Infarctul miocardic (atacul de cord) este un sindrom clinic provocat de obstruarea (astuparea) brusca a unei artere coronare cand o parte a muschiului inimii este complet lipsita de sange, iar celulele muschilor inimii mor din aceasta cauza (fenomen denumit necroza ischemica a unei portiuni din miocard). Un atac de cord se poate produce atunci cand placa de aterom din interiorul arterelor inimii se rupe formand un cheag care blocheaza circulatia sangelui prin artera. O asemenea placa este formata din colesterol, leucocite, calciu si alte componente si este inconjurata de o capsula fibroasa. Daca presiunea si debitul sangelui cresc dintr-odata, capsula fibroasa se poate fisura sau rupe. Ca urmare, corpul primeste semnale pentru a repara captuseala interioara a arterei afectate, in modul in care ar vindeca o taietura externa, formand un cheag care sa sigileze zona. Un cheag de sange care se formeaza in artera poate limita circulatia sangvina de la musculatura inimii si poate cauza astfel un atac de cord. Infarctul miocardic poate fi prima manifestare în cadrul bolii cardiace ischemice sau poate apărea, repetat, la pacienţii dignosticaţi deja cu această patologie Pentru diagnosticul infarctului miocardic, in afara de anamneză şi modificarile ECG ale pacientului, sunt necesare analize de sange (care dozeaza enzimele cardiace), ecocardiografia sau alte metode imagistice precum cardioCT sau coronarografia. Principalele simptome compatibile cu ischemia din infarctul miocardic includ combinaţii variabile de disconfort toracic sau durere, localizate in extremitatea superioară a corpului, in mandibulă sau epigastru, apărute în repaus sau la efort. Durerea din infarctul miocardic durează, de obicei, cel puţin 20 minute. Deseori disconfortul apărut este difuz, nelocalizat, nu are legătură cu poziţia, nu este modificat cu mobilizarea regiunii în care apare şi poate fi insoţit de dispnee (sufocare), transpiraţii, greaţă sau sincopă (pierdere de cunostiinta). Aceste simptome nu sunt intotdeauna specifice pentru ischemia miocardică, putând fi atribuite şi patologiei din alte sfere precum gastrointestinală, neurologică, pulmonară sau musculoscheletală, determinand un diagnostic gresit sau intarzierea diagnosticului corect. Infarctul miocardic poate apărea cu simptome atipice, sau chiar lipsit de simptome, diagnosticul fiind pus în acest caz cu ajutorul modificărilor ECG, dinamicii enzimatice sau al imagisticii.