Embed Size (px)
Citation preview
}ACWELINE KELLY
Seria CALPURNIA TATE
IN NUUELE PRIETENIEI
volumul2
editura rao
cuorims\,L
CAPITOLUL IArmand versus Dilly ........... ......................7
CAPITOLUL 2
Criza tatuului............... ........24
CAPITOLUL 3
Glasul barometrului.................. .............. 34
CAPITOLUL4PIs[rile diabolice ................. 44
CAPITOLUL 5
Rara avis,... ........ 53
CAPITOLUL 6Un oraq sub ape....... .............69
CAPITOLUL 7Amfibieni gi reptile in casi .....'............... 75
CAPITOLUL 8
Controversa unei aniversiri.......'......' ..". 88
CAPITOLUL9Animalul misterios....... ......'.........99
CAPITOLUL 10
Reuniune de familie ............108
CAPITOLUL I1Calvarul lui Aggie ...............118
CAPITOLUL 12
Poestea banditului.. ......'......140
3t4-..:.8.<.-
in numele Prieteniei
CAPITOLUL 13
Doctorul Pritzker in acliune... """""""'156CAPITOLUL 14
Probleme cu banii """""""'170CAPITOLUL 15
Ziua recunogtin!ei......... """184
CAPITOLUL 16
Cel mai pripidit cAine din lume.....'..."""""""""""195
CAPITOLUL 17
Suferinlele prin care trec Idabelle qi
alte creaturi """205
CAPITOLUL 18
Miruntaie de cosaq...... """"217
CAPITOLUL 19
Cilltorind in lumile interioare 9i exterioare """"""225
CAPITOLUL 20
O uimitoare sumi de bani...........' """""244
CAPITOULU21 .-\Secrete qi rugine """""""""256CAPiTOLUL 22
Valoarea invelerii unor noi deprinderi" """""""""'273CAPITOLUL23Prima mea operalie................. """""""'282
CAPITOLUL 24
Ciinii, norocoEi 9i nu prea... """""""""290CAPITOLUL 25
Propriul meu Peqte balon........'. """"""'304
Multpmiri.... """"'312
CAPIIoLUI 1
Armand oerstrs Diltvintr-o seari, cAnd eram la vreo ;aisprezce kilometri
de golful San Blas, am zdnt foarte multi fluturi, in gru-
puri sau roiuri de mii ;i mii, cAt puteam vedea cu ochii'
Marinarii strigau ,,ninge cu fluturi" qi, intr-adeviq
chiar a;a pirea.r
Spre marea mea uimire, vlzusem prima ziryad5' in ziua
de Anul Nou, in 1900. Acum, s-ar putea si nu vi se parl
mare lucru, dar acesta este un eveniment extraordinar de
rar in buricul Texasului. Ei bine, cu doar o noapte inainte,
hotirAsem s[ vld ziryadb.mi'car o dati lnainte si mor, indoin-
du-mi ci se va intdmpla vreodati' Dorinla mea improbabili
fusese indepliniti in doar cAteva ore, zdpada transformind
oragul nostru banal lntr-un peisaj de o frumusele imaculati.
Alergasem, la r6s[rit, prin pidurile ticute, imbr[cati doar
cu halatul qi in pzrpuci de cas6, minunAndu-mi de mantia
delicati de zdpadd, de cerul plumburiu 9i de copacii brodali
: Fragmentele de la inceputul capitolelor sunt extrase din volumulThe Voyage of the Beagle de Charles Darwin; cartea a fost publicatiin RomAriia in 1958, cu titlul Cdldtoria unui naturalist in jurullumiipe bordul vasului Beagle. (n.red.)
7-.e.e,*ee"-
JACQUELINE KELLY
cu argint, inainte ca frigul si mi alunge inapoi in casi. $i, cutoati agitalia gi giligia marelui eveniment, mi-am dat seama
ci eram uluiti ci tri"iam la inceputul unui splendid viitorsecol gi ci al treisprezeceleaan din viafa mea avea si fie magic.
Iati insi ci era deja primivar[ gi, cumva, lunile trecuseripe nesimlite, inghilite de plictiseala obiqnuiti a temelor,sarcinilor de casi gi a lec$ilor de pian, monotonie intreruptide cdtre cei gase frali (!) care, pe rAnd, mi aduceau pe mine,singura fati, in pragul nebuniei. Anul Noul mi fraierise, eram
destul de siguri de asta.
Numele meu adevlrat este Calpurnia Tate, dar pe vremeaaceea majoritatea oamenilor mi strigau Callie Vee, cu excep{ia
mamei, cind igi exprima nemultumirile, gi a bunicului, care
nu voia s[ aibi nimic de-a face cu poreclele.
Singura mea consolare ven€a din studiile despre naturipe care le fbceam impreuni cu bunicul, cipitanul WalterThte, un birbat pe care mul1i din oragul nostru il credeaua fi excentric, un nebun bitrdn gi antisocial. Ficuse avere
din bumbac gi vite gi luptase pentru Statele Confederatein Rizboi, inainte de a decide si-gi dedice ultima parte a
viefii studiului naturii gi gtiinfelor. Eu, companionul lui inaceasti lndeletnicire, il urmam ducAnd cu mine plasa de
prins fluturi, un sicule! din piele, carnelelul meu qtiinlificgi un creion ascufit, finut la indemdni, cu ajutorul ciruia siinregistrez observafl ile noastre.
Cind vreme a era rea, studiam specimenele in laborator (de
fapt, un hambar vechi care fusese cAndva parte a locuinlelorpentru sclavi) sau citeam impreuni in biblioteci, unde, sub
tutela lui, am parcurs incet drumul prin cartea domnuluiDarwin, Originea speciilor. Cind wemea era buni, umblampe cAmpuri pini la riul San Marcos, croindu-ne drum
8-.rEA<e-"-
In numele prieteniei
printre tufe de-a lungul uneia dintre numeroasele ciriri ale
ciprioarelor. Poate ci lumea noastr[ nu pirea deloc interesanti
in ochii necunoscitorilor, dar era plind de viafi, pretutindeni,
dacl gtiai unde si te ui[i. $i cum si te ui!i, iar asta era ceva
ce mi invilase bunicul. impreuni descoperiserim o specie
complet noui de miziriche p6roasd, care acum e cunoscutd
de intreaga lume ca Vicia tateii. (Mlrturisesc cd ag fi preferat
si descopir o specie noui de animale, acestea fiind mult mai
interesante, dar cdt de mulli oameni de vdrsta mea - sau de
orice virsti' - au numele pentru totdeauna atagat de un lucru
viu? Depigili asta, dac[ putefi.)
Visam si calc pe urmele bunicului gi si devin un om de
gtiinfi. Mama, pe de alti parte, avea alte planuri pentru mine;
9i anume, s[ inv6! arta vielii domestice s,i si-mi fac intrarea
in societate, ca debutanti, la vArsta de optsprezece ani, cindspera ci voi fi suficient de prezentabili incdt si-i iau ochii
unui tAnir prosper, dintr-o familie buni. (Era un lucru ciudat
din mai multe motive, inclusiv faptul cd uram si gdtesc gi sd
cos, si, pe deasupra, descrisd ca fiind genul care furi privirea.)
Deci, era deja primivari, un anotimp de sirbitoare Ei ceva
agitalie in casa noastrd din cauza fratelui meu cu inimi mare,
Travis, cu un an mai mic decit mine. Vedefi dumneavoastri,
primlvara este anotimpul in care viala inmuguregte, e sezonul
pisdrelelor, al puilor de raton gi de lT rlpe, al micu[elor veverife;
mulli dintre aceqtia rimineau orfani, mutilali sau abandonafi.
$i, cu cAt situa[ia era mai gravd, cu cit gansele erau mai mici,
cu cit viitorul lor era mai negru, cu atdt mai probabil era
ca Travis si adopte creatura Ei sd o aduci acasi, pentru atrei impreuni cu noi. Eu consideram cI parada ciudatelor
animale de companie era destul de interesanti, dar pirinliimei nu. Mama i-a linut predici severe, tata l-a ameninfat cu
9-".=e.&<-e"-
IACQUELINE KELLY
varii pedepse, dar toate erau date uitirii cALnd Travis gisea un
animal aflat la ananghie. Unele dintre intreprinderile sale s-au
dezvoltat, altele au fost egecuri cumplite, dar toate gi-au gisitloc in inima lui sensibili.
in acea diminea
In numele prieteniei
- Da. incerc gi tot incerc, dar el pur qi simplu nu wea. Am
incercat chiar gi cu un morcov, dar l-a mdncat.
- 4... Travis?
- Aha.
- Niciun iepure din istoria lumii nu a flcut weodati aport,
aqa ci nu-(i bate capul.
- Ei bine, Iepurili e super-degtept.
- Poate c[ este degtept pentru un iepure, dar asta nu spune
prea multe.
- Cred ci-i trebuie doar mai mult antrenament.
- Sigur. $i, dupi aceea, poli si incepi lecliile de pian cu
porcul.
- Poate ci Iepurili ar invila mai repede daci' ne-ai ajuta tu.
- Nu-i aEa, Travis. E un vis fhri speranfi.
Am continuat dezbaterea pinl cind am ajuns aproape de
riu, moment in care am zdrit, dintr-odatl, o creatur[ fonfbind
in plmintul afinat cu frunze de la baza unui copac giunos. S-a
dovedit cL era un exemplar tdnir de Dasypus novemcinctus,
un tatu cu nou[ benzi, cam de mirimea unei felii mici de
piine. Degi erau din ce in ce mai intilnifi in Texas, nu mai
vi.zusem unul de aproape pinl atunci. Din punct de vedere
anatomic, pirea o contopire nefericitl intre un furnicar (fa!a),
un migar (urechile) gi o lestoasl (carapacea). in mare mi se
pirea a fi o creaturi nefericiti din punct de vedere estetic, dar
bunicul imi spusese cdndva ci a aplica standardele umane de
trumusele unui animal care reuEise si prospere milioane de ani
era atit neqtiinlific, cdt gi prostesc.
Travis s-a ghemuit gi a intrebat in goapti:
- Ce face?
l1-"e>*<e-.-
JACQUELINE KELLY
- Cred ci incearci si glseasci gi el ceva pentru micul
dejun, am rispuns eu. Dupd cum zice bunicul, minAncd
viermi, omizi gi alte chestii dintr-astea.
- E teribil de drigul, nu crezi? a rostit Travis.
- Nu, nu cred.
Dar n-avea rost si-i spun lui asta. Apoi, tatuul neatent a
ficut lucrul care ii garanta un loc alituri de noi: s-a indreptat
spre fratele meu qi i-a mirosit gosetele.
Hopa! Trebuia si plecim de acolo inainte ca Travis siapuce s[ zici...
- Hai si-l luim acasi.
Prea tirziu.
- Travis, e un animal silbatic. Nu cred ci ar trebui sd
facem asta.
- Cred c[ o s6-l numesc Armand, a spus el, flrl s[ m[asculte, Armand tatuul. Sau, daci e fati, pot si-i zic Dillyt. Ce
zici de numele ista? Dilly tatuul.
Fir-ar, acum chiar ci era prea tArziu! Bunicul mi avertizase
mereu si nu le pun nume subiecfilor unui studiu gtiinfific,
pentru ci atunci n-aq mai fi putut fi obiectivi sau n-ag mai
fi putut s[ am inimi si-i disec, si-i impiiez, si-i expun,
si-i trimit la abator sau si le dau drumul - oricare ar fi fost
nevoile, in funclie de situalie.
- Crezi ci e o fatl sau un biiat? continul Travis.
- Nu gtiu.
Mi-am scos carnelelul gtiinlific din buzunarul gorpleqului
qi am scris: intrebare: Cum po[i face diferenfa dintre un Armand
;i o Dilly?
'Joc de cuvinte: in englezl tatuul se numegte armadillo. (n.tr.)
L2
In numele prieteniei
Travis a ridicat tatuul Ei I-a strAns la piept. Armand
(hotirdsem ca, deocamdati, si-i zic Armand) nu didu niciun
semn de frici Ei continui si-i inspecteze gulerul lui Travis cu
un bot care adulmeca avid. Travis z6.mbea, incintat. Am oftat,
ingrijorati. Travis a fredonat o vreme, jucdndu-se cu noul lui
prieten, in timp ce eu scurmam cu un b[f, clutAndu-i ceva
de m6:ncare. Am scos o tdrAtoare de noapte imens[ qi i-am
arltat-o cu griji lui Armand, care a smuls-o cu ghearele lui
impresionante Ei a inghilit-o in fix doul secunde, imprigtiind
peste tot bucllele de vierme. Nu era o imagine dr[gu!i. Nu,
chiar deloc. Cine ar fi qtiut ci tatuul are cele mai proaste
maniere la masi? Iat6, insi, c5' o fbceam din nou: aplicam
norme umane acolo unde nu aveau ce ciuta.
Pinn Ei Travis pirea dezamlgit.
- ih, a rostit el.
Eu aproape ci spusesem acelagi lucru, dar, spre deosebire de
tratele meu, eu fusesem cahtd in furnalul GAndirii $tiinlifice.Oamenii de gtiinli nu spun cu voce tare astfel de lucruri (degi
e posibil si le gindeasci din cAnd in cAnd).
Armand a lins buci[ile de vierme de pe tricoul lui Travis.
- ii e foame, asta e tot. O, Doamne, nu miroase prea bine,
a spus fratele meu.
Era adevlrat. De parci manierele lui atroce n-ar fi fost de
ajuns, de aproape Armand emana un miros foarte nepliLcut
de mugchi.
Am spus:
- Cred ci asta e o idee rea. Ce-o s[ zici mama?
- Nu trebuie si gtie.
- Ea qtie intotdeauna.
t3-..=>$<.e.-
JACQUELINE KELLY
Cum de gtia ea de fiecare dati era o chestiune de mare
interes pentru toli cei qapte copii ai ei, care nu fuseseri
niciodati capabili si a{ie.
- Ag putea si-l lin in hambar, a spus Travis. Rareori iese
pini acolo.
imi dideam seama ci pierdeam o bitdlie care nici micarnu era a mea. L-am pus pe Armand in slculepl meu, unde
a lnceput si-i zgArie interiorul, ceea ce a ftcut tot drumulpini acasi. Spre enervarea mea, am gisit cAteva giuri addnci
in piele atunci cAnd i-am dat, intr-un sfirgit, drumul intr-ocuqci veche de iepuri, lingi Iepurili, in cel mai indepirtat col!
al hambarului. intAi l-am cAntirit pe balanla folositi pentru
iepuri qi pisiri (doui kilograme 9i jumitate) gi l-am misuratde la coadi pini la stern (dou[zeci 9i opt de centimetri, frricoadi). Am dezbitut o vreme dacl si includem coada sau nu,
dar am decis ci, daci o excludeam, aveam o reprezentare mai
buni a adevdratelor lui dimensiuni.
Lui Armand nu pirea s6-i displacd atenlia; pe de altlparte, nici nu pirea s[-i placi prea mult. A inspectat limitele
noii lui case, apoi a inceput si scurme la capdtul capacului,
ignordndu-ne complet.
Nu gtiam atunci, dar asta urma si fie toati relalia noastr6:
scurmat si ignorat, urmat de mai mult scurmat gi ignorat.
L-am privit scurmind gi ignorAndu-ne pAni cind menajera
noastri, Sanluanna, a sunat clopoqelul de pe terasa din spate,
anun!6nd micul dejun. Ne-am repezit in bucitirie, unde am
fost intdmpinali de miresmele incdntdtoare de gunci prnjiti gi
de melci proaspefi cu scortisoari.
- La spilatl strigi Viola, bucitlreasa noastri, din fafa
cuptorului.
1.4
-.=>{<'<"*
In numele prieteniei
Pe rdnd, eu gi Travis am pompat api gi ne-am spilat pe
miini la chiuveti. Citeva fire lipicioase, de la micul dejun al
lui Armand, atArnau incl pe bluza fratelui meu. I le-am aritatgi i-am intins un prosop de vase ud, dar doar a intins resturile,
inriutilind lucrurile.
- Ce-i mirosul ila? a intrebat Viola, ridicAndu-gi privirea.
- Melcii iJra arat| foarte bine, am spus eu, ezitAnd.
- Ce miros? a intrebat Travis.
- Mirosul ila pe care il simt pe tine, domnule.
- E doar, oi unul dintre iepurii mei. il gtili pe Iepurili? Cel
mare gi alb? ii trebuie o baie, asta e tot.
Rispunsul lui m-a surprins. Travis era cunoscut ca fiind un
mincinos nepriceput, dar iatl ci stdtea acolo, descurcindu-se
destul de bine. Pe ldngi studiile mele despre naturd, aveam in
proiect imbunitilirea vocabularului gi mi-a trecut prin minte
cuvAntul ,,facil". Nu avusesem oportunitatea si-l folosesc
pini atunci, dar cu siguranli mergea de minune: Travis,
minlea facil.
- Aha, a spus Viola. N-am mai auzit pAni acum ca un
iepure si aib[ nevoie de o baie.
- Of, e mizerabil, m-am bigat eu. Ar trebui s[-1vezi.
- Aha, rosti ea din nou. Pun pariu ci este.
A umplut o tavi cu Eunci crocanti, apoi a dus-o, prin
ugile batante, in salon. Am urmat-o gi ne-am agezat la locurile
noastre, alituri de ceilal1i frali: Harry (cel mai mare, preferatul
meu), Sam Huston (cotpl t[cut), Lamar (o adeviratl bombl
qr ceas), Sul Ross (al doilea cel mai ticut) 9i Iim Bowie (de
cinci ani, cel mai mic gi cel mai gnlngios).
Ar trebui si menlionez acurn ci Harry iqi pierdea rapid
statutul de favorit din cauza intilnirilor cu Fern Spitty. Degi
avea optsprezece ani gi eu mi resemnasem, intr-un final, ci
15
JACQUELINE KELLY
se va cesetori intr-o zi, faptul cd era indrigostit insemna cIpetrecea din ce in ce mai mult timp departe de casi. Fern eradriguli, cu o fire dulce qi cu destul bun-sim{ incdt si arate orepulsie foarte mare cdnd trecusem prin casl cu un specimenamorf plutind intr-un borcan. $i, degi eram de pirere ci, ingeneral, eram de acord cu prezenla ei, tristul adevir era c6,
probabil, intr-o zi avea si ne despartd familia.Tata qi bunicul au intrat si s-au agezat, inclinAnd capetele
gi proclamdnd cu solemnitate:
- Buni dimineafa.
Bunicul mi s-a adresat personal, iar eu i-am zdmbit, mul-(umitd sI qtiu ci eram preferata lui.
- Mama voastri are una dintre bolnivicioasele ei dureride cap. Nu ni se va alitura in dimineala aceasta, a spus tata.
Afirmalia aducea o oarecare usurare, cdci mama ar fiobservat bluza manjiti cu urme de vierme de la treizeci depagi. $i, daci in locul Violei l-ar fi interogat ea pe Travis,existau ganse ca el sI se piardd gi sd m[rturiseasci tot. Eu, pe
de alti parte, ag fi adoptat tactica negirii yehemente, orice ar
fi fost. Devenisem atAt de buni, era atAt de qor sd neg - chiar gi
in fala unor dovezi de netdgiduit - inc6t, deseori, mama nicinu se mai obosea si mi chestioneze. (Vede!i, s[ fii consideratde neincredere are anumite avantaje, degi nu i-ag incuraja qi
pe algi.)
Am lisat capetele jos in timp ce tata a spus rugiciunea, apoiSanluanna ne-a dat platourile cu mincare. CAti vreme mamanu era acolo, eram scutili de povara de a purta conversaliileugoare qi plicute pe care le cerea in timpul meselor gi ne-amaruncat asupra mdncirurilor dupi pofta inimii. Timp decAteva minute nu s-a auzit altceva decAt scrdqnetul culitelor
16
in numele prieteniei
li al furculifelor, sunete inlbuqite de apreciere Ei cererea
ocazionall de,,te rog, di-mi siropul".
Dupi gcoal6, eu qi Travis am fugit si-l verificim pe
Armand qi l-am gisit ghemuit intr-un coll al cuqtii sale, din
cind in cdnd zgAriind cu jumitate de inimi plasa din sdrmi.
Pirea cam, ei bine, deprimat, dar cdnd vine vorba de un tatu,
;um po(i qti cu siguran(i?
- Ce s-a intdmplat cu el? a intrebat Travis. Nu pare a fiprea fericit.
- E din carzd cd e un animal silbatic Ei nu ar trebui si fie
aici. Poate ar trebui si-i dim drumul.
Travis nu era insi pregitit sl renun(e la noul siu animal
ie companie.
- Pun pariu c[-i e foame. Ai vreun vierme la tine?
- Tocmai i-am terminat.
Nu era tocmai adevirat. Aveam in camera mea un
rierme imens, cel mai mare pe care-l vizusem vreodati, dar
:i pastram pentru prima mea diseclie. Bunicul sugerase siincepem cu unul dintre inelafi, apoi si ne continuim drumul
rrin variile increng[turi. Mi gAndeam, cu cit mai mare e
',rermele, cu atit mai bine se vor vedea organele gi cu atAt mai
.rsoari. va fi disecfia.
Totugi, m-arn concentrat pe problema lui Armand. Era un
urimal care triia in subteran qi un omnivor, ceea ce insemna
i mAnca diverse feluri de animale qi materie vegetali. Nu
i\-eam chef si scurm dupi viermi gi ar fi durat o veqnicie si
a.lun suficien(i cit sI-i ofer o masi decenti, aga ci am spus:
- Hai si vedem ce gdsim prin cimar5.
t7-'.=+$ee--
