“În numele viitorului”

Material realizat de Ciuntu Violeta

Învăţătoare, grad didactic II

Gimnaziul nr.68, Dobrogea

Cum a fost creată învăţătoarea

Era în a şasea zi de muncă istovitoare, peste program şi Dumnezeu crea cadre didactice

Deodată apăru un înger...

- Cum se numeşte modelul acesta, Doamne?

- ÎNVĂŢĂTOAREA. Aşa se numeşte.

Îngerul se apropie să vadă mai bine modelul creat... Zări

o picătură de apă.. - Ce este aceasta,

Doamne? - Este o lacrimă. - O lacrimă?! Şi

asta la ce-i mai trebuie?

Lacrima este pentru bucuria şi mîndria de a-i vedea pe copii cum reuşesc să rezolve şi cele mai grele sarcini date de ea, este pentru singurătatea copiilor cărora le e greu să se adapteze şi pentru compasiunea faţă de părinţii lor. Lacrima ei vine din durerea de a nu putea să “ajungă” la unii copii şi dezamăgirea pe care o simt acei copii. Lacrima ei vine adesea atunci cînd ea, Învăţătoarea, după ce a stat cu copiii 4 ani, timp în care i-a văzut crescînd şi i-a învăţat aproape tot ştia ea, trebuie să-şi ia rămas bun şi, cu sufletul sfîşiat, să fie gata să întîmpine o nouă generaţie.

Şcoala de mîine începe azi...

“Cea mai bună cale de a prevedea viitorul este de a-l inventa” (Alvin

Toffler)

Un dascăl bun echivalează cu un noroc în viaţă

Fiecare copil pe care îl educăm este un om pe care îl cîştigăm

“Înaintea nimănui nu se ridică mai respectuos pălăria decît înaintea

profesorului care impune, în hăinuţa lui ieftină, pentru ce

este în comoara minţii lui”Nicolae Iorga