,

...Hidoase,.In spate e'un picior,Cu coade lungY pletoase,Cu zece gurl In frail*Cu capul et un munte.

- 1 Cf si versurY ca acestea:Cu lung& cositd,Cositd de fir, etc.

N. Iorga. 161. W. rom. Vol. H. 13

D. BOLDITINBAND 193

lntrebuintare din partea poetulul moldovean nu-1 inrluresc insXprea mult. OdatA, se IncearcA a face §i el mArunte versurl, cil ca-racteriski scurte §i repetitil de cuvinte normative, ca acelea din«31Indrulita», din «Sora §i hotul», §i altele din poesiile incepu-turilor lul .Alecsandri, care, de §i av1nd cam aceialg vriStA, apu-ease a-I face In literatura eitIvh- pa§1 Innainte. Astfel In «Sora §iArapul» :

EY acel Arap,Negru si buzat5i Cu sole pe cap,Ciupit de viirsat:Unde4 vez 1 umblIndNu me potl eland.

Dar toatA, aceastA ilusie se ImprA§tie ctnd apare Ana, ca, «ojunA floare» 1

FArA, Alecsandri e sigur cA Bolintineanu n'ar fi Emris cea malInsemnatA poemA din acest, volum, Mihnea gi Baba, mide, .dacAMihnea are prea utin din caracterul istoric al luI Mihnea-Vodl,cel RAti, de care ar fi sA se vorbeasa, baba e vrAjitoarea din «Doi-nele» scriitoruhil ie§an. Dar, §i aid, din Hugo, din bucliff ca «lesDjinns», vine IngrAmAdirea figurilor fantastice, care n'aü caracterulce li se dA, In credintele poporuhil nostru: «demonl §i spaime»

Urlit la stele, la non Y si la lunit,

dezgioapA mortil, de li scot carterele» (?) §i. «liircile uscate», fin-preunA cu surorl.

194 ISTORIA LITERATURIT ROMXNE§TY

De acolo e sumbrulTeribil ca locul in care intra.

Dupa asemenea . modèle e. zburdalnicia versulul marunt, careinceareg,,. i izbutWe, a da impresia miritrilor spasmodice dinaceastit, lugubra, lume de iazme:

Mihnea incalecit, calul sMi tropotii.Fuge ca

care-§I afla un corespunzator in acestelalte versurl, din «0 noaptepe cal», care nu stilt de loo mal pre jos de cele d'intaiil, de §iail ramas aproape necunoscute :

T_Tna cu muntele vane stilt,Murgul mie4 sforhie, leapAda. spumele,N'ating picioarele luT pre plmint.Clopotul turmelor sun& u§or,Greierul chnpuluT, drsteiul cringuluT,

cu acest final boratian, de carpe diem:

CulegetT, culegetT florfle anilor,Pltnii ce inimile nu amortesc.

in sfirit aceia§1 literatura, francesa, a rom. antismuldi mal noil,precis, colorat §i. energic, trecind insa mal totdeauna peste hota-rele masurii, inspirl,, in acela§I poem «Mihnea §i Baba», blestemul,vestitul blestem, socotit, §i. pe dreptate, ca un .model al genului :

Sti-tT arzli phimtnif de-o sete adIncitapa, tirane, sit nu potT sit beT!

1V. C. A. Roszrri.

Cu mult superior lui Bolintineanu prin varietatea formei sale,prin puterea sentirnentuldi de iubire sail setei de rilzbunare pentruca a fost in§elat, prin spiritul sú murator, prin energiavers care suna, adese orI ca al unul adevarat poet, e C. A. Rosetti,pe care-I inspira By-ron, despretuitorul §i demonicul.

Cu o traducere, dupa original, din Byron un poem intreg«Manfred», incepe el volumul, bogatul sail volum din 1845, careera sit fie §i singurul, scriitorul, fire razboinica §i aplecat5, sprefanatismul formulelor abstracte, fiind tot maI mult cucerit de po-

litica revolutionarA, de §i plead, din tarA cu laudele, dacg, nu §icu ajutorul lui Vodg. Bibescu 1.

ImitInd pe Wronger din care traduce Neatirnatul i HainaMea 2 --- In cIntarea und iubirl upare, bogate In. complimente §id.espretuitoare In fond, Rosetti are IntAiil un mare numAr de poesiIcurtenitoare, cu un caracter anacreontic foarte pronuntat.

Ii plac «ochiI negri, vie scInteie», dar §i «ceI alba§tri, duldamoro§I».. Dacg. I§I aduce aminte, une off, cu duio§ie, chid pre-sintA omagiile sale, nu in vechiul stil boieresc, ci In cel nog, apu-sean, de vremea, nu a§a de depArtatA, totusI,

...Cind de ruje cununa ll fit-ceam,

In schimb proclamg, ca toatg, cutezanta amoruluI cavalier :imT plac vre-o trel blondine, cincl oache§e iubesc.

Tine §i el §edinte la «Tribunalul Amorulul», §i dorinta lul nu emare : vrea numaI sg. rAratle ve§nic lingg, iubitg, In once calitate,§i versul mlgdios, dragglas, de un erotism foarte sensual, presintatInsg, Cu elegantA, spune, In cuno§tinta meseI de toaletg. :

De ce nu sint sticluta cu apa. Inflorita,Ce 'n toata dimineata lfl split fata ta?

incheiarea filosoficg, a uneI viet1 schimbItoare, §i totu§I, li-ni§tite §i dulcI e aceasta:

EA nu fac niel rail niel bine :PacetT, a§a §i vol!

PAng, aid e dup. codul lul Béranger. Patima luI Byron. neier-tAtoare, mAreatA, crescInd fiinta omeneascg, Intepenitg, Inteo atitu-dine de zeil rgsplAtitor §i crud, inspirg, versurI, splendide acestea,In «Femeia cea nobilA sait pierderea ilusieI mele» :

Iube§tl, IV place slava. El bine, pentru tineEA dobindiam un nume, un nume stralucit,Un nume de acelea al fi facut din mineCe vremea nu-1 omoara, de veacurl e slavit.O singurd cunund ne-ar it incoronat.

V. Cwrierul .Ronzdnesc pe anul 1849., p. 147: «Este un june de talent»,zice Domuul. (Cu ce se ocupa acum? Se prepara a porni in Europa. Cesit faca? S. Invete. Are mijloace? Nu prea multe. Ziceti-T O. viela mine. yoiti s4 am cuno§tinta».

C. Caragiale 11 adresa, cu acest prilej versurT, care fur& publicate.2 Sint §i traducen l din Lamartine Invocalie i Hugo.

C. A. ROSETTI 195

196 ISTORIA LITERATURA ROMXIVEISTf

AY auzi 'nnaintea-tY un zgomot, o strigare:VenitY, ea este, iat'o : pe-aid ea a trecut.

Reprodust In Floarea Darurilor pe Novembre 19,07.

m'a.§ fi pus la poartA, a§a In pironireC'arhangheliY In cerurY m'a1 fi vitzut a sta,Cu sabia In mina, luck(' selnteietoare

azvIrlind In preajml-mY foe, flacArl arzAtoare,Ca sA opreso durerea la tine de-a intra.

Acum insa necredinta, el i-a sarmat visul de stapinire glorioasa,pentru dinsa prin el, i biciul pedepsel: §uiera lovind-o in acestputernic blestem :

Prin prtru-tY de mAtas& vipère §erpuind,Ca Tb.ntal chinuitl, eu buza sIngeratA,SA vAz cA moll de sete...EA nu o 8A4Y ud buza §i o sA tree zirnbind.

Spiritul de lupta,il face sa tinteasca, dupa datoria unuT liberaltinar, in relele societatii: contemporane, pe care, ca i ceIlaltl, learata. numa in genere:

Am zis cum cit ne fur& aceY ce stApInese,

dar ambitia lul ar parea ca este, nu a unuI cuceritor al cetatil paca-telor, ci a unuI pustnic care parase#e o lume stricata, asuprareia s'a rostit osinda. E bucuros deocamdata de isolareasaracia sa, i astfel, in 4(Fracul mieiV, el spune, cu o mindriesimpla :

Muncesc, dar n'am pututSA-mi fac trAsurl, haine, parale i un nume.

O singura data, viata de la tara e atinsa, fär vre-o inrturiredin partea altuia, atund chid infatiseaza, intr'o mica poveste deiubire la sate, pe teranca bolnava, care era deprinsa :

MAtasa sl o tragl §i sA o dArAceze.

Culmea, in alai% de avintul de patima pe care-I cunoa§tem,represinta rugaciunea poetulul 1 ca Duranezeii sa dea mmii, daca.nu fericirea tuturora, macar soarele din fiecare zi:

insenineazfi, Doamne, e grea o zi noroas&Cad inimile noastre se'nchid §i nu iubim.Cu non Y elnd este cerul, not fruntea4 laminoas&Parc'am vedea-o tristA §i, Doamne, ne'ngrozim.

Dar! norul e urgia, cAcl sufletul luminA,LuminA'n toate cere, and s'aA Incercat

C. A. ROSETTI 197

Tirani'n el sit stinga scinteia-t4 cea divina,Cu intunerec mare pamintu-a4 spaimintat.

§i alegoria alma' Of, fericitului, care e cantata, de imparatul celputernic Foi trist, la bietul pastor:

Pa...5tea o turma pa§nic, pribeaga. prin valcelei'n flor culcat pastorul 41 asculta....

fericit om, de sigur, dar, neavind, pe linga alte binefaceri ale na-tura, §i cama§a ce se cerea de la dinsul.

Volumul, cu scriefi din 1841-3, mg cuprinde, pe linga un dis-curs funebru, tinut la o ruda, in 1842, qi. versificarea izbutita apove§ta dascaluluT Willibald, luata dintr'un roman nemtesc, po-veste de traiii cinstit :§ti plin de multamire pang in clipa vaduvieT§i a sall§luiriT, apropiate, a batrinulni

...eu aceia ce in cor8us cold 'n ropata serif, Aleluia ctnta tott

Mara de acest volum de versuri, Rosetti publica, maI ales princalendarele tiparite de dinsul §i astazi, din nenorocire, aproapecu neputinta de gasit §.1 alto bucatí, care sint une oil superioarecelor analisate mai sus. Daca in versurile catre tigara sa culegemnumal curiositatea unei mentiunI patriotice, cum nu le are, de obi-ceiti, acest sceptic, in stare a se incalzi numal pentru idealelerevolutionare, generale §i. abstracte :

Pe Mihail, pe Farca§, ca crucea biruind

amintire din articolele ha" Balcescu, in schimb, ar merita a fireproduse alte versurI, de o valoare permanenta.

Circulaii §i. in manuscript unele poesa ale luí Rosetti, foarte po-pular §i intre tinersi, ca acel C. Aricescu, de curind ie§it de laColegiul Sf. Saya, care, dupa versuil banale catre profesora sra?§i al tl oamenT mail, catre dompul §i doamna Eliadi toate inzor-zonate ca italienisme §i imbracate In noua ortografie italo-rominacu litere latine, iea ca motto, pe linga altele, in toate limbile,la poemul sail Florica, din 1847 ca versur1, ca :

(Florica, vre sa facem un duo minunat ?»(Voiese», zise copila...

1 Sint interesante, din alt punet de vedere, cele provocate de moarteain saracie a fiulut luT Paris Mumuleanu, comical gi camaradul N. P.Mumu-lénuh; ateva ore de Collegiu.

198 ISTORIA LITERATURII ROMANE*TY

ceva din «Caderea femeif», poem de Rosetti.

Ìn calendarele citate, acesta se Incercase 0 in prosa, dind.cronicispirituale, de o mladiere de forma, de o sprinteneal i, in acela§Itimp, 0 de o adevarata eleganta care nu pot fi laudate in deajuns. Orl de atinge rostul i dezvoltarea cantonetel, off de tra-teaza alt subiect, el §tie sa injghebe cu o dibacie de ziarist na'scutciteva paginl scinteietoare, pline de aluslI contemporane, pe carecensura, trezita in sfir0t din amorteala ei, putea sa le urmareasca,dar nu le putea nemeri totdeauna. Astf el, in locuri ca acestea :«Cind ma uit la fratif meï, la tara mea, 0 vaz... De prisos

mal spun ce vaz, fiindca le vedetI i dv.». «Poporul», spuneel, «e acela care cinta ma.1 mal mult : pentru ca. cela ce su-fere mal mult este poporul, de aceia el este mg' simtitor, el estepoet, 0 de el numaI am putea zice a se na0e, sufere, cintamoare». .Aiurea, el pomene§te cu cruzime de acele «gratificarlrangurl pe care multi le cerqesc thalindu-se in tertian> i indreaptaprivirile tinerilor cari-1 cetiaií, catre «primavara unuI viitorfericit», a caruI tilcuirP o dadu in curind mirarea de la 1848 1

Articolele sInt reproduse la sfIrgitul vol. I-ird din tScrierY din junetii. §i.

din esiliu», Bncure§tY, 1885, E interesantft i pomenirea, In articolnl desprecantoneti, a until tingr autor romIn mort Innainte de vreme, Rlraniceanu,despre care nu §tim de aiurea maY

CARTEA A II-a.

Pregatirea literarä, a m4arilor revolutionarede la 1848.

CAPITOLUL I.

Noua generatie de seriitorl. Talente mitrunte §i operede imitatie.

I. LEGITURILE ÌNCEPITORILOR DIN TARA-ROMINEASCI CU ELIAD.

In timpul cind Grigore Alexandrescu desavirseste, In genurInoua, opera sa, cInd Alecsandri introduce In literatura scrisa versul,forma poetica si, Intru cltva, si spiritul poporaluT, clnd Boliac seridica din neinsemnatatea sa de la Inceput pana la rangul untilcintaret de ideale politice, si Bolintineanull stabileste faima pedulcegariile sale asa de armonioase, o Ilona generatie de scriitorIse forma In amindoua, Principatele.

Ea se deosebeste foarte milk de InnaintasT, carora nu poate sali fie comparata supt nicIun raport. Pe dind scriitoril de la 1840se formasera In momenta de mare entusiasm pentru cultura eu-ropeana, menita, 0, innoiasca viata Romlnilor pe toate terenurile.pe °Ind el se adapasera nesatiosI la InsesI izvoarele si la celemal bune ale romantismuluI apusean, adeca, aproape exclusiv,ale celuI frances, pe clnd ceI maI fericitI dintre 61 mersesera InParis chiar pentru a Intelege, ceia ce nu se poate prin niclo des-criere, cit de Intreaga si de mestesugita, cum traieste In mund,si solida ritate nationala un popor liber, acestialaltI sint uceniciIscolilor din tara. $i se simte bine aceasta pregatire a lor.

Cel din Muntenia ail. urmat cursurile ColegiuluI Sf. Saya, carefusese reorganisat de Bibescu In a. sa chip, Incit, parasindu-se vecheabasa a filosofiel si matematiceI, dupa traditia luI Lazar, urmata side P. Poienaru, si despretuindu-se basa maI noua a limbil latine, pecare voia s'o introduca, °data cu venirea lul In corpul de profesorI al

902 ISTOR1A LITERATURII ROdaNEV't

celeT maT tunaThe institutil scolare din Princip. at, Laurian. limbafrancese, literatura francese, In epoca eI clasica sail in epoca moderna'a romanticilor, i se dadea locul de capetenie. Astfel iesiail din scoala.tined pretentiosT, cari aveail In minte tithrri, nume, date, amintirT deliteratura, sabloane de stil .si prea putin din alte lucran l maIfolosi-toare pentru alcatuirea slfletulia unul om luminat. Am va,zut in cechip II descria Eliad. Icoana lor e Aricescu, care paraseste Colegiulcu un portofoliu intreg de versurI, de toate categoriile: pentru d.director Poienaru, pentru d. redactor si generalisim al literatura ro-manestI, Eliad, pentru sotia acestuia,pentru.edd. pensionan l de la Sf.Sava», pentru «confratil poetI», pentru Oheorghe Lazar, «umbraillustra a fondatoruluI scoalelor romine»adaugind cal-a mal cintatun poet, Viisoreanu, Ad. Viisoreanul» pentru d-na Elisaveta

pentru un concetatean, pictorul I. D. NegulicY, etc. etc. Eincredintat ca «lira luI e lira Cirlovel'» i ca atitea feluff de note Intoate limbile vor face pe orIcine sa creada in covirsitoarea luI In-vatatura. i abia aü aparut «Orele de collegiu» si iata-1 avintin-clu-se spre nemurire cu o poema «Florica», Impartita, in «epoce»ciudata lucrare proasta in versurl fluente, bine imitate, In careto fata ce nu stie decit sarutatul fratern, o rosa de cimpie carenu cunoaste decit lacrimile auroreI» fireste, ca atribute : «mkt'de coluraba», (Tit mitre t ca o coloana», etc. ajunge, dupamulte juraminte, zise, pe italieneste: egiurament», §i alte aventurl,«idolul i consoarta vieta); unul tînìir, caruia aceasta fericire4 erapredPstinata pentru ca, zice autorul, in note cad slut, si Incamulte, pe IMO, o muga prefata catre «sexul incintator care a datmaterie acesta scrierI» «din intimplare Costin si Florica stiltnascutI tot in ziva aceia, 18 Martie».

Tinera acestia se .oplosiail pe linga. Eliad, care nu-i lauda, darniel nu crede ca trebuie sit raspingit laudele lor. ET nu Out putinIla numar, i ceI mai multl isI cauta, de traducen l si prelucrail dinfrantuzeste pentru «Curierul».

Altfel e insa, In Moldova.Aid Academia Mihaileana pastra si mal departe caracterul el

de scoala foarte serioasa, cu program bogat, felutit si In destulde potrivit cu nevoile societata pentru care-sI pregatia scolara.

Poesia s'a reprodus §i in 4Foaia» de la Bra§ov.

LEGXTURILE iNCEPXTORILOR DIN TARA-ROAIXNEASCX Cu- ELIAD 203

Se cerea mat multa munca si se ingaduia ma)." putina trufie. Ab-solventit aveati ambitie mare, de scriitorT, i eT na a§teptati .ceasul,ie§iriT din coal.ä pentru a infrunta publicitatea Cu scrierile,fire§teca versurile lor, dar ei. aveati un ideal de viata privata §i de viatacetateneasca, pe care-I recunoa§tem la fiecare din ace§ti mai tinerTprintre scriitoril eel tinerl. Silintele lor, maT bines indreptate,mai multa consecventa i aduc un mal raare folos. in lipsa altora,ace§tI mediocri, aceste talente marunte, muncitoare, sporniceune ofi foarte modeste, hranesc publicitatea din calendare i ga-zete, deprinzfnd publicul tot mal mult cu literatura romaneascade distractie.

Asachi-T primia Cu placere. In aceasta, epoca noug, care incepela 1840, el parase§te'destul de rapede marile luT planurl de in-taietate i dominatie literara. Nu se mal razboie§te cu Eliad, cutoate ca acesta, mult scazut, in el insu§I §i in pretuirea altora, eramaf u§or de ranit de eta innainte; §i ce putea fi maT lesne decit

bata joc cineva de jargonul luT superior italo-romin §i depedantismul uneT ortografiT. nenaturale ! Asachi va cinta îns i el,de §i in prosa neiscalita, geniul luT Rodolfo scamatorul i va crutadupa puterI pe invidiosul sù vecin de stapinire cultural" PentrutinerT el fu un ocrotitor statornic, intra cit ei -nu intrati. In Ma-nia cu Cirmuirea.

Sa, cunoa§tem acum pe «epigonii» muntenT maI

Aricescu ajunge barnic colaborator al «CurieruluT ro-manesc» de la trecerea luT, in toamna anuluT 1845, supt ingrijirealuT NegulicI, pe Rugg care se iea bine §i ca dedicatit Dupa, unlung §ir de producte poetice noua, poetul cal noti iese la iveala cuun volum chiar, la 1846.

Inca din 1840, Eliad publica o poesie, «Dimineata», a aunuT I.Catina, i el, fire§te, elev, ba Inca unul care n'avea AnicT 19 anT» 1;

acesta se face un colaborator obi§nuit, cintind «barca sa plapinda»o gre§eala, de tipar o preface, potrivit Cu adevarul, de almin-

terea, in «barba mea plapinda». Numal rare orT i se intimpla,acestuT verbos poetic in stil italo-romin a nemeri un vers, doua, ca:

Aman tY In catifeleAcordli, 'ncet chitarele.

P. 150.

204 ISTORIA LITERATURIT ROMINESTI

Cu citatil din Boliac, supt scutul cXruia se pune, el ctntA «pieptuld'alabastru» i «glasul de magie» al «primadonesio C. de Holossycu citeva zile Innainte de a se apropia oi el, de oi attt de ne-vrednic, de umbra luì Mircea. Nu lipsesc niel traducen IndrAz-nete din Hugo. E oti moralisator, ca Boliac, ì propune, la sfir§itulunel bucKtl, a pe face schimbul lucrurilor de lux cu cele practico,pe clnd ast6.1. vezl

AtItea eehipage In loe de pingurT bune.

De hatIrul tul*, care face romantism feroce,§opirla scoate capul §i cata, catre stele2.

Peste clteva luiff Catina anuntl i tipArirea undi volum, oi Cu.tez chiarsA, se tie de cuvint.

Pentru Catina, Aricescu e un mare inuaintao, unPoet al Aurora uner zile mal ferice

lIngA. el se aoeazg, ceva-ceva mal departe,Omer, Dante, Byron, Hugo

Iar pentru profesorul Genilie, Alexandrescu e inferior luI Ca-tina, care serie mal literar, i aceastX parere o .spune el prin «ITni-versu», In aceste uimitoare Andun : «D. G-r. Alexandrescu a scrisla 1838 cu o limbä mai popular4, d. I. Catina a compus la 1846cu o limb5, maI literal !».

Ngscut In 1828, 20 Octombre, la Brgla, dinteo familia greceascX4,In care se punea o deosebit1 ingrijire In ceia ce priveote creotereacopiilor, ttnArul Gheorhge Baronti, care, dupg, exemplul luI Negrut-Ne-gruzzi, se ortografiii: Baronzi, arata, pe lingg, multe greoell de gust,care se pot scush prin vrista sa i prin moda literani domnitoare,

insuoin poetice reale, pe care, fireote, nu le poate scoate laiveah, de la inceput un stil fabricat oncit ar zice Eliad cä In-cepatorul face parte din «ocoala radicalilor moderatl» cu «sus-pine ardente», «barcela luI Mona"», «fantasmg. sepulcralA», «lao-run infernale», «bucle unduioase», etc6. De atuncI inc5, el neme-mote, totuoI, pe alocurea, In versun Asunatoare 8:

1 1845, p. 306.2 1846, pp. 160-1.

1846, p. 178.V. Floarea Darurilor, I, caietul 1, eu ehipul

5 BuctItT de Baronzi, In (Curierul romanese» pe anul 1840, pp. 104, 195Seara, In cCurierul romanese» pe 1846, p 84.

.LEGXTURILE INCEPITORILOR DIN TARA-ROMINEASCX CU ELIAD 205

Ciad vintul culd, iarba, cind unda se 'ncrete§tegi frunza cind §opte§te c'un freamAt de suspin...

in «R. R-ti», care Incearca, tara spirit, dar In versurl care nustnt a§a de rde, fixarea satirica, a unor tipurl contemporane, tre-buie sa. se vada, probabil, acel Radu Rosati care fu, pe urma, fue-tionarul hit "Poda tirbeT.1.

Sint e versurt de Zotu 2. Gazim chiar poesit populare 6, lingitfantasit arheologice de inginerul Popovict 4. SI nu uitam, insfir§it, §i. pe aliatil italient at innoitorulut stilistic, azt. un Za-rovich, Dalmatin, mint un Lagomarsini, cari cinta, cu acelae avintsublim, nunta lut Voda Bibescu, banchetul bit Dascov, consululrusesc, si inaugurarea noual ciar:Th.1 a Primariet

Un. N. Apolonie, fiul una' directoare de pension, incepe ca tra-ducator din ruse§te a unei calatoril in Tara-Romaneasca 5, §i un,meaza Cu critice de teatru, tu 1846 6.

Proaspat sosit din strainatate, incepe a face aceiae cronica tea-trala, care nu era f ara avantagit pentru tinert, Gh. Vernescu, vii-torul advocat. §i oin politic, care iscraia cu mindrie : «G. I. Wer-nescu). El me. a 0. cuvintart funebre.

P. Teulescu saii. Theullescu vine §i el la rind. Unul dinboierime, I. Ganescu, vorbeste de teatru.

$i Viisoreanu, cintaretul lul Lazar, face parte din aceasta le-giun.e a repetitorilor pretentioe 7, ki./ el, care declara hit Bolintineanua «ar don i si. nu mal' moara», §tie A vorbeasca despre «formelecolosale» §i «peruca castanie» a Romaniet.

Tiparind lucrarile, de cele maT multe ort fara volcare, ale acestorzeloe debutantl, Eliad nu se insola asupra lor si numal cu privirela Bolintineanu, din care se tiparesc in «Ourierul» Doamna UdRada Negru, antece, Ruinele Cetatif lui Tepes% plingerea pentru

1 Anul 1846, p. 148 §i urm.: (Meya portrete lucrate cu cernealit neagrá pehirtie albits.

2 1845, p. 311; cf. p. 316.O Ibid., p. 374 gi. urm.4 tRinduiala bisericeascii. In Dacia»; an. 1840, p. 74; cf. p. 98; cUronologia

romInAs de acelag, p. 100 §i urrn.6 Anul 1844, p. 362 §i urm.6 Pp. 7-8.7 V. anul 1844, p. 17 §i.urm.

206 ISTORIA LITERATURA ROMINESTI

Goga, Raclu-Vodel i fata 1, apoI Cintece §-1 sdruteiri 2, §1 la BA-11cescu care publica in «Curierul romlnesc», numar de numgr,mai toatg opera sa si-I dgdu, se pare, si corespondente din Parid,unde se va fi rgacit cine stie cum are el aprecien, pe care,in generalitatea lor, le putem primi i n.oI astgi14.

La cererea de subscripta a hit Eliad, cima acesta voià sá pu-M'ice «Biblioteca Universala», rgspunse i tingrul Gheorghe Cre-teanul, in vristg de cinsprezece anI decI e ngscut la 1831 ,care declara, Inteo scrisoare cu litere latine i cea mai perfectaortografie heliadistg, ca va cere de la respectivul pgrinte sg-I deabanil trebuinciosT pentru a fi si el membru fundator. De la ovreme el incepu a trimete «Curierulul» notite despre represintatilteatrale i de-odatg, In 1847, apare o frumoasg i destul de energicgpoesie, in care trajese vioiti amintirI din Alexandrescuvorba de Cozia :

Cu 'ncei s'aduná nora la Cozia pe munte,Un cintec se aude In sus purtat de vInt,Trecutul sa recheme pe-al Mircil vechia. mormtnt.

S :

Cum geme acvilonul ce arboril sfarlmA,Suflind ale lor frunze In valea l'ara fund.

Apoï:Pe Mircea neInvinsul II yaz pe nor de aun.

E si o nota politicg, In aceastg bucatg, in care mal mult1 «barzI»sInt adusl sg chite dorintile neamuluI :

Cind barziT In unire intoanii o cintare,Virtutile strabune rasar chiar din mormint.

Se simte pare cá .ceva din revolutia care se apropie.

II. PROFESORA MUNTENI i ELIAD.

Mara de gAzduirea tinerilor cari se incercaii in prosa i poesiefireste, mal: ales In poesie Curierul romeinese e ocupat cu

pgstrarea operilor tgrziI, naaI adesea cuvintgrI, ale bgtrInilor scrii-

1 1846, pp. 269 §i urm., 343-4, 345, 848.2 P. 392.3 V. rindurile iscalite J. B-escua In 4Curierul romanesca pe 1844,1).75.4. V., pentru Bitlacescu, anuI 1844, pp. 135-6.

LEGXTURILE INCEPXTORILOE DIN TARA-RMIXNDASCX CU ELIAD 207

toff, intre cari profesoril ati cel d'intgiti loc. Astfel aicI sti potggsi cuvintgrile atarte, Cu miez, intelepte §i, in cel mal bun in-teles al cuvintubil, practice, ale directoruldf Poienaru, cuvintgrltare ar patea fi strinse astgif, alcgtuind un monument al peda-gogid mai vechl §i al 11110.1. elocvente §colare care nu se invecheste.Eliad insul pretuia foarte mult acest fel de literaturg, §i, intrebatde un cetitor asupra enfilar celar mai potrivite pentru a se puneIn mina copiilor, el recomanda pe Eufrosin Poteca, pe protopopulloan, autor al unnI «IstoriI Sfinte a Vechiulal i Noulaf Testa-ment», pe Florian Aaron, ca autor al «CatechismuluI» in ace§ff.mal el prelucrg o frumoasá articicg despre «Patriotism», potrivitcu vederile filantropice, umanitare ale veaculul al XVIII-lea §i,in sfitvit, traducerile luT MarcovicI §i ale archimandrituluT Mun-teanu3. Brezoianu, de la Cimpulung, tipgre§te tot aicl cuvintgrilelul solemne 2 Aristia are i el cite-o odg 'ntarziatg, cgtre vre-ungeneras protector, ca Bibescu, «Ramin Ciceron Capitalino 8. Profe-sora' archimandrit Dionisie dg vre-o uvintare dubovniceascg 4ca k3i Dionisie Romano, viitorul episcop de Buzgri, i egumenulIeroteiji e Glavacioc6. De-o parte stg. numal Laurian, a ami* tra-ducere de manuale filosofice dup. Delavigne i Krug e totu§Ilgudatg. de Eliad.

Cit prive§te profesoriI ceI nol, un G-r. Peret, afarg de o tra-ducere 8, un A. Zane, un Racoviceanu, un Sticlean.0 Out totnume care nu aminteso vre-o lucrare literarg.

Geograful Genilie aldea i versurl luI Eliad, dar de la 8 Iulie1845 el 41 avu foaia lui, «Universa» (sic), cu subtitlul «Noutgtldin toatil natura, cultura, literatura».

Cele doug Jile de format mic dail maf ales curiositgtI §tfintifice§i informatiY culturale din strgingtate, pe intelesul orlad, inteunstil clestul de bun §i. ca o destul de potrivitrt orinduire pentru amerita lauda entusiastg a profesorulul ie§ean D. Pop 7. Sint

Curierul romdnesc pe 1840, pp. 66-7.2 1843, p. 69 gi urm.

1843. Cf. gi adausul la n-1 13.4 ibid., Suplement la n-1 46; 1844, p. 7 gi urm.5 1844, Suplement la n-1 36.

1846, p. 392.7 I, p. 48.

208 ISTO RIA LITERATURLI ROMXNE§TI

in aceastA publicatie de culturA care la 1848 intra In anul al pa-trulea cu litere latino!) paginT. din Poienaru §i multe paginl dinLaurian, Tetneana t3i poesil, nu numal de-ale lul Genilie, cide-ale mal multor tinerl, flrA, talent, spunem de la inceput. Al.Pelimon e cal mal harnic; I. Costinescu cintA pe Stroe Buzescu,C. Costescu dA traducen, I. Costinescu slIve§te pe Mitropolit ; unI. Codrea, un D. B. Chirculescu, un N. Capeleanu, un Oh. Pea-coy, un Gheorghian Pedestrescul §i o sumg, de «tineri §colarlSf. Saya», cari tií cA.

Prietenia este o trebuintti. mare.

Gusti qi N. Istrati, poetl moldovenI ceva mai bunl adaugA.colaboratia ion.

III. OPERA PERSONALI. A LIA ELIAD LA cOURIERUL ROMANESC».

Din partea luT, Eliad dI foil sale de noutátI, pe Ruga, repro-ducerea studalor sale gfirologice», cite o notitA, despre teatru8, in-demnurl catre gjaniI elevI» saii socotelI cu bAtrinI, citrora «ingerulmortil li-a insemnat cre§tetul §i fruntea» 4, sati, in. particular, cuAsachi, pentru locul ce i se dase lul, Eliad, In «pleiada» poetilorcontemporanl aicl se intilne§te aceastA, frumoasA sentintá: «loculfiecAruia cel adevArat este acela ce §i-1 preparA. el insu§1 priufaptele sale»5, traducen, cu intenta' satirice locale i personale, dupAanumite glume parisiane cu privire la deosebitele felurl de poetIcontemporanl, de la cel lamartinian pAnA, la cel biblic §i la cel pro-letar. Mai insemnate insA, din punctul de vedereistoric ca §i din celliterar, sint acele rindurl, pe care le consacrA el oamenilor, dintre-cuno§tintele sale, cari dispar: un Grigore Baleanu, adevArat tipal virtuo§ilor boierI vechf, cariI §tiil a cinsti §i a Ostra obiceiu-rile cele frumoase §i simple ale pAmintuluI 6» sal' 'despre ElenaDudescu, mama poetulul VAcAresce. Avem de la el i un discurs

Iatl o mostrit de ortografie: rAcestil instinctù In animale nu secata cei ce le au dattt viétia, pcSte pentru di nu este necessarids, etc.

2 V. mal departe.3 1840, p. 96.4 Ibid., pp. 110-1.5 lbid., p. 154.6 Pp. 381 2.7 1843, supl. la n-1 3.

OPERA PERSONALÀ A LUI ELIAD LA <<CURIERUL ROMINESC» 209

funebru, acela pe care 1-a tinut in amintirea AnicaT Zadariceanu 1.

Pán i unele articole despre astronomieca acela in care soarelee numit «cel inal mare semn ce ni 1-a pus Dumnezeti pe cer

ni anunta atotputernicia luT 2*, ati un interes de forma.Sint schite foarte nemerite, ca aceia a tirguluT Mo§ilor 8 in cele

doua, portrete social% «Bata-te Dumnezeil» i «Coconul Dragan»,Eliad fixeaza, via tipurl din epoca RegulamentuduI Organic, caredaduse femeilor grija cumparaturilor de moda noua, pentru care-§ilasa in parasire casa, multamindu-se a cherna bataia 1ìi Dumnezeiiasupra slugilor §i copiilor ce gre§esc, i crease pe slujba§ul notiCu ifosuri de boier, ca din vremea veche, cu apucaturT porunci-toare ca ale Ru§ilor §i Cu desavirsita nepricepere pentru curen-tele noua, de idei §i cultura ; caracterisari seurte fac sa traiascainnaintea cetitoruluI cutare «om al trebil», care «scotea lapte dinpiatra, pupa pe Romin in bot §i-I lua din punga tot», pe altul,«patriot grozav, nabadalos, numaT foc §i inim albastra pentrupatrie», dar numai cit e in opositie, pe oplo§itul in tara, «strainde aceia ce n'ati nido patrie, ce se intereseaza, de toate patriile,

maT virtos de Tara-Romaneasca, unde gasesc toate d'a gata»;simpatic e presintat doar poetul in stilul sati, «scriitor din cdjunT, smerit §i plin de geniu». Aceste doug bucatiar meritafie salvate din uitarea care, a§a de nedrept, a cuprins toata operaliteral% a luI Eliad 4. in «Fata luI Chiriac», e poveste§te ape]: came§te§ug o intimplare de care §tie sa lege patima sa pentru dis-cutiile filologice 5.

De la o vreme, el incepuse a compune, pentru folosul cetitorilorsal, un dictionariti de neologisme, §i cuvintul «abus» tI ingaduie

faca §i puting politica pentru intaia oarg, se risca el, ca scriitorIn acest domeniu vorbind de «monarhia veche imbatrinita, §igîrbov supt ,greutatea abusurilor sale, ca o iazma slabanoaga, §i

fara, putere innaintea adevaruluI §i luminiI EvanghelieI §i Filoso-

1 1844, p. 31.2 1843, p. 85.3 1843, p. 166 §1 urtu.4 Anul 1846, p. 100.5 Traducer1 de cuí.Thtorl1 prin tare., dupl frantuze§te (de Eliad 1nsu§1) §i,

dupg, ruse§te, de N. Apolonie, in 4Curierul iromlnesc» pe 1844,p. 350 gi urm.,362 §i urm. O descriere a datinelor de la munt1 dupit D. Cantemir, ibid.,pp. 330-2.

N. loRoA. fat. Lit. Rom. Vol. II. 14

210 ISTORIA LITERATURA ROMANESTI

fiel», de «fantasmele de noapte», care pier «la ivirea aurorel», denevoia numirilor drepte in functiI §i a votuluI femeilor. Pesteciteva zile se descoperia complotul din 1842, si Eliad era ame-nintat Cu implicarea in el, pe temeiul mArturisirilor d-rulul Ta-vernier. i foI strAine reproduserA vestea arestAriI sale. si, pentrua se lAmuri, tipAri Elisd un important articol 1. Se declarA un cre-dincios supus al luI Vodl Ghica, pentru datoria sa ca si pentrufaptele bune sA,virsite de acesta : liberarea Tiganilor, intemeiareascolilor sAtestl. El insA, cgruia-I place «cununa impletill de minavrAjmasilor», el care despretuieste pe once fel de «omuletI an-dropozI, a cArora viatA e plinA de nelegiuhl si cugetul pAtatobosit de singele i sudoarea sAraculuI»2, nu consimte a recunoasteIn Domn pe odrotitorul sú. «isram avut nicIodatI», serie el cun.obletii, «niel protector, niel fAcAtor de bine decit pe Dumnezeil

natia mea, cAreia i-am fost rob si care m'a hrAnit pe citmeritat ostenelile mele 3».

O declaratie in n-1 de la 31 Decembre 1846 spunea a, odatAca sfirsitul anuluI, se opre§te foaia, «cel putin pAnA la inturnaread-luI Eliade». Acesta nu zAbovi, si in 1847 el incepea un an alXIX-lea, schimbind in mal mare formatul «Curierulul» si incepinda publich in el, supt titlul de «Critica» programul era mal vast,si in el se fAgAduia recensia tuturor operelor de cApetenie, din-du-se i normele de obiectivitate4 , o nouA refacere a GramaticeIsale, in tare silintile-i de popularisare a stiinteI sint mal putinfericite decit alta datA. Foaia fu intreruptA, 'n 1848, si, in ultimelerindurl din «Critica» se intilnesc alusil care aratA cA scriitorul lorse pregAtia pentru un rol politic revolutionar.

in acest timp, teatral muntean se redeschide, in primAvara1840, salutat de Eliad însuT Caragiale e unul din colaboratorilacestuia, cu bucAtl romantice palide, maI bune, ca i acelea pe care letipAreste-in «Albina», dar insemnAtatea-I pentru literaturA e slabA,cA.cf se dail numaI traducen l de scriitorI cunoscutI sail necunos-cutI, dupl. vodeviluzi la modA, precum «Itecrutul rAscumpArat»

P. 139 §i urm.2 P. 142.

Ibid., p. 141.4 P. 147 .51 urm.

OPERA. PERSONALX A LUÌ ELIAD LA oCURIERUL ROMXNESC» 211

_de I. Voinescu I i «Capdoperg. necunoscutg.», de Gheorghe Lehliu.Se represintá Insá, maI tarzill, In 1845, prlinitg. cu simpatie, §i opies. de Alecsandri, «SpOtarul V. Aleesandri», «Creditorib 1.

Iorgu de la Bada gura se represina la Bucure§tI In acela0 an.Amindoug. sint lAudate de Eliad, care, ramas prieten cu

cOlduroase cuvinte de recomandare §i pentru tradu-cerea, de NegTu i DonicT, din Antioh Cantemir 2.

Boliac are, de alminterea, laude, pentru descrierea intimplá-rilor fostuluT student la Sadagura 3.

V. Curierul ronzdnesc pe 1840, pp. 243,368.2 Ibid., 1844, p. 231. El semnaleaza cversurile regulate, cadentate,

strInse, versurT din care fiecare mal adesea cuprinde o sentintit In-ireagii. §i implinitA».

3 ibid., anul 1846, p. 108.

1 1841, pp. 399-400.

CAP. II.

Literatura cea mal nourt in Moldova.

Cu statornicie si deplina egalitate, cu distinctie carturareasca sifrica de Guvern, cu dorinta de a folosi, si nu fara un folos realdestul de mare, razimata, pe traditiI sigure si pe o gospodarie cu-minte, primitoare pentru puterile noua, orlen ar fi fost de slabe

numaT sa, fie incunjurat maiestrul , lucreaza pentru Innaintareacultura romanesel si pentru pregatirea talentelor Albina luT Asachi,care, ce e dreptul, n'are noutatea, indrazneala, valoarea de actua-litate, rostul une off revolutionar al foilor luI Eliad. Temperamen-tele celor doI marl batrInI se oglindesc In aceste deosebirl ale pu-blicatiilor celor mal vechT si, trebuie sa spunem, si celor maI cetite.

I. ACTIVITATEA MI! ASACHI.

Asachi are cel mal' mult de lucru : el redacteaza, pe linga, ma-teria politica a coloanelor, obisnuitele notite, imprumutate din foil&straine, maI ales din cele germane.

La intervale rail, da ¡lisa bucati de versad, ca factura foarteIngrijita si sigura, traducind din Lamartine «Oda catre o tInara.Moldoveanca», laudInd, In spirit de idila, viata «pastoritel romlne» :

Pe la munte-1 stiriicie :Brad gi pin avem la plaiu ;No 1 bem apli, din plriie,Turma ca g ni oil gi straill I.

Pe o foaie volantX el se Indreapta astfel, in cel maT pur ritm.

1 i In Albina pe 1847, p. 18.2 1845, pp. 189-90.3 Albina pe 1843.

ACTIVITATEA LITT ASACHI 213

nobil, catre Liszt, care sosise in Moldova, unde gasi pe cine safarmece:

Din cea zi de clnd Orpheos, marit zatt de armonie,

De al trece 'n alta lume ca sa 'nvi1 pe Earidice,De-aT pluti, noti Argonatta, catre Bolchos fabulos,Pe furtung aT Infringe-o §i pe Tartar aT supune,

cindz prin magia luT,.... Imnul cel armonios

Care ingeri 'n cer cinta, pre pamInt va O. rtisune1.

Odata chiar i se intimpla sa atingä innaltimea poetica din celed'intaiii si mai bune bucatI ale sale, atuncI &lid el infatiseaza, inmindre versurT sigure, de un luciu clasic, poetilor rominI din«Pleiada», lácasul de nemurire al glorie! cele! adevarate:

Acoló petrec In faima geniile fericite,Care sint de a lor Musa nemuririT consfintite,

§i li arata pe ce cale, de intelegere a idealurilor noua pe care levede acum si el si de sirguinta cinstita. In cautarea arte! cele!adevarate, se poate hjunge in acele locurT:

AcordatT romlne versurT pe-armonioase alaute,Inteun rost ca §i poporul, geaman ca cel italian,Sa Invete-amor de patrIe, dor de glorie, de virtute

Rominul de pe Istru §i-al Carpatilor muntean,Cel ce bea 'n Siretib, In Nistru §i 'n a' Mura§uluT unde,Cel de-a' citrul triste doine plaiul PinduluT raspunde,Cind Roffitnul va cunoa§te prin a cintuluT putereA sa ginta, a sa soarta ce-T ascunsit 'n viitorVersul clnd din ochT i-a stoarce lacrima cea de placere 2

Cutare intimplarl 11 fac chiar sa aminteasca episode interesantedin tinereta sa, si atund el da, interesante paginl de prosa, precumsint acelea care descriii gásirea, pretinsa gasire a chipuluT luT tefan-cel-Mare pe o moneda, la 1805, in preajmh manastiriT NeamtuluT,unde tinarul, «ca de 16 anT», venise cu protopopul, tatal gil ; laaceasta reminiscen.ta de duar se adauge si aceia, de student, aItomeT ocupata de FrancesT in vremea petreceriT sale acolo: «Pie-tele acesteT politiT eraii acoperite de baionete, de artileria francesasi de cersatorT italienT cari, de foame, se filceail revolutionar13».

214 ISTORIA LITERATURII ROMANESTY

Se mal pot ceti astazT §i notitele luT despre arta. Influentareala a luT Asachi scade, de alminterea, i in acest domeniu alartel, cu toate c la tipografia «AlbineT» iese §i mal departe lito-grafiT, ca «Sf. Magdahna» dupa Giacomo Palma'.

Tot atuncT Insa Baltazar Panaiteanu, aliar de talent, i§i urmh stu-diile in strainatate, i Asachi-1 lauda inteun articol, pretios, despre«Zugravia In Moldova 2» Prin acesta era A, se intemeieze, In stir§it,In Moldova §coala desemnuluT ingrijit §.1 sigur, razimat pe adevgrata§tiinta, capatata la §colile cele mar' ale ApusuluT.

COLABORATORIf CIINOSCIITI Af LIII ASACHI.

O bucata de timp, in 1840, Asachi are ca ajutor la Albina peGallice, tovaralul de la «Spicuitorul», care tinea §i lectiT de Dreptroman, Intitulindu- se advocat ; §tim ce atitudine a avut acest In-drumator chemat al culturil romane§tI fata, de Kogalniceanu, pecare cuteaza a-1 numi «écolier brouillon, écrivailleur chétif», obiec-tind conceptiilor de noua cultura nationala ale acestuia ca « ade-varata civilisatie, din potriva, se deosebe§te prin filantropie §.1 cos-mopolitism» 3. Astfel de necuviinte fata de cultura nationall a Ro-mInilor, din partea mediocritatilor didactice §i literare de pripas,le maI cunoa§tem, de alminterea, §i din acest extras de anunciual unuT director de pension, extras pe care-1 gasim Inteo vecheprefata, (1844) : «limba romaneasca n'are nido fixitate In princi-piile fundamentale, presinta, la uniT neologisme schimonositoare(cléfigurant), la alta despret afectat pentru tot ce tinde spre pro-gres, §i, la totT, arbitrariu §i licenta In regulele cele mal elemen-tare ale gramaticeT» 4.

Fire§te ca in «Albina», §i nu in foile, bogate, noua, felurite, plinede poesie §i cugetare, ale tinerilor, cari insa nu §tiii sa asiguredurata revistelor lor §i supara prin apucaturile lor revolutionarepe oameniT altor generatiT, seriaú aceia din generatia veche,carora Inca nu li ruginise cu desavir§ire condeiul.

1 V. 1843, p. 212.2 Albina pe 1847, pp. 303-4.3 1840, p. 254.4 Gh. Sion, Ceasuri de inultdmire, pp.

COLABORATORIt CUNOSCUTI Ai LUI ASACHI 215

N'ar fi Cu neputintg, ca acrostihul catre Catinca Floreasca (1845),iscalit C. C., sg fie de batrinul poet Conachi ins*, §i atuncl totale luI ar fi versurile

VI las un trist adio, etc.,

care se publica numaï la 1848 in «Albina»'.Un alt batrin, Vasile DraghicI, caruia i se datoresc atitea tra-

ducen, colaboreaza §i. el °data la foiletonul luI Asachi 2.Fostul coleg de profesorat §i de gazetg, al lui Asachi, Gheorghe

Saulescu, trebuie, neaparat, sa aita o parte mult maI mare, unacovir§itoare chiar.

tu vechiul lul stil silit, cu vorbe create salí schilodite, ca: fatagcer-seninei lasticie, «praturI», «laboare», «vergura», maloros(malheureux), in versul salí fabricat cu durere, cu acea concisieobscura in amanuntele muff subiect care e, de fapt, desfapratprea mult, prietenul, du§man in suflet, al Id Asachi, imirg, fa-bule, care ail totdeauna noutate §i, icI §i colo, sclipirl de spiritsaù licgrirl de idel*. Din aceste fabule ar fi sa se aleaga de sigurciteva pentru o culegere a celor mal bune bucritI In acest gen pecare le cuprinde literatura noastra. Ar fi O. se deosebeascg, astfel,din celelalte, Vitele de casa 8, cu aceastg, declaratie a catelului ne-trebnid, preferit tutulor celorlalte vietatI :

Lingerea gi gudurarea, asta-1 megtegugul

salí «Arama intro celelalte metale»4.De la el avem chiar §i o bucata Erica, «Safo», farg, a mal pomeni

cuvintail la examene sail cite o bucata de ocasie, ca «invierea».Ba chiar Saulescu indupleca pe Asachi sg, scoata o foaie deose-

bitg, adauag la Albina, o «Archiva a AlbineI», ie§ind in acel*format, de vre-o citeva orI pe an flume, pentru a se tipgri in eaarticole de etnografie, arheologie, istorie, numismatica cu plan§e

pe care le da el, Saulescu, fitrit sit inoveze pe vre-un teren, bachiar fara sa se tie pe vre unul in curent cu timpul cel noii.

Dintre celialtI profesorI, Teodor Stamati, care tipare§te atuncI«Istoria Naturalg.» a sa, e, se pare, autorul greoaiI pove§tI de

1 Pp. 127-8.2 Albina pe 1845.3 1840, p. 115 gi urm.4 1844, pp. 351-2.

216 ISTORIA LITERATURIf ROMANEItiTY

arturar, «Ddspre Pepelea» 1 I. Costinescu are citeva rIndurl delaud/ pentru lucrarea de matematia, de curind apitrut/ in nem-teste, a fiulul luI Asachi, Dimitrie 2.

S/ adAugim, pentru ca s/ se alb/ o ideie complet/ despreaceast/ literaturit modestA, mArunt/ i practicl, i artile de scoal/,care n'aa, fireste, aceiasI bog/tie ca in epoca d'intAia, chid sealcAtuieste inv/t/mintul superior. Dintre ele- se desface maT ales«Manualul de istoria MoldoveI» al luT Albinet.

III. ASACHI §I COLABORATORII cPROPISIRI/».

Dintre colaboratoril foil tinerilor intilnim la Asachi pe Negrut3,pe Aleesandri, Cu o singurl poesie inedità4, si pe neinsemnatulCuciureanu, pe ling/ Than Ionescu, care d6 obisnuitele lu notitede gospodgrie sail I. Poni, care tradusese i in «Spicuitorul»care, acum, descrie, la rindul lul, «0 visit/ la rnunte» 5.

De foaia politic/ din The se alipeste insg, statornic DonicI, in-trebuintind acum frumosu-i vers firesc i limpeziciunea stiluluIsg.ìí pentru a imbrAca inteo form/ care se pare a fi proprie a luldeosebite apologurT, dintre care unele noaa, ca «Autoral i hotul»sail «AdevArul» 6. Sfiicios i acum fat/ de o Cirmuire care adeausor la bänuialä, ea 1-a si rAsplAtit indatit cu un rang si opensie , el se fereste a statornici legAturl prea visibile intre li-ghioanele sale istete i pilcatele oamenilor vil i puternicI. Ba, in«Bricele», el spune cIt ait fost cupe cind era hotArit sA, se lase cutotul de primejdioasa indeetnicire a fabulistuluI :

Eram In hothlre de fabulA sa mA. lasE grea aceastit cale la muntele Parnas7.

1 1841, p. 365 §i urm. E T. S.2 41Ther die Umkehrung der Reihen von D. von Asaky. weiland Eleven

an der MichailEtne zu Jassy* (v. Albina pe 1841, p. 340), precum §ipractice despre cArAmida cea nou4 (1845, p. 57 §i urm.)

8 V. i mal sus.4 Cf. Insit §i Albina pe 1846, p. 61 §i urm. Bucal In genul s46, 1847,

p. 243.5 1845, p. 176.6 1845, p. 249.7 Albina pe 1847, p. 251.

ASACHI 1 COLABORATOR1I aPROPASIRII» 217

lar prin versurile de plingere la moartea Vornic,eseI EcaterinaSturza 1

Otile mele nu vetY plitrunde:Lege vYeti1 moartea v'am pus,

zice Domnul , el dovedeste a se poate ridica i in domenil poe-tice superioare.

DonicI era insA in legAturI rele cu cei maI noi colaboratorI aI«AlbineI» si la el pare a se referg unul din él, cind, aiurea,inteun volum de versurI, vorbeste de omul veninos venit din gl-bätricia Sorocel basarabene:

Dar cind cii. din Soroca 'nobil duh nu poat' iegi,Once-a zice-Alecul nostru, tot pe sine va huli.

Alecachi, mA.1 vecine,Acest vers e pentru tine;Simte-I, dacA egtI Rom1n(?!).

Ridicat dintre rAzesiI din Tinutul Romanulul, criticul luI DonicI,näsc-ut «cam pe la anul 1818» 2, Nicolae Istrati, iesise de pe bän-cile Academiei cind, la 1841, el îi fäcu debutul la «Albina»printr'o bucatä, cam pretentioasä, in versurI sonore, «Moartea a>>.De la el vin i fabule, ca «Procesul une mornite 4» d'atece, räz-boinice, cu «bravI eroi», miei bucAtl de prosä «Limbo. i portu15».Amar totdeauna, intepätor une off, avind pe alocurea succeseironie, Istrati nemereste si mal bine in caricaturarea limbil la modAsupt influenta, ce se preschimbä, a Grecilor, Rusilor i France-silor °.

Ceva mal noil decit Istrati e in rindul colaboratorilor «AlbineI»profesorul (de la 1837) D. Gusti (Gustea), näscut la 24 Octombre18187, dintr'o fanailie ieseanA, si. el represintant al scolif de invg.taturIinnalte din Moldova, unde fäcea el insusi lectiI acuma. Supt

11848, p. 86.2 Pumnul, Lepturariii, I V 1, p. 123.3 P. 313 gi una.4 1841, p. 31.5 1844, p. 81 gi urm.

tCorespondenta 1ntre doT amorezY saC limba romAneasa la ani1 1832 gi1822»; Albina pe 1844, p. 81 gi urm.

7 Pumnul, Leplurari , 1V1, p. 175. FiC del:lean de la Hanul turcesc (C.Sion, Arhondologhia Moldovei, pp. 74-5).

218 ISTORIA LITERATURIf ROILXNESTI

initialele D. G. , naaI trziìI iscale§te Gil. tot numele, adaugindtitlul de «Serdar» el cinta, in versurI upare, dar care nu

ramin, «sarmane florT» orI cuteaza s tinga dupa Alecsandribalada istorica, in qtefan.cel-Mare i rcul luT 1,, j struna pu-térnica a cintecelor militare 2 Avem de la el traducen l dupa La-martine i PsalmI. Alta data, in prosa, el da lamurirI folositoare a.

Mai finar se pare viitorui poligraf fecund Gheorghe Sion, nascutIn Hirpva 4, ale canil versurl bune pe alocurea, nu tre-buie confundate cu acelea din Boldul i acul sciii (1844), tiparitesupt iscalitura .«I. (Iordachi) Sion, fiul Paharnicului Cost. Sion»(e un var al poetuluT, §i Constantin Sion a scris o ciudata operade genealogie amestecata cu insulte §i clevetirT, «ArhondologhiaMoldoveI» 5). i el j'usa ingina pe urna altora despre «steaua noptiTcea pompoasa», «pastoral», «fluierap», §. a.

Acest scriitor de cancelarie, intrebuintat apoI la Compania VA-milor, mai mindru decit ceIlaltI de versal luT upr §i elastic, Incare putea cuprinde once, dar In proportil foarte .scazute, scoate§i un volum, inca de la 1844, «CeasurT de multamire», Cu o pre-fata ironica In care se infatipaza ca «un salahor-scriitor nebagatIn seama In gloata de care gem canteleriile 60.

In versurl corecte se da Zaira luI Voltaire, pentru ca pe urmAsa se incerce toate genurile, cu necontenite amintirT de iubire Inlumea Aglaitelor i Elenelor, cu tentative de a reda pe AlecsandriIn versurl ca acestea, din «Anita i Constantin» :

Era sArmana nevinovata,Era framoasit, un fenomen,Ca Atalanta care odatA.Innamorase pe Ipomen!

Alte versar-7, de sigur maT serioase, din aniT 1845 la 1848,deschid volumul de la 1850, «Din poesiile luT George (sic) Sion».Poetul, tratat familiar de «Sionp, de catre cruntul funcionar,are de lucru cu censorul, care marturise§te, totu§I,

1 1847, p. 215.2 Idem, p. 18.

4Coloniile din Rusia §i Basarabia», 1844, pp. 34-6.4 pu/A Pumnul, Lepturariti, IV1, p. 230.5 TipitritA la 1892, de d. Gh. Ghibgnescu.o P. xu.

ASACHE I COLABORATORIf 4cPROPAWIT» 219

CA toatA rAutateaEste 'n oameniI de Stat.

ba chiar cu «Domnul nelegiuit Mihail».Se mal' daii la lumia acum i o suma de bucati primejdioase,

precum e Cinele miel», care cuprind toate, inteo forma ugoara,cu alusil de cele mai multe ori banale, atacurI generale impotriva

fara a mal pomeni dulcege cintece de iubire pentrudeosebite «copilite» i glume greoaie ca «Tigara». Nu se poatetagadui insa vIoiciunea polemica, inteo upara musica, de vorbe,intr'o bun limba romaneasca acestifi debutant, care n'a fost destulde bine urmat. Cu toate brutalitatile el', a dona bucataApril» se poate socoti chiar ca o poesie bunl1. in «Vrajitoarea»Sion vorbegte chiar de idealul Uniril i calca ded pe alt teren decital untif Béranger de maliala oriental.

Un gi mal tinär, Teodor Codrescu, menit sa fie unul din ceImal harnicl colaboratorl mode0I la opera literara a una nona ge-neratil, incepe inca de aid, la 1841, cu miel traducen l ale sale

cu criticr de teatru, sail cu alte traducerl, pentru «Albina», dincalatorul Bellanger. El a in acest timp gi o scurta descriere aune7 calatoriI la Constantinopole, opuscul care-0 gasi laudritoril

Un harnic scriitor, ara deosobit talent gi ramas necunoscut, eNicoleanul, Gheorghe Nicoleanul, care repeta, melancolic plingerilealtora, explicindu-se, in bucati ca «De ce sint mahnit», prin ver-surI de adoratie a natura', care Bulld une orI frumos :

Cfnd luna'n sus se'nnaltA, de stele'ncunjuratA,MAreatA ca reginA in caru-1 cel de crin.... 2.

El serie i fabule, cu subiecte noug, ca «Vespele in gtiubeiti» a, off«Clegtele i fierarul» 4, Mal a trezi insa luare-aminte. I se intimplachiar a nemeri, imitind pe .Alecsandri, tonul idilelor cimpenegt1 5.

O calatorie la Constantinopoli, IasY, 1844.2 Albina pe 1846, p. 253.8 Ibid., pp. 66-7.4 1847, p. 279.5 (Fata'n poienitA saA SperantA 'n§elltoareb ; Albina pe 1847, P. 147.

Intio poienitA,LIng'o movilitA,Era feti§oara dimineata'n zorl;Singurit'n tAcere,C'o n'are plAcere(?),Spunindu-§I dorinta, culegea la flort

220 ISTORIA LITERATORII ItOMXNESTY

Unil macar din ace§tI scriitorI puteati gag in sufletul lor, macarcit de rare mi, alte accente decit cele obi§nuite 13i indrazniati atrata alte subiecte, §i-I vom regasi supt acest raport aiurea, dincolode margenile puteriI censurii din Principate 1.

Dintre Munten1 chiar colaboreaza cite unul ca Baranga, ba chiarPelimon, i, mal ales, cu simpatie §i starnintA, Costachi Caragiale.

in sfir§it, un necunoscut, care se pare a-§I fi trimes manuscrisulIn frantuze§te, imira o povestire istorica, nu tocmaI intemsanta,despre un luptator din epoca lui MihaI Viteazul, catre care mer-geaii acuma toate rîvnirile tinerimil, «Popa Stoica Farca§» 2

De altf el, Asachi e acum in pace cu Eliad i coala luI. Foile-tonul «AlhineI» reproduce traducerea din Torquato Tasso a con-ducatoruluI de odinioarg, al literaturiI niuntene, se chiama sub-sdriitorI la «Biblioteca Erniversall», se semnaleaza introducerea in«Curierul de ambe-sexe» a literelor latine, cu aceasta scurta ob-servatie : «de §1 nu tolo impartti§esc opinia ca asta' reforma esteacea mal' neaparata a se introduce la no'l acum a.» Cind Negrut.a§eaza numele lul Eliad In fruntea «Pleiadei», batrinul creator alversului roragnesc clasic are, pentru a rgspinge nedreptatea, doarciteva rindurI de ironie, pe care 1P intrerupe o mi§care de mindrg,con§tiinta de sine. in pleiada astronomica, zice el, sint numaI §ese,§i nu §epte stele, cite socotise Negrut, §i. daca' e a§a, «preste cinealtul «ar cadea soarta, de nu preste cel mg antic dintre din§ii?»,care ar trebui, decI, sa dispara. insä numai odacä puterea ar-monja cerefti nu-1 va (mea acolo preste complect4».

Ca E,:i Eliad, i Asachi 1§I cauta, in sfir§it, colaboratorii §i printreeleva maI Innaintati, ca Hermeziu, C. Mortun, M. Cerchez, caricolaboreaza permanent la rubrica logogrifelor, pe care n'o despre-tuie§te nid profesorul lor, T. Stamati4.

in piara de margenile foiletonulul lui Asachi, tinerI cuaceial pregatire, cu tot atita zel, dar tot a§a de neintelegatorI

1846, p. 345 §i. urm. De la un Muntean e §i bucata Polovraci,C. P.» In Albina pe 1845, pp. 361-3. De la un C. P. MArculescu, 41sTimfa

DImboviteI», in Albina pe 1846, p. 133 §i urm.2 1844, p. 394.3 1845, p. 137.4 De la 1848 la Albina lucreazA §1 un Gr. Platon.

ASACHI I COLABORATORIf apnorAtonulo 221

conditiilor scrisule trainic, fac traducen l de literatura imaginativa.Gheorghe Filipescu da, astfel, o versiune din «Anaharsis cel Una's»,Costachi Gane traduce povestirea «Agatocle» i elementele de fi-losofie ale lul Weis. s, i Ermiona, fiica lui Asachi, natura religioasa

foarte distinsa, viitoarea d-na, Edgar Quinet, care-1 petreceacum batrinetele in Paris, da o versiune din vestita carte de cres-tinisin liberal a blinduldi Silvio Pellico, «indatoririle oamenilor» 1(Doveri degli uomini).

0, alta femeie, d-na Maria Buradà, traduce in 1848 «Clopotarul deSan-Pavel», care maI trecuse in romaneste printio versiune muntean

«Albina» ramine, de fapt, singura gazeta ieseana. Asachi faga-duia i o foaie de informatii comercial, Mercuriul Iailor2. Eravorba ca la Galati sa iasa Dandrea, romino-italiana, 4. Dar acesteplanurI nu full bine primite i publicistica moldoveneasca nu seimbogati cu organe noua, pe chid in Muntenia se mentinea macar,pe linga foile luI Eliad, Vestitorul oficial. (Scurta, durata paresa fi avut acolo si cea foaie romaneasca pentra femeI,«Iconoama romana seail jurnal de dame», care aparu in 1841 laBraila 8.)

IV. TEATRUL IN MOLDOVA.

Repertoriul teatrulul moldovenesc, in partea sa original, cavaloare literara, a fost cercetat maI sus, infatisindu-se activitateade scriitor a 1111 Alecsandri, ca,re-1 represinta mal ales. Tot acolo

notat i prelucrarl sat" traducen l din acelea care all hranitdupg, 1840 aceasta institutie. Se maI da cite o piesa de-a luIAsachi, ca «Desertorul», sail traducen l anonime, precum e «Insu-ratelul» 4, serien i de ocasie, ca «Soldatul moldovean» 6. Copcea,care s'a luat cel d'intaiii dupa, urmele luI Alecsandri, da tradu-cerea Gabrina 6. Un A. Fotinò traduce (1846) «Teatrul si bucataria» 7.

V. 1845, p. 374.2 V. Albina pe 1848.g Cf. Albina pe acest an, p. 156.4 V. ibid., p. 412.5 Ibid., 1846, p. 80.6 Cf. Albina pe 1844, p. 380 §i vol. I din aceastfi carte, Cl. Sion, Arhon-

dologhia, p. 395 §i7 Ibid., p. 317. De la acela§I, in Albina, 1845 traducerea (Fumb.tori1» (p. 380).

222 IgTORIA L1TERATURIY ROIMANETY

De la A. Vasiliu avena «Lazar pastorul» de Bouchardy, «Polder Baùcalaul de Amsterdam» §i «Celestina». D. Miclescu, un boier, eustilul destul de usor i gluma, nu Edema, de sigur, dar totusT vioaie,anunta, la 1845 1, «RezesiT la IasT sail Iesanca la tara», piesa pecare n.'o cunoastem altfel, dar in care gicim inca o satirisare aprovincialilor in genul statornicit la 1840 de scriitoriT ceT defrunte. El maI compune «Ionica dragul mal:126f» 2 Un necunoscutpune si el pe nena moravurI contemporane in alta piesa, rama,nepublicata, «Dracachi». Alta imitatie a genulul inaugurat deAlecsandri e «Bacalia ambitioasa» de R., in care apareati «Zoitafata MatilsaruluI» si un GMU§a. 8.i profesorul Teodor Stamatise amesteca in traducerile de teatru, dind «Nepotul raposat» 4.

Locul cel Ostra ¡lisa', in parerea contemporanilorca si in judecata noastra, Alecsanchi. In 1844, un fotoliu la Iorgude la Sadagura se cumpara cu 15 galbenT 5. «CreditoriI», «Tia-masagul» aù succes in 1846; «Piatra din casa», in anul urmator 6.

CeI de la «Albina» ii primira, neaparat, Cu recunoastere, nuinsa, fara a furish anumite critice i lectiI care nu sint fara in-teres, arattnd ca rolul teatruluT e «a informa gustul cima maTalese de public», ea «sagile, frumusetele si spirituoasele aburirl,spre a fi placute, trebuie O, fie modeste» si «se cuvine a le aratainvalite si a lasa ascultatoruluI meritul de a le descoperi» 7.

In sfirsit, in Februar 1848, in ajunul incercariT revolutionare,pentru care erail bine dispusT totT scriitoriT tinerT, treI represin-tatiT pentru s'Arad ciadura prilejul de a se infatisa impreunacu o piesit glumeata francesa in «Nunta Teraneascrt», «Cim-peneasca», a luT Alecsandri, Grecul de vechiti regim, caricaturatIn chir Gaetanis, si noul boier emancipat de pedantismul si tirania

1 Albina, p. 64.2 Ibid., pe 1846, p. 13.8 Ibid , p. 17 §i urm.4 V. o notitA In Albina pe 1845.5 Albina pe 1844, p. 80.u Cf., pentru eCroitoril», Albina pe anul 1847, pp. 734. Pentru vicisitu-

dinile materiale ale teatrului moldovenesc, v. studiile d-lui T. Burada In(Archiva» de la Ia§T.

7 1847, p. 74. SA se Insomne §1 reclamarea, de cltre Asachi, In Albinape 1848, p. 21, a merituluT de a fi avut la el cele d'intitiu poesil poporaleromAne§tT, date de Vuc CaragicT §i.distruse apoT la arderea caseT sale.

TEATRUL IN MOLDOVA 223

trecutuluI §i mergind spre o aka era, mina, ini mina cu teranulsea pat prin el de. lipitorile sale'.

Cit prive§te pe actorT, dupa, represintatiile citorva din ceT malmaruntl, cari nu prea stîrniaù entusiasmul until public, inzestratacum cu simtul ce trebuie pentru a face o alegare, Caragiale seintoarce la Ia§T, in Mart 1845, anuntind doulisprezece represintatiI 2.

in 1846, protectia luT Nicolachi Sutu, om de autoritate §i deinnalta cultura, ajutâ mult inaintarea teatrulul. ie§ean. Stagiunease inchide la 30 April cu un imn al tinaruluI Gheorghe Sion,care vorbe§te de cele «§asezecT represintatiï» §i de «brazda trasa,de cultura», talmacind astfel «a' ob§til sensatil» 8.

Placerea pentru «represintatiile nationale» trecu atund §i in pro-vincie, §i la Bacail se imita exemplul Tau1ui in Ianuar 1846 4.Dar aid publicul nu fu unul singur, ca in Capital, stapinitäsuflete§te de thi.eriI cu idd egalitare apusene, ci, la distanta de osaptamina, se &dui% doul represintatiT : cea pentru ne-gustorT, a doua pentru boierl,cu «Farmazonul, luT Alecsandri 5 lacea iar la cea «simandicoasa» cu «Iorgu de la Sadagura».

«Rama§agul» aceluia§1 poet gnar se invrednici, in vara, deo represintatie la Bacail 6. La Galati' erail in acest timp numaIpetrecerl mai upare, ale societatif italiene «filodramatice» 7.

De almintrelea se ivise acuma omul care trebuia sa deje, printalentul lui felurit §i simpatic, prin verva 1111 de improvisator co-mic, prin simtul sail ales, izvorit cultura maI larga decita actorilor obi§nuitT., prin eleganta sa de tinar boier cunoscator alpurtarilor in «societate» §i, In sfir§it, prin legaturile pe care lepastra cu societatea aceasta, o noua stralucire teatruluT roma-nesc. O bucata de vreme, el provoca, prin ispita joculiff sail, la unscris noii pentru teatru talentul luT Alecsandri, la care adauga in-

Albina pe 1848, p. 29 i urni., p. 46 §i urm.2 Albina pe 1845, p. 149. In Februar, actoril obi§nuitY represintau prelu-

crarea (Trifan» ; ibid.3 Archiva, XIX, p. 132.4 Ibid., pp. 134-5.5 Ibid.6 Ibid.'7 Albina pe 1848, pp. 41, 51.

224 isTonut LrrEnaTumt nom.XNE§TI

cercgrile sale, in care, ce e drept, este maT multà miscare decitstil i mal multg. strglucire decit trginicie dgdea gpoesiT popo-rale» care incepedi asa :

Frunzg, verde brInz5, urd6,

pentru ca pe urmg sg-s1 dovedeascg si cu un alt repertoriu insu-sirile neobisnuite.

Mata Millo, care avuse un innainta§ autor de versurT satirice cuun caracter personal si trecgtor 1, invgtase la aceiasT scoalg Cu.

Alecsandri, al cgruT prieten rgmase. Fgrg sg fi vgzut incg, prinobi§nuita cglatorie la Paris, pe mariT actorT aT ApusuluT, la nivelulcgrora stiu sà se ridice prin propriile sale puterT, fgrg sg adaugemgcar prea multg stgruint6 la un talent scInteietor si spontandi,el se aruncii, In teatru ca acea sigurantg a biruinteT pe care, printreoameniI inteligenti, o aù numaI asa de putinI, si lumea-I urmg,acea lume boiereascg tingrg pentru care el trebda sg, fie celpotrivit amuseur. tncg de la 1847 11 vedem, nu numaT smulgindaplause publicului iesean, care pIng atancI vgzuse doar pe Cos-tachi Caragiale, de sigur mai monoton si mai vulgar, ci purtindsi o polemicg de proprietate literarg cu tingrul Filipescu, relativ la.piesa, prelucratg de amindoT, 4(InsurgteiT sai7i teraniT» 2. Peste- citeva.lunT, el se impunea prin jocul AA' la represintatiile de caritate,la un loe cu C. Catargiu, cu sotil Alexandru si Smaranda Mavro-cordat, cu Maria Cantacuzino, Grigore N. Cantaeuzino, EcaterinaMavrocordat, Gheorghe si Elena Cantacuzino, si tinerT din familiileRoset, Ruso, Callimachi, cu Negrut chiar si cu Alecsandri, creindtipul luT Gaetanis, dascglul clasic prin otipto-tiptis» («bat-batT»)

V. 1st. lit. rom. in sec. al XVIII-lea, tabla.2 V. Albina pe 1847, pp. 98, 105-6, 125. O biografie bunii, a lut Millo

ar fi o contributie foarte folositoare pentru cunonterea culturil noastre Inveacul trecut.

3 Albina pe...1843, p. 29 §i urm., 46 §i urm.

CARTEA A II-a.

Literatura de pregitire revolutionarä peste muntL

N. name. Id. Lit. Rom. Vol. II. 15

CAP. I.

ArdeleniL

L GENERALITITL

Ardealul §i partile ungure§t1 n'ail poeti de frunte, ail prosatorfname': pentru scopurile, maI modeste dupa judecata obi§nuita, alevietil practice politica §i indrumare culturala ; §colile stilt pu--tine §i slabe, nerazimindu-se pe un bun invatamint poporal in limbanationala §i netintind catre §coll innalte inchinate intereselor nea-mulul nostru. $i pentru aceasta epoca cartile trainice, cintarileeterne, numele glorioase lipsesc acolo.

Dar, in schimb, este alt ceva care da acelor Tinuturi romaneefo mare Insemnatate In dezvoltarea vietiï suflete§tY a neamulut inBra§ov, respectat de RominI ca §i de ate neamurl conlocuitoare1,pentru cultura, caracterul §i munca sa binefacatoare, lucreaza Baritla tiparirea «Gazetel: Transilvaniel» §i a «Foil» sale pentru litera-tura. §i cultura In genere. Acum el nu maI face numal: o alegereIn materialul literar tiparit dincoace de muntI, pentru a brani astfelmodesta Ell' revista, ci imprejurarile dail «Foil» o insemnatate noul§i mare. De aid pleaca pentru RominiI de acolo orientare in toatechestiile marl care se infati§eaza 'n apropiarea anulul revolutionar1848, §i astfel, supt condeiul lul Barit, se formeaza stilul polemiceiinnalte, al ziaristicel nationale In cel maI frumos inteles al cu.vin-tulut Aceasta e partea pe care Rominif de peste munti: o dailliteraturil nationale In aceasta epoca.

1 Sa§iT 11 trimet ea deputat la Viena, ea doT din al lor. la 1847; Organullumindrif, p. 61.

In acelae timp, in Principate Voda Bibescu a francisat §coaIa.maT innalta, §i MihaT Sturza stria, insu§T Academia pe care a in-temeiat-o, facind din ea o §coala pentru tineriT nobilT, un internataristocratic supt conducerea FrancesuluT Maisonnabe, importatnumaT pentru aceasta, i creind pentru tineriT saracT o biata §coalaromaneasca subsidiara, I. Censura se uita inaT de aproape la tot ceiace se publicit §i spune un veto 11001.11 la once atac impotriva insti-tutiilor sau persoanelor; cel maT bun scriitor e acel care nu ruaTserie §i pentru aceia capata DonicT de la parintescul Guvern rang §ipensie. A§a fiind, orIcine simte intr'insul puterea §i datol:ia de adeca liber, oricine nu se inultame§te cu imprejurarile inguste in caree ingramadita viata nationala, orIcine cauta, prin critica drum noilspre zarT luminoase, se indreapta, catre cFoaia» din Bra§ov, careiaun regim de presa, ingaduitor risdä putinta de a publich aproapetot ce conducatorul eT gase§te cu cale sä imparta§easca unuT cercde cetitorT, foarte restrins, dar ales §i influent in viata neamulta._

CENTRELE §COLARE.

Blajul coprindea inca cel inaf bun Seminariil romanesc, cu patru_anY de §tiinta. §i limba de propunere mai mult latina. MaT era a§coala a cmorali§tilor» pentru teologie, §coala care avea cursurTdoua ierni, un profesor invatind pana la optzecT de §colarT, dintro-cari unil batrin7 chiar2.

ClericiT ie§itI din Seminariil urmail patru anT o Facultate de Teo-logie cu patru profesorT. Gimnasiul avea §ese, §i i se adaugise o-Facultate filosofica, de doT anT, avind cincT profesorT. TreT profesortfunctionail la $coala Normal/ cu trel clase, afara de catihet i di-rector. in fiecare an se tineail do7 teologI la Viena 8.

In aceasta atmosfera Tug, prea bisericeasca, din ce in ce marbisericeasca, in acest cero cam strimt, in care prea multi oamenT,cu talente §i cuno§tinti: obi§nuite, se uitaii prea mult unul la altulca sa nu-§I afle defecte pe care le spuneati prea des pentru cali vie a mal serie despre lucrurl maï Innalte, o mi§care literarLnu se putea injgheba atuncl. Afara, de harnicul traducator §i pre-

Urechi6, Istoria Scoalelor.2 Foaia din Brapv, pe 1811, p. 21 §i urm.3 Foaia pe 1842, p. 382.

998 1RTOR I A r ITEP ItTUR tY ROMANtrt

CENTRELE §COLARE 999

luerAtor Mány despre care va fi vorba tndatA gi de T. Aaron,autorul cuvintArilor bisericegfl despre cele gepte pAcate nu intil-nim scriitoif printre aceI mu1ti profesorl de acolo. CArtile ce se ti-pAresc intimplAtor in Blaj, d. ex. de un Sigismund Pap, profesorla Beiug aoesta 2, sint exclusiv de domeniul religios.

Idei mintuitoare se cuprind incA, din 1842, in protestarea solemnABlAjenilor contra introduceriI limbil unguregel, ca asigurAil ca

aceia cA, gnu e putere care a ne mai poatA, preface sau desfiinta» 3.Dar migcarea literarA e acolo foarte slabA. ; spiritele n'ail energie,neavind credintl, i ta1entele ruginesc iute.

TotugT din Blaj vine frumoasa gi intinsa geografie universalAa luì I. Rusu, lucrare care se deosebegte, nu numal prin bunaei alcAtuire i stilul el curgAtor, dar gi prin frumuseta ideilor cu-prinse inteo prefatA care s'ar cuveni sl, fie reprodusA intreagA.intelegind ce «lucru mare» e «viata sufleteasa, a unuI popor deun milion gi mai bine», cum e al sAil in hotarele ArdealuluT, elscrie : «Omul moare, vorbind cregtinegte, cind se desparte sufletulde trup i poporul cind igI uitA limba, saú cind se taie prin as-cutitul 0E61». Nu-i trebuie alta decit libertatea ginduluT in for-raele de scris nationals. «Exaltatilor poftitori de ungurirea Ro-minilor», el li strigA : «FacetI gcoll unguregtI in satele unguregd,In orage LAsati-ne sä invAtrim romAnegte, de ni voitibinele gi innaintarea fericirif patridlo. CAcT «in acea formA e unpopor dAtoriil a-vi apAra limba, in care e dAtoriii un om ail' a-pAra viata». Rominil nu se gindesc la sprijinul prea slab al Prin-cipatelor, oil, cum sint calomniatf, la acel tare, dar odios pentruel, al Rusiel, ci numal la biruinta lor pagnia, prin culturA :mmii nu mal pot fi in starea de pia, acum ; lor li este de lipa,'cultura, i aceasta in bimba romAneascA». i el insugsi, prin carteace scrie, are in vedere numai sä dea ajutorul ce poate la clAdirea-culturiI romAnegtI moderne in Ardeal, gtiind bine cA «la ridicarea-unei biseridl -sporegte gi o piatrA» 4.

incolo, grija noil ortografii cu litere latine dupA impulsul luiinsafletia pe clericil multAmitI al pagniculul orAgel,

Buda, 1847.2 Cf Foaia pe 1846, pp. 367-8.3 1846, p. 47.4 V. gi biografia lui loan Rusu, de a. I. Ratiu, in cFoaia scolasticl» din

_Blaj pe 1907.

230 ISTORIA LITERATURA ROMXNESTI

in care duhul luI Bob ucisese pe al lul $incaï. Astfel DimitrieBoier, «absolvent de Viena §i profesor de ritorica in. c. gimnazla Blaj», alcatuie§te un proiect pentru §colile CapitaleT romane§tTunite §i-1 publica In «Foaia» bra§oveana pe 1842 1

Viata cugetulul doritor de a se imparta§i ahora o represintaapoï, In alt centru scolastic, al Banatului, numaT batrinul ConstantinDiaconovicI Loga2, care anunta, in 1842, prin foaia din Bra§ov,cá are gata Istoria Biblia pe Plutarh, «Belisariul» luI Marmontel.Faptele Apostolilor, «Istoria Rominilor», in doua, volume, despartiteprin auul 1453, §i cerea banT de la natie pentru a le da la lu-mina 8,

Aiurea nu maT avem ce privi, §i ded luarea aminte se opre§teasupra Bra§ovuluT, a luT Barit §i. a «Foil:» sale.

Ill. SCRISUL I IDEILE LUI BARIT.

Din partea luT, Barit da In «Foaia», material de informatie §ide cultura poporala. A§a o biogra,fie a luT loan Corvinul, dupa,Ignacz Nagy; cite o traducere ca «Sansculotismus litterarius», dup.Goethe, are drept scop sa loveasca, fara a se dezveli, anume pa-cate ale spiritulul. public románesc. Gasim chiar §i cite o poves-tire in forma de nuvela, dupa, «izvor sigur».

Alte orI irisa, el se amestecti in politica, in noua politica ce selacea in Ardeal pentru a se hotari daca tara va raminea de sinecu vechile eI privilegiT, cu vechile eT «dreptatI» de o parte §i ne-drdptatl de alta, sail daca, va fi adusa la unirea, in vederea sco-purilor nationale maghiare, cu Ungaria.

Fata de silintile factorilor conducatorl, in mi§carea, plina de

P. 386.2 V. 1st, lit. rom. in secolul al XVIll-lea, II, tabla.3 Cf. interesantele §tirT despre §colile bilnatene In anu11844, In (Ponla» p e acel

an, p. 12 gi urm. Se dedal cg, de la moartea lul *M.o§ Nestoro-vid §Carile d'A ladeplinit decadere. tNu M'ara dol sau tret la o comunitate, cari sä §tie ceti §iscrie. In districtul Tirni§oarel de dol §i de mal multY anT unil InvAtiltorT nu

cilpgtat lefile lor ¢i trtilesc mal tql arind cu pluguly. Autoral scrisorilcere un director romln. Pentru §colile de la Oradea-Mare, tFoaia» pe 1844, p. 197..Cf. §i ibid., p. 237 §i urm. Pentru Intynerecul cultural t1i umbra mortil» din-Chioar, p. 68.

avint revolutionar si de incredere nationala a nobililor si cugeta-torilor maghiar1,silinti care aduserg, la Blaj un Inceput de ma-ghiarisare, pregatindu-se ciliar vremea cind Biserica unja nu vamaI intrebuinta limba neamuluI pe care-1 represinta, atitudinealuí Barit e lamurita. Para a pune in circulatie, din partea sa, oformula politica, romaneasca, farà sa arate conationalilor sal o tintapolitica osebitá, el staruie cu once prilej asupra dreptulul ce alieI, si dupg, cele mal elementare norme de intelepciune politica sidupg, chiar principiile proclamate de protivnicl, de a trai cu graiullor, innobilat prin literatura.

Chiar de la inceput, discutind un articol privitor la Rominl din-tr'o foaie de la Pressburg 1, el serie astfel : «NoT 3211 privim pesupt sprincene la inflorirea literaturiI unguresti, poftim basa, Ro-mina Cu totiI, ca si -nol sa fim lasatl a ni dezveli literatura si ani cultivá, limba noastra».

Limba noastrg, spune el, are nevoie numal de «o dezvolviresloboda, si ea in mina artistilor va ajunge acolo unde nicIo limba,a EuropeI n'a putut a.junge vre-odttta In asa puting. vreme» 2. Aiubi toate neamurile nu se poate, urmeazg, el in aceasta d'intaiii.expunere a doctrineI nationaliste: «A se opinti sa ingrijeascg, detoata lumea ca si de ceI din o vita si de o limbg, cu sine, aceastae de prisos». Dec1 once neam trebuie sa-si aminteasca in acti-unea sa ca «natiile sint fisionomiile mal mult din launtru ale me-niril, impartite dupa clima si dupa alte imprejurarl» si ca scopulcel mal firesc al lor e «a dezvali din sine insusI toate insusiriletrupesti. si sufletestI, atit cele universale, sadite In omenirea In-treaga, cit si cele particulare ce se afla, numal la o natie deosebitluatg,» 3.i la aceasta opera mare totl trebuie sa lucreze in masuraputerilor lor, cacl, &del, «este o nedreptate strigatoare la cer sirizvratitoare impotriva legilor naturiT a nu vrea sa dai prilej tu-turor madularelor societatii ca sala dezvolteze fiestecare puterilesale, atit cele trupesti, cit si cele sufletestY, dupa putintg,» 4.

Cit priveste caile cele mal potrivite pentru innaintare, el serazima mal putin pe preot, pe care-1 critica, adesea, cit pe omul

1 Foaia pe 1840, p. 93.2 Ibid., p. 196.2 Ibid.4 Ibid., p. 193

SCRISUL SI IDEILE LO BARIT 231

232 ISTORIA LITERATITRII ROMANESTI

eel noil al scoliT. Nu cere lucran l marl' deocamdata; Ii trebuie silul, ca i lul Murasanu, colaboratorul saù statornic la foaia cultu-rail, un abecedariti mic, in locul haosuluT actual, «aducind unulBucoavna cea de Sibiiú, altul al luI Lazar, al treilea Ceaslovul, alpatrulea Psaltirea i Dumnezeil mal stie care» 1. colarul e incl,din partea teranuluT, «dobitoeul, ce i-1 trimete maT malt numalea sa scape de tipete, rasfatarile si vorbele luT cele pline do ru-sine» ; iar dascalul, bietul dascal, se hraneste une oil din farimade pine smulsa, scolarulul, flamind i gospodaria vi-o tine mergind«vara la cosit pe plata sail in parte, sail iarna la imblatit». Prinparetele dapat al cocioabeI luI el poate sä vada curcubeul 2. Astfelse descrie undeva dascalul din satele ungurestT, i Muralanu apotrivit descrierea dupa realitatea, i maT grozava, a celuT careintre teraniI rominT era chemat sr), pregateascA neaparatele gene-ratiI de carturarl.

«Socotim», serie odata Barit, «ca, va fi sosit odaa timpul dea uita once alte cliferinte sed i necalite, dad e vorba de binelesufletesc al unul popor de 8.000.000 de sufleten». Cu gindul la acestbine al tuturora se declara el si pentru schimbarl insemnate inalatuirea bisericeasca, maT ales la unitY, acel

cari suceso pe episcopT si-T fac a uita «drepturile BisericiTnoastre», pe care cu atita energie le afirma Inca Petra Maior lainceputul veaculul, el care nu era dintre cei ce primesc in ti-nereta pecetea RomeT si a dreptuluI canonic latin. in amindouaorganisatiile hisericesel el doreste un consistoriu puternic, pentrua pastra in toate buna rinduiala i grija pentru adevaratele inte-rese nationale 4. Aceasta Biserica îi va pastra conduce,reacad si el sfatuieste a nu se incerca o despartire intro cele douarostuil sufletestI ale neamuluT in acole partI, primejduite : «NuTX incercatI a desparti scoala de catra Biserica»5.

Cele mal grelo cuvinte ale dusmanilor nu-1 inspaiminta, odatilce el stie bine ca are cu el, intru apararea poporuluT säù, cdreptulmal luminos decit soarele i maT sfint decit aria ceruluT*6, i, chid

Ibid., p. 396.2 Thid,, p. 396 i urm.3 1843, p. 19, nota.4 Ibid., p. 26 gi WM.3 P. 44. In acest sens, mar vez1 anal 1846, p. 108 i urm, 113 gi nrm.6 1843, p. 37.

catare striga, impotriva panvalahismuluf, iata cum se lamureste :«Daca prin panvalahism voiesti d-ta a intelege o desteptare a na-Vet' romanestI preste tot catra cunoasterea drepturilor sale orne-nestl, patriotice i nationale, atuncea Romtnilor nu li poate firusine de panvalahism»1. Prins din ce in ce mal mult de duhulvremurilor mouit, el ajunge, Inca din 1800, a scrio altfel despreunitatea nationala : «Unire nationalit este frumoasa devisa cerasung *din toate partile si desteapta duhurile cu putere multa...Niel °stile permanente nu dail attta putere».2

Chid, la 1841-2, se iacerca marea lovituta a introduceril limbilungurestI in Biserica unita a Rominilor, el protesta impotriva a-cestel «sentinte de niraicire a natiel romanesti», care pretindeprin el guvern national, literatura nationala si Biserica nationala,-termin In care confunda, ca trite° singura «religie oriental», or-ganisrtrile bisericestI rivale care impartiail si impart pe RominiTde dincolo 3. Natia romitneasca, «intemeiata pe legea naturiI, pemarturia neamurilor si pe documente istorice», trebuie sa fie acumrecunoscuta §i legal. A o distruge sufleteste e o incercare War-mica. Unguril sint prea putinl pentru ca s radieze colonlI de dez-nationalisare. RominiT se simt, fata de AsiaticI, a face parte din«familia mare europeana», si in curind Europa se va indreptacatre eT spre a li studia viata actuala, ca i trecutul. NicTo urmade decadere nu se simte in adest neam care pretutindenT

cistige drepturile sale netagaduite. Literatura romaneasca nue mai non/ decit cea ungureasca si amindoua aû aceleasT greu-tati In pregatirea limbiI literare. Dreptul istoric, in sfirsit, pe careBarit se sprijina insa numaT subsidiar, e pentru Rominl, pe carTUnguriT aflat «stapinitori» la sosirea lor in Tinuturile de din-coace de Tisa i cu caii ail stat la tocmeala. Singural fel in carecele doua neamurl pot trai alaturT, e, decI, «a-SI da mina frateascasi a incheia o prietenie, de care UnguriI ail atita trebuinta»4.

Atentia luT Barit se indreapta si asuprá vietiT romanestl din Prin-cipate. Recunoaste cu bucurie opera de cultura indeplinita in ele

1 lbid., p. 47.2 Pp. 390--400.3 1841, p. 65 §i urm.4 ¡bid, p. 80.

SCRISUL I MEILEI Ltd BARIT 233

234 ISTORIA LITERATURA ROM.XNETII

foi marea misiune care li e pastrata in dezvoltarea RominimiI. In-tree'. Prin articole ca «Naturalisatia in Tara-Romaneasca §i Mot-dova»1, la care raspunde Asachi, aratind ca ten l a§a de midi §iamenintate ail dreptul sa recurga la once masurl pentru a-§i pastracaracterul 2, el i§I arata dorinta de a se inlesni participarea Ro-minilor de aiprea la munca spre innaintare ce se face In terileromane§tI slobode, singurul Ardelean care, in acele timpurl,manifesta o dorinta, ca aceasta. «Pana and Rominil intre RominIvor trece tot in categoria celorlaltI strainI, e mare nesocotinta ase mica cineva din vatra veche. AicY imI vin in mints StaturileGermaniel : imprumutarI frate§tI !»11. Alta data, el retipare§te, dupabro§ura lui Dina Golescu, tratatele care stapinesc viata politicaa Principatelor, pentru ca sa arate ce drepturl li sint asiguratede Putefl.

NicIodata Barit n'a fricut, ca scriitor sail politician, iredentism,dar el e de parere, ilia, de atuncI, in ajunul Revolutid, caretrebuia sa scoata la iveala multe tendinti, pana atuncea nelamu-murite, ca neamul e unul singur, «care, cu prea putina, sail, dupáa multora parerea, numai cu o umbra de deosebire, -stä in co-municatie string, genetica §i sfinta, pecetluita §i. Intarita prin pu-terea multor sute de anI»4. E crezul lul Kogalniceanu, exprimatinsa altfel §i gasit pe alta cale.

Barit niel nu rAspinge, din localism exagerat sail din prudentaipocrita, legaturile fire§tI ca RominiI din Statele autonome, ci, dinpotriva, proclama necesitatea lor : «Strinsa comunicatie nationala

1 1890, p. 233 pi urm.1 tOborlrea uneT asemenea legiuirl», scrie Asachi, car pune pe stainl in

positie de a face In Moldova o luare de OA prin banT (conquéte pecuniaire)...JidoviT, Wont Invoindu-]i-se a avea case pi dughene, at ajuns a cuprindetoate ulitile Iapulul, rAmInind astAzT obiect de istorie adueerea aminte cA.°clinical% se aflall negustorl creptinT in IapT, iar acuma numaT JidovT. CeIncheiere ritmlne a facp pi despre pAmintul MoldoveT, clndli s'ar Invoi unoraca acestora so.% pi altor capitaliptT strttinT a-I cumpttra ?». El pomenepte pide mdsura Guvernulul cm sit nu li fie iertat a tinea arAnzT §i a locui prinsate, scapind pe bietul locuitor de muptile acestea faraonice ce-1 sugea sin-gele». Astfel trebuie sl se judece Intr'o cterigoarti ca Moldova, care abiasuflit, mal ales clnd p6,mIntul Moldovel se aflit rApluit din toate pitrtile,Incita mal ritmas numal o raja parte».

8 1840, p. 233 p'i urm.4 1841, p 373, nota.5 1842, p. 67.

Teligioasa ce domne§te §i va dornni intre RominiI transilvanI§i intre partea natieI ce traie§te §i stapine§te in panatntul moldo-romanesc, e un puternic magnet care R,ominilor dincoace de munti,pana, cind se vor afla Moldo-Romin. macar numal in rangul lorpoliticesc de astazI, pe vremI innainte li chez4luie§te pentru na-tionalitate», mal* bine de cum sint asiguratI Sa§ii din acela§I Ar-cleal prin Germanil din departata Germanie nationala 1.

Pana la indeplinirea uniriI intregl §i definitive, el prevede peaceia mai restrinsa a Rominilor de la Minare macar: 4Moldo-Ro-mina sint rinduitI prin sfatul puterilor de sus a formh, o puteredestul de tare pentru ca sá apere sloboda comunicatie a Europelpe Dunare cu Asia» 2.

Pana §i boierimea din Principate, a§a de aspru criticata de altiArdelenl, cu cîTva mal' in lima numaI, e acum laudata cudura. Chiar de vorbesc §i alte limbl, ace§tI *aristocratI» n'aiitat-o en totul pe a lor, cum ati facut cindva magnatiI ungurI.«Arate-mi cineva mime treI case 'de boieri moldavo-rominl, Incare sa, nu fie cunoscuta limba romaneasca.». in felul deosebit cume alcatuita, aceasta. boierime i se pare luT Barit a a fi *o minia-tura dupa cea englezeasca, i aceasta fara ca s.§tie una de alta»s.

Totuql cu alt prilej, i tocmal din dorinta de a grabi indepli-nirea idealuluI sati, scriitorul ardelean staruie pentru inlaturareastrainomanieI la he &tj la Bucure§ti. Francesa sA nu mal *despo-tiseze», A. nu maI fie invatata «ea atila furie». *Atada ce ne su-supara», zice el, «este ca se pretuie§te bimba francesa, mai multdecit limba nationala §i a o mare parte a publiculuI celul malales nu cete§te carti romane§ti, ca limba francesa se invata malnumai de moda, iar nu din privinta culturil, §i, ce e mal rail, caIn adun.arile cele maI stralucitoare se vorbe§te romane§te prearar j inca se tine de ru§ine a nu §ti vorbi frantuze§te»4.

Astfel mal tîrziii o informatie mal felurita §i mal temeinica. 11face a mi acea influenta straina covinitoare care face O, se des-pretuiasca, de catre clasa culta, aproape intreaga, literatura natio-

Ibid., p. 67 §i urm.2 lbid, p. 818 Pp. 85-6.4 I 842, p. 199.

SCRISUL I IDEILE UI BARIT 235

nalg cgrtile apar In editil de 500-1.500 de exemplare §i se \rinddoar In doutizeni de ani, cetindu-se In loe cutare «spurciciunI»parisiene sail traducerile lor in stil prost 1. «De a§ avea fecioricitT patriarhuI Iacob», serie Barit cu indignare, «niel pe unul nu I-a§suferi sg-ml gingiie In limbg strging §i nu mg intiiil In a mume-seI»2-

i din Bucure§ti i se rgspunde, de un anonimg, cg, observatiilestilt indreptAtite, cg, in adevgr, in Principate se vede «lipsa aceluTsimt de o dreaptg. mindrie pentru tot ce e national», dar adaugesemnalarea unei exceptil, prea onorabilá ca sg nu fie insemnatg §i«Printul nostru este cel mal hotgrit cetitor care am vg.zut vre-odatg ;nidun jurnal, nicTo scriere romgneascg nu Amine netrecutg dedinsul, nu doar cg nu cunoa§te alte limbI, cgd putinise pot fgli a avea ma,1 multg InvAtAturg, dar pentru cg §tie sit pre-tuiascg frumosul §i in limbo. sa».

El ride de o imitatie a limbei francee ce a trecut acum §iIn rindurile tiggnimiI, care §i ea §tie spune : «bonjur nausiu», «comanse port musiu». «ade foarte Ail», incheie el, «a mairnuti obiceiurIstrgine, cu vg.tgmarea caracterului national, §i ar fi de dorit sg.

trgiascg Ie§enil §i Bucure§tenil cal putin in acea mindrie nationalaca (nice strgin va merge acolo, ELLA de persoanele in calitate dediplomatI, sg, simtg acela cg el este dator a se da dupg ale pl-mintului §í a invgta limba teriy»4.

Interesul Jul Barit uringre§te §i înttmplärile zilnice din Prin-cipate §i prinde pe acelea din ele ca visita lui Vodg. Bibescula mormintul luI Mihal Viteazul 5, care ail un interes nationalgeneral. El semnaleazit opera de adungtor a cApitanuldi C. Cor-nescu Olteniceanu §i planul acestuia de a tipgri încit un «lexicon.ronagnese etimologic», pentru alcgtuirea cgruia ar fi potrivit, caunul ce §tie latine§te §.1 grece§te, limbile romanice, slavone§te,nem.te§te §i limbi orientale, precum sint turceasca §i arabica,a mal pomeni «Incg altele citevax.c.

In 1845 apar: gElisabeta satt exilatiT In Siberia», tradusA. de A. Fotescu,aGenoveva de Brabant», de C. Lambroponi Meliedintean, gEleonorad) deAnica Florescu, ntiscutp, Sutu. Cf. §i Foaia pe 1845, p. 83-4.

1843, p. 404 §i urm.8 184F-, pp. 173-174.

1842, p. 199 §"1 urmIbid., p. 318 §i urm.Ibid., pp. 342-3.

236 ISTORIA LITERATURA ROMÀNESTY

Dorind o istorie nationa16, buna pentru cresterea neamuluI siapgrarea luT in fata strainilor, Barit oaieptArIo i tiparestematerial'. Tratind unele puncte din aceasta istorie, el dovedesteun deosebit simt al vechilor imprejurarl de viat ; astfel, el nuadmite o coborire din Fagaras a Domniel muntene si a tovargsitoreT, ci numal una din acele «emigratiI i imigratil partiale» care-

facut maI de multe orl in zilele «Negrilor i Barbilor casi in veacurile mal noug,, pAna la Tudor» 2 Atingind viata luIMihaT Viteazul apoT, el Ii explica tragedia prin aceia a el «awla face ca multT oamenI nicTun caracter; el IsI varsa singelecind altil beati, mIncati, dormiati»3.

TotusT istoria nationa% dorita nu iesi in tipar. Niel aceia a inspec-toruluI b5nritean Loga nu se tip5ri, niel prescurtarea luI GabrielLaszlo, profesorul de istorie universala la Blaj, nu yam. lumina 4in adevar, Vida tipari la IasI un intiiti volum din incaI, dar pu-blicatia nu fu bine primitii, nicIincurajata de Guvern macar, sise opri, L.ra ca inrturirea eI sa fie simtita in miscarea literar siculturala a timpulul.

In «Epoce din istoria patrieI», articole tipArite la 1842, BaritInsusI da, de alminterea, si pagini de istorie ardeleana, corect siune off frumos serse.

indrum6rIliterare fireste ca nu cautg sä dea. Gust mult n'avea-dovadl cg, punea pe Gheorghe Sion linga Rosetti, afirmind foarteserios ca «musele» lor respective «simpatiseaza mult». Doarpermite ca acelasI prilej sa tie de rail pe poetiI contemporanI pentruvepica ion planie, de moda si de imitatie, ì 0.21 Indrepte careacele cintarT ale vieti,1 care li-ar clstiga §i o mal larga popularitate 5.

IV. COLABORATORIf LUi BARIT.

Vechiul colaborator Ardelean Aurelie maI da cite o bucata, inprosK saú in versan. De la el avem cele d'intliii traducen ): din

1 1844, p. 169 §i urm.2 1846, p. 61 i urm.3 1847, p. 295, nota.4 ej. Organul Lumincirii, p. C98.5 1845, p. 76.

SOP.ISU1 E IDEILB Ulf BAR1T 237

238 ISTORIA LLTERATURIT ROMXNE§Ti

Uhland, creatorul baladei istorice germane, ba chiar cite ceva dinromanticul maghiar Kisfaludy, in versuri a§a de bune ca acestea 1.

Rturel ce curgf la vale,.Arbor de stejar, de veacurlinvechit, dar sAnittos.

Va'sicY, care publica deosebi §i o traducere a «MacrobioticeNlui Hufeland, urmeaza, cu cronica lui interesanta qi felurita, avindtotdeauna, pe linga o informatie folositoare, §i putina poesie. De lad1nsul avem bucatI lince ca «Duioasa maica», povestiri ca ample-titorul de cosarci» ; odata cinta, In cuvinte insufletite, farmecele pri-rnaveriT, alta data Inir idei felurite din toate domeniile, in «IdeIrapsodice». °data el da «aforisme asupra iubiril» qi alta data cola-borea.za, cu adevaruri crude din «antropologhie» sail cu tiri despreperuca. Dese orI are frase frumoase, bateo limba Edema, ca inaceasta descriere a noptiT: «Noaptea se apleca i slobozi coroanasa de stele pe capul sitú, d'EA apuitorul soare trimese purpura sa casit impodobeasca umarul ei, .1 a§a sta sara ca imparateasa a doua

Ba 11 vedem incercindu-se i in versuri la moartea fosteIluI iubite 3 §i in asternerea une pove§cl. in el afla un pretuitorcalduros medicul iesan G-heorghe Cuciuran, care publicase de curind«Descrierea celor maI Insemnate spitalurl, din Apusul pe care,anume pentru acest scop, 11 visitase. Lui îi datorim §i cea d'intiiilnuvela, al carel subiect sa fi fost cules din viata banateana,trind i particularitatI de cuvinte din dialectul local, Ruja 4.

Dr. Vasile Pop da, pe linga nota despre tipografie, un scurtarticol despre s Hronicul Romino-Moldo-Thhitor» de curind tiparitIn Moldova, tratind cu asprime «limba neplacuta, färit dulceata§i tare departe de eleganta care se afla in stilul cartilor biseri-ce§tI cam in acesto timpurI intoarse In «Tara-Romaneasca» 5. A-

1 1840, pp. 183-4.2 1840, p..367.3 184, p. 62-3.4 1345, p. 187. V. gi in bis, p. 5 gi urm., Caluglirita», Incercare de nuvell

Cu chipurT din vremea luT Voclit Brincoveanu. O schit#1 de moravurT de Ten-lescu, 1847, p. 143 gi urm.

5 1840, p. 310.

juns apoi «cameral fisico in Zlatna, el se instrging, de Bra§ov §ide Barit ; la 1844 niel nu mal' era in viata 1.

I. Maiorescu e trezit iarasi la polemieg printr'un articol al ciu-datulul eugetgtor, inginerul Popovid, c,are, tratind despre «Ro-miel. §i panslavism» 2, afla a e o gre§alg. a se reduce toate relelela «cele 41 de slove chiriliene §.1 alte ieroglife slovene§ti».

El raspunde la un articol din publicatia sgseascg «Satelitul»afirmind vechimea Romtnilor pe pgmintul locuit de ei, vechimea§a de adincg, incit ei pot sä renunte la mindria de a fi RomanI§i sg primeascg de strä'mo§i al lor pe Dad, cari ar fi fost a§a decarturarl, incit pta astil ungurescul deak, roin. diac inseamng :om deprins a scrie3. La criticile profesoruhil grec Papadopulo, in-dreptate, fgrg. erutare §i fgrg, o intelegere a fatalitgtilor timpuluT,impotriva dictionaruld din Buda, el iea cuvintul pentru ea sg apere,odatii cu alatuitoril acestei opere, intreaga lor generatie, atit demeritoasg, §i demnitatea §tiintei romgne§ti incepgtoare4. Din acestarticol culegem mgrturisirea d. §i pe la 1848 se mal' spunea deboieril bucure§teni: «La PanepistemiulUniversitatea atenian sgni trimetem copiil!» 5. Chad Sasul Schuller avu ciudata ideie dea atribui limbil romilnest'l o origina germanica, tot Maiorescu lugapgrarea latinitAtii graiului nostru 6

Cit despre L,aurian, al carui «Tentamen» pretentios e judecatca fiind «o incercare nu tocmaI nemerita» 7, niel' in aceasta vremeel nu se alfil printre colaboratoril publicatiei brasovene, si stimdin corespondenta luI Barit ca si Cipariu il lua foarte in u§or 9.

Nifon BIllicescu, ocupat cu dictionariul AA latin-romin, dg numaio notg despre Samuil Clain §i clteva insemngii filologice. 9

1 d'oaia» pe acest an, p. 249 §i urm.2 1841, P. 353 si urm.3 1842, p. 164 si urm.4 1843, p. 82 si una.5 O cuv1ntare a luT cti.tre Domn, in acelasT an, p. 401 §1 urm. Alta, pentru

studiul limbelor vechT, 1846, pp. 389-91. V. §i 1847, p. 42 §i urm, O scrisoarea frateluT s511 Vasile, ibid., pp. 90-1.

e 1847, p. 117 §i urm. V. si p. 233 si urm.9 1841, p. 301.8 Tribuna poporuluf pe 1903. 0 cuvintare a luT Laurian, p. 245 si urm.

O notit despre manualul still de filosofe dupl Krug, 1847, pp. 383-384.9 1846, p. 6 si urm. V. §i Urechik Isioria $coalelor, IV, Apoi (Foaia» pe 1846,

p. 85 si urm. Pentru dictionariul luT T. Stamati, ibid., 1846, p. 404 si urm.

COLABORATORIT LO BARIT 239

240 ISTORIA LITERATURIT ROMANE§ITY

in sfir§it aid ii face debutul, printeun articol despre «literelecorespunzgtoare firil limbil romgne§tl» «Pumne», Aron Pumnul, caretrebuia sit fie mal tirziti marele dascAl de simtire §1 credintg ro-mgneasog al Bucovinenilor 1. Ngscut la Cuciulata in 27 Novembre1818, el invätase la Blaj i apoT. la Cluj, in sfir§it la Sf. BarbaraIn Viena i acum ocupa catedra de filosofie in Blaj 2,

indemnullif de a se tipgri poesiI poporale i se dit urmare. Un.Z. V. dg astfel cintece din Banat s.

Partea cea mal slabg e a versurilor, §i Barac Amaine colabora-torul cel mal bine inzestrat. El are bucAti: frumoase, in- stil naiv,despre toamnä, eind strugurul «se cere incoace de pe virful pa-ruluI»,

...nu mal cintá cucul,S'a ingllbenit si nucul,De copiT nApAstuit

§i se ggte§te a venibittrina iarnit,

Cu etpaciti. sä4Ï astearng.Patul sti te odihne§tY.

Cit prive§te pe AndreY Murä,§anu, e cu neputintä sä se ggseascrt.o dezvoltare a talentuluT säti, a§a de särac. Luag orkare din bu-cätile pe care le iscale§te de obiceiti cu initiale sati cu citeva literanumal din numele §i vetI ggsi generalit41 sentimentale vagfdespre «Mustrare», ruggciunI cgtre Dumnezeil, cu un cuprins ca.acesta : «Doamne scapg-ne de rgil», alegoriI ca In «Doug, titvegoale», cu versurI ca:

Un cap mort, desfiintat 4.

O vibrare se simte In acest ticnit glas de tircovnic in ruggciuneape care o cuprinde «Rgsunetul» din 1841 5 :

O puternicit fiintit, ce cu'nnaltA, mAestrieAT alcAtuit pämlntu1, cerul §i-alte clte sint.

1 1845, p. 337 si urm.2 C. Morarit, Pcill din isioria .Rominilor bucovinenf, CernAutI. 1893, p.

201 si urm.3 1880, pp. 55-5.4 1843, p. 112.5 pp. 339 GO.

COLABORATORII LuI BA.R1T 241

iarAl in glasul unui Romin 1, ce se innaltA spre cillmile re-ligioase prin versurI ca acestea :

Un vierme de se rai§cii, tu §tiT de-a luT

cuprinde accente de dragoste pentru neam ca In:AtuncT Intreb ursita cu ce drept ne apas&Aprig1-1 prigonirea ce veacurl ne-a iertat:Ie§itI vol, umbre moarte, eroil gintel mele.

Ah acT nu-ml pot rtispunde strtivechile morminte !

Ala data, insI, inovatia sunA a.5a de copilAros ca inCerescule 'Ariete, ce m'al produs In lume....

iar41, forma poporalI d oarecare vioiciune unei duren T ba-nale in motivele e, ca in

Pasiire galben& 'n cioc,Rail mi-al cintat de noroc.Ca toat& viata meaAY cletat sA-mT fie rea

SatirasocialI sunA la el a§a de slab ca in. mustrarea :... 'N saloane e lucru de ru§ineA convorbi 'n o limb& ce-1 pentru servitor1 s.

Deosebit MurI§anu a scos apoT, in 1848, cIcoana cre§teriT rele»,dupA Salzmann 4.

intinzind tot mal' mult cercul interesuld säù, foaia din Bra§ovdocumente, i nu numaT de acelea care privesc istoria Ro-

minilor din chel', ci i altele, care ingrturisesc despre vechea is-torie moldoveneascX. Mitlinescu e acel care-i trimete o colectáeintreagA. i colectil strline, ca a lui Kemeny, sint semnalate i in-trebuintate pentru istoria noastril.

Se urmAresc i strEnil cari vorbesc In acest timp despre Ro-mini; adAogindu-se note rectificative i critica la asertiunile lor.Se &ti note asupra vechiï Pala' de la sfirsitul veaculdi al XVI-lea 5.

1 1842, p. 224.2 Ibid., p. 315.

1847, p. 132.4 V. §i I. Ratiu, Andrei Murtheanu, Blaj, 1900, p. 4 i urm.5 1841, p. 105 §i urm,

N. loRos. 1st. Lit. Rom. Vol. II. 16

242 ISTORIA LITERATURII ROMXNE§TI

traducerile, din autorl francesT i altil cari pIng atuncl nuvorbiserg In rom/neste, s'ira alese asa Incit sa. foloseascg noil edu-catiT nationale, i Barit e cel d'intliil care recomandg cunoasterealuT Shakespeare. «Oare ajuns-am noT», serie dinsul, «In vrIsta Incare sg, avem trebuintg a ceti pe Shakespeare, pe acest dascgl alimpgratilor si al cersitorilor, al natiunilor si a/ indivizilor ?» I.

Pe lingg Milton, apoT, Schiller si Goethe, pe lingg MickiewiczHeine, un Michelet, un Rochefoucauld ajung a fi cunoscutT

prin foaia de la Brasov. Unele din aceste traducen si sInt bune,iatg cum sung Heine, redat de clericul din Blaj, Muy :

Doar a nebunit cutare,Sall e doarl 'nnamorat,C5.cI priveste de ()data

voios si supArat ?

nebun i amorez e:Peste acestea-I si poet.

Dintre clericil ardelenl, niclunul nu serie despre lp.crurile bise-ricestT, pentru cetitorT trebuit sg fie o surprindere plgcutg pa-g.

.uate pline de o cuminte filosofie ale tingrulul arhimandrit An-

dreT aguna 2, Macedonean de nastere, nepot de negustor «grec»,al luÌ M. Grabovschi, crescut sirbeste, la Virsgt, In strict ortodoxismfgrg coloare nationalg mg.rturisitA, cAlugAr la SirbT, in HopovaCovila, vicariil al episcopieT Ardealulul din Iulie 1846 si In curindchiar episcop al ortodoxilor, care, prin aceastg cuvIntare, isT in-seamng pentru intgia oarg numele Intre ale celor caricercul conducrttorilor intelectuall aT

aguna ajunse In 1848 episcop al Rominilor neunitl, i numireaacestul om superior, chemat sá Indeplineascg o mare misiune, fupretuitg tot asa de mult si de unitiT din Blaj, in numele cgroraseria, in «Organuli>4 : «Virtutile acestuT mare bgrbat romln sint maTcunoscute decit sá aibg trebuintg de a se maT Muda, boíl niel ini-micil nu i le-ar putea nega, i credem cg gratia MgrieT Sale n'a

Niscut la Miskolcz, In ziva de 1-iii Ianuar 1809.2 1840, p. 319, nota. Dar din Eugène Siie, Incepittorul melodramatismuluI

barbar, In 1842, p. 285 si. urm.3 1847, pp. 387-8. ApoI altul, ibid., p. 403 si urm. Cf. pp. 405-6.4 P. 329.

putut sa, cada pre o persoana mal meritatorie de o asa marech em are».

Rominil din alte partI sint slab represintatI in publicatia bra-soveneasca. Doar trimete necontenit traducen l si prelucrarI, in ver-surT §i. prosa, profesorul blajean, care iscaleste cu litere latine, inortografie ungureasca, J. Mány. Batrinul cleric Noac se trezeste§i. el cu cite un viers intirziati, si-I raspunde parintele Munteanude la Cocod.

incolo, de la Arad, un centru scolar, doar cite-o instiintare des-pre biblioteca «Institutuld clerical* de acolo2. Un «Comlosan» serielucrar:1 din Banat. Alte orl soseste vesnica reclama a luI Gavra,in curind, la 1847, autorul unuI «Lexicon de conversatie istori-cesc-religionariii», cu ciudate prefete, care nu fu continuat,pentru tiparirea operelor lul incEil si Clain, reclama pe care Barito tipareste, de si. ea provoaca protestari din partea subscriitorilordin Principate, cari se cred inselati. Teologul Vichentie Babes,«olericul c. ILI-a», colaboreaza cu ceia ce binevoieste a numi epi-grame, maruntisurl informe, pentru care i se permite a intra in luptanecuviincioasa cu insusl Murasanu, care filcuse unele observatilgenerale asupra poesieIs.

V. CIPARIf1 SI NOCA SA DIRECTIE.

Desavirsita buna intelegere intre fruntasiI literaturiI tinere .dinArdeal disparuse, de altfel, acuma. in Blaj se formá un spirit se-paratist. De acolo se cerea lui- Barit sa inceteze cu slavonismelesi cu buchile cirilice, sa dea, in loe de varietatI, scene din IstoriaRomanilor, sa purifica limba, chiar daca ar fi A se impiedece in-telegerea de catre obstea cetitorilor, fapt la care Barit declara, sicu acest prilej, ca tine mal' mult decit la

onceincade la 1835, tipografia metropolitana de acolo tiparia numaI

1 Apof doar nume ca L R. Banateanu, etc.2 1840, pp. 149-50.3 V. 1842, p. 348 §i urrn.; 1844, p. 201 §1 urm. MurA§anu serie cu despret:

t'Un §colar de la Arad, anume Babe, care fincä n'a scuturat pulverea palestreT» ;p. 364. Cf. §i pp. 399-400.

4 1841, p. 154.

COLABORATORII LO BARIT 243

244 ISTORIA LITERATURIf ROMXNE§Ti

Cu litere latine, inteo ortografie inspirata de Cipariii, care o sifixeaza In articolul sal). «Extract de ortografie cu litere latinestrpre temeiul limbil i ortografieI bisericesti i osebirea dialectelor*la 18413-. El urmaria acum, ca i Eliad inca innainte de 1840«o pronuntie curata, alma din toate dialectele seriacurent Cu a simplu pentru â i î, cu si sail di pentruca u intreg la sfirsitul cavintelor, etc.

In «Foaia» pe 1841, Cipariii public/ o notita cuprinzatoareprecisa despre SincaI 2, dar nu-si indeplineste fägaduiala .de a in-fatisa tot acolo si pe Clain a.

In 1848 4 Cipariu are in «Foaia» 111.1.Barit un articol in care-se ocupa maI usor de chestif culturale romanestr. Acuma Ins* dinanul trecut chiar, el îi avea publicatia luI deosebita, pentru altlimba literal* altd ortografie, alte conceptiI dominante si, une off,chiar pentru o altd politica.

«Organul LuminariI» in titlu chiar, un omagiu adus doctrinerRolla a innaintaril neamuluI pe calea culturala , Cu lamurirea«gazeta besereceasca, politica si literara», a fost publicat, pe hirtialul frumoasa, cu literele sale limpezI i cu deosebita ingrijire Intoate amanuntele literare si tehnice, mal ales pentru ca, prin ale-sale «Principil de limba i scriptura», Cipariii sa-sI poata exprima.ideile houA in ceia ce priveste gramatica i ortografia limbiT.

«Linaba romina, ca dialect italian, la inceputul aratariI eI in_Dacia, fu cu niult mal curata in forme si maI avuta in cuvinteromine de cum este astazI.» De la aceasta constatare plead, sis--teniul. Slavonismele i alte elemente straine aú venit pe urma ;.de ele n'avem nevoie, ci, din potriva, limba sufere pe urma lor ;decl trebuie inlaturate fara zabava. Pentru a inlocui aceste ames-tecurI urite si nepotrivite ca spiritul graiulul nostru, trebuiese caute In «cartile batrine», care le pastreaza, lar, cind nicI inacest tesaur, asa de putin cunoscut, cercetat i intrebuintat pangacum, nu se afla vorbele, formele pure, atund daca nu se frue-tifica vechile radacinI In fondul roman, staii la indamina, «dia-lectele itale, intre carele cea cea mal veche e latina» 5.

P. 195 i urm.3 P. 329 §i urm.3 V. §i anul 1845, pp. 132-3.4 P. 1:55 §i urm.5 P. 16.

-«A reinsufleti moartele, uitatele, parasitele forme, insemnarl §i. cu-vinte», este programul. Din ele unele ar putea servi §i pentrdlucrurile §i ideile noua care patrund .in viata §i. in sufletul popo--rulul nostru ; altele se culeg in voie din largul cimp al limbiI-mame._Aja: ti s'ar parea ca ascultT pe Eliad, care, totu§T, lua acum dinitaliene§te §i nu §tiuse nicIodata din ce izvor, intre limba latina §;cele romanice, se poate trage mai mult folos, i abia se uitase ca.clespret in literatura mal veche. Dar §i. in aceasta problema aneologismelor Cipariti e mal original decit Filiad.: cuvintele noua,pe care le luam fiindca avem nevoie de ele, vor trebui sa fieschimbate la intrarea lor in romane§te, basa na dupa norme de-u§urinta a pronuntaril §.1 de placero a auzuluT «u§uratatea bu-

placutul urechilor», ziee ci dupg. «exemplele ce ni in-f5ti§eaza structura limbil». In logia, o cerinta dreapta, in prac-tica l'usa, care e adesea nelogica sail de o ascunsa logia vasta §itotdeauna «vulgara», o cerintA imposibila. Precum era impo--sibila aceia a purificara limbiT, pe care atitia o represintaserain scrisul §i. teoriile lor de un veac incoace : Cipariii o apara,amintind ca Ungurii, Grecii moderni dat o limba deosebitade a poporului. O fitcusera §i. unii. §i altiI, dar nu in folosul lite-raturil lor nouà §i a cultura lor, §i a fost o fericire pentru noi cafantasma uneI limbl deosebite §i de cea vorbita i de cea bise-riceasca n'a putut sa capete o viatá smulsa din inse§I adinci-mile vietiT nationale.

O sing,ura ideie fecunda se cuprindea intre atitea ideI intere-sante, exprimate de Cipariti fara hazul familiar §i humourul satirical. lul Eliad, dar cu o deosebita putere de originalitate poetica :ideia ca bimba noastra e un organism, deosebit de organismullimbiT-mame §i. al limbilor-surorI. Cadi limba latina nu e decit-unul din elementele ce ail alcatuit pe a noastra, de o potrivit deveche, ba mai veche decit latina 'iterara, cread artificial, la odata ce se poate statornici. «Limba romaneasca», serie Gipariil,-«nu e latina, precum niel italrt numaT, de §i samana cu una §i caalalta intru unele §i multe, dar se §i distinge, intru celelalte deamindoua». i, in acelaI tirup, un mare folos §tiintific deriva, cafapte, din teoriile luT. : cercetarea vechiuluI vocabulariti §ivechilor forme romane§ti, care incepe chiar aicT, in «Organ».

Cipariù e, in acelal timp, cel cercetator al limbil pentru.limbä ,si In margenile limbii. Eliad era un convorbitor, un scriitor

CIPARIt SI NIMIA SA DIRECTIE 245

246 ISTORIA LITERATURIT ROMA WI

satiric, une oil un poet ; gramatica-I servia de tema pentru fiori-turl si polemicI. ArdeleniI mal vechI faceari, in acelasI timp,istorie si filologie pentru marl scopurl de desteptare nationalkpentru invederarea obirsiel romane prin care ne puteam mintuidin intunecime i despref. Cipariil nu se gindeste la istorie, ladescendenta, la rasa: «singele e una, limba alta» 1, spune el la-murit. O iubire deosebita 1-a prins pentru aceasta limba «clarg,neteda, fireasca», dar purtind «ranele crucificixiuna el», din carevrea sa faca, pentru iubirea artel, a logiceI si a adevaruluI stiin-tific, o limba literara moderna, care sO, fie In adevar aceiastpentru toate provinciile. i iata cum preamareste el aceasta limba«aceasta dulce limba, cAreia se inchinara parinta nostri caidol \rill i insufletitor, singurul tesaur i ereditate ce ni-a ramasnecomun cu altiI si care ca un fir ro § singura e In stare a nepurta pi-in toate tesuturile intunecate ale istoriet acestuI poporantic* 2.

«Organul» d istirI de ziar, fara isa pretinda a lupta cu. «GazetaTransilvanid», un iubit «oaspe de toate zilele». Cele maI multesint din strainatate, dar nu lipsesc cele culturale din Ardeal, deex. despre represintafiile de teatru romanesc pe care le dadu, In.primavara anului 1847, cu alde «Cusma zuraitoare» a lui Schika-neder, la Sibiiñ, l'agtira§ si Brasov o trupit de actor.' improvisatiCa si In ll'oaie», se dadeati extrase din scrierile strainilor cu pri-vire la noI. Cipariil 1§i aducea aminte ca facuse in tinereta iersurfsavante, si; cunoscator al limbilor orientaIe, el dadea cetitoriIor,In forma poetica bunO, apologurl arabe

Alchesai sta §i-asculta,Capul la pAm1nt pleca,mima 'n sinu-T sAlta,

luT minte cugetaLa cuvintul Domnu-skl

Ca politick se traducea «Istoria Girardinilon> a Id' Lamartine,iar, cind, in 1848, chestia unirii cu Ungaria se impuse atentiel

I P. 86.2 P. 332.

Pp. 46. 61.4 P. 328.

MARIO $1 NOUA $A DIRECTIE 247

el o tratA, intr'un studiu mai intins, ca «mal mult fapt de citideie», ca «o necesitate», care ar ingAduigeneroasI rAtkirelpoporuluI nostru ilia si mal bine decit formele de Stat de IAnáatuncI o viatX nationalI, ba chiar religioasá unitarA, tot pe basafiintir neamuluI si. lAsindu-se «pre constiinta fiecArtil Romin celepatru puncte ce singure despart pre unit si neunit» si totusI, at:1format atita timp un «párete in mijlocul fratilor»1.

«Organul» e scris aproape tot de Cipariti ; colaboratiI ca aceleaa luI Mány si a luI Pumnul abia pot fi tinute in seamA.

1 Cf. kli p. 390 §i urm.

i P. 295.2 1841, p. 48.3 1840, p. 176 §i. urm.

CAP. II.

Scrierile Romlnilor din principate in foile ardelene.

I. COLABORATORII MUNTENT.

Reproducerile din foile romane§t): de peste muntI slut, acumend caracterul polemic in politica a1 «Foil» din Bra§ov se pro-nunta, tot mai mult, destul de rare. Simpatiile luï. Barit mergcatre Negrut, catre Aristia chiar, intr'un moment pentru Sau/,. catre Balcesca, catre «Meditatiile religioase» de la Buzail,catre Aaron, capitolul despre MihaI Viteazul. Gasim In «Foaia.§i «Adio catre Moldova» al lui Corradini.

Din Eliad se da mult : fabule ca §i articole de teorie sau po-lemica. Alte fabule, de Donicl, slut culese din (Dacia literara» dela Ia§T.

h place luI Barit a da apoI cit mal multe cuvintan oficiale din.Muntenia: ale liff Mihal Ghica, ale lui.' Voda Bibescu, abonatIfodrte folositon. Tipare§te insa §i altele, tot cu caracter oficial, aletinaruluI dr. N. Cretulescu (1841)1, ale hil I. Maiorescu, Anton Pana,catre Mitropolitul Nifon2. Din «Universul» luI Genilie reproduceune on. «varietatile».

Dintre Muntensi trimet versun, traducen, Chiar §i boien din pro-tipendada fanariota, ca Mihalache Manu, care alege ca model peJean-Baptiste Rousseau3. Ape.' un §ir de abouatl fail, talent, ca

COLA BORATORIY MUNTENI 249

ofiterul S. Stoica, un anume H. Ioanidis, deosebit de harnic Inrepetitiile §i prelucrarile sale, orl in antarea iubitel sale Acrivita,ca I. Cretescu, fabulist §i el, N. Rucareanu, un Nenovid, un TomaSerghiescul, profesor la Rimnicu-Vilcil, un Gr. Mihaiescu, profesorla Craiova. Ba chiar trimete ceva Genilie, care publica in «Foaia»cuvintarea sa la ingroparea lui Alexandru Racovita,I. Balcescu §i-atiparit §i aid studiile sale despre «Puterea armatel* 2. Barit a pri-mit chiar frumoasa cuvintare pe care o tinuse la ingruarea Vlit-(-lien Chesarie de Buzail acel umil ierodiacon Iosif Nanie, careera sa fie maI tirzal Mitropolitul Iosif al MoldoveI: el avu astfelprilejul de a tipari in foaia sa una din capodoperele elocventeIbiserice§tI a Romanilor in veacul al XIX-lea 3.

in «Foaia», pe 1846, Balcescu face o dare de seama, de multuitata, in care se intimpina propositiI care n'ar fi fost ingrtduitela Bucure§tI, precum : «Regil nu vor maI putea A faca pe po-poare a se intoarce in calea lor ; el nu vor putea opri istoria dea se inmplini»4.

Barit nu se invrednice§te Ind numal de colaboratia celul malbun istoric muntean din acea vreme 5, §1, CUM vom veclea, §i dea luI Eliad.

Ion Ghica are numaI articole culturale. Urmind practicele salepropunerl cu privire la reforma InvatamintuluI public,un proiectcomplect de reforma II atrasese supararea intreguluI «corpos pro-fesoral al Moldovel» el, care «vede numaI in tinerime neamulromanesc» 5, cere §coll de sate, cu trel anl de studiu, §colI nor-male §i de agricultura, §coll practice de cincl axil, la ora§e, curssuperior real; e pentru clasicism, din motivele obi§nuite, §i dinacela ca buna cunoa§tere a limbil latine ar aducea gregenerarealimbli nationale»; e insa §i pentru introducerea in §colile ora§ene§tIa istorid Rominilor, pe care o nume§te «Istoria Principatelor».

1 1843, p. 285 §i urm.2 1844, p. 165 §i urm.3 1847, P. 185 §i urm. V. §i cuvintarea luT loan Bobulescu la ingropareo.

3/arid Roset, ibid., §i p. 212 §i urm., a lul Dionisie e Romani*, viitorul episcopde BuzgA, ibid., p. 243 §i urm.

4 P. 30 §i urm.:, darea de seam6 despre o traducere a luT Negulia5 V. i an. 1844, p. 351.6 1847, p. 248 §i urm.

250 ISTORIA LITERATURIT ROMXNW/

Se ingrijeste lag, mal ales de soarta tineretulut care se va in-drepta catre clasicisni numaI cind va avea talent, raminind ca,din cellaltl, prin scolile practice si speciale, sa se formeze ele-mente folositoare societatiI, in locul «jumatatilor de invatatl» cario exploateaza §"i o primejduiesc.

Vrea un Colegiu de sese clase si doug altele, superioare, pe carele numeste, elfin le va numi apol si programul cel noti, «comple-mentare». Staruie sa se invete mult greceste, iar limba noastra,In paralel ea latina.

Alexandrescu insusl alearga la publicitatea foil: brasovene, atuncIdad face psihologia parvenituluT, boier de Regulamentul Organic,in fabula «BouluT si VitelaluI» 1, o capodopera a fabuliT romt-nestT. Bolintinea,nu2 tipareste un energic cintee de lupta, pecare-I da ea aleatuit de popor supt MihaI Viteazur

CA, vultitnil va zburaPeste prada ce va face.... Sit biruim,Orl in luptA, sl murim,CA, e asp% viata 'n tar&

§i o barcarola4. Gasim §i o bucata de Balticescu.Din Tara-Romaneasca, maI serie, iscalind ca initiala, Eliad, care zu-

graveste fall erutare noua stare de lucruil in «civilisatie». Ca si Ko-galniceanu si Corradini, el ride de pripita civilisatie formal : «Ni-amschimbat hainele, ni-am lasat parul ca sa-1 tundem, ni-am lepa-dat papucil si ceacsiriT, ni-am pus pantalonI si pintenT la cizmesi am inceput a ni coafa parul si a ni incravata gitul, si credemca am schimbat si ideile cele vechl». Timpul se pierde in certepentru «bagatèle», fail grip. pentru «lucrurT. obstestI». «infato-satorl al obstiI nu avem, de nu va fi Stapinirea ea sa o infatiseze...Cari sint aceI dregatorI sail aceI deputatI earl', puind mina pe Evan-ghelie si pe inima, O. poata veni sa strige innaintea luI Dumnezeilsi a oamenilor : «Eti, in toata, cnrgerea vietiI mele n'am 'fost.stapinitde duhul imparecheriI, in tarafurI nu m'am amestecat», etc. Opo-

1 1843, pp. 95-6.2 Despre plecarea lul la Paris, v. eFoaia» pe 1846, P. 376: (Sint citeva lun

de and junele poet Bolintineanu a plecat la! Paris».3 1844, p. 263.4 Ibid., p. 304.

COLABORATORII MUNTENI 251

sitia nu e vrednicg de rolul eI, del «opositie va sä zicä o dez-batere fIrg, vrgjmg§ie §i deslu§ire intre mal multI spre aflareaadevgruluI».. "Viata, publicg falsificatà pune pe orIcine «in mijloculunuT taraf de oamenT impin§I de acelea§I patimI, incunjuratl acasg.de oamenI cari a§teaptg de la noT o bucgticg de pine §i. o haingca A ne incarce de lingu§irT*1.

Astfel trgiesc clasele superioare. Lingg ele, teranul e «amggit tot-deauna, nefiind maI nicIodatä sigur de munca §i de averea sa,totdeauna dind, farg, a putea a §ti sg, cearg cuvint pentru ce dg,intrebuintat la toate trebuintele §i nevoile noastre». «Pe meter,il vezT batjocorit, il vezI pus sg, lucreze §i ocgrindu-1 la platg, mal*totdeauna amggit, totdeauna rgmine bgnaitor §i gata sg, in§ele§i el ca sg-§I scoatg din capete ; despretuit de conceateniI sgI, fi-re§te fi* urg§te §i el; e neapropiat, gros, necioplit, fgrg, nido de-prindere de buna-cuviintá». Eliabd incheie ca propunerlca aceiaa uneT BgncT Nationale care ati mal* putin pret pentru noI de-cit aceste entice inse§I.

Mg putinI sint colaboratoril muntenI in stil revolutionar, marales cg, Barit inlgturä din principiu ()rice articole cu «izbirT. per-sonale» 2. Totu§I, in «Licuriciul §i Vipera», C. R., care e Rosetti,cuprinde alusiT in versurI ca acestea :

Atuncl vipera il zice, ce, zimbind, 11 asculta :Tu n'al vinit, dar mit turburT, mit stricg lumina ta 3.

C. A. Rosetti n'are, apoI, pentru foaia din Bra§ov articole poli-tice, ci numaT bucgtI Erice, ca «llama Mea» :

43iitr1nit hainii, nu mit lasa;La chiotoareAT de cImp o floare», §. a.

Alusiile persistg §i in «tinguirea unuT poet» 4, in care se vorbe§te§i de temutul prefect de politie al timpulul, Cgpitan Costachi, careintrg, in poesie astfel :

Costachi apitanul ca uleul IndatgMI smulse §i mit 'nchise, zicIndu-mi O. blrfesc.

1 1841, p. 385 §i urm.2 1842, p. 336.3 1841, p. 262 §i urm. De la el §i epitaful Se.rdaruluY Roset; 1842, P. 392.4 1843, pp. 231-2.

252 ISTORI A LITORATURI/ ROAIXNE*Tt

Cesar Boliac, o fire lupfatoare, un visator de schirnbaiI sociale,un ziarist prin instinct, trebuia sa ggseasca rapede aceasta tribuna,ramasa, in chip a§a de fericit, libera. De aceia aidT. va tipari el 1,impreuna ca «Alaiul undl cer§etor» :

Riga4 de o potriva ca cer§etorul mort 2,

inclemnul sail catre scriitoril romtnl, cari, ar trebui O, se uneasca,futre sine §i cu alti «intelectuali», pentra a urrnh exemplele unuILamennais i Béranger, «poetI-filosofl», cari trecut cu vedereaniel() nenorocire intimplata in vremea lor, n'ail lasat nido clasaa societatilor pentru care O, nu se lupte a o ardica la deranitateade om, nicIun bun nelaudat, nicIun rari nebiciuit, nido durerenecercetata». De ce nu incep lupta contra pacatuluI celul mal ru-ganos i anacronic, robia, de. ce nuli arunca blestemul asupra «obo-rurilor in care s'el inchis turme de °amen:1 i s'ail vindutconditiI» ?

In. sensul acesta, publica Boliac In «Foaia» §i poesia sa cu ten-din. «Tiganul vindut», o protestare impotriva robiel cinic des-fA§mrate 3. Mal tirziil iscAlitura luI se afla supt articolele de gene-ralitatT slabe, «Populul» §i «Poesia» 4, salí supt poesil. de ocasie

U. COLABORATORli MOLDOVENI.

Ca mult mal harnica, e colaboratia tinerilor revolutionarl mol-dovenT, cari, ne mai avind la inclamtna foile lui Kogalniceanu,zdrobit In toate, privesc revista lifi Barit ca locul firesc in careeI1§I pot face in voie opositia lor de ideI i satira lor personal,care nu mal invioreaza publicatiile ce pot sa apara inca in Moldova.

Mglinescu da traducen, notite, documente 6. De la cite un I.Poni Zimbe§teanu vin numal slabele tinguiri obipuite, iar de laOh. Nicoleanul, profesor in Tecuciù, imitatii poetice corecte, intrecare §i fabule §i o bucata patriotica, intitulata «Ostwil lui stefan» 7.

1 1842, p. 813 §i urm..2 P. 359.3 1843, pp. 119-20.4 1846, p. 204 §i urm., 209 §i urm. i (Cena» de Boliac a apara tot In

(l'oaia», 1847, pp. 114-6; (Sila), tibid., pp. 120-2.5 Catre Domn §i catre P. Poienaru, p. 239.6 V. §i 1843, p. 124 §i urm.7 1843, p. 384.

COLABOR.ATORli MOLDOVENI 253

Dar altiT. intrebuinteazI libertatea tiparaluI brasovenesc pentrua da lucrurf cu o tinta politick a cAror publicatie ar fi fost cuneputintg acask

Aid mintnie Ion Ionescu articolul säui despre «imbungtgtirI Inagricultura noastr6.01, i in 1847 el tipAreste citeva paginI des-pre «Plug6rie saù pAstorie» 2.

Dintre eel marl, Negrut dti o fantesie, gGintec vechiii» 8; elpublia i ceva des'pre doink cu ciudate etimologil care o punin legnur5, Cu donativum, Diana, i chiar cu «Donau» a Ger-manilor. La asemenea disertatiT el adaug% apoI eintece de naturä

In care se intilnese versurl de acest fel :S. nu mar calce Wm.Vechilor nostri eroY,

sail, In 4(Marsul luI Dragos»:AstitzI Cu bucurie,Romlnilor, venitl,Pe Drago§ In cImpieIi IntovIra§itY...4.

El dA, 1111 Barit i notita alrtrturisenie», cu glume pe socotealaluI Winterhalder 5, semnalind totodat6 cä gd. Alecsandri, ere-dincios paroleI sale, a si pus supt tease poesiile luÏ atit de simplesi de romänestIA

De la prietenul luI Negrut A. DonicT vine insN, numaT inofen-siva fabulg «Cinele larind» 7.

Ralet are destnle bucAtT, unele bune, In care lasl frtul slobodindrA2net i Ilzboinie. El vorbeste astfel de

o frAtieCAreia Cu osebire II zic prostiI tAlhitrie,

1 1844, p. 127 si urm. O descriers a Iasulul de C. C.; In 1844, pp. 230-1Un alt articol, trimes 1111 Barit si eProplisirii», ibid., pp. 265-6.V. i ibid.,

p. 337 si urm.2 P. 95 i urm.

1843, p. 180 si urm.4 1842, p. 97 si urm.; cf. pp. 103-4.5 1845, pp. 238-9.

Cf. si p. 244.7 1841, p. 247.

254 ISTORIA LITERATURli ROMIINE§TI

AuzitI g'i recomandatia unuI om bogat, cu trecere gi rang :TatAl mieu, zaraf cinstit,

Multe case-a sgracit ;:ti luA §i boierie

Pentr'o mare datorie.

Nu-T lipsia 'n cos& mimic& :NumaT o fringhie micii, 1

Anume intentiI se ascund gi in Afabula» Alluntenil sail MotaniI» 2.i boierimea de nagtere e satirisata in «Boni gi porcul3»; end ra-

suna aceasta tirada ironica :MA trag dintr'un vier sAlbatec, care lumea Ingrozi

i era din vechime asupra luT rItzvati.

se pare ca, tot el e anonimul care presinta astfel pe un altaparator al drepturilor mogtenite 4 :

Despre nobleta vorbia,CA e de neam din vechimeSit dea dovezT stgruia.

'strati are poesil ca gi a celea pe care le cunoagtem, gi mielefabule fail, ascutig.

Talentul luI, de energie gi fantastic, se form& insa, gi una dinfabulele de la 1847 e plina de frumusetl:

In miezul nopteT posomorite,Ciad totul doarme icT pre plmint,Cind numal rele umbre unte

Meek se simt zburind,A sa innaltri lutunecime,Stttpinitorul peste dracime,Pe trort in Tartar s'a a§ezat5.

Tot din aceasta, lume a draeilor igI iea el subiectul gi pentru cSa-tana gi minigtriI lul», ell atacurl vadite impotriva contemporanilor:

i supt figura alb' omeneascitNime nu poate ca sit-i cunoascitDecit din fapte ce poame slut!

1 1841, pp. 39-40.2 1842, p. 1448 1843, p. 152.4 Ibid., p. 168.6 P. 148.

COLABORATOR1I MOLDOVENI 255

§i o a treia in. care draciI cer «libertate» §i Lucifer vede

CA despotismul II cade Wt.

Un alt Moldovean, inzestrat Cu un talent superior, adinc in silt-tire, innalt in cugetare, stapin pe o frasg ca un deosebit ritm §iun insemnat avint, publicg, incepind din 1842, articole neiscglite

decit prin doug cruel despre subiecte felurite : Biserica TrdiIerarhilor din Ict§I 1, schitg superioarg cunoscuteI schite a lulNegrut , FA frumoasa meditatie asupra cetItil NeamtuluI, in carese intimping o mare indrAznealg. Se vorbe§te de FanariotI ca deni§te «strgini §i ngimitI sail precupetI», se ironiseazg o vreme dedecadentg cind «§i bgrbatii s'ail fgcut muierI», se denuntg ca undu§man '«acvila NorduluI, §i se calificg dupg cuviintä acea puterea RusieI, care «suflg a§a de aprig asupra CapitaleI peste §esul cel des-chis al Prutuldi»2.

Se pare cl §i articolele iscglite cu o singurg cruce, ca «NicIofaptg fgrg platg sail filosofia unuI nefilosof »3 §i «Suspinul sgra-cilor»4, sint tot de el, §i in acesta din uring, e un avint de stil misticcare ne face a propune ca autor al scrierilor de care s'a pomenitaid, pe acel tingr Aleen Donici (ngscut tnnainte de 1820; face studilIn Elvetia), care, spre a se deosebi de unchiul sgil, luá mal tgrziil,cind colabora la noua revistg a 1111 Alecsandri, pseudonimul deRusso (Rusul, el fiind un Basarabean). Tot cu acest semn de recu-noa§tere la sfir§it se infatipaza 5 §.1 0 descriere de cglgtorie,din neno-rocire neispravitg, In care, nu numal cá se laudg frumusetile vietilde tara §i farmecele fetelor de acolo, care nu le-atl cumpgrat «niel

1 1842, p. 388 gi urmare.2 1843, p. 385 gi nrm. De dinsul gi ide despre limbii, unele mal bine,

altele mal rele, In anul 1814, pp. 156-8. Cf. §i pp. 178-9. Cu douit cruelslnt iscrilite gi nigte versurI moldovenegtY din 1821; 1846, P. 95 gi nrm. Inacast Bens serie din Moldova gi un ciilugitr, care poate fi Scriban (v. an. 18451.De la el vine gi falsul document din Sas-Sebe; an. 1816, p. 57 gi urm. Cf.gi ibid., p. 176 gi nrm.

2 1847, p. 157 gi urm.4 ¡bid., pp. 178-9.5 1847, pp. 372-3.

256 ISTORIA LITERATURIf ROMANESTY

de la modiste, niel de pe la spiterlo, dar se cuprind i lgraurielistorice pretioase, ba chiar inscriptil necunoscute 1.

Asgingnarea intre scrisul anonimulul i acela din «Cintarea Ro-regnieI» i alte lucrgrI cunoscute ale lul Russo iese la ivealgmal bine in «Suspinele uner matroane», din acelasT an 1847. «Ma-troana» e tara, patria bung i tristg, Moldova in suferintg, care-se cgineazg astfel, in stilul de tinguire biblic al «Cintgril» pome-nite mg sus : «Strig dintru adincul inimil ca zimbrul singerat defierul vingtoruluI, ca serbul supt biciul domnuluT säü, ca dreptulsupt sabia impilgtoruluI, ca poporul oborit de despotism si tiranie,ca martiril pe roata caznelor» : Adevgratil meT fiT, vrednicTmuma lor, s'ag jertfit cu fierul in ming, apgrindu-mg pe mine,.mama lor, pentru care astgzI preste toatg, fata pgmin' tuluI malrgmas niciun apgrgtor... Scoate-mg din ghiarele tigril or incruntatIIn singe... Nemernicilor desteratI..., pentru ce ca niste lipitorT fig-minde de singe sugetI singele mieù ?... Am ajuns jucgrie capritiadusmanilor cari mä aruncg din ming In ming fgrg nicTo indrumare,ea pe un lucru de nimic». E o puternicg satirg care stie unde trebuiesá loveascg, : intilnim, in adevgr, pe lingg «iazma infernak i afu-risitg», care e Rusia, pe lingg. «procletul epitrop care a fgcut marmulte tirguiell cu pretendentif teriI pentru a o ruina», adecg, Ta-rul, pe Domnul însnl, «fiul el care sta" in fruntea fratilor sIT,care poartg asupra-I indatoriii de pgrinte si tine in minile sale-

steaua i luceafgrul » 2.

I Cf. §i versurile astfel iscAlite, la p. 376:Unde-1 credinta, unde-T amorul,AstAzT n lume nu le gAse§tT.

Tot a§a e iscAlitA thsl i necunoscuta poesie (Baba §i Dracul», cu versurrca acestea:

Intre rAspintenT In miez de noapte hirca Waring, se InvIrtianuielu§it vrAjitoreascit tiind In minA, astfel rostia:

«Vino, Sate.* vino Indatit, vino ca gindul, ItT poruncesc,cC'a mea fiintal §i al miefi suflet pe totdeauna ti-I juruiesc.»

«Moneda este», rosti Satana, cu urlet aspru i infernal,«Moneda este care produce astAzT efectul acest fatal.»

Cf. (0 vrAjitoare», de Sion, p. 16.E drept cl1 §i un BAnAtean iscAle§te a§a 1848, pp, 164-5 , dar v. bu

cata «La un frate despre libertate», ibid., p. 183.2 P. 261 §i urma.

COLABORATORlf MOLDOVENI 257

Russo nu era, de alminterea, un Inceptor. în deosebite prile-juri, imitind acela§I stil de visionar biblic al lui Lamennais, ac4rui inriurire o incercase in Apus, tiatrul revolutionar in naäreligioasA îi scrisese, in limba francesk notele wad vietI zbu-ciumate in urmArirea primejdioas6 a idealulul. Astfel, trimes laSoveja, m'a'astirea din Putna a lul Matei Basarab, In 1846, elinseamnA toate intimplIrile §i gindurile sale, filcind glume pe so-coteala Cirmuirii care-1 surgunise pentru o piesI ironick «Provin-cialul la Teatrul National», represintatX in Februar din acel an, §1a sAlbAt6ciel ce intimpina in cale. Ca talent de observatie, ca ironiefink ca judecatg, dreaptk ca punct de vedere innalt, aceste paginislut dintre cele maI .bune ale literaturiI noastre. Scurtele apreciArlasupra cronicelor muntene pe care le cete§te cu acest prilej aratg,un spirit ci; totul distins, avind in el ceva din intuitia fulgerA-toare a unui Stendhall.

Un alt colt de munte, al Neamtului Russo fusese judecAtorla .Piatra apare tot astfel, cu toate frumusetile naturiI §i toatepacatele locuitorilor din ora§e, inteo atmosferI de vigtoare filo-sofie poetick in «jurnalul» sufletesc care poartil numele uneI stincT,«Piatra Teiului» 2 Firo locuitorului din munte e caracterisatg, cumn'a mai §tiut altul A. o fac6, in rindurI vrednice de un scriitormare. In ton epic se inve§minteazil frumoase legende noug careci§tigg'n avint cind le redl acest om au o neobi§nuit de puterniainch i puire.

Schite despre haiduci se mai g6sesc amestecate in opera literaräa lul Russo-DonicIs.

Cu acela§I condeiii de miniaturist dibaciti descrisese Russo «Ia§iI§i locuitorii in 1840», 1'11g/113:lc:End glume nevinovate §i glumeritutAcioase, satirA §i ironie, observatie §i eruditie, §i, maI presusde once, coloare roma,ntick Asemenea cu aceia din paginile de al-lAtorie ale Id Théophile Gautier, pe care obi§nuia sA-1 ceteasckNota fusese dat6 de Koggniceanu, de Alecsandri, de Corradini,

1 Notele se pAstreazg In n-1 311 al Academiel Ronalne ; romAne§te, In tRe-vista Ron:Anti» pe 1863. Analisa §i traducerea lor partiall o dit d. P. V. Hane§,In Alexandru Russo, Bucure§tY, 1901. D. Tlane§ pregAte§te pentru Academieo editie complectl a operelor 1111 Russo.

2 Acelag manuscript. Cf. Hane§, p. 81 §.1 urm.Cf. Bogdan-DuicA, In cConvorbirT literare» pe 1901.

17

258 ISTORIA LITERATURA ROMA.NE§TY

de Ralet, cari se inspirasera de la aceleas1 izvoare, dar autorulacestor stralucitoare rindurl nu poate fi privit numal ca scolarulbun al ahora'.

Dar ceia ce ar ajunge penti u a face din Russo unul din numelemari ale literaturil noastre e tinguirea intitulata «Cintarea Roma-niel», scrisa iarasI In frantuzeste si cut a in uitare pana ce exi-lata rominI o publicarrt, la 1850, in foaia lor efemera «RomaniaViitoare»>>.

E o scurtil ochire asupra trecutulul terii, in toata vitejia i du-rerea ce cuprinde, cu blesteme de profet fanatic impotriva

timpuld de fata si cu perspective limpezI deschise asupraviitorului. Ieremia cu plingerile sale, Apocalipsul cu visiunile defoc si siiige ce-1 strabat, paginile de idila ce se amesteca in Biblieaü dat tonul. O simtire tot atit de aleas 1 pe cit de .puternica, omare putere de a concretisa in icoane gindurile de parere de railsail de sperante dail acestei scurte bucatI o valoare pe care aniI

atins-o si n'o pot atinge, si nimenI, in curgerea vremurilor,n.'a mal gasit astfel de accente pentru a mingiia i imbarbata maicaIn suferinta, «tara cea drag.». i, in acelaii timp, pentru intaiaciara se cauta in desfasurarea evenimentelor ce alcatuiesc istorianoastra, un rost filosofic, o tilcuire insufletita de credinta unullDumnezeil de paz a si. de pedeapsa. «Stavila» pentru barbart apa-Atoare de civilisatie, mucenica a credinteI, «Romania», tara Ro-minilor nu va peri in cutremurul ceasuluI celta' rail. Revolutiadezrobitoare o atinge. «Iliazanoapte si Miazazi, Apusul si Rasa,-ritul, lumina si intunerecul, cugetul dezbriicator §i dreptatea s'ailluat la lupta... Urla vijelia de pe urma... Duhul Domnulul treeepe pamint !» Pe acoperitele se proclama zorile rosil ale uneI LumInoua, cum credeail s'o poata capta cu arma rascoaleI in mina. ti-neriI de la 18482.

ideile de reforma a cleruluI, pe care Inca de pe atund lerepresinta Neofit Scriban, isI afla locul in «Foaie» ; Scriban i§T. iea

1 Acela§I ms. Cf. Hane§, p. 55 §i urm. qi o traducere, aproape complectil,In revista AFloarea Darnrilor», II Manitstirea Ceatuia de linga lag e des-cris& deosebT, tuteo scrisoare catre Alecsandri ; Col. l. Traian, V (1874), n-1 1.

2 D. Hane§ a dat cea mal bun5, editie a (Cinthils.

1 Pp. 189-91.

COLABORATORII MOLDOVENT 259

locul intre colaboratoriI moldovenT al' luI Barit, 0 el e poate «Ca-luggrul de supt Carpag»1, dad In acesta nu voim sg, vedem mal'curind pe Russo.

PoesiI trimet alta cari se ascund, ca acel care iscgle0e ca ciu-datul pseudonim frances «Narrateur identique» (1841 0 urm.).

VII. cF0AIA» i PREVESTIREA REVOLUTIEÌ DE LA 1848.

Anul 1848 porne0e, cu agitatil' parlamentare, Cu discursan i labanchete i in adungrI, ca tinguirI i proiecte, prIng, ce fapta vinesg hotgreascg, in urma lungilor discutii nehotgrite, la Paris, la Nea-pole 0 apt:A tot maI departe, in centrul i spre Rgsgritul Europe'''.«Foaia» se lad, a fi prinsg pe incetul de marele curent revolu-tionar, care nu se putea inlgtura, cAcI venia din toate pgrtile. Ve§tIdespre schimbgrile de regim, «representatil» ale dieteI ungure§fi,raliate tot mg' roult la Revolutie, manifestul rAsungtor 0 gol, mg-rinimos i nepractic, umanitar i provocgtor al luI Lamartine, cele

ve§41 de nemultgmire din Germania igr aflg pe rind loculin coloanele publicaieI bra§ovene.

«Acum slut numgrate toate minutele anticulul blestem, el tragede moarte : iatg-1, el moare», strigg Barit, intr'un articol care laudglibertatea tiparuluT, de la care a venit pentru neamul säù atitabine 0 de la care a§teaptg Ind, 0 ma"' mult. Scrisul, gindul, §coala,cultura, acestea hotgrIsc de acum: «ITiata geneticg, a popoarelorniel de cum nu mal atirng de la schimbgturile institutiilor poli-tice, ci curat numaI de la gradul culturil ion spirituale 0 de lapgstrarea limbil lor in cgrtI, in jurnale, in coall, in bisericg, infamilie, incit aceia va fi maI vgzutg, i mal respectatg care va §tiarAta ma multe producte ale mintil 0 ale spirituluI».

Tot de respectarea limbil in unirea ce ar fi sg, se incheie intreRominI i Unguil, unire impotriva cgreia RominiT nu s'au pro-nuntat incgvorbe§te, in graiul säü amestecat cu vorba noug bar-bare, «peticiune», «ng,ciunarie», «pretinkiune», i tingrul A. PapiuIlarian, care, mintuind studiile sale de drept, era «cancelistu ro-mana de la tabla» i serie din Murg§-0§orheiu, unde inflAcgrarea

260 ISTORIA _LITERATURLY ROMINESTY

pentru Ungaria nona, scapata de Austriad, era mare 1. Niel ar-ticolul lui Barit «Ce voiesc Rominil transilvanenI» 2 nu cuprindeInca o indreptare.

Cel d'intaiil cari vorbesc limpede, strabatuti. in firea lor maIdelicata de electricitatea din aerul furtunos, sint poetil. El nudiscutet, nu eintarese motivele pentru «Unirea» cea noua cu Un-guril sail impotriva 61, pentru sprijinirea pe Turd sail pentrucrutarea Rusid protectoare; el nu cauta prin eartile vechl dup.drepturì istorice, nid nu, urmkresc normele dreptulul de Stat intratatele care cuprind principil de metafisick, politick'. EI nu segindesc la noul Ardeal, scapat de privilegil, §i prefacut intr'o pro-vincie libel% a liberel UngariI, la noul Principat unic al Romi-nilor de dincolo, scutit de insultele consulilor muscale§tI §i ocrotitdin departare de Turd. innaintea lor se ive§te o singura Romanielibera de amestecul strain, libera de vechile lanturl seculare §i denouale cotropirl obraznice.

Un anonim întäiù, dupa strklucita adunare de teranI pe malurileTirnavd blinde, pe paji§tea plink, de florile hick, plapinde ale pri-maveriI, dupa acel 3/15 Maiil, care prefticu in amintirea neamulultoloaca Vladickl din Blaj inteun Cimp al libertatil pentru o natiecare nu mal era impiedecata in dezvoltarea d politick de preju-decatI §i scrupule confesionale, publica intaiil la Barit «15 Maiii.1848», iscalind : «un Romin».

AzI e ziva de'nviere a RominuluT popor,strigatT In libertate : RomAnia sit trAiasc5.! 3

In ,Moldova, Revolutia fusese numaI o ineercare, §i Inca unafoarte putin serioasa. SfatuirI la otel intre boiefi tinerl, discutieCu Guvernul, cuvintarI maI calde, interventie brutalá a o§tiril,

surgun la ma'nkstiff sail fuga peste hotar. Dar unul dintreinvin§i'l acestd biete lupte copilare§d, Alecsandri, publick, in Maiil

datind insa din Februar , a doua zi dupk, acea intrunire uria§adin Cimpul de libertate ardelenesc, la care luase parte §i un prietenal poetulul, Alexandru Cuza, menit sa fie Alexandru loan

1847, p. 99 §i urm.2 Ibid., p. 105 §i urm8 1848, p. 145.

I P. 161.2 P. 168.

KFOAIA>> 1 PREVESTIREA REVOLUTIBI DE LA 1848 261

Domn al Principatelor Unite, un imn revolutionar, pe care-1 ciliapentru totT RomtniT :

Vol ce statT in adormire, vol ce stall In nemi§care,N'auzitl sunind puternic acel glas triumfator?

El chiamA, cu un avtnt pe care de obiceiti nu-1 are, cu o energiebArbAteascI pe care in zAdar o cautä alte orT, cu o lAmurire deconceptie superioarA, care nu-1 era datA pinA, acum, «ob§teascainfrAtire» pe rainele unuI despotism ce dezbinase, «dezrobireaunel. singure «patriT» §i «mume», cr,earea und «Terl-RomXne§t1),peste tot pAmintul pe care-1 locuie§te §i-1 lucreaz5, neamul:

lata veacul se de§teaptli din adinca-T letargie ;FratiT miel de Romanie,

Ca un cIrd de vulturT agerl ce cu-aripT mintuitoareSe cerc vesell ca s zboare

Catre soarele ceresc.

Sculatl, fratl de-acela§l singe, iata ceasul de frie,Peste Molnita §i Milcov, peste Prut, peste CarpatlAruncatl bratele voastre cu-o puternica mindrie,

de-acum pe ve§nicie cu totl minile vit datT !I

Un «filoromtn.» vine, ca al treilea, de sigur, cum dovede§teversul, dintre poetiT eel bunT. i el se adreseazA fratilor sgt Ro-rninT2 pentru a li spune din Moldova, credem ce a sIvir§itptnA atund Revolutia europeanl, trezitoare de sperante :

0 cite, cite tronurl s'au rasturnat §i Inca,Se dating, asculta cum 'Arlie, trosnesc...

«RomAnia» are §i ea datoria de a vorbi §i de a lucra, amintin-dull de mama eI Roma §i inspirindu-se de la tnnainta§it maiapropiatT, ale aror morminte pot da IndemnurT In clipa innoiriTluptelor.

Plecatl genunchil vo§tri Intiiù pe la morminte,tarina stramo§easca, fierbinte-o sarutatl.

In acela§T chip ca §i Alecsandri, anonimul moldovean dtt uneTDdcil nouX, care i se pare a trebuie sN fie i ea' poate fi cerutg.acestuT moment, hotarele locuintelor romAne§tI de-asupra DuntiriT,pe coastele §i laturile muntilor.

262 ISTORIA LITERATURII ROMANE§TY

Din Tisa pin' la Nistru §i 'n Dunarea ripoasit,Intinde Rominimea pe-al patrieY altar

O mina de fratie 1.

Alecsandri da §i. cintecul, iu metru poporal, hora pentruunitI ai Romaniei unice i atunci «llora Ardealuldi» de

«un Romin» întäiü in «Foaia» de la Brasov s'a tipa'rit ves-tita hora, care a incalzit i alta data, in zilele marI, inimileporului nostru:

Rai st dam mina Cu minaCei cu mima roming,Sa 'nvirtiru hora fratieiPe pamIntul RomanieY.

Acum, la intoarcerea studentilor din Paris, cari se puteau bite-lege macar o clipa cu veda liberan' moderatl ai lui Eliad i cuunii ofiterl crescuti in cetirea luI Balcescu, Tara-Romaneascaridica tricolorul RevolutieL Acelal numar din «Foaie» care aducededaratia de la Izlaz, alt «Cimp al libertatil», dar fara teranI, da

imnul de salbateca, mindrie, de profunda suferinta, acumrebela, de conitiinta ce treraura, in exasperarea el, imn cuprin-zator care strabate in lumina de fulger toata viata de incercari aunul neam nenorocit, de la stramo§iI departati, morfi In lupte

pana la ultimele atentate impotriva noastra, de la «m'Are-tele umbre» ale lui Mihai, stefan i Corvinul, maririle neamuluIIn toate Tinuturile, ca pentru o clipa de unire pana la incer-carea maghiara de a ucide in limba insul sufletul, pana la obraz-nica infigere de steag a Rusid pe malul romanesc al DunariT.

Degteapta-te, Romine, din somnul cel de moarte

poate fi o amintire a imnuluI revolutionar elin, pe care-1 vor ficintat adesea i Grecii din Brasov, dar strofele ce urmeaza,de sigur, nimio imprumutat, cind ponaenesc tot ce a suferitsufere poporul nostru, smuls in faxime de stapini :

Acum se 'ncearca, cruzii, in oarba lor trufie,Sa ni rapeascii limba, dar morti numai o dam.

pentru RominiT de dincoace :StrigatY In lumea laria e// Dunarea-I furatá,Prin intriga §i sila, viclene uneltirY.

1 Cf. gi articolul 40 rapede ideie asupra stariT de fata a lucrurilor In Mol-dova», ibid., p. 185 §i urm.

«MAU» SI PREVESTIREA REVOLUTIEY DE LA 1848 263

i., In pasagiile care nu se cinta azI, In acest imn care a ra-mas totdeauna al viitoruhfl, al viitoruluI nesigur §i, orIcum, Incadepartat, care se zbuciuma sa. fie §i. zguduie revolutionar toatenedreptatile de pretutindene, viitor de unitate nationala, viitorde unitate, sufleteasca pe ruinele modelor nefaste, viitor de drep-tate social sint versurT de o putere care le asamana cu acelea,scrise In aceia§I gama de abstractil, a nemuritoareI Marsiliese, altapoesie fara, poet :

De fulgere sfP. piartt, de trAsnet §i pucioasitOrIcare s'ar retrage din gloriosul loe,Clnd patria saa mama cu mima duioas&Va cere ca sl trecem prin sabie §i foc 1

Revolutia pusese sOpinire pe literaturä', §i poesia luase armeleIn mina.

TABLA CUPRINSULIA

CARTEA I-a.Epoca lni M. Kogilniceanu (1840--48).

CAPITOLUL I-It.Cele d'intalit lucreírti ale luí Ifogellniceanu: Revisiele gDacia

¿iterará» ri. «Archiva ronuineascel». Publicarea cronicelor.

Privire In urml. ConsideratiI generale 3

Un student romln In striiinItate. TineretalulMihail Kogalniceanu 8

Cele d'intlin lueriirl ale lul Kogglniceanu 16«Archiva RomAneasel». TipArirea cronicelor 23(Dacia literal**. Planul §i colaboratoril el 30Serien Y nona ale lul KogAlniceanu in legAtua en alerituirea (Da-

ciel literare). Ideile luI despre francomanie. Potrivirea enideile lul Eliad. LegAturile intre ace§tY doI scriitorl. . 32

C. Negrut §i (Dacia Literal*. 39Alti colaboratorI: Stamati, Alecn, DonicY 42Alti poetY : Vasile Alecsandri 49Poesiile non& ale luY Grigore Alexandrescu 55

CAPITOLUL II.

eProptiOrea.,

Kogillniceanu §i Asachi dup6. Incetarea (Daciel Literares. 61Kogtilniceanu, Negrut §i Alecsandri In opera de regenerare a

teatrulul 63Scrierile 11.0 C. Caragiale 66Poetil muntenY C. Faca §1 C. Bllacescu 72Cele d'intiiiii piese originale ale lul Vasile Alecsandri . . . 84Calendarele luY Bogillniceanu. Inceputurile poesiel luI Alecsandri 95AleAtuirea revistel cPropit§irea». Ion Ghica 99I ntemeietoril <Prop6§iri1». Nicolae BAlcescu 103Cel d'intAiù economi§tY romlnY In (PropA§ireas. 105

Pagina

266 ISTORIA LITERATURII ROMXNEST/

CAPITOLUL PaginaeProptifirea.» Desvoltarea studiilor istorice.

I. Kog5Iniceanu i Propg.§irea. 113II. Opera istoricl a luT Nicolae B&lcescu. «Magazinul istoric pen-

trn Dacia, 120III. Artie°leis de istorie ale 1111 Laurian. Alti colaboratorT aT (Ma-

gazinuluT, 130

CAPITOLUL IV.Poesia romaneascci in Moldova dela aparifia (Propcifirito

pant/ la 1848.I. Poesia luT Vasile Alecsandri 135

ScrierT In pros& ale luT Alecsandri In ePropà§irea» 148Alti scriitorT In ures5, noT §i vechl 151

CAPITOLUL V.Scriitorii munteni intre anii 1844-1848.

Eliad. Sistemul slií de limb& literarii. 155gAsociatia literal-A» a (tinerilor, 159Polemica luT Eliad pentru limba cea noul 161

IV. Eliad ca poet. chfihaida» 163

V. Iancu V&ciirescu i operele luT complete 168

CAPITOLUL VI.Poefii noi.

Grigore Alexandrescu 173

Cesar Boliac 178DI. D. Bolintineanu 186IV. C. A. Rosetti 194

CARTEA A II-a.Pregittirea literari, a mi§eärilor revolutionare de la 1848.

CAPITOLUL

Noua generafie de scriitori. Talente m4runte fi opere de imitafie.

I. Leg&Aurae Incep&torilor din Tara-Romg,neasc& cu Eliad . . 201ProfesoriT muntenT i Eliad 206

ILI. Opera personal& a luT Eliad la (Curierul romgnesc» . 208

CAPITOLUL

Literatura cea nowt in Moldova.I Activitatea luT Asachi 212

Colaboratoril cunoseutT aT lul Asachi 214ILL Asachi §i colaboratoril (Propft§irils 216IV. Teatrul In Moldova 221

TABLA CUPRINSULUI 267

CARTEA A III-a. Pagina

Literatura de pregätire revolutionarä peste munti

CAPITOLUL

Ardelenii.

L GeneraMAT 227Centrele §colare . . . 228Scrisul §i ideile lul Barit 230

IV. ColaboratoriT luT Barit 237Ciparit. §i noua sa directie 243

CAPITOLUL

Scrierile .Rcmzinilor din Principate in foile ardelene.

I. Colaboratoril munteni 248ColaboratoriT moldovenT 252

III. tFoaias prevestirea revolutieT de la 1848 259