Istoria bonsailor

                               Oamenii au cultivat plante in vase si ghivece de mii de ani, de obicei pentru proprietatile lor culinare si medicinale, insa rareori pentru frumusetea lor. Cand erau plantate pentru aspectul decorativ, se alegeau in functie de flori, de frunze, de culoarea scoartei sau de gingasia fructelor lor.               De-a lungul timpului, in China au fost adusi mici copacei in boluri din Egipt. Intr-o zi, s-a ivit un nou concept. Oamenii au renuntat la a creste plantele doar pentru proprietatile lor, ci au decis sa creeze peisaje miniaturale a mediului inconjurator. Astazi, la mai mult de 2000 de ani, aceste pen-jing-uri constituie o parte majora din cultura bonsailor in China si Orientul Indepartat.                Deasemenea, au fost mostenite o multime de legende. Una dintre ele spune ca un imparat obez considera ca vizitatul teritoriilor sale era prea obositor.Asadar, a ordonat slujitorilor sa-I faca in curtea interioara a palatului o gradina ce sa imite toate domeniile sale.Astfel, el putea sa supravegheze totul, doar privind pe fereastra. Nimeni nu stie daca aceasta legenda este adevarata sau nu, insa pe vremea aceea, sa ai un peisaj in miniatura era un semn de statut elevat.

Inceputurile:               Cultura arborilor izolati intr-un vas a aparut mai tarziu, insa data exacta ramane un mister.Acestia se numeau pun-sai si formele lor reprezentau deseori animale sau pasari. Primele dovezi au fost gasite in mormantul printului Zhang Huai, ce a murit in anul 706 in timpul dinastiei Tang, sub forma a doua tablouri ce arata doi servitori ce cara obiecte crezute a fi bonsai. Desi arta exista foarte mult timp, exista foarte putine dovezi referitoare la data exacta a aparitiei ei.Singurele indicii ar fi cateva referinte din timpul dinastiei Jin.                Este clar ca arta bonsailor a fost adusa in Japonia de catre chinezi in urma schimburilor culturale dintre cele doua tari in timpul secolelor XI si XII. Japonezii au schimbat numele din pentsai in bonsai (bon=copac si sai=vas, NU se pronunta bonZai). Astazi, mai exista si alte denumiri, cum ar fi bonkei sau bonseki, acestea fiind rar intalnite. Aceste fapte sunt atestate de faimosul tablou al calugarului buddhist, Honen, ce a fost decorat cu bonsai si dateaza din secolul XII. Apoi, Seami(1363-1444) a creat o drama bazata pe povestea Regentilor lui Kamakura, Hojo Tokiyori. In aceasta piesa era vorba despre un batran sarac pe nume Tsuneyo caruia i-au fost arsi trei bonsai, ultimele sale posesiuni.               Japonezii au redefinit conceptul de arbore in miniatura, simplificandu-l la elementele sale de baza si apoi rafinand aspectele artistice si horticole, astfel incat au devenit dificil pentru restul lumii sa le urmeze. Dealtfel, au definit stilurile clasice, pornind de la aspectul trunchiului si terminand cu amplasamentul ideal al ramurilor, proportiile

copacelului si relatia dintre planta si vas. Ca si in China, primii oameni ce s-au apucat de design si ingrijire au fost calugarii, scolarii si aristrocratii. La inceput, arborii au fost luati din natura, numindu-se yamadori, insa, odata cu dezvoltarea artei, au fost crescuti in plantatii si apoi modelati.

    Evolutia tendintelor de-a lungul timpului:                Bonsaii, ca toate activitatile si hobby-urile a fost supus la variatii ale modei de-a lungul anilor. De exemplu, in mijlocul  secolului XVII, pasionatii erau uimiti de frumusetea cameliilor ( fam. Theaceae, sp. Camellia) si de cea a azaleelor

( fam. Ericaceae, sp. Rhododendron) si in fiecare an se prezentau noi varietati.Exista chiar si un document ce spunea ca sunt 162 de varietati noi de azalee si 200 de camelii...              De-a lungul vremurilor, au fost cel putin trei stagii distincte ale dezvoltarii artei in cea a "bonsailor moderni". Una dintre  ele avea in vedere reducerea maxima a dimensiunilor plantelor. Multe varietati de copaci au fost cultivate ca mame (boaba de fasole). Acestea erau crescute in vase foarte mici, cam de marimea unei palme, exprimand posibilitatea ca "universul sa incapa  in mana cuiva".               Un alt stagiu a fost cel "Edo" (1603-1868) ce s-a stabilit ca o disciplina artistica inalt rafinata. Tehnicile s-au ritualizat iar formele si pozitiile ramurilor au fost supuse unui cod foarte strict. Mai multe manuale au fost tiparite, ilustrand regulile ce trebuiau urmate obligatoriu pentru obtinerea bonsai-ului ideal, cu instructiuni horticole exact precizate.

Aparitia in Europa:                   Arta a fost prezentata in Europa la sfarsitul secolului XIX, la Paris, in timpul expozitiilor din anii 1878, 1889,1900 si apoi la Londra in 1910. A fost introdusa de calatori, ce descoperisera Orientul si adusesera carticele cu informatii despre arta bonsailor imbinate cu un pic de umor. Aveau titluri cum ar fi: " Curios despre japonezi", "Eseuri

despre horticultura japoneza", "Gradini japoneze".               Ca o ironie a sortii, faptul ca bonsaii au devenit asa de cunoscuti in Europa se datoreaza celui de-al Doilea Razboi Mondial. Militarii si diplomatii ce s-au intors din

perioada de serviciu in Japonia au adus suveniruri. Multi copacei au murit de-a lungul timpului, inainte de a afla cum se ingrijesc, insa cativa inca mai traiesc si  in zilele noastre. In aceeasi perioada, au fost tiparite eseuri ce aratau metodele folosite de japonezi pentru a obtine copacei pitici. Au fost formulate

ipoteze, ce s-au dovedit a fi adevarate. In 1889, J.Vallot a scris un articol publicat in "Buletinul Societatii Botanice din Franta" despre "cauzele  fiziologice ce opresc dezvoltarea in arborii japonezi". Paul Claudel, in timpul perioadei sale ca Ambasador al Frantei in Japonia, a fost surprins,  coplesit si captivat cand a vazut o padurice de bonsai din artari japonezi (Acer palmatum) . A contemplat asupra acestori arbori cu frunze cazatoare si spunea ca nu-si poate inchipui o zi fara sa-si imagineze cum ar fi sa se plimbe printre ei, sa stea pe o bancuta si sa auda cantecul pasarilor.               Incepand cu anul 1920, scule create special pentru bonsai, incluzand clestele-concav; au devenit disponibile in Japonia. Dupa doi ani de la cutremurul din 1923, 30 de familii de crescatori profesionisti de bonsai s-au mutat in nord-est, langa orasul Omiya...Acest oras al bonsailor va deveni un mecca, fiind vizitat de entuziasti din toata lumea.               Intre timp, cluburile si asociatiile bonsai au inceput sa organizeze diferite evenimente cu scopul de a introduce arta la cati mai multi oameni. Expozitia Kokufu, cea mai importanta expozitie de acest gen, ce a fost tinuta prima oara in Tokyo in 1934 intr-un restaurant de catre "The Kokufu Bonsai Society" a devenit un eveniment anual. Apoi, in anul 1934 a fost redenumita "The Nippon Bonsai Associaton" si a fost autorizata de catre Ministerul Japonez al Educatiei drept singura organizatie oficiala din Japonia. In America, donatia generoasa de 30 de bonsai din partea Japoniei a starnit

dezvoltarea "National Bonsai Collection" din Washington D.C.                    In zilele noastre, arta bonsailor se practica in lumea intreaga, si diferentele de  cultura, de climat si de specii proprii fiecarei tari provoaca dezvoltarea stilurilor si a  tehnicilor noi. Ficusul, platanul, molidul au fiecare stilul sau natural distinct ce reflecta  formele bonsailor, si prezinta singularitati horticole ce necesita crearea de noi tehnici adecvate. Cluburile locale sunt formate din grupuri de pasionati, mereu doritori sa se  ajute unii pe ceilalti in invatatul lor. In fiecare an,  in numeroase seminarii si conventii  nationale si internationale, amatorii si profesionistii se reunesc pentru a-si expune arborii si a-si imbogatii cunostiintele.

                                                                                 Primul meu bonsai

                           Pentru inceput, ar fi trebuit sa precizez ce este un bonsai, insa e mai simplu sa precizez ce nu e. Un bonsai nu este un arbore modificat genetic astfel incat sa ramana pitic, nu este hranit cu potiuni magice ce ii limiteaza cresterea, nu este supus la nici un tratament crud. Este doar un copacel normal ce este ingrijit si tuns in mod regulat.De fapt, daca ii procuram suficienta apa, lumina si aer, un bonsai poate supravietui cel putin la fel de mult ca unul din

natura din aceeasi specie. In traducerea sa literala, termenul japonez bonsai semnifica arbore intr-un vas. Insa de-a lungul secolelor, a capatat un continut mult mai bogat.               Prima dumneavoastra initiere in taina bonsailor probabil ca a fost facuta in ziua cand ati primit un copacel cadou. In acest caz, nu sunteti singurul ce a trait aceasta experienta. Bucuria de a tine un copacel atat de firav in propriile maini, stiind ca viata lui depinde doar de ingrijirea dumneavoastra este incredibila. Acest farmec al artei continua sa motiveze o groaza de entuziasti din lumea intreaga sa creeze si sa cumpere bonsai. Acelasi farmec va argumenteaza dorinta de a citi aceste randuri.

Responsabilitati:                       Inainte de a va cumpara un bonsai, trebuie sa intelegeti responsabilitatile implicite.Un bonsai nu este un obiect oarecare pus intr-un colt doar pentru a fi admirat...Este o planta vie, ce are nevoie de ingrijire constanta, de multa grija, de pasiune si de un strop de iubire. Un bonsai nu poate supravietui unei infestari cu paduchi cum poate un arbore din natura, nu poate sa-si mareasca radacinile pentru a cauta apa in perioada de seceta, nu primeste in mod regula elemente nutritive de la animalele si vegetatia aflata in descompunere. Un bonsai este complet dependent de posesor. In schimb, veti fi recompensat cu tot ce are mai bun de oferit, incepand cu noi frunzulite, pana la flori inmiresmate si fructe superbe. Cresterea acestor copacei nu este grea, este chiar foarte usoara, singura conditie fiind implicarea totala in ingrijirea lor, fara nici un pic de superficialitate

.                Din acest moment, aveti doua posibilitati de a va apuca de bonsai: una rapida si usoara si una lenta si grea, si anume cumpararea unui bonsai gata facut sau al unui copac de la o sera si modelarea acestuia.Fiecare vine cu avantajele si dezavantajele sale, ce sunt opuse intre ele: bonsaii gata formati sunt instanti, nu dureaza ani de zile pana obtii rezultate insa nu prezinta nici o amprenta personala, pe cand copacii cumparati si modelati dureaza mult pana sunt gata insa exprima ideile si spiritul artistului, fiind o extensie a sufletului acestuia. Asadar, puteti sa urmati doua cai diferite pentru a ajunge in acelasi loc.Eu va sfatuiesc sa urmati indemnurile urmatoare.

    Ce bonsai sa alegem:                Primul bonsai ar trebui sa fie unul gata format, preferabil cat mai ieftin, astfel incat entuziastul sa se obisnuiasca cu necesitatile     si pretentiile acestuia. Deasemenea, in cazul in care acesta moare, va putea fi usor reinlocuit fara ca pierderea lui sa constituie o problema financiara grava. Apoi, odata cu trecerea timpului si cu acumularea de experienta, se pot achizitiona si alti bonsai, din ce in ce mai scumpi si mai frumosi.Cand pasionatul considera ca este pregatit, se poate duce la o sera sa-si cumpere un copac nemodelat     si sa se apuce de acesta. Dupa ce va termina prima modelare, va fi rasplatit cu o "privire" asupra unui viitor bonsai ce va exprima         sentimentele artistului, fiind astfel motivat in continuare sa-si dezvolte hobby-ul. In continuare, va voi explica cum sa va asigurati ca faceti alegerea potrivita, atat in privinta copacilor nemodelati cat si a bonsailor gata facuti, vorbind la comun pentru amandoi.               Surprinzator sau nu, primul pas se va petrece chiar in locuinta dumneavoastra.Daca viitorul bonsai va fi unul de interior, atunci trebuie sa va asigurati ca aveti un loc cu suficienta lumina. Exemple de astfel de locuri ar fi in fata unei ferestre orientata spre sud, sau a uneia orientata spre E-S-V sau chiar spre est. Lumina este o prima conditie foarte importanta daca doriti ca bonsaiul dumneavoastra sa prospere. O a doua conditie este temperatura. Daca puteti asigura copacelului o temperatura constanta intre 18 si 25 grade Celsius atunci fiti sigur ca plantuta se simte bine. O a treia si ultima conditie este umiditatea. Daca aveti aparate de aer conditionat sau resouri in locuinta, inseamna ca aerul este foarte uscat in incapere. De aceea, este recomandat, sa asezati bonsai-ul peste o tava plina cu pietris. Apoi adaugati apa, suficienta cat sa nu ajunga radacini(adica pana la nivelul vasului). Apa ce se va evapora va forma o atmosfera umeda in jurul copacelului, ridicand astfel umiditatea. Tin sa precizez ca nu exista bonsai de interior, aceasta denumire este data speciilor tropicale sau subtropicale ce se pot

adapta la conditiile din locuintele umane.               In cazul in care bonsai-ul va fi de exterior, atunci trebuie sa aveti in vedere ca o sa va trebuiasca un loc pentru iernat, preferabil un garaj, sau un loc neincalzit, protejat de bataia vantului. Deasemenea, un loc usor umbrit, astfel incat planta sa nu stea in soare in timpul dupa-amiezii.               Inainte de a ajunge in magazine, bonsaii petrec mult timp inchisi in containere, ei fiind hraniti cu o doza puternica de ingrasamant cand pleaca de la producator pentru a rezista transportului. De aceea, inainte de a achizitona un bonsai, trebuie sa aveti in vedere urmatoarele aspecte. In primul rand, uitati-va la starea generala a bonsai-ului. Daca prezinta frunze ingalbenite, rupte, uscate, gaurite, sau infestate cu diferiti paduchi sau afide atunci incercati sa evitati acel specimen deoarece starea sa de sanatate nu este cea mai buna. Cautati copacei cu frunzele cat mai verzi si mai vii la culoare. Apoi, apucati usor planta de trunchi si cu mare grija incercati sa o ridicati. Examinati radacinile, daca sunt multe, fibroase, dense, alb-crem la culoare si au impanzit toate portiunile solului

inseamna ca sistemul radicular este foarte bun. Daca solul miroase a mucegai, radacinile cad, sunt inchise la culoare, si se faramiteaza usor, ocoliti acel copacel. In continuare uitati-va la trunchi...incercati sa evitati cicatricile cauzate de taieri de ramuri, de grefari prost facute(se gasesc la baza, arata ca si cum trunchiul ar fi fost taiat in doua si lipit gresit la loc) si respectiv de cicatricile cauzate de increstarea sarmei lasata prea mult timp pe trunchi. Pentru arborii de exterior, este preferat sa fie cumparati la inceputul primaverii, fix inainte de a-si deschide mugurii, sau chiar in timpul toamnei/iernii  pentru a putea observa structura ramurilor mai usor. Pe urma, uitati-va la structura bonsai-ului. Incepeti cu trunchiul, vedeti sa devina din ce in ce mai subtire (conicitate=taper) cu cat se apropie mai mult de varf (apex).Acelasi lucru se aplica si referitor la grosimea ramurilor. Incercati sa va feriti de cele ce se incruciseaza, de umflaturile cauzate de mai multe ramuri ce pornesc din acelasi punct, deoarece sunt inestetice. Ramurile

trebuie sa fie distribuite cat mai uniform de jur imprejurul trunchiului. Aveti grija si la radacinile superficiale (nebari), in modul ideal, acestea ar trebui sa porneasca in toate directiile si sa fie clar vizibile. In privinta formei, se prefera una ce este placuta din punct de vedere estetic, insa gusturile difera de la o persoana la alta, asadar nu va pot da multe detalii despre forma. Pur si simplu cautati ceva ce va place cum arata.               Daca alegeti o padure bonsai, atunci studiati fiecare copacel individual (ca si cum ati studia un bonsai) si apoi grupul ca un intreg. Acesta trebuie sa se incline in aceeasi directie,  curbele trebuie sa fie paralele si complementare, comparati diametrul si inaltimea trunchiurilor, de preferat este sa fie cat mai variate si echilibrate. Nici o ramura a unei plante nu trebuie sa se intersecteze cu o alta ramura sau trunchi al alteia. Daca alegeti un bonsai plantat pe o stanca, atunci repetati procedura ca si pentru un bonsai obisnuit, insa acordati atentie speciala stancii si radacinilor ce se "preling" pe aceasta.Incercati sa gasiti un specimen ce are o armonie intre stanca si radacini.

    Clasificare dupa lumina necesara:                Cum v-am spus mai devreme, lumina este unul dintre factorii cei mai importanti. Asadar, in functie de tipul     de bonsai si luminozitatea disponibila, am facut patru categorii cu speciile ce se preteaza acelor locatii:

Bonsai de interior - zone umbroase:

Ficus retusa, Ficus benjamina, Myrtus communis, Nandina (bambus), Sageretia theezans.

Bonsai de interior - zone luminoase:

Ficus retusa, Serissa foetida, Carmona microphylla,Sageretia theezans, Olea europeae, Bougainvilleea glabra, Punica granatum, Podocarpus.

Bonsai de exterior - zone umbroase:

Rhododendron (Azalee), Acer palmatum, Acer buergerianum, Carpinus betulus, Ginko biloba, Taxus baccata.

 Bonsai de exterior - zone luminoase:

Ulmus parvifolia, Chaenomeles lagenaria, Cotoneaster, Juniperus sargentii, Ilex crenata, Picea abies, Wisteria floribunda, Pinus parviflora, Pinus thunbergii, Malus, Pyracantha.

De unde cumparam:               In Bucuresti, din pacate, nu sunt multe sere de unde se pot cumpara bonsai.Singurele pe care le stiu sunt cele de la Romstal Garden pe Sos.Vitan - Barzesti 11A, Sector 4 Tel./Fax: 332.09.01-06 si pe Sos Pipera, imediat cum treceti linia de cale ferata. Mai puteti gasi si pe drumul spre Prisma, la CriStyle Gardens.Deasemenea am mai vazut bonsai si pe la florarii, insa mai rar...Cautati la Florariile Tria's si la Florariile Iris.Pentru copaci nemodelati, cautati la Romstal Gardens,CriStyle, Eco Horticultura Bd. Timisoara nr.89, sector 6 si pe drumul spre Snagov.

Ingrijirea bonsailor

                       

            Un bonsai este pur si simplu o forma de horticultura miniaturizata. Este foarte simplu sa urmezi instructiunile de udare, de fertilizare sau de tundere. Insa intelegerea proceselor ce se intampla in interiorul unui arbore va spori increderea si placerea dumneavoastra in ingrijirea acestuia.     

Radacinile:

Ce rol au?            Radacinile au trei roluri foarte importante. Primul este rolul de sustinere. Acestea se raspandesc in toate directiile, ancorand astfel copacelul.            Cel de-al doilea rol este de absorbtie si de transport al apei si sarurilor minerale. In timpul cresterii, radacinile au extremitatile albe si mai umflate,fiind acoperite de perisori microscopici

unicelulari ce au rolul de a absorbi apa cu sarurile minerale din sol. Aceasta este partea cea mai activa din radacinile unei plante. Dimensiunile radacinilor depind de mediul in care se afla. Astfel, in medii aride, copacii isi dezvolta radacini lungi ce pot cauta apa pe o suprafata intinsa, pe cand in mediile umede, radacinile sunt fine si fibroase, nedepasind suprafata coroanei. Asadar, un bonsai trebuie sa aiba un sistem radicular foarte bine dezvoltat, foarte ramificat si dens pentru a putea face fata necesitatilor acestuia.            Ultimul rol este cel de stocare al elementelor nutritive. In timpul iernii, acestea inmagazineaza rezervele de hrana pentru primavara. Aceste tesuturi se gasesc in radacinile lemnificate, fiind vital sa se pastreze cateva astfel de radacini intr-un bonsai.

Cum functioneaza radacinile?            In natura, arborii emit la inceput o radacina principala, numita radacina pivotanta. Aceasta are rolul de aancora planta si de a cauta apa. Desi la inceput ati putea spune ca ea continua sa creasca in lungime tot restul vietii, aflati ca se va infinge in pamant doar

pana ajunge la o sursa constanta de apa. Radacina pivotanta prezinta o structura asemanatoare ramurilor, si anume este foarte groasa la baza si devine din ce in ce mai subtire spre varf, iar ramificatiile se indesesc odata cu distanta de la baza. Desi prima radacina emisa de catre o planta, rolul ei principal este cel de sustinere, neavand un randament ridicat in cazul absorbtiei de apa. De aceea, in cazul arborilor din pepiniere, aceasta a fost sectionata, promovand ramificarea ei in radacini secundare, mai capabile din punct de vedere al preluarii elementelor nutritive din sol. Acestea au mai

multi perisori, sporind astfel randamentul. In mediul natural, copacii au un spatiu teoretic nelimitat de extindere a radacinilor, insa in cazul unui bonsai, acesta este limitat. De aceea, radacinile trebuie sa fie foarte eficiente, sa fie dense si ramificate. Cresterea lor este stimulata de umiditatea si oxigenul prezent in sol.            Apa este adusa in planta prin intermediul procesului numit osmoza. Fenomenul se desfasoara in micii perisori de pe suprafata radacinilor. Membrana acestora este semi-permeabila, adica este plina de milioane de pori microscopici ce pot lasa doar o singura molecula de apa sa treaca. Cand concentratia de saruri minerale in radacina este mai mare decat cea din sol, atunci moleculele de apa din sol traverseaza porii pentru a dilua solutia. In acest moment, concentratia de saruri minerale din perisori este mai mica decat cea din celulele vecine, asadar moleculele de apa traverseaza inca o celula si tot asa. Pana cand ajung la xylem-ul din centrul radacinii, de unde urca in restul copacului prin capilaritate. Porii din membrana semi-permeabila permit doar trecerea moleculelor de apa. Absorbtia sarurilor minerale se face printr-un proces electrochimic. Toate moleculele sunt incarcate fie pozitiv fie negativ. Astfel, daca planta are nevoie de o molecula de potasiu,de exemplu, ea va elimina un ion de hidrogen si va primi unul de potasiu din sol. Simultan, unul dintre pori isi va adapta forma pentru a permite trecerea acestei molecule. Acest proces la nivel microscopic se petrece de aproximativ un miliard de ori pe zi.            Arderea radacinilor se petrece atunci cand concentratia de saruri minerale din sol este mult mai mare decat cea din radacini In acest moment se va petrece fenomenul denumit osmoza inversa, si anume radacina va elimina molecule de apa in incercarea de a scadea concentratia din pamant, ajungand eventual la deshidratare. Acest lucru se poate intampla cand depasim dozele recomandate de ingrasamant.            Inaintea iernii, plantele incep sa-si stocheze rezerve de energie in radacinile vechi si groase. In interiorul acestora se formeaza fascicule conducatoare de seva ce se numec phloem, care se regasesc in aceeasi masura si in trunchi si in ramuri. Zaharurile din arbore incep sa coboare prin phloem, iar cel din radacini incepe sa se ingroase odata cu inmagazinarea lor. Aceste rezerve vor fi folosite in primavara pentru deschiderea de noi muguri. De aceea nu se tund radacinile in timpul toamnei/iernii, deoarece s-ar pierde resurse importante ce in primavara vor incetini dezvoltarea sau chiar vor omori bonsai-ul. In primavara, daca doriti sa schimbati pamantul, asigurati-va ca mugurii s-au deschis.

Acest lucru arata ca s-au folosit cel putin jumatate din rezervele de zahar din radacini si ca este in siguranta sa le tundeti.

Trunchiul si ramurile:

            Ca si radacinile, trunchiul si ramurile au trei functii importante: de stabilitate structurala, de transport al sevei si de stocare al rezervelor. Asigura deasemenea cea mai buna distributie a frunzelor pentru a obtine maximul de suprafata. In continuare vom vedea tesuturile din interiorul trunchiului si al ramurilor, incepand cu centrul.

Duramen             Acesta este tesutul mai inchis la culoare din care e format centrul unui copac si este lemn mort. Rolul sau este doar structural, el nu mai stocheaza rezerve de energie sau transporta seva de-a lungul arborelui. Se formeaza cand xylem-ul isi pierde din functii odata cu imbatranirea si se transforma in duramen.

Xylem             Urmatorul tesut se gaseste in continuarea duramenului si are tot un rol structural, insa are si scopul de a transporta seva bruta (apa si sarurile minerale) de la radacini la frunze. Cresterea lui formeaza vestitele cercuri din sectiunea unui copac. Motivul alternantei lor este ca in timpul sezonului de crestere, copacul se ingroasa mai mult, producand inele mai groase decat in timpul sezonului de repaus (iarna) cand produce inele mai subtiri.. Pentru a afla varsta unui copac, se numara inelele mai inchise la culoare, NU cele mai deschise. Productia de noi celule de xylem permite ramurilor sa-si pastreze pozitia dupa ce au fost legate. Indata ce rezistenta noului xylem este suficient de mare pentru a contracara cea a duramen-ului, putem indeparta firele.

Cambium             Acest tesut verde poate fi observat daca zgariati usor coaja unei ramuri. Este tesutul celular esential pentru viata unei plante. Desi grosimea lui este de doar o celula, este foarte activ, producand pe partea interioara xylem iar pe cea exterioara phloem. Cambium-ul isi poate schimba eficacitatea in functie de conditiile de crestere ale arborelui. Foarte adaptabil, el poate creea atat xylem si phloem, cat si noi muguri sau noi radacini si poate deasemenea sa fuzioneze cu cambiumul altei plante. Daca vom taia o ramura in timpul sezonului de crestere, cambium-ul isi va mari diviziunea celulara in acea zona, emitand noi muguri pentru a incerca sa refaca foliajul pierdut. Tot el asigura productia de tesut cicatrizant. Un copac in natura creste in medie cu 2,5 cm pe an, pe cand un bonsai creste cu 0,25mm.

Phloem             Acest tesut are rolul de a distribui seva elaborata de la frunze in tot corpul plantei si de a inmagazina resursele energetice pe parcursul iernii. Pe partea exterioara, vechile celule se intaresc si se transforma in scoarta, conferind aspectul batran bonsai-lor. Phloem-ul are si alte misiuni. Fiind etansa, nu permite ca umiditatea sa paraseasca acest tesut. La suprafata ei, se pot observa mici structuri sferice, numite lenticel ce au scopul de a asigura schimbul de gaze intre atmosfera si arbore. Scoarta protejeaza phloemul de lovituri, de insecte si de maladiile criptogamice.

Frunzele:

            Fiecare frunza este o uzina de alimentare foarte eficienta ce converteste apa din sol in hrana pentru planta sub actiunea luminii solare. Acest proces se numeste fotosinteza si se desfasoara astfel: apa si cu sarurile minerale ajung in frunza, unde impreuna cu bioxidul de carbon extras din atmosfera prin stomate si sub actiunea luminii solare captata de pigmentii verzi din frunze (clorofila) se transforma in amidon si zaharuri complexe. Sunt anumite specii de copaci ce au frunzele rosii tot timpul. Acestia au pigmenti de clorofila insa sunt mascati de cei rosii (anthocianine), aflati in cantitati mai abundente. La nivelul frunzelor exista doua procese importante: cel de fotosinteza si cel de respiratie. Respiratia se produce in timpul noptii, cand planta elibereaza molecule de dioxid de carbon prin intermediul stomatelor. Acestea se gasesc pe fata inferioara a frunzelor si mai au rolul de a regla evaporarea foliara, deschizandu-se si inchizandu-se in functie de temperatura si umiditatea ambientala. O evaporare minima se petrece mereu, cu scopul de a reinnoi aportul de apa proaspata de la radacini.             Tipurile de frunze variaza de la specie la specie si sunt facute pentru a functiona in conditii maxime in diferite tipuri de mediuri. De exemplu, plantele ce traiesc in semi-umbra au frunzele delicate, subtiri, uneori acoperite de perisori pentru a limita evaporarea foliara. Cele care traiesc in zonele aride si secetoase, au frunzele groase ce pot inmagazina multa apa. Iar cele ce nu suporta apa sau frigul au frunzele ceruite. In alte cazuri mai speciale, de exemplu coniferele, au frunzele sub forma de ace, pentru a impiedica zapada sa se astearna pe ramuri si pentru a limita evaporarea.            Toate frunzele au un lucru in comun, si anume mugurii. Mugurii sunt o frunza comprimata foarte puternic. Acestia sunt inconjurati de niste solzi ce au rolul de a-i proteja impotriva naturii, ploilor, frigului si a insectelor. In general, mugurii se gasesc la baza fiecarei frunze, numindu-se muguri axilari si sunt de dimensiuni medii. Alti muguri ce mai pot fi gasiti sunt cei apicali, ce cresc in varful fiecarei ramuri, fiind un pic mai mari decat cei precedenti. Acestia sunt primii ce se deschid primavara. Un ultim tip de muguri sunt cei adventivi, ce sunt distribuiti intamplator pe trunchi si ramuri si care se deschid in urma unor tunderi puternice ale ramurilor. Nu se pot vedea cu ochiul liber. Insa mai este un alt tip de muguri, cei florali, acestia neavand aceeasi structura ca cei normali. Apar pe ramuri, fie la capetele lor, fie de-a lungul lor, avand dimensiuni foarte mari. Ca si la frunze, exista diferite forme de muguri. Astfel, spre deosebire de cei ai foioaselor, mugurii coniferelor arata complet diferit. In cazul molidului (Picea alba) sau al Larix-ului (Larix decidua), de exmplu, acele lor arata ca niste mici tufe. Pe cand in cazul pinilor, din muguri cresc "candele" din care se dezvolta ace. Este important ca atunci cand tundem un bonsai sa tinem cont de orientarea mugurilor. De exemplu, daca taierea unei ramuri se face deasupra unui mugure orientat spre dreapta, noua ramura ce va creste din acel mugure va fi orientata tot spre dreapta.

Auxinele             Auxinele sunt cei mai importanti hormoni dintr-un copac. Sunt produsi in celulele meristematice si au functia de a promova alungirea celulelor, inainte de diviziunea lor. Una dintre cele mai cunoscute auxine este Acidul Acetic Indoleic (Indole Acetic Acid sau IAA). Acesta actioneaza la nivelul varfurilor ramurilor si radacinilor astfel: in cazul ramurilor, cu cat concentratia este mai mare, cu atat cresterea e mai puternica, iar in cazul radacinilor, este exact invers. Insa orice concentratie de IAA promoveaza cresterea. In continuare vom vedea diferite procese si influenta auxinelor asupra lor.

Fototropism:            Este fenomenul ce face ca plantele sa se apropie sau sa se departeze de lumina. Lumina solara face ca prezenta auxinelor sa fie diminuata in acea zona, astfel, in zonele

umbrite, auxinele se vor gasi in cantitate mai mare iar ramurile vor avea o dezvoltare mai rapida in incercarea de a gasi lumina. Nu se recomanda punerea bonsailor la umbra in incercarea de a stimula cresterea, deoarece desi ramurile vor creste mai mult, ele vor fi mai subtiri iar distanta dintre frunze va fi mai mare.

Geotropism             Este procesul ce face ca ramurile sa creasca in sus desi sub actiunea fortei gravitationale (geotropism negativ) iar radacinile sa creasca in jos (geotropism pozitiv).

Dominanta apicala             Prezenta auxinelor in zonele dintre varfurile plantei (radacini si ramuri) previne cresterea de noi muguri in zonele laterale. Astfel, varful o sa creasca mai mult decat ramurile laterale. In momentul cand varful taiat, creste nivelul de auxine din zonele laterale, promovand astfel cresterea lor.

Caderea frunzelor             Aceeasi prezenta a hormonilor in zonele laterale controleaza caderea frunzelor. In timpul toamnei, cand fotosinteza si nivelul auxinelor sunt scazute, legatura dintre petiol si ramura se slabeste, determinand astfel pierderea frunzei.

De ce pot trai bonsaii mai mult decat rudele lor din natura?

            In mediul natural, un copac creste pana cand ajunge la inaltimea sa predeterminata genetic. In acest moment, coroana incepe sa extinda. Din cauza lipsei de lumina din interiorul acesteia, isi pierde frunzele. Odata cu cresterea ei, distanta ce trebuie parcursa de la radacini pana la frunze se mareste. Frunzele si radacinile primesc din ce in ce mai putina seva bruta, respectiv elaborata si astfel incetul cu incetul, copacul incepe sa moara. Motivul pentru care nu se intampla acest lucru la un bonsai este ca in urma tunderilor repetate, acesta nu ajunge niciodata la dimenisunile sale maxime. In teorie, un bonsai ar putea trai un numar infinit de ani, atata timp cat produce xylem si phloem in cantitatile necesare.

            In acest moment probabil ca aveti deja o idee despre ce ar trebui sa ii oferiti unui bonsai ca sa supravietuiasca. In continuare va voi spune cum trebuie sa il ingrijiti ca sa fiti sigur ca o sa prospere.

Lumina:             Asa cum am mai spus, plantele au nevoie de lumina pentru a realiza fotosinteza. Cantitatea necesara depinde de la o specie la alta. In general, incercam sa plasam bonsai-ul intr-un loc cu lumina indirecta. Cand un copacel este pus in soare direct, frunzele tind sa se incalzeasca, stomatele se inchid pentru a micsora evaporarea foliara iar fotosinteza inceteaza. Acest lucru nu este de dorit in cazul unui bonsai, deoarece impiedica dezvoltarea, putand fi chiar fatal. Totusi, exista specii de plante ce pot suporta soarele direct, cum ar fi ienuperii (Juniperus sargentii) ce cresc pe piscurile montane. Daca bonsai-ul este de exterior, atunci cautati un loc in gradina dumneavoastra ce este insorit, preferabil orientat spre E,S sau V. Aveti grija sa nu fie in bataia directa a soarelui. Daca este, construiti un acoperis dintr-o plasa de plastic transparenta deasupra lui, pentru a reduce cantitatea de lumina. Un loc potrivit pentru un bonsai ar fi sub un arbore matur, insa nu fix sub ramurile acestuia, ci la marginea lor.             In cazul in care bonsai-ul este de interior, puneti-l intr-o camera luminoasa orientata spre aceleasi puncte cardinale. Daca il puneti langa o fereastra,aveti grija sa nu

fie acoperit cu o perdea, deoarece in noptile reci, diferenta de temperatura dintre spatiul dintre geam si perdea si temperatura camerei poate fi periculoasa pentru bonsai. Daca nu dispuneti de o camera luminoasa si trebuie sa folositi lumina artificiala, urmati aceste sfaturi.  Asezati deasupra bonsailor minim trei tuburi fluorescente (cautati cu spectrul cat mai larg) de minim 30W la distanta de 15cm de varfurile acestora. Puneti-le doua deasupra si unul in spatele copaceilor. Verificati cu ajutorul palmei sa nu se incalzeasca foliajul. Pentru bonsaii de interior, nu uitati sa ii intoarceti cate un sfert de cerc o data la 2-3 zile.Un semn al lipsei de lumina este distanta marita dintre noduri (locul de unde pornesc frunzele) si ca frunzele tinere sunt ingalbenite.

Temperatura:            Bonsaii se impart in trei grupe: cei temperati, cei subtropicali si cei tropicali. Prima grupa poate tolera inghetul, cea de a doua poate rezista la frig iar ultima nu trebuie expusa la aceste conditii, preferand caldura tot timpul anului. Acestea sunt temperaturile tolerate pentru fiecare grupa:

            Exista temperaturi limita de la care bonsaii incep sa sufere, cea inferioara fiind de la -10° Celsius in jos iar ce superioara de la 30° Celsius in sus. Printre reactii se numara ofilirea frunzelor, pierderea ramurilor chiar si moartea bonsai-ului.            Bonsaii de exterior au nevoie de o perioada de iernat, cu temperaturi intre -10° si 0° Celsius. Daca aceasta perioada nu le este oferita, vor deveni din ce in ce mai slabi si vor muri. Deasemenea, este interzis sa se aduca bonsaii de exterior in interior pentru mai mult de cateva ore, dupa ce si-au pierdut frunzele. Aceasta schimbare rapida de temperatura poate fi fatala si poate sa faca arborele sa-si deschida mugurii, consumandu-si astfel resursele inainte de inceperea primaverii.             Ca orice alta planta, bonsaii au nevoie de circulatia aerului. A nu se confunda cu curentii de aer, ce sunt miscari continue de aer, nefiind indicate pentru copacei. Daca bonsai-ul este in interior si circulatia aerului e redusa, atunci se recomanda sa-i fie facut vant cu ajutorul unei foi de hartie o data pe zi. Acest lucru e necesar pentru impiedicarea formarii ciupercilor sau a instalarii insectelor pe bonsai. Daca bonsai-ul e de exterior, trebuie protejat de actiunea vanturilor puternice, care pot smulge frunzele sau chiar il pot darama.

Udarea:            Desi vi s-ar parea ciudat, bonsaii sufera mai mult de prea multa apa decat de prea putina. In cele mai multe cazuri intalnite, oamenii pun bonsaii intr-un vas cu apa, in ideea ca isi va trage el singur cata apa are nevoie. Aceasta idee este complet gresita si nu va aduce decat la putrezirea radacinilor. Nu se poate stabili cu exactitate cand trebuie sa uzi un bonsai, deoarece necesitatile sale de aport de apa variaza mereu in functie de temperatura si lumina. Insa cu vremea va veti da seama cat de des trebuie udat doar din privit. Un mod simplu de a verifica daca este nevoie de o udare, este sa atingeti cu degetul suprafata solului. Daca este inca umeda, mai asteptati, daca este uscata atunci udati-l. O alta metoda ar fi sa  introduceti o bagheta de lemn pentru 20 de minute in pamant si apoi sa o scoateti. Daca pare uscata este timpul pentru o udare. Tin sa precizez ca daca un bonsai este lasat uscat COMPLET pentru mai mult de cateva ore, frunzele se vor usca, si exista riscul sa pierdeti din ramuri sau chiar tot bonsai-ul. In cazul opus, daca udati copacul

mereu, riscati sa va putrezeasca radicinile, lucru ce va duce la ofilirea si ingalbenirea frunzelor. Putrezirea intervine dupa trei pana la 5 zile de stat incontinuu in sol ud ( NU umezit).). Semnul ca unui copac incep sa-i putrezeasca radacinile este ca frunzele batrane incep sa se ingalbeneasca.

Cum se uda?                        Modul cel mai bun de udare este cel natural, si anume ploaia. De aceea, va recomand sa va cumparati o stropitoare cu gat lung pentru a putea sa va udati cat mai bine bonsai-ul. Acesta trebuie udat peste tot, pana cand curge apa prin gaura din fundul vasului, avand grija sa nu lasam locuri neudate. Incercati sa nu deranjati pamantul din jurul radacinilor cand faceti aceasta operatiune. Un alt fel de udare este cel prin scufundare. Introduceti arborele intr-un vas, si umpleti-l incet cu apa pana la un cm peste nivelul superior al ghiveciului. Asteptati pana cand nu mai apar bule de aer la suprafata apei. Aceasta metoda este recomandata doar in cazul in care s-a uitat sa se ude bonsai-ul sau pamantul s-a compactat, nefiind recomandata in cazul udarii zilnice, deoarece se acumuleaza saruri in sol.            Temperatura apei trebuie sa fie egala cu cea a ambientului, nefiind preferate diferentele mari de temperatura. Cea mai buna apa este cea de ploaie, cu conditia sa nu fie acida. A doua optiune ar fi apa fiarta si lasata sa se raceasca peste noapte. Insa, in cazul unor colectii mari de bonsai, se poate folosi si apa de la robinet fara nici o grija.            In cazul bonsailor de interior, se recomanda asezarea copacelului pe un vas de apa cu pietris (asigurandu-ne ca nivelul apei nu ajunge la radacini) pentru a spori umiditatea din jurul acestuia. Puteti deasemenea sa-l pulverizati cu apa pe frunze, pentru a indeparta praful.            Daca observati pe marginea vasuri depuneri albe-galbui de saruri, inseamna ca apa este prea dura, si o data pe luna trebuie sa udati bonsai-ul cu o solutie de o lingura de otet la 2 litri de apa.            Sistemele automate de udat sunt foarte bune, atata vreme cat avem grija sa curga suficienta apa incat sa ude tot pamantul iar timpul dintre udari sa fie suficient cat sa lase solul sa se usuce la suprafata (primul cm de la suprafata). Cele mai bune sunt cu detector de umiditate si cu temporizator.

Ce facem cand plecam de acasa?             In aceste cazuri exceptionale, este recomandat sa rugati un vecin sa aiba grija de plantele dumneavoastra (dupa ce a fost instruit in prealabil) sau sa apelati la serviciile unei firme de gradinarit sau chiar la clubul nostru. Daca plecati pentru cateva zile si nu aveti la cine apela, umpleti cada cu apa, inchideti toate geamurile din baie si puneti bonsai-ul pe o piatra in mijlocul cazii si udati-l, avand grija ca apa sa nu ajunga la nivelul inferior al vasului. Umiditatea generata de evaporarea apei din cada ar trebui sa fie necesara pentru maxim 4 zile.

Fertilizarea:            Toate plantele au nevoie de trei elemente nutritive esentiale pentru a supravietui: azot (N), fosfor (P) si potasiu (K) si de cateva oligoelemente cum ar fi fier (Fe), magneziu (Mg), zinc (Zn), bor (B), molibden (Mo), etc.            Pe ambalajul ingrasamintelor apare un raport NPK. Acesta este format din 3 numere. Cu cat numerele sunt mai apropiate, cu atat acesta este mai echilibrat. De ex: NPK 10-10-10.  Daca diferentele dintre numere sunt mari, atunci acesta devine un ingrasamant specific: De ex: NPK 20-9-3 este un ingrasamant puternic in azot ce poate fi folosit pentru gazon. Deasemenea, cu cat numerele sunt mai ridicate, cu atat

ingrasamantul este mai puternic.            Modul de folosire este scris pe pachet. In cazul bonsailor se poate folosi in doua moduri. Daca se doreste o crestere puternica a acestuia, se foloseste un ingrasamant cu numerele cat mai ridicate. Daca bonsai-ul a ajuns la forma finala, atunci se alege un ingrasamant cu numerele cat mai mici pentru a restrictiona cresterea.             Ingrasamantul se aplica in general, o data la doua saptamani. Ca o regula generala, se prefera folosirea a mai multor doze diluate decat a uneia singura si puternica, aceasta putand arde radacinile.            In functie de provenienta lor, fertilizatorii se pot imparti in doua grupe. Cei organici si cei anorganici.            Ingrasamantul organic este provenit din surse naturale, cum ar fi balegarul, mranita, compostul de frunze, excremente de pasari, etc. Acesta trebuie amestecat cu pamant inainte de a fi folosit deoarece este prea puternic. In alta ordine de idei, poate fi folosit doar vara, deoarece descompunerea sa se face doar sub actiunea caldurii.            Ingrasamantul anorganic, sau cel de sinteza, este cel gasit in orice magazin de plante, fiind vandut sub mai multe forme: lichid, praf, pulbere sau bobite. Eu va recomand sa-l folositi pe cel lichid deoarece in cazul celor solide este mai greu sa stabiliti concentratia corecta.

Cele trei elemente nutritive majore:

Azotul - N:            Azotul favorizeaza productia de ramuri robuste si de frunze sanatoase si cu un colorit viu. Lipsa de azot se traduce prin ingalbenirea tuturor frunzelor, incetinirea proceselor de crestere. Prea mult azot produce multe crengute groase cu tesuturi moi si frunze foarte mari, inestetice.

Fosforul - P:             Are rol in cresterea radacinilor si ingrosarea trunchiului. Stimuleaza deasemenea, aparitia fructelor si florilor.Prea putin fosfor se traduce printr-o crestere incetinita, saraca, iar prea mult prin uscarea marginilor frunzelor.

Potasiul - K:            Acesta echilibreaza efectele azotului. Este esential pentru productia de flori si fructe, si in protejarea plantei impotriva maladiilor criptogamice, cat si in marirea rezistentei sale asupra intemperiilor. Arderea marginilor in cazul artarilor (Acer palmatum) sau al carpenilor (Carpinus betulus) se poate evita prin marirea dozei de potasiu. Prea putin potasiu incetineste cresterea, face ca tinerele frunze sa se curbeze si sa se intareasca.

Cand se foloseste:                         Primul lucru ce trebuie spus este ca e inutil sa aducem ingrasamant unei plante atunci cand nu are nevoie sau cand nu-l poate folosi. In al doilea rand, este recomandat sa se foloseasca doze mai des la jumatate din concentratia lor, decat mai rar si la concentratia originala.

             Sper ca aceste informatii va vor fi de ajutor in ingrijirea cat mai corecta a bonsailor dumneavoastra. Pentru mai multe informatii, cititi paginile despre daunatori cat si fisele speciilor.

                                                                                 Boli si daunatori

            Nu exista boli sau daunatori specifici pentru bonsai. Micii arbori sufera de aceleasi atacuri ca si rudele lor din natura. Singura diferenta fiind ca din cauza dimensiunilor reduse, bonsaii nu sunt in stare sa faca fata unei infestari asa cum ar putea un copac din natura. De aceea, trebuie sa fiti permanent atenti la semnele unei eventuale imbolnaviri, si sa-i verificati o data la cateva zile, de obicei cand ii udati. Insectele si bolile pot ataca radacinile, trunchiul, ramurile sau frunzele. Asadar, fiecare parte a unui copac este susceptibila. O masura preventiva este sa va asigurati ca lucrati cu scule igienice, curate si sa acoperiti toate taieturile cu chit cicatrizant. In cazul in care credeti ca un bonsai este infectat, si ati lucrat la el, spalati-va mainile si ustensilele inainte de a ingriji un alt copacel, pentru a preveni raspandirea bolii. Izolatii pe cei bolnavi de cei sanatosi. Anumite insecte, cum ar  fi afidele sau paduchii-lanosi, apar mereu. Bolile criptogamice sunt foarte rar intalnite. Furnicile nu sunt daunatori,insa pot indica prezenta afidelor. Acestea produc un lichid dulce pe care furnicile il colecteaza. Pe acest lichid pot creste spori periculosi de fumagina. Ramele nu sunt nici ele periculoase, ele producand doar tunele prin pamant. Insa e mai bine sa le scoateti, scufundand ghiveciul intr-un vas cu apa. Dupa jumatate de ora, vor aparea la suprafata.            Inainte de a cumpara un insecticid/fungicid fiti siguri ca este facut pentru maladia respectiva. Asigurati-va ca ati udat planta inainte de a aplica produsul. Daca bonsaiul are nevoie de apa, atunci acesta nu isi va face efectul cum trebuie. Acoperiti suprafata solului cu o folie de plastic cand folositi spray-uri sau stropiti cu solutii. Pulverizati atat partea superioara a frunzelor cat si cea inferioara. Aveti grija sa nu inhalati din vapori si sa va spalati pe maini dupa ce ati terminat. Vaporizati mereu in directia vantului. Nu beti,mancati sau fumati in preajma insecticidelor… Tineti bonsaiul intr-un loc mai umbros timp de cateva ore dupa aplicare. Iar daca aceasta pulverizare s-a facut intr-o camera, nu

uitati sa o aerisiti. In cazul in care substanta s-a scurs in solul copacelului, udati-l incontinuu timp de 10 minute.             In continuare va voi prezenta tipurile de daunatori si bolile ce pot aparea, precum si metodele de combatere ale acestora.

Daunatorii Indicatii vizuale Perioada aparitiei Tratament

Afide:sunt cele mai comune insecte sugatoare de seva. Culoarea lor este verde, insa exista si specii mai periculoase, cele

negre.

O substanta lipicioasa pe frunze insotita de cadera acestora sunt primele semne. La o inspectie mai apropiata, veti vedea ca varfurile ramurilor sunt acoperite de afide.

Aceste insecte tind sa apara din primavara pana in toamna.

Pentru inceput, incercati sa eliminati cat mai multe cu ajutorul unui jet cu apa. Apoi pulverizati copacelul cu un insecticid  pe baza de pyrethrina, dicofol, organofosfati ,organoclorati sau unulprotectie-totala sau cu Mospilan. Repetati aplicarea conform instructiunilor de pe ambalaj.

Afidele radacinilor:acestea ataca sistemul radicular atasandu-se la capatul radacinilor si sugand seva.

Cresterea incetinita si lipsa vigorii sunt o indicatie. Cel mai usor mod de a verifica este o inspectia a radacinilor. Ridicati cu grija copacelul din ghiveci si daca vedeti spori alb-albastri atunci copacelul este infectat. A nu fi confundat cu mycorhizae, o ciuperca benefica ce are culoarea alb-crem.

Perioada atacului este in timpul sezonului de  crestere, de primavara pana toamna.

Se pulverizeaza trunchiul si ramurile cu insecticid sistemic. Apoi se uda o data copacelul cu o solutie din acest insecticid. Frunzele si radacinile il vor absorbi iar afidele vor muri in timp ce se hranesc.

Paduchi lanosi: insecte

acoperite cu un puf alb

Mici aglomerari de “puf” alb la baza frunzelor si a ramurilor.

Paduchii pot infecta copacul in timpul sezonului de crestere.

La fel ca in cazul afidelor, se recomanda spalarea lor cu un jet de apa. Apoi se aplica un insecticid pe baza de pyrethrina, dicofol sau unul cu protectie-totala sau Mospilan.

Paduchi testosi: au forma ovala, fiind acoperiti cu o

platosa maronie.

Apar ca niste mici umflaturi maronii, cu o platosa protectoare. De aici denumirea “testosi”. Pot sa fie vazuti atat pe frunze cat si pe trunchi. Ca si afidele, excreta o substanta lipicioasa.

Ataca de primavara pana toamna, insa sunt observati mai des vara tarziu.

Din cauza platosei, acestia sunt greu de eradicat. Cel mai bine este sa folositi un insecticid sistemic. Daca nu gasiti, incercati cu solutie de tutun. Se recomanda Mospilan sau orice insecticid cu protectie-totala.

Paianjenii rosii:mici paianjeni ce-si construiesc

panze intre ramuri.

Apar sub diferite culori, incepand cu galben si terminand cu rosu. Sunt foarte periculosi deoarece se inmultesc repede. Daca observati panze de paianjen pe copacelul dumneavoastra sau frunzele devin argintii sau se usuca inseamna ca aveti o posibila infectie cu acest daunator.

Apar tot in timpul sezonului de crestere, in conditii uscate si calde in special. Nu suporta umiditatea.

Taiati ramurile afectate si incercati sa-i indepartati cu un jet de apa. Acestora le place mediul cald si uscat, asa ca pulverizati regulat copacelul  cu apa pentru a-ii impiedica sa se instaleze. Folositi un insecticid sistemic.

Omizile: larve de fluturi sau

molii.

Frunzele sunt mancate, gaurite, perforate..

Apar de obicei primavara si vara.

Cautati omizile printre frunze. Eliminati-le manual, insa folositi o manusa, deoarece pot fi toxice. Daca si-au sapat tuneluri prin scoarta, scoateti-le afara cu un fir metalic sau astupati intrarea.

Gandaci si viermi de scoarta: traiesc sub scoarta

si sapa

tuneluri.

Gauri in scoarta copacului.

Apar pe durata sezonului de crestere.

Indepartati ramurile afectate. Aplicati spray-uri pe baza de parathion si lindane. Adaugati ingrasamant cu mult potasiu si fosfor.

Mineri de frunze:mici

insecte ce sapa prin frunze.

Tuneluri prin frunze.

Apar pe durata sezonului de crestere.

Aplicati un insecticid sistemic, preferabil Mospilan.

Musculite:apar sub mai

multe culori, verzi, negre…

Daca vedeti musculite ce zboara in jurul copaceilor sau in vasul de apa atunci exista riscul unei infectii.

Apar de obicei la bonsaii de interior, pe tot parcursul anului.

Aplicati un insecticid pe baza de pyrethrina sau dicofol sau unul protectie-totala.

Nematozi: mici viermisori ce intra in radacini si

provoaca umflaturi.

Umflaturi in radacini, putrezirea lor. Ingalbenirea  frunzelor, incepand de jos si urcand treptat spre varf.

Tot anul. Udati copacelul cu un spray pe baza de parathion sau cu nematocid.

Melci: Frunze mancate, rupte…

Tot anul, mai putin iarna.

Indepartati-i cu mana, sau folositi substante anti-melci.

Maladii criptogamice:

Bolile Simptome Tratament

Mana:praf alb pe frunze, adora conditiile calde si

uscate.

Petice albe-crem si prafoase apar pe frunze, extindandu-se permanent. Frunzele se incretesc.

Aplicati un fungicid pe baza de cupru sau sulf.

Phytophora sau radacini

putrezite:

Radacinile se innegresc si sunt moi la atingere. Au o compozitie asemanatoare unei paste. Interiorul lor ramane alb-transparent. Pamantul miroase a putrezit. Frunzele se ofilesc, incepand cu cele batrane.

Se schimba pamantul bonsai-ului si se tund radacinile afectate. Se aplica un fungicid pe baza de cupru. Eradicarea acestei boli este foarte grea, de cele mai multe ori rezultand in moartea copacelului.

Rugina:

Petice galbene apar pe scoarta noilor ramuri. Seva curge din rani. Parti din frunze se coloreaza portocaliu sau galben. La conifere, acele se inrosesc. Ramurile cresc in forma literei “S”.

Aplicati un fungicid impotriva ruginei. Taiati partile afectate.

Verticiloza: Frunzele se ingalbenesc incepand de la baza si se curbeaza.

Evitati sa folositi prea mult ingrasamant pe baza de azot. Indepartati eventualele buruieni. Eliminati frunzele ingalbenite.

Lopho (Lophodermium pinastre):

Dungi orizontale si galbene apar de-a lungul acelor de pini.

Aplicati un fungicid pe baza de cupru.

Pete negre: Mici pete negre pe suprafata frunzelor.

Indepartati frunzele afectate. Stropiti cu un fungicid pe baza de cupru.

            Sper ca aceasta lista de boli si daunatori sa va fie de folos. In Romania, cele mai multe infectii se fac cu paduchii-testosi, lanosi, cu musculitele negre si cu afide… Toate acestea pot fi usor eradicate. Asa ca, nu va panicati ca o sa va fie omorat bonsai-ul, sansele sunt foarte mici. Eu am bonsai atat de interior cat si de exterior de cel putin trei ani, si pana acum am avut infectii cu paduchi si doar o data cu afide. Tineti cont ca anumite specii de bonsai de interior sunt mai susceptibile sa faca o infectie decat celelalte. Printre acestea se numara Carmona microphylla, Ligustrum sinensis si Punica granatum. Asta nu inseamna ca trebuie sa evitati aceste specii, ci doar sa aveti in vedere cand va

cumparati ca se pot imbolnavi mai usor. O farmacie fito-sanitara puteti gasi in Bucuresti pe strada Hristo Botev, pe colt.

                                                                                       Solul pentru bonsai

 

            Compozitia solului in care se afla bonsaiul este unul dintre factorii cei mai importanti in supravietuirea acestuia. Copacelul absoarbe toate nutrientele de care are nevoie din pamant, de aceea trebuie sa ne asiguram ca ii oferim cele mai bune conditii sa reuseasca acest lucru.

Ce inseamna un sol bun?             Un pamant de buna calitate trebuie sa aiba trei caracteristici: drenaj, retentie buna a apei si a elementelor nutritive si aerare suficienta. Drenajul:  paradoxal, nu uscarea radacinilor este inamicul dumneavoastra, ci putrezirea lor. Asadar, este foarte important ca pamantul sa aiba un drenaj bun. Apa turnata trebuie sa se scurga prin gaurile de evacuare in urmatoarele 30 de secunde si sa dispara de la suprafata in maxim 10 secunde de la incetarea udarii. Daca acest lucru nu se petrece, inseamna ca amestecul nu este suficient de drenant si exista riscul ca radacinile sa putrezeasca eventual. Componentele ce asigura un drenaj bun sunt pietrisul, tuful vulcanic, perlitul, akadama, vermiculite sau ceramica expandata. Diametrul acestora ar trebui sa fie intre 2mm si 4mm. Deasemenea, mai puteti folosi caramizi pe care le spargeti in bucati, desi este de preferat sa cumparati produsele de dinainte.Retentia apei si a elementelor nutritive: pe langa drenajul bun, este important ca pamantul sa retina suficienta apa cat sa-i ajunga intre doua udari. In mod ideal, aceasta ar trebui sa se petreaca o data pe zi, insa vara probabil ca va trebui sa udati mai des, si iarna mai rar. Componentele ce asigura retentia apei si a elementelor sunt turba, granulatul de turba, mranita, acele de conifere si scoarta de pini. In general, veti folosi doar turba, insa puteti incorpora si scoarta de pini cu succes. Mranita este mai rar folosita. Daca doriti sa folositi frunze/ace moarte, incercati sa cautati frunze de carpen sau de fag si ace de pin deoarece acestea se descompun cel mai greu. Diametrul particulelor trebuie sa se incadreze intre 2mm si 5mm. Puteti gasi un articol despre cum sa va faceti granulatul de turba in sectiunea Articole.Aerarea: radacinile au nevoie de oxigen ca sa functioneze corect. In lipsa acestuia, bacteriile anaerobe se vor dezvolta si radacinile pot putrezi. Aerarea este oferita de catre drenaj, asadar, cu cat amestecul este mai drenant, cu cat va patrunde mai mult oxigen in acesta.

Cumparam pamant gata facut sau ni-l preparam singuri?            Totul depinde de cati bonsai aveti. Daca aveti unul, doi, trei bonsai, atunci nu merita sa va chinuiti sa va faceti propriul amestec. Insa daca aveti o colectie numeroasa sau doriti sa va implicati cu adevarat in aceasta arta puteti sa vi-l preparati singuri. Pamant de bonsai gata facut cat si restul materialelor se pot gasi la Romstal Gardens si se prezinta sub forma unor saci de 5, 10, respectiv 50 litri.

Cum se pregatesc materialele?             In primul rand asigurati-va ca materialele organice (turba,mranita,etc) si cele anorganice (pietris,tuf vulcanic, akadama) sunt umede. Daca sunt uscate se vor transforma in praf, si daca sunt

ude se vor lipi intre ele. Cu ajutorul unei site, veti cerne fiecare dintre materiale separat, eliminand in primul si in primul rand praful. Acesta este foarte periculos deoarece daca este lasat in amestec, va ajunge la baza vasului unde se va compacta si va impiedica scurgerea lina a apei. Apoi, veti elimina particulele mai mari de 5, respectiv 4mm.            Cum se prepara?             Cantitatile din fiecare material depind de specia copacului, anotimp si conditiile oferite. De aceea, nu exista un amestec universal valabil pentru toti bonsaii. Fiecare crescator de bonsai are propriul amestec ce se adapteaza conditiilor sale. Pentru inceput, veti incepe cu o compozitie standard si o veti adapta pe parcursul anilor.

Foioase Amestecul trebuie sa fie in jur de 60% organic si 40% anorganic. O alternativa pentru plantutele tinere sau proaspat colectate din natura este cel de 50% organic si 50% anorganic.

Conifere Compozitia sa fie intre 30-40% organic si 70-60% anorganic. Coniferele au in general nevoie de un drenaj mai bun decat foioasele. Singura exceptie o reprezinta Chiparosul de balta (Taxodium distichum) unde se foloseste un amestec de 40-50% organic si 60-50% anorganic.

Bonsai de interior

In cazul acestora se foloseste un amestec de 50-70% organic si 50%-30% anorganic.

Azalee Azaleele si plantele acidofile prefera un sol mai acid de aceea trebuie evitata incorporarea de calcar in amestec. Compozitia acestuia trebuie sa fie 50% organic si 50% anorganic. Turba, acele si scoarta de conifere sunt compusi ce maresc aciditatea solului.

De exemplu, pentru un stejar (Quercus robur), amestecul poate fi:            -60% turba si 40% pietris;            -40% turba, 20% granulat de turba si 20% pietris, 20% tuf vulcanic;            -5% scoarta de pin, 45% turba, 30% pietris, 20% akadama;

Si lista poate continua... Odata cu trecerea anilor, veti observa ce probleme exista, de cata apa aveti nevoie, cata apa consuma fiecare specie si veti ajunge la propriul amestec.

Materiale ce nu trebuie incorporate in amestec             Sub nici o forma nu veti pune in amestec: calcar, creta, balegar, nisip, pietris din zonele de langa litoral, praf, pietris din zonele de constructii, compost. Acestea pot contine impuritati, toxine, sau pot avea concentratii prea mari de elemente nutritive ce pot arde radacinile.Tineti minte ca dupa ce veti schimba pamantul unui bonsai cu un altul cu alta compozitie, va trebui sa va adaptati regimul de udare.

                                                                                              Schimbarea pamantului

 

            Oricat de neplacuta poate parea schimbarea pamantului pentru un pasionat, ea trebuie facuta in mod regulat daca se doreste obtinerea unui bonsai sanatos. Trebuie retinut ca atata vreme cat se face in mod corect, acesta este benefica bonsai-ului si nu-I face nici un rau. In cazul bonsailor cumparati din florarii sau sere, va recomand sa schimbati pamantul in prima primavara deoarece acesta este de o calitate indoielnica.

De ce se schimba pamantul?             Multa lume ar zice ca aceasta operatiune are loc pentru a-l pastra mic, insa nu este adevarat. Bonsai-ul este mentinut mic prin tunderi la nivelul coroanei sau al trunchiului. Motivul pentru care se realizeaza este ca se doreste imbunatatirea vigorii si mentinerea sanatatii sale. Iata de ce: odata cu ingrosarea, radacinile isi pierd din functiile de absorbtie, acestea desfasurandu-se in principal la varfurile lor. Concomitent, pamantul din zonele cu radacini groase (cele care si-au pierdut functia de absorbtie) se va compacta si va crea o masa neoxigenata ce poate cauza aparitia bacteriilor ce produc putrezirea radacinilor.  De aceea, incercam sa pastram radacinile fine cat mai aproape de trunchi, pentru a imbunatati ramificatia lor si implicit starea de vigoare a copacelului cat si pentru a scurta distanta dintre capatul radacinilor si frunze. De ce? Imaginati-va traseul de la frunza pana la radacina ca fiind un pai din care trebuie sa sugeti pentru a absorbi elementele si apa. Daca acesta este lung de 5 metri, va va fi mult mai greu decat daca este lung de 30 de cm. Dupa tunderea radacinilor, se stimuleaza ramificarea lor si astfel vor aparea noi radacini fine in locul celor taiate. Chiar daca volumul radacinilor scade odata cu tunderea, densitatea lor creste odata cu trecerea anilor ca urmare a ramificarilor repetate, de aici provenind vigoarea sporita.

Cand se schimba pamantul?            Solul trebuie schimbat cand radacinile invadeaza complet vasul, incercuindu-l, cand ies prin gaurile de evacuare, cand apa se scurge mai greu decat de obicei, cand cresterea pare sa se fi incetinit, sau cand au putrezit radacinile. Pentru a verifica aceste lucruri, asezati vasul pe o parte si usor scoateti bonsai-ul din el, tragand usor de trunchi. Inspectati radacinile si daca se aplica una sau mai multe din cele enuntate mai sus, trebuie sa schimbati solul.            Replantarea are loc in general primavara, prin februarie-martie. Pentru bonsaii de exterior, uitati-va mai intai daca mugurii s-au deschis. Acest lucru semnaleaza faptul ca cel putin jumatate din resursele copacelului s-au consumat si puteti replanta. In cazul coniferelor, mai asteptati o saptamana de la deschiderea mugurilor la foioase, sau intrebati pe forum cand puteti replanta. Pentru bonsaii de interior, replantati primavara devreme.            O alta perioada cand mai poate avea loc replantarea este toamna tarziu, insa in acest caz este mai riscant deoarece radacinile trebuie sa se cicatrizeze pana la venirea iernii si exista riscul putrezirii lor.            In cazul speciilor cu flori, situatia este mai delicata. Daca specia este nudiflora (adica mai intai apar florile si apoi frunzele), aceasta se va replanta dupa ce au iesit florile, insa inainte sa apara frunzele. Daca florile apar dupa frunze, atunci se va replanta inainte de aparitia frunzelor.            Replantarea nu se va face niciodata vara deoarece copacelul este intr-o perioada

de stagnare atunci, iar in urma pierderii masei radiculare, partea superioara se va usca si poate muri.

Cat de des se schimba pamantul?             Aceasta operatiune ar trebui sa aiba loc o data la 1-2 ani pentru bonsaii de dimensiuni mici si medii, si o data la 3-5 ani pentru cei de dimensiuni mari sau in varsta. Alti factori ce influenteaza programul de replantare sunt speciile (coniferele in general se replanteaza mai rar decat celelalte specii), conditiile de crestere si varsta.

Cum se replanteaza?            Inainte de a va apuca asigurati-va ca aveti toate materialele pregatite, toate sculele cu dumneavoastra si ca amestecul este facut. Acestia sunt pasii ce trebuie urmati:

1. Daca bonsai-ul urmeaza sa fie transplantat intr-un alt ghiveci, pregatiti vasul prin acoperirea gaurilor de drenaj cu o plasa de plastic si fixarea acesteia cu ajutorul a doua sarmulite. Treceti apoi o sarma lunga prin ambele gauri de drenaj. Aceasta va fi folosita pentru a fixa bonsai-ul in loc.

2. Daca veti folosi acelasi vas, procedati astfel. Asezati vasul pe lateral si tragand de trunchi, scoateti bonsai-ul din acesta. Verificati mai intai daca nu sunt fire care-l tin fixat. Daca nu sunt fire si nu vrea sa iasa, treceti un cutit pe marginea interioara a vasului pentru a le desprinde.

3. Curatati vasul vechi de pamant si procedati ca la punctul 1). 4. Cu ajutorul unui carlig pentru radacini, trageti de acestea dinspre

interior inspre exterior, incercand sa le intindeti precum spitele unei roti de bicicleta. Nu uitati sa curatati si sub bonsai, nu numai deasupra. Incercati sa eliminati cat mai mult pamant, neuitand de cel din centrul masei radiculare. Daca la suprafata solului exista muschi, incercati sa-l pastrati pentru a-l transplanta la loc.

5. Pulverizati radacinile cu apa pentru a le pastra umede. Daca se usuca exista riscul sa moara. Inspectati-le, uitandu-va dupa insecte, radacini putrezite,etc.

6. Cu o foarfeca, taiati intre 1/3 si ½ din masa totala de radacini, decupand sectiuni in V, cu varful inspre trunchi.

7. O data la cativa ani, radacinile acestuia ar trebui spalate de orice urma de pamant. Acest pas trebuie realizat doar daca credeti ca s-a compactat solul. In cazul coniferelor, mai pastrati ¼ din pamantul original deoarece poate contine mycorhizae, o ciuperca benefica radacinilor.

8. Umpleti ¼ din vas cu un material mai grosier, cum ar fi pietris pentru a garanta un drenaj corect.

9. Peste acesta asezati un strat din amestecul de pamant. Apoi, pozitionati bonsai-ul peste acesta. Pozitia bonsai-ului este determinata de tipul vasului. Daca este un vas circular, acesta va fi pus in centru. Daca este un vas dreptunghiular, se va pune tot in centru, insa un pic mai la dreapta sau la stanga, in functie de directia de “curgere” a acestuia.

10. Legati firele astfel incat sa treaca pe deasupra radacinilor si sa-l fixeze in loc.

11. Completati cu pamant pana cand este la acelasi nivel cu marginile vasului. Pe urma, cu un betisor, impingeti pamantul inspre radacini, asigurandu-va ca nu au ramas spatii goale in sol.

12. Este foarte important ca nivelul pamantului sa nu-l depaseasca pe cel al vasului. Daca acest lucru se intampla, udarea nu se va face corect si apa va curge pe langa vas, si nu in acesta.

13. Daca aveti muschi, puteti sa-l plantati pe suprafata, insa aria acestuia nu trebuie sa depaseasca mai mult de 50% din cea a  pamantului.

14. Udati abundent pamantul.           

 

Sfaturi dupa replantare             Este perfect normal sa vedeti o incetinire, chiar o stagnare a activitatii copacelului in urmatoarele sase saptamani de la schimbarea pamantului, perioada in care acesta isi reface radacinile. Puteti sa-l hraniti cu un ingrasamant bogat in fosfor (P) la jumatate din doza recomandata o data la doua saptamani pentru a-l ajuta sa-si refaca radacinile mai repede sau sa-l udati cu un amestec de apa si hormoni de inradacinare. Este foarte important sa nu fie lasat sa se usuce si nici sa se miste trunchiul, deoarece noile radacini sunt foarte sensibile in primele saptamani. Asezati copacelul intr-un loc luminos, ferit de soare direct si de curentii de aer.           

                                                                                 Stilurile bonsailor

            Bonsaii au diferite aspecte si personalitati asa cum si oamenii au diferite individualitati si caractere. Si cum nici un om nu este exact la fel cu altul, asa nici un bonsai nu se aseamana cu celalalt.

            Cunoasterea stilurilor face parte din bagajul de cunostiinte elementar pentru un pasionat.Acestea dicteaza forma unui copacel, astfel incat rezultatul final sa fie cat mai estetic si armonios. In fiecare bonsai veti gasi forma triunghiului. Bonsai-ul uneste Raiul si Pamantul, creand o cale a valorilor spirituale pe care omul o urmeaza in timpul in care ingrijieste un copacel. O legenda veche spunea ca un batran isi pastra tineretea deoarece atunci cand lucra la bonsai " timpul statea pe loc". El obisnuia sa zica: "in timp ce florile se ofiliesc iarna, in casa mea sunt mereu inflorite", ilustrand astfel stagnarea timpului in aceasta arta. Bonsai-ul este de fapt un simbol al eternitatii. De fapt, el evita timpul. Astfel reflectand armonia dintre Om si Natura, dintre Cer si Pamant.

            Panta triunghiului variaza de la un copacel la altul. Aceasta este esenta stilurilor. Forma este definita de numarul de grade al unghiului format de o line verticala ce coboara din varful arborelui (apex) pana la baza trunchiului si orizontala. Sunt cinci grupe de stiluri de bonsai, fiecare cu stiluri primare si secundare.Copaceii mai pot fi clasificati si dupa inaltime.            Maestrii japonezi ne-au "invitat" mereu sa cream noi stiluri, noi forme, inspirandu-ne din natura ce ne inconjoara. Deasemenea, este adevarat ca un arbore este tot un arbore oriunde in lume, si ca in clasele si stilurile japoneze acestia au toate formele posibile, insa asta nu inseamna ca trebuie sa ne limitam la cateva stiluri si sa le repetam la infinit, ci din contra, trebuie sa ne dezvoltam creativitatea, si sa cream noi stiluri. In continuare va voi prezenta stilurile in functie de inaltime si unghiul pantei.

Clasificare dupa inaltime:

Shito:                                                   pana la 7,5 cmMame:                                                 de la 7,5 cm la 15 cmKotate Mochi sau Shohin:                  de la 15 cm la 30 cmChiu Bonsai:                                       de la 30 cm la 60 cmDai Bonsai:                                          peste 60 cm

Clasificare dupa unghiul pantei (stilurile propriu-zise):

Grupa 1: Un singur trunchi

Chokkan (vertical drept)

Reprezentat de catre un singur arbore drept, cu varful perpendicular pe baza. Nu se admit curbe in forma trunchiului. Ramurile sunt grupate cate trei (stanga-spate-dreapta sau dreapta-spate-stanga), alternand in simetrie si micsorandu-si lungimea si grosimea catre apex. Prima ramura trebuie sa se gaseasca pe la o treime din inaltimea trunchiului si sa fie cea mai groasa.Orientarea acestei ramuri dicteaza aranjarea copacelului in ghiveci. Pozitia trebuie sa fie opusa directiei de dezvoltare a ramurii.

Shakan (inclinat)

Varful este inclinat la 45° in raport cu baza. Dezvoltarea radacinilor vizibile (nebari) trebuie sa fie in directia opusa inclinarii trunchiului, conferind echilibru arborelui. Prima ramura trebuie sa se gaseasca pe la aproximativ o treime din inaltime, fiind determinanta pentru armonia copacelului.

Kengai

(cascada)

Arborele este inclinat, si se revarsa peste vas. Varful bonsai-ului este sub nivelul inferior al vasului. Ghiveciul trebuie sa fie foarte inalt, alegerea sa facandu-se in functie de compozitie.

Bankan (rasucit )

Destul de des intalnit in timpul istoriei, acum a devenit rar. Trunchiul este format din una sau mai multe curbe, ce se incolacesc in jurul acestuia.

Stiluri secundare:

Moyogi (vertical curbat)

Initial refuzat de catre cei ce sustineau puritatea stilurilor, a devenit din ce in ce mai folosit. Nu neaparat deoarece este des intalnit in natura, ci pentru ca permite o libertate nemaintalnita la nici un alt stil. Spre deosebire de stilul vertical drept, acesta are trunchiul in zig-zag, avand curbe elegante. Ramurile pornesc numai din exteriorul curbelor si se inclina mai mult sau mai putin spre baza.

Han-

kengai (semi-cascada)

Arborele este inclinat si coboara spre baza vasului. Varful acestuia nu trebuie sa depaseasca marginea inferioara a ghiveciului. Are doua apex-uri, unul deasupra, situat deasupra radacinilor si unul jos, la limita vegetatiei.

Bunjingi (in forma de litere)

Foarte elegant prin simplicitatea lui, plina de rafinament, acest stil a fost inspirat din vechile picturi chineze. Aspectul cel mai socant este raportul dintre inaltimea trunchiului si grosimea lui. Deasemenea, ramurile sunt concentrate in partea superioara a acestuia. Literati este de fapt expresia unui copac care incearca sa supravietuiasca printre alti arbori mai inalti.Vasul este de dimensiuni mici,evazat si rotunjit, fapt ce potenteaza proportiile.

Hokidachi (matura)

Coroana este puternic ramificata, densa, in forma ovala, aratand ca o matura. Bonsai-ul este usor descentrat in raport cu ghiveciul. Stilul e des intalnit la ulmi (Ulmus parvifolia) si la Zelkova(Zelkova serrata). Este un stil des intalnit in natura.

Sabamiki (trunchi zgariat, sfasiat, rupt in bucati)

Acesta este un stil foarte socant. Scoarta trunchiului este scoasa pe bucati mari, este scrijelita, gaurita, despicata...Ilustreaza actiunea intemperiilor asupra unui copac, cat si influenta animalelor salbatice ce isi ascut de exemplu coarnele sau ghearele pe scoarta acestuia.

Sharimiki (trunchi ce are doar o linie de viata)

O variatie a stilului sabamiki. In acest caz, toata scoarta copacului este scoasa,  singura legatura dinte ramurile cu foliaj si radacini fiind o linie subtire de scoarta.

Fukinagashi (batut de vant)

O reprezentare spectaculoasa a unui arbore modelat de catre vant. Unghiul pantei este de minim 45°, vegetatia este gasita doar pe partea interioara a inclinarii. Este singurul stil in care se admint ramurile ce trec peste trunchi. Varful poate sa fie decojit (Jin). Bonsai-ul este asezat intr-un ghiveci plat, plasat in pozitia opusa inclinarii.Radacinile vizibile (nebari) trebuie sa creasca in directia opusa inclinarii.

Neagari (radacini expuse)

Radacinile sunt expuse pe o parte importanta din lungimea lor, bonsai-ul aparand ca si cum ar fi ridicat pe ele.Ilustreaza un copacel caruia, sub actiunea apelor, i-a fost eliminat pamantul de sub baza, ramand cu radacinile in aer.

Sekijoju (radacini-peste-

piatra)

In acest caz, radacinile se infasoara peste o piatra si apoi intra in pamant.Aspectul radacinilor cat si cel al pietrei este foarte important pentru armonia compozitiei.

Ishitsuki (copac-pe-piatra)

Bonsai-ul este plantat intr-o crevasa dintr-o piatra. Ca si in stilul sekijoju, importanta stancii este foarte mare pentru estetica intregului ansamblu. Piatra poate fi acoperita in anumite portiuni cu muschi, sau cu plante de mici dimensiuni, pentru a complimenta compozitia. Aceasta este amplasata intr-un recipient cu marginea  joasa, umplut cu apa.

Takozukuri (caracatita)

Mai este denumit si stilul sinuos, deoarece trunchiul este foarte unduit, iar ramurile la fel. Se numeste caractita, deoarece ramurile seamana cu niste tentacule.

Nejikan (partial rasucit)

Este o variatie a stilului bankan, in care doar o portiune din trunchi este incolacita.

Grupa 2: Mai multe trunchiuri ce rasar dintr-o singura radacina

Tankan ( un singur trunchi) Din radacina creste un singur trunchi

Sokan (trunchi dublu)

Bonsai format din doua trunchiuri ce se dezvolta din aceeasi radacina.

Sankan (trunchi triplu) Bonsai cu trei trunchiuri.

Gokan (cinci trunchiuri) Bonsai cu cinci trunchiuri.

Nanakan (sapte trunchiuri)

Bonsai cu sapte trunchiuri.

Kyukan (peste noua trunchiuri)

Bonsai cu peste noua trunchiuri.

Kabudachi (in general, trunchiuri grupate in jurul unei singure radacini)

Stil ce reprezinta o generalizare a stilurilor de deasupra.

Korabuki (mai multe trunchiuri diferit aranjate)

Spre deosebire de celelalte stiluri, acesta are mai multe trunchiuri ce cresc din aceeasi radacina, insa sunt la distante diferite.

Ikadabuki (stilul pluta) In acesta caz, trunchiurile ies dintr-o radacina ce este de-a lungul vasului. In natura se formeaza cand un copac se rastoarna, iar partea dinspre pamant se inradacineaza, iar partea opusa continua sa creasca.

Netsunagari (variatie a stilului pluta)

Spre deosebire de ikadabuki, acesta are radacina sinuoasa, cu multe unduituri.

Grupa 3: Trunchiuri multiple/Paduri de bonsai

Soju (doi arbori) Padure de bonsai formata din doi arbori.

Sambon-Yose (trei arbori) Padure de bonsai formata din trei arbori.

Gohon-Yosei (cinci arbori) Padure de bonsai formata din cinci arbori.

Nanahon-Yose (sapte arbori)

Padure de bonsai formata din sapte arbori.

Kyuhon-Yose (noua arbori) Padure de bonsai formata din noua arbori.

Yose-Ue (mai mult de noua

arbori)

Padure de bonsai formata din mai mult de noua arbori.

Yomayori (aranjare de arbori copiata din natura)

Aranjament de bonsai copiat dupa un peisaj din natura.

Tsukami-Yose (mai multi arbori ce pornesc din acelasi loc, neavand o radacina comuna)

Stil ce ilustreaza mai multi arbori ce rasar din acelasi loc, neavand o radacina comuna. Se intalneste des in natura.

Grupa 4: Alte stiluri

Banyan (radacini ce coboara din ramuri)

Acest stil este des intalnit in zonele tropicale, la ficusi (Ficus retusa) si la Schefflera in special. In conditii de umiditate ridicata si constanta, acestora le cresc radacini din ramuri, ce coboara si ajung sa se inradacineze in sol.

Sumo/Baobab Des intalnit in Africa, in cazul baobabilor (Adansonia digitata). Este reprezentat printr-un trunchi foarte gros, cu ramuri scurte. O alta specie ce mai prezinta acest stil este stejarul (Quercus robur)

Pierneef Stil intalnit doar in Africa, fiind caracteristic pentru acacia(Acacia sieberana). Este o variatie a stilului matura, insa in acest caz, coroana arata ca o umbrela.

Apex plat

 Intalnit doar la acacia(Acacia sieberana) si la chiparosi de balta (Taxodium distichum). Seamana cu stilul matura, insa are varful complet plat.

Bushveld Stil african, derivat din vertical curbat, caracterizat prin trunchiul si ramurile crescute in zig-zag, cu multe unghiuri drepte. A nu fi confundat cu stilul sinuos.

Wonderbroom Stil rareori intalnit la ficusi (Ficus retusa), fiind observat doar la specimenele batrane. Se formeaza cand ramurile unui ficus se curbeaza catre sol, ating pamantul, se inradacineaza si apoi din acestea cresc alti copacei.

Ficus salbatic Iarasi, intalnit doar la ficusi. O variatie a stilului matura, insa in acest caz, ramurile sunt foarte lungi in comparatie cu trunchiul.

FlacaraStil des intalnit la Ginko (Ginko biloba) .Copacul se aseamana cu o flacara.

Plangator In general, se intalneste la salcii (Salix alba) si la wisteria (Wisteria floribunda). Se caracterieaza prin faptul ca ramurile coboara inspre pamant.

TanukiEste un bonsai fals. Se creeaza dintr-un trunchi

mort, prin care semascheaza un puiet ce este lasat sa creasca. Cu timpul, acesta va acoperi golurile ramase si va parea ca trunchiul este al lui.

Grupa 5: Alte exemple, nu sunt luate ca bonsai in sensul strict al cuvantului

Bonkei/Saikei Acest stil sugereaza gradinile miniaturale existente in istorie. A fost creat de catre maestrul japonez Toshio Kawamoto. Consista dintr-un peisaj intr-un ghiveci, format din pietre, copacei, plante, muschi si nisip, ce evoca un rau sau marea.

Suiseki

Pietre cu semnificatii divine, cu forme foarte frumoase si implicatiimitologice.

Kusamomo/Shitakusa Plantatii de iarba sau bulbi.

Plantatii de iarba si plante sezoniere

La fel ca si stilul de sus, numai ca apar si plantele sezoniere.

                                                                                 Estetica bonsailor

                               Rolul arborilor a evoluat de-a lungul vremurilor. La inceput, erau folositi pe post de protectie impotriva elementelor naturii, ca apoi sa aiba un rol important in religiile primitive, fiindu-le atribuite puteri magice. Aceasta legatura spirituala este inca vie. Foarte

multi pasionati isi inchipuie zi de zi cum e sa traiasca prin mica lor padurice de bonsai…            Lasand deoparte toate cunostiintele horticole implicate, disciplina bonsailor este una strict vizuala, ce are rolul de a crea o imagine in miniatura a copacilor din natura: de exemplu, o padure de fagi (Fagus sylvatica) in mijlocul unei campii, sau un pin (Pinus sylvestris) “batut” de vant pe piscul unui munte. Posibilitatile de modelare sunt infinite, fiind limitate doar de imaginatia dumneavoastra. In zilele noastre, artistii depasesc imaginea acceptata de bonsai si creeaza adevarate sculpturi vii, cu multe ondulatii, curbe si cu mult lemn mort. Spre deosebire de arborii din natura, bonsaii au o imagine mult simplificata. Astfel, un pin in mediul natural are in jur de 50 de ramuri, iar un pin sub forma de bonsai are aproximativ 10. Deasemenea, si dimensiunea frunzelor sau a acelor este redusa, fiind intr-o

oarecare armonie cu dimensiunile copacelului. Respectarea proportiilor impune un numar de reguli estetice pentru a crea un bonsai.

Proportiile:             La un arbore adult, raportul dintre grosimea trunchiului si inaltimea copacului este cuprins intre 1/30 si 1/40. La un bonsai, aceste proportii ar produce un trunchi incredibil de filiform. De aceea, nu se depaseste raportul de 1/10. In zilele noastre, raportul a scazut pe la 1/4, acesta relevand o varsta mare, favorizand o scoarta matura cu o textura atragatoare.            Un alt factor important este inaltimea de la care porneste prima ramura. In mod ideal, ar trebui sa apara la 1/3 din inaltimea trunchiului, insa se accepta si la 1/4. Singura exceptie o reprezinta stilul in forma de litere (bunjingi), la care ramurile apar mult mai sus.            Foliajul a reprezentat mereu elementul de compromis, oricat de micsorate ar fi frunzele, acestea par mereu in dezechilibru cu restul copacului. De aceea este recomandat sa evitati speciile cu frunzele mari, si sa le alegeti pe cele cu frunze mici. Aceasta regula se aplica in special la mame sau shohin, unde din pricina dimensiunilor reduse, este important sa se foloseasca specii cu frunze mici. Daca doriti sa utilizati speciile cu frunze mari, ajutati-va de acest sfat: petiolul reprezinta o frunza, iar frunza reprezinta o masa de frunze.

Trunchiul:             Trunchiul trebuie sa devina din ce in ce mai subtire cu cat urcam spre varf. Aceasta este regula de baza. Urmatoarea regula este una optionala (desi e preferat sa se aplice), si anume ca radacinile (nebari) ar trebui sa fie vizibile la baza bonsai-ului ca apoi sa intre in pamant. Deasemenea, daca un trunchi este curbat la baza, el trebuie sa fie curbat pe toata lungimea sa, nefiind indicat sa avem parti cu multe curbe ce alterneaza cu parti drepte, deoarece acestea strica armonia generala.

Ramurile:             Desi un arbore se inscrie in trei dimensiuni, multi incepatori fac greseala de a se ocupa doar de o fata a acestuia, si nu si de celelalte. Armonia bonsai-ului este data de intreaga compozitie, nu doar de o parte a ei. Pentru a va ajuta, urmati aceste indrumari:            ●a) prima ramura poate sa apara fie din partea stanga a trunchiului, fie din partea  dreapta, insa trebuie sa se indrepte putin spre privitor.            ●b) a doua ramura trebuie sa fie pe partea opusa si sa se indrepte tot putin spre privitor.            ●c) a treia ramura va fi orientata spre spatele bonsai-ului pentru a crea senzatia  de adancime.            ●d) ramurile cele mai groase sunt la baza si se subtiaza odata cu cresterea inaltimii.            ●e) distanta dintre doua ramuri trebuie sa se micsoreze odata cu inaltimea.            ●f) nici o ramura nu are voie sa se intersecteze cu alta. Acest fapt ar crea un efect de simetrie ce nu incita in examinarea trunchiului.            ●g) ramurile trebuie intotdeauna sa se armonizeze cu restul trunchiului, astfel, daca trunchiul este unduit, la fel si ramurile, daca este drept, si ramurile sunt drepte.            ●h) daca doriti sa creati o imagine a unui copac tanar, ramurile trebuie sa fie orientate fie orizontal fie usor inspre varf, daca doriti sa creati o imagine a unui copac batran, acestea trebuie orientate inspre pamant.            ●i) nici o ramura nu trebuie sa se indrepte spre privitor.            

            Aceste reguli se vor respecta pe toata lungimea trunchiului. Odata inceputi, veti observa ca este aproape imposibil sa satisfaceti toate regulile, decat daca veti incepe bonsai-ul dintr-o samanta. Aceste norme nu sunt fixe, rolul lor este sa va indrume spre directia potrivita pentru a perfectiona cat mai mult posibil copacelul dumneavoastra. Nu lasati imaginatia sa va fie limitata de acestea. Experimentati noi aranjamente de trunchiuri, de ramuri, de foliaj si veti constata ca se poate ajunge la acelasi rezultat in mai multe moduri.

            In continuare va voi prezenta doua moduri pentru a stabili proportiile ideale pentru un bonsai sau pentru o padurice...

Patratul Lo-shu             Acesta este un patrat ce a fost impartit in 9 parti egale. Centrul acestuia (5) simbolizeaza Raiul iar restul cele 8 puncte cardinale. Suma fiecarui rand sau coloana este egala cu 15. Spatiul reprezentat de cifra 5 marcheaza pozitia bonsai-ului in vas. Planta poate sa fie pozitionata mai aproape sau mai departe de celelalte patrate, insa nu trebuie sa-l depaseasca pe cel propriu (5). Raportul dimensiunilor poate si el aflat cu usurinta. Pentru asta se foloseste randul orizontal din mijloc (7, 5, 3). Astfel, daca un copac are inaltimea totala de 21cm, atunci diametrul coroanei trebuie sa fie de 15cm iar

inaltimea trunchiului de 9cm. Chiar si dimensiunea vasului poate fi calculata pe acelasi principiu. Raportul dintre inaltimea plantei si lungimea ghiveciului trebuie sa fie 7:5. Un bonsai de 28cm are nevoie de un vas de 20cm.

Sirul lui Fibonacci            Acesta este un sir in care numarul precedent este egal cu suma celor doua numere antecedente. Exemplu: 1, 1, 2, 3, 5 ,8, 13, 21, 34…Pe baza acestui principiu se pot calcula cum se vor organiza padurile de bonsai. De exemplu, daca avem o padure de 9 bonsai, aceasta va fi aranjata in doua grupuri, unul de 5 si unul de 4. Daca avem una de 21 de bonsai, va fi aranjata din doua grupuri, unul de 11 si unul de 10, care la randul lor vor putea fi impartitie in unul de 6, unul de 5, unul de 4 si unul de 6. Sirul este des intalnit si in natura, de exemplu, un con de pin are 3+5=8 spirale intr-o directie si 5+8=13 spirale in cealalta.

                                                                                 Tunderea bonsailor

            Tunderea bonsailor se efectueaza in patru cazuri: pentru a elimina o ramura nedorita, pentru a intretine o forma deja realizata, pentru a crea o forma, sau pentru a favoriza aparitia de noi muguri. In cazul copaceilor, taieturile trebuie facute cat mai discret posibil si cu instrumente curate pentru a nu strica aspectul arborelui. Acoperiti fiecare rana (peste 0,5cm in diametru) cu mastic pentru a promova o cicatrizare mai rapida si mai sanatoasa. Inainte de a efectua orice taiere, asigurati-va ca arborele este sanatos. Veti observa ca partea superioara a plantei va creste mai mult decat cea inferioara. Acest fenomen se numeste dominanta apicala. De aceea se va tunde mai mult varful decat zonele inferioare, pentru a echilibra distributia foliajului. Deasemenea, tineti minte ca foliajul bonsai-ului trebuie sa se incadreze

intr-un triunghi.            Suprimarea ramurilor principale:             Acest procedeu este foarte simplu si necesita doar un pic de atentie. Spre

deosebire de copacii din natura, un bonsai nu are aceleasi resurse energetice si se va vindeca mult mai greu. De aceea trebuie sa aveti grija sa taiati ramurile cat mai aproape de trunchi posibil. Aceasta operatiune se executa primavara, cand vegetatia este activa si cicatrizarea poate sa inceapa imediat. Cu ajutorul unui cleste concav taiati ramura respectiva. Daca este foarte groasa, puteti incerca si cu un fierastrau. Directia taieturii trebuie sa fie

paralela cu cea a trunchiului. Dupa ce ati terminat, adanciti taietura cu o dalta pentru a va asigura ca scoarta va creste in acea gaura si nu va crea o umflatura inestetica. Ciopliti din exterior inspre interior. Aplicati pe urma mastic cicatrizant.

Intretinerea formei:            In anumite cazuri, o ramura devine prea lunga sau se ingroasa prea mult, iesind din proportii. Sau o parte din foliaj devine prea aglomerata. De aceea trebuie fie reconstruita, fie “curatata”. Tunderea de intretinere se va realiza in intervalul de timp cuprins intre sfarsitul primaverii si mijlocul verii. Daca se doreste reconstruirea unei parti, se va tunde ramura cu o foarfeca pana la primul nod, urmand ca de acolo sa se ramifice. De trebuie “curatata”, atunci se va simplifica ramificatia, prin eliminarea

crengutelor ce sunt in plus. Daca aveti o structura terminata, insa apar noi ramurici verzi ce nu se potrivesc cu stilul ales, le puteti elimina oricand.

Dezvoltarea unei forme:             Se poate intampla ca o zona din copacel sa fie lipsita de frunze, iar acest lucru sa strice armonia generala a acestuia. In acest caz, fie se va lega o ramura in pozitia respectiva, ca apoi sa fie tunsa si ramificata, fie

se va porni divizarea de la o ramura deja existenta. Aceasta operatiune se va desfasura de-a lungul sezonului de crestere. In ambele cazuri, se procedeaza la fel. Se suprima creanga din locul de unde se doreste sa se inceapa ramificatia. Intodeauna se va taia deasupra unei frunze, deoarece noii muguri vor iesi de la baza acesteia. Tineti cont de directia frunzulitei, daca aceasta se

indreapta spre stanga, la fel va face si noua ramura. Repetati operatiunea pana obtineti rezultatul dorit. Frunzele cresc in dimensiuni odata cu alungirea crengutei. Pentru a impiedica acest lucru, taiati ramurica imediat ce a facut o pereche de frunze. Astfel, aceasta nu va mai creste in lungime, implicit nici frunzele.

Favorizarea aparitiei de noi muguri:             Fenomenul apare cand o ramura este taiata, si pentru a compensa pierderea foliajului, planta activeaza noi muguri de-a lungul acelei ramuri. Acest efect este folositor atunci cand o ramura devine foarte lunga si fara ramificatii, sau are frunze doar la capat. Pentru a stimula emiterea de noi muguri, ramura va fi taiata pana la locul dorit. Cel mai bun moment pentru acest procedeu este vara, cand arborele este in plina crestere. In cateva saptamani de la eliminarea partii din ramura, zona se va umple de noi muguri ce se vor dezvolta in crengute.

            Aceste tehnici se aplica la toate speciile de foioase. In cazul coniferelor sau al plantelor cu flori, trebuie avuta mai multa grija.

Tunderea coniferelor:             Spre deosebire de foioase, daca un conifer ramane fara ace pe o ramura, aceasta va muri. Deasemenea, coniferele nu se ramifica la fel ca foioasele, la locul taiat, ci creeaza noi muguri in spate. Totodata, acestia nu se taie cu foarfeca, ci se ciupesc varfurile cu degetele, pentru a evita uscarea locurilor de taiere. In cazul ramurilor lemnificate, se pot suprima cu foarfeca, respectiv cu clestele concav.

Tunderea speciilor cu flori:             Daca veti tunde un bonsai ce face flori la fel ca unul normal, riscati sa pierdeti mugurii florali. De aceea, este bine sa asteptati pana isi incheie inflorirea si sa-l lasati sa creasca liber pana la mijlocul verii. Mugurii florali se deosebesc de ceilalti prin faptul ca sunt mult mai mari. De obicei se gasesc la baza ramurilor, insa in cazul azaleelor (Rhododendron indicum) se afla in varf.

                       

                                                                                 Legarea bonsailor

            Principiul modelarii bonsailor prin legarea cu sarma este foarte simplu. Cu ajutorul unui fir metalic, ce se infasoara pe ramura, aceasta se poate curba. Odata cu cresterea, ramura se ingroasa si produce lemn nou. Sub fir, scoarta este presata si densitatea lemnului se mareste. Actiunea acestor doi factori ne permite sa scoatem firul metalic dupa o anumita perioada de timp, iar ramura sa ramana pe loc.            Specia, sezonul, grosimea ramurii si conditiile de crestere dicteaza cat trebuie lasat firul pe ramura. In general, la foioase se lasa cam 1-2 luni, iar la conifere aproximativ 1 an.            Dupa ce ati legat crenguta cu sarma, aveti grija sa o inspectati in mod regulat, in mod special daca este in varful arborelui, unde cresterea este cea mai viguroasa. Daca observati ca firul incepe sa se incastreze in scoarta, taiati-l imediat. Acest lucru poate cauza cicatrici inestetice bonsai-ului si chiar moartea crengii respective. Niciodata sa nu derulati firul inapoi (in loc sa-l taiati), deoarece riscati sa raniti scoarta. Daca dupa ce ati taiat sarma, ramura nu sta in pozitia dorita, relegati-o, insa in directia opusa. Deasemenea, daca in timpul indoirii auziti troznete si pocnituri, opriti-va si readuceti crenguta in pozitia initiala. Lasati firul asa cum e. Asteptati o luna pana sa reincercati. Un sfat pretios este legati bonsai-ul cand solul este mai uscat, deoarece este mai putina apa in tesuturi si sunt mai flexibile. Aveti grija sa nu prindeti foliajul sub sarma, deoarece exista riscul unor infectii.

Ce tip de sarma folosim?             Cel mai uzitat este cel din cupru, deoarece este maleabil la inceput, iar dupa ce se aplica pe ramura se intareste. Mai il puteti folosi si pe cel din aluminiu sau din fier (aveti grija la rugina fiindca poate pata scoarta). Daca doriti sa refolositi sarma de cupru, puteti face urmatorul lucru: indreptati firul, incalziti-l pana devine alb si apoi scufundati-l imediat intr-o galeata cu apa. Acest procedeu reda maleabilitatea acestuia, lucru ce-i permite sa fie refolosit. In Romania nu exista sarma de cupru special pentru bonsai, de aceea trebuie sa improvizati. Puteti gasi sarma de cupru la Bricostore, insa este cu izolatie (se recomanda sa fie indepartata). Mai puteti folosi si vechi cabluri electrice, tot cu izolatia scoasa.

Cand legam?             Legarea se poate face oricand pe durata sezonului de crestere, insa e preferabil sa se realizeze primavara, inainte ca mugurii sa se deschida (pentru a avea o imagine de ansamblu mai buna) sau la mijlocul verii – toamna deoarece atunci se opreste cresterea si cad frunzele. In cazul pinilor (Pinus parviflora), asteptati pana primavara tarziu inainte de a-i lega deoarece tesuturile se ingroasa foarte mult si riscati sa raniti scoarta. In general, evitati sa legati ramurile ce nu sunt lemnificate.

Cat de lung si cat de gros trebuie sa fie firul?             De obicei se foloseste un fir cu lungimea mai mare cu 1/3 decat cea a trunchiului/ramurii si cu grosimea egala cu 1/3 din cea a trunchiului/ramurii.Daca si asa firul nu poate pastra ramura in pozitia dorita, puteti sa folositi mai multe fire paralele sau unul mai gros.

Cum legam?             Inainte de toate, trebuie tinut minte ca unghiul dintre ramura si sarma trebuie sa fie de 45°. Aceasta inclinare ofera firului raportul optim dintre lungime si rezistenta. Astfel, daca unghiul este mai mic de 45°, distanta dintre doua spirale va fi prea mare si rezistenta va fi scazuta. Iar daca unghiul va fi mai mare de 45°, spiralele vor fi prea apropiate si in momentul cand se va dori sa se indoaie ramura, acestea vor “musca” din scoarta… Aveti grija si la cat de strans legati. In mod ideal, sarma ar trebui sa inveleasca ramura, fara sa o “stranguleze”. In acelasi timp, daca o legati prea liber, nu va putea sa sustina crenguta. Evitati sa incrucisati firele deoarece se vor crea puncte de presiune ce risca sa raneasca scoarta. Toate firele alaturate trebuie sa fie paralele.

In ultimul rand, fiti hotarat cand indoiti o ramura, nu o mutati dintr-o pozitie in alta pentru ca puteti distruge tesuturile.            Legarea trunchiului:             Acest procedeu se aplica in cazul unui puiet caruia dorim sa-i curbam trunchiul pentru a-i da o infatisare mai interesanta. Pentru inceput, trebuie ancorat firul prin infingerea lui (pe o bucata de 2-3 cm) in sol, fix langa baza trunchiului. Se va tine in loc cu ajutorul mainii acest fir si se vor infasura doua spirale de-a lungul trunchiului. Astfel, s-a realizat ancorarea firului. Apoi veti infasura in continuare sarma pe toata lungimea trunchiului. Cu ajutorul degetelor mari veti aplica presiune in

locul unde doriti sa produceti indoirea. Indoiti pana ajunge in pozitia dorita. Daca revine la pozitia initiala, mai adaugati un fir paralel cu acesta si reincercati. Daca auziti pocnituri/pleznituri opriti-va, readuceti trunchiul in pozitia initiala si reincercati peste o luna.             Daca doriti sa construiti un alt varf bonsai-ului, uitati cum procedati: taiati varful fix deasupra unei ramuri. Aveti grija ca taietura sa fie facuta sub un unghi (intre 45° si 60°). Apoi legati trunchiul si ramura respectiva. Indoiti ramura astfel incat sa ajunga paralela cu trunchiul. Astfel, veti avea un nou apex.

Legarea ramurilor:            In acest caz, veti proceda aproape la fel ca si la trunchi. In primul rand, ancorati sarma prin inrularea de doua-trei ori in jurul trunchiului. Apoi porniti spre ramura dorita si legati-o cu grija. Inainte de a da prima bucla peste ramura, ganditi-va cum vreti sa o

indoiti. Daca doriti sa fie orientata in sus, atunci prima curba trebuie sa treaca prin josul ramurii, daca doriti in jos, atunci trebuie sa treaca prin susul ei. Intotdeauna sa legati dinspre trunchi inspre varf si sa legati inclusiv varfurile. Un mic sfat este sa faceti o bucla la capatul ramurii pentru a impiedica sarma sa sara de pe creanga. Daca doriti sa legati doua ramuri secundare adiacente, atunci nu este necesar sa legati toata ramura principala. Puteti pur si

simplu sa legati cele doua ramuri intre ele. Legarea se poate folosi pentru a scurta o ramura, prin crearea de curburi si zig-zag-uri. Cand legati o ramura, aveti grija sa fie in armonie cu restul copacelului, daca acesta este unduit, la fel sa fie si ramura, daca este drept, si ramura este dreapta. Nu va limitati la curbe pe plan orizontal, incercati sa le faceti si pe plan vertical.

Protejarea scoartei:             In anumite cazuri este necesar sa protejati si scoarta. De exemplu,  in cazul pinilor, aceasta este formata din multe placute ce se pot desprinde sub actiunea sarmei. Sau in cazul artarilor (Acer palmatum) ce au scoarta foarte fina, acest lucru face ca cicatricile sa se vindece foarte greu. De aceea se foloseste rafie. Aceasta se lasa cam jumatate de ora intr-o galeata cu apa la inmuiat si apoi se infasoara pe trunchi. Daca nu gasiti rafie, puteti folosi hartie A4 sau ziare (insa aveti grija ca pot pata scoarta). Dupa ce a fost aplicata rafia, se leaga in mod normal pe deasupra. Sunt anumite specii cum ar fi artarii sau ficusul benjamina (Ficus benjamina) care sunt aproape imposibil de legat deoarece ramurile au tendinta sa plezneasca. In aceste cazuri, modelarea se va face exclusiv prin tundere.

Alte metode de modelare:             O alta metoda se numeste legarea multipla si implica folosirea mai multor fire paralele pentru a lega o parte din copac. Astfel, in loc sa duceti cate un fir pentru fiecare ramura, porniti cu patru (de exemplu) si le distribuiti in functie de necesitati. Este o metoda mai rapida de a lega si a fost creata de maestrul in bonsai Craig Coussins.            Cealalta metoda se numeste tourniquet si se foloseste de rezistenta unei ramuri pentru a schimba directia alteia. Astfel, se leaga doua ramuri cu o sarma, si cu ajutorul unei bucati de lemn se invarte sarma. Aceasta miscare va face ca cele doua ramuri sa se apropie. Este important sa protejam scoarta de fire cu ajutorul a doua bucatele de

cauciuc.            Alte metode implica atarnarea de greutati de ramurile copacelului, sau folosirea unei clampe.             Daca ramura este foarte groasa, atunci se va folosi urmatoarea tehnica: se infasoara ramura in rafie, se aplica doua-trei fire paralele cu aceasta. Se infasoara din nou in rafie si apoi se leaga normal. Cu ajutorul a mai multor persoane, sau al unui levier se va indoi cu grija ramura, ascultand dupa eventualele pocnituri. Deasemenea, in cazul speciilor tropicale, puteti taia o sectiune in V din scoarta si in urma legarii cu sarma si indoirii, cele doua margini se vor apropia si se vor uni.            In cazul in care ramura este prea subtire, se va lega foarte larg, construind un fel

de tunel din sarma prin care aceasta va creste.

                                                                                 Tehnici avansate

            In natura, foarte multi copaci batrani prezinta zone de lemn mort din cauza orgiilor vremii. Acesti arbori sunt prezenti in general in zonele muntoase, pe piscurile inalte si batute de vanturi. Sub actiunea ploii, inghetului, zapezii si a vantului, copacii isi pot pierde scoarta in anumite locuri ca apoi lemul ramas sa fie decolorat de catre soare. Contrastul puternic dintre scoarta si lemnul mort este foarte interesant si de aceea este des intalnit in arta bonsailor. Prezenta acestor trasaturi la un bonsai imbunatateste imaginea de copac in varsta. Asadar, reprezinta o tehnica foarte rapida de a crea un arbore matur. Se poate aplica tot timpul anului, cu conditia ca bonsai-ul sa fie sanatos si ca zona respectiva sa fie protejata pe durata primei ierni. Speciile la care se poate aplica sunt coniferele si plantele temperate cu scoarta dura. Procedeele de obtinere sunt in numar de cinci.

Jin            Jin-ul descrie o ramura moarta sau un intreg varf (apex) mort si decojit de scoarta. Acest fenomen poate sa apara in mai multe ipostaze: odata cu cresterea copacului, ramurile inferioare pot sa moara din cauza ca au fost umbrite; sau varful unui copac a inghetat sau a fost batut de vant, provocand moartea lui.            Pentru a crea un jin, taiati cu grija scoarta in jurul ramurii respective. De exemplu, daca ramura este langa trunchi, cu ajutorul unei lame foarte ascutita, faceti o taietura circulara in jurul acesteia (FARA a taia complet ramura). Apoi, cu un cleste indepartati scoarta de pe creanga. Nu va grabiti cand lucrati cu crengute! Daca nu sunteti multumit de pozitia jin-ului, puteti sa-l legati cu sarma sau sa-l incalziti cu o flacara mica si sa-l indoiti.

Curbarile jin-ului se vor face imediat dupa ce a fost eliminata scoarta, pentru ca altfel lemnul se va usca si nu va mai putea fi indoit. Dupa ce ati terminat, acoperiti cu mastic sau cu banda adeziva marginile vii timp de 1 saptamana pentru a preveni uscarea lor. Aplicati cu ajutorul unei pensule sulfura de calciu (CaSx)  pentru a albi lemnul si a-l proteja de insecte.

Shari             Aceasta tehnica ilustreaza un copac ce a fost lasat fara scoarta pe o parte, lasand doar o vena/ mai multe vene de lemn care sa hraneasca foliajul. La anumite specii de conifere, cum ar fi ienuperii (Juniperus chinensis) sau la pini (Pinus sylvestris), scoarta moare in mod natural, lasand doar cateva vene ce alimenteaza acele cu nutrienti.            Pentru a realiza un shari, folositi creta pentru a desena zona pe care doriti sa o expuneti. Daca suprafata este foarte mare, este preferabil sa fie facuta treptat. Cu ajutorul unei lame foarte ascutite, decupati portiunea marcata. Aveti grija sa nu taiati din greseala un inel in jurul scoartei deoarece veti intrerupe complet circulatia de seva elaborata iar copacul va muri. Cand ati

terminat, trageti usor de bucata de scoarta pentru a o indeparta. Daca lucrati pe o arie mare, sapati un mic sant de-a lungul taieturii pentru a incuraja scoarta sa intre in acel loc. Sigilati marginile cu banda adeziva sau mastic timp de o luna si cu o pensula aplicati sulfura de calciu pe lemnul dezvelit. Tineti minte ca miile de conexiuni vasculare sunt mai mult sau mai putin paralele cu trunchiul, iar daca acesta se curbeaza, si ele vor face la fel. Incercati sa faceti taieturile in aceeasi directie cu trunchiul. Nu va asteptati la cine stie ce rezultat din prima incercare. Este o tehnica foarte dificila. Si nu uitati ca odata scoarta indepartata, ea nu mai poate fi pusa la loc… Deasemenea, radacinile sau ramurile aflate in continuarea zonei de lemn mort vor muri si ele deoarece nu vor mai primi seva elaborata. Tineti cont de toate aceste sfaturi inainte de a va apuca de lucru. Un ultim sfat este ca latimea shari-ului taiat odata nu trebuie sa depaseasca 30% din latimea trunchiului.

Uro si Sabamiki             Uro reprezinta gaurile din trunchi, iar sabamiki reprezinta scorburile din copaci. S-au format odata cu caderea unei ramuri si putrezirea locului respectiv. Puteti sa le creati prin gaurirea trunchiului cu un burghiu. Aveti grija sa nu-l gauriti complet si tineti minte ca zonele din continuarea acestora vor muri din cauza lipsei de seva. Acoperiti marginile cu mastic sau cu banda adeziva timp de o saptamana (pentru uro) sau un sezon de crestere (pentru sabamiki) si cu o pensula aplicati sulfura de calciu.

Sharimiki             Sharimiki reprezinta efectul de lemn mort aplicat bonsai-ului.

Sculptarea lemnului:             Desi este greu sa recream un efect natural de crapare, putrezire sau decojire, putem sa incercam acest lucru prin sculptarea lemnului. Singura problema este ca imaginea creata poate sa fie falsa, de aceea este indicat sa va uitati pe niste poze cu lemn mort inainte de a-l ciopli.             Acest procedeu se poate realiza cu dalti sau cu dremel-ul (burghiu electric). Aveti grija sa purtati echipament de protectie, in special ochelari si o masca pentru a nu inhala praful rezultat.            Daca doriti sa recreati crapaturi si despicaturi,

desenati pe shari cu ajutorul unui creion foarte fin, liniile dorite. Pozitionati dalta si loviti-o usor cu un ciocan, urmarind traseul. Cu o bucatica de carbune, frecati-le astfel incat acestea sa se innegreasca si sa fie mai vizibile. Pentru a forma o cicatrice, loviti lemnul cu dalta si trageti de varful rezultat cu un cleste. Pentru a face lemnul sa para ca este putrezit, sapati cu un burghiu taieturi ce coboara progresiv.           Luati aminte ca aceste tehnici sunt pentru pasionatii avansati si ca nu trebuie efectuate de incepatori.

                                                                                 Modelarea pinilor

            Pinii sunt o specie clasica si des intalnita in arta bonsailor, fiind folositi inca de la inceput. Formele lor misterioase si interesante din natura au facutsa fie preferati fata de alte specii. Insa, spre deosebire de foioase sau tropicale, sau chiar si de conifere, acestia au o modalitate de crestere complet diferita.Astfel, ei au una, maxim doua cresteri pe an. Asadar, momentul cand se va face tunderea trebuie planificat cu atentie. Aceasta caracteristica ii face sa fie una dintre cele mai dificile specii.            Exista peste 100 de varietati de pini, majoritatea provenind din emisfera nordica. Desi sunt cateva specii ce pot trai si in zonele subtropicale, acestea nu sunt cu adevarat tropicale, asadar nu pot fi crescute in interior.

Modul de dezvoltare:           Toti pinii cresc in acelasi mod. Primavara, mugurii se transforma in candele ce se lungesc treptat. Acestea prezinta mici solzi din care vor iesi ace.Cand candele ajung la o jumatate din lungimea lor finala, solzii (fascicule in devenire) vor incepe sa se deschida. Cand vor forma un unghi de aproximativ 20 ° fata de candela, acele se vor separa. Apoi vor continua sa creasca pana la mijlocul verii. Mugurii sunt aranjati in grupuri, ce pot avea un singur mugur sau pana la 12. In varful fiecarei candele se gasesc noi muguri ce vor forma anul

viitor alte candele la randul lor. La fel ca si coniferele, daca se indeparteaza toate acele de pe o ramura, acesta nu va mai inmuguri, ci va muri. Acele cresc la randul lor in grupuri numite fascicule. Acestea pot avea doua, trei sau cinci ace. Pinii cu doua ace pe fascicul se numesc pini negri, sau pini tari (deoarece sunt vigurosi). Pinii cu cinci ace pe fascicul se numesc pini albi, sau pini slabi (deoarece sunt mai putin vigurosi).             Spre deosebire de foioase, acestia nu isi pierd acele in fiecare an, ci cam o data la trei-sapte ani.

            Majoritatea pinilor prezinta dominanta apicala, de aceea vom suprima mai mult din varful copacului sau ale ramurilor, decat din baza arboreluirespectiv a ramurilor. Daca vom ignora acest aspect, vom ajunge sa avem un copacel cu mult foliaj in partea superioara, si cu ramuri foarte slabite in partea inferioara. Deasemenea, daca nu patrunde destula lumina in interiorul coroanei, vom pierde acele din acele zone.            Cand dorim sa eliminam cateva ace, nu le vom smulge, ci le vom taia cat mai aproape de baza, deoarece altfel riscam sa ranim mugurii ce se afla dedesubt.

Varietile de pini:             In Romania se gasesc foarte usor Pinus mugo, Pinus sylvestris si Pinus strobus. Restul varietatilor sunt foarte rar intalnite. Cand cumparam un pin, cel mai important lucru este sa stim cat de usor inmugureste inapoi (adica pe ramurile de anii trecuti). Iata cateva varietati ce se pot folosi in arta bonsailor

Pinus thunbergii/Pin negru japonez/Kuro Matsu – 2 ace pe

fascicul

Aceasta este cea mai satisfacatoare varietate, deoarece este foarte viguroasa si inmugureste usor. Acele au in natura cam 12,5cm, insa in cultura bonsailor se reduc foarte usor. Scoarta este fisurata, fapt ce sporeste estetica lor. Rezista la iernile din tara fara nici o problema atat vreme cat ii este oferita o protectie moderata.

Pinus thunbergii var corticosa/Nishiki matsu – 2 ace

pe fascicul

O varietate de pin negru japonez, ce are o scoarta mult mai atractiva. Varietatile cu candele groase si albicioase sunt mult mai energice decat cele rosii si in forma de lacrima.

Pinus parviflora/Pin alb japonez/Goya matsu – 5 ace pe

fascicul

Varietatea cu cele mai mici ace. Cresterea este mai lenta decat a pinilor negri. Pe piata se gaseste grefat pe pin negru, aveti grija cand cumparati sa va uitati la grefa, sa fie cat de cat estetica. Rezista la iernile din Romania, cu protectie moderata.

Pinus sylvestris/Pin de padure – 2 ace pe fascicul

Are acele mai mici decat ale pinului negru japonez, scoarta atractiva. Se ingroasa usor. Rezista cu usurinta la iernile de la noi.

Pinus rigida/Amerika sanyosho – 3 ace pe fascicul

Nu prea este folosit, desi inmugureste usor pe lemn vechi si se poate reduce usor lungimea acelor.

Pinus virginiana – 2 ace pe fascicul

Raspunde foarte rapid la tehnicile de scurtare a acelor.

Pinus ponderosa – 3 ace pe fascicul

Nu raspunde prea bine la taierea candelelor. Dificil de controlat dominanta apicala.

Pinus mugo/Jneapan – 2 ace pe fascicul

Printre singurii pini ce nu prezinta dominanta apicala exagerata. Creste ca un tufis. Des intalnit. Rezista cu usurinta la ierni.

Pinus densiflora/Pin rosu japonez/Aka matsu – 2 ace pe

fascicul

Foarte raspandit. Are nevoie de protectie iarna.

Pinus banksiana – 2 ace pe fascicul

Asemanator cu pinul de padure.

Pinus nigra/Pin negru – 2 ace pe Se mai numeste si pin austriac. Se poate folosi in arta

fascicul bonsailor, insa nu este atat de satisfacator.

Pinus strobus/Pin alb – 5 ace pe fascicul

Pinul ce suporta cea mai multa umbra. Din pacate nu inmugureste inapoi, nu suporta sa fie tuns. Uneori isi pierde ramurile fara nici un motiv aparent. Cea mai dificila varietate.

Tunderea pinilor:             Tunderea se imparte in sase categorii: selectionarea mugurilor, tunderea candelelor, promovarea inmuguririi inapoi, eliminarea ramurilor, taierea acelor si micsorarea lor.

Selectionarea mugurilor:             Asa cum stiti, mugurii cresc in grupuri. Cele mai dese intalnite sunt cele de trei. In estetica bonsailor, ramurile trebuie sa se ramifice in doua. Asadar, vom elimina mugurii, lasand doar doi. Care muguri sa eliminam? Daca ramura este intr-o zona energica, vom lasa doar mugurii cei mai mici, deoarece din acestia vor creste ramurile cele mai fine si mai subtiri. De creanga este intr-o zona mai putin viguroasa, vom lasa cel mai mare mugur si un mugur mai mic ( pentru a echilibra distributia foliajului). In general, incercati sa pastrati mugurii ce se afla cel mai in stanga sau cel mai in dreapta pentru a forma o ramificatie corecta. Acest procedeu se realizeaza pe parcursul anului, de obicei la inceputul primaverii si toamna.

Tunderea candelelor:             Pe durata primaverii, mugurii se vor dezvolta in candele. Acestea evidentiaza raportul de energie intre partile copacului. Pentru a-l echilibra, vor trebui taiate sau eliminate anumite candele. In functie de varietate, exista doua modalitati:

Pentru pinii cu doua sau trei ace pe fascicul:             Daca se doreste ramificarea intr-un anumit punct, se vor taia candelele in acel loc, urmand ca de acolo sa apara alti muguri. Se poate efectua in Aprilie sau Mai, si cu totul dureaza cam 2-3 saptamani. Incepeti cu zonele mai slabe si terminati treptat cu zonele mai puternice. Daca doriti si mai multe ramificatii, puteti sa eliminati CU TOTUL candelele dupa ce si-au deschis toate acele (mijlocul lui Iunie/inceputul lui Iulie).

Pentru pinii cu cinci ace pe fascicul:             Se va realiza exact la fel ca deasupra, doar ca se va incepe cu zonele superioare si se va termina cu cele inferioare.

Promovarea inmuguririi inapoi:             Daca un pin nu este ingrijit, va ajunge sa aiba ace doar la varfuri, lasand suprafata din mijlocul ramurii goala. In acest caz se va aplica urmatorul procedeu: se va lasa crenguta sa creasca nestingherita pe perioada sezonului de crestere, si vara tarziu/toamna devreme se va taia cresterea anului curent, lasand-o doar pe cea de anul trecut. Copacelul va produce noi muguri la baza taieturii cat si inspre lemnul vechi. Tineti minte ca pentru a realiza aceasta tehnica, bonsai-ul trebuie sa fie sanatos.  

Eliminarea ramurilor:             Se executa pe perioada toamnei pentru a evita pierderea exagerata de seva. Inainte de a taia o ramura, considerati posibilitatea unui jin. Eliminarea se face treptat, de exemplu, nu veti taia jumatate din ramurile unui copac deodata, ci pe parcursul a mai multor ani. O medie ar fi doua-trei ramuri principale pe sezon de crestere.

Taierea acelor:             Se poate intampla ca exteriorul unui pin sa ajunga atat de dens incat lumina sa nu mai penetreze interiorul lui. Astfel, se vor pierde acele din inauntrul coroanei. Deasemenea, ajuta in echilibrarea energiei intr-un copac, la fel ca si selectionarea mugurilor sau tunderea candelelor. Toamna tarziu sau iarna devreme, veti taia cat mai aproape de baza acele pe care doriti sa le suprimati. Varfurile ramase se vor usca si vor cadea singure. De obicei, veti lasa 4-6 perechi de ace pe ramurile superioare, 6-8 perechi pe ramurile intermediare si 8-12 pe ramurile inferioare. Uneori, nici nu veti elimina acele de pe ramurile inferioare deoarece scopul acestei tehnici este sa scada vigoarea unei zone, nu sa o creasca.

Micsorarea acelor:             Pentru a pastra proportiile, este necesara si efectuarea acestui procedeu. Totul consta in momentul cand se vor elimina candelele. Daca se vor elimina devreme (Iunie), acele vor avea timp sa creasca, insa daca se vor elimina mai tarziu (Iulie), nu vor avea suficient timp si vor ramane mai mici.

Legarea pinilor:             Acest procedeu se poate realiza fie vara tarziu, fie toamna. Se evita legarea in timpul primaverii deoarece scoarta este foarte subtire si moale si existariscul sa o zgariati. Aveti grija la incastrarea firelor in  ramuri, deoarece pinii se ingroasa foarte repede in timpul sezonului de crestere. Legarea permite si oechilibrare a zonelor de dominanta deoarece se restrictioneaza fluxul de seva. Intotdeauna cand legati un pin, legati-l pana la varfuri. Acestea se pot indrepta fie in sus, fie in jos. In ce directie sa le orientati? Acest fapt depinde de ce doriti sa faceti, daca vreti un rezultat cat mai rapid, indreptati-le in sus, daca vreti unul mai elaborat, atunci indreptati-le in jos (ele se vor ridica singure odata cu lungirea candelelor).

Ingrijire generala:             Pinii prefera un sol uscat decat unul umed, asa ca aveti grija cat de des udati. Prefera un pamant usor acid, asa ca fertilizati-i cu ingrasamant pentru plante acidofile. Trebuie pozitionati intr-un loc insorit, preferabil indreptat spre sud. In general, pinii nu au daunatori, singurele probleme ce pot aparea sunt paduchii testosi si rugina acelor. Pentru mai multe informatii vizitati articolul despre Boli si daunatori.            Sper ca acest articol sa va ajute in modelarea si

intelegerea pinilor. Tineti minte ca pinii sunt o specie pentru avansati si este foarte posibil sa pierdeti cativa…

                                                                                                Defolierea

 

            Defolierea este o tehnica ce se foloseste pentru inlaturarea totala sau partiala a frunzelor unui copac foios (fie cu frunze caduce, fie cu frunze mereuverzi-evergreen). Aceasta se aplica pe la sfarsitul primaverii (mai-iulie), cand frunzele s-au maturizat. Diferenta dintre o frunza juvenila si una matura este ca cea juvenila are culorile foarte vii si este ceva mai moale la atingere. Desfrunzirea pacaleste arborele si-l face sa creada ca a intrat din nou in primavara. De aceea, el va emite noi frunzulite si va deschide muguri latenti (in incercarea de a compensa pentru foliajul pierdut). Acest efort il va “seca” de resurse, de aceea frunzulitele vor fi mai mici. Trebuie avuta grija la momentul cand se efectueaza, deoarece o desfrunzire prea devreme nu va avea nici un rezultat (pentru ca planta va avea suficient timp sa-si revina), iar in cazul uneia prea tarzie, exista riscul ca frunzulitele sa fie afectate de frigul iernii si ca planta sa nu-si inmagazineze suficiente resurse pentru iernat, urmand ca primavara viitoare sa nu poate sa deschida anumiti muguri sau chiar sa moara. Rezultatele unei defolieri de succes sunt: reducerea dimensiunilor frunzelor, promovareaunei ramificatii mai bogate, internoduri mai scurte, mentinerea formei coroanei, echilibrarea si redirijarea zonelor de energie (dominanta apicala), culorie de toamna mai frumoase si, nu in ultimul caz, eliminarea frunzelor bolnave sau mancate de dauntori.

Pregatiri inainte de defoliere:             Inainte de a elimina toate frunzele unui arbore, trebuie sa va asigurati ca faceti urmatorii pasi. In primul rand, hraniti bonsai-ul cu ingrasamant timp de aproximativ doua luni. Astfel, veti fi siguri ca are suficiente resurse. Deasemenea, oferiti-i cele mai bune conditii posibile (luminozitate mare si temperaturipeste 20C). Daca bonsai-ul nu are o stare de sanatate buna, NU IL DEFOLIATI. Riscati sa-l pierdeti. Totodata, defolierea se face doar o data pe an.

Cele trei tehnici:             Desfrunzirea se poate efectua in trei modalitati, fiecare cu scopurile ei, si anume: defoliere totala, partiala sau selectiva. In toate cazurile, aceasta se face prin taierea frunzulitelor, lasand petiolul la locul lui. Daca le veti smulge, riscati sa raniti mugurii de la baza frunzelor. Acesta va cadea eventual. Noile frunzulite vor aparea dupa 3-6 saptamani, in functie de specie, de sanatatea coapcelului si conditiile oferite.

Defolierea totala:            Implica eliminarea tuturor frunzelor unui bonsai. Acest procedeu il va slabi si noile frunze vor fi mai mici iar ramificatia mai bogata. Asigurati-va ca este in perfecta sanatate inainte de a aplica acest procedeu.

Defolierea partiala:            Este mai putin stresanta decat cea totala si inseamna defolierea unei singure ramuri, sau a unei singure parti ale unui bonsai. Scopul este de aredirectiona energia inspre partea cu frunze. De

exemplu, daca un copac are ramurile de jos mai subtiri, vom defolia doar partea superioara astfel incat toata energia se va muta inspre zonele inferioare. Acestea se vor ingrosa si vor emite mai multe frunze pe perioada in care partea superioara isi revine. De obicei, veti repeta acest procedeu pe parcursul a mai multor ani deoarece ingrosarea este lenta.

Defolierea selectiva:             Daca avem doar cateva frunze ce ies din proportii relativ cu celelalte, le putem taia doar pe acelea fara nici o grija.            Specii ce se defoliaza in mai: Crataegus sp. (paducel): defolierea se realizeaza in mod regulat, pentru a mentine frunzele mici.Fagus sp. (fag): rezultatele defolierei totale variaza si nu este recomandata.Quercus sp. (stejar): defolierea este destul de riscanta, se va efectua doar la exemplarele foarte viguroase. De obicei se practica defolierea selectiva. Sageretia theezansLigustrum sp (lemn cainesc)Ulmus (ulmi): in cazul Ulmus parvifolia, deoarece petiolul este inexistent, se pot smulge frunzulitele in directia de crestere pentru a evita ruperea scoartei. Desi va recomand sa faceti efortul si sa-l tundeti in mod normal.

Specii ce se defoliaza in iunie: Acer sp. (artar)Carpinus sp. (carpen)Fuchsia sp. (fuchsia)Malus sp. (mar)Zelkova sp.: se recomanda defolierea partiala.Wisteria sp. (glicina): in cazul acesteia, se taie fiecare frunza de pe ramura, nu toata ramura (fiindca are frunzele compuse).

Specii ce se defoliaza in iulie: Ficus sp. (ficus)Carmona sp. Punica sp.

Sfaturi dupa defoliere:             Tineti bonsai-ul intr-un loc ferit de vant si insorit, deoarece vreti sa penetreze cat mai multa lumina ininteriorul coroanei pentru a deschide cati maimulti muguri (acestia fiind influentati de cantitatea de lumina din acel loc). Totodata, lumina va face ca viitoarele frunze sa fie mai mici iar distantainternodala mai scurta. Plantuta va avea nevoie de mai putina apa, asa ca ajustati frecventa udarilor. NU fertilizati copacelul dupa defoliere pentru ca astfelnu veti rezolva nimic. Noile frunze vor fi la fel de mari. Daca doriti rezultate mai bune, taiati mugurii apicali din varful fiecarei ramuri. Acestia consuma cea mai mare parte din energia crengutei respective, si vor creste cei mai mari. Prin eliminarea lor, veti promova o ramificare mai puternica si veti echilibra zonele de energie. Dupa desfrunzire, puteti observa structura ramurilor mai bine, deci puteti face mici tunderi.