IGIENA AERULUI

Aerul pur este teoretic un amestec de oxigen și azot în proporție de ¼. În realitate este un amestec de gaze format din Azot 78-79 %, Oxigen 20-21 %, Bioxid de Carbon 0,03-0,04 % și alte gaze: argon, neon, ozon etc. Prin actul respirator se modifică compoziția aerului și cantitatea de vapori de apă, aerul respirat fiind practic saturat.

Prin poluarea aerului se înțelege prezența în atmosferă a unor substanțe care, în funcție de concentrație și/sau tip de acțiune, produc modificări ale sănătății sau alterează mediul. Nu considerăm atmosfera poluată decât în măsura în care substanțele prezente în aer exercită un efect nociv asupra mediului sau a omului.

Există două categorii de poluanți:

1. Suspensiile din aer, care cuprind poluanții dispersați în aer, sub forma de substanțe în stare de agregare lichidă sau solidă.

2. Gazele și vaporii de poluanți aflați în aer sub formă de dispersie moleculară (gazoasă). Sursele de

poluare a atmosferei se pot clasifica în: surse naturale și surse artificiale sau antropogene.

Sursele naturale: - erupțiile vulcanice - descompuneri naturale ale materialului organic - erodarea solului - pulberile de meteoriți, etc

Sursele antropogene: - procesele de combustie - transporturile - procesele industriale În acțiunea poluării aerului asupra sănătății distingem:

- acțiunea directă caracterizată prin efectul patogen al poluanților în funcție de natura, concentrația, timpul de acțiune a acestora, și

- acțiunea indirectă – rezultă din efectul dăunător asupra mediului.

Acţinea directă a poluării aerului asupra sănătăţii.

În cadrul acestei acţiuni distingem efectele:

a). acute – după expuneri de scurtă durată

b). cronice – după expuneri de lungă durată

c). tardive – fenomenele poluării apar latent

Din punct de vedere al efectului direct agenții poluanți pot fi clasificați în următoarele grupe:

- poluanți iritanți

- poluanți axfixianți

- poluanți sistemici

- poluanți cancerigeni

- poluanți fibrozanți

- poluanți alergizanți

Poluanții iritanți - sunt reprezentați de gaze iritante și suspensii.

Efectul lor dominant se realizează la nivelul aparatului respirator putând produce întoxicații acute cu leziuni ale mucoasei oculare și ale căilor respiratorii. Alte efecte: creșterea semnificativă a mortalității, agravarea bronșitei cronice.

Efectele cronice sunt: bronșitele cronice, emfizemul pulmonar, astmul bronșic.

Poluanții axfixianți - cuprind acele substanțe al căror efect patogen predominant îl reprezintă hipoxia

sau anoxia, prin blocarea aparatului transportului sau utilizării Oxigenului în procesele metabolice.

Efectele acute: hipoxie, modificări senzoriale și psihomotorii. Apare fenomenul de ischemie, până la infarctul miocardic acut. Efecte cronice: alterări miocardice grave, arteroscleroza, malformații congenitale, deficit ponderal important la nou născuți.

Poluanții fibrozanți – cuprind grupe de substanțe care, pătrunse în plămân, determină reacții fibroase, de ex. silicoza.

Poluanții cancerigeni – sunt în general substanțele chimice. Dintre cancerigenii găsiți ca poluanți atmosferici unii sunt organici, alții anorganici. - Cancerigeni organici: hidrocarburile policiclice aromatice – dezvoltă cancerul bronhopulmonar, cancerul vezical, angiosarcom hepatic. - Cancerigenii anorganici: arseniu, nichelul, crom - dezvoltă plăci pleurale și peritoneale, cancerul bronhopulmonar.

Poluanții alergizanți – sunt responsabili de creșterea frecvenței bolilor alergice și în mod deosebit a alergiilor respiratorii. Factori alergizanți: polenul, produși volatili, praful din casă. Dezvoltă astmul bronșic.

Prevenirea și combaterea poluării aerului.

Măsurile de prevenire și combatere a poluării aerului constituie o necesitate socială de mare importanță în epoca actuală. Distingem două tipuri de măsuri:

1. Măsuri legislative:

- Legea nr. 9/1973 privind protecția mediului înconjurător.

- Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sănătății populației, cuprinde sarcinile și obligațiile rețelei sanitare în acest domeniu. 3

2. Măsuri medicale. Au la bază stabilirea criteriilor privind calitatea aerului și elaborarea normelor de calitate. În stabilirea criteriilor se pleacă de la concepția că prezența în atmosferă a unor substanțe străine este inevitabilă, cunoașterea cât mai exactă a pragurilor de nocivitate reprezentând obiectul principal, și în funcție de aceasta se stabilesc normele sanitare.

Din punct de vedere al pragurilor se disting:

- Pragul efectului nul

- Pragul de incomoditate (disconfort, modificări ale mediului)

- Pragul de toxicitate sau nocivitate (modificări fiziopatologice)

- Pragul de urgență (creșterea mortalității)

Etape ce trebuie respectate în cazul îmbolnăvirilor:

1. Izolarea persoanei bolnave

2. Depistarea purtătorilor sănătoși

3. Dezinfecția aerului

4. Educația sanitară Criteriile de calitate a aerului urmăresc evitarea poluării, deci limitarea concentrațiilor din atmosferă sub pragul la care produc alterarea sănătății.

Măsuri tehnice administrative

1. Măsuri privind sursele de poluare:

a). încălzitul locuinței: - folosirea unui combustibil corespunzător - procesul de ardere să fie cât mai complet

b). transporturile feroviare, maritime și auto: - gările, depourile să fie amplasate la distanță suficientă de cartierul de locuit - întreținerea motoarelor

c). sursele industriale de poluare: - reducerea eliminărilor și amplasarea lor corectă

d). gaze și vapori: - procedee de captare și neutralizare.

2. Măsuri privind teritoriul unde sunt amplasate industriile

- amplasarea acestora la distanță mare de zonele de locuit.

Rolul aerului în răspândirea bolilor infecțioase.

Aerul joacă un rol epidemiologic important constituind calea de transmisie pentru un număr mare de agenți patogeni.

Boli infecțioase transmise pe calea aerului:

- Bolile copilăriei (rujeola, rubeola, scarlatina, varicela)

- Gripa și virozele respiratorii

Supraviețuirea în aer a germenilor patogeni depind de o serie de factori șia nume:

- Temperatura aerului

- Unicitatea aerului

- Agenți cu acțiune bacterială

- Radiațiile ultraviolete

Unii bacili au o rezistență relativ mare (bacilul COH și DIFTERIC), alții au o rezistență scăzută (VIRUSUL RUJEOLEI).

Măsurile principale pentru prevenirea și combaterea contaminării aerului sunt:

- Ventilația

- Curățenia

- Dezinfecția aerului

Clima și relația cu sănătatea

Clima este definită ca totalitatea factorilor fizici și biologici caracteristici pentru o anumită regiune și care acționează asupra omului. Ceea ce caracterizează clima sunt factorii meteorologici. În grupul mare al acestora

trebuie făcute diferențieri între noțiunile de climă și vreme.

Clima este reprezentată de suma factorilor care caractarizează din punct de vedere meteorologic un teritoriu (temperatură, precipitații, umiditate, vânt, etc). Are stabilitate foarte mare un timp și suferă modificări apreciabile.

Vremea se caractarizează în primul rând printr-o foarte mare instabilitate schimbânsu-se uneori chiar de mai multe ori pe zi. Este determinată de deplasarea unor mase de aer cu caracter meteorologic diferite (temperatură, umiditate, presiune atmosferică).

Zona polară - număr redus de boli infecțioase, dar cu forme grave

Zona temperată -sunt frecvente bolile microbiene și cele virotice, bolile reumatismale și inflamatorii și bolile cronice și degenerative.

Zona tropicală - Predomină bolile parazitare și bolile subnutriție