Infractiuni de fals Noul Cod penal.doc

$Page 1: Infractiuni de fals Noul Cod penal.doc$
R O M Â N I AMINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE

ŞCOALA DE AGENŢI DE POLIŢIE „VASILE LASCĂR” CÂMPINA

NESECRETCâmpina

Nr. ______ din ________Exemplar unic

INFRACŢIUNI DE FALS

Conţinut:

1. Falsificarea de monede (art. 310 C. pen.)2. Falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată (art. 311 C. pen.)3. Falsificarea de timbre sau efecte poştale (art. 312 C. pen.)4. Punerea în circulaţie de valori falsificate (art. 313 C. pen.) 5. Deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori (art. 314 C. pen.)6. Emiterea frauduloasă de monedă (art. 315 C. pen.)7. Falsificarea de instrumente oficiale (art. 317 C. pen.)8. Folosirea instrumentelor false (art. 318 C. pen.)9. Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 320 C. pen.)10. Falsul intelectual (art. 321 C. pen.)11. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 322 C. pen.)12. Uzul de fals (art. 323 C. pen.)13. Falsificarea unei înregistrări tehnice (art. 324 C. pen.)14. Falsul informatic (art. 325 C. pen.)15. Falsul în declaraţii (art. 326 C. pen.)16. Falsul privind identitatea (art. 327 C. pen.)

În cazul infracţiunilor de fals, alterarea adevărului, deşi se realizează printr-o

activitate ilicită a persoanei (făptuitorului), rezultatul acestei activităţi, respectiv înşelarea încrederii publice, se obţine prin produsul activităţii făptuitorului şi nu prin activitatea propriu-zisă a persoanei care a realizat produsul menţionat.

Obiectul ocrotirii penale îl constituie acele relaţii sociale a căror normală formare, desfăşurare şi dezvoltare nu ar fi posibilă fără o reală apărare a uneia dintre cele mai importante valori ce trebuie să guverneze societate şi anume încrederea publică care trebuie să caracterizeze pe orice cetăţean şi cu atât mai mult pe funcţionarul care prin poziţia pe care o ocupă trebuie să fie un garant al actelor pe care le întocmeşte.

Infracţiunile contra libertăţii sexuale sunt prevăzute în titlului VI „Infracţiuni de fals” din partea specială a Codului penal.

Pagina 1 din 25

NESECRET

Obiectul juridic generic al acestor infracţiuni îl constituie relaţiile sociale referitoare la încrederea publică de care trebuie să se bucure anumite lucruri cărora legea le atribuie însuşirea de a exprima adevărul.

1. Falsificarea de monede (art. 310 C. pen.)

1.1. Conţinut legal (art. 310 alin. 1-2 C. pen.)

(1) Falsificarea de monedă cu valoare circulatorie se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează falsificarea unei monede, emise de către autorităţile competente, înainte de punerea oficială în circulaţie a acesteia.

1.2. Elementele infracţiunii

Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale apărate de legea penală privind încrederea publică în monedele cu valoare circulatorie.

Obiectul material diferă după cum activitatea făptuitorului se concretizează într-o acţiune de contrafacere sau de alterare.

Astfel, în primul caz, obiectul material va fi reprezentat de materialele din care au fost confecţionate monedele, iar dacă infracţiunea se realizează prin alterare, monedele însele (cele autentice) vor constitui atât obiect material, cât şi produs al infracţiunii (imediat ce falsificarea a fost realizată).

Este de observat că, faţă de actualul cod penal, noua reglementare nu mai detaliază felul monedei (metalică sau de hârtie), rezumându-se doar la cerinţa ca moneda să fie „cu valoare circulatorie”, legiuitorul dorind astfel să acopere în timp orice situaţie determinată de progresul tehnicii, când suportul material al monedei ar putea fi oricare altul. Esenţial este ca moneda autentică, apărată prin norma de incriminare, să aibă valoare circulatorie, mai exact să fie emisă de Banca Naţională a României (art. 310 alin. 1 C. pen) sau cel puţin să existe certitudinea că urmează să aibă valoare circulatorie, la o dată ulterioară, chiar dacă oficial acest lucru încă nu este realizat ( art. 310 alin. 2 C. pen.).

Subiectul activ poate fi orice persoană fizică, cu capacitate penală, care săvârşeşte sau încearcă să săvârşească infracţiunea.

Participaţia penală este posibilă în toate formele ei: autorat, coautorat, instigare sau complicitate. De altfel, această infracţiune, presupunând operaţiuni complexe, este realizată în cele mai multe cazuri prin participarea mai multor persoane (care în plus trebuie să aibă aptitudini sau calificare specială, cum sunt tipografii, desenatorii, graficienii, chimiştii, informaticienii etc.) şi, în funcţie de aportul lor nemijlocit sau nu, activitatea acestora va constitui una sau alta dintre formele participaţiei penale.

Subiectul pasiv este instituţia care a emis moneda supusă falsificării, iar în subsidiar, persoana fizică sau juridică indusă în eroare prin înmânarea monedei falsificate şi care, în felul acesta este prejudiciată şi din punct de vedere material.

Latura obiectivă Elementul material se realizează prin acţiuni ce implică fie contrafacerea, fie

alterarea monedei.Contrafacerea, denumită şi plăsmuire, este acea manoperă prin care sunt

confecţionate monedele false care le imită pe cele autentice. Această activitate se

Pagina 2 din 25

NESECRET

poate realiza diferit, în funcţie de suportul material (monedele metalice prin turnarea sau baterea acestora, iar cele din hârtie prin copiere, imprimare, fotografiere etc.).

Dacă în actuala reglementare nu este acoperită situaţia în care falsificarea se realizează cu privire la monede ce încă nu au o valoare circulatorie, Noul Cod penal, în alin. 2 al art. 310 incriminează şi faptele de falsificare de monede săvârşite chiar înainte de punerea oficială în circulaţie a acestora. Evident, această falsificare se poate realiza, dacă nu exclusiv, atunci în principal, prin acţiuni de contrafacere.

Alterarea constă în modificarea conţinutului sau aspectului unei monede adevărate, creându-se, de regulă, aparenţa unei valori mult mai ridicate, care i-ar asigura făptuitorului avantaje materiale superioare celor care s-ar fi putut obţine cu moneda iniţială. Moneda metalică poate fi alterată prin modificarea greutăţii sau compoziţiei sale, iar moneda de hârtie prin modificări aduse culorii, semnelor sau cifrelor originale.

Urmarea imediată, pe lângă crearea unei stări de pericol, este şi aceea a obţinerii unei monede aparent asemănătoare cu moneda a cărei falsificare s-a urmărit. Prin urmare, legea cere să existe un rezultat separat de acţiune, cerinţă comprimată în noţiunea care denumeşte acţiunea incriminată (falsificarea înseamnă atât acţiunea de falsificare, cât şi rezultatul).

Între acţiune şi rezultat trebuie să existe raport de cauzalitate, acesta decurgând implicit.

Latura subiectivă constă în vinovăţia făptuitorului manifestată sub forma intenţiei directe sau indirecte.

Tentativa se pedepseşte. (art. 310 alin. 3 C. pen.).Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.Dispoziţiile cuprinse în capitol referitor la falsificarea de monede, timbre sau

de alte valori se aplică şi în cazul când infracţiunea priveşte monede, timbre, titluri de valoare ori instrumente de plată emise în străinătate (art. 316 C. pen.).

2. Falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată (art. 311 C. pen.)


(1) Falsificarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea plăţilor sau a oricăror altor titluri ori valori asemănătoare se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) priveşte un instrument de plată electronică, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.


Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale apărate de legea penală privind încrederea publică în titlurile şi valorile ce se găsesc în mod oficial în circulaţie, precum şi în operaţiunile legale efectuate cu aceste instrumente de credit şi plată.

Obiectul material îl reprezintă, la fel ca în cazul infracţiunii de falsificare de monede, fie materialele din care sunt contrafăcute titlurile, instrumentele sau valorile, fie chiar aceste înscrisuri, dacă falsificarea se realizează prin alterare.

Pagina 3 din 25

NESECRET

În cazul formei agravate prevăzute în alin. 2 C. pen., obiectul material îl constituie un instrument de plată electronică.

Prin instrument de plată electronică se înţelege un instrument care permite titularului să efectueze retrageri de numerar, încărcarea şi descărcarea unui instrument de monedă electronică, precum şi transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate şi executate de către instituţii financiare (art. 180 C. pen.).

Potrivit art. 2 pct. 13 din Regulamentul nr. 6/11.10.2006, privind emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică şi relaţiile dintre participanţii la tranzacţiile cu aceste instrumente, emis de Banca Naţională a României, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 927/15.11.2006, prin instrument de plată în formă electronică se înţelege instrumentul care permite utilizatorului să efectueze operaţiuni de tipul celor prevăzute la pct. 1, în această categorie fiind incluse cardurile, instrumentele de plată cu acces la distanţă şi cele de tip monedă electronică (e-money).

În ceea ce priveşte operaţiunile ce pot fi efectuate cu aceste instrumente de plată şi la care face trimitere pct. 13, acestea sunt:

a) retragerea sau depunerea de numerar de la terminale precum distribuitoarele de numerar şi/sau ATM, de la ghişeele emitentului/instituţiei acceptante sau de la sediul unei instituţii, obligată prin contract să accepte instrumentul de plată electronică, respectiv încărcarea şi descărcarea unităţilor valorice în cazul monedei electronice;

b) plata bunurilor achiziţionate şi/sau serviciilor prestate de comercianţii acceptanţi şi/sau emitenţi (de exemplu: plata serviciilor prestate de companii în domeniul telefoniei mobile, fixe, transmisii de date, servicii de televiziune şi internet sau de către alţi furnizori de utilităţi), precum şi plata obligaţiilor către autorităţile administraţiei publice, reprezentând impozite, taxe, amenzi, penalităţi etc., prin intermediul imprinterelor, terminalelor POS, ATM sau prin alte medii electronice;

c) transferurile de fonduri. Instrumentul de plată de tip monedă electronică (e-money) este instrumentul

de plată electronică reîncărcabil sau nu, altul decât instrumentul de plată cu acces la distanţă, cum ar fi un chip-card, o memorie a unui computer sau un alt dispozitiv electronic, pe care sunt stocate electronic unităţi monetare, permiţând deţinătorului său să efectueze operaţiunile prevăzute la pct. 1, şi care este acceptat la plată şi de alte entităţi în afara emitentului, valoarea monetară stocată pe instrument fiind în mod obligatoriu egală cu suma primită de emitent de la deţinător, respectiv utilizator, după caz.

Instrumentul de plată cu acces la distanţă este instrumentul ce permite utilizatorilor să aibă acces la fondurile aflate în contul deţinătorului şi prin intermediul căruia se pot efectua plăţi către un beneficiar sau alt gen de operaţiuni de transfer de fonduri şi care necesită, de regulă, un nume de utilizator ori un cod personal de identificare/parolă sau orice altă dovadă a identităţii, necesară autentificării; în categoria instrumentelor de plată electronică cu acces la distanţă sunt incluse în special cardurile, altele decât cele ce fac parte din categoria instrumentelor de plată de tip monedă electronică (indiferent dacă sunt de debit sau de credit), precum şi aplicaţiile de tip internet-banking, home-banking şi mobile-banking. Pe lângă operaţiunile de transfer de fonduri, ce conferă utilizatorului instrumentului de plată cu acces la distanţă de tip internet-banking, home-banking sau mobile-banking

Pagina 4 din 25

NESECRET

posibilitatea transmiterii electronice a instrucţiunilor de plată din contul propriu şi a transcrierii mesajului dorit pe ordinul de plată care va fi generat automat de sistem, utilizatorul poate efectua şi operaţiuni de schimb valutar, poate constitui depozite şi poate obţine informaţii privind soldul conturilor şi al operaţiunilor efectuate.

Subiectul activ poate fi orice persoană fizică, cu capacitate penală, care săvârşeşte sau încearcă să săvârşească infracţiunea.

Participaţia penală este posibilă în toate formele sale.Subiectul pasiv este instituţia care a emis titlul, instrumentul sau valoarea

supuse falsificării, iar în subsidiar, persoana fizică sau juridică indusă în eroare prin înmânarea acestora şi care, în felul acesta este prejudiciată şi din punct de vedere material.

Latura obiectivăElementul material se realizează fie prin acţiuni de contrafacere, fie prin unele

de alterare, după distincţiile arătate în cazul infracţiunii de falsificare de monede.Urmarea imediată, pe lângă crearea unei stări de pericol, este şi aceea a

obţinerii unui titlu, instrument sau a altei valori, instrument de plată electronică, aparent asemănătoare cu cele a căror falsificare s-a urmărit. Prin urmare, legea cere să existe un rezultat separat de acţiune, cerinţă comprimată în noţiunea care denumeşte acţiunea incriminată (falsificarea înseamnă atât acţiunea de falsificare, cât şi rezultatul).

Între acţiune şi rezultat trebuie să existe raport de cauzalitate, acesta decurgând implicit.

Latura subiectivă constă în vinovăţia făptuitorului manifestată sub forma intenţiei directe sau indirecte. Este exclusă culpa.

Tentativa se pedepseşte (311 alin. 3 C. pen.).Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.Dispoziţiile cuprinse în capitol referitor la falsificarea de monede, timbre sau


3. Falsificarea de timbre sau efecte poştale (art. 312 C. pen.)

3.1. Conţinut legal (art. 312 alin. 1 C. pen.)

Falsificarea de timbre de orice fel, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi poştale sau cupoane răspuns internaţional se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.


Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale apărate de legea penală privind încrederea publică acordată timbrelor de orice fel, mărcilor poştale, plicurilor poştale, cărţilor poştale sau cupoanelor răspuns internaţional, precum şi operaţiunilor care se desfăşoară cu acestea, astfel încât ele să-şi îndeplinească misiunea lor specifică.

Obiectul material va fi diferit, ca şi la infracţiunile anterioare, după cum falsificarea se realizează prin contrafacere sau prin alterare.

Dacă falsificarea se va executa prin contrafacere, obiectul material al infracţiunii va fi reprezentat din materialele folosite (hârtie, coloranţi, alte substanţe)

Pagina 5 din 25

NESECRET

la multiplicarea prin plăsmuire a timbrelor, mărcilor, plicurilor, cărţilor poştale sau cupoanelor răspuns internaţional.

În cazul în care falsificarea s-a efectuat prin alterare, obiectul infracţiunii va fi constituit din chiar aceste timbre, mărci, plicuri, cărţi, cupoane, cu menţiunea că, după falsificare, acestea constituie totodată şi produs al infracţiunii.

Timbrele sunt imprimate de valoare, de dimensiuni reduse, emise de stat sau de o instituţie special autorizată, care servesc la plata unui impozit sau a unei taxe. În general sunt folosite pentru francările fiscale.

Mărcile poştale sunt timbre emise de organele centrale poştale, care, aplicate pe corespondenţă, fac dovada plăţii anticipate a transportului acesteia.

Plicurile şi cărţile poştale sunt obiecte confecţionate din hârtie sau carton, în care se poate introduce sau pe care se poate consemna corespondenţa, având aplicate marca poştală corespunzătoare costului transportului.

Cupoanele de răspuns internaţional reprezintă un mijloc de plată specific pentru scrisorile trimise în străinătate.

Timbrele, mărcile, plicurile, cărţile poştale falsificate trebuie să fie dintre cele aflate în mod legal în circulaţie la data săvârşirii infracţiunii.

Subiectul activ poate fi orice persoană fizică, cu capacitate penală, care săvârşeşte sau încearcă să săvârşească infracţiune. Participaţia penală este posibilă în oricare dintre formele sale.

Subiectul pasiv este instituţia abilitată prin lege să emită timbrele, mărcile, plicurile, cărţile poştale, cupoanele răspuns internaţional. În subsidiar este subiect pasiv şi persoana fizică sau juridică care suferă un prejudiciu material prin achiziţionarea acestor efecte poştale.

Latura obiectivăElementul material se realizează prin contrafacere sau alterare. Contrafacerea timbrelor şi a efectelor poştale este o operaţiune complexă şi se

realizează cu mare dificultate, folosindu-se metode ca imprimarea, fotocopierea color sau altele similare.

Alterarea se realizează prin modificarea aspectului exterior al timbrelor şi a celorlalte efecte poştale, care anterior au fost utilizate, pentru a le readuce la aspectul iniţial sau pentru a mări valoarea acestora.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială ocrotită, decurgând din producerea unui rezultat efectiv separat de acţiune.

Raportul de cauzalitate trebuie probat de organele judiciare. Latura subiectivă constă în vinovăţia făptuitorului manifestată sub forma

intenţiei. Tentativa se pedepseşte (art. 312 alin. 2 C. pen.).Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. Dispoziţiile cuprinse în capitol referitor la falsificarea de monede, timbre sau


Pagina 6 din 25

NESECRET

4. Punerea în circulaţie de valori falsificate (art. 313 C. pen.)

4.1. Conţinut legal (art. 313 alin. 1-3 C. pen.)(1) Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310-312,

precum şi primirea, deţinerea sau transmiterea acestora, în vederea punerii lor în circulaţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse.

(2) Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310-312, săvârşită de către autor sau un participant la infracţiunea de falsificare, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse.

(3) Repunerea în circulaţie a uneia dintre valorile prevăzute în art. 310-312, de către o persoană care a constatat, ulterior intrării în posesia acesteia, că este falsificată, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse, ale cărei limite speciale se reduc la jumătate.


Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale apărate de legea penală privind încrederea publică acordată monedelor, titlurilor de credit, titlurilor sau instrumentelor pentru efectuarea plăţilor, oricăror altor titluri ori valori asemănătoare, timbrelor şi efectelor poştale, precum şi operaţiilor care se desfăşoară cu acestea.

Obiectul material este reprezentat de monede, titluri, instrumente de plată, alte valori asemănătoare, timbre, efecte poştale, astfel cum acestea au fost detaliate în cazul infracţiunilor prev. de art. 310-312 C. pen., ca produs al infracţiunilor de falsificare şi asupra cărora este îndreptată nemijlocit acţiunea de punere sau repunere în circulaţie, de primire, deţinere sau transmitere, în vederea punerii în circulaţie.

Subiectul activ poate fi orice persoană fizică, cu capacitate penală, care a împlinit vârsta de 18 ani.

Participaţia penală este posibilă în toate formele ei: autorat, coautorat, instigare sau complicitate.

Subiectul pasiv este instituţia abilitată prin lege să emită monedele, titlurile, instrumentele, valorile, timbrele, mărcile, plicurile, cărţile poştale, cupoanele răspuns internaţional. În subsidiar este subiect pasiv şi persoana fizică sau juridică care suferă un prejudiciu material prin achiziţionarea acestora.

Latura obiectivă constă în primul rând într-o acţiune de punere în circulaţie, aceasta fiind operaţiunea prin care produsul falsificării este introdus, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, în angrenajul circulaţiei monetare, financiare, sau, după caz al activităţii ce face obiectul serviciilor poştale. Introducerea se poate realiza prin efectuarea de plăţi, schimburi, depuneri, expedieri poştale, substituirea unor valori adevărate cu cele falsificate etc.

În al doilea rând elementul material se poate realiza şi prin primirea, deţinerea sau transmiterea acestor valori falsificate, dar numai dacă, în oricare dintre aceste situaţii, prin aceasta se urmăreşte punerea ulterioară a lor în circulaţie.

Dacă punerea în circulaţie se realizează de către chiar autorul sau alt participant la infracţiunea de falsificare, se vor aplica regulile concursului de infracţiuni, fapt ce rezultă din alin. 2 al art. 313 C. pen.

Pagina 7 din 25

NESECRET

Art. 313 alin. 3 C. pen. are în vedere situaţia persoanei care la momentul dobândirii unui astfel de obiect nu cunoaşte că este falsificat, iar ulterior, realizând acest lucru, îl repune în circulaţie, caz în care limitele pedepsei prevăzute pentru infracţiunea de falsificare se reduc la jumătate.

Latura subiectivă constă în vinovăţia făptuitorului manifestată sub forma intenţiei.

Tentativa se pedepseşte (313 alin. 4 C. pen.).Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. Dispoziţiile cuprinse în capitol referitor la falsificarea de monede, timbre sau


5. Deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori (art. 314 C. pen.)


(1) Fabricarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor prevăzute în art. 310, art. 311 alin. (1) şi art. 312 se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Fabricarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

5.2. Elementele infracţiuniiObiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale apărate de legea penală

privind încrederea publică acordată valorilor şi titlurilor enumerate în art. 310-312 C. pen., precum şi operaţiunilor care se efectuează cu acestea.

Obiectul material este reprezentat de instrumentele, materialele, echipamentele (inclusiv cele hardware sau software) care sunt fabricate, primite, deţinute sau transmise în scopul de a servi la falsificarea valorilor enumerate în art. 310-312 C. pen.



Subiectul pasiv principal este statul, interesele acestuia în asigurarea stabilităţii şi încrederii publice în operaţiunile ce se efectuează cu monede, timbre sau alte valori fiind periclitate prin fabricarea, primirea, deţinerea sau transmiterea instrumentelor şi echipamentelor de falsificare a acestora.

Subiectul pasiv secundar este instituţia abilitată prin lege să emită monedele, titlurile, instrumentele, valorile, timbrele, mărcile, plicurile, cărţile poştale, cupoanele răspuns internaţional.

Latura obiectivă constă în fabricarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de instrumente, materiale, echipamente, cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor prevăzute în art. 310-312 C. pen.

Fabricarea este acţiunea prin care sunt produse, confecţionate sau adaptate instrumentele ori preparate sau prelucrate materialele necesare a servi la falsificare.

Pagina 8 din 25

NESECRET

Primirea constă în acţiunea făptuitorului care acceptă să deţină cu orice titlu instrumente, materiale, echipamente, în scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor enunţate de lege.

Deţinerea presupune nu numai primirea, ci şi păstrarea, ascunderea acestora, iar transmiterea presupune înmânarea, remiterea lor către alte persoane, evident în acelaşi scop de a servi la falsificarea unor titluri sau valori.

Toate aceste acţiuni, ce pot forma elementul material, sunt prevăzute în mod alternativ, astfel încât pentru existenţa infracţiunii este necesar şi totodată suficient ca făptuitorul să realizeze doar una dintre acestea. În situaţia în care sunt înfăptuite mai multe astfel de acţiuni, aceasta nu este de natură să afecteze unitatea infracţiunii, însă activitatea infracţională va fi avută în vedere la individualizarea pedepsei.

Latura subiectivă constă în vinovăţia făptuitorului manifestată sub forma intenţiei directe, deoarece făptuitorul execută una sau mai multe dintre acţiunile enumerate în textul legal, cu scopul ca acestea să servească la falsificarea unor titluri sau valori din cele prev. în art. 310-312 C. pen.

Infracţiunea prezintă şi o formă agravată, art. 314 alin. 2 dispunând că fapta prezintă un astfel de caracter atunci când sunt fabricate, deţinute, primite sau transmise echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronică (obiect material al infracţiunii prev. de art. 311 alin. 2 C. pen. ).

Art. 314 alin. 3 prevede şi o cauză specială de nepedepsire în situaţia în care, ulterior comiterii infracţiunii, indiferent că acesta este realizată în forma de bază sau în cea agravată, dar înainte de descoperirea instrumentelor, echipamentelor, materialelor şi totodată înainte şi de săvârşirea faptei de falsificare, făptuitorul le predă autorităţilor judiciare sau cel puţin le încunoştinţează despre existenţa acestora.

Tentativa este posibilă, însă nu se pedepseşte.Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.Dispoziţiile cuprinse în capitol referitor la falsificarea de monede, timbre sau


6. Emiterea frauduloasă de monedă (art. 315 C. pen.)


(1) Confecţionarea de monedă autentică prin folosirea de instalaţii sau materiale destinate acestui scop, cu încălcarea condiţiilor stabilite de autorităţile competente sau fără acordul acestora, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează punerea în circulaţie a monedei confecţionate în condiţiile alin. (1), precum şi primirea, deţinerea sau transmiterea acesteia, în vederea punerii ei în circulaţie.


Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale apărate de legea penală privind necesitatea asigurării unui control strict al autorităţilor statului asupra emisiunii de monedă şi a masei monedei aflate în circulaţie, având în vedere consecinţele extrem de negative ale unui excedent al acesteia.

Pagina 9 din 25

NESECRET

Obiectul material va fi reprezentat de moneda autentică, emisă însă cu încălcarea condiţiilor stabilite de autorităţile competente sau fără acordul acestora.

Subiectul activ poate fi orice persoană fizică, cu capacitate penală, care săvârşeşte infracţiunea. Deşi textul de lege prevede că emiterea frauduloasă de monedă autentică trebuie, de altfel în mod logic, să se realizeze prin confecţionarea acesteia cu instalaţiile şi materialele destinate acestui scop, aceasta nu presupune obligatoriu ca subiectul activ să aibă o anumită calitate (întrucât această cerinţă nu rezultă din textul legal). Evident că posibilităţi sporite de confecţionare a monedei autentice vor avea persoanele ce au acces şi care manipulează astfel instalaţii şi materiale, iar aceste persoane pot fi, în primul rând, angajaţi ai instituţiilor şi unităţilor implicate în emisiunea monetară.

Participaţia penală este posibilă în oricare dintre formele sale.Subiectul pasiv principal este statul, iar în subsidiar instituţia abilitată prin lege

să confecţioneze moneda autentică.Latura obiectivăElementul material se realizează prin confecţionare (alin. 1), dar şi prin

punerea în circulaţie a monedei confecţionate în condiţiile alin. 1, precum şi prin primirea, deţinerea sau transmiterea acesteia, în vederea punerii ei în circulaţie (alin. 2), ambele alienate incriminând forme de bază, sancţionate cu aceeaşi pedeapsă..

Textul de lege este extrem de clar, astfel încât nu sunt necesare explicaţii suplimentare în ceea ce priveşte modalitatea de realizare a infracţiunii. Toate aceste acţiuni, ce pot forma elementul material, sunt prevăzute în mod alternativ, astfel încât pentru existenţa infracţiunii este necesar şi totodată suficient ca făptuitorul să realizeze doar una dintre acestea. În situaţia în care sunt înfăptuite mai multe astfel de acţiuni, aceasta nu este de natură să afecteze unitatea infracţiunii, însă activitatea infracţională va fi avută în vedere la individualizarea pedepsei.


Tentativa este posibilă, însă nu se pedepseşte. Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. Dispoziţiile cuprinse în capitol referitor la falsificarea de monede, timbre sau


7. Falsificarea de instrumente oficiale (art. 317 C. pen.)

7.1. Conţinut legal (art. 317 alin. 1-2 C. pen.)(1) Falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare

de care se folosesc persoanele prevăzute în art. 176 sau persoanele fizice menţionate în art. 175 alin. (2) se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc alte persoane decât cele prevăzute în alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.


Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale apărate de legea penală privind ocrotirea încrederii publice care se acordă instrumentelor de autentificare sau

Pagina 10 din 25

NESECRET

de marcare, dar mai ales amprentei pe care o lasă, sub aspectul valorii lor probante, pe înscrisurile sau obiectele oficiale.

Obiectul material este reprezentat de instrumentele de autentificare sau de marcare care sunt supuse falsificării: sigilii, ştampile etc.

Sigiliile, ştampilele sau instrumentele de marcat folosite oficial au atributul de a atesta, prin aplicarea lor pe un anumit înscris sau obiect, autenticitatea datelor înscrise sau însuşirile reale ale obiectului marcat.

Sigiliul este acel obiect alcătuit dintr-o placă pe care este gravată o anumită inscripţie, o emblemă, o efigie etc. aparţinând unei anumite instituţii şi care se aplică pe un act ca dovadă a autenticităţii sale.

Ştampila este o placă de lemn, ceramică, metal etc. montată pe un mâner, având un desen în relief, reprezentativ pentru o anumită organizaţie din cele prevăzute în art. 176 C. pen., care se aplică pe anumite înscrisuri sau mărfuri pentru a le atesta validitatea sau provenienţa.

Instrumentul de marcat este un obiect purtător al unui semn distinctiv destinat a fi aplicat pe anumite bunuri pentru a le certifica anumite proprietăţi sau provenienţa acestora.



Subiectul pasiv principal este statul român ale cărui interese în stăpânirea fenomenului criminalităţii sunt periclitate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni, iar subiect pasiv secundar este o organizaţie din cele prev. în art. 176 C. pen, sau în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea o persoană fizică dintre cele menţionate în art. 175 alin. 2 C. pen., al cărei sigiliu, ştampilă sau instrument de marcat a fost falsificat ( art. 317 alin. 1 C. pen) sau orice altă persoană care se foloseşte de un astfel de instrument (art. 317 alin. 2 C. pen.).

Latura obiectivă constă, indiferent calitatea persoanelor care se folosesc de instrumentele autentice (deci indiferent în care din cele două forme ale infracţiunii incriminate în cele două alineate ale art. 317 C. pen.) într-o acţiune de falsificare, ce se poate realiza, la fel ca şi la celelalte infracţiuni de fals, prin contrafacere sau alterare.

Contrafacerea se caracterizează, la această infracţiune, prin plăsmuirea, confecţionarea, reproducerea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcat care imită instrumentul adevărat şi dă aparenţă de autenticitate. În discuţie este acea parte a instrumentului, destinată să redea amprenta, adică partea care, prin aplicare, lasă o anumită urmă şi care, prin contrafacere, ar putea să fie identică cu cea pe care o lasă un instrument autentic.

Alterarea este acea manoperă prin care se efectuează unele modificări ale sigiliului, ştampilei sau instrumentului de marcare, astfel încât amprenta lăsată de acesta pe anumite înscrisuri sau obiecte să fie considerată veridică pentru cei din jur.


Potrivit art. 317 alin. 2, pedeapsa este mai mică în situaţia în care sigiliul, ştampila sau instrumentul de marcat ce fac obiectul falsificării, sunt din cele folosite de alte persoane decât cele ce îşi desfăşoară activitatea în sfera autorităţilor,

Pagina 11 din 25

NESECRET

instituţiilor publice sau unor alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică.

Tentativa se pedepseşte (317 alin. 3 C. pen.).Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. Dispoziţiile cuprinse în capitolul referitor la falsificarea de instrumente de

autentificare străine se aplică şi atunci când fapta priveşte instrumente de autentificare sau de marcare folosite de autorităţile unui stat străin (art. 319 C. pen.).

8. Folosirea instrumentelor false (art. 318 C. pen.)

8.1. Conţinut legal (art. 318 C. pen.)Folosirea instrumentelor false prevăzute în art. 317 se pedepseşte cu

închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.


Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale apărate de legea penală privind ocrotirea încrederii publice care se acordă instrumentelor de autentificare sau de marcare, dar mai ales amprentei pe care o lasă, sub aspectul valorii lor probante, pe înscrisurile sau obiectele oficiale.

Obiectul material este reprezentat de înscrisurile sau obiectele asupra cărora îşi lasă amprenta sigiliul, ştampila sau instrumentul de marcat falsificate (hârtia, plastilina, ceara, plasticul, metalul etc.).



Dacă persoana care foloseşte instrumentul fals este aceeaşi cu cea care în prealabil l-a falsificat, vor fi aplicabile regulile privind concursul de infracţiuni.

Subiectul pasiv principal este statul român ale cărui interese în stăpânirea fenomenului criminalităţii sunt periclitate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni, iar subiect pasiv secundar este o organizaţie din cele prev. în art. 176 C. pen., sau în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea o persoană fizică dintre cele menţionate în art. 175 alin. 2 C. pen., al cărei instrument de marcat, falsificat, a fost folosit ( art. 317 alin. 1 C. pen) sau orice altă persoană care se foloseşte de un astfel de instrument (art. 317 alin. 2 C. pen.).

Latura obiectivă constă, indiferent calitatea persoanelor care se folosesc de instrumentele autentice (deci indiferent în care din cele două forme ale infracţiunii incriminate în cele două alineate ale art. 317 C. pen.) într-o acţiune de folosire, mai exact de utilizare a unui astfel de instrument potrivit destinaţiei pe care acesta o are şi în raport cu limitele în care el poate fi întrebuinţat.


Pedeapsa este aceeaşi, indiferent dacă instrumentul de marcat, falsificat şi folosit face parte din categoria celor ce aparţin şi de care se folosesc instituţiile de interes public sau privat.

Tentativa, deşi posibilă, nu se pedepseşte. Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.

Pagina 12 din 25

NESECRET

Dispoziţiile cuprinse în capitolul referitor la falsificarea de instrumente de autentificare străine se aplică şi atunci când fapta priveşte instrumente de autentificare sau de marcare folosite de autorităţile unui stat străin (art. 319 C. pen.).

9. Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 320 C. pen.)

9.1. Conţinut legal (art. 320 alin. 1 şi 2 C. pen.)(1) Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a

subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Falsul prevăzut în alin. (1), săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.


Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale ocrotite de legea penală a căror formare şi desfăşurare normală este condiţionată de apărarea încrederii publice ce este acordată înscrisurilor oficiale, autenticităţii sau veridicităţii înscrisurilor producătoare de consecinţe juridice.

Obiectul material îl constituie înscrisul oficial cu privire la care se desfăşoară activitatea ilicită a făptuitorul.

Sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecinţe juridice (art. 320 alin. 3 C. pen.).

Potrivit art. 178 alin. 2 C. pen. „Înscris oficial este orice înscris care emană de la o persoană juridică dintre cele la care se referă art. 176 ori de la persoana prevăzută în art. 175 alin. (2) sau care aparţine unor asemenea persoane”.

Din această noţiune reiese că înscrisurile oficiale sunt de două feluri:- înscrisuri care emană de la o persoană juridică dintre cele la care se referă art.

176 C. pen. ori de la persoana prevăzută în art. 175 alin. 2 C. pen. Este necesar ca aceste înscrisuri să fie întocmite cu respectarea anumitor

formalităţi prescrise de lege, să îndeplinească anumite condiţii de fond şi de formă pentru a avea valabilitate.

- înscrisuri care aparţin unor asemenea persoane.Prin „înscris care aparţine unei persoane din cele la care se referă art. 176 C.

pen. sau unei persoane prevăzută în art. 175 alin. 2 C. pen.” se înţelege orice înscris al cărui deţinător îndreptăţit este una dintre aceste unităţi, chiar dacă în fapt înscrisul s-ar găsi întâmplător sau pe nedrept în mâna unui particular.

Din această categorie fac parte înscrisurile care aparţin unei asemenea unităţi, indiferent de modul de provenienţă, respectiv înscrisul emană de la altă asemenea unitate sau chiar de la persoană fizică.

Înscrisurile oficiale, în sensul legii penale, sunt atât originalul, cât şi duplicatul, triplicatul, precum şi copiile legalizate sau certificate. În acest sens apreciem că pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 320 C. pen. este irelevant dacă s-a falsificat actul în forma sa originală sau copia legalizată a acestuia, important este ca actul falsificat să fie un înscris oficial.

Facem precizarea că obiect material al acestei infracţiuni poate fi şi o copie a unui act inexistent.

Pagina 13 din 25

NESECRET

Prin dispoziţiile art. 320 C. pen. este încriminată nu numai falsificarea unui înscris preexistent, ci şi plăsmuirea în întregime a unui asemenea înscris.

In concluzie înscrisul oficial constituie obiectul material al acestei infracţiuni indiferent dacă a fost falsificat în total sau numai în parte, dacă falsul priveşte conţinutul înscrisului ori semnătura acestuia sau modul de autentificare, de certificare sau de atestare care însoţeşte înscrisul.

Subiectul activ poate fi:- pentru alin. 1, orice persoană fizică cu capacitate penală care săvârşeşte,

încearcă să săvârşească sau contribuie în orice mod la săvârşirea faptei.- pentru alin. 2, este calificat, neputând fi decât „un funcţionar public în

exerciţiul atribuţiilor de serviciu”. Este vorba deci de o calitate specială, aceea de a fi funcţionar public şi de o cerinţă legală, aceea de a se afla în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. În acest sens precizăm că falsul material în înscrisuri oficiale se încadrează în alin. 2 al art. 320 C. pen. ori de câte ori a fost săvârşit în executarea unei sarcini de serviciu, indiferent dacă aceasta făcea parte din atribuţiile funcţiei îndeplinite de inculpat ori i se încredinţase prin dispoziţia conducerii unităţii.

Participaţia penală este posibilă în toate formele sale.Subiectul pasiv poate fi organul, instituţia publică, regia autonomă sau

societatea comercială cu capital de stat ori majoritar de stat sau orice altă persoană juridică căreia i se atribuie în mod mincinos înscrisul oficial falsificat. Ca subiect pasiv secundar poate fi şi acea persoană fizică sau juridică ale cărei interese au fost lezate prin consecinţele ce se produc, în urma falsificării înscrisului oficial.

Latura obiectivă constă în acţiunea de falsificare a unui înscris oficial care se poate prezenta sub două modalităţi alternative:

- contrafacerea scrierii ori a subscrierii;Contrafacerea, este activitatea prin care se reproduce în mod fraudulos un

înscris oficial, prin care se plăsmuieşte, se imită, se ticluieşte acesta, atribuindu-i caracter de autenticitate.

Plăsmuirea se poate realiza prin diferite procedee cum ar fi: copierea, reproducerea, decuparea, trucarea fotografică sau prin alte mijloace sofisticate de copiere. Actualmente când înscrisurile oficiale se realizează în mai mică măsură prin scriere liberă cu mâna, care ar putea fi reprodusă mai greu sau mai uşor, mai frecvent fiind folosită imprimarea mecanică (de exemplu: folosirea unor mijloace electronice sau sisteme de imprimare pe calculator etc.) contrafacerea scrierii presupune o reproducere a conţinutului unui înscris adevărat prin confecţionarea unui înscris similar cu cel oficial.

Cu alte cuvinte „contrafacerea scrierii” constă în acţiunea de reproducere, de alcătuire, de plăsmuire a unui înscris oficial - în total sau în parte - iar nu numai de imitarea scrierii conţinutului acestuia.

Contrafacerea subscrierii se reţine atunci când este plăsmuită semnătura pe un înscris oficial, fiind imitată semnătura celui care trebuia să semneze înscrisul sau aplicându-se o semnătură care dă aparenţa că este a celui îndrituit să semneze. Se admite că există contrafacere a semnăturii, chiar şi atunci când făptuitorul semnează un act cu propriul său nume, pentru a face să se creadă că actul a fost semnat de altă persoană, care poartă acelaşi nume.

Din activitatea practică rezultă că în majoritatea cazurilor se falsifică semnătura, contrafacerea textelor având o pondere mai mică, deoarece pe de o parte

Pagina 14 din 25

NESECRET

textul manuscris este mult mai greu de reprodus, de executat decât semnătura, iar pe de altă parte semnătura primează ca însemnătate juridică faţă de text.

- alterarea înscrisului oficial în orice mod;Alterarea presupune a modifica, a denatura, a transforma, a schimba conţinutul

unui înscris oficial existent, prin adăugiri sau ştersături aplicate pe acesta.Precizăm că atunci când aceiaşi persoană realizează acţiunea de falsificare a

înscrisului oficial prin cele două modalităţi distincte - contrafacerea scrierii sau subscrierii cât şi prin alterarea acestuia în orice mod - va exista o singură infracţiune de fals material şi nu un concurs de infracţiuni.

Pentru existenţa infracţiunii este absolut necesar ca fapta - contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori alterarea înscrisului oficial - să fie „de natură să producă consecinţe juridice”, ceea ce presupune ca înscrisul astfel falsificat să aibă aparenţa unui înscris oficial şi să fie apt de a produce aceleaşi consecinţe pe care le-ar fi produs şi înscrisul adevărat, original.

Consumarea infracţiunii se produce în momentul când executarea acţiunii de falsificare a fost încheiată şi s-a produs urmarea imediată prin realizarea unui înscris oficial fals care prezintă aparenţa unui înscris autentic şi prin aceasta o stare de pericol pentru încrederea acordată înscrisurilor oficiale.


Tentativa se pedepseşte (art. 320 alin. 4 C. pen.).Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.Dispoziţiile cuprinse în capitolul referitor la falsurile în înscrisuri se aplică şi

atunci când fapta priveşte acte emise de o autoritate competentă a unui stat străin sau de o organizaţie internaţională instituită printr-un tratat la care România este parte sau declaraţii ori o identitate asumate în faţa acesteia (art. 328 C. pen.).

10. Falsul intelectual (art. 321 C. pen.)

10.1. Conţinut legal (art. 321 alin. 1 C. pen.)Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un

funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.


Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale ocrotite de legea penală a căror naştere, desfăşurare şi dezvoltare depinde de încrederea pe care publicul o acordă înscrisurilor oficiale, şi activităţii realizate de funcţionarii publici care întocmesc asemenea acte.

Este vorba în mod deosebit de acele relaţii sociale bazate pe încredere, pe sentimentul comun de încredere în valabilitatea şi forţa probantă a înscrisurilor care condiţionează formarea şi dezvoltarea acestor relaţii conform intereselor generale ale societăţii.

Obiectul material îl constituie înscrisul oficial falsificat.Pentru ca un înscris să poată constitui obiect material al acestei infracţiunii

trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii :

Pagina 15 din 25

NESECRET

- să fie un înscris, adică instrumentul de constatare în scris, prin scriere a unei manifestări de voinţă, a unor acte, acţiuni, evenimente, stări sau împrejurări etc., care este destinat să le probeze;

- să facă parte din categoria înscrisurilor oficiale, respectiv să corespundă dispoziţiilor art. 178 alin.2 C. pen.

Subiectul activ este calificat în sensul că acesta nu poate fi decât o persoană care are calitatea de funcţionar public care săvârşeşte fapta în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu.

Prin urmare, rezultă că, falsul intelectual nu poate fi săvârşit decât în timpul cât se întocmeşte înscrisul (este concomitent cu momentul întocmirii), deci implicit şi la locul unde s-a procedat la întocmirea acestuia.

Dacă iniţial înscrisul a fost întocmit corect, iar ulterior funcţionarul intervine în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu modificându-l, va exista infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, forma calificată, şi nu aceea de fals intelectual.


Subiectul pasiv principal este statul ale cărui interese au fost lezate prin diminuarea încrederii publicului în înscrisurile oficiale, precum şi autoritatea publică, instituţia publică sau persoana juridică de la care emană înscrisul.

Subiect pasiv secundar al falsului intelectual poate fi persoana fizică sau juridică ale cărei interese au fost prejudiciate prin săvârşirea acelei fapte.

Latura obiectivă constă într-o acţiune de falsificare a unui înscris oficial, cu prilejul întocmirii acestuia, care se poate prezenta sub două modalităţi alternative şi anume:

- atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului;Atestarea presupune o activitate de confirmare, de dovedire a adevărului despre

anumite date, fapte, împrejurări etc. În această situaţie subiectul activ (cu prilejul întocmirii unui înscris oficial) consemnează, arată, adevereşte, confirmă în mod neadevărat că o anumită faptă sau împrejurare legată de starea de fapt s-a întâmplat, a avut loc.

Prin urmare atestarea este necorespunzătoare adevărului atunci când faptele sau împrejurările asupra cărora se face menţionarea nu au existat sau ele s-au petrecut cu totul altfel decât s-a făcut consemnarea.

Se poate concluziona că sub aspectul atestării de fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, funcţionarul public denaturează conţinutul actului ( înscrisului oficial) chiar în momentul redactării lui, prin consemnarea unor fapte sau împrejurări care fie nu au avut loc, fie s-au petrecut în alt mod, însă el nu alterează cu nimic materialitatea înscrisului.

- omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări;Omisiunea este acea inacţiune a făptuitorului care cu ştiinţă omite să

consemneze, să înregistreze unele date sau împrejurări veridice, de care el a luat cunoştinţă şi pe care avea obligaţia să le menţioneze în cuprinsul înscrisului oficial.

După cum se observă, în cazul acestei infracţiuni, făptuitorul nu modifică forma actului, aspectul său fizic rămânând neschimbat, ceea ce se modifică, ceea ce se alterează, este conţinutul înscrisului care nu mai corespunde adevărului, în total sau în parte.

Pagina 16 din 25

NESECRET

Dacă subiectul activ, cu prilejul întocmirii unui înscris oficial, atestă în cuprinsul acestuia o faptă care nu corespunde adevărului şi totodată omite cu ştiinţă să insereze unele date sau împrejurări adevărate (deci comite fapta sub ambele modalităţi) fapta sa va constitui numai infracţiunea de fals intelectual. Nu va exista concurs de infracţiuni, deoarece aceste modalităţi constituie conţinuturile alternative ale aceleiaşi infracţiuni, existând deci o unitate naturală de infracţiune.

Pentru întregirea laturii obiective şi implicit pentru existenţa infracţiunii de fals intelectual, trebuie să fie îndeplinite următoarele cerinţe esenţiale:

- înscrisul oficial să fie falsificat cu prilejul întocmirii acestuia;- înscrisul oficial să fie falsificat de către un funcţionar public aflat în exerciţiul

atribuţiilor de serviciu.În această situaţie, este absolut necesar ca funcţionarul public ce denaturează

conţinutul unui înscris oficial să se afle în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, în caz contrar, în sarcina acestuia se va reţine infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale.

Atunci când un funcţionar public, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu alterează conţinutul unui înscris oficial (cu prilejul întocmirii acestuia) fără a avea însă competenţa de a-l întocmi, fapta sa va constitui infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale.

Dacă după întocmirea în fals a înscrisului oficial subiectul intervine din nou, tot în cadrul atribuţiilor de serviciu, pentru a modifica conţinutul aceluiaşi înscris, în sarcina acestuia se va reţine atât infracţiunea de fals intelectual cât şi infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, forma agravată, prevăzută de art. 320 alin.2 C. pen., aflate în concurs.

În concluzie pentru existenţa infracţiunii de fals intelectual, cele două cerinţe esenţiale trebuie realizate cumulativ, lipsa oricăreia dintre ele schimbând încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune de fals.

Infracţiunea se consideră consumată în momentul în care a fost terminată activitatea de falsificare a înscrisului oficial, deoarece în acest moment se produce şi starea de pericol pentru încrederea publică pe care trebuie să o inspire orice înscris oficial, fără a avea relevanţă dacă înscrisul oficial falsificat a fost sau nu folosit.


Tentativa se pedepseşte (art. 321 alin. 2 C. pen.).Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.Dispoziţiile cuprinse în capitolul referitor la falsurile în înscrisuri se aplică şi


11. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 322 C. pen.)

11.1. Conţinut legal (art. 322 alin. 1 C. pen.)Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile

prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Pagina 17 din 25

NESECRET


Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale ocrotite de legea penală a căror formare şi dezvoltare este condiţionată de încrederea publică acordată puterii probante a înscrisurilor sub semnătură privată.

Obiectul material îl constituie înscrisul sub semnătură privată contrafăcut sau alterat, prin care se atestă fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori din conţinutul căruia sunt omise cu ştiinţă unele date sau împrejurări.

„Înscrisul sub semnătură privată” este înscrisul care emană de la o persoană particulară şi care consemnează raporturi juridice între particulari, în sensul că reprezintă o manifestare de voinţă ori constatarea unui act, fapt sau împrejurare cu semnificaţie juridică, fiind susceptibil de a dovedi existenţa, modificarea sau stingerea unui drept sau a unei obligaţii.

Înscrisul trebuie să fie semnat şi datat de persoana de la care emană, respectiv să aibă un conţinut cu relevanţă juridică, putând servi ca dovadă a conţinutului său, chiar dacă iniţial el nu a fost întocmit în acest scop.

Subiectul activ poate fi orice persoană fizică cu capacitate penală care săvârşeşte, încearcă să săvârşească sau contribuie în orice mod la săvârşirea faptei.


Subiectul pasiv poate fi orice persoană fizică sau juridică ale cărei interese au fost lezate prin săvârşirea acestei fapte.

Latura obiectivă se realizează prin două acţiuni care sunt executate succesiv. - falsificarea înscrisului sub semnătură privată prin vreunul din modurile

arătate la art. 320 sau art. 321 C. pen., (contrafacerea scrierii sau a subscrierii, alterarea lui în orice mod, atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, omiterea cu ştiinţă a inserării unor date sau împrejurări);

- folosirea înscrisului falsificat ori încredinţarea sa spre folosire altei persoane.În situaţia în care aceeaşi persoană falsifică un înscris sub semnătură privată şi

tot ea îl foloseşte, nu va exista un concurs de infracţiuni ci o singură infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată

Asupra modurilor de falsificare arătate în art. 320 C. pen. (contrafacerea scrierii ori a subscrierii, alterarea lui în orice mod) şi a celor menţionate în art. 321 C. pen. (atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, omiterea cu ştiinţă a inserării unor date sau împrejurări), am insistat atunci când am prezentat cele două infracţiuni. Important este, din acest punct de vedere, ca falsificarea, mai ales în cazul contrafacerii, să includă imitarea semnăturii deoarece, fiind vorba de un înscris sub semnătură privată, prin falsificare trebuie să dea aparenţa că înscrisul a emanat de la o anumită persoană, fapt pentru care semnătura va fi un element deosebit de important pentru a da credibilitate acestui înscris.

Pentru existenţa infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, este absolut necesar ca pe lângă activitatea de falsificare, autorul să fi folosit înscrisul sau să-l fi încredinţat altei persoane pentru a-l folosi. De asemenea se mai cere ca înscrisul sub semnătură privată falsificat să fie apt de a produce consecinţe juridice, aceasta însemnând ca el să prezinte pe de o parte aparenţa unui act veritabil, iar pe de altă parte anumite caracteristici:

Pagina 18 din 25

NESECRET

- să aibă putere probatorie, adică să fie susceptibil de a proba faptul în favoarea căruia este invocat;

- trebuie să aibă semnificaţie juridică.Simpla falsificare a înscrisului sub semnătură privată nu constituie infracţiune.Infracţiunea se consumă în momentul în care ambele acţiuni constitutive ale

elementului material au fost realizate în întregime şi s-a produs urmarea imediată cerută de textul de lege.

Latura subiectivă constă în vinovăţia făptuitorului manifestată sub forma intenţiei directe.

Tentativa se pedepseşte (art. 322 alin. 2 C. pen.).Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. Dispoziţiile cuprinse în capitolul referitor la falsurile în înscrisuri se aplică şi


12. Uzul de fals (art. 323 C. pen.)

12.1. Conţinut legal (art. 323 C. pen.)Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este

fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, când înscrisul este sub semnătură privată.

12.2. Elementele infracţiuniiObiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale ocrotite de legea penală a

căror formare şi dezvoltare este condiţionată de încrederea publică acordată puterii probante a înscrisurilor oficiale sau sub semnătură privată folosite în vederea producerii unor consecinţe juridice.

Obiectul material îl constituie înscrisul falsificat (oficial sau sub semnătură privată), care este folosit în vederea producerii unei consecinţe juridice.

Subiectul activ poate fi orice persoană fizică cu capacitate penală, care săvârşeşte sau contribuie în orice mod la săvârşirea faptei.

Nu este subiect activ al infracţiunii de uz de fals cel care, după ce a falsificat un înscris sub semnătură privată, se foloseşte chiar el de respectivul înscris falsificat. În această situaţie, infracţiunea de uz de fals este absorbită în conţinutul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Participaţia penală este posibilă în oricare din formele sale.Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică ale cărei interese (materiale

sau private ) au fost lezate prin săvârşirea infracţiunii.Latura obiectivă o constituie acţiunea de folosire a unui înscris oficial sau sub

semnătură privată care este fals.Folosirea constă în acea acţiune efectivă de întrebuinţare, de prezentare, de

utilizare a înscrisului fals. Simpla deţinere a unui înscris fals, fără a-l folosi, nu constituie infracţiune.

Pagina 19 din 25

NESECRET

De asemenea, nu constituie infracţiune de uz de fals, arătarea înscrisului fals unei persoane pentru a-l examina şi a-şi da părerea asupra valorii sale, ori supunerea neoficială a înscrisului la o expertiză de verificare1.

Pentru existenţa infracţiunii, este absolut necesar ca folosirea înscrisului falsificat să se facă în vederea producerii unei consecinţe juridice.

Infracţiunea se consumă atunci când executarea acţiunii de folosire a înscrisului falsificat a fost dusă până la capăt şi s-a produs urmarea imediată, constând în crearea stării de pericol inerentă acţiunii.


Tentativa este posibilă însă nu se pedepseşte. Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.Dispoziţiile cuprinse în capitolul referitor la falsurile în înscrisuri se aplică şi


13. Falsificarea unei înregistrări tehnice (art. 324 C. pen.)

13.1. Conţinut legal (art. 324 alin. 1 şi 2 C. pen.)(1) Falsificarea unei înregistrări tehnice prin contrafacere, alterare ori prin

determinarea atestării unor împrejurări necorespunzătoare adevărului sau omisiunea înregistrării unor date sau împrejurări, dacă a fost urmată de folosirea de către făptuitor a înregistrării ori de încredinţarea acesteia unei alte persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează folosirea unei înregistrări tehnice falsificate în vederea producerii unei consecinţe juridice.


căror formare şi dezvoltare este condiţionată de încrederea publică acordată puterii probante a înregistrărilor tehnice.

Obiectul material îl constituie înregistrarea tehnică contrafăcută, alterată, ori prin care se atestă fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori din conţinutul căreia sunt omise unele date sau împrejurări.

Prin înregistrare tehnică, în sensul prezentului articol, se înţelege atestarea unei valori, greutăţi, măsuri ori a desfăşurării unui eveniment, realizată, în tot sau în parte, în mod automat, prin intermediul unui dispozitiv tehnic omologat şi care este destinată a proba un anumit fapt, în vederea producerii de consecinţe juridice (art. 324 alin. 3 C. pen.).


Participaţia penală este posibilă în toate formele sale.Subiectul pasiv poate fi orice persoană fizică sau juridică ale cărei interese au

fost lezate prin săvârşirea acestei fapte.1 V. Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului penal român, vol. IV, Partea specială, Ed. Academiei Române, Buc. 1971, pag. 450.

Pagina 20 din 25

NESECRET

Latura obiectivă se realizează prin două acţiuni care sunt executate succesiv: - falsificarea înregistrării tehnice prin contrafacere sau alterare, ori prin

determinarea atestării unor împrejurări necorespunzătoare adevărului sau omisiunea înregistrării unor date sau împrejurări);

- folosirea înregistrării falsificate ori încredinţarea acesteia spre folosire altei persoane.

În situaţia în care aceeaşi persoană falsifică o înregistrare tehnică şi tot ea o foloseşte, nu va exista un concurs de infracţiuni ci o singură infracţiune de falsificare a unei înregistrări tehnice.

Pentru existenţa infracţiunii, este absolut necesar ca pe lângă activitatea de falsificare, autorul să fi folosit înregistrarea sau să o fi încredinţat altei persoane pentru a o folosi. De asemenea se mai cere ca înregistrarea falsificată să fie aptă de a produce consecinţe juridice, aceasta însemnând ca ea să prezinte aparenţa unei înregistrări veritabile şi, totodată să aibă putere probatorie, adică să fie susceptibilă de a proba faptul juridic pentru care a fost preconstituită.

Simpla falsificare a înregistrării tehnice nu constituie infracţiune.Latura subiectivă constă în vinovăţia făptuitorului manifestată sub forma

intenţiei directe.Infracţiunea prezintă două forme de bază, fiind incriminate şi sancţionate cu

aceeaşi pedeapsă atât folosirea unei înregistrări tehnice de către aceeaşi persoană care în prealabil a falsificat-o prin vreunul din modurile prezentate mai sus, cât şi folosirea unei astfel de înregistrări de către o altă persoană, în ambele situaţii existând cerinţa ca aceasta să se realizeze în vederea producerii unei consecinţe juridice.

Tentativa este posibilă însă nu se pedepseşte. Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. Dispoziţiile cuprinse în capitolul referitor la falsurile în înscrisuri se aplică şi


14. Falsul informatic (art. 325 C. pen.)

14.1. Conţinut legal (art. 325 C. pen.)Fapta de a introduce, modifica sau şterge, fără drept, date informatice ori de a

restricţiona, fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.


căror formare şi dezvoltare este condiţionată de încrederea publică autenticităţii datelor informatice.

Obiectul material ar putea fi reprezentat de echipamentul, componenta hardware pe care sunt stocate datele informatice ce fac obiectul falsificării.


Pagina 21 din 25

NESECRET


Subiectul pasiv poate fi orice persoană fizică sau juridică ale cărei interese au fost lezate prin săvârşirea acestei fapte.

Latura obiectivă se realizează prin mai multe acţiuni care sunt prevăzute în mod alternativ: introducere, modificare, ştergere sau restricţionare a accesului la datele informatice, în toate aceste situaţii acţiunea fiind necesar a se realiza fără drept. În plus, urmare a săvârşirii uneia dintre aceste acţiuni, trebuie să rezulte, ca urmare imediată, date necorespunzătoare adevărului (false).

Textul de lege impune totodată cerinţa ca această falsificare să fie efectuată pentru ca datele astfel obţinute să fie apte de a fi utilizate în scopul producerii de consecinţe juridice.


Tentativa este posibilă, însă se pedepseşte.Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. Dispoziţiile cuprinse în capitolul referitor la falsurile în înscrisuri se aplică şi


15. Falsul în declaraţii (art. 326 C. pen.)

15.1. Conţinut legal (art. 326 C. pen.)Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele

prevăzute în art. 175 sau unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte la producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.


căror formare şi dezvoltare este condiţionată de existenţa încrederii în declaraţiile susceptibile de a produce consecinţe juridice.

Obiectul material nu există, deoarece, de regulă, declaraţia este făcută oral în faţa unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 C. pen. sau unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea. În această situaţie, înscrisul în care un funcţionar consemnează declaraţia mincinoasă constituie produsul şi nu obiectul material al infracţiunii2.

Subiectul activ poate fi orice persoană fizică cu capacitate penală care săvârşeşte sau contribuie în orice mod la săvârşirea faptei.


Subiectul pasiv este unitatea în care persoanele prevăzute în art. 175 C. pen. îşi desfăşoară activitatea, ale cărei interese au fost lezate prin săvârşirea faptei.

2 V. Dongoroz ş.a., op. cit., pag. 457.Pagina 22 din 25

NESECRET

Latura obiectivă constă în acţiunea făptuitorului de a face o declaraţie necorespunzătoare adevărului în faţa unei persoane dintre cele prev. în art. 175 C. pen. sau unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea, care are competenţa de a lua declaraţia respectivă.

Pentru existenţa infracţiunii, este necesar să fie îndeplinite următoarele cerinţe esenţiale :

- declaraţia trebuie făcută unei persoane dintre cele prev. în art. 175 C. pen. sau unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea. Legiuitorul se referă la persoana sau persoanele care fac parte din aceste organe, care au competenţa de a lua la cunoştinţă despre conţinutul acestor declaraţii şi care au dreptul, puterea de a da curs celor inserate în declaraţie, dându-la eficienţă legală;

- declaraţia să fie aptă pentru a produce acele consecinţe juridice.Rezultă că nu există infracţiune în cazul când declaraţia nu poate servi la

producerea unei consecinţe juridice (de exemplu: declaraţia făcută în faţa unui organ necompetent să ia act de o asemenea declaraţie etc.).

Infracţiunea se consumă în momentul în care declaraţia neconform adevărului, făcută în scris, este prezentată şi înregistrată la organul, instituţia sau unitatea competentă, potrivit legii, să-i acorde eficienţă sau când declaraţia verbală este consemnată de funcţionarul îndrituit, într-un înscris apt să servească la producerea unei consecinţe juridice.


Tentativa este posibilă, însă nu se pedepseşte. Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. Dispoziţiile cuprinse în capitolul referitor la falsurile în înscrisuri se aplică şi


16. Falsul privind identitatea (art. 327 C. pen.)

16.1. Conţinut legal (art. 327 alin. 1-3 C. pen.)(1) Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi

altei persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menţine în eroare un funcţionar public, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Când prezentarea s-a făcut prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

(3) Încredinţarea unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile spre a fi folosit fără drept se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.


Pagina 23 din 25

NESECRET

Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale ocrotite de legea penală a căror naştere şi dezvoltare se întemeiază pe încrederea publică acordată constatărilor făcute de persoanele prevăzute în art. 175 C. pen. sau de unităţile în care acestea îşi desfăşoară activitatea, cu privire la identitatea persoanelor.

Obiectul material îl poate constitui înscrisul care serveşte pentru dovedirea stării civile, ori pentru legitimare sau identificare(de exemplu: buletinul de identitate, cartea de identitate, paşaportul, carnetul de student, legitimaţia de salariat, tichetul sau ecusonul de acces într-o instituţie sau orice alt mijloc de care s-a folosit făptuitorul pentru a se prezenta sub o identitate falsă), fie că acesta este real (dar folosit fraudulos), fie că este falsificat (alin. 1). În varianta prevăzută în alineatul final, obiect material poate fi actul (real) încredinţat însă unei alte persoane pentru a fi folosit pe nedrept la identificare, legitimare sau, după caz, dovedirea stării civile.

Subiectul activ poate fi orice persoană fizică cu capacitate penală care săvârşeşte sau contribuie în orice mod la săvârşirea infracţiunii.

În situaţia când o persoană încredinţează alteia un înscris care serveşte la legitimare, identificare sau pentru dovedirea stării civile, iar aceasta îl foloseşte, ambele persoane vor răspunde penal pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea - prima pentru că a încredinţat înscrisul (alin. 3), iar a doua pentru ca s-a prezentat sub o identitate falsă şi totodată aparţinând în mod real unei persoane (alin. 1 şi 2).

Participaţia penală este posibilă în oricare dintre formele sale.Subiectul pasiv este unitatea în care persoanele prevăzute în art. 175 C. pen. îşi

desfăşoară activitatea, ale cărei interese au fost lezate prin săvârşirea faptei.Latura obiectivă se poate prezenta sub una dintre următoarele acţiuni:- prezentarea sub o identitate falsă A se prezenta sub o identitate falsă, înseamnă că subiectul se prezintă în faţa

unui organ sau instituţii de stat, etc. atribuindu-şi identitatea unei alte persoane sau o identitate care nu aparţine nici unei persoane, ceva inexistent.

Pentru existenţa infracţiunii nu are relevanţă dacă făptuitorul a reuşit să inducă sau dacă iniţial a indus în eroare o instituţie , organ de stat etc., nu a reuşit să-l menţină în această situaţie. Există posibilitatea ca inducerea în eroare a unui organ etc. să fie realizată de o persoană, iar o altă persoană prin activitatea ei să contribuie la menţinerea în eroare a acestui organ, etc.

- atribuirea unei identităţi false unei persoane A atribui unei persoane o altă identitate, înseamnă a declara în faţa unui organ

sau instituţii de stat etc., o anumită identitate unei persoane, dar nu cea reală ci una fictivă sau falsă.

Pentru existenţa infracţiunii în oricare din formele administrate, este absolut necesar ca prezentarea sub o identitate falsă sau atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, să fie făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 C. pen. sau transmisă unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea.

Prezentarea sau atribuirea unei identităţi false este obligatoriu să se realizeze prin prezentarea unor documente de identitate false sau folosirea frauduloasă a unor astfel de documente.

- încredinţarea unui înscris care serveşte pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit pe nedrept.

Pagina 24 din 25

NESECRET

Sub acest aspect infracţiunea se săvârşeşte prin simpla înmânare, cedare, împrumutare, remitere în orice mod a înscrisului care are o anumită destinaţie (legitimare, identificare etc.) care ulterior este folosit pe nedrept de o terţă persoană.

Pentru existenţa infracţiunii în această variantă este absolut necesar ca cel căruia i-a fost încredinţat înscrisul, să-l folosească fără drept, în vederea obţinerii unei identităţi false.

Infracţiunea se consumă în momentul în care s-a produs urmarea imediată, ca rezultat al executării vreuneia dintre acţiunile care constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii.

Infracţiunea prezintă o formă agravată (art. 327 alin. 2 C. pen.) în situaţia în care prezentarea sub o identitate falsă (iar nu şi atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane) se face prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane.


Tentativa este posibilă, însă nu se pedepseşte. Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. Dispoziţiile cuprinse în capitolul referitor la falsurile în înscrisuri se aplică şi


ÎNTOCMIT,Cms. de poliţie

NASTASIA MARIUS

Pagina 25 din 25

Documents

Infractiuni de fals Noul Cod penal.doc