FORMAREA DEPRINDERILOR DE SCRIERE CORECTĂ LA ELEVII DIN CICLUL PRIMAR

1. Exerciţiul - metoda de bază în formareadeprinderilor de scriere corectă

Însuşirea corectă a limbii române presupune şi cunoaşterea codului exprimării în scris, adică a ortografiei şi a punctuaţiei. De aceea învăţarea şi aplicarea normelor de ortografie şi punctuaţie reprezintă o sarcină permanentă a fiecărui învăţător.Procesul de familiarizare a elevilor cu aceste norme este un proces complex şi de lungă durată. Aceste norme nu pot fi evitate chiar din clasa întâi, încă de la primele activităţi de scriere, cu toate că la această vârstă elevii nu învaţă gramatica pe care se sprijină normele respective de scriere. In mod treptat, elevii se familiarizează pe cale intuitivă cu unele norme de scriere. Trecând treptat de la reproducerea mecanică la înţelegerea intuitivă, elevii ajung în cele din urmă la cunoaşterea raţională, în termeni lingvistici, a regulilor generale ale scrierii ortografice. Cunoştinţele de limbă au funcţia de a confirma, de a valida învăţarea anterioară, realizată pe cale intuitivă a normelor de ortografie, precum şi aceea de a comunica reguli generale noi, care n-au putut fi însuşite în etapele precedente.După înţelegerea pe cale intuitivă sau pe baza termenilor lingvistici a normelor de ortografie şi punctuaţie, calea cea mai sigură pentru formarea deprinderilor de aplicare în practică a acestor norme o constituie exersarea lor sistematică. Ca orice deprindere, scrierea corectă se formează pe bază de exerciţii. Beldescu aprecia că: „O regulă se fixează şi intră în deprindere pe două căi: exerciţiul şi practica spontană a scrierii".Se poate afirma că principala cale care duce la formarea unor deprinderi ortografice şi de punctuaţie este exerciţiul repetat — „repetiţie est m aţe r studiorum".Exerciţiile stabilite pentru repetiţiile periodice, menite a elimina greşelile şi de a forma deprinderi corecte trebuie să fie prezentate într-o formă atractivă pentru a stimula şi a menţine interesul elevilor.Exerciţiul se impune ca o metodă ce vizează afirmarea rolului activ al elevului în procesul de învăţare, stimularea întregii activităţi a elevului şi

menţinerea într-o stare activă continuă şi de participare intensă a acestuia în toate etapele sale de asimilare: de la cea intuitivă, concretă, până la gândirea abstractă.Se pot diferenţia tipurile de exerciţii după forma şi conţinutul acţiunii şi după fenomenele de ortografie. Exerciţiile se pot efectua mai mult sau mai puţin în colectiv sau prin activitate independentă,în grupuri sau individuală.Formarea deprinderi lor de scriere corectă şi a capacităţilor de autocontrol la elevii din ciclul primarDin practica de la clasă am dedus că greşelile ortografice de punctuaţie sunt de trei tipuri:- greşeli tipice pentru întreaga clasă (apar frecvent în lucrările scrise ale întregului colectiv de elevi);- greşeli individuale (apar în lucrările scrise ale unui elev sau ale altuia din clasă)- greşeli tipice pentru diferite grupuri de elevi (grupuri stabilite după tipul de greşeli pe care le fac).Această realitate impune concluzia că greşelile de ortografie nu pot fi combătute în bloc, nici nu se poate aplica aceeaşi măsură tuturor elevilor cu care se lucrează, ci trebuie găsite forme adecvate de exerciţii aplicative şi dozarea corespunzătoare fiecărei situaţii.Prin metoda exerciţiului se pot urmări obiective ca:- stimularea şi dezvoltarea gândirii logice prin operaţiile de analiză, sinteză, comparare, identificare etc.;- dezvoltarea gândirii divergente vizând creativitatea şi originalitatea, spiritul de independenţă şi iniţiativă;- dezvoltarea exprimării conştiente, corecte, orientată spre o îmbogăţire şi nuanţare permanentă şi progresivă a limbajului; asigurarea însuşirii corecte a unor deprinderi de muncă intelectuale; consolidarea, sistematizarea pe plan mintal a cunoştinţelor şi deprinderilor însuşite, oferind posibilitatea unei stocări în memorie pe timp îndelungat a acestora;- edificarea elevilor asupra unor noţiuni, reguli şi asupra principiilor de aplicare a acestora printr-o varietate de exerciţii şi de situaţii concrete şi diverse în care apar acestea; asigurarea formării unui ritm mai rapid de lucru şi de luare a deciziilor în rezolvarea cerinţelor;- crearea posibilităţi de autocontrol şi dezvoltarea simţului de decizie în luarea hotărârilor, rezolvarea problemelor întâlnite.Pedagogia modernă distinge următoarele tipuri de exerciţii:- exerciţii de bază - de repetiţie, de consolidare;- exerciţii de recunoaştere - simpla copiere sau reproducere creatoare a unor modele;

- exerciţii structurale - pentru formarea automatismelor ortografice; exerciţii independente, de creaţie personală.În cazul exerciţiilor de recunoaştere, prin care se urmăreşte formarea deprinderilor de ortografie şi de punctuaţie, se poate face următoarea clasificare:- exerciţii de recunoaştere simplă;- exerciţii de recunoaştere şi caracterizare;- exerciţii de recunoaştere şi grupare;- exerciţii de recunoaştere şi motivare;- exercitii de recunoaştere si disociere.Trebuie menţionate, având un rol deosebit în realizarea obiectivelor menţionate .nterior şi exerciţiile cu caracter creator: - exerciţii de modificare:- exerciţii de completare;- exerciţii de exemplificare;- compuneri gramaticale.O atenţie deosebită trebuie acordată alegerii tipului de exerciţii pe care îl iplicăm la un anumit colectiv sau la un anumit individ, având în vedere în permanentă principiul activităţii şi tratării diferenţiate a elevilor. E necesar de isemenea să se aleagă exerciţiul potrivit pentru momentul respectiv din lecţie, trebuie ;ă se stabilească precis şi durata aplicării lui pentru a nu duce la monotonie sau ndepărtare de subiectul şi scopul propus iniţial şi implicit de obiectivele operaţionale îxate pentru momentul respectiv.Pentru a veni cu exemple în sprijinul celor afirmate anterior, trebuie să jrecizăm faptul că exerciţiile de recunoaştere simplă e normal să le întâlnim în activitatea copiilor de clasa întâi. Deci, acestor copii li se poate cere să recunoască dintr-o înşiruire de cuvinte pe cele care sunt formate din două, trei silabe etc.Exemple:1) Despărţiţi în silabe cuvintele următoare şi precizaţi numărul de silabe pe care îl au: rac, masă, tablă, soare, creion, cap, ou, in, elevul.2) Subliniază din textul următor cuvintele care se scriu cu „m" înainte de „p" şi „b".3) Subliniază grupurile de litere învăţate din cuvintele: ciorap, gingaş, chitară, ghiocel, seceră, mărgeluşă, pereche, ghem etc.4) Subliniaţi cu o linie substantivele cu formă de singular, iar cu două linii pe cele cu formă de plural: stradă, om, maşină, copaci, geam, elevi, şcoală, lupi, veveriţe etc.Exerciţiile de recunoaştere şi grupare după anumite criterii pot fi formulate astfel:l) Se dau cuvintele: tigru, fluture, rândunică, leu, furnică, cuc.

Dintre cuvintele date alege şi scrie în fiecare coloană a tabelului cuvintele care denumesc fiinţe asemănătoare celor din casuţă. elefant barză căsuţăAcest tip de exerciţii se poate efectua înainte de predarea substantivului.

4) Grupaţi pe două coloane cuvintele care se scriu cu „nn" şi „ii": înnora, fiinţă, a înnopta, a înnegri, fiindcă, a înnoii, fiicele, a înnoda, a înnămoli.5) Grupaţi pe trei coloane (în funcţie de gen) substantivele din textul următor: ,, Se face ziuă. Soarele începe să-sl arate razele strălucitoare, împreună eu surorile inele am plecat la muncă. Iarba e plina de rouă. Voiam să culeg bobitele argintii din iarbă, dar nu izbuteam. Apoi am cules în coşuri cireşe coapte. "Exerciţiile de recunoaştere şi motivare presupun două aspecte esenţiale:a) precizarea argumentelor pe care se întemeiază o regulă de ortografie;b) precizarea argumentelor pe care se întemeiază un fapt de ortografie concret, existent într-o situaţie dată.Desigur că precizarea argumentelor pe care se întemeiază aplicarea unei reguli de ortografie sau de punctuaţie este mai dificilă şi presupune explicaţii mai concise, uneori depăşind posibilităţile copilului, însă, de pildă, în cazul textului propus spre dictare, copilul trebuie să motiveze că linia de dialog indică începutul vorbirii unei persoane care ia parte la o convorbire:„Mama îl întreabă pe Gheorghiţă:De ce vii aşa târziu de la şcoală?Am tăcut o faptă bună, spune băiatul. Ce faptă? Se interesează mama.- Am ajutat un bătrân."De asemenea, în cazul semnului exclamării, elevul trebuie să justifice folosirea lui prin faptul că semnul exclamării se pune după o exclamare, o chemare, o poruncă, o strigare, tară a putea să folosească limbajul adecvat cum este precizat în cadru „îndreptarului ortografic, ortoepic şi de punctuaţie", pentru că elevul nu posedî noţiuni ca: „intonaţia frazei sau interjecţii vocative" etc.În cazul precizării argumentelor pe care se întemeiază un fapt ortografic concret, situaţia se poate rezolva mult mai uşor, găsindu-se explicaţii care să fie atâ la îndemâna elevului, cât şi a dascălului care trebuie să orienteze motivarea în funcţii de bagajul de cunoştinţe al copiilor. Spre exemplu, motivarea unui fapt concret d ortografie se poate face empiric sau ştiinţific. Astfel, în cazul construcţiilor c pronume proclitice, în care pronumele este urmat de un verb auxiliar şi verbul utilizc în contextul respectiv, se pot întâlni cazuri ca:

- „i-a" întrebat (pronume + verb - explicaţie gramaticală)„i-a" întrebat (se scrie cu cratimă pentru că nu are înţelesul de „a luaceva - explicaţie empirică).Indicatorii de control trebuie să fie aleşi cât mai convingător, să poată s susţină sau să combată afirmaţiile tăcute. Motivările se fac căutându-se indicatori c control, iar în exerciţiile pe cale le propunem spre rezolvare se dau explicai ştiinţifice,fie empirice:

Pronume+verb Alte situaţii (explicaţii gramaticale)

Explicaţii empirice

i-a (întâlnit)i-aui-aii-aţii-aş

ia

iauobiect direct -înţelesul de a lua ceva

i-ar da iar (conjuncţie)

iar (adverb)

- se pot înlocui cu “iarăşi”,“din nou”- implică ideea de recuperare

i-aţi (lua) laţi (adjectiv) - nu are înţelesul de a fi luat ca dimensiune

l-aş (da) laş (adjectiv sau substantiv)

- nu are înţelesul de a fi laş sau “un laş”

v-ar (recunoaşte) var (substantiv) - nu are întelesul de “var”(material de construcţie)

s-ar (duce) sar (verb) - nu are înţelesul de “a sării”

m-ai (ajutat) mai (substantiv)mai+ adjectiv (adverb)

-nu are înţeles de “luna mai” sau nu arată comparaţie şi nici ideea de repetare

mi-au (dat) miau (interjecţie) - nu e sunetul scos de pisică

ne-a (vazut)Nea (substantiv)nea (Ion) apelativnea (interjecţie)

-nu are aceste înţelesuri

ne-am (întâlnit) neam (substantiv) -nu are înţelesu de “rudă”, “origine”

Toate aceste explicaţii în cazul ortogramelor anterioare le dăm în funcţie de bagajul de cunoştinţe pe care-1 au copiii. Se va explica empiric pentru elevii din clasa a Il-a şi o parte chiar pentru clasa a IlI-a, dar se vor da explicaţii ştiinţifice, argumentate gramatical, pentru elevii din clasa a IV-a.În cazul exerciţiilor cu caracter creator se pot aplica cu mult succes exerciţiile de completare. Astfel se pot efectua exerciţii ca:1) Se cere completarea punctelor de suspensie dintr-un text (fievorbit, fie scris):„Este timp frumos, cerul s-a...... (înseninat, limpezit). Soarele s-a tăcutfoarte...... (fierbinte, strălucitor, luminos, arzător, dogoritor). Ioana şiMăria s-au dus să se plimbe pe câmpul...... (verde, întins). Ele s-aubucurat auzind cântecele frumoase ale micilor...... (păsărele etc.).Deodată cerul se întunecă, se acoperă cu nori......."Acest exerciţiu poate fi continuat de către elevi, stimulându-le capacitatea de a compune şi totodată îmbogăţindu-le limbajul.

2) Un alt tip de exerciţiu de completare poate fi organizat şi sub formă de joc, dar de fapt este o autodictare. Exerciţiul se numeşte „Cuvântul merge la locul lui".Se memorează o strofa sau o poezie de întindere mică, apoi fiecare copil primeşte un cartonaş cu un cuvânt sau semn de punctuaţie din versurile respective. Iese întâi copilul cu cartonaşul pe care este scris titlul şi după el (în ordinea textului), copiii cu cartonaşele respective. Fie că le ţin în mâini, la vedere, pentru a fi citite şi versificate de cei din clasă, fie că se aşează pe un suport.Un alt exerciţiu cu grad sporit de dificultate este şi următorul:Se dau cuvintele din prima coloană. Cu fiecare din ele se alcătuiesc

propoziţii, completând cu cuvinte la alegere. Apoi se caută o ordonare logică a propoziţiilor pentru a forma un text căruia să i se fixeze un titlu:Se dau propoziţii simple cu conţinut contrar:Se cere să se dezvolte propoziţii pe cât posibil, cu expresii plastic unoscute din lecturile anterioare, sati create de ei. Se poate lucra în colectiv . rima grupă de propoziţii, apoi individual. Propoziţiile se vor transforma în:

Cuvintele Propoziţii nr. de ordine

Soarele Soarele străluceşte 3

Senin Cerul e senin 2

A nins Nu a nins mult timp 1

Reverse Râurile au început să se reverse

4

Verde Iarba verde a răsărit 6

Vara Vara este încă departe 8

Primăvara Primăvara a venit 5

Semănat Agricultorii au semănat pe câmp

7

Se dau propoziţii simple cu conţinut contrar:Afara e ger. 1. Afară e caldBate vântul 2. Vântul s-a opritCopilul plange. 3. Copilul râdeE trist. 4. E vesel

Se cere să se dezvolte propoziţii pe cât posibil, cu expresi plastice, cunoscute din lecturile anterioare, sau create de ei. Se poate lucra în colectiv la prima grupa de propoziţii, apoi individual. Propoziţiile se pot transforma în:

1. Afară este un ger cumplit.2. Bate vântul cu furie oarbă.3. Copilul plânge cu lacrimi amare.E trist ca o pădure pustiită de vânturi.

5) Exerciţii creatoare de completare care se pot aplica în cazul formării cuvintelor date:a) Adăugaţi două silabe la silaba de început „sa" şi formează cât mai multe cuvinte: sa-lu-ta; sa-la-ta; sa-co-şa etc. Se poate complica cerând să se adauge trei silabe şi să se alcătuiască propoziţii cu cuvintele obţinute pentru a verifica logica cuvintelor formate.b) Adăugaţi o silabă silabelor „di-ţă" şi formaţi mai multe cuvinte: co-di-ţa; bun-di-ţa; lă-di-ţa; mlă-di-ţa etc.c) Găsiţi cât mai multe cuvinte terminate în „...". De exemplu, în silaba „zit", cum ar fi: înverzit, tranzit, împânzit etc.6) Se poate folosi ca joc şi triunghiul substantivelor pentru scrierea pluralului articulat şi nearticulat:

nişte(...) toţi(...)

copil

Copiaţi propoziţiile de mai jos şi puneţi semnele de punctuaţie:a) Ionel merge la bunica Db) Bunica face prăjituri Dc) Ce face bunica Dd) Dă-mi, te rog, o prăjitură De) Ce prăjitură bună D

In cazul exercitiilor de modificare, intervenţia creatoare a copilului trebuie şi se cere să fie optimă. Spre exemplu, se pot folosi exerciţiile:a) Să se pună termenul contrar cuvintelor date: cald(frig, rece); uscat(ud, umed); vesel(trist, indispus, nemulţumit, nefericit).b) Să scrie forma de singular a cuvintelor: alei (alee); idei (idee) etc.c) Să transforme substantivele în verbe: nod - a înnoda; noapte - a înnopta etc.d) Pentru consolidarea deprinderii de scriere corectă a pluralului articulat şi nearticulat al substantivelor se poate folosi exerciţiul:

plopi - (toţi) plopii nişte cazangii - (toţi) cazangiii

fii - (toţi) fiii geamgii - (toţi) geamgiii

codri — (toţi) codrii tinichigii — (toţi) tinichigiii

e) Tot în acest tip de exerciţii se includ şi exerciţiile de fluenţă a asociaţiilor prin transformarea unei expresii obiectual-concrete în expresii stilistice. Exemplu: „s-a încins puternic" se transformă de către elevi (conduşi prin dialog euristic, sau independent) în metaforele:

S-a încinsO luptă pe viaţă şi pe moarte

La faţă de mânie.

Pământul de arşiţa soarelui

În cazul exerciţiilor de exemplificare sau de caracterizare a unei reguli sau a unei situaţii ortografice se pot folosi exerciţii de tipul:a) Formaţi propoziţii simple!propoziţii dezvoltate! (sau dezvoltaţi propoziţia simplă anterioară!)b) Daţi exemple de substantive comune şi proprii şi motivaţi scrierea lor!c) Daţi exemple de substantive proprii compuse şi motivaţi scrierea lor!d) Daţi exemple de propoziţii în care să apară ortogramele: i-ar; ne-am; i-a. Motivaţi scrierea lor! (Se poate complica exerciţiul, dând exemple în propoziţii pentru scrierea lor tară cratimă).

Compunerile gramaticale se constituie ca o formă aparte a exerciţiilor creatoare, în elaborarea acestui tip de compuneri, condiţia esenţială este ca subiectul compunerii să ceară în mod firesc întrebuinţarea unor forme gramaticale, ortografice sau de punctuaţie dinainte stabilite, în acest sens se poate cere copiilor să folosească cât mai multe ortograme, dar obligatoriu ortogramele: s-au, s-a, i-a, i-au, ne-am, într-o compunere cu titlul „în livadă".Sau se poate cere redactarea unei compuneri cu titlul „Disputa" în care să li se dea începutul compunerii, iar ei să o continue folosind linia de dialog, semnul exclamării, al întrebării, punctele de suspensie etc.

Introducerea poate fi:„E pauză. Pe terenul de sport s-au adunat mai mulţi copii. Andrei propune să se joace fotbal cu mingea lui cea roşie, dar Cosmin nu e de acord şi li spune:... "

Tot în cadrul unei compuneri gramaticale se pot exersa cuvinte care se scriu cu consoane sau vocale duble (alee, idee, zoologică, înnămolit, înnegrit, fiindcă), compunerea având titlul „La plimbare".Se mai pot alcătui compuneri în care să se exerseze scrierea substantivelor proprii simple sau compuse, compunerile putând avea drept titluri: „în excursie prin judeţ", „Călătorie imaginară pe harta ţării", „Călătorie imaginară prin univers", „La revedere, Făt - Frumos!" etc.Compunerile prin care se urmăreşte folosirea virgulei, a celor două puncte, scrierea cu „â", sau a adjectivelor cu valoare stilistică, pot avea titluri ca: „Munţii, grânele, apele vorbesc", „Virtuţile recunoscute ale poporului român" etc.Plăcute copiilor sunt şi „poveştile gramaticale" tot ca o variantă a exerciţiilor menţionate anterior, în cazul lor se dau mai multe soluţii unei cerinţe formulate anterior ca o povestire, dar printre soluţiile propuse sunt şi greşeli pe care ei trebuie să le sesizeze. Se poate alcătui un text în felul următor:„Între elevii clasei a IlI-a C s-a organizat un concurs cu tema „ Cine răspunde corect?". Printre cerinţele puse a fost şi următoarea: „Scrieţi o propoziţie simplă care să aibă subiect multiplu exprimat prin substantive proprii şi predicat a cărui acţiune să se petreacă în viitor". Copiii au răspuns astfel:1) Ana, Măria şi Viorel vor învăţa lecţiile.2) Ion şi Claudia învaţă.3) Sorin, Vasile şi Gheorghe vor învăţa, (etc.)

Care propoziţie îndeplineşte toate cerinţele? De ce? Spuneţi ce s-a greşit în celelalte exemple?Un loc aparte îl deţine şi copierea în formarea unor deprinderi corecte de scriere. Trebuie menţionat faptul că acest tip de exerciţiu se foloseşte cu rezultate bune încă din clasa întâi, când elevilor li poate cere să copieze cuvinte, propoziţii sau fragmente din texte, prin care se urmăreşte însuşirea mai profundă a unei anumite probleme gramaticale. Spre exemplu, copilul, pe lângă efortul fizic depus în actul scrierii, efortul vizual, este pus în situaţia de a discerne problema respectivă, de a o selecta. Aceasta se întâmplă în cazul unui text din care li se cere să copieze cuvintele sau propoziţiile care conţin grupurile de litere învăţate, sau să copieze cuvintele care se scriu cu majusculă şi, eventual, complicând cerinţele, să alcătuiască propoziţii cu acestea. De obicei, aceste copieri le folosim în clasa întâi, iar la clasa a Il-a şi a 111-a, se poate da drept activitate diferenţiată pentru cei cu un nivel mai redus la învăţătură, copieri ce vor cuprinde problemele de ortografie sau de punctuaţie la care sunt dificultăţi. De exemplu, unui copil care nu respectă

aşezarea în pagină a liniei de dialog şi a alineatului, i se va cere să copieze astfel de texte pentru remedierea, înlăturarea greşelilor anterioare. Sau, în cazul în care un copil nu şi-a însuşit scrierea cuvintelor cu cratimă, i se poate cere să copieze din textele din manual propoziţiile care conţin aceste situaţii. Orice sarcină de copiere pe care copilul a efectuat-o, e necesar să fie corectată, controlată imediat pentru a evita repetarea greşelilor. Nu trebuie depăşite anumite limite (cantitate, dificultate) în cadrul copierilor propuse pentru a putea să ne realizăm obiectivele propuse până în cele mai mici secvenţe (de la estetica scrisului până la corectitudinea gramaticală).O urmare logică a acestor copieri, sunt exerciţiile de dictare şi autodictare. O cerinţă esenţială a dictărilor este aceea de a fi corectate imediat, explicate, motivate, ca apoi, cu elementele folosite greşit, să se efectueze exerciţii de remediere, de înlăturare a acestora. Nu avem voie să trecem rapid, doar cu observaţii teoretice, peste problemele apărute, ci suntem obligaţi să reluăm practic, în cât mai multe situaţii corecte de aplicare a acestora, altfel va fi o muncă superficială care nu va da roade pozitive.Prin dictări putem fie să consolidăm anumite priceperi sau deprinderi, fie să le verificăm, sau să le controlăm gradul de automatizare şi de conştientizare în activitatea practică. Important este să alegem textul pentru dictare cu mare atenţie, să fie inteligibil, fără echivoc, să gradăm numărul şi nivelul dificultăţilor, să hotărâm dimensiunile materialului dictat şi reglăm ritmul dictării. La corectarea dictărilor, elevii trebuie să participe nemijlocit, venind cu argumente pentru sau împotriva unui fapt de scriere. Dictările se vor da ori de câte ori este necesar şi trebuie să stabilim cu copiii de la început că ele sunt efectuate nu pentru a sancţiona greşelile, ci pentru a le depista şi a le elimina.Toate aceste modalităţi ce se vor utiliza în procesul de formare a automatismelor ortografice trebuie să îndeplinească anumite cerinţe:- problemele propuse spre rezolvare prin exerciţiile date, să fie în concordanţă cu nivelul şi cantitatea cunoştinţelor dobândite;- enunţurile exerciţiilor să fie formulate clar şi precis;- să fie efectuat fiecare exerciţiu gradat, individualizat şi controlat cu multă atenţie;- să fie efectuat în momentul optim al lecţiei pentru a obţine maximum de eficienţă;conţinutul şi forma exerciţiilor să fie variate, atrăgătoare, interesante, pentru a stimula atenţia şi spiritul de iniţiativă, de cunoaştere şi creativitate.

II.2 Tipuri de exerciţii cu un grad sporit de eficienţă în învăţarea scrierii corecte

a) Exerciţii de scriere corectă folosite în perioada pregramaticală:

1. Folosiţi cuvintele în care să se găsească „m" înainte de „b" sau „p" după modelul dat:blând - a îmblânzi proaspăt - a împrospătabaia - a îmbăia pădure - .................boboc - .......... pachet - .................bun - ............ prieten - ................bujor - ............ puşca - ..................

Formaţi cuvinte care se scriu cu doi „n" de la cuvintele:nor - înnora nebun - .........nămol - ........ negură- ..........noapte - .......... nou - .............

3. Scrieţi exemple asemănătoare după modelul:

Am cercei Nu am cercei N-am cerceiAi pix Nu ai pix N-ai pixAre stilou .............. ............Au caiete .............. .............Aveţi jucării ............... ...............Completaţi coloana din dreapta pentru model:Azi Ierise duce s-a dusse joacă .........se urcă ..........se gândeşte ............se îmbracă ............se loveşte ............

înlocuieşte cuvântul „ia" cu altele potrivite ca înţeles:Mama i-a dat Corinei bani să ia (cumpere) pâine.

Bunica i-a spus lui Ionel să ia (să se urce în) tren. Tata ia portocale pentru că i-a cerut Radu. Învăţătoarea i-a explicat de unde să ia creta.

b) Exerciţii de recunoaştere şi analiză a părţilor de vorbire:

Subliniaţi substantivele şi completaţi tabelul:

Substantivul Felul Numărul Genul Funcţia şi propoziţia

Petru pleacă la plimbare cu Cornel. Ei se îndreaptă spre dealul înverzit. Se joacă la umbra copacilor, îi îmbată parfumul florilor abia îmbobocite.

2) Găsiţi cât mai multe adjective pentru următoarele substantive:pădure - verde, densă, înfrunzită, răcoroasă,vânt -.............................................păsări -...........................................zăpadă -..........................................soarele -..........................................

Recunoaşte adjectivele şi completează tabelul:

Adjectiv Substantivul a cărui însuşire o expprimă

„Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel, Unde cură-n vale un râu mititel, Plânge şi suspină tânăra domniţă, Dulce şi suavă ca o garofiţă;"Bolintineanu - „Mama lui Ştefan cel Mare"Scrieţi după dictare textul următor. Recunoaşteţi pronumele şi explicaţi, folosirea liniuţei de unire:

„Şarpe, tu mi-ai cerut prietenia şi eu ţi-am dat-o. M-am luptat cu primejdia şi am ieşit cu bine la uscat. Fă-mi şi tu hatârul acum dă-te jos, ca să ne măsurăm..."

Transformaţi textul de mai jos, trecând verbele de la timpul trecut la viitor:„Ele au plecat de la casa bunicilor şi au intrat adânc în pădure. Au văzut cum se lasă întunericul greu. Au început să plângă. S-au oprit în loc să se orienteze. Au continuat drumul, dar nu le-a fost uşor."La gramatică orice exerciţiu poate fi însoţit de unele sarcini problemă pe care elevul să le rezolve. Deoarece în manualele pentru clasele a III-a şi a IV-a, numărul exerciţiilor de acest fel este redus, voi prezenta câteva sarcini problemă cuprinse în exerciţii:a) Alcătuiţi propoziţii în care subiectul să fie ultimul şi să conţină mai multe cuvinte.b) Alcătuiţi propoziţii care să înceapă cu predicatulc) Alcătuiţi câte două propoziţii cu fiecare din cuvintele date, astfel încât să fie părţi de vorbire diferite: poartă, sare, car, perie, mână, gem, apă.Exemplu: Mama intră pe poartă.Tata poartă un costum nou.d) Construiţi o propoziţie dezvoltată în care să fie trei substantive:- unul cu funcţie de subiect;- unul să ajute la formarea predicatului- unul să aibă funcţia de complementScrieţi propoziţii în care să se găsească:- adjectivul nouă- pronumele nouă- numeralul nouă- adjectivul noi- pronumele noi- substantivul vii- adjectivul viiverbul viiAceste exerciţii solicită într-un grad mai înalt gândirea elevilor şi angajează mai intens procesele de analiză şi sinteză, rezolvarea lor ducând la o însuşire conştientă a noţiunilor gramaticale înlăturând pericolul memorării mecanice.

c) Exerciţii de recunoaştere, completare şi exemplificare a părţilor depropoziţie

Subliniaţi subiectele din propoziţiile de mai jos:

Soarele a acoperit câmpia. Copilul aleargă la pajişte. Visau ţăranii la adierea vântului de primăvară. Spicele de grâu nu mai mişcă. La marginea satului se văd căruţele.

Subliniaţi predicatele din strofa următoare:„Gura fac cât roata moriiSi de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gâlcevescVrăbii gureşe, când norii Ploi vestesc."G. Coşbuc - „Iarna pe uliţă"

3. Completaţi propoziţiile de mai jos cu subiectele potrivite:

...........merg la şcoală.................le-a explicat o lecţie nouă. Pe bănci...........stauînchise...................deschid caietele...............scriu o temă nouă.

Scrieţi în locul punctelor predicatele potrivite:în pădure.........toamna. Crengile copacilor.......goale. Cântecul păsărilornu......... Veveriţele harnice......de zor. Ursul.........în bârlog. Numailupul........după pradă.Prin aceste ultime două genuri de exerciţii se consolidează şi cunoştinţele despre acordul substantivului cu predicatul.

Subliniaţi atributele şi alcătuiţi cu ele alte propoziţii:Când pădurarul a adus-o din codrul des, era un pui mic şi fricos. Cu ochii mari şi umezi se uita la noi.

11.3 Jocul didactic şi utilizarea acestuia în formarea deprinderilor scriere corectă

Din multiplele modalităţi de activitate didactică utilizate, o valoare aparte o are jocul. Jocul, în special cel didactic, angajează cele mai intime operaţii ale raţiunii şi afectului, având un deosebit rol formativ şi educativ.Procesele intelectuale declanşate de joc, în special cele ale gândirii, au darul de a-i conduce pe elevi în a afla, a descoperi unele adevăruri noi pentru ei,

cu o oarecare uşurinţă, pe fondul angajării, doar în aparenţă, a unui efort mai mic şi mai ales în condiţiile unor satisfacţii evidente.Jocul didactic poate fi utilizat ca o tehnică atractivă de explorare a realităţii, de explorare a unor noţiuni abstracte pe o cale mai accesibilă. „Strategia jocului este în esenţă o strategie euristică"."În joc, elevul se găseşte „în situaţia de actor, de protagonist şi nu de spectator, ceea ce corespunde foarte bine dinamismul gândirii, imaginaţiei şi vieţii lui afective, unei trebuinţe interioare de acţiune şi afirmare".

Astfel,...jucându-se, copiii să reuşească să asimileze realităţile intelectuale care, fără acestea rămân exterioare inteligenţei copilului";'Fiind vorba de forme de activitate cu valenţe multiple, care fac parte integrantă din lecţie, este necesar să li dea un conţinut şi o formă care să asigure tocmai integritatea lor organică în activitatea dominantă a fiecărei lecţii.Am putea clasifica (cu o doză mare de arbitrare) jocurile astfel:A. Jocuri destinate cu precădere analizei fonetice a cuvintelor, sesizării şipronunţării corecte a sunetelor, diftongilor limbii noastre, despărţirii cuvintelorîn silabe.În acest sens, la clasă am folosit jocuri cum sunt: „Spune mai departe",„Jocul silabelor", „Completează cuvântul", „Unde se găseşte sunetul ?", acestejocuri contribuind la dezvoltarea auzului fonematic, la exersarea corectă asunetelor, atât în mod izolat cât şi în cuvinte. Pentru exersarea rostiriiprelungite a unor sunete (a,e,i,o,u,s,z,r) se pot utiliza jocurile „De-a trenul",„Albinele" etc.Un joc deosebit de atractiv şi eficient utilizat în cazul despărţiriicuvintelor în silabe este şi următorul: fiecare elev primeşte o fişă individuală pecare o completează după enunţul:1) Completaţi căsuţele libere cu cuvintele obţinute din gruparea silabelor în direcţia indicată de săgeţi.2) Indicaţi prin săgeţi alte variante posibile de formare de cuvinte.3) Cu ajutorul cuvintelor obţinute alcătuiţi propoziţii. ipa ra tara ma

sa la

Sub figură, elevul va scrie propoziţiile pe care le va alcătui cu cuvintele din căsuţe, dar şi cu cele găsite în partea stângă prin săgeţi. Astfel vom verifica logica cuvintelor obţinute, gradul lor de recunoaştere şi puterea elevilor de a le folosi în contexte diferite.

Un alt joc care se poate desfăşura tot pe fişe cere:1) Despărţiţi în silabe cuvintele din propoziţia următoare şi scrieti-le în cerculeţe!

Cu silabele obţinute formaţi alte cuvinte!a) Cosmina cântă la vioară

b) mi-oa-ra cos-tami-ta na-rami-la vi-rami-ra oa-rami-na oa-laUn joc care premerge jocurile de rebus şi care atrage copiii este şi următorul: „Ce cuvinte obţineţi prin adăugarea unei litere înaintea cuvântului nou format?".Desfăşurarea jocului: se dă o literă, spre exemplu litera „c".a) Punând o literă înaintea literei "c" obţineţi denumirea unei unelte de cusut: ac.b) Punând încă o literă înaintea cuvântului nou format obţineţi numele unui animal de apă: racc) Punând încă o literă înaintea acestui cuvânt obţineţi denumirea unui obiect care sprijină viţa-de-vie sau orice plantă agăţătoare: aracd) Punând încă o literă înaintea acestui nou cuvânt obţineţi denumirea unui instrument de scărmănat lâna: darac.O variantă mai simplă a acestui joc poate fi: „Formaţi cuvinte noi prin adăugarea unui sunet în faţa cuvintelor":

ura inmura fingura ţinsura linjura plin

B. Jocuri care contribuie la îmbogăţirea vocabularului activ al elevilor, la pătrunderea sensului corect al unor cuvinte uzuale, a unor figuri de stil şi la utilizarea corespunzătoare a lor în vorbirea curentă.

Trebuie ştiut faptul că în jocul didactic, divertismentul nu e un scop în sine, ci numai un mijloc de stimulare a energiilor cognitive. Jocurile copiilor devin metoda de instruire în cazul în care ele capătă o organizare şi se succed în ordinea implicată de logica cunoaşterii şi a învăţării.Pentru îmbogăţirea vocabularului am folosit şi jocul „Razele soarelui": în punctul din mijloc unde se întâlnesc razele soarelui, se fixează o literă din alfabet şi începând cu ea, elevii construiesc cuvinte, aleg jetonul respectiv şi-1 fixează la tablă pe una din razele soarelui (se poate juca şi fără jetoane, scriindu-se cuvintele în număr cât mai mare, apoi se pot alcătui propoziţii cu ele, fie oral, fie în scris).Sub formă de joc putem să le prezentăm un tablou de iarnă şi în timp limitat să observe tabloul şi să denumească obiectele pe care le văd în tablou şi apoi să le găsească sinonimele: după ce s-au verificat sinonimele, se cere - să alcătuiască un scurt text în care să folosească aceste cuvinte şi să dea un titlu textului.Deci, ei vor putea găsi:zăpadă (omăt,nea)copii (prunci, puradei, plozi, pui)cărare (potecă, drumeag etc.)Deoarece cuvintele constituie materialul de construcţie al propoziţiilor, vocabularul trebuie îmbogăţit şi consolidat permanent sistematic. In acest sens, astfel de jocuri pot fi:Completarea unor cuvinte după primul sau ultimul sunet dat: b (banca, bunica etc.) d (gard, pod etc.)La clasele a III-a şi a IV-a se pot da litere în loc de sunete. Jocuri de acest tip se propun în special celor ce fac omisiuni de litere dintr-un cuvânt sau a literelor finale.- completarea începutului sau sfârşitul unor cuvinte după prefixele sau sufixele date (este: muncitoreşte etc.; dez: dezbrăcat, dezrădăcinat etc.);înlocuirea unor sunete sau litere în cuvinte date în aşa fel încât să obţinem noi cuvinte (mare, tare, care, sare, zare, pare etc.)C. Jocuri destinate însuşirii flexiunilor nominale şi verbale, respectiv formării la elevi a deprinderilor de a folosi corect substantivul în toate cazurile şi în special la genitiv şi dativ, de a acorda adjectivul în gen, număr şi caz cu substantivul, de a folosi corect numeralele, oral şi scris. în acest

sens se poate aplica jocul următor: „Completează cu silabele potrivite pentru a obţine":ne (substantiv)

ve de (verb)

sel (adjectiv)

În etapa pregramaticală copiii se familiarizează cu forme corecte, cu o exprimare corectă, folosind jocuri prin care se vizează folosirea corectă a substantivelor în cazurile genitiv, dativ sau acuzativ; spre exemplu, jocul „Un tăciune şi-un cărbune".

D. Jocuri destinate construcţiei corecte a propoziţiei şi frazei, în scopul utilizării corespunzătoare a topicii limbii române, a semnelor ortografice.

La clasă am aplicat „Jocul ortogramelor" în modul următor: fiecare elev dintr-o echipă primeşte un jeton cu o ortogramă. La semnul de începere, fiecare copil alcătuieşte o propoziţie cu ortogramă dată. Imediat o expediază elevului următor din echipă. Jocul se desfăşoară fie liber, când jetonul de la primul elev ajunge la ultimul elev, fie în timp limitat. Fiecare fişă este evaluată, apoi ortogramele care au fost scrise greşit se vor relua prin exerciţii cu întreaga clasă pentru corectarea greşelilor făcute. Va câştiga echipa cu cele mai puţine greşeli.Un alt joc ce vizează semnele de punctuaţie este „ Completaţi textul!". Pe tablă se află un text scris fără semnele de punctuaţie respective. Aceasta se poate face ori în ştafetă, ori că fiecare transcrie pe caietul său textul respectiv, completând individual semnele de punctuaţie, în acest caz se poate organiza sub formă de concurs, acordându-li-se un timp limită şi se poate face o ierarhie în funcţie de numărul greşelilor.Verificarea celor scrise individual se poate face fie frontal (fiecare autocorectându-se), dar se poate face de către învăţător ( pentru flecare în parte). Se vor discuta problemele de punctuaţie unde s-au întâmpinat greutăţi şi se vor efectua exerciţii pentru rezolvarea problemelor.

E. Jocuri destinate formării deprinderii de exprimare nuanţată, de vorbire expresivă.

În această privinţă, util este jocul „ Cine gândeşte mai frumos?", joc în care li se oferă copiilor cuvinte ca: brad, pachete, daruri, oameni, ghirlande, apoi li se cere săalcătuiască un scurt text căruia să i se stabilească şi un titlu adecvat conţinutului.Copii au libertatea de a întregi textul şi cu alte propoziţii pentru care nu li s-a oferit suport lingvistic.Prin acest tip de joc se urmăreşte grija pentru cizelarea exprimării, iar prin scrierea propoziţiilor se urmăresc mai multe obiective ca: aşezarea în pagină a textului, scrierea cu majusculă, folosirea semnelor de punctuaţie şi de ortografie, scrierea cu doi „i" etc.Un alt tip de joc prin care se vizează o căutare şi o selecţie minuţioasă, care dezvoltă capacitatea de analiză şi comparare şi deprinderea de cizelare fină a expresiilor, este şi acela prin care se cere denumirea obiectelor cărora li se adresează şi li se potrivesc două sau mai multe însuşiri: „moale şi pufos"; cald şi duios"; „rece şi ascuţit"etc.

Fireşte, cu cât numărul atributelor creşte, cu atât jocul devine mai dificil, întrucât obiectele care întrunesc toate calităţile date, sunt mai puţine.Prin aceste jocuri copiii descoperă diferite semnificaţii ale aceluiaşi cuvânt. De pildă, cuvântul „întunecat" are alte nuanţe în combinaţie cu diferite cuvinte: „culoare", „cer", „zi" decât în contextul „om întunecat", „zâmbet întunecat".Jocul se poate amplifica prin înlocuirea termenului respectiv cu alte cuvinte. Astfel, „o zi întunecată" poate fi şi ploioasă, înnorată, apăsătoare, tristă, sumbră", dar se face diferenţa dintre „om întunecat", care poate fi sumbru, trist, încruntat, distant, închis, epitete care nu pot sta alături de cuvântul „zi". Astfel se deschide calea spre jocul de sinonime, antonime, omonime, care conferă limbajului nu numai bogăţie şi varietate, dar şi sensibilitate şi expresivitate. Pentru susţinerea la clasă a acestor jocuri se pot folosi coloane de cuvinte pe care să le completeze cu sinonime, antonime sau omonime ca:

sinonime:

praf (pulbere, colb)a zice (a spune, a grăbi, a vorbi, a cuvânta)ademenitor (atrăgător, îmbietor, tentant)

antonime

cinstit - necinstit bun - rău tot — nimic harnic - leneş jos - sus departe – aproape

omonime: (să indice şi pluralul)

cursă (alergare) - cursă (capcană) - plural: cursemasă (mobilă) - masă (mulţime)plural: mese - plural: masebroască (de la uşă) - broască (animal) - plural: broaşte

Exemple de alte jocuri didactice:............................