unicef · formare a personalului didactic pentru dezvoltarea competenţelor de observare/identificare a copiilor traumatizaţi şi de intervenţie primară pentru ameliorarea situaţiei

unice

f

CRIPS UNICEF

Proiectul de formare a personalului didactic din comunităţi afectate de inundaţii

Profesori-copii-comunitate:

Împreună

pentru ameliorarea şi prevenirea

efectelor psihice ale inundaţiilor

Bucureşti 2009

Lucrarea a fost realizată de Centrul de Resurse şi Informare pentru Profesiuni Sociale CRIPS în cadrul Proiectului de formare a personalului

didactic din comunităţi afectate de inundaţii finanţat de UNICEF Echipa CRIPS responsabilă cu realizarea lucrării: Aurora TOEA - manager proiect; Cristina POPESCU – consultant; Mirela TURCU – consultant. Coordonator din partea UNICEF – Eugen Crai Consultanţi locali şi formatori: Gicu ANTOHI (DGASPC Bacău); Felicia MIHAI (DGASPC Botoşani); Alina SAVA (ADPS Iaşi); Mioara TĂNASE (DGASPC Maramureş); Eugen SIMION (DGASPC Neamţ); Loredana CORDUNEANU (DGASPC Suceava); Gabriela VERENCIUC (ISU Botoşani) La realizarea ghidului au contribuit cei 49 de participanţi la cursul de formare a cadrelor didactice din comunităţi afectate de inundaţii: Isop Carmen Mariana, Stanciu Mihaela, Stoica Marinela, Moisa Adina Crăiţa, Colibaba Marcel, Antochi Georgeta, Irimescu Marcel, Muntean Elena, Creţu Marinela Carmen, Cuciureanu Gavril, Juravlea Crisantema, Buzilă Valeria, Ionesi Traian, Anton Mihai, Juravle I. Elena, Zaremba Daniela, Dariciuc Sonia Maria, Cîrdei Rodica, Ceica Cristina Luminiţa, Ştefan Marinel, Vatamaniuc Iuliana, Mihăeş Teodora, Maftei Elena, Pavel Daniela, Ursu Roxana, Otic Roxana, Pârvu Rodica, Uncrop Maria, Tărâţă Cristina Mihaela, Mihaica Iulia, Antohi Cristina, Chindriş Anuţa, Oncia Veronica, Tudic Mihai, Macioca Miroslav, Coroian Augustin, Oniujec Liuba, Horj Iuliana, Bocicorec- Martiş Maria, Ileş Viorica, Marza Maria, Simion Florin, Pop Anişoara, Şomcutean Mircea, Sîrghi Simona, Simion Laura, Sandu Laura Liliana, Bud Vasile, Puicar Maria. Lucrarea include desene şi compuneri ale copiilor, realizate în activităţile practice din şcolile participante la proiect. Multe din aceste creaţii – inclusiv desenele de pe coperţi - sunt anonime. Îi felicităm pe toţi copiii care ne-au făcut părtaşi la gândurile şi sentimentele lor. Mulţumiri deosebite Inspectoratelor Şcolare Judeţene şi Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din judeţele Bacău, Botoşani, Iaşi, Maramureş, Neamţ şi Suceava.

CUPRINS

I. Introducere – prezentarea proiectului şi a rezultatelor generale 5

II. Evaluarea rapidă a situaţiei copiilor din comunităţi afectate de

inundaţii 10

III. Repere privind stresul post-traumatic: simptomatologie şi metode

primare de intervenţie pentru atenuarea efectelor asupra copiilor 34

IV. Din experienţele practice ale proiectului 45

• Judeţul Bacău 45

• Judeţul Botoşani 47

• Judeţul Iaşi 49

• Judeţul Neamţ 50

• Judeţul Suceava 53

• Judeţul Maramureş 59

V. Argument pentru proiect: Copiii povestesc... 66

Profesori-copii-comunitate: Împreună pentru ameliorarea şi prevenirea efectelor psihice ale inundaţiilor

5

I. Introducere – prezentarea proiectului şi a rezultatelor generale

„Pământul a fost răscolit şi era să-mi pierd chiar rădăcinile” Florin, 9 ani

„Mamă, iar am visat că vine apa mare şi că mă înec”

Alice, 8 ani

„A fost cel mai urât moment din viaţa mea, nu aş vrea să se mai întâmple niciodată” Irina, 12 ani

Copiii din comunităţile afectate de inundaţii sunt copii vulnerabili, care au trecut prin experienţe de viaţă dramatice. Efectele inundaţiilor se resimt la nivelul familiilor şi în principalla nivelul copiilor, nu doar pe plan socio-economic, ci şi pe plan psihologic: majoritatea copiilor afectaţi de dezastre naturale au nevoie de consiliere şi suport specializat. Însă în mediul rural se remarcă lipsa serviciilor specializate şi a specialiştilor în consiliere şi psihoterapie, iar şcoala rămâne instituţia comunitară cheie aflată în relaţie cu copilul şi familia care ar putea să aibă un rol în ameliorarea acestor probleme.

În acest context, „Proiectului de formare a personalului didactic din comunităţi afectate de inundaţii”, proiect finanţat de către UNICEF şi implementat de CRIPS, a urmărit îmbunătăţirea situaţiei copiilor afectaţi psihologic de inundaţii din 48 de comunităţi din judeţele Neamţ, Bacău, Botoşani, Suceava, Iaşi şi Maramureş. Proiectul a avut următoarele obiective operaţionale:

O1: Evaluarea situaţiei copiilor din localităţile afectate de inundaţii şi a capacităţii şcolii de a-i ajuta în ameliorarea efectelor calamitaţii asupra stării psihice a copiilor. O2: Elaborarea unui model de curs pentru directorii de şcoală, bazat pe rezultatele evaluării. O3: Creşterea competenţelor a cadrelor didactice din 48 de şcoli în acordarea de suport copiilor afectaţi de inundaţii.

Activităţile s-au derulat conform următoarelor axe: - Axa 1: Evaluare rapidă a situaţiei copiilor afectaţi de inundaţii – din perspectiva nevoilor de formare a personalului didactic pentru dezvoltarea competenţelor de observare/identificare a copiilor traumatizaţi şi de intervenţie primară pentru ameliorarea situaţiei. - Axa 2: Elaborare model de curs pentru directorii de şcoală – curriculum şi suport de curs. Pregătirea echipei de formatori. - Axa 3: Organizarea cursurilor pentru directorii de şcoală - 2 serii de cursuri, pe următoarea structura modulară

- Modulul 1 – 2 zile - Activităţi practice în şcoală - Modulul 2 - 2 zile - Activităţi practice în comunitate.

Proiectul şi-a propus şi a reuşit să contribuie la o schimbare de atitudine în mediul şcolar: cadrele didactice şi-au îmbunătăţit competenţele în identificarea şi recunoaşterea problemelor copiilor, în comunicarea cu părinţii şi cu copilul şi în relaţionarea cu specialiştii pentru referirea cazurilor mai complexe. Formarea a avut şi un impact de mobilizare comunitară – profesorii participanţi la curs au fost încurajaţi să identifice şi să valorizeze resursele comunităţii, să colaboreze cu autorităţile locale şi cu specialiştii din Direcţiile Judeţene de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Această broşură include câteva din rezultatele Proiectului de formare a personalului didactic din comunităţi afectate de inundaţii – studiul de evaluare rapidă a situaţiei copiilor, o selecţie din suportul de curs şi o prezentare a activităţilor practice realizate de profesori în şcolile şi


6

comunităţile lor. Astfel, despre rezultatele proiectului „vor vorbi” mai concludent cei care au fost în centrul experienţelor practice din comunităţi – cadre didactice, copii, părinţi, simpli cetăţeni. Lor le dedicăm de fapt cea mai mare parte a lucrării, mărturisind cât de dificilă a fost selecţia materialelor, a desenelor şi eseurilor sau poeziilor copiilor, a opiniilor profesorilor şi învăţătorilor. Portofoliile celor 49 de participanţi la cursul nostru sunt o adevărată bogăţie de informaţii, de experienţe didactice şi umane, de sensibilitate şi frumuseţe. Nimic nu poate ilustra mai bine suferinţa în faţa dezastrului natural decât un desen de copil. Sursa de optimism pentru o lume mai bună, cu respect faţă de apă şi grijă faţă de natură, tot în desenele copiilor o găsim frumos exprimată. Şi ne bucurăm că prin editarea acestei lucrări putem face vizibile astfel de trăiri şi viziuni ale copiilor. Desenele lor spun mai mult decât cuvintele. Echipa CRIPS a avut ocazia să cunoască, în acest proiect, un grup de profesori, învăţători şi educatori dedicaţi profesiei şi copiilor, animaţi de dorinţa de a ajuta, de a se implica, de a schimba în bine viaţa şcolii şi a comunităţii. Am colaborat la nivel local cu şase consultanţi din cadrul Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, profesionişti competenţi şi devotaţi. Ne-am bucurat de un excelent parteneriat cu Inspectoratele şcolare Judeţene şi cu specialişti de la ISU. Toate aceste „resurse umane” care au format reţeaua proiectului, merită felicitările şi mulţumirile noastre sincere. Nu a fost un proiect uşor, fiindcă nu este uşor să abordezi un subiect atât de sensibil şi cu adâncă suferinţă umană. Dar a fost foarte interesant să lucrăm împreună şi să ajungem la concluzia că există soluţii de ameliorare a suferinţei. Soluţiile se găsesc tot ÎMPREUNĂ, atât în reţeaua de profesionişti care schimbă informaţii şi experienţe, dar mai ales acolo, la nivel comunitar, unde ÎMPREUNĂ presupune un mod de viaţă cotidian şi de perspectivă. Această scurtă introducere este, în esenţă, un mesaj de apreciere şi de mulţumire. Mulţumim dascălilor cursanţi şi colegilor lor din şcolile ţintă, reprezentanţilor DGASPC şi ISJ, copiilor, părinţilor, autorităţilor locale, formatorilor. Şi nu în ultimul rând, mulţumim echipei UNICEF în general pentru susţinerea unui amplu program de ajutorare a copiilor din comunităţi afectate de inundaţii şi în mod special pentru asistenţă tehnică şi financiară acordată asociaţiei CRIPS în acest proiect de formare. În numele echipei CRIPS, Aurora Toea Preşedinte


7

Proiectul CRIPS-UNICEF de formare a personalului didactic Din comunităţi afectate de inundaţii

- ÎN CIFRE- 48 comunităţi ţintă din 6 judeţe 49 de cadre didactice beneficiare ale formării Beneficiari indirecţi:

• 737 cadre didactice au avut acces la informaţia proiectului • 3310 copii şi 1427 părinţi

Conform tabelului următor: Nr cadre

didactice din şcoala

implicate în activităţile practice

Nr. cadre didactice din alte şcoli (dacă este

cazul)

Nr copii implicaţi în activităţile practice

Nr părinţi implicaţi în activităţile practice

BACĂU Şcoala Săuceşti – Săuceşti Înv. Isop Carmen Mariana

16 25 370 150

Şcoala Letea Veche – Letea Veche Prof. Stanciu Mihaela

13 28 100 100

Şcoala Coteni – Buhoci Înv. Stoica Marinela 16 34 50 40

Şcoala Chetris – Tamaşi Instit. Moisa Adina Crăiţa

13 12 100 100

BOTOŞANI Şcoala Rădăuţi Prut Prof. Ceica Cristina 8 5 51 22

Şcoala Baranca Hudeşti Prof. Ştefan Marinel 16 2 60 30

Şcoala. Mihăileni Prof.Vatamaniuc Iuliana 10 17 10

IAŞI Şcoala Răchiteni Ed. Mihaes Teodora 8 1 60 25

Şcoala Lespezi Înv. Maftei Elena 10 2 30 30

Şcoala Mogoşeşti Siret Prof. Pavel Daniela 7 8 15 7

MARAMUREŞ Şcoala Bogdan Vodă Dir. Chindris Anuţa 10 2 20 25

Şcoala de Arte şi Meserii nr. 1 Ruscova Înv. Cons. Ed. Oncia Veronica

9 4 250 30

Şcoala de Arte şi 6 5 40 15


8

Meserii nr. 1 Repedea Dir. Tudic Mihai Şcoala cu clasele I -VIII nr. 4 Poienile de sub Munte Prof. Macioca Miroslav

6 1 15 8

Şcoala de arte şi Meserii nr. 1 Poienile de sub Munte; Prof.Coroian Augustin

6 2 17 7

Şcoala Generală Valea Vişeului Înv. Oniujec Liuba

15 4 147 78

Şcoala cu clasele I-VIII Bistra Cons. Ed. Horj Iuliana

6 4 30 15

Şcoala cu clasele I-VIII Crasna Vişeului Înv. Instit. Bocicorec Martis Maria

7 2 50 15

Şcoala cu clasele I-VIII Petrova Prof. Ilieş Viorica

12 4 45 20

Şcoala cu clasele I-VIII Rozlavea Dir. Mârza Maria

6 6 30 7

Şcoala cu clasele I-VIII Sighetu-Marmaţiei Prof. Simion Florin

10 4 25 10

Şcoala cu clasele I-VIII Vişeul de Jos Înv. Pop Anişoara

5 4 30 40

Şcoala cu clasele I-VIII Vişeul de Sus Înv. Şomcuţean Mircea

8 17 150 30

Şcoala cu clasele I-VIII Borşa Borşa Psih. Sirghi Simona

20 10 50 30

Sc. Ioan Mihali de Apsa, Sighetu-Marmaţiei Prof. Simion Laura

20 15 200 10

Şcoala cu clasele I-VIII Vadu Izei Prof. Sandu Laura

12 4 60 20

Şcoala cu clasele I-VIII Onceşti Prof. Bud Vasile

15 4 45 15

Şcoala cu clasele I-VIII Strâmtura Înv. Puicar Maria

12 4 30 7

NEAMŢ Şcoala de Arte şi Meserii „Ch. Pătraşcu” Doljeşti

4 - 30 10


9

Prof. Ursu Roxana Şcoala Şcoală cu clasele I-VIII Gandinti Prof. Otic Roxana

12 - 65 30

Şcoala cu clasele I-VIII Horia Înv. Parvu Rodica

10 -

50

120

Şcoala de Arte şi Meserii Ion Creangă Prof. Uncrop Maria

17 7 156 100

Şcoala cu clasele I-VIII Sagna Prof. Tarata Cristina Mihaela

10 - 40 20

Şcoală cu clasele I-VIII Tămăşeni Prof. Mihaica Iulia

13

-

50

50

Şcoala cu clasele I-VIII Tămăşeni Înv. Antohi Cristin

10

-

50

50

SUCEAVA S.A.M Dorneşti Prof. Dir. Colibaba Marcel

30 - 200 50

Şcoală cu clasele I-VIII Tibeni Prof. Dir. Antochi Georgeta

10 - 5 10

Şcoala Vicovu de Sus Prof. Irimescu Marcel 10 - 70 -

Şcoala nr. 2 - Vicovu de Jos Prof. Dir. Muntean Elena

20 - 172 30

Grup Şcolar „Oltea Doamna” Dolhasca Prof. Creţu Marinela Carmen

7 - 60 -

Şcoala cu clasele I-VIII nr. 2, Bilca Prof. Cuciureanu Gravril

24 - 11 -

Şcoala cu clasele I-VIII nr. 2, Brodina Înv. Juravlea Crisantema

10 - 20 -

S.A.M Frătăuţii Vechi Ed. Buzilă Valeria 10 - 20 5

S.A.M „Iraclie Porumbescu” Frătăuţii Noi Prof. Ionesi Traian

16 - 32 40

Şcoala cu clasele I-VIII „Samson Bodnarescu” Gălăneşti Prof. Anton Mihai

5 - 17 -

S.A.M „Dimitrie Onciul” 14 - 40 -


10

Strajă Înv. Juravle Elena Şcoala cu clasele I-VIII „Dimitrie Vatameniuc” Suceviţa Prof. Zaremba Daniela

9 - 50 -

Şcoala cu clasele I-VIII Ulma Prof. Dariciuc Sonia Maria

9 - 15 4

Şcoala cu clasele I-VIII – Voitinel Prof. Dir. Cirdei Rodica

20 - 70 12

Total 513 224 3310 1427


11

II. Evaluarea rapidă a situaţiei copiilor din comunităţi afectate de inundaţii

Evaluarea rapidă a situaţiei copiilor afectaţi de inundaţii s-a realizat din perspectiva nevoilor de formare a personalului didactic pentru dezvoltarea competenţelor de observare/identificare a copiilor traumatizaţi şi de intervenţie primară pentru ameliorarea situaţiei lor. Astfel, evaluarea a fost un prim pas în schema logică a proiectului: rezultatele ei permiţând identificarea unor nevoi de formare ale reprezentanţilor şcolilor, care, transpuse în obiective pedagogice, au stat la baza unui model de curs. Metodologia de evaluare Evaluarea realizată de CRIPS are următoarele caracteristici:

- RAPIDĂ, datorită constrângerilor de timp şi necesităţii unei intervenţii de urgenţă pentru ameliorarea fenomenului. Astfel s-a impus stabilirea unor obiective realiste:

adaptate prioritar scopului proiectului; ajustate conform resurselor de timp şi umane ale proiectului.

- COMPLEMENTARĂ analizelor făcute anterior de UNICEF în judeţele afectate de inundaţii. Deoarece proiectul răspunde unei probleme identificate de specialiştii UNICEF în cadrul unui program umanitar, în evaluare s-a ţinut cont de toate elementele observate anterior.

- S-a realizat pe parcursul a 2 luni: 15 martie - 15 mai 2009, de către o echipă formată din 3 consultanţi CRIPS şi 6 consultanţi locali (câte unul din fiecare judeţ ţintă).

- S-a bazat pe parteneriatul dintre CRIPS şi DGASPC-urile din cele 6 judeţe (selecţia consultanţilor locali s-a realizat cu implicarea directorilor DGASP-urilor).

Obiectivele operaţionale

1. Cunoaşterea situaţiei generale din fiecare judeţ: comunităţi afectate, număr de familii şi de copii, politici existente la nivel judeţean, efectele inundaţiilor reflectate prin evoluţia unor indicatori sociali, economici şi educativi şi prin opiniile exprimate de reprezentanţi ai DGASPC şi ISJ.

2. Analiza rolului şcolii ca instituţie comunitară cu misiune educativă şi socială, centrată pe respectarea şi promovarea drepturilor copilului

3. Cunoaşterea efectelor psihosociale ale inundaţiilor asupra copiilor de vârsta şcolară. Nivele de studiu:

1. Nivelul judeţean. 2. Nivelul instituţiei şcolare.

Instrumentele de evaluare au fost organizate corespunzător acestor nivele; au fost aplicate 4 tipuri de chestionare (câte 2 pentru fiecare nivel):

a. Chestionar de analiză la nivel de judeţ; b. Chestionar pentru psihologi din instituţii judeţene; c. Chestionare pentru directorul de şcoală; d. Chestionar pentru cadre didactice.

Ipotezele de lucru ale evaluării rapide:

• Presupunem că subiecţii (copii) care au trăit situaţii de calamitate pot dezvolta tulburări psihologice care le afectează dezvoltarea şi gradul de integrare socială.

• Presupunem că pregătirea şi formarea abilitaţilor de intervenţie şi reacţie în caz de calamitate a subiecţilor duc la diminuarea sau la evitarea instalării unor tulburări psihologice şi la întărirea rezilienţei acestora în raport cu potenţialele calamităţi.


12

• Cadrele didactice se pot implica în pregătirea şi formarea abilitaţilor de intervenţie în caz de calamitate pentru copii şi familiile acestora. În special în mediul rural, în care lipsesc servicii sociale şi de consiliere specializată, şcoala este o instituţie comunitară fundamentală cu rol educativ şi social.

Notă explicativă referitoare la subiecţi: În categoria copiilor posibil „afectaţi” psiho-social de inundaţii intră nu doar copiii ale căror locuinţe au fost avariate, ci toţi copiii de vârstă şcolară din comunitatea respectivă, care au trăit experienţa viiturilor. Pentru o evaluare rapidă a situaţiei copiilor din judeţele mai sus amintite, s-a abordat o analiză în cascadă, pornind de la identificarea datelor existente la nivel judeţean şi local a problematicilor determinate de inundaţii (utilizând ca indicatori numărul de familii afectate, număr de copiii, numărul de copii cuprinşi în clasele I-VIII, existenţa unor strategii de intervenţii, tipuri de afectări psiho-somatice şi sociale determinate de calamitate).

În acest sens, au fost aplicate chestionare care se adresează instituţiilor judeţene cu reprezentativitate pentru această problematică: Consiliul Judeţean, Inspectoratul Judeţean Şcolar, Autoritatea Judeţeană de Sănătate Publică, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din fiecare dintre cele 6 judeţe. În vederea detalierii gradului de afectare a familiilor/copiilor şi a determinării cât mai fidele a efectelor inundaţiilor asupra situaţiei psiho-somatice acestora, precum şi a competenţelor necesare pentru intervenţia preventivă şi curativă a profesioniştilor relevanţi, s-au avut în vedere opiniile psihologilor, directorilor de şcoală şi a cadrelor didactice care îşi desfăşoară activitatea în localităţile afectate de inundaţii. Partea 1: EVALUARE LA NIVEL DE JUDEŢ 1. A. DATE SINTETICE DESPRE EFECTELE INUNDAŢIILOR DIN 2008 LA NIVEL DE JUDEŢ Această primă parte a evaluării rapide oferă o imagine de ansamblu a consecinţelor inundaţiilor din 2008 asupra celor şase judeţe implicate în proiect, cu accent pe:

- listarea comunităţilor; - estimarea numărului de copii afectaţi.

Lista localităţilor afectate de inundaţii a fost completată – pe lângă comunităţile în care UNICEF a intervenit în sprijinul copiilor s-au identificat şi alte localităţi – după cum urmează: Jud. Bacău

Localitatea (Comună)

Sate componente (unde este cazul)

Urban U sau

Rural R

Număr de locuitori total dintre care copii în

clasele I-VIII

Săuceşti Săuceşti R 1810 202. Schineni R 760 56 (I-IV) Şerbeşti R 535 36 (I-IV) Siretu R 710 112 Letea Veche Holt R 1438 187 Tamaş Furnicani R 745 37 Prăjeşti Prăjeşti R 2505 207


13

Jud. Botoşani

Localitatea Sate componente (unde este cazul)

Urban U sau

Rural R

Număr de locuitori total dintre

care copii în clasele

I-VIII Hudeşti

Baranca (212 locuitori afectaţi de inundaţii)

R 6305 (din care 3092 B şi 3213 F)

236

Rădăuţi Prut Rădăuţi Prut (814 locuitori afectaţi de inundaţii)

R 3746 (din care 1867 B şi 1879F) incl. Rediu

87

Rădăuţi Prut Rediu (90 locuitori afectaţi de inundaţii)

R -

Ripiceni Ripiceni (72 locuitori afectaţi de inundaţii)

R 2272 (1141B+1131 F)

-

Tudora Tudora (12 locuitori afectaţi de inundaţii)

R 5248(2745B+2503 F)

-

Vorona Joldeşti (34 locuitori afectaţi de inundaţii)

R 8093 (4044B+4049 F)

-

Coşula Pădureni, Coşula, Supitca (50 locuitori afectaţi de inundaţii)

R 3002 (1518 B+1484 F)

-

Copălău Copălău (19 locuitori afectaţi de inundaţii)

R 4190 (2130B + 2060F)

-

Flămânzi Prisecani (53 locuitori afectaţi de inundaţii)

U 12029 (6023 B+6006 F)

Corni Baltă Arsă (20 locuitori afectaţi de inundaţii)

R 6725 (3454B +3271F)

Mihăileni Rogojeşti (20 locuitori afectaţi de inundaţii)

R 2756 (1355 B+1401 F)

-

Cândeşti Cândeşti (44 locuitori afectaţi de inundaţii)

R 1079 B+ 1143 F)

-

Coţuşca Crasnaleuca (49 locuitori afectaţi de inundaţii)

R 5062 (2515 B+ 2547F)

-

Mitoc Horia (35 locuitori afectaţi de inundaţii)

R 1981 (989B+992 F)

-

Coţuşca Coţuşca (40 locuitori afectaţi de inundaţii)

R 5062 (2515B+2547)

-

Jud. Iaşi

Localitatea Sate componente (unde este cazul)

Urban U Sau

Rural R

Număr de locuitori total dintre care

copii în clasele I-VIII

(aproximativ) Comună Lespezi Lespezi R 6700 550

Budă R Dumbravă R Bursuc Vale R


14

Heci (1 şcoală) R Răchiteni Răchiteni (2 şcoli) R 3500 450

Ursăreşti R Mogoşeşti - Siret Mogoşeşti Siret (1

şcoala) R 4200 450

Tudor Vladim R Muncelu de Sus R

Valea - Seaca Conteşti R 5960 500 Valea Seacă R Topile R

Jud. Maramureş Localitatea Sate componente

(unde este cazul) Urban U

Sau Rural R

Număr de copii afectaţi total dintre care


Bogdan Vodă

Bogdan Vodă, Bocicoel R 8 7

Şieu Şieu R 5 3 Rozavlea Rozavlea R 5 3 Strâmtura Strâmtura R 2 2 Ruscova Ruscova R 12 6 Repedea Repedea R 8 8 Leordina Leordina R 5 2 Crasna Crasna R 3 3 Valea Vişeului

Valea Vişeului R 6 3

Petrova Petrova R 8 8 Vişeu de Sus

Vişeu de Sus U 68 46

Vişeu de Jos

Vişeu de Jos R 12 7

Sighetu Marmaţiei

Sighetu Marmaţiei U 4 1

Remeţi Remeţi R 5 3 Teceu Mic Teceu Mic R 2 2 Borşa Borşa U 4 2 Poienile de sub Munte

Poienile de sub Munte R 14 8

Bistra Bistra R 1 1 Jud. Neamţ Localitatea Sate componente


Sau Rural R

Număr de locuitori total dintre care


Ion Creangă

Ion Creangă R

5815 290

Recea R 32 Avereşti R 92

Tămăşeni Tămăşeni R 9247 412


15

Adjudeni R 588 Doljeşti

Doljeşti R

7461

135 Buruieneşti R 430 Rotundă R 159 Buhonca R 30

Jud. Suceava Localitatea Sate componente


Sau Rural R

Număr de locuitori total copii dintre care


Suceviţa Voievodeasa R 73 41 Suceviţa Suceviţa R 48 27

Bilca R 44 25 Moldoviţa Moldoviţa R 65 37 Moldoviţa Argel R 71 40 Moldoviţa Raşca R 46 25 Moldoviţa Demacuşa (cătun) R 13 7 Todireşti R 12 7

Grăniceşti Gura Solcii R 318 175 În toate cele 6 judeţe inundaţiile au avut efecte de tip social şi/său psihologic, conform rapoartelor de evaluare realizate la nivel de judeţ. Au fost menţionate următoarele efecte:

a. impactul psihologic puternic creat de pierderea locuinţelor, a bunurilor materiale, a animalelor din gospodărie etc.;

b. teama de îmbolnăvire de boli contagioase; c. sentimentul de neputinţa în faţa dezastrului material ce se abate asupra

familiei; d. sentimentul de invidie faţă de cetăţenii localităţilor neafectaţi de inundaţii; e. tulburări de stres post-traumatic la familiile afectate de inundaţii, simptomele

identificate fiind de hipertimie negativă, anxietate generalizată. De remarcat faptul că suportul social manifestat imediat după inundaţii a atenuat din impactul psihologic asupra locuitorilor. 1. B. POLITICI DE INTERVENŢIE ÎN CAZ DE INUNDAŢII ŞI DE PREVENIRE A DEZASTRELOR Există un cadru juridic în vigoare pentru managementul situaţiilor de urgenţă, de implementarea căruia este responsabil Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă ISJU. Acest cadru juridic include:

− ORDONANŢĂ Nr. 88 din 30 august 2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă.

− ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 21 din 15 aprilie 2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, modificată şi aprobată de Legea 15/2005.

− ORDIN Nr. 718 din 30 iunie 2005 pentru aprobarea Criteriilor de performanţă privind structura organizatorică şi dotarea serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă.

− ORDIN Nr. 638/420 din 12 mai 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcţii hidrotehnice şi poluări accidentale.

− HOTĂRÂRE Nr. 1579 din 8 decembrie 2005 pentru aprobarea Statutului


16

personalului voluntar din serviciile de urgenţă voluntare. − HOTĂRÂRE Nr. 1489 din 9 septembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea

Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă. − HOTĂRÂRE Nr. 1491 din 9 septembrie 2004 pentru aprobarea Regulamentului-

cadru privind structura organizatorică, atribuţiile, funcţionarea şi dotarea comitetelor şi centrelor operative pentru situaţii de urgenţă.

− HOTĂRÂRE Nr. 1492 din 9 septembrie 2004 privind principiile de organizare, funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste.

− HOTĂRÂRE Nr. 642 din 29 iunie 2005 pentru aprobarea Criteriilor de clasificare a unităţilor administrativ-teritoriale, instituţiilor publice şi operatorilor economici din punct de vedere al protecţiei civile, în funcţie de tipurile de riscuri specifice.

− HOTĂRÂRE Nr. 1854 din 22 decembrie 2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale de management al riscului la inundaţii.

− LEGEA Nr. 481 din 8 noiembrie 2004, privind protecţia civilă, republicată în anul 2008.

Este deci un fapt pozitiv existenţa unui cadru instituţional şi legislativ în acest domeniu. Practic în fiecare judeţ funcţionează ISU şi există planuri de acţiune („Planul judeţean de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase, accidentelor la construcţiile hidrotehnice şi poluării accidentale”). Aceste planuri se referă şi la informarea şi educarea populaţiei, inclusiv la activităţi de informare destinate elevilor. Analizând mai detaliat conţinutul acestor documente putem afirma că politicile de intervenţie se referă la metodele practice

− de salvare a vieţilor omeneşti; − de protejare a bunurilor materiale; − de satisfacere a nevoilor primare ale cetăţenilor afectaţi; − de protejare a animalelor şi a culturilor agricole.

În documentele analizate nu se fac referiri la măsuri de ameliorare a impactului psihologic al calamităţii asupra persoanelor din comunitate. De asemenea, nu sunt prevăzute în aceste documente măsuri specifice pentru protecţia copiilor din comunităţi afectate de inundaţii şi pentru prevenirea stresului posttraumatic în rândul acestora. 1.C. EFECTE ALE INUNDAŢIILOR OBSERVATE DE DIRECŢIA JUDEŢEANĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI La întrebarea „După inundaţiile din 2008, s-au observat evoluţii ale unor indicatori de monitorizarea copiilor aflaţi în dificultate?” răspunsurile au fost în general negative: Iaşi • Specialiştii de la Serviciul de Monitorizare nu au observat o corelaţie între localităţile

afectate de inundaţii şi creşterea numărului de copii plasaţi în sistemul de protecţie, • Specialiştii de la Serviciul Situaţii de Urgenţă nu au avut mai multe cazuri (de abuz,

neglijare sau exploatare prin muncă) decât de obicei din zonele afectate de inundaţii. O posibilă motivaţie ar fi faptul că în unele localităţi afectate populaţia este de religie catolică, comunităţile de acesta religie fiind mai înclinate să îşi rezolve problemele pe plan local.

Bacău Numărul de copii plasaţi în servicii specializate provenind din comunităţi afectate de inundaţii: • 6 copii au beneficiat de găzduire pe o perioadă de cca. 1 lună (3 copii în C.R. "Henri

Coandă", 3 copii împreună cu mama lor au fost găzduiţi la Centrul Maternal);


17

• 1 copil a beneficiat de măsura plasamentului în regim de urgenţă la un asistent maternal profesionist.

Nu s-au identificat cazuri de abuz şi neglijare din comunităţi afectate de inundaţii, şi nici cazuri de exploatare prin muncă. Botoşani Nu au intervenit modificări ale indicatorilor de monitorizare deoarece, datorită intervenţiilor de la nivelul autorităţilor locale, a fost necesară instituirea unor măsuri de protecţie doar pentru 5 copii din comună Rădăuţi Prut (fraţi cu vârstele cuprinse între 3-14 ani care provin dintr-o familie monoparentală- tatăl decedat). Un specialist din cadrul DGASPC Botoşani a făcut parte din echipa de evaluare constituită prin Ordinul Prefectului, în scopul identificării în teren a altor cazuri care necesită ajutor, după 1 lună de la inundaţii. Urmare acestor evaluări în echipa interinstituţională nu au fost identificate cazuri noi cu privire la copiii care ar fi necesitat intervenţia DGASPC. Neamţ Un singur copil a fost plasat în servicii specializate ca urmare a inundaţiilor. Nu s-au identificat cazuri de abuz şi neglijare din comunităţi afectate de inundaţii, şi nici cazuri de exploatare prin muncă. Maramureş În urma evaluărilor realizate de către specialiştii din cadrul DGASPC Maramureş, nu s-au constatat situaţii în care copiii să fie separaţi de familie şi instituţionalizaţi în sistemul de protecţie. Nu s-au identificat cazuri de abuz şi neglijare din comunităţi afectate de inundaţii, şi nici cazuri de exploatare prin muncă. Suceava În urma inundaţiilor nu au existat cazuri de abandon familial şi nici solicitări pentru instituirea unei măsuri de protecţie având ca motivaţie situaţia familială în urma inundaţiilor. Nu au fost semnalate de către autorităţile locale cazuri de abuz sau neglijare. Copiii, victime ale inundaţiilor au fost încadraţi şi consiliaţi de către specialişti din cadrul Serviciului de Evaluare Complexă – Echipa Mobilă. 1.D. EFECTE OBSERVATE DE INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN IŞJ-urile din toate cele 6 judeţe au afirmat că Procesul de învăţământ nu a fost afectat, deoarece inundaţiile au avut loc în timpul vacanţei de vară.

Judeţul Şcoli/Elevi din localităţi afectate de inundaţii conform datelor de la ISJ

Bacău 2 şcoli afectate de inundaţii în comună Săuceşti 260 elevi

Botoşani 236-comuna Hudeşti 87-comuna Rădăuţi Prut

Iaşi 1387 elevi în anul şcolar 2008 – 2009. Menţionăm că în cazul inundaţiilor din 2008 au fost un număr de 282 de elevi din aceste localităţi ai căror locuinţe au fost afectate.

Maramureş aproximativ 200 elevi Neamţ 7 şcoli

Numărul aproximativ de elevi din localităţile afectate de inundaţii - Com. Doljeşti: Şcoala Doljeşti: 135;

Şcoala Rotundă: 159; Şcoala Buhonca: 30; Şcoala Buruieneşti: 430

- Com. Ion Creangă Şcoala Ion Creangă: 290;


18

Şcoala Recea: 32; Şcoala Avereşti: 92

- Com. Tămăşeni Şcoala Tămăşeni: 412; Şcoala Adjudeni: 588

Suceava Numărul aproximativ de elevi din localităţile afectate de inundaţii 175-180

La întrebarea „Şcolile sunt informate despre metodele de intervenţie în caz de inundaţii?”

- ISJ-urile din judeţele Iaşi, Neamţ, Maramureş au răspuns pozitiv. - ISJ Botoşani: şcolile au primit informaţii atât pe timpul controalelor executate la

unităţile de învăţământ, pe timpul activităţilor de pregătire a populaţiei desfăşurate în şcoli, cât şi în cadrul Campaniei „Toţi împotriva inundaţiilor” desfăşurate începând din septembrie 2008, acţiune cu caracter permanent.

- ISJ-ul din judeţul Bacău a răspuns negativ. La întrebarea „Cadrele didactice au participat la cursuri sau/şi dezbateri despre intervenţia în situaţie de urgenţă?” răspunsurile au fost: IAŞI, MARAMUREŞ: S-au organizat cursuri pentru cadre didactice, dar nu s-a abordat problematica efectelor psihosociale ele inundaţiilor supra copiilor. BOTOŞANI: Directorii unităţilor de învăţământ au participat la instructajul anual, unde li s-au prezentat „Reguli şi măsuri ce trebuie respectate înainte, pe timpul şi după inundaţii” şi au fost distribuite pliante pe această temă. A fost abordată problematica intervenţiei în caz de calamităţi în cadrul şedinţelor cu directorii efectuate de către ISJ Neamţ. NEAMŢ: Se transmit şi se prelucrează recomandări efectuate de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Petrodava” Neamţ. Nu au fost organizate cursuri speciale pentru cadrele didactice din zonele afectate de inundaţii. BACĂU, SUCEAVA: Nu s-au organizat cursuri. La întrebarea „Cadrele didactice au menţionat, după inundaţii, identificarea unor efecte de ordin psihologic la nivelul elevilor? Explicaţi pe scurt” răspunsurile au fost: BACĂU Cadrele didactice au constatat că elevii afectaţi de inundaţii manifestă tendinţe depresive (iritabilitate, rezultate mai slabe la învăţătură, lipsa încrederii în propriile forţe), anxioase şi că este necesară consilierea psihologică de către cadre de specialitate, în special din partea psihologului unităţii şcolare. De reţinut este faptul că după construirea caselor şi dotarea acestora cu minimul necesar, cu reluarea activităţilor zilnice, efectele psihologice cauzate de aceste incidente nefericite s-au diminuat semnificativ în rândul copiilor şi adolescenţilor. BOTOŞANI - „frică, nesiguranţa, instabilitate psihică din cauza lipsurilor materiale;” - „nesiguranţa unui cămin stabil are efecte asupra motivaţiei învăţării şi echilibrului interior.” IAŞI Da, mai ales acolo unde copiii/elevii au fost strămutaţi/evacuaţi din cauza inundaţiilor (un număr de aproximativ 600 elevi – 282 afectaţi direct de inundaţii şi 286 care au fost evacuaţi din Lunca Paşcani de teama ruperii barajului. MARAMUREŞ Da. Cadrele didactice au menţionat faptul că în zonele afectate de inundaţii, copiii au manifestat stări de teamă, de panică, nesiguranţa, disconfort. În ceea ce priveşte părinţii


19

copiilor, s-a observat o diminuare a interesului acordat procesului instructiv-educativ, educării şi dezvoltării personalităţii copiilor, prioritatea lor fiind în special orientată asupra problemelor de ordin material/financiar. NEAMŢ Cadrele didactice din unităţile şcolare afectate au evidenţiat şi identificat modificări psihologice, informaţii pe care le-au transmis ISJ şi pe baza cărora s-au stabilit efectivele de copii pentru taberele şcolare gratuite care s-au organizat în vara anului 2008. SUCEAVA Da. Cadrele didactice au observat că mulţi dintre copiii au rămas cu teama repetării unor astfel de evenimente, unii temându-se chiar de o ploaie obişnuită (unii din copiii de vârstă mai mică, îşi iau lucrul preferat şi pleacă la bunici, rude la care au stat în perioada inundaţiilor; copiii de vârstă mai mare resimt pierderea bunurilor din gospodărie, dezvoltă anxietate). Teme de interes pentru formarea cadrelor didactice propuse de inspectoratele şcolare:

- Modalităţi de prevenire a dezastrelor; - Tehnici de supravieţuire în situaţii de dezastre; - Măsuri de urgenţă în cazul calamităţilor naturale; - Atitudini dezvoltate de profesori-elevi-părinţi, în caz de dezastre-calamităţi (inundaţii); - Reguli de igienă pe problematica apariţiei unor boli în caz de inundaţii; - Consecinţele calamitaţilor asupra psihicului copilului; - Tehnici de comunicare; - Modalităţi de identificare a TSPT de către profesori şi de referire către specialişti; - Consilierea cadrelor didactice pentru a putea acorda sprijin elevilor pentru depăşirea

situaţiilor de criză; - Elemente de comunicare (cu elevii şi adulţii susţinători); - Relaţia „Şcoala Familie - Comunitate”; - Recunoaşterea stărilor depresive în rândul copiilor şi tinerilor; - Susţinerea şi stimularea psihică a copiilor şi tinerilor.

1.E. EFECTE ALE INUNDAŢIILOR OBSERVATE DE AUTORITATEA JUDEŢEANĂ DE SĂNĂTATE PUBLICĂ Bacău În perioada ulterioară inundaţiilor din 2008, în judeţul Bacău nu putem vorbi de o creştere a incidenţei unor patologii pentru copiii încadraţi în grupa de vârsta 6-18 ani. A existat riscul ca oamenii şi, implicit, copiii să se îmbolnăvească de dizenterie, hepatită A, meningită, boli diareice acute sau leptospiroză. Un alt pericol l-au constituit enteroviruşii, care pot provoca în final meningită. Acest pericol a fost evitat prin asigurarea apei potabile, prin colectarea şi incinerarea cadavrelor de păsări şi animale. Asistenţa medicală a fost alertată asupra riscului apariţiei epidemiilor, iar vaccinările în zonele afectate s-au derulat în timp util, astfel încât au fost înlăturate pericolele de îmbolnăvire. De asemenea, oamenii au fost sfătuiţi să se prezinte la medic imediat, dacă constată o deteriorare a stării lor de sănătate. Botoşani, Iaşi, Suceava Nu s-a observat creşteri ale incidenţei unor patologii în perioadele ulterioare inundaţiilor. Maramureş Nu s-au înregistrat creşteri ale incidentei unor patologii în grupa de vârsta 6-18 ani. S-au manifestat afecţiuni uşoare cum ar fi: gripă, diaree, vărsături, dar nu sub formă de patologii. Neamţ S-a înregistrat creşterea incidenţei infecţiilor respiratorii la grupa de vârstă 6-18 ani. În opinia reprezentanţilor ASP chestionaţi, sunt considerate oportune următoarele tipuri de


20

activităţi preventive care pot atenua efectele negative ale unor potenţiale situaţii de inundaţie asupra sănătăţii populaţiei cu vârsta cuprinsă între 6-18 ani:

- elaborarea unor programe curriculare de educaţie şi formare în rândul copiilor şi tinerilor a unei mentalităţi de protecţie a apei, de înţelegere a fenomenelor de inundaţii şi de învăţare a modului de convieţuire cu acestea;

- elaborarea unor cărţi şi jocuri pentru copii şi tineret destinate înţelegerii fenomenului de inundaţii, a riscului asociat acestora şi a modului de comportare înainte, în timpul şi după trecerea fenomenului;

- lansarea unor proiecte şcolare cu premii, cu temă destinate perceperii corecte a cursului de apă ca pe un ecohidrosistem complex de mare importanţă pentru viaţa şi sănătatea omului;

- acceptarea faptului că locuirea într-o zonă inundabilă comportă riscuri; - cunoaşterea, respectarea şi aplicarea deciziilor organelor cu atribuţii şi

responsabilităţi în gestionarea situaţiilor de urgenţă privind protecţia, intervenţia, evacuarea şi refacerea în cazul producerii inundaţiilor;

- cunoaşterea modului de comportare înainte, în timpul şi după trecerea inundaţiilor;

- control epidemiologic prin medicul de familie şi sectoare; - creşterea activităţilor de educaţie pentru sănătate profilate pe cazuistica

respectivă; - imunizări împotriva unor boli care ar putea fi contactate prin folosirea apei

infestate urmare inundaţiilor; - măsuri susţinute de educaţie pentru sănătate (igiena personală şi colectivă).

Un aspect esenţial este acela că medicii specialişti, medicii de familie, asistenţii medicali comunitari, au obligaţia de a educa comunităţile în respectarea cu stricteţe a regulilor de igienă, în caz de calamitate – inundaţii, deci şcoala şi unităţile medicale din comunitate ar trebui să promoveze în parteneriat programe pentru sănătate în comunităţile respective.


21

1.F. OPINIILE PSIHOLOGILOR Număr de dependenţi: 7 psihologi, dintre care: 6 de la DGASPC (din toate cele 6 judeţe) şi 1 psiholog de la Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Botoşani

1. Menţionaţi dacă s-au identificat tulburări de stres post-traumatic (TSPT) în rândul copiilor din comunităţile afectate de inundaţii.

Şase dintre respondenţi au afirmat că s-au identificat tulburări de stres posttraumatic în rândul copiilor din comunităţile afectate de inundaţii. S-a făcut delimitarea de situaţia de criza (momentul efectiv al producerii inundaţiilor), moment în care afectarea psihologică a copiilor era evidentă, însă nu se putea vorbi de TSPT. Intervenţia promptă a determinat reducerea riscului de instalare a TSPT, după cum aminteşte Cpt. Verenciuc Gabriela - ofiţer psiholog în cadrul Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Botoşani: „Nu au fost identificate tulburări de stres posttraumatic în rândul copiilor din Rădăuţi Prut, în contextul în care au beneficiat de suport psihologic oportun, având prilejul să-şi exprime temerile, să primească informaţii clare şi prompte referitoare la experienţa traumatică (inundaţia şi efectele ei), să clarifice şi să dea sens acestei experienţe”. În situaţia în care copiii nu au beneficiat urgent de suport, s-a observat apariţia TSPT „la aproximativ o treime din copiii evaluaţi şi consiliaţi”, în conformitate cu experienţa DGASPC Suceava. De asemenea, există copiii afectaţi de inundaţii care prezintă „intensitate simptomatologică de nivel subclinic” (DGASPC Iaşi), fapt care atrage atenţia asupra existenţei disconfortului psihic care poate perturba dezvoltarea sanogenă a copiilor.

2. Ce simptomatologie puteţi determina ca fiind relevantă în situaţia acestor copii.

Nominalizaţi 2 forme de manifestare ale TSPT pe care le consideraţi ca fiind cele mai frecvente în aceste situaţii.

A. Simptomatologia prezentă la majoritatea copiilor:

− amintiri recurente şi intrusive ale evenimentului, incluzând imagini, gânduri; − unii copii au vise terifiante fără un conţinut recognoscibil; − reactivitate fiziologică la expunerea la stimuli interni sau externi care simbolizează

sau seamănă cu un aspect al evenimentului traumatic (anxietate, stări de agitaţie, panică, mai ales atunci când sunt prezente fenomene meteo asociate ploii - tunete, fulgere);

− evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma – eforturi de a evita activităţi, locuri, sau persoane care deşteaptă amintiri ale traumei;

− insecuritate afectivă. Copiii căutau în permanenţă compania părinţilor şi a persoanelor cunoscute, manifestând o dependentă excesivă.

− labilitate dispoziţională – schimbare rapidă a dispoziţiei, tabloul clinic sub aspect emoţional fiind dominat de stări de afect (hiperreactivitate în raport cu intensitatea stimulului emoţional).

Se disting dintre acestea ca forme simptomatologice: − dificultăţi de concentrare, − hipervigilitate.

B. La nivelul funcţionării familiei, se disting – de asemenea - simptomatologii asociate TSPT. Unele familii sunt centrate pe pierderile materiale, trecând în plan secund preocuparea pentru satisfacerea nevoilor psiho-afective ale copiilor, care în unele cazuri manifestă simptomatologie voalată a TSPT (anxietate de separaţie peste vârsta de 3 ani, refuz de a merge la şcoală, coşmaruri). „Părinţii pot prezenta elemente specifice TSPT, dar în mediul rural numărul adulţilor care apelează la serviciile unor specialişti psihologi, psihiatri este foarte scăzut” (DGASPC Botoşani). În conformitate cu opinia reprezentantului Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Botoşani,


22

„este de remarcat faptul că persoanele în vârstă au integrat mult mai uşor pierderile suferite comparativ cu persoanele tinere, o posibilă explicaţie în acest sens fiind experienţa mai mare de viaţă a persoanelor vârstnice, faptul că s-au mai confruntat şi au mai depăşit astfel de traume. De asemenea, trebuie luat în considerare şi faptul că tinerii, în principal adulţi între 25 – 35 ani, erau la început de drum, îşi construiseră poate cu greu locuinţele şi purtau, pe lângă responsabilitatea propriei vieţi, şi pe cea a familiei, a copiilor, astfel încât evenimentul traumatic a fost perceput mult mai puternic”. Astfel, se constată că la nivelul adulţilor din familiile afectate de inundaţii se manifestă:

− tendinţe depresive; − hipertimie negativă; − anxietate generalizată; − depersonalizare, derealizare; − perspectivă sumbră asupra viitorului.

3. La ce perioadă de la producerea inundaţiilor aţi observat/credeţi că apar

elementele care pot permite diagnosticarea TSPT? Respondenţii au determinat că au fost situaţii în care simptomatologia specifică a apărut imediat după producerea inundaţiilor (7-14 zile), fiind posibilă diagnosticarea TSPT acut în situaţia în care aceasta a persistat mai mult de o lună de zile. Sunt situaţii în care durata simptomatologiei mai mare de trei luni a indicat un stres posttraumatic cronic. Respondenţii au remarcat faptul că a existat în cazuistica acestora subiecţi a căror debut al simptomatologiei a fost tardiv, după aproximativ 6 luni de la producerea inundaţiilor, timp în care simptomatologia a evoluat (fiind prezenţa la nivel subclinic, însă nesesizată).

4. Ce tipuri de activităţi derulaţi pentru reducerea simptomatologiei TSPT la copiii identificaţi?

Tipurile de activităţi recomandate pentru copiii care prezintă simptomatologie TSPT ca urmare a inundaţiilor se înscriu în sfera intervenţiilor specifice în situaţii de criză, urmate de intervenţii psihologice la nivel individual şi colectiv. În mod frecvent sunt utilizate :

− consilierea psihologică/terapia cognitiv - comportamentală (1-2 şedinţe/săptămână, funcţie de problematica şi simptomatologie);

− terapia ludica (cu implicarea în activităţi a părinţilor); − ergoterapie; − activităţi recreative (excursii, tabere); − meloterapie; − consilierea psihologică; − terapia psiho-pedagogică.

Pentru exemplificare, vom prezenta intervenţia implementată de către Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Botoşani, cu ocazia inundaţiilor din iulie 2008. „Activităţile desfăşurate în perioada producerii inundaţiilor au avut în vedere asigurarea unui mediu securizant în afara zonei inundabile (copiii au fost duşi împreună cu familiile lor la corturile şi, ulterior, modulele aduse de autorităţi), asigurarea satisfacerii nevoilor de bază (hrană, apă, îmbrăcăminte şi adăpost adecvate), precum şi purtarea unor discuţii cu aceştia, în vederea exprimării sentimentelor şi clarificării evenimentului. Copii au fost încurajaţi să se exprime şi au fost permanent asiguraţi de faptul că nu sunt singuri şi că ceea ce simt ei este normal în astfel de situaţii. Au fost, de asemenea, consiliaţi părinţii, iar, ulterior, au fost stimulate convorbirile dintre părinţi şi copii pe această temă, ţinând cont de faptul că totdeauna copiii îşi validează sentimentele legate de o pierdere prin raportarea la adult.


23

Permanent s-a manifestat respect şi interes pentru sentimentele şi gândurile acestora. Copiii care au manifestat dificultăţi în exprimarea directă a emoţiilor şi sentimentelor au fost stimulaţi să se exprime prin intermediul jocului şi al desenelor. La aproximativ două săptămâni de la producerea evenimentului traumatic, după ce li s-a explicat care este contextul situaţional şi după ce au reuşit să înţeleagă şi să dea un sens pierderilor suferite (în principal referitoare la securitatea oferită de căminul familial), la iniţiativa şi cu sprijinul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, copiii sinistraţi au fost trimişi pentru o perioadă de două săptămâni, într-o tabără de recreere, la Centrul de Pregătire şi Perfecţionare Jandarmi Tăşnad, unde li s-au asigurat condiţii adecvate pentru petrecerea timpului liber, astfel încât să se permită refacerea fizico – psihică după pierderile suferite. Concomitent, au primit suport psihologic specializat de la ofiţerul psiholog din cadrul acestui centru. Ţinându-se cont de fondul afectiv fragilizat datorită parcurgerii evenimentului traumatic, permanent s-a avut în vedere menţinerea legăturii telefonice între copii şi familiile acestora, astfel încât să se prevină apariţia anxietăţii de separare. Recuperarea a fost favorizată de discuţiile purtate de copii cu cadrele specializate şi, ulterior, cu persoanele din anturaj despre evenimentul traumatic. Părinţii şi cadrele didactice au fost consiliate în acest sens, explicându-li-se faptul că ascultarea a ceea ce are copilul de spus are un efect pozitiv pe termen lung. De asemenea, adulţilor li s-a adus la cunoştinţă faptul că evitarea acestor discuţii sau reacţiile excesive la traumă ale acestora pot avea repercusiuni negative asupra copilului. Ţinând cont de faptul că exprimarea, revizuirea şi reaşezarea sentimentelor reprezintă componente vitale ale procesului de integrare a unei experienţe traumatice, la reîntâlnirile ulterioare dintre ofiţerul psiholog al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Botoşani şi aceşti copii (realizate la un interval de aproximativ două luni de la evenimentul traumatic – cu ocazia vizitei efectuate de cadrele C.P.P.J. Tăşnad pentru oferirea de ajutoare copiilor sinistraţi - respectiv de aproximativ opt luni – cu ocazia vizitei realizate de copii la sediul I.J.J. Botoşani), au fost reluate discuţiile referitoare la inundaţiile din luna iulie 2008, observându-se disponibilitatea copiilor de a discuta despre acest eveniment, precum şi faptul că recepţionarea şi procesarea informaţiilor de către aceştia este cu atât mai bună cu cât distanţa temporală de la producerea experienţei traumatice este mai mare”.

(Cpt. Verenciuc Gabriela - ofiţer psiholog în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Botoşani)

5. Care sunt profesioniştii care vă pot susţine în derularea activităţilor de diminuare şi remisiune a TSPT, dincolo de intervenţia psihoterapeutica? În ce tipuri de activităţi (daţi câteva exemple)?

Respondenţii au menţionat:

a. Cadrele didactice pot identifica cazurile copiilor care adoptă un comportament vizibil schimbat în mediul şcolar după trecerea prin evenimentul cu potenţial traumatic.

b. Medicii de familie pot identifica perturbări în dezvoltarea psihosomatica a copiilor pe care îi au în evidenţă, perturbări apărute ulterior producerii unor potenţiale calamităţi.

c. Medicii psihiatri se pot implica în coroborarea tratamentului medicamentos cu intervenţia psihoterapeutică.

d. Asistenţii sociali din cadrul primăriilor/DGASPC pot identifica şi orienta către psiholog/psihiatrii copiii care se află într-o situaţie de risc – cauzată de simptomatologia stresului posttraumatic.

e. Profesioniştii din cadrul Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă, prin îndrumarea, controlul şi coordonarea serviciilor publice voluntare şi serviciilor private pentru situaţii de urgenţă şi informarea şi educarea preventiva a populaţiei.


24

Respondenţii au menţionat faptul că este absolut obligatoriu parteneriatul profesioniştilor în sistemul de intervenţie implementat în astfel de situaţii atât de criză, cât şi în intervenţia de prevenire. Nu în ultimul rând, parteneriatul profesioniştilor cu familia/părinţii acestor copii, care deşi la rândul lor sunt victime, sunt adulţii reprezentativi pentru copil şi mediul său de dezvoltare.

„Trebuie, însă, să ţinem cont de faptul că părinţii sunt cel mai aproape de copii, atât din punct de vedere al spaţiului, cât şi al timpului, iar comportamentul acestora în momentul producerii evenimentului traumatic poate avea un rol determinant asupra modului în care copilul percepe şi integrează experienţa respectivă. Păstrarea calmului, evitarea reacţiilor de panică, discuţiile cu copilul pot induce copilului un sentiment de siguranţă şi control. De asemenea, ţinând cont de faptul că evenimentele au un potenţial traumatic cu atât mai mare cu cât apar pe neaşteptate, este indicat că părinţii şi cadrele didactice să discute cu copiii despre posibilitatea repetării unor astfel de dezastre naturale şi despre modul de acţiune în astfel de situaţii. La aceste acţiuni pot participa şi reprezentanţi ai ISU”

6. Cadrele didactice pot derula activităţi de prevenire a instalării TSPT sau în

demersul de rezilienţă?

În opinia respondenţilor, cadrele didactice se pot implica activ în procesul de prevenire a instalării PTSD prin: − identificarea copiilor cu vulnerabilităţi; − asigurarea suportului social comunitar; − monitorizarea în timpul asigurării serviciilor şi post-servicii; − cunoaşterea simptomelor specifice stresului posttraumatic, recunoaşterea acestora la

copii şi, eventual, sesizarea familiei şi a autorităţilor competente pentru acordarea unui ajutor specializat;

− acordarea de suport emoţional copiilor care au fost expuşi la traume; − consilierea familiilor copiilor expuşi la experienţe traumatice cu privire la

simptomatologia specifică TSPT şi la modul adecvat de comportare; − organizarea unor activităţi educative cu părinţii (activităţi gen, Şcoala părinţilor”), în

care să se abordeze şi problema stresului posttraumatic la copii, cauzele, simptomatologia, modalităţile de prevenire şi diminuare a acestuia;

− organizarea de activităţi de grup cu copiii şi părinţi, în vederea fundamentării din punct de vedere teoretic şi practic a modului de acţiune în astfel de situaţii, eventual cu invitaţi din partea I.S.U. şi cu proiectarea unor scurte filme exemplificative (se induce astfel un sentiment de siguranţă şi control în ceea ce priveşte situaţii aparent incontrolabile);

− organizarea de activităţi de grup prin care copiii pot fi învăţaţi să identifice în mod corect şi să discute relaxat despre o diversitate de emoţii, cu ajutorul unor tehnici variate - joc de rol, desen, colaje - pe parcursul orelor de dirigenţie, sau chiar de educaţie civică.


25

7. Care credeţi că sunt elementele de conţinut (teoretic, tehnic, metodologic)

absolut obligatorii care pot permite cadrelor didactice să deruleze activităţi adjuvant în prevenirea şi în demersul de rezilienţă în situaţiile de TSPT cauzate de calamităţi naturale?

Respondenţii au menţionat: − noţiuni de bază privind stresul posttraumatic la copii (cauze, simptomatologie, evoluţie,

mod de prevenire şi recuperare); − noţiuni de bază privind modul de acţiune în cazul unor calamităţi naturale; − noţiuni de psihopedagogie a copilului şi de formare a adulţilor; − legislaţie şi norme metodologice de intervenţie în situaţie de urgenţă; − reţeaua de servicii şi profesioniştii care pot intervenii în situaţii de calamitate.


26

Partea a 2-a EVALUARE LA NIVEL DE ŞCOALĂ 2. A. OPINIILE DIRECTORILOR DE ŞCOALĂ Respondenţi: 12 directori ai instituţiilor de învăţământ din localităţile afectate de inundaţii. A) Opinii despre modul în care inundaţiile din anul 2008 au afectat bună desfăşurare a procesului de învăţământ în şcoală

În linii generale, procesul de învăţământ nu a fost foarte perturbat de inundaţii datorită perioadei în care acestea au avut loc, respectiv în perioada de vacanţă. În aceste cazuri, clădirile au fost utilizate ca puncte de intervenţie sau de găzduire a persoanelor sinistrate, cadrele didactice desfăşurând diverse activităţi directe de susţinere a populaţiei. − „Inundaţiile au avut loc în timpul vacanţei elevilor, de aceea, în sens strict, nu a fost

afectată în mod semnificativ bună desfăşurare a procesului de învăţământ. Totuşi, dat fiind că şcoala a adăpostit sinistraţi şi că a fost centru de primire a ajutoarelor, nu am reuşit în totalitate să igienizăm şi să pregătim şcoala pentru deschiderea anului şcolar. Apoi, chiar şi după începerea cursurilor, în şcoală au fost depozitate diferite materiale perturbând bună desfăşurare a orelor de curs” - afirmă dna. Dumea Angela, director al Şcolii de arte şi meserii Adjudeni, judeţul Neamţ.

− „Localul şcolii fiind situat mai sus, nu a fost afectat de inundaţii. Destinaţia sa a fost, pe moment, de depozitare pentru ajutoarele primite: îmbrăcăminte, alimente, materiale de construcţii pentru cele 400 de case care s-au construit. Am dirijat intrarea elevilor prin uşa principală a şcolii, iar recreaţiile au fost petrecute - pe semestrul I-doar în incinta şcolii, evitând astfel posibilele accidentări ale elevilor. Majoritatea elevilor locuiau în corturi şi, de aceea,. Tema pentru a doua zi, se rezolva la şcoală, sub supravegherea cadrelor didactice” - spune dna. Savin Marcela, director Şcoală cu clasele I-VIII „I.S. Sturdza” Săuleşti, judeţul Bacău.

− „Iniţial, s-a propus amânarea deschiderii anului şcolar 2008-2009 pentru data de 01.10.2008, dar s-a renunţat la această idee. Cadrele didactice au reuşit ca în perioada 01-15 septembrie să elibereze şcoala de materialele depozitate în şcoală şi să o pregătească pentru începerea anului şcolar. Elevii afectaţi de inundaţii erau obosiţi, lipsiţi de igienă minimă, înfriguraţi şi nu aveau unde să-şi pregătească temele” - dna. Calancea Angela, director Şcoală cu clasele I-VIII „I.S. Sturdza” Siretu, judeţul Bacău.

În unele situaţii, însă, clădirile şcolilor sau ale grădiniţelor au fost afectate de inundaţii, astfel încât începerea anului şcolar nu a fost posibilă. Cu susţinerea autorităţilor locale şi în cadrul parteneriatelor derulate cu diverse instituţii publice sau private, clădirile şcolilor au fost reconstruite sau consolidate. În cadrul acestor parteneriate, copiii au putut beneficia de activităţi şcolare complementare care au venit să suplinească imposibilitatea frecventării cursurilor sau au contribuit la diminuarea stării de stres cauzat de inundaţii. − „Inundaţiile s-au produs în perioada vacanţei de vară, respectiv 27/28 iulie 2008, procesul

de învăţământ nefiind perturbat, dar au fost afectate clădirea unei grădiniţe şi corpul de clădire de la şcoala Şuşani unde învaţă 65 elevi din ciclul primar. Prin grija ISJ Maramureş, ni s-au alocat sume de bani, şcoala Şuşani fiind reabilitată.” - dna. Roman Marieta, director al Grupului Şcolar „Alexandru Filipaşcu”, Petrova, judeţul Maramureş.

− „Şcoală cu clasele I-VIII Baranca este singură şi cea mai afectată şcoala din judeţul Botoşani, deoarece localul vechi al şcolii a fost inundat. Datorită acestui lucru, împreună cu autorităţile locale am decis ca din septembrie să nu se mai efectueze cursuri. În acest local, în prezent activitatea didactica desfăşurându-se în două schimburi. Mai mult, în anul şcolar viitor 2009-2010, va fi o mare problemă cu asigurarea spaţiului, datorită creşterii demografice” – dl. Stefan Marcel, director Şcoală cu clasele I-VII Baranca, jud. Botoşani.

− „Inundaţiile din vara anului 2008 au afectat într-un procent mic desfăşurarea procesului de învăţare din unitatea noastră şcolară. Datorită unei acţiuni rapide, bine planificate, organizate de către Primăria Tămăşeni, de întreaga suflare a comunităţii, clădirea Unităţii


27

Şcolare Tămăşeni a fost afectată doar în proporţie de 40%. Elevilor noştri li s-au oferit un ambient spiritual, material, moral, prin participarea în tabere organizate de Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovării şi a Consiliilor judeţene, prin implicarea UNICEF, realizând întâlniri de suflet, de petrecere a timpului liber, Maşina cu jucării. Influenţa benefica a acestor parteneri au determinat cu o detaşare parţială a elevilor faţă de dezastrul natural, oferindu-le o receptare treptată a cunoştinţelor prevăzute în procesul instructiv-educativ. Cadrele didactice ale şcolii au realizat un dialog stimulativ, afectiv cu elevii, având drept urmare o adaptare mai uşoară în derularea procesului instructiv-educativ. Orele educative au oferit elevilor un climat de înţelegere, de apropiere, de consiliere. Menţionez că situaţiile problema, în procent scăzut, care au apărut în procesul învăţământului, au fost rezolvate printr-o activitate deosebită a cadrelor didactice. Aş propune existenţa unui psiholog la nivelul unităţii şcolare, care ar constitui un partener confidenţial al elevului nostru.” – dna. Ignat Mariana, director Şcoală cu clasele I-VIII Tămăşeni, judeţul Neamţ.

B) Schimbări observate la nivel de şcoală aţi constatat, după inundaţii:

Schimbări în

comportamentul general al copiilor

Frecvenţa la cursuri Rezultate la învăţătură

- un grad crescut de lipsa de concentrare, neatenţie;

- apariţia unor tendinţe agresive în comportamentul copiilor;

- unii dintre copii au devenit închişi, izolaţi, refuzând comunicarea;

- copiii trăiesc o stare de panică, angoasă;

- uşoară tendinţă de abandon şcolar sau dezinteres pentru şcoală.

În unele situaţii, frecvenţă la cursuri a fost mai redusă, mai ales în primul semestru al anului şcolar 2008-2009. Unii elevi în special de la clasele mai mari au absentat ajutându-şi părinţii la reconstrucţia casei sau înlocuindu-i la muncă agricolă. Două elemente importante pentru stimularea frecventării cursurilor l-au constituit atitudinea susţinătoare a cadrelor didactice şi programul „laptele şi cornul”, program care le-a asigurat copiilor un minim alimentar necesar, cu atât mai mult cui cât familiile lor treceau prin momente de acută criza financiară şi materială. În alte situaţii, în zonele mai puţin afectate de inundaţii, frecvenţa şcolară nu a fost afectată, observându-se chiar o uşoară îmbunătăţire.

Performanţa şcolară a fost influenţată de situaţia socială, psihică, materială şi financiară a copiilor şi a familiilor acestora, astfel încât, se poate vorbi de rezultate inferioare la învăţătură a unora dintre copii, mai ales în primul semestru al anului şcolar 2008-2009. În cel de-al doilea semestru, situaţia s-a ameliorat, copiii recuperând mult sub raportul rezultatelor şcolare.

Specificaţii punctuale: − „Deşi cei mai greu loviţi sunt copiii cărora li s-a dărâmat casa, victime sunt toţi, fiindcă în

miez de noapte au auzit clopotele bătând şi sirenele anunţând evacuarea. Chiar şi cei cu stare materială bună sunt afectaţi - în plus, ei nu şi-au avut părinţii aproape în momentele grele, aceştia fiind în străinătate” - dna. Dumea Angela, director Şcoala de arte şi meserii Adjudeni, judeţul Neamţ.

− „În colaborare cu dl primar al comunei Petrova şi cu ISJ Maramureş s-a reuşit alocarea pentru toţi copiii sinistraţi, locuri în tabere la Costineşti şi la Buşteni. Inspectorul şcolar Mariana Pop a asigurat rechizite şi alte bunuri pentru cei afectaţi, contribuind şi la


28

parteneriatul cu Liceul pentru protecţia mediului din Cluj Napoca. Aceşti elevi conduşi de directorul şcolii şi alte cadre didactice au fost prezenţi în şcoala noastră în luna octombrie 2008, aducând copiilor daruri consistente şi legând prietenii sincere. Primăria şi Biserica au contribuit la reconstrucţia caselor afectat de inundaţii.” - dna. Roman Marieta, director al Grupului Şcolar „Alexandru Filipaşcu”, Petrova, judeţul Maramureş.

− „Datorită greutăţilor materiale provocate de inundaţii, familia nu s-a implicat suficient în educaţia copiilor” - dna. Ignat Mariana, director Şcoală cu clasele I-VIII Tămăşeni, judeţul Neamţ.

− „Mulţi elevi nu au reuşit încă să uite ziua evacuării şi imaginea dezolantă a satului şi a casei părinteşti distruse” - dna. Calancea Angela, director Şcoală cu clasele I-VIII „I.S. Sturdza” Siretu, judeţul Bacău.

C) La întrebarea „Consideraţi că şcoala este o instituţie cheie în comunitatea dvs. care se implică nu numai în educarea copiilor ci şi în sprijinirea acestora să depăşească situaţiile dificile generate de calamităţi precum inundaţiile sau de alte probleme sociale?” opinia unanimă a respondenţilor susţine ideea rolului important pe care îl are şcoală în comunitatea locală. Dincolo de misiunea implicită a şcolii, aceasta este un punct de reper în viaţa comunităţii, de nod care poate pune în relaţie diferiţi parteneri locali şi sociali, care poate să susţină comunitatea în procesul de adaptare şi dezvoltare în situaţii de urgenţă/criză. Cadrele didactice, atât ca profesionişti, dar şi că membrii ai comunităţii locale, sunt implicate permanent în viaţa localităţii şi au susţinut populaţia în situaţia de criză, alături de alţi profesionişti (jandarmi) care au intervenit în această perioadă. De asemenea, datorită unor relaţii de încredere stabilite cu copiii şi familiile acestora, au putut să fie alături de ei pentru a-i susţine în depăşirea traumelor care au fost generate de inundaţii. − „Şcoala şi Biserica au rămas în mediul rural doi poli care influenţează viaţa socială,

culturală, economică din lumea satelor. Într-adevăr, şcoala este o instituţie ce s-a implicat şi a sprijinit comunitatea să depăşească situaţiile dificile generate de inundaţii. La şcoală s-a refugiat un mare număr de persoane atunci când s-a dat ordinul de evacuare (în special bătrâni şi bolnavi). În jurul şcolii ne adunăm cei izolaţi în sat în timpul inundaţiilor (fără energie electrică, apă, telefonie) pentru a afla veşti legate de evoluţia evenimentelor. Şcoala a fost centrul de primire şi distribuţie a ajutoarelor de urgenţă venite fie din partea guvernului, fie din partea organizaţiilor nonguvernamentale sau a binefăcătorilor. Cu şcoala luau legătura voluntarii din comunitate şi din afara comunităţii oferindu-şi serviciile şi ajutorul material. Tot aici veneau cei mai greu loviţi de inundaţii cerând ajutor” - dna. Dumea Angela, director Şcoala de arte şi meserii Adjudeni, judeţul Neamţ.

− „Şcoala este o instituţie cheie în Petrova. Are şi o atitudine de suport, de susţinere, ce urmăreşte încurajarea elevului pentru a depăşi situaţia dificilă pe care acesta o traversează. Este foarte important ca în discuţia cu elevul să creăm cadrul şi să adoptăm acele atitudini care să-i permită să-şi clarifice problema, să se distanţeze de ea, să o treacă mai uşor. Este o chestiune de tact, de nuanţa, de acea abilitate psihologică pe care toţi dascălii trebuie să o aibă şi sunt convinsă că o au” - dna. Roman Marieta, director al Grupului Şcolar „Alexandru Filipaşcu”, Petrova, judeţul Maramureş.

− „Şcoala şi-a adus aportul afectiv, spiritual în comunitate, contribuind la depăşirea situaţiilor problemă. Permanent am realizat discuţii, convorbiri cu părinţii, am dezbătut teme educative care au constituit un prim pas în depăşirea greutăţilor familiale” - dna. Ignat Mariana, director Şcoala cu clasele I-VIII Tămăşeni, judeţul Neamţ.

− „Da, şcoala poate fi o instituţie cheie care să se implice. Până în prezent, prin diferite forme (tabăra în Dâmboviţa, cele 25 burse de la Fundaţia „Dinu Patriciu”, parteneriate cu unităţi din judeţ) am reuşit să fim, cred eu, promotori ai acestui program. Şcoala a fost locul unde s-a amenajat, după inundaţii punctul principal al taberei de sinistraţi, de aici distribuindu-se produsele alimentare şi nealimentare până la mutarea acestora în module” – dl. Ştefan Marcel, director Şcoala cu clasele I-VII Baranca, Hudeşti, judeţul Botoşani.


29

D) Teme de interes pentru cursul intensiv organizat de CRIPS cu sprijinul UNICEF pentru cadrele didactice din comunităţi afectate de inundaţii, cu scopul de a îmbunătăţi suportul psihosocial acordat copiilor în şcoală şi comunitate: Exemple de teme: - Cum se face pregătirea psihologică a elevilor în cazul inundaţiilor? - Ce acţiuni concrete putem desfăşura în condiţii speciale? - Folosirea de materiale şi echipamente speciale pentru situaţii de urgenţă (inundaţii) - Educaţia părinţilor – baza reuşitei educaţiei copilului. Îmbunătăţirea comunicării dintre

părinţi-elevi-profesori. Consolidarea parteneriatului în cadrul comunităţii şcolare. - Psihologia dezvoltării - Diferenţe interindividuale. - Reducerea absenteismului şi abandonului şcolar. Prevenirea delicventei juvenile. 2. B OPINII ALE CADRELOR DIDACTICE Respondenţi: 16 cadre didactice care îşi desfăşoară activitatea în şcoli din localităţile afectate de inundaţii - dintre care 7 învăţători (clase care au copii cu vârsta între 6/7 ani si 9/10 ani) şi 9 profesori (clase care au copii cu vârsta cuprinsă între 9/10 ani şi 14/15 ani). A) Menţionaţi dacă, în lunile care au urmat inundaţiilor din 2008, au apărut tulburări de comportament în rândul copiilor din clasele în care vă desfăşuraţi activitatea didactică. Principale efecte ale inundaţiilor asupra stării copiilor observate de cadre didactice: − Scăderea capacităţii de concentrare. Se menţionează oboseala acută şi imposibilitatea

asumării conduitei şcolare (menţinerea performantei şcolare) şi, nu în ultimul rând – ca o rezultantă multicauzală, absenteismul şcolar sau abandonul şcolar. „Elevii nu mai au acelaşi randament şcolar, lipsesc de la cursuri, motivând că se trezesc târziu. Având casele dărâmate, motivează că nu-şi pot face temele. Sunt foarte obosiţi, datorită faptului că ajută - atât cât pot - la reconstrucţia casei (unii chiar au adormit la şcoală)” afirma dna. Daniela Bolfa, profesor la Şcoala „I.S.Sturza”, Săuceşti, Bacău.

− Sentimentul de angoasă, anxietate permanenta, manifestat atât în plan şcolar cât şi relaţional (în relaţiile cu adulţii-cadre didactice, cât şi între covârstnici). „În urma inundaţiilor din 2008 au apărut manifestării de temeri nejustificate, sensibilitate la zgomote puternice produse de soneria şcolii, claxonul maşinilor, chiar şi de clopotul bisericii. Unii elevii au povestit că au coşmaruri, alţii neputând adormi cu lumina stinsă” – afirmă dna. Nicuţa Elena, învăţătoare la SAM Adjudeni, judeţul Neamţ. Stările de tensiune şi angoasa se regăsesc în situaţia în care copiii sunt implicaţi în activităţi şcolare obişnuite:” în lunile care au urmat inundaţiilor din 2008 au apărut temeri nejustificate mai ales în timpul orelor de cunoaşterea mediului care tratau producerea unor eventuale calamităţi naturale” - afirma dna. Învăţătoare Huluga Gabriela, şcoala Vişeul de Jos, judeţul Maramureş. O altă rezultantă a trăirilor negative ale copiilor este refuzul de comunicare, fiindu-le foarte greu să vorbească despre trăirile pe care le au în raport cu inundaţiile şi repercusiunile pe care acestea le-au avut asupra propriei persoane, asupra familiei sau asupra rudelor/prietenilor.

− Tulburări de comportament, datorate tocmai imposibilităţii gestionarii stărilor afective, lipsa de comunicare, problemelor financiare şi materiale (acutizate în unele situaţii de inundaţii). Se remarcă apariţia comportamentelor opozante ale copiilor în raport cu regulile social acceptate (relaţiile cu ceilalţi colegi, relaţiile cu adulţii, respectarea statutului de elev, etc.) şi comportamente afective ambivalente (treceri rapide şi nejustificate de la râs la plâns).

Respondenţii au făcut menţiunea că efectele s-au diminuat pe măsură ce s-au depărtat de momentul producerii inundaţiilor, majoritatea copiilor reuşind să depăşească în timp această simptomatologie. Pentru a susţine diminuarea acestor efecte, cadrele didactice au utilizat diverse metode de intervenţie pe lângă copii: − „după inundaţii am lut măsuri de recondiţionare a manualelor, cărţilor, caietelor distruse


30

de apă, am analizat starea fiecărui copil afectat de inundaţii oferindu-le anumite atenţii şi cadouri” – dna. Gaborean Maria, învăţătoare, Grupul Şcolar „Alexandru Filipaşcu, judeţul Maramureş;

− organizarea unor tabere de vacanţă; − „în calitate de diriginte, am stat de vorbă cu elevii cu privire la inundaţii. Un număr de 12

elevi au prezentat modul în care le-au fost afectate terenurile cultivate, locuinţele şi pagubele suferite” – Mantea Rodica, profesor Şcoala cu Clasele I-VIII, Vişeu de Jos, jud. Maramureş; etc.

8. Aţi discutat cu copiii din clasa dvs. despre comportamentul care trebuie adoptat

în caz de inundaţii? Toţi respondenţii au discutat cu copiii şi au organizat diferite activităţi pentru dezvoltarea unor competenţe şi abilităţi în situaţii de inundaţii, tematica acestor activităţi fiind:

a. Comportamentul ce trebuie adaptat în caz de inundaţii. b. Păstrarea calmului şi a stăpânirii de sine. c. Salvarea vieţii şi acordarea primului ajutor persoanelor aflate în pericol d. Salvarea actelor şi a bunurilor în limita posibilităţilor.

„S-a discutat la clasa cu elevii pe această temă, fiindu-le prezentat materialul trimis de la apărarea civilă. Precizându-se în mod expres că cel mai important fapt este salvarea vieţii, evitarea creării stării de panică şi urmărea indicaţiilor transmise de persoanele acreditate de a acţiona în caz de calamităţi natural. Copiii au fost instruiţi în ceea ce priveşte pericolul la care se expun în caz de inundaţii.” – dna. Nicuta Elena Lăcrămioara, învăţător la S.A.M Adjudeni, judeţul Neamţ.

9. Părinţii şi-au manifestat interesul pentru a comunica cu dvs. în situaţiile în care copiii manifestau tulburări de comportament cauzate de inundaţii? Dacă DA, precizaţi ce tipuri de probleme au reclamat părinţii mai frecvent.

Patru dintre respondenţi au afirmat că nu au existat solicitări din partea părinţilor în acest sens.” Părinţii nu şi-au manifestat interesul faţă de starea psihică a copiilor lor, datorită slabei implicări a lor în problemele şcolii” spune dna. Ifrim Cristina, învăţător la Şcoala cu clasele I-VIII Baranca, judeţul Botoşani. În celelalte situaţii, părinţii au participat la întâlnirile organizate de către şcoală în vederea ameliorării situaţiei copiilor lor, identificând ca probleme ale copiilor:

- coşmaruri; - apariţia unei stări de nelinişte, agitaţii; - irascibilitate crescută şi sensibilitate; - dezinteres faţă de şcoală.

− „În cadrul şedinţelor cu părinţii ce au avut loc ca urmare a inundaţiilor părinţii au precizat că unii copii au manifestat tulburări de comportament, coşmaruri, stări de panică nejustificate, labilitate emoţională şi teama de a rămâne singuri acasă” – dna. Nicuta Elena Lăcrămioara, învăţător la S.A.M Adjudeni, judeţul Neamţ.

− „Părinţii au reclamat neliniştea şi stresul copiilor legat de distrugerea rechizitelor şcolare, manualelor şi cărţilor din biblioteca personală” - dna. Gaborean Maria, învăţătoare la Grupul Şcolar, Alexandru Filipaşcu’’ Petrova

− „Am luat legătura cu părinţii copiilor care au manifestat traume sau mici tulburări de comportament şi am încercat împreună să găsim soluţii de ameliorare a acestora” - dna. Învăţătoare Huluga Gabriela, Şcoala Vişeul de Jos, judeţul Maramureş.

− „În discuţiile cu părinţii şi în cadrul unor întâlniri comune au fost prezentate manifestările lor, agitaţia şi spaima prin care au trecut” - Manta Rodica, profesor la Şcoala cu Clasele I-VIII Vişeu de Jos, jud. Maramureş.


31

10. Ce teme consideraţi că v-ar interesa în mod prioritar, pentru a îmbunătăţi suportul psihosocial acordat copiilor în şcoală şi comunitate?

Tematica de interes: − Cauze şi efecte ale inundaţiilor; − Modalităţi de prevenire a inundaţiilor; − Recăpătarea încrederii şi a stimei de sine; − Tipuri de jocuri şi exerciţii pentru susţinerea moralului; − Măsuri de prim ajutor ce se întreprind până la sosirea echipajelor de specialitate; − Prevenirea abandonului şcolar; − Consilierea şi orientarea şcolară; − Prevenirea delicventei juvenile. Aceste teme ar putea să se regăsească la nivelul activităţilor cu părinţii şi copiii afectaţi de inundaţii (sau martori) în activităţi de tipul: − Cum ne pot afecta viaţa inundaţiile? − Suntem pregătiţi să facem faţă inundaţiilor? − Cum ne afectează comportamentul calamităţile naturale? − Un nou început într-o situaţie de criză! − Cum îmi sprijin moral copilul în caz de dezastru? − Pot!... Nu pot!... (competentele şi domeniile slabe ale oamenilor) − Mi-e frică! (Pericolul real şi sentimentul de frica) − Ce mă fac? (Probleme pentru care nu există cea mai bună soluţie) Pe lângă tematicile propuse spre abordare în cadrul unui potenţial curs, respondenţii au afirmat că este utilă realizarea unui pliant ce cuprinde reguli generale de comportament în caz de inundaţii, pliante care ar putea să susţină transmiterea de informaţii relevante pentru un număr mai mare de populaţie. 3. DIN OPINIILE COPIILOR Notă explicativă Opiniile de mai jos au fost transmise de directorii de şcoală care au răspuns chestionarului de evaluare rapidă. Sunt gânduri exprimate de copii în perioada imediat următoare inundaţiilor, evitându-se chestionarea copiilor în etapa realizării acestui studiu, pentru a evita retrăirea potenţialei traume în absenţa unui serviciu de specialitate care să poată interveni terapeutic în măsura în care este nevoie. „Siretul mare creştea/Apa-n sat tot pătrundea/Lumea din cale fugea/Pe când clopotul bătea”

Paul, 13 ani „Mamă, iar am visat că vine apa mare şi că mă înec”

Alice, 8 ani „A fost cel mai urât moment din viaţa mea, nu aş vrea să se mai întâmple niciodată”

Irina, 12 ani

„TOAMNA” - compunere -

„Într-o zi ploioasă de septembrie s-a arătat Crăiasa Toamnă. Văl de brumă argintie a aşternut peste satul nostru. Natura a îmbrăcat haine multicolore şi plânge cu lacrimi de frunze. Plec în grădina noastră la prietenul meu drag, vişinul cu frunze ruginii. Văzându-l schimbat, îl întreb:

- Ce ţi s-a întâmplat? De ce eşti supărat şi-ţi scuturi frunzele? - O, prietene, sunt tare trist! Mi-au slăbit puterile. Cred că voi muri.


32

- Ce vorbă e asta? Tu eşti puternic şi apoi eşti prietenul meu cel mai bun. Te voi ajuta să treci peste momentele grele. Spune-mi durerea ta!

- Am avut un an tare greu. Apele Siretului au revărsat peste satul nostru şi au adus multă suferinţă oamenilor. Uite, casa vecinului e dărâmată, n-a mai rămas decât un morman de moloz. Animalele, florile, fraţii mei mai mici şi-au găsit sfârşitul în apele învolburate. Pământul a fost răscolit şi era să-mi pierd chiar rădăcinile.

- Ce vrei să spui, prietene? Nu voi mai mânca vişine anul viitor? - Îmi pare rău ! Mă bucuram mereu când te vedeam în jurul meu ! - Sunt sigur că te vei vindeca de tristeţea care te apasă. Crezi că mie mi-e uşor?

Am colegi de clasă care nu mai au haine, cărţi, jucării şi dorm pe la rudele norocoase. Îi văd trişti şi mă doare sufletul. Împreuna cu doamna învăţătoare am hotărât să-i ajutăm cu ce putem. Şi în sat au venit multe ajutoare. Oamenii s-au unit la greu. Împreună vom învinge. A început din nou să picure. Plec în casă, lăsându-mi prietenul cu necazul lui. Îl asigur că mă voi întoarce să-l alin. Această toamnă nu mai zburdă pe strada noastră”.

Florin, clasa a III-a A

D. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

La finalul evaluării rapide am evidenţiat următoarele:

1. Cadrul instituţional şi legislativ care determină intervenţia şi strategiile care se aplică în situaţii de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase, accidentelor la construcţiile hidrotehnice şi poluării accidentale face referiri şi la informarea şi educarea populaţiei, inclusiv la activităţi de informare destinate elevilor. Aceste documente se referă la modele practice de intervenţie şi comportament pentru:

− Salvarea vieţilor omeneşti; − Protejarea bunurilor materiale; − Satisfacerea nevoilor primare ale cetăţenilor afectaţi; − Protejarea animalelor şi a culturilor agricole.

Aceste aspecte sunt importante pentru intervenţia în situaţia de urgenţă, de criză, atunci când evenimentul de criză se produce efectiv (sau perioada în care aceasta pericolul este iminent). Este însă foarte important de menţionat faptul că acest cadru nu face referiri la măsuri sau recomandări pentru prevenirea sau ameliorarea impactului psihologic al calamitaţii asupra persoanelor din comunitate. De asemenea, nu se fac referiri la aspecte particulare referitoare la protecţia copiilor în astfel de situaţii. 2. În urma analizei rapide, s-a evidenţiat existenta simptomatologiei stresului posttraumatic la copiii care au trăit situaţii de calamitate, indiferent dacă copiii au fost victime directe ale acesteia sau au participat/asistat la dramele altor copii, rude, prieteni. Astfel, afirmăm că este important ca strategiile prevăzute pentru intervenţia în situaţii de calamitate să prevadă planuri de intervenţie în vederea prevenirii apariţiei simptomatologiei stresului posttraumatic. Aceste strategii pot fi recomandări generale, dezvoltându-se proceduri de intervenţie instituţionale (prin stabilirea de responsabilităţi şi specialişti intervenanţi) şi/sau metodologii de intervenţie, care să acopere argumentaţia teoretică, mijloace şi instrumente recomandate pentru intervenţia în aceste situaţii. 3. În acelaşi sens, analiza a evidenţiat faptul că în situaţiile în care intervenţia a fost corelată cu stadiile de evoluţie a stresului posttraumatic, apariţia simptomatologiei a fost prevenită sau diminuată în intensitate, conducând la scăderea repercusiunilor asupra copiilor şi/sau a familiilor acestora. Sub aspectul impactului inundaţiilor asupra situaţiei psiho-sociale a copiilor, specialiştii respondenţi (psihologi, reprezentanţii direcţiilor de asistenţă socială şi protecţia copilului, cadre didactice) au identificat o paletă largă a simptomatologiilor în baza cărora poate fi determinat sindromul de stres posttraumatic, formă de manifestare a acestuia fiind mai degrabă subclinic. Printre acestea regăsim:


33

− amintiri recurente şi intrusive ale evenimentului, incluzând imagini, gânduri; − anxietate, stări de agitaţie, panica, mai ales atunci când sunt prezente fenomene meteo

asociate ploii - tunete, fulgere; − evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma – eforturi de a evita activităţi, locuri

sau persoane care amintesc de traumă; − insecuritate afectiva şi labilitate dispoziţionala; Acestea au ca efecte secundare dificultăţi de concentrare şi comunicare, atât cu adulţii, cât şi cu cei de-o seamă, care generează inadaptarea şcolară şi tendinţa de izolare, abandon şcolar. În cadrul analizei, au fost identificate perturbări psiho-sociale şi la nivelul familiei copiilor, gradul de afectare fiind variabil. S-a constat că la nivelul adulţilor din familiile afectate de inundaţii se manifestă: tendinţe depresive, anxietate, perspectiva sumbră asupra viitorului. Interesul părinţilor pentru procesul educaţional al copilului (formal, nonformal şi informal) este puternic diminuat, interesul acestora orientându-se către problematica din sfera material-financiară. 4. Cu toate acestea, ca urmare a inundaţiilor din 2008, la nivelul serviciilor specializate din cadrul DGASPC nu s-a semnalat creşterea numărului de situaţii de abuz şi neglijare asupra copiilor. Însă, în unele situaţii, cadrele didactice au sesizat o formă de absenteism şcolar „justificat” de participarea copiilor la reconstruirea casei, fapt care poate atrage cu sine o supra-responsabilizare şi suprasolicitare fizică a copiilor. Acestea pot fi considerate potenţiale situaţii de exploatare prin muncă a copilului, iar cadrele didactice ar trebui să fie pregătite şi sensibilizate pentru prevenirea şi combaterea acestui fenomen. Lipsa raportării cazurilor poate fi explicată şi prin lipsa de pregătire/insuficienta pregătire a cadrelor didactice în domeniul drepturilor copilului în general şi al prevenirii şi combaterii oricărei forme de exploatare a copilului în special. 5. S-a identificat nevoia de susţinere a tuturor membrilor familiei (atât victimă a calamitaţilor, cât şi martor), prin implicarea acestora în activităţi care au drept scop susţinerea psihologică a acestora şi susţinerea abilitaţilor parentale, astfel încât părinţii să-şi poată adecva atitudinea faţă de copii în funcţie de nevoile specifice ale acestora (identificarea primelor simptome post trauma, tipuri de reacţii la nevoile acestora, servicii specializate care îi pot susţine etc.). 6. Intervenţia în echipă, în cadrul reţelei de servicii publice sau private, în situaţii de calamitate a fost identificată ca fiind foarte importantă în vederea prevenirii sau diminuării stresului posttraumatic. Pentru creşterea gradului calităţii intervenţiei acestor profesionişti, în echipe interinstituţionale, în unele judeţe au fost realizate cursuri pentru profesionişti, cursuri care au avut drept tematica:”Reguli şi măsuri ce trebuie respectate înainte, în timpul şi după inundaţii”. Respondenţii au realizat un „inventar” al profesioniştii care post interveni în vederea prevenirii sau diminuării situaţiilor de stres post traumatic: medici de familie, asistenţi sociali, cadre didactice, psihologi, medici psihiatri, jandarmi, profesionişti din cadrul ISU, etc. 7. Mai sunt însă multe de făcut în domeniul mobilizării comunitare şi parteneriatului interinstituţional eficient, iar scoala are un important potenţial, este un adevărat „motor” de dezvoltare comunitară. Apreciem faptul că respondenţii conştientizează în unanimitate rolul comunitar al şcolii şi există o mare disponibilitate pentru implicare. 8. Toţi respondenţii au identificat ca fiind foarte importantă intervenţia cadrelor didactice şi a şcolii în astfel de situaţii, argumentele ţinând de implicarea acestora în viaţa comunităţii şi de potenţialul de intervenţie al cadrelor didactice (relaţie permanentă cu copiii şi părinţii acestora, derularea unor activităţi de dezvoltare şi susţinere comunitara, etc.). Tocmai de aceea, este importantă specializarea în problematica stresului posttraumatic


34

cauzat de calamităţi naturale, metode şi tehnici de intervenţie în astfel de situaţii, fapt menţionat atât de către psihologi şi reprezentanţii DGASPC, însă şi de Inspectoratele Judeţene Şcolare, directorii de şcoli şi cadrele didactice participante la această analiză. Şcoala se poate implica în toate tipurile de acţiuni ale comunităţii pentru a preveni şi combate situaţiile catastrofale cauzate de ape:

− acţiuni de prevenţie: activităţi practice de protejare a mediului/cursurilor de ape, exerciţii de protecţie civilă, cursuri de acordare a primului ajutor, de tehnici de supravieţuire în caz de dezastre;

− acţiuni de management operativ: şcoala are de multe ori rolul de asigurare a spaţiilor de cazare, fiind necesar să fie amenajat un spaţiu şi dotat cu echipament de strictă necesitate; utilizarea mijloacelor de comunicare cu care este dotată şcoala (internet);

− acţiunile post eveniment: Constituirea de echipe de voluntari alcătuite din oameni ai şcolii pentru a sprijini şi a acorda consiliere familiilor afectate; Consiliere psihologică; Intensificarea examenelor medicale si urmărirea stării de sănătate a copiilor.

Astfel, activităţile posteveniment nu trebuie să fie neglijate, fiindcă efectele inundaţiilor nu se opresc odată cu retragerea apelor. Şcoala trebuie să lupte cu pasivitatea cetăţenilor şi tendinţele de auto-consolare (prin expresii de genul „Domne fereşte de mai rău!”, „Bine că am scăpat cu atât!”, „Dumnezeu dă cui poate duce!” etc.) promovând o atitudine proactivă. Analizând cu profesionalism şi responsabilitate ce s-a întâmplat şi cum s-ar fi putut acţiona mai bine, recunoscând efectele psihologice asupra copiilor şi fiind pregătite să le acorde un sprijin primar, educând elevii în spiritul solidarităţii sociale, respectului pentru natura, mobilizării comunitare, cadrele didactice pot contribui eficient la ameliorarea efectelor inundaţiilor (pe termen scurt) şi la îmbunătăţirea capacităţii comunităţii de a se proteja în situaţii similare (pe termen mediu şi lung).

9. Recomandări pentru tematica de formare − noţiuni de bază privind stresul posttraumatic la copii (cauze, simptomatologie, evoluţie,

mod de prevenire şi recuperare); − noţiuni de bază privind modul de acţiune în cazul unor calamităţi naturale – exemple de

activităţi practice; − noţiuni de psihopedagogie a copilului şi de formare a adulţilor în vederea susţinerii

părinţilor; − legislaţie şi norme metodologice de intervenţie în situaţie de urgenţă; − reţeaua de servicii şi profesioniştii care pot intervenii în situaţii de calamitate 10. A fost evidenţiat de către toţi respondenţii rolul important al suportului umanitar acordat de UNICEF şcolilor din comunităţile afectate de inundaţii. Gesturi frumoase de solidaritate socială, care au prilejuit copiilor mici bucurii şi i-au ajutat să depăşească mai uşor dificultăţile.


35

III. Repere privind stresul post-traumatic: simptomatologie şi metode primare de intervenţie pentru atenuarea efectelor asupra copiilor

Proiectul nostru şi-a propus două axe principale de dezvoltare personală şi profesională : − dobândirea de cunoştinţe şi competente pentru a aplica în şcoala bunele practici de

comunicare şi îndr umare a copiilor şi părinţilor, pentru atenuarea efectelor psiho-sociale ale inundaţiilor (modulul I);

− transmiterea mai departe către colegii din şcoală a celor învăţate la curs şi implicarea într-o mai bună mobilizare a comunităţii în beneficiul copiilor (modulul II).

Prezentăm în acest capitol o selecţie din suportul de curs. În cadrul primului modul ne-am centrat pe cunoaşterea simptomatologiei stresului post-traumatic A. Principalele simptome care definesc stresul post-traumatic

Persoanele care au trăit o experienţă traumatizantă sunt supuse adesea unui stres psihologic legat de evenimentul respectiv. În cadrul experienţelor potenţial traumatice intră şi calamităţile naturale, cum ar fi inundaţiile. Ameninţarea propriei vieţi sau a vieţii celor apropiaţi, pierderea adăpostului şi a bunurilor materiale, sentimentul lipsei controlului asupra derulării evenimentelor reprezintă inevitabil surse de stres psihologic atât pentru adulţi, dar cu atât mai mult pentru copii, care au o experienţă de viaţă redusă şi posibilităţi de acţiune limitate. Stresul psihologic generat de calamităţi naturale reprezintă o reacţie normală la o situaţie anormală, însă cei care prezintă simptomatologia mai mult de o lună, ar trebui să ia în considerare ideea de a solicita ajutor profesionist. În acest context, este responsabilitatea noastră, a adulţilor, să gestionăm evenimentele şi să ajutăm copiii să le integreze într-un mod pozitiv, astfel încât să nu fie afectată dezvoltarea lor psiho-somatică. Şcoala, prin intermediul cadrelor didactice, este un factor esenţial care poate interveni în limitarea efectelor psihologice asupra copiilor, prin depistarea precoce a simptomatologiei, prin intervenţia oportună, în limita competenţelor deţinute şi, la nevoie, prin sesizarea profesioniştilor capabili să acorde asistenţă de specialitate. Să nu uităm faptul că, uneori, în astfel de situaţii, părinţii sunt atât de copleşiţi de pierderile materiale (adăpost, surse de subzistenţă), încât nu mai reuşesc să observe eventualele efecte psihologice asupra copiilor. Adesea aceste efecte nu sunt recunoscute de părinţi sau sunt ignorate. Alteori, chiar dacă părinţii sesizează eventuale modificări în comportamentul copiilor, nu ştiu cum să reacţioneze, cum să le gestioneze sau la cine să apeleze pentru ajutor. Cadrele didactice, care, după părinţi, sunt cel mai aproape de copii, pot, însă, sesiza la timp prezenţa şi, eventual persistenţa simptomatologiei specifice stresului posttraumatic. Este esenţială observarea copiilor pe timpul orelor de curs şi al activităţilor extraşcolare, precum şi legătura permanentă cu familiile copiilor pentru identificarea eventualelor simptome manifestate în mediul familial. Tabelul următor conţine principalele simptome care pot apare în cazul stresului posttraumatic la copii şi descrierea manifestărilor lor comportamentale, pentru a fi mai uşor recunoscute.


36

Simptome Manifestări comportamentale Tulburări de somn (insomnii de diferite tipuri, coşmaruri legate de incident sau fără conţinut recognoscibil)

Copilul adoarme greu, exprimă frica pentru a nu fi luat pe nepregătite în cazul repetării inundaţiilor, îşi ia în pat anumite obiecte (haina, păpuşa preferată etc.) Are dificultăţi în a rămâne adormit, se trezeşte noaptea speriat, retrăind experienţa traumatică. Nu poate adormi cu lumina stinsă.

Tulburări ale comportamentului alimentar

Scăderea poftei de mâncare, scădere în greutate sau, dimpotrivă, comportament alimentar compulsiv (mănâncă excesiv, tocmai pentru a-şi atenua anxietatea, depresia).

Amintiri recurente şi intruzive ale evenimentului, incluzând imagini, gânduri

La copiii mici poate surveni un joc repetitiv în care sunt exprimate teme sau aspecte ale traumei. Desenele copiilor pot exprima amintirea repetitivă a traumei.

Tulburări de afectivitate (stări depresive, sentimente de disperare, capacitate redusă de a simţi emoţiile, iritabilitate, mânie, anxietate ce se intensifică mai ales în situaţii care amintesc de traumă)

Plâns spontan aparent nemotivat. Copilul îşi pierde interesul pentru lumea din jur şi pentru activităţile ce îi făceau plăcere în trecut. Se supără repede, aparent fără motiv. Reacţiile sunt exagerate faţă de stimulii din mediu. Prezintă accese colerice (ţipă, loveşte, aruncă obiecte). Trece uşor, nejustificat de la o stare la alta, de la râs la plâns şi invers. Comportamente opozante în relaţie cu adulţii, cu colegii. Dificultăţi în respectarea regulilor sociale.

Sentimentul distanţării, izolării de cei din jur

Copilul crede că doar el suferă, că sentimentele sale sunt anormale şi încearcă să le ascundă distanţându-se de ceilalţi sau, dimpotrivă, nu-şi exteriorizează sentimentele pentru a nu amplifica suferinţa celorlalţi. Se izolează de colegi, de familie, devine mai puţin comunicativ, pare mereu dus pe gânduri, refuză participarea la diferite activităţi sau participă fără entuziasm, fără implicare reală. Dezinteres şcolar, tendinţă la abandon şcolar

Tulburări de memorie (legate de incidentul marcant), de atenţie şi de concentrare

Incapacitatea de a evoca un aspect important al traumei (nu-şi aminteşte anumite evenimente) Nu se poate concentra la ore, este neatent, fixează greu informaţiile primite, scade randamentul şcolar.

Dificultăţi în luarea deciziilor Manifestă nehotărâre chiar şi în luarea unor decizii simple. Atitudine protectoare excesivă faţă de cei dragi, teamă exagerată pentru siguranţa acestora

Ex.: ţine animalul preferat în casă, aproape de el, pentru a-l putea salva în cazul repetării inundaţiilor, devine agitat când tatăl îl anunţă că pleacă la pescuit, insistă ca acesta să rămână acasă etc.

Evitarea locurilor, situaţiilor sau chiar persoanelor care au în vreun fel legătură cu evenimentul stresant

Ex. Refuză să mai meargă la scăldat, manifestă frică de apă. Evită conversaţiile asociate cu trauma.

Insecuritate afectivă Copiii caută permanent compania părinţilor şi a persoanelor cunoscute, manifestând o dependenţă excesivă

Vigilenţă excesivă, reacţii exagerate

Ex.: devin agitaţi când începe să plouă, îşi adună lucrurile necesare pentru cazul în care vor fi evacuaţi, refuză să doarmă pe timpul ploii etc. Tresar uşor. Sunt sensibili la zgomote puternice produse de soneria şcolii, claxonul maşinilor, clopotul bisericii etc.

Reactivitate fiziologică la expunerea la stimuli care seamănă cu evenimentului traumatic

Pe timpul ploii sau în apropierea apei (râuri, lacuri) pot prezenta senzaţie de, nod în gât”, de sufocare, accelerarea pulsului, palpitaţii, tremor, transpiraţii abundente, paloare


37

Copiii foarte mici pot prezenta o simptomatologie redusă, deoarece multe dintre simptome necesită o exprimare verbală. La aceştia se pot observa mai ales tulburări de somn, anxietate, preocupări pentru simboluri şi jocuri care au legătură cu trauma, incontinenţă urinară. Şcolarii nu au în mod obligatoriu amnezie sau flashback-uri (imagini intruzive ale unor aspecte care au legătură cu evenimentul traumatic), dar prezintă fenomene de, îngustare a timpului” (plasare greşită a evenimentelor traumatice pe care le relatează în timpul rememorării) şi, apariţia de semne” (convingerea că au existat semne prevestitoare ale traumei, precum şi credinţa că evenimente similare ar putea fi evitate dacă va fi destul de atent încât să identifice la timp astfel de semne). La aceştia apare, de asemenea, jocul posttraumatic – o repetare compulsivă a unor aspecte ale traumei, dar care nu are tendinţa de a atenua anxietatea, aşa cum se întâmplă la adult. Adolescenţii sunt, în special, predispuşi la adoptarea de comportamente impulsive şi agresive. Atenţie! Cu cât apar mai multe dintre simptomele descrise anterior, cu cât acestea sunt mai intense şi mai persistente, cu atât este mai necesară solicitarea ajutorului unui profesionist (psiholog, psihiatru). Evoluţia tulburării de stres post-traumatic Reacţiile acute de stres, de intensitate moderată şi manifestate pentru o perioadă relativ scurtă de timp după evenimentul traumatic (până la o lună) sunt normale. Uneori, simptomatologia nu este foarte evidentă. Aceasta nu înseamnă că acel copil nu este afectat, că nu suferă. Exprimarea empatiei, a înţelegerii pentru suferinţa copilului, stimularea exprimării sentimentelor şi a gândurilor acestuia în legătură cu evenimentul traumatic sunt esenţiale pentru integrarea pozitivă a evenimentului şi pentru depăşirea acestuia. Prezenţa simptomatologiei timp de cel mult trei luni de zile este specifică stresului posttraumatic acut, iar persistenţa acesteia mai mult de trei luni de zile semnifică instalarea stresului posttraumatic cronic. Uneori, însă, simptomele nu apar imediat după evenimentul traumatic, ci după o perioadă de aparentă normalitate, care poate dura până la şase luni de zile. Din acest motiv, observarea atentă a copiilor expuşi unor astfel de fenomene trebuie să se realizeze cel puţin un an de zile pentru a putea elimina suspiciunea instalării stresului posttraumatic. Atenţie! Elementele care prefigurează evoluţia favorabilă sunt debutul rapid, durată scurtă, funcţionalitatea bună a copilului înainte de evenimentul traumatic, precum şi existenţa suportului social. Există 5 faze generale ale pierderii, pe care atât copiii, cât şi adulţii le trăiesc ori de câte ori suferă o pierdere, indiferent de forma acesteia. Tipul de reacţie al copilului Şoc şi negare Copilul refuză să accepte realitatea evenimentului traumatic prin care a

trecut, a pierderii unui obiect (ghiozdanul, animalele, casa etc.) sau a unei persoane de care el este ataşat afectiv, reacţia fiind de spaimă permanentă. Copilul plânge, se agaţă de părinţii săi pentru a nu fi lăsat în medii necunoscute. După plecarea persoanelor cunoscute sau în absenţa acestora, nu poate intra în relaţie cu mediul social. Reacţiile pot fi paradoxale, neaşteptate.

Mânie şi vinovăţie

Copiii îşi pot exprima mânia atât faţă de adulţii necunoscuţi cu care intra în relaţie, refuza comunicarea cu aceştia. Pot avea izbucniri agresive (lovesc sau arunca obiecte, rup hainele).


38

Tristeţe şi disperare

De cele mai multe ori, copiii aflaţi în această etapă, au o ambivalentă a sentimentelor, simţind vinovăţie pentru producerea calamitaţii sau pentru pierderea suferită („dacă eram cuminte, nu îmi lua apele...”). Nu îşi explică şi nici gestiona aceste sentimente.

Înţelegere şi acceptare

Pe măsură ce încep să înţeleagă ce anume s-a întâmplat, cauzalitatea producerii calamitaţilor, se simt în siguranţa fizică şi afectiva, accepta aceste pierderi.

Integrarea Copiii integrează experienţa şi îşi dezvoltă abilităţi de reacţie în potenţiale situaţii similare, reîncepând să fie deschis stimulilor (activităţi curente acasă, la şcoală, mediul social).

Consecinţele stresului post-traumatic asupra dezvoltării copilului

1. La nivelul stării de sănătate.

În cazul în care simptomatologia copilului afectat de traumă este ignorată de adulţi, acesta neprimind suportul psihologic necesar depăşirii evenimentului traumatic, copilul luptă prin propriile forţe pentru a face faţă disconfortului psihic, pentru a se adapta situaţiei. Această luptă slăbeşte, însă, copilul, căruia nu-i mai rămâne, de cele mai multe ori, suficientă putere pentru a înveşti în propria dezvoltare. Astfel, copiii afectaţi de stres posttraumatic pot deveni mai fragili din punct de vedere somatic, fiind mai vulnerabili la contactarea diferitelor boli, în special infecţii sau alergii. S-a constatat, că aceşti copii prezintă într-o mai mare măsură simptome psihosomatice, cum ar fi dureri de cap, de burtă, probleme de somn sau alimentaţie.

2. La nivelul dezvoltării cognitive. Copiii pot prezenta tulburări de percepţie şi reprezentare (revăd momente trăite în timpul traumei), pot manifesta încetineală în exprimarea gândurilor şi ideilor, fiind dominaţi de gânduri negative, prăpăstioase, sumbre. De asemenea, poate apare o diminuare a capacităţilor atenţiei şi ale memoriei, ceea ce afectează implicit procesul de învăţare.

3. La nivelul dezvoltării emoţionale. Nevalidarea propriilor sentimente legate de traumă de către adult, poate determina sentimente de vinovăţie, de neadecvare, antrenând, totodată scăderea stimei de sine. Ei pot deveni preponderent trişti, anxioşi, se descurajează uşor, încearcă să-şi reprime sentimentele, care, acumulându-se, pot ieşi la suprafaţă, uneori într-un mod exploziv, sub forma unor accese de furie. Trec uşor de la o stare la alta, iar ignorarea constantă a simptomatologiei poate duce la o fragilizare afectivă care va marca structurarea personalităţii viitorului adult.

4. La nivel comportamental. În contextul în care toate resursele psihice sunt mobilizate pentru a face faţă experienţei traumatice, energia rămasă pentru activităţile cotidiene este redusă, fapt reflectat într-un comportament evitant, în tendinţa de izolare socială, într-o atitudine relativ pasivă, în lipsa perseverenţei în acţiune. Se remarcă starea de oboseală, de apatie, alternând cu perioade de nelinişte, de agitaţie. Neclarificarea propriilor sentimente, ambivalenţa lor, poate determina neîncredere şi, uneori, chiar ostilitate faţă de colegi şi familie.

5. Randament şcolar. Tulburările de percepţie şi reprezentare, tonusul afectiv preponderent negativ, disponibilităţile energetice reduse, diminuarea încrederii în sine, în capacitatea sa de a face faţă experienţelor cotidiene, scăderea capacităţii de memorare şi concentrare a atenţiei se reflectă nemijlocit în scăderea randamentului şcolar.


39

Copii care altădată participau în mod activ la lecţii pot manifesta o implicare redusă, scăderea iniţiativei, a spontaneităţii. Elevi altădată conştiincioşi se pot prezenta la şcoală cu temele nefăcute sau realizate superficial. În evaluarea simptomatologiei este important de comparat manifestările actuale ale copilului cu cele anterioare evenimentului traumatic, deoarece doar schimbările comportamentale apărute ulterior acestui eveniment pot fi atribuite stresului posttraumatic.

B. Mijloace şi metode de intervenţie în situaţie de stres posttraumatic

În momentul producerii evenimentului cu potenţial traumatic De cele mai multe ori, copiii nu înţeleg ce se întâmplă în cazul unor evenimente traumatice de genul inundaţiilor şi sunt copleşiţi atât de propriile emoţii negative, cât şi de ale celorlalţi. Frica, nesiguranţa, imposibilitatea de a prevedea şi a controla evoluţia evenimentelor destructurează adesea gândirea şi conduită. Reacţiile adulţilor în momentul producerii evenimentului pot avea un rol determinant asupra modului în care copilul percepe şi integrează experienţa respectivă. Astfel, păstrarea calmului, evitarea reacţiilor de panică, discuţiile cu copilul pot induce copilului un sentiment de siguranţă şi control. Indiscutabil, inundaţiile reprezintă un fenomen cu un mare potenţial distructiv şi care, în general, este considerat greu de controlat, ceea ce face ca presiunea psihologică să fie extrem de puternică chiar şi pentru un adult. În plus, atunci când adulţii poartă responsabilitatea nu numai pentru viaţa proprie, ci şi pentru viaţa familiei sau elevilor (în cazul cadrelor didactice), presiunea este cu atât mai mare. Totuşi, să nu uităm că, spre deosebire de copii, care sunt mai fragili atât din punct de vedere psihic, cât şi fizic, adulţii au în spate o experienţă de viaţă şi resurse mult mai multe de a face faţă unor astfel de evenimente.

„Dacă nu poţi controla propriile emoţii, atunci nu poţi controla nimic” În momente critice, încrederea în sine şi centrarea pe problemă, pe găsirea de soluţii adecvate situaţiei este esenţială. Senzaţia de controlabilitate a fenomenului şi găsirea de soluţii salvatoare este facilitată de pregătirea anterioară pentru astfel de situaţii. Existenţa unor planuri de salvare anterioare, stabilirea unor priorităţi, imaginarea şi discutarea unor moduri de acţiune în astfel de situaţii, facilitează gestionarea emoţiilor, centrarea pe problemă în situaţia critică şi abordarea eficientă a acesteia de către adult. Siguranţa de sine a adultului în astfel de situaţii, reacţiile eficiente şi controlate, vor induce copilului sentimentul de control şi va reduce semnificativ riscul instalării stresului posttraumatic. Intervenţia posteveniment Ulterior producerii evenimentului, recuperarea este favorizată de discuţiile copiilor cu persoanele din anturaj despre evenimentul stresant. Chiar dacă adulţii nu pot explica evenimentul, ascultarea a ceea ce copilul are de spus are un efect pozitiv pe termen lung. Nu sunt recomandate evitarea discuţiilor şi nici reacţiile excesive la traumă. Explicaţiile trebuie să fie cât mai clare, iar limbajul folosit trebuie să fie adecvat nivelului de înţelegere al copilului. Copiii pot considera propriile sentimente ca fiind neadecvate, motiv pentru care adulţii trebuie să-i asigure permanent că nu sunt singuri şi că sentimentele lor sunt normale în astfel de situaţii. În nici un caz emoţiile lor nu trebuie luate în derâdere, fiind recomandat ca adulţii să manifeste interes şi respect faţă de acestea.


40

Sunt cazuri în care copiii manifestă dificultăţi în exprimarea propriilor emoţii şi sentimente legate de traumă, dificultăţi cauzate fie de nedezvoltarea deprinderilor de comunicare, fie de trăirile complexe pe care le determină evenimentul traumatic. Pe de altă parte, ei se pot teme de faptul că, o dată dezvăluite, sentimentele dramatice vor provoca alte calamităţi. În realitate, exprimarea sentimentelor negative duce la, ofilirea” acestora. Copiii trebuie încurajaţi să scoată la lumină – cu cuvintele lor – propriile sentimente. Ţinând cont că exprimarea, revizuirea şi reaşezarea sentimentelor reprezintă componente vitale ale procesului de integrare a unei experienţe traumatice, aceşti copii trebuie stimulaţi să se exprime prin intermediul jocurilor, al poveştilor sau desenelor. Discuţiile purtate cu cadrul didactic şi colegii de clasă, în grup, cu privire la evenimentul traumatic, dă copiilor posibilitatea de a-şi exprima într-un cadru securizant gândurile şi sentimentele asociate, aceştia conştientizând, în acelaşi timp, că aceste sentimente sunt trăite şi de ceilalţi copii. După un stres acut, cea mai eficientă legătură pe termen scurt se poate stabili cu persoanele care au trăit, de asemenea, experienţa respectivă. Copiii îşi explorează şi validează astfel, percepţiile şi emoţiile, înţeleg efectul experienţelor trecute asupra comportamentului şi trăirilor din prezent şi învaţă noi modalităţi de a face faţă stresului. O problemă importantă care se pune este cea a limitelor de competenţă ale cadrului didactic în acordarea suportului psihologic pentru depăşirea traumei de către copil. Când şi cât poate interveni cadrul didactic şi când trebuie să intervină un specialist? Provocarea descărcării emoţionale a unui copil afectat de un eveniment traumatic implică şi capacitatea de a gestiona aceste emoţii şi sentimente care, uneori, pot fi foarte puternice. În cazul în care simptomatologia de stres posttraumatic nu este foarte intensă, descărcarea emoţională poate fi gestionată de cadrul didactic, dar, în cazul în care simptomatologia este complexă, intensă şi persistentă, se impune intervenţia unui specialist. Copiii care se hotărăsc să exprime la un moment dat sentimentele legate de eveniment pot ajunge, uneori, la concluzia că aceste sentimente nu sunt un răspuns normal la situaţia respectivă, rămânând culpabilizaţi că au putut reacţiona, aşa de greşit”. Ei îşi pot suprima sentimentele, gândindu-se că nu sunt destul de mari ca să poată fi luaţi în serios. Ei trebuie ajutaţi să înţeleagă că sentimentele sunt sentimente şi că nu sunt nici bune, nici rele. Ce facem când copilul manifestă conduite opoziţioniste sau agresive? În relaţia pe care o stabilim noi, adulţii, cu copiii, este recomandat să avem permanent în vedere faptul că violenţa naşte violenţă. O atitudine agresivă faţă de un copil deja violent, nu va face decât să-i amplifice violenţa. Calmul, stăpânirea de sine, echilibrul emoţional, manifestarea empatică faţă de acesta va dezamorsa de cele mai multe ori situaţia. Lipsa unei riposte agresive faţă de comportamentul neadecvat al copilului nu semnifică aprobarea acestuia, ci înţelegerea unor substraturi mai profunde ale acestuia. Amânarea discuţiilor pentru momentul în care copilul va fi capabil să recepţioneze şi să înţeleagă mesajele transmise de adult este o dovadă de maturitate şi de înţelepciune. Folosirea unui ton calm în momentul critic va detensiona de cele mai multe ori copilul. Abordarea ulterioară a problemei nu trebuie făcută pe un ton critic, deoarece ar putea declanşa mecanismele de apărare ale copilului, acesta intrând în defensivă şi blocând comunicarea. Manifestarea de către cadrul didactic a disponibilităţii şi a dorinţei de a înţelege sentimentele copilului, modul de gândire al acestuia, aspecte care au stat la baza comportamentului agresiv sau opozant, ar putea determina renunţarea treptată a copilului la acest gen de comportamente, dat fiind faptul că, de cele mai multe ori, aceste manifestări nu sunt decât nişte strigăte de ajutor de tipul, Sunt aici! Exist! Am nevoie de atenţie şi înţelegere!” Strategii şi intervenţii utile pentru cadrele didactice − Relaţionaţi pozitiv, destins, binevoitor; − Creaţi un climat afectiv confortabil, stimulativ (nevoie de siguranţă afectivă);


41

− Vorbiţi cu o tonalitate caldă, prietenoasă, binevoitoare; − Folosiţi frecvent sistemul de recompense, laude, încurajări pentru un progres oricât de

mic; − Evitaţi pedepsele, criticile distructive, ignorarea; − Încurajaţi exprimarea, acordaţi sprijin elevilor în redarea ideilor; − Încercaţi să le stârniţi interesul pentru a învăţa şi stimulaţi implicarea în activităţi; − Sporiţi-le stima de sine şi stimulaţi-le încrederea în sine; − Formaţi o atitudine pozitivă a colegilor; − Ajutaţi copiii să se simtă confortabil când comunică; − Acordaţi-le timp mai mult pentru îndeplinirea sarcinilor, manifestaţi răbdare şi calm; − Manifestaţi empatie şi înţelegere; − Evaluaţi frecvent starea de spirit şi încredinţaţi-le sarcini pe măsură (nici foarte dificile,

dar nici foarte uşoare); − Rugaţi colegii să fie binevoitori şi să evite sarcasmul sau eventuale glume nepotrivite. C. Intervenţia unitară şcoală-familie Suportul psihologic acordat de cadrele didactice copiilor cu stres posttraumatic este foarte important pentru evoluţia favorabilă a copilului, dar ţinând cont că cea mai mare parte a timpului copiii o petrec în familie, modul în care părinţii şi familia, în general, se raportează la copil este, de asemenea, esenţial. Legătura strânsă între şcoală şi familie, promovarea unui mod de relaţionare sanogenă între părinţi şi copii, stimularea comunicării eficiente între aceştia poate contribui în mod semnificativ la depăşirea într-un mod pozitiv a evenimentului traumatic.

În cadrul modulului II, am pus pe prim plan modalităţile prin care putem implica părinţii în activităţile de prevenire şi recuperare a copiilor care depăşesc situaţii potenţial traumatice

„Oricâte îndrumări s-ar da copiilor şi oricâte lecţii savante de bună-creştere li s-ar ţine zilnic, nimic nu va avea mai mare influenţă asupra conduitei copiilor că societatea în care se află şi

purtarea celor din jur. Copiii - ba chiar şi oamenii mari - învaţă mai mult din exemple." John Locke

În decursul istoriei, familia, întotdeauna, a îndeplinit un rol decisiv în educarea copilului. În funcţie de statusul social-economic al familiei, părinţii au demarcat principiile educaţiei familiale ţinând cont de obiceiurile, aşteptările, manierele păturii sociale din care au făcut parte. Şcoala, ca instituţie, de-a lungul secolelor s-a implicat în instruirea şi educarea tinerilor, dar rolul său, în plan general, a crescut doar în ultimele două secole. Colaborarea între toţi factorii educaţionali, în primul rând între şcoală şi familie, este esenţială în dezvoltarea copilului. Familia este, incontestabil, primul „educator” al copilului, îi dă copilului primele informaţii despre lumea înconjurătoare, primele norme şi reguli de conduită, dar şi climatul socio-afectiv necesar satisfacerii trebuinţelor şi dorinţelor sale. O dată cu intrarea copilului în şcoală, acţiunea educativă se diversifică, devenind mai complexă. Cadrul didactic preia o seamă din atributele parentale: copilul investeşte afectiv acest adult care nu-i este părinte, însă din partea căruia primeşte informaţie, dar şi căldură şi valorizare. Copilul se va raporta la acesta şi va încerca să reproducă comportamente şi atitudini pe care le întâlneşte în mediul şcolar. Copilul însă, poate fi într-o zonă de profund dezechilibru în contextul în care diferenţa dintre cele două medii sociale importante pentru copil (acasă şi la şcoală) este marcantă. Şi nu ne referim la condiţii financiare/materiale, ci la modul de raportare la nevoile copilului. De aceea, rezultatele educaţiei şcolare sunt dependente de modul în care se realizează colaborarea dintre aceşti doi factori: şcoala şi familia, la modul în care fiecare se raportează la nevoile specifice ale copilului.


42

Conţinutul fundamental al colaborării se concretizează printr-o informare reciprocă a şcolii şi familiei cu privire la problemele dezvoltării copilului şi prin convergenţa diferitelor acţiuni întreprinse la nivelul celor doi factori. Diferite forme şi metode care şi-au probat eficienţa în practică şcolară sunt: întâlnirile cu părinţii, consultaţiile şi convorbirile în grup sau individuale, vizitele la domiciliu, antrenarea părinţilor în realizarea diferitelor probleme ale şcolii, în comitetul de părinţi al clasei sau al şcolii, lectoratele cu părinţii. Părinţii trebuie să devină colaboratori activi ai învăţătorului/dirigintelui/profesorului, să devină conştienţi de responsabilitatea pe care continuă să o aibă în raport cu educaţia copilului lor. Cu ocazia vizitelor la domiciliu elevilor învăţătorul/dirigintele are prilejul să cunoască climatul educativ din familie, să discute cu părinţii despre raporturile de susţinere şi ajutorare care există între elevi şi părinţi, între elevi şi fraţii lor, despre starea de sănătate şi despre condiţiile de viaţă ale acestora. Şedinţele cu părinţii vizează cu precădere informarea pedagogică a părinţilor. Sunt dezbătute aspecte care s-au manifestat cu predominant în activitatea elevilor, la nivel general, fără a particulariza. Când spunem general, ne referim la faptul că nici un părinte nu ar trebui să fie informat despre notele sau absenţele copilului său în plenul clasei, ci în mod particular, confidenţial, în deplin respect pentru părinte şi copilul-elev. „Generalul” se poate referi la ce urmează să se întâmple în cursul semestrului respectiv, care sunt cerinţele generale, etc. Lectoratele cu părinţii se pot organiza la nivelul unei clase, fie - la nivelul ciclului primar - pentru toţi părinţii. Referatele, expunerile sau dezbaterile abordează anumite teme pedagogice, de interes general. Pot fi invitaţi cu acest prilej şi specialişti în domeniul educaţiei pentru a prezenta asemenea teme. Rolul comitetului de părinţi este de a-i mobiliza pe toţi părinţii în vederea participării lor la diferite acţiuni iniţiate de către învăţător/diriginte la nivelul clasei sau al unităţii şcolare: lecţii deschise pentru părinţi, vizite, excursii, serbări, cursuri, expoziţii. Parteneriatul şcoală-familie în zilele noastre primeşte noi valenţe. Scopul fundamental al acestei colaborări este integrarea deplină a şcolii în comunitate. În lucrarea „Management educaţional pentru directorii unităţilor de învăţământ” Mariana Dragomir precizează faptul că, în relaţia cu şcoala, părintele parcurge 7 paşi: A) părinte care „învaţă” – părintele se informează asupra modului de conducere şi organizare a procesului instructiv educativ; B) părinte care „ajută” - părintele sprijină şcoala în realizarea unor activităţi extracurriculare; C) părintele ca suporter al imaginii pozitive despre şcoală – părintele înţelege importanţa şcolii în formarea copilului său şi are o atitudine pozitivă faţă de şcoală; D) părintele ca sursă de informaţie complementară - furnizează dirigintelui sau profesorilor informaţii despre comportamentul în familie a copilului, despre problemele de sănătate şi afective ale acestuia; E) părintele ca sursă educaţională: - Contribuie la educaţia civică a propriului copil; - Îl ajută şi îl sprijină în activitatea zilnică de acumularea unor cunoştinţe; F) părintele ca profesor – oferă cadre de referinţă pentru raportarea valorică a copiilor săi; G) părintele ca iniţiator al schimbărilor din şcoală: - Părintele are dreptul şi chiar obligaţia să solicite adaptarea şcolii la cerinţele societăţii actuale; - Părintele poate să propună unele schimbări care să contribuie la dezvoltarea individuală sau colectivă a copilului. Pentru că această „colaborare ideală” să se realizeze trebuie să existe voinţa colaborării şi factorii educaţionali implicaţi să se considere parteneri, în adevăratul sens al cuvântului.


43

D. Parteneriatul şcoală-familie-comunitate în activităţile de prevenire şi recuperare a copiilor care depăşesc situaţii potenţial traumatice Dacă ne planificăm să avem o serie de întâlniri cu părinţii, pentru a discuta asupra unor teme de interes pentru aceştia, putem apela la medici pediatri, asistenţi sociali, psihologi, care îşi desfăşoară activitatea în servicii din comunitate. Aceste tipuri de activitate descriu o relaţie bidirecţională:

− Părintele primeşte informaţia de interes, − Specialistul poate determina care este nevoia la nivelul comunităţii şi poate iniţia

activităţi de intervenţie primară (cu ocazia întâlnirilor, află că există familii care nu pot trimite copiii la şcoală datorită situaţiei materiale şi financiare precare; că există o zonă de poluare extremă, starea de sănătate a copiilor fiind deficitară; apariţia unei simptomatologii care poate vorbi despre patologii la nivelul comunităţii, etc.)

Un alt element al intervenţiei educative pe lângă copil şi familia acestuia este prevenirea şi depistarea precoce a situaţiilor de risc pentru copil. De exemplu, cadrul didactic, datorită observaţiilor curente asupra copilului, remarcă existenţa unor tulburări de dezvoltare, de comportament. Ca urmare a schimburilor de informaţii dintre el şi părinţii copilului, se ia decizia unui examen complex de specialitate. Lucrul în reţea, cu alţi profesionişti, poate determina elaborarea unei intervenţii pluridisciplinare şi interinstituţionale care susţine dezvoltarea copilului. Acestea se pot derula fie sub forma unor intervenţii punctuale, în situaţii specifice, fie la nivel comunitar. Care sunt instituţiile care ne pot susţine? − Structurile Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, care sunt de

drept responsabile cu protecţia specială a copiilor şi promovarea şi respectare drepturilor copilului;

− Structuri publice de interes local pentru respectarea şi promovarea drepturilor copilului (Consiliul judeţean/local de sector, Primăriile, Serviciile Publice de Asistenţă Socială,);

− Serviciile ministerelor (inspectoratele de poliţie, direcţiile de sănătate publică, direcţiile de dialog, solidaritate socială şi familie, inspectoratele de muncă ş.a.);

− Serviciile comunitare locale şi judeţene; − Firme private care pot susţine activitatea efectivă a serviciului, dar şi susţinerea

financiară a unora dintre părinţii cu probleme materiale şi sociale; − Presa, pentru a ne susţine în dezvoltarea unor campanii de diseminare a informaţiilor

referitoare la îngrijirea, creşterea şi dezvoltarea copilului său la capacităţile parentale Activităţile la nivel comunitar pot fi cele care se adresează comunităţii: „Ziua porţilor deschise”, prin care membri comunităţii sunt invitaţi să participe la activităţile şcolii, prin intermediul cărora aceştia pot face cunoştinţă cu activităţile şcolare curente. Alte tipuri de activităţi comunitare au scopul de a crea legături funcţionale între membri comunităţii, de a analiza problemele acesteia: dezbateri publice, cu participarea diverşilor actori sociali, asupra problematicii identificate la nivel local (marginalizare socială, consumul de droguri, problematica adolescenţilor, efectele inundaţiilor, etc.). Importanţa unor astfel de activităţi este majoră, tocmai datorită cadrului „instituţionalizat”, organizat în cadrul Şcolii. Parteneriatul şcoală-familie-comunitate poate fi premisa realizării mobilizării comunitare. Mobilizarea socială/comunitară este un proces de creştere a gradului de conştientizare, şi de îmbunătăţire a capacităţii de rezolvare a problemelor care-i plasează în centru pe cei afectaţi de probleme. Oamenii sunt învăţaţi să înţeleagă, să acţioneze şi să-şi rezolve problemele urmând o succesiune de paşi. În timpul parcurgerii acestor secvenţe oamenii dobândesc cunoştinţele, abilităţile practice, valorile şi convingerile necesare pentru a deveni actori ai propriei schimbări. Obiectivul este cel de spargere a „culturii tăcerii”, a pasivităţii.


44

Rolul şcolii în mobilizarea socială în situaţii de calamitate naturală – inundaţii O comunitate care a trecut prin experienţa dramatică a inundaţiilor trebuie să acorde o atenţie deosebită dezvoltării capacităţii sale de a face faţa unor potenţiale viituri cu minimizarea pe cât posibil a efectelor devastatoare asupra oamenilor (pe plan fizic şi psihic), locuinţelor, infrastructurii, animalelor, terenurilor agricole etc. Şcoala este o instituţie cheie a comunităţii, care reprezintă un partener viabil de dialog atât pentru autorităţile locale, cât şi pentru cetăţeni (părinţi ai copiilor şi foşti elevi ai şcolii) – deci are un important potenţial de a mobiliza comunitatea în etapa de prevenire, „luptându-se” cu tendinţele de pasivitate, cu mentalităţile de acceptare a sorţii de genul „aşa va fi mereu în aceste locuri, noi suntem neputincioşi”. Desigur, şcoala nu poate face totul, dar are o autoritate recunoscută în localitate: chiar dacă nu este rolul său să promoveze proiecte de îmbunătăţire a cursului apei/construcţie de diguri, drumuri, împăduriri etc. profesorii pot propune autorităţilor locale să întocmească astfel de proiecte, să apeleze la fondurile structurale, să dezvolte parteneriate cu instituţii specializate. A face lobby faţă de autorităţi pentru „a nu aştepta pasivi alte inundaţii” este deja un pas important pe care şcoala îl poate face, mobilizând şi alţi cetăţeni. Problema este COMPLEXĂ, fiindcă inundaţiile au efecte multiple – deci ea trebuie „spartă” pentru că fiecare aspect să fie înţeles şi abordat în consecinţă. Noi abordăm cu prioritate efectele psihice ale inundaţiilor asupra copiilor şi vom parcurge următoarele etape ale procesului de mobilizare comunitara: 1. Analiza situaţională presupune: − înfiinţarea unei echipe de evaluare a situaţiei; − organizarea unei dezbateri în şcoală cu colectivul didactic; − aplicarea de chestionare/interviuri pentru a vedea cum percep această problemă cadrele

didactice, părinţii etc.; − se are în vedere implicarea/intervievarea familiilor puternic afectate în inundaţiile

precedente; În urma acestei analize se vor stabili priorităţile de acţiune. 2. Planificarea Pe baza priorităţilor identificate echipa care a realizat evaluarea întocmeşte un plan de acţiune, care antrenează : − autorităţile locale; − colectivul didactic al şcolii; − alte instituţii şi servicii din comunitate: SPAS, biserica, dispensarul etc.; − alte instituţii şi servicii din judeţ: ISU, Jandarmeria, DGASPC (serviciile de consiliere

psihologică). 3. Implementarea Pentru implementarea planului de acţiune se pot realiza activităţi punctuale sau se pot derula proiecte mai ample, pentru care este necesară obţinerea de finanţări şi/sau antrenarea unor furnizori de servicii specializate. Colectivul său de profesori se poate implica în: − informarea profesorilor, a părinţilor, a cetăţenilor; − organizarea unei întâlniri cu profesori, părinţi şi copii pentru a recunoaşte şi înţelege ce

efecte au inundaţiile asupra copiilor şi adulţilor; − sensibilizarea adulţilor din comunitate pentru a avea în vedere vulnerabilitatea copiilor şi

drepturile lor de a fi protejaţi; − activităţi educative pentru copii – jocuri şi concursuri pe teme ecologice, de dezvoltare a

solidarităţii sociale; − atragerea de voluntari, inclusiv din rândul cadrelor didactice sau medicale pensionate,

pentru acordarea de suport educaţional familiilor în dificultate, pentru organizarea de activităţi de timp liber pentru şi împreună cu copiii;

− organizarea de cursuri de iniţiere în înot pentru copii; − contactarea şi dezvoltarea parteneriatelor cu organizaţii caritabile.


45

Exemple de proiecte mai ample care se pot elabora şi, ulterior, implementa: - crearea unui centru de zi pe lângă şcoală, destinat cu prioritate copiilor din familiile

afectate de inundaţii, cu probleme sociale etc. - proiect de formare a profesorilor pe teme de consiliere şi comunicare cu familia

vulnerabilă. - crearea unui club ecologic pentru copii „Prietenii apei”.

4. Evaluarea Toate categoriile de persoane – profesori, autorităţi locale, părinţi, voluntari, copii - sunt implicate în evaluarea rezultatelor diferitelor activităţi şi proiecte pe care şcoala le promovează. Întrebări simple de genul „ce v-a plăcut?”, „ce nu v-a plăcut?”, „cum am fi putut face această activitate mai bine?”, „ce ar trebui să facem în viitor?” sunt practic instrumentele de evaluare aplicabile cu uşurinţă şi dintr-o perspectivă constructivă. Fiecare activitate, fiecare proiect reprezintă paşi într-un proces continuu. Important este că experienţa unui pas să fie valorizata în pasul următor, să învăţăm din reuşite şi nereuşite pentru a evolua. La activităţile de evaluare pot fi invitaţi şi profesori/autorităţi locale/reprezentanţi ai cetăţenilor din alte localităţi din judeţ sau chiar din alte judeţe, atât pentru a beneficia de puncte de vedere exterioare, cât şi pentru a disemina experienţa dobândita. Să nu uităm că parteneriatul este în primul rând o atitudine care s-ar putea descrie prin mai multe principii:

− colaborare (acţiune comună în care fiecare are rolul său diferit); − cooperare (acţiune comună în care se petrec inter-relaţii şi roluri comune); − acceptarea diferenţelor şi tolerarea opţiunilor diferite; − egalizarea şanselor de participare la o acţiune educativă comună; − interacţiuni acceptate de toţi partenerii; − comunicare eficientă între participanţi.


46

IV. Din experienţele practice ale proiectului Judeţul Bacău Copiii, părinţii acestora, cadrele didactice şi membri comunităţii au fost beneficiarii direcţi şi indirecţi ai activităţilor organizate în Judeţul Bacău. Indiferent de tematica aleasa a acestora, precum şi de forma lor de derulare, în cele patru localităţi din judeţul Bacău s-au avut drept obiective principale informarea asupra simptomatologiei stresului post traumatic, asupra mijloacelor de intervenţie în aceste situaţii, asupra instituţiilor care pot răspunde nevoilor persoanelor afectate. Important de menţionat este faptul că, în vederea derulării acestor activităţi, au fost semnate convenţii de colaborare interinstituţionale, care chiar dacă şi-au produs efectul punctual, pentru derularea acestor evenimente la nivel local, reprezintă premisele unor colaborări – formale şi informale – pe termen lung. În Buhoci, sub tema „Nu lăsa violenţa să intre în casa ta”, a fost organizat un lectorat cu părinţii, lectorat care s-a apropiat ca deziderat de conceptul activităţilor de tipul „şcoala părinţilor”, activităţi care permit crearea unei legături foarte strânse în cadrul comunităţii copil-familie-şcoală-comunitate. Venind să confirme această afirmaţie, implicarea tuturor participanţilor a fost importantă, participând atât părinţi, cadre didactice, reprezentantul Direcţiei pentru Protecţia Copilului Bacău, cât şi reprezentanţi ai Consiliului Local, ai Poliţiei, ai serviciului de voluntariat local pentru situaţii de urgenţă, ai Comitetul Comunitar Consultativ. „Întrebaţi de reacţiile copiilor în timpul şi după inundaţiile din 2008, participanţii au dat răspunsuri variate, dar majoritatea au identificat comportamente schimbate la copiii direct afectaţi de inundaţii. Deoarece în comunitate s-a înregistrat vizibil creşterea numărului de copii agresaţi emoţional sau fizic, am explicat că stresul post traumatic poate să fie manifest nu numai în cazul unei catastrofe naturale, ci şi în urma comportamentelor agresive pe care copiii le suporta în familie, şcoală, comunitate... Mulţi dintre părinţi au sesizat că ştiu măcar unul, dacă nu mai mulţi copii, care au comportamente deviante, care sunt trişti, speriaţi sau care au semne vizibile de violenţă”, povesteşte dna. învăţător Stoica Marinela. Activitatea a fost identificată ca fiind o activitate „de suflet”, atât pentru părinţi, cât şi pentru membrii comunităţii sociale sau profesionale, care a permis – dincolo de informarea cu privire la stresul post traumatic – activarea comunităţii şi stimularea acesteia în vederea identificării şi semnalării acestor situaţii, precum şi orientarea către serviciile de specialitatea a celor afectaţi de stresul post traumatic, indiferent de natura instalării acestuia. În Tamaşi au fost organizate o serie de activităţi sub tema „Apa - prieten sau duşman”, activităţi care şi-au propus informarea, conştientizarea, pregătirea şi prevenirea impactului psiho-social al inundaţiilor asupra copiilor şi părinţilor acestora. Gradul de atingere al obiectivelor a fost ridicat, cu atât mai mult cu cât în derularea activităţilor au fost implicaţi atât copiii şi părinţii acestora, cadrele didactice din Şcoala Chetris – Tamaşi cât şi copiii, părinţii şi cadrele didactice din şcoala „Ion Strat” – Gioseni, precum şi reprezentanţi ai ISU Bacău, ai Primăriei Tamaşi ai Consiliului Loca Tamaşi, ai postului de Poliţie Tamaşi şi ai Dispensarului medical Tamaşi. Într-un spaţiu care a permis dialogul între participanţi, au fost organizate:

− Prezentarea materialelor informative „Efecte pozitive şi negative ale apei”, „Stresul post traumatic”;

− Informarea asupra „Regulilor de comportare în momentul producerii inundaţiilor”, prezentare realizată de către reprezentanţi ai IGSU Bacău;

− Prezentarea unor creaţii literare, gânduri şi mesaje ale copiilor; − Vizitarea expoziţiei alcătuită din desenele copiilor şi a materialelor realizate de

cadrele didactice. Impactul activităţilor a fost divers, fiind resimţit în mod diferit de fiecare categorie de beneficiari.” Consider că a fost o activitate reuşita, care şi-a atins obiectivele propuse. Toţi


47

participanţii au fost antrenaţi în discuţii, au fost prezentate informaţii, s-au găsit răspunsuri şi soluţii... Copiii au primit foarte multe informaţii noi, au fost încântaţi şi au participat la discuţii, punând întrebări şi dând răspunsuri... Părinţii au conştientizat faptul că se pot implica mai mult în desfăşurarea acestor tipuri de activităţi organizate de şcoală, în beneficiul copiilor lor, dar şi al comunităţii. Scoală, ca instituţie cheie la nivelul comunităţii, ; i-a propus mobilizarea tuturor cadrelor didactice pentru organizarea altor activităţi pe aceeaşi temă în cadrul unui proiect educaţional cu implicarea comună a copiilor, părinţilor şi a comunităţii locale”, afirma dna. institutor Moisa Crăiţa-Adina. În Săuceşti, s-a derulat activitatea „Apa sub formă de lacrimă”, activitate care face parte din proiectul educaţional „Apă între bine şi rău”, o campanie de informare care să-i pregătească pe oameni pentru a se apăra în faţa unor alte posibile dezastre naturale, dar şi să depăşească psihologic trauma trăită în zilele de inundaţie. Această activitate se constituie într-un „cap de pod”, făcând parte dintr-un proiect educaţional care se va derula până pe 15 septembrie 2010, în parteneriat cu Colegiul „Henri Coandă” Bacău, cu instituţii de învăţământ din Tamaşi, Gioseni, Holt şi din judeţul Neamţ, şi în colaborare cu numeroase instituţii publice şi private din judeţul Bacău: DGASPC Bacău, ISU Bacău, Protecţia mediului Bacău, Muzeul de Ştiinţe Bacău, FSC Bacău, Serviciul Public de Asistenţă Socială Bacău, Poliţia Săuceşti, Dispensarul Uman Săuceşti, Primăria şi Consiliul Local Săuceşti, Siretu, Schieni, Serbesti, precum şi ONG-uri – Centre de zi, SOS Salvaţi Satele Copiilor Săuceşti. Obiectivele aceste prime activităţi au fost:

− Informare asupra simptomelor stresului post-traumatic, depistarea copiilor afectaţi de stres post-traumatic şi informare asupra modalităţilor de intervenţie în caz de stres post-traumatic,

− Stabilirea unui program de măsuri pentru reducerea influenţei negative a stresului post-traumatic asupra activităţii elevilor şi preşcolarilor,

− Prezentarea etapelor de intervenţie în caz de inundaţii. În vederea atingerii acestor obiective au fost organizate o serie de activităţi:

− Prezentarea „Remember-iulie 2008”, ocazie care a permis participanţilor să rememoreze evenimentele cauzate de inundaţiile din anul 2008,

− Prezentare de proiecte şi desene realizate de copiii participanţi „Apa în viaţa mea şi a familiei mele”,

− Prezentarea simptomatologiei stresului post traumatic şi a modalităţilor de intervenţie, sub tema „Efectele inundaţiilor în sufletele copiilor”,

− Activităţi ludice pentru copii, în vederea diminuării efectelor stresului posttraumatic asupra copiilor, sub tema „Podul de piatră s-a dărâmat...”, ocazie cu care au fost prezentate diverse materiale audio şi video.

„Activitatea a necesitat un volum mare de muncă, implicarea tuturor membrilor echipei proiectului, resurse financiare proprii. Obiectivele stabilite, consider că au fost atinse, m-am bucurat de prezenţa şi sprijinul autorităţilor locale, de sprijinul efectiv al părinţilor, cărora le mulţumesc şi pe această cale. Participarea la această activitate într-un număr destul de mare al părinţilor, al elevilor şi preşcolarilor a determinat o bună desfăşurare a acesteia, copiii înţelegând că ei sunt centrul atenţiei şi efortului părinţilor, al cadrelor didactice, al comunităţii locale. Exprimarea prin desen a acelor momente i-a determinat pe copii să îşi mobilizeze toate resursele psihice şi să înţeleagă că viaţa merge mai departe, că uneori suntem neputincioşi, că frica este un sentiment normal, trăit de toţi - adulţi sau copii -, că natura trebuie protejată. Pe de altă parte, pentru părinţi, rememorarea clipelor trăite în perioada inundaţiilor a fost traumatizantă, dovedind că încă nu au depăşit acele traume, necesitând ei înşişi consiliere psihologică, asistenţă din partea specialiştilor în problemele familiale şi au avut ocazia să remarce importanţa pe care trebuie să o acorde educării pentru viaţă a propriilor copii”, povesteşte dna. Învăţător Mariana-Carmen Isop.


48

„Împreună putem depăşi orice” este tema activităţii derulate în localitatea Letea Veche, activitate care a abordat diferit problematica stresului post traumatic, în sensul în care a pus într-o ipostază proactivă atât copiii din Şcoala Letea Veche, cât şi copiii din Şcoala din localitatea Holt: plantarea de salcâmi pe malul Siretului în vederea consolidării malurilor. Obiectivele acestei activităţi au fost: susţinerea copiilor în identificarea beneficiilor şi a rolului benefic al apei şi deprinderea unor metode de prevenire a efectelor dezastruoase ale unei calamităţi naturale. Pentru că această activitate să se poată derula în bune condiţii, terenul pe care s-au plantat salcâmii a fost pus la dispoziţie de către Primăria comunei Letea Veche, Direcţia Apelor Siret Bacău a pus la dispoziţia copiilor cărţi de ecologie, Direcţia Silvica Bacău a donat 1000 de puieţi de salcâm. Pentru întărirea sentimentului de echipă, copiii au primit tricouri şi cocarde din partea unor societăţi comerciale. Tricourile au fost realizate în afara programului de lucru de către şase mame voluntare. Tot din sponsorizări, toţi participanţii la activitate au primit apa şi suc. Sprijinul logistic şi realizarea mecanică a gropilor au fost asigurată atât de către reprezentantul ISU din cadrul Primăriei Letea Veche, cât şi de voluntari. Povestind despre activitatea pe care iniţiat-o, dna. Profesor Mihaela Stanciu spune:” Am organizat această activitate pentru a-i face pe oameni să înţeleagă că nu trebuie să stea să aştepte ajutorul autorităţilor atunci când trec printr-o astfel de tragedie cum sunt inundaţiile, că vor găsi sprijin întotdeauna în ei înşişi, că există soluţii (unele chiar foarte simple) şi că împreună vor depăşi orice obstacol. Ca efort depus, această activitate a fost destul de solicitantă, dar faptul că am reuşit să mobilizez o întreagă comunitate mi-a oferit satisfacţii foarte mari, iar pentru mine personal a fost o adevărată lecţie de viaţă.

Cei mai entuziasmaţi au fost copiii care au simţit că au realizat un lucru foarte important pentru comunitate, s-au simţiţi responsabilizaţi, s-au simţit „OAMENI MARI” şi sunt foarte mândri. Părinţii au considerat această acţiune un beneficiu deoarece întărirea malului nu va mai permite apei să erodeze foarte mult şi astfel, culturile lor sunt protejate, ca să nu mai vorbim de celelalte beneficii (mai mult oxigen, un peisaj deosebit, un spaţiu de recreere).

Pentru ŞCOALĂ, prezenţa în număr mare a părinţilor, implicarea factorilor de decizie (Primărie, Direcţia Apelor Siret Bacău, Direcţia Silvică), dar mai ales acelor membrii ai comunităţii cu posibilităţi financiare şi de orice altă natură, reprezintă o reconfirmare a rolului de liant al societăţii. Reacţia comunităţii de implicare totală, dezinteresată arată necesitatea implementării unor astfel de acţiuni bazate pe voluntariat. Societatea românească are nevoie de recunoaştere.”

Judeţul Botoşani Activităţile desfăşurate la nivelul Judeţului Botoşani s-au bazat pe colaborarea pe care cele trei scoli din Rădăuţi Prut, Baranca Hudeşti şi Mihăileni au avut-o cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Botoşani. La toate activităţile au fost distribuite pliante, broşuri cu informaţii utile în domeniul managementului inundaţiilor, de către ofiţerul I.S.U. (de asemenea a avut intervenţii şi prezentări la toate acţiunile derulate în cele trei şcoli). Pe de altă parte, s-a evidenţiat o mare coeziune a echipelor din instituţiile de învăţământ, precum şi dorinţa şcolii de a se implica în activităţi extraşcolare în cadrul comunităţii cu ceilalţi actori sociali (medic, preot, autorităţi locale, poliţie). Aceste activităţi au fost determinante şi pentru începutul unei bune colaborări a şcolilor cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Botoşani, în vederea desfăşurării unor noi activităţi comune, de susţinere a copiilor şi părinţilor acestora. Specialiştii DGASPC Botoşani (psihologi şi asistenţi sociali) vor participa la activităţile iniţiate şi desfăşurate la nivelul şcolii, activităţi care vor avea o tematică diversă, în funcţie de problematica identificată de către cadrele didactice.


49

Numărul 10 al Revistei Şcolii Rădăuţi Prut a fost dedicat „Victimelor Inundaţiilor şi Activităţilor desfăşurate în vederea atenuării stresului post traumatic”. „UNICEF-ul a ajutat şi-i ajută în continuare pe sinistraţii din zonele afectate de inundaţii. Impresionat de drama copiilor din Rădăuţi-Prut, preşedintele organizaţiei, Edmond Mcloughney, a promis că va face tot posibilul pentru a le readuce zâmbetul pe buze micuţilor în vederea atenuării stresului posttraumatic. Inundaţiile din vara anului 2008 din Rădăuţi-Prut vor rămâne o amintire amară în mintea tuturor celor care au avut de suferit de pe urma lor. Cum poţi să uiţi, când munca ta de o viaţă ţi-a fost luată de puhoaiele împotriva cărora n-ai avut cum să te aperi?”, aduce ca argument dna. Profesor Ceică Cristina-Luminiţa în introducerea numărului 10 al Revistei Şcolii Rădăuţi Prut. Copiii, părinţii acestora, cadrele didactice şi membri comunităţii locale au participat la acest „moment de rememorare” a evenimentelor tragice pentru comunitate, dar şi de identificare a paşilor făcuţi pentru depăşirea situaţiilor de dificultate în care s-au aflat membri ai comunităţii. Astfel au putut să-şi exprime sentimentele atât adulţii cât şi copii, prin articolele diverse pe care le-au realizat pentru a fi prezentate în acest număr al revistei. Tematica revistei a atins subiecte precum: Scurt istoric al inundaţiilor Rădăuţi-Prut – iulie 2008, Sindromul tulburărilor de stres posttraumatic, Principalele simptome care pot să apară în cazul stresului posttraumatic la copii, Părinţi mai educaţi, Campanie asupra violenţei împotriva copilului, Sătul de sub ape, Copiii din Rădăuţi-Prut în timpul şi după inundaţiile din iulie 2008, O nouă şansǎ, un nou început, Prutul – prieten sau duşman, Catastrofe provocate de inundaţii, Chestionar ISU, Informează-te! Pentru tine şi pentru cei dragi!” Activitatea care s-a derulat în localitatea Mihăileni a fost organizată sub tema „Inundaţiile şi efectele lor asupra copiilor”, activitate derulată cu participarea copiilor, a părinţilor, a cadrelor didactice şi a membrilor comunităţii locale. Având ca obiectiv principal diseminarea informaţiilor legate de stresul post traumatic, de metodele de prevenire şi instalare a acestuia, activitatea a fost organizată în două secvenţe, după cum urmează:

− Organizarea unui lectorat cu tema „Inundaţiile şi efectele lor asupra copiilor”, în cadrul căruia au fost prezentate participanţilor noţiunile de bază privind stresul posttraumatic la copii, simptomatologie, evoluţie, consecinţele, mijloace şi metode de intervenţie în situaţii de stres posttraumatic, identificarea copiilor de către profesionişti. Reprezentanţii DGASPC Botoşani şi ISU Botoşani au răspuns întrebărilor participanţilor şi au completat prezentarea realizată de către cadrele didactice.

− Organizarea unui concurs de desene, sub tema „Viaţa are prioritate”, cu această ocazie copiii având posibilitatea să îşi exprime plastic sentimentele, emoţiile generate de inundaţiile la care au fost martori sau victime în anul 2008.

„Tematica abordată şi conţinutul prezentat a fost interesant pentru participanţii la această activitate. Conţinutul dezbătuta ne-a ajutat în mod real să înţelegem simptomatologia stresului posttraumatic la copii, să-i ajutăm în mod direct şi să-i consiliem pe părinţi, să apelăm la psiholog când situaţia este mai complexă. Părinţii au avut ocazia au avut posibilitatea de a-şi îmbogăţi cunoştinţele şi a-şi dezvolta calităţile, capacităţile parentale (referitor la diferite evenimente neplăcute din viaţa lor şi a copiilor). Şcoala a avut ocazia să reafirme faptul că doar parteneriatul şcoală-familie poate fi premisa mobilizării comunitare, în sprijinul comunităţii. În acest fel, comunitatea în sine, comunitatea care a trecut prin experienţa dramatică, va acorda o atenţie deosebită dezvoltării capacităţii sale de a face faţă unor potenţiale viituri cu minimizarea pe cât posibil a efectelor devastatoare asupra oamenilor” spune dna. profesor Vatamaniuc Iuliana. În localitatea Baranca Hudeşti, a fost organizat seminarul cu tema „Inundaţiile şi atenuarea stresului posttraumatic” activitate care a antrenat copii, părinţi, cadre didactice şi s-a derulat cu participarea reprezentanţilor cabinetului medical, al I.S.U.Botoşani, al


50

Primăriei Hudeşti, precum şi al DGASPC Botoşani. Obiectivele activităţii a urmărit dezvoltarea capacităţii de răspuns la situaţii traumatice a membrilor comunităţii. „Cadrul activităţii a permis dezbaterea tematicii şi s-a constituit în premisa pentru găsirea şi propunerea unor soluţii care să vină în sprijinul copiilor şi, nu în ultimul rând, al comunităţii” spune dl. profesor Ştefan Marinel. Judeţul Iaşi Activităţile derulate în cele trei localităţi din judeţul Iaşi s-au reflectat pozitiv atât la nivelul copiilor şi părinţilor, cât şi la nivelul comunităţii locale. Cadrele didactice şi părinţii implicaţi în derularea activităţilor au avut ocazia de a se familiariza cu problematica generată de stresul post traumatic ca urmare a inundaţiilor, au avut acces la informaţii despre simptomatologia acestuia, despre modalităţile de prevenire şi intervenţie în situaţia stresului post traumatic. Chiar dacă cele trei activităţi derulate au avut aceeaşi tematică, structura şi modalităţile de realizare au fost diferite, în funcţie de resursele existente la nivel local: În Răchiteni a fost realizat un proiect sub denumirea „Copilul de azi, adultul de mâine”, activitate care a avut prevăzute trei etape de derulare şi care a acoperit toate grupele de vârsta ale copiilor care frecventează şcoala, după cum urmează:

− Realizarea unui program artistic cu tema „Apa este bună!” destinat copiilor din grupa mijlocie, program care şi-a propus diminuarea stresului post traumatic prin valorizarea atributelor pozitive ale apei. Atributele acestei activităţi au fost: „bucuria şi veselia din lumea copilăriei, din care se desprind mesajul de prietenie, curajul, încrederea în sine, dragostea faţă de semeni”, spune coordonatorul acestei activităţi, dna. educatoare Mihăeş Teodora. Copiii au fost implicaţi în jucarea scenetei” Ridichea uriaşa”, sceneta care reflectă rolul ploii în viaţa plantelor şi a oamenilor, precum şi relaţiile de prietenie şi solidaritate.

− Derularea unor activităţi literar-artistice, prin organizarea unor concursuri de pictură şi eseuri literare, care au avut drept concept principal apa şi inundaţiile. Activitatea a avut un scop terapeutic, utilizându-se exprimarea artistică în vederea exteriorizării sentimentelor refulate pe care participanţii la aceste concursuri le au în raport cu toate momentele trăite în perioada inundaţiilor.

Părinţii au fost implicaţi în derularea activităţilor destinate copiilor, însă a existat şi o activitate care le-a fost destinată: o sesiune de informare asupra simptomatologiei stresului posttraumatic. Cadrul activităţii a permis dezbaterea tematicii şi s-a constituit în premisa pentru găsirea şi propunerea unor soluţii care să vină în sprijinul copiilor şi, nu în ultimul rând, al comunităţii. Astfel, părinţii au propus antrenarea copiilor în activităţi extraşcolare care să le permită diminuarea efectelor stresului post traumatic, amenajarea unor locuri de joacă special amenajate pentru copii, iniţierea unor cursuri de înot pentru copii, pregătirea unor echipe de intervenţie constituită din voluntari pentru situaţiile de urgenţă, activităţi de ecologizare în apropierea apelor. Resursele umane implicate în derularea activităţilor au fost: copiii, părinţii, membri ai Comitetului de părinţi, alte cadre didactice (profesorul de desen, profesori de limba romana, învăţători). În Mogoşeşti-Siret, sub tematica „Catastrofa care ne-a unit viaţa!”, au fost organizate mai multe tipuri de activităţi, mediate şi susţinute de cadrele didactice din şcoală:

− Prezentarea unor fotografii din timpul inundaţiilor din iulie 2008; − Instruirea copiilor şi a părinţilor cu privire la comportamentul dezirabil înainte, în

timpul şi după inundaţii. Activitatea a fost susţinută de către responsabilul cu situaţiile


51

de urgenţă din cadrul Primăriei Mogoşeşti–Siret. Cu această ocazie, a avut loc informarea participanţilor cu privire la stresul post traumatic.

− Realizarea unor expoziţii de desen şi pictura, precum şi prezentarea unor compuneri, referate şi poezii cu tematica „Catastrofa care ne-a unit viaţa.”

„Pe valea râului Siret sunt gospodarii care au fost grav afectate de inundaţii. Urmările acestora s-au resimţit nu doar în plan socio-economic, ci şi pe plan psihologic. Cei mai afectaţi au fost copiii familiilor ce au trăit această experienţă şi de aceea, şcoala - alături de familie - şi comunitatea locală au un rol deosebit de important în ameliorarea efectelor inundaţiilor », spune dna. profesor Pavel Daniela. De aceea, proiectul acestor activităţi a fost conceput cu intenţia de informa, conştientiza atât copiii, cât şi pe părinţii acestora cu privire la impactul psihologic puternic creat de pierderea casei, a bunurilor materiale, a animalelor în timpul inundaţiilor. Obiectivele acestor activităţi au urmărit dezvoltarea capacităţii de a face faţa unor viitoare inundaţii cu minimalizarea pe cât se poate a riscului de instalare a stresului post traumatic şi formarea şi perfecţionarea unor atitudini comportamentale responsabile în situaţii de calamitate. În Lespezi, activităţile s-au derulat sub deviza: „Viaţa învinge!”. Acestea şi-au propus conştientizarea şi implicarea comunităţii privind eliminarea stresului post traumatic la copiii afectaţi sau martori la inundaţii prin:

− Organizarea unei activităţi de ecologizare pe malul apei, activitate care s-a derulat cu participarea copiilor şi a cadrelor didactice din şcoală.

− Organizarea unei expoziţii de desene şi compunerea de eseuri pe tema „Viaţa învinge!” cu privire la inundaţiile din 2008, în care au fost implicaţi toţi elevii din şcoală.

− Organizarea unei întâlniri cu părinţii copiilor. Pe lângă informarea cu privire la simptomatologia stresului post traumatic, părinţii au putut lectura compunerile realizate de copii. „Părinţii au fost mişcaţi de spiritul de observaţie şi de trăirile copiilor şi au înţeles gradul de afectare al acestora, chiar dacă nu în plan fizic: ei observă, înţeleg, suferă, empatizează. Au înţeles că, deşi sunt copleşiţi de probleme, este necesar ca părinţii să îşi protejeze copiii”, spune dna. învăţătoare Maftei Elena.

La nivelul copiilor, impactul activităţilor a fost resimţit sub aspectul dezvoltării unui comportament bazat pe atenţie, responsabilitate pentru cei aflaţi în nevoie, precum şi sub aspectul dezvoltării abilitaţilor de muncă în echipă. Stimularea formării unor atitudini participative a adulţilor, părinţi a copiilor, a dus la asumarea ideii de promovare a voluntariatului şi a solidarităţii prin acceptare, cooperare şi eficientă. Cadrele didactice activate în derularea acestor activităţi au subliniat, încă o dată, spiritul de echipa creat în cadrul comunităţii şcoală-copil-familie.

Judeţul Neamţ Activităţile organizate în judeţul Neamţ au contribuit la creşterea competentelor cadrelor didactice din şcoală în ceea ce priveşte acordarea de suport elevilor afectaţii de inundaţii. De asemenea, au contribuit la crearea şi dezvoltarea comunităţii de învăţare în care elevii şi profesorii se motivează reciproc pentru a lucra împreună în vederea înţelegerii problemelor sociale cu care se confruntă comunitatea şi identificarea de soluţii potrivite, capabile de aplicabilitate În localitatea Doljeşti, a fost organizată activitatea „Apa - factor de echilibru în natură”, activitate care şi-a propus diminuarea stresului post-traumatic la copii.

− Prezentarea efectelor inundaţiilor din vara lui 2008 pentru localitate şi prezentarea referatului „14 Octombrie 2009 – Ziua internaţională pentru reducerea riscului dezastrelor”;

− Instruirea copiilor cu privire la comportamentul dezirabil înainte, în timpul şi după inundaţii. Cu această ocazie, a avut loc informarea participanţilor cu privire la stresul


52

post traumatic, precum şi cu privire la instituţiile care pot interveni în astfel de situaţii. − Realizarea unor expoziţii de desen şi pictura, precum şi prezentarea unor compuneri,

referate, curiozităţi şi informaţii cu privire la importanţa apei pentru om şi pentru natura, în general.

− Realizarea unor afişe, din desenele copiilor, prin lipirea pe spatele desenelor a unor fluturaşi informativi legaţi cu privire la modalităţi de intervenţie în situaţie de calamitate şi/sau la problematica stresului posttraumatic, care au fost distribuiţi de către părinţi şi copii la nivel de comunitate.

„Copiii au avut ocazia, prin desenele realizate, să perceapă beneficiile apei şi să treacă mai uşor peste stresul provocat de inundaţiile din 2008. Părinţii au avut ocazia să participe, alături de copiii lor la o activitate desfăşurată în şcoală. Au fost mulţumiţi că au putut deveni utili, împărţind pliante comunităţii”, spune dna. Profesor Ursu Roxana. În localitatea Gâdinţi a fost organizată activitatea „Şi eu sunt aici!”, activitate care îşi propune consilierea familiilor copiilor expuşi la experienţe traumatice cu privire la simptomatologia stresului post traumatic, modalităţile de prevenire şi diminuare a acestora; susţinerea abilitaţilor parentale în vederea adecvării atitudinilor acestora în funcţie de nevoile specifice ale copiilor; stimularea exprimării copiilor prin activităţi ludice; reperarea modalităţilor de intervenţie în situaţii de calamitate. Pentru atingerea acestor obiective, au fost organizate diferite activităţi consecutive sau simultane, astfel încât un numărul de participanţi să poată fi destul de larg (părinţi, copii, cadre didactice), categoriile de vârsta fiind diverse (preşcolari, şcolari mici, şcolari în ciclul gimnazial):

− Prezentarea unei scenete, care a introdus participanţii în atmosfera tensionată a momentului anunţului apropierii unei viituri. Rolurile – mamă, tata şi copilul – au fost interpretate de către copii. „Copilul” atrage atenţia asupra părinţilor că, pe lângă bunurile pe care aceştia încearcă să le salveze din calea apelor, se afla şi el, copilul. În plan secundar, au fost prezentate imagini din timpul inundaţiilor din 2008.

− Organizarea unor dezbateri pe marginea scenetei şi a propriilor experienţe în raport cu inundaţiile din 2008. În cadrul discuţiilor a fost realizată prezentarea simptomatologiei stresului post traumatic şi a problematicii pe care acesta o poate cauza.

− Organizarea unei activităţi creativ-ludice pentru copiii de vârsta mică, care au drept finalitate crearea unor jucării cu tematica „Apa”, jucării donate ulterior copiilor afectaţi de inundaţii. Gestul simbolic creează o legătură strânsă între toţi participanţii la activitate, întărind sentimentul de unitate, colaborare la nivelul comunităţii.

− Organizarea unei activităţi de tip „brainstorming” cu elevii claselor mari, care şi-au propus să determine:

o Util – numere de telefon şi persoane de contact în caz de calamitate – moment care a permis prezentarea de către reprezentantul autorităţii publice locale a modalităţilor de intervenţie în astfel de situaţii;

o Nu putem fi nepăsători – cu ajutorul reprezentantului ISU, copiii prezintă pagubele înregistrate în timpul inundaţiilor din 2008;

o Important – copiii prezintă elementele de simptomatologie a stresului post traumatic şi formele de manifestare ale acestuia la copii;

o Cum acţionăm – copiii realizează afişe de informare a populaţiei cu privire la modalităţile de intervenţie în situaţie de calamitate (afişate în dispensar, poliţie, biserica, primărie);

o Evocam – o planşă dedicată desenelor şi compunerilor realizate de copiii afectaţi de inundaţii;

o Fii alături de noi – elevii propun activităţi care să fie desfăşurate de către şcoala, cu participarea membrilor comunităţii.

„A fost o întâlnire intensă, plină de emoţii. Nu ne-am dorit o acţiune sterilă, explozivă, ci una deschisă, de suflet... Pentru unii dintre copii a fost greu să îşi deschidă sufletul în faţa unui


53

grup mare de adulţi. Cerându-le părerea despre activitate, aproape toţi au apreciat cadourile primite de la colegi... Se pare că reticenta copiilor în a comunica şi a se comunica vine de la părinţi. Speram că părinţii au înţeles fragilitatea psihicului unui copil care nu are mijloacele necesare de a se apăra în astfel de situaţii... Cadrele didactice au înţeles, în urma informaţiilor privitoare la stresul post traumatic că este important să acorde suport moral copiilor afectaţi de inundaţii şi să colaboreze cu alţi specialişti acolo unde se impune acest lucru”, povesteşte dna. Profesor Otic Roxana-Elena.

„Creator reciclăm şi natura vindecăm” este temă activităţii derulate în localitatea Horia, activitate care a abordat tematica prevenirii producerii dezastrelor naturale din perspectiva atitudinii pro-ecologice. Scopul acestei activităţi, adresate copiilor şi părinţilor acestora, a fost combaterea, diminuarea şi eliminarea stresului post traumatic instalat la copii în urma inundaţiilor prin implicare în activităţi ludice. Activitatea a cuprins:

− Prezentarea filmelor: „Salvaţi Pământul – planeta noastră albastră” şi „Inundaţiile”, vizionare urmată de discuţii pe marginea etapelor de reacţie benefica în situaţii de inundaţie.

− Prezentarea simptomelor stresului post traumatic instalat ca urmare a inundaţiilor. − Organizarea unor ateliere ludice, produsele finite fiind reunite într-o lucrare comună,

alcătuită în două categorii: „natura distrusă după producerea inundaţiilor” şi „natura refăcută după trecerea inundaţiilor”.

− Organizarea unui atelier de lucru destinat confecţionării costumelor „ECO” din materiale non biodegradabile. După realizarea acestora, a avut loc o paradă a costumelor ECO.

„Activitatea desfăşurată a avut un impact pozitivi asupra tuturor copiilor... cu toţii au fost veseli, împăcaţi cu sine şi stăpâniţi de dorinţa participării la o nouă activitate. Implicarea părinţilor în acest proiect a fost de bun augur, dându-le posibilitatea unei mai bune cunoaşteri a propriilor copii. Activitatea a permis consolidarea relaţiilor dintre cadrele didactice şi reprezentanţii autorităţilor locale, şi ai altor instituţii (DGASPC şi ISU)”, spune dna. Învăţător Rodica Pârvu. În localitatea Ion Creangă, a fost organizat un proiect educaţional sub tema „Apa - sursa vieţii!”, proiect care şi-a propus prin activităţile sale să identifice copiii care prezintă simptomatologia de stres post traumatic, să facă cunoscute comportamentele şi modalităţile de limitare a urmărilor dezastrelor şi să facă cunoscută importanţă socială a activităţii de intervenţie în situaţii de urgenţă. În acest sens, proiectul a prevăzut:

− Organizarea unui lectorat cu părinţii şi copiii sub tematica „Dezastrele nu aleg!”, activitate care a permis consolidarea unui dialog intre cadrele didactice şi părinţi, în baza materialelor informative puse la dispoziţia părinţilor. Depăşind cadrul formal, părinţii şi copiii, dar şi cadrele didactice, au avut ocazia de a se exprima liber, în construirea unei noi viziuni asupra abordării problemelor din comunitate.

− Prezentarea studiului de caz „Apa - sursa vieţii”, urmărindu-se stimularea copiilor în ceea ce priveşte asumarea unui comportament de observare şi cercetare a calităţii mediului înconjurător, precum şi creşterea gradului de responsabilitate al acestora în raport cu acesta, prin formarea conştiinţei şi conduitei ecologice.

− Organizarea unei expoziţii cu desene realizate de copii, sub tematica „Salvaţi natura” „Omul este în acelaşi timp creaţie şi creator al mediului său înconjurător, care îi asigura existenta fizică şi îi oferă posibilitatea unei dezvoltări intelectuale, morale, sociale şi spirituale. Elevii trebuie să devină prieteni ai naturii, cu condiţia să respecte natura. Aceasta înseamnă azi, mai mult ca oricând, să o priveşti ca un adevărat ecolog-cetăţean ce doreşte nu o natură strivită, cu gândul refacerii ei, ci conştient că apără şi conserva una dintre bogăţiile cu care noi, românii, ne mândrim”, argumentează dna. Profesor Uncrop Maria alegerea acestei teme pentru proiectul educaţional.


54

În acelaşi sens, al abordării ecologice, în localitatea Sagna, s-a desfăşurat activitatea „Viitorul Verde – 2V”, activităţi despre care dna. Profesor Cristina Mihaela Tărâţa spune că şi-a propus „să dezvolte potenţialul cadrelor didactice de a identifica şi sprijini copiii care suferă traume psihice, dar şi a dezvolta la copii comportamente pozitive faţă de mediu, de a le dezvolta spiritul critic şi capacitatea de a lua decizii în interes, global”. Pentru atingerea acestor obiective, proiectul „2V” a realizat următoarele activităţi:

− Informarea copiilor cu privire la derularea activităţilor şi argumentarea activităţii. − Colectarea de materiale refolosibile necesare pentru realizarea de podoabe şi haine. − Organizarea unor ateliere de exprimare literară cu tema „Cea mai frumoasă zi din

viaţa mea” în cadrul orelor de limba rămână şi a unor ateliere de exprimare plastică, având aceeaşi tematică.

− Ateliere de confecţionare a lucrărilor din materiale refolosibile − Organizarea unei expoziţii cu lucrările realizate de copii.

În Tămăşeni, a fost organizată activitatea cu tema „Prietenii Naturii Dezlănţuite”, activitate care şi-a propus eliminarea stresului post traumatic prin implicarea copiilor în activităţi de consiliere şi de inter-relaţionare cu membri comunităţii şcolare şi locale; integrarea copiilor în activităţi de formare a unor deprinderi practice de ecologizare din faţa şcolii şi din parc; sensibilizarea copiilor faţă de persoanele cu nevoi speciale. Activităţile prevăzute pentru atingerea acestor obiective au fost:

− Realizarea şi multiplicarea materialelor de specialitate folosite în identificarea imediată a copiilor cu probleme emoţionale, comportamentale şi intelectuale şi stabilirea grupului ţinta al activităţilor.

− „Vreau să am un sat curat” – activitate adresată copiilor identificaţi ca grup ţinta, care vor realiza activităţi de întreţinere şi reparaţie a băncilor din parc şi din curtea şcolii.

− „Un gest firesc, dar de o frumuseţe spirituală uriaşa” - activitate de ajutorare a persoanelor cu nevoi speciale şi a persoanelor vârstnice. Copiii au fost implicaţi în colectarea capacelor de plastic, capace care au fost trimise la Comunitatea „Don Orione” din Voluntari, judeţul Ilfov, centru care acorda asistenţă unor persoane vârstnice şi cu handicap sever. În schimbul unui sac de capace de plastic, Comunitatea „Don Orione” poate obţine un scaun cu rotile pentru beneficiarii săi.

− Organizarea unor serii de activităţi cu şcolare şi extraşcolare în vedere prevenirii şi eliminării simptomatologiei stresului post traumatic, cu tematica diversa „Copilăria – tărâm de basm”, „Petale de suflet”, etc.

„Activitatea s-a desfăşurat în bune condiţii, copiii au fost activi şi entuziasmaţi, de asemenea, şi părinţii împreună cu toate autorităţile locale, având satisfacţia de a fi implicaţi direct în realizarea activităţilor cu copiii”, povesteşte dna. Învăţător Antochi Cristina. „Comunitatea a fost deschisă către toate tipurile de activităţi propuse de acest proiect şi a conştientizat ca membri ei sunt principalii responsabili pentru evitarea calamitaţilor naturale, prin protejarea mediului comunitar şi printr-o bună colaborare”, completează dna. Profesor Mihaica Iulia.

Judeţul Suceava Prin intermediul acţiunilor de informare, al dezbaterilor, al cazurilor aduse în discuţie în cadrul activităţilor derulate copiii, părinţii şi cadrele didactice au avut acces la informaţii noi, au reuşit să înţeleagă anumite manifestări comportamentale pe care anterior le etichetau, dându-le o interpretare mai puţin fericită. S-a observat o deschidere mai mare a cadrelor didactice în orientarea copiilor către serviciile de consiliere, s-au demarat acţiuni de informare a părinţilor cu privire a stresul posttraumatic şi reţeaua de servicii pe care o pot accesa. Un impact pozitiv asupra participanţilor la aceste activităţi l-au avut acţiunile care au prezentat apa ca element vital pentru viaţă, ca aliat al omului.


55

În localitatea Dorneşti, Şcoala de Arte şi Meserii a dedicat copiilor din comunitate şi efectelor pe care inundaţiile le-au avut asupra acestora, asupra familiilor lor, acţiunea bianuala a şcolii desfăşurata sub tema „Apa – prieten sau duşman? Ziua Porţilor Deschise”. Şcoala şi-a deschis porţile pentru comunitate, organizând activităţi la care au participat copiii, părinţii, cadrele didactice şi membri comunităţii. Obiectivele urmărite au fost de diminuare a efectelor stresului post traumatic asupra copiilor, precum şi îmbunătăţirea relaţiei de colaborare – pe orizontală dintre şcoală-familie-autorităţi publice. Activităţile organizate au fost adecvate fiecărei grupe de vârsta a copiilor:

− Preşcolarii şi elevii din clasele primare au fost implicaţi în activităţi de desen şi pictura, precum şi în activităţi artistice, derulate sub tema „Apa şi florile” şi „Dansul Ploii”. Au fost organizate expoziţii cu lucrările realizate de cei mici, lucrări care au putut fi apreciate de către toţi participanţii la activităţi.

− „Apa” a fost subiectul tuturor activităţilor organizate cu elevii din ciclul secundar, fiecare activitate urmărind să creioneze câte o latură pozitivă a apei: „Apa – principal factor de mediu”, „- activitatea noastră de zi cu zi”, „- pâinea noastră cea de toate zilele”, „- element vital” „- aurul albastru”, „- realitate şi ficţiune”, „- universul într-o picătură. În cadrul acestor activităţi, copiii şi părinţii au avut acces la informaţie despre apă, despre natură, despre ritualuri şi practici de invocare a ploii, au participat la concursuri de referate.

„Aceste activităţi au permis îmbunătăţirea relaţiei şcolii cu familiile copiilor şi cu profesioniştii specializaţi în intervenţii care duc la diminuarea efectelor stresului post traumatic. Cu această ocazie, am realizat un pliant în care am explicitat simptomatologia stresului post traumatic şi manifestările comportamentale care pot fi sesizate în aceste situaţii, pliant care a fost distribuit în comunitat”, povesteşte dl. Director Profesor Marcel Colibaba. „Lacrima de ieri, Zâmbetul de azi” a fost tema aleasă pentru activitatea desfăşurată în localitatea Ţibeni, activitate care a avut drept scop informarea părinţilor cu privire la manifestările comportamentale asociate simptomelor care pot să apară în cazul stresului post traumatic la copii. „Acest tip de activitate va permite părinţilor să se implice mai mult în observarea propriilor copii, participând cu interes la activităţile organizate în parteneriatul şcoală-familie-comunitate. Cadrele didactice vor cunoaşte care sunt strategiile şi intervenţiile care se pot aplica în activităţile cu elevii pentru combaterea efectelor stresului post traumatic. Comunitatea va fi informată în legătură cu modurile de intervenţie în situaţii de calamitate”, subliniază dna. Profesor Antochi Georgeta. Organizată sub forma unei mese rotunde, activitatea a facilitat dialogul dintre părinţi, cadre didactice, reprezentantul bisericii, responsabilul ISU de la nivelul Primăriei. Cu această ocazie s-a distribuit pliantul realizat de către cadrele didactice şi care conţine informaţiile utile în caz de inundaţii: reguli de urmat de către adulţi, planul de intervenţie al şcolii, reţeaua de servicii care pot intervenii în situaţii de calamitate. O activitate inedită a fost organizată în Vicovul de Sus, activitate derulata sub tematica „Cu viaţa mea apar viaţa”, având ca obiectiv fiind dezvoltarea spiritului de solidaritate şi întrajutorare la nivel comunitar. Copiii au fost actori principali ai unui exerciţiu - concurs de salvare a unor persoane aflate în situaţie de risc, sub atentă îndrumare a cadrelor didactice şi a personalului medical care a reprezentat spitalul din localitate. La exerciţiu au participat copii, părinţii acestora, cadrele didactice şi reprezentanţi ai primăriei. Pe rând, copiii au avut ocazia să exerseze transportul accidentatului cu o targă, executarea tuturor manevrelor de prim ajutor. De asemenea, au avut ocazia să se familiarizeze cu utilizarea măştii de gaze şi a staţiilor de emisie-recepţie pe parcursul derulării acestui exerciţiu. „Implicarea, curajul, spiritul de echipa ne face mai responsabili în ceea ce facem. Copiii au avut satisfacţia „de a salva vieţi” prin intermediul implicării lor în acest exerciţiu de stimulare. Părinţii au avut satisfacţia de a-şi vedea copiii reuşind să ducă la bun sfârşit rolul pe care şi l-au asumat în cadrul acestei activităţi.


56

Comunitatea a reuşit să conştientizeze că se pot baza pe copii şi în alte activităţi, de voluntariat sau de ajutor umanitar ori de câte ori este nevoie”, mărturiseşte dl. Profesor Irimescu Marcel. „Apa – leagănul vieţii” a fost tema activităţii organizate în Vicovu de Jos, activitate al cărui scop a fost realizarea de pliante informative cu privire la modalităţile de intervenţie în situaţii de calamitate şi la efectele stresului post traumatic. Activitatea s-a derulat în patru etape:

− Informarea copiilor cu referire la comportamentele recomandate în situaţii de inundaţii, punerea la dispoziţia acestora de către cadrele didactice a unor pliante informative.

− Organizarea unor ateliere de desen şi pictura, cu tema „Apa – leagănul vieţii”. Desenele rezultate vor fi expuse, ulterior fiind utilizate în drept contrapagină pentru pliantele informative adresate comunităţii. Copiii participanţi la aceste ateliere sunt copii victime sau martori ai inundaţiilor.

− Realizarea propriu-zisă a pliantelor a fost realizată de către părinţi, care – în cadrul şedinţelor cu părinţii au lipit desenele copiilor de fişele de informare realizate de către cadrele didactice.

− Distribuirea în comunitate pliantelor realizate în cadrul activităţilor anterioare de către toţi participanţii: copii, părinţi, cadre didactice.

„Copiii au perceput această activitate ca fiind distractivă şi accesibilă tuturor. Exprimarea sentimentelor prin intermediul desenului este la îndemâna oricui, indiferent de vârstă şi poate reprezenta chiar o formă de terapie. Părinţii s-au simţit utili şi mulţumiţi că pot face ceva pentru ei şi pentru comunitate” spune dna. Director Profesor Muntean Elena. În localitatea Dolhasca a fost derulata activitatea practica „Apa – prieten sau duşman”, activitate care adresat atât copiilor de nivel gimnazial, cât şi celor de nivel liceal. Printre participanţi s-au regăsit şi voluntari ai „Salvaţi Copiii”. Activitatea a constat într-o dezbatere care a vizat:

− atitudini dezirabile faţă de natură; − spiritul civic în caz de calamitate; − cum percepe copilul implicarea comunităţii şi a autorităţilor în activităţile de prevenţie.

„Copiii au sesizat importantă culturii, a educaţiei, în dezvoltarea responsabilităţii. Copiii cu experienţă în voluntariat şi-au exprimat convingerea că ei, copiii, pot educa adulţii”, spune dna. Profesor Creţu Marinela Carmen. În localitatea Bilca, s-a derulat activitatea practica „Apa în viaţa copilului - prieten sau duşman?” care a constat într-o lecţie demonstrativă de consiliere a copiilor. Activitatea a cuprins:

− Prezentare a apei din perspectiva geografică, importanţa ei pentru viaţă, posibilitatea de a controla efectele negative ale acesteia.

− Identificarea conduitelor corecte atât în timpul, cât şi ulterior producerii de inundaţii. Copiii au primit bileţele pe care era scris un anumit tip de comportament şi li s-a cerut să stabilească relaţia corectă intre moment şi tipul de conduită dezirabil. Biletele au fost lipite pe planşe, astfel încât, la finalul exerciţiului au fost constituite panouri de prezentare a modalităţilor corecte de conduită în situaţii de calamitate, panouri care au fost afişate într-un loc vizibil atât copiilor, cât şi părinţilor şi cadrelor didactice.

− Organizarea unei Comisii metodice în cadrul căreia a fost prezentat referatul „Dirigintele şi rolul său în prevenirea efectelor stresului post traumatic la elevi, ca urmare a inundaţiilor şi alte calamităţi naturale”, activitate prin care s-a realizat diseminarea informaţiei referitoare la această problematică către toţi diriginţii din şcoală.


57

Referindu-se la activitatea realizată, dl. Profesor Cuciureanu Gavril afirmă: „a fost o activitate la care copiii au participat cu interes, reuşind în final să concluzioneze că apa este un adevărat prieten în viaţa copilului. Părinţii sunt mulţumiţi că, prin intermediul acestui tip de activitate, copiii pot deprinde comportamente care să le fie folositoare în viaţă. Pliantul realizat poate constitui un model, care ar putea fi utilizat şi de autorităţile locale în educarea maselor de cetăţeni în ceea ce priveşte conduita în situaţii de inundaţii”. „Salvaţi parcul” s-a denumit activitatea ecologică realizată în localitatea Brodina. Copiii au fost implicaţi în activitatea de ecologizare a parcului din localitate. Activitatea a presupus câteva etape:

− Informarea copiilor cu privire la derularea activităţilor şi argumentarea activităţii. − Igienizarea parcului şi sortarea deşeurilor de către copii şi părinţii acestora. − Organizarea unei sesiuni de discuţii referitoare la protejarea mediului, repercusiuni pe

care încălcarea regulilor de menţinerea a unui mediu ecologic le asupra vieţii. „Prin această activitate copiii au înţeles că este necesar să dăm importanţă naturii, mediului înconjurător, să avem încredere că putem – prin forţele noastre - putem să îl protejăm. Părinţii au realizat faptul că este necesară prezenţa lor, alături de copii, în activităţile derulate de şcoală. Pentru cadrele didactice a fost important faptul că li s-a reconfirmat rolul, dar nu doar cel educativ, ci şi cel social, aportul acţiunii lor în vederea susţinerii - prin activităţi specifice – copiilor afectaţi de inundaţii” spune dna. Învăţător Juravlea Cisantema. În Frătăuţii Vechi, copiii preşcolari şi şcolarii mici au fost implicaţi într-o activitate de lungă durată, activitate care le-a permis să observe şi să integreze concepte legate de ciclurile vieţii, ale naturii, dar şi elemente ce dau cont de temporizare, de nevoia de timp în toate procesele vieţii. Derulata sub tema „Drumul pâinii”, activitatea a presupus:

− Participarea copiilor că observatori la momentele de semănat a grâului. Copiii au avut ocazia să pună întrebări atât despre procesualitatea semănatului, dar şi despre elementele legate de natură, mediu înconjurător: concepte precum seceta, necesarul de apă pentru încolţirea grâului, grâu ecologic sau modificat genetic, poluare etc. Copiii au revenit să viziteze de două ori câmpul plantat cu grâu, pentru a observa care sunt modificările în timp. În paralel, copiii au fost încurajaţi să planteze singuri, experimental, grâu la ei acasă, în două recipiente: unul pe care să-l ude, altul pe care să nu îl ude.

− Organizarea unei sesiuni de discuţii în baza observaţiilor copiilor în cadrul acestui experiment. Informaţiile primite de copii au făcut referire atât la importanţa apei în natură, dar şi la formele de agregare ale acesteia.

− Organizarea unei vizite-atelier la o brutărie. Prima parte a acestei vizite a fost dedicată modalităţii de transformare a grâului în făină, despre importanţa apei în acest proces. În „atelier”, copiii au putut fi implicaţi în procesul de fabricare a pâinii, având ocazia să frământe coca pentru producerea ei. Şi în acest context apa a fost element important, copiii putând observa şi integra informaţii despre modalitatea în care apa influenţează şi viaţa omului, nu doar mediul înconjurător.

Dna. educatoare Buzilă Valeria povesteşte „Copiii au nevoie de timp pentru a experimenta şi a înţelege ce se întâmplă în jurul lor. De asemenea, au nevoie de timp să înţeleagă ce se petrece cu ei, să-şi înţeleagă sentimentele, pentru a le putea exprima. Copiii sunt nerăbdători şi doresc să se întâmple ceva atunci când îşi doresc acel ceva. Au nevoie să experimenteze şi trecerea timpului, pentru a înţelege ce înseamnă răbdarea şi ce se poate întâmpla atunci când nu ai răbdare”. Sub titlul „Importanţa apei în viaţa de zi cu zi – apa, sursă şi bucurie a vieţii” s-a derulat seria de activităţi din localitatea Frătăuţii Noi, activităţi care au avut drept obiective dobândirea de către copii a competentelor necesare protejării ecosistemului local,


58

dobândirea de către cadrele didactice, părinţi şi autorităţi locale a competentelor necesare în protecţia împotriva inundaţiilor, precum şi cunoaşterea efectelor inundaţiilor în plan psihologic. Pentru atingerea acestor obiective, au fost organizate:

− Acţiune de ecologizare în împrejurimile şcolii şi pe albia pârâului din apropierea acesteia, intitulată „Un mediu curat, un pas spre viitor”. Copiii şi cadrele didactice au colectat deşeurile, au degajat de arbuşti şi crengi albia pârâului. Acestea au fost preluate de echipe de salubrizare, implicate în activitate.

− Lectorat cu părinţii sub tema „Ce sunt inundaţiile şi cum ne putem proteja împotriva lor? Efectele inundaţiilor asupra copiilor”, cu participarea tuturor cadrelor didactice din şcoală, a părinţilor şi a reprezentantului Consiliului local.

− Lecţie interactiva în cadrul Comisiei Metodologice a profesorilor-diriginţi cu tema „Importanţa apei în viaţa de zi cu zi – apa, sursă şi bucurie a vieţii”.

„Consider că întreaga activitate a avut un impact pozitiv la nivelul întregii comunităţi, dovada fiind implicarea cadrelor didactice în identificarea tulburărilor de stres post traumatic apărute la copii în urma inundaţiilor din vara anului 2008, în găsirea unor metode de atenuare a acestuia, în propunerea unor activităţi simple şi eficiente care să-i pregătească pentru o situaţie de criză. S-a constatat o bună colaborare cu părinţii copiilor, cu reprezentanţi ai Consiliului Local, a întregii comunităţi”, mărturiseşte dl. Profesor Ionesi Traian. În localitatea Gălăneşti, a fost prevăzută derularea unei serii de activităţi care îşi propune „Reabilitarea şi reamenajarea parcului din Gălăneşti”, distrus ca urmare a inundaţiilor din vara anului 2008. Proiectul cuprinde mai multe etape:

− Sensibilizarea copiilor cu referire la protecţia mediului, având ca obiective informarea copiilor asupra aspectelor legate de natură şi protecţia mediului şi crearea premiselor pentru participarea voluntară a acestora la activităţile de reabilitare şi modernizare a parcului. În cadrul acesteia copiii au vizionat un film documentar dedicat apei, frumuseţilor şi ciudăţeniilor sale. Filmul documentar a fost elementul de cristalizare a discuţiilor purtate în cadrul grupului, copiii fiind încurajaţi permanent să îşi exprime opiniile, să-şi informeze colegii în legătură cu noţiunile deţinute de ei, activitatea bazându-se pe schimbul permanent dintre adulţi şi copii şi pe atitudinea participativa a copiilor. „Dacă v-a plăcut ce aţi văzut, respectaţi mediul, ca să păstrăm frumuseţea”, spune dl. Profesor Anton Mihai.

− Alcătuirea unui proiect de „reabilitare şi reamenajare a parcului” din perspectiva identificării resurselor umane şi financiare necesare, a studiului de fezabilitate, a obţinerii tuturor actelor necesare în vederea demarării activităţilor de reabilitare a parcului. În prezent, acest Proiect se afla în faza de scriere, urmărindu-se ca impact pe termen lung: „Creşterea calităţii vieţii şi a coeziunii sociale la nivelul localităţii”.

În comună Straja, una dintre cele mai afectate localităţi din judeţul Suceava, de inundaţiile din vara anului 2008, a fost dezvoltat un proiect intitulat:” Apa... bucurie şi deznădejde” şi care se întinde pe o perioadă de 10 luni, cu finalizare în iunie 2010. Obiectivele acestui proiect sunt:

− Identificarea copiilor care prezintă simptomatologie asociata şocului post traumatic ca urmare a inundaţiilor;

− Identificarea metodelor de susţinere a copiilor şi familiilor acestora în vederea depăşirii situaţiilor de criză;

− Informarea membrilor comunităţii locale cu privire la protecţia mediului; − Crearea şi consolidarea comportamentelor ecologice la nivelul membrilor comunităţii.

Acţiunile prevăzute pentru derularea acestui proiect sunt extrem de diverse şi acoperă o tematică foarte largă:

− „Viaţa are prioritate” – întâlnire cu reprezentanţii autorităţilor locale şi ai serviciilor specializate care pot interveni în situaţii de calamitate.


59

− Amenajarea unui spaţiu în incinta şcolii, spaţiu care să fie utilizat pentru toate activităţile din cadrul acestui proiect şi care va putea fi identificat cu uşurinţă de copii, părinţi, cadre didactice, membri ai comunităţii.

− „Apa... bucurie şi deznădejde” – expoziţie cu lucruri ale copiilor afectaţi de inundaţii. − „Cum văd eu apa şi pădurea? Diversitate biologică” – sesiuni de informare şi discuţii. − „Sunt mic, dar am drepturi” – modalităţi de exprimare a drepturilor pe care le au copiii

în tratarea simptomelor stresului post traumatic. − „Poluarea şi efectele ei” – lectorat cu părinţii. − „Pădurea, aurul verde” – informare asupra rolului Ocolului Silvic în ocrotirea mediului. − „Părinţi, Copii, Profesori” – lectorate cu participarea părinţilor, a copiilor şi a cadrelor

didactice. − Întâlnire cu un reprezentant al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă. − „Acţiuni ale oamenilor asupra mediului”. − „Ziua Mondială a Mediului” – activitate festivă.

Dna. educatoare Juravle Elena spune despre acest proiect:” Este o experienţă nouă, care ar trebui replicata şi în alte şcoli şi care poate viza şi alte teme. Membrii comunităţii au fost receptivi. Fiecare activitate presupune implicarea mai multor persoane: copii, părinţi, cadre didactice, specialişti din diferite domenii şi membri ai comunităţii”. „Suceviţa – paradisul regăsit” este titlul activităţii derulate în localitatea Suceviţa, activitate prin care „ne-am propus ca elevii să parcurgă trasee pe cursul pârâului Suceviţa, în zone afectate de inundaţii şi să surprindă în fotografii aspecte din zonele inundate în iulie 2008 şi să susţină ecologizarea zonei” după cum spune dna. Profesor Zaremba Daniela. Activitatea vine să continue o serie de activităţi prevăzute în cadrul proiectului educaţional „Suceviţa – între atractiv şi respingător”, proiect în cadrul căruia a existat o activitate cu tema „Suceviţa – paradisul pierdut”, expoziţie de fotografie care a surprins efectele inundaţiilor asupra localităţii. Noua activitate propusă, după un an, şi-a propus susţinerea copiilor în conştientizarea rezultatelor pe care le-au avut măsurile întreprinse de către autorităţi şi membri ai comunităţii în vederea diminuării efectelor inundaţiilor de anul trecut. Acest tip de activitate are efecte pozitive, în sensul atenuării simptomatologiei stresului post traumatic asupra copiilor care au fost victime sau martori ai inundaţiilor din 2008. În localitatea Ulma, a fost derulata activitatea „Apă între banalitate şi mister”, activitate adresată copiilor, părinţilor şi cadrelor didactice. În cadrul acestei activităţi, s-au desfăşurat:

− Prezentarea materialului "Apa – elementul esenţial al vieţii". Pe baza acestui material, copiilor li s-au prezentat proprietăţile apei, circuitul apei în natură, importanţa apei, comportamente recomandate pentru a păstra calitatea apei.

− Discuţii participative despre calamitaţi, comportamente dezirabile pentru prevenirea efectelor negative ale acestora. A fost prezentat şi discutat şi planul de evacuare în astfel de situaţii.

− Exerciţiu. Copiii, împărţiţi pe grupe, au fost stimulaţi să realizeze desene care să reprezinte apa. Interesantă a fost alegerea copiilor de a desena aspectele pozitive ale apei.

Dna. Profesor Darinciuc Sonia Maria spune despre activitate:” a fost recreativă, copiii au învăţat să interacţioneze, să fie participativi, să colaboreze. Au conştientizat efectele activităţii omului asupra mediului înconjurător. Părinţii şi-au arătat disponibilitatea de a se implica în acest tip de activitate”. În localitatea Voitinel s-a derulat activitatea „SOS natura – apa prieten sau duşman”, activitate care a avut drept participanţi copii, părinţi, profesori, reprezentantul cabinetului medical. Activitatea a cuprins:


60

− Prezentare a unor informaţii referitoare la hidrosfera, la mediu, prezentare realizată de cadrele didactice. „Grupul ecologiştilor” din cadrul şcolii Voitinel au prezentat o parte din activităţile pe care le-au realizat în anul şcolar anterior, cât şi cele pe care le vor desfăşura în acest an şcolar.

− Expoziţie de desene şi prezentarea unor compuneri despre apă. Copiii au vorbit despre lucrările lor, argumentând temele alese, modalităţile de realizare a acestora.

− Distribuire de pliante referitoare la „Simptome şi manifestări comportamentale care pot să apară în cazul stresului posttraumatic”, „Povestea apei şi povestea picăturii”. „Au fost distribuite pliante elevilor, aceştia urmând să le transmită părinţilor, cadrelor didactice şi părinţilor prezenţi la activitate, dar şi în comunitate. Astfel, încurajăm atitudinea proactivă a copiilor” spune dna. Director Profesor Cirdei Rodica.

Judeţul Maramureş

Activităţile derulate în judeţul Maramureş au permis consolidarea legăturilor de colaborare între membri comunităţii, ca urmare a conştientizării efectelor devastatoare ale inundaţiilor asupra oamenilor. Prin activităţile practice realizate, dar şi prin informarea concretă a personalului didactic asupra simptomatologiei stresului post traumatic, s-a transformat şi s-a extins calitativ comunicarea atât de necesară şcoală-familie-comunitate, având în centru copilul. Pentru a preveni instalarea stresului posttraumatic la copii şi tineri, cadrele didactice au căutat şi au găsit căi de evitare a acestuia dedicând o parte a timpului lor liber pentru a organiza diverse activităţi care se adresează atât copiilor, părinţilor, cât şi comunităţii. Proiectul educaţional „Un mediu curat – un mediu sănătos” a fost activitatea care s-a derulat în localitatea Bogdan Voda. Activitatea şi-a propus să dezvolte capacităţile necesare copiilor pentru identificarea şi ameliorarea strategiilor de rezolvare a problemelor, precum şi să stimuleze implicarea şi responsabilizarea acestora în problematica comunitara. În acest sens, au fost organizate:

− O excursie la „Arini”, care a avut drept scop studierea mediului înconjurător, colectarea de plante medicinale şi ecologizarea zonei. Cu această ocazie, fiecare copil a realizat un ierbar cu plante medicinale existente în ecosistemul comunei.

− Plantare de trandafiri în grădina şcolii şi în grădinile personale ale copiilor. − Activitate de ecologizare pe malul râului: strângerea şi sortarea deşeurilor. − Sesiune de prezentare a referatelor ştiinţifice cu tema:” Un mediu curat – un mediu

sănătos”. − Amenajarea unei expoziţii de fotografii şi pictura realizate în timpul acţiunilor de

ecologizare. „În cadrul acestor activităţi, legătura stabilită intre profesori şi copii a fost diferită de cea de la clasă. Comunitatea s-a implicat în desfăşurarea activităţii şi, ca exemplu, am putea menţiona ajutorul material pe care îl dau locuitorii comunei, în astfel de situaţii din proprie iniţiativă sau la sugestia preotului din sat. De asemenea, consiliul local şi primarul au apreciat activitatea desfăşurată cu elevii, asigurându-ne sprijinul pentru activităţile viitoare” spune dna. Director Profesor Chindriş Anuţa. În Ruscova, a fost organizat proiectul educativ „Apa este sursa vieţii”, proiect care şi-a propus să vină în sprijinul psihologic al copiilor afectaţi de inundaţii şi să sensibilizeze comunitatea în legătură cu aceasta problematică. În cadrul proiectului au fost prevăzute activităţi de genul:

− Sesiuni de informare pentru copii, părinţi şi cadre didactice, prin organizarea unor activităţi cu derulare interdisciplinara: limba română, ştiinţe, educaţie plastică etc. În cadrul acestor sesiuni a fost realizată şi diseminarea informaţiilor referitoare la stresul post traumatic, la metodele de diminuare a acestuia. La aceste sesiuni au participat şi reprezentanţi ai Asociaţiei „Ivan Krevan”.

− Organizarea unor ateliere de expresie literar-artistică, în cadrul cărora copii au realizat afişe de prezentare şi desene sau au elaborat compuneri şi referate în baza


61

tematicii abordate. − Organizarea unui concurs:” Cine ştie, câştiga”.

Dna. învăţător Oncia Veronica povesteşte:” Copiii au fost sensibilizaţi, dornici să cunoască cât mai multe despre apă, despre mediu şi efectele ei asupra mediului. Interesul părinţilor a fost mare, mai ales pentru informaţia referitoare la stresul post traumatic. Oamenii din comunitatea sunt mulţumiţi şi atraşi de toate activităţile care se realizează împreună şi cu copiii”. „Prietenul la nevoie se cunoaşte” este tematica excursiei organizate pentru copiii din Repedea, copii afectaţi de inundaţiile din 2008, cadre didactice şi pentru membri comunităţii locale, excursie organizată spre Lacul Vinderel. Copiii au fost implicaţi într-o acţiune de ecologizare a malurilor. Dincolo de participarea fizică a membrilor comunităţii, activitatea s-a bucurat de susţinerea financiară/materială din partea actorilor sociali: pachetele pentru gustare ale participanţilor la acţiune au fost puse la dispoziţia acestora de către Asociaţia de Dezvoltare Locală Ivan Krevan, sacii de plastic şi mănuşile de unică folosinţă au fost distribuite de către cei doi participanţi la acţiune din partea Consiliului Local Repedea. Copiii au putut beneficia şi de informaţiile culturale pe care le-au primit din partea reprezentantului Căminului Cultural din localitate. „Munca pe teren oferă copiilor multe posibilităţi de a descoperi şi învaţă. Dar învaţă nu doar lucruri noi despre lumea plantelor, animalelor, cultura, turism etc., ci şi faptul că trebuie să lucreze împreună, că trebuie să-şi asume responsabilităţi, să se consulte, să respecte nişte reguli, să-i respecte pe cei din jur şi locul în care trăiesc” argumentează dl. Profesor Tudic Mihai alegerea acestui tip de activitate. În Poienile de sub munte, a fost organizată activitatea „Natura – prieten, nu duşman”, activitate care a cuprins:

− Rememorarea efectelor inundaţiilor asupra localităţii şi membrilor comunităţii. Pentru aceasta, au fost utilizate şi filme care prezentau evoluţia evenimentelor de la acea dată, dar şi modalitatea în care inundaţiile au afectat şi alte locuri din ţară şi din lume.

− Prezentarea metodelor şi tehnicilor de intervenţie în astfel de situaţie, prezentare realizată de către pompierul şi agentul de poliţie din localitate.

− Atelier de desen şi pictura, la care au participat copii afectaţi de inundaţii şi organizarea unei expoziţii.

− Organizarea unei excursii, cu participarea tuturor copiilor care au realizat desene şi picturi, a părinţilor acestora, precum şi a tuturor participanţilor în fiecare etapă a activităţii.

„Copiilor le-a plăcut toată această activitate. Părinţii au rămas puţin surprinşi, ei nu au mai participat la astfel de activităţi anterior. Şi pentru comunitatea locală – autorităţi publice şi membri comunităţii - a fost ceva nou, fapt care motivează intenţia de a reproduce acest tip de activităţi care să se adreseze copiilor, părinţilor, membrilor comunităţii” afirma dl. Profesor Macioaca Miroslav. O altă activitate realizată în Poienile de sub Munte a fost „Apa, între durere şi speranţa”, activitate de dezbatere la care au participat copiii de vârste diferite, din ciclul secundar, părinţi, reprezentantul primăriei cu probleme de protecţia mediului, preşedintele Comitetului de Părinţi de la nivelul şcolii. Activitatea şi-a propus să ajute copiii să adopte o atitudine adecvată în situaţii de urgenţă şi/sau calamitate, să poată determina modificările survenite în mediu determinate de intervenţia omului, să identifice şi să implementeze metode de prevenire a distrugerii mediului. „Părinţii au amintit stările prin care au trecut în momentele de groază ale inundaţiilor din localitate şi au subliniat importanţă majoră a unor astfel de activităţi pentru elevi şi, nu în ultimul rând, pentru comunitate. La nivelul şcolii, activitatea desfăşurată a


62

stimulat organizarea unor asemenea activităţi în perspectivă şi la alte şcoli din judeţ. Se prefigurează încheierea unor parteneriate cu alte şcoli, astfel încât să poată fi organizate activităţi de acest fel la nivel judeţean” vorbeşte dl. Consilier educativ Coroian Augustin despre impactul activităţii asupra participanţilor. În localitatea Valea Vişeului s-a derulat proiectul educaţional „Apa – originea vieţii” care a cuprins mai multe tipuri de activităţi:

− Organizarea, la nivelul fiecărei clase din şcoală, a unor lecţii pe tema protecţiei în situaţii de criză, astfel încât, fiecare copil – în funcţie de vârstă să aibă acces la informaţie referitoare la metode şi tehnici de protecţie în astfel de situaţii.

− Organizarea unei la nivelul şcolii a unei expoziţii de postere, picturi şi desene, articole realizate de copii, expoziţie care a cuprins şi fotografii din timpul viiturilor din anii 2001 şi 2008.

− Organizarea unui lectorat cu părinţii în cadrul căruia, părinţii au primit informaţii cu privire la stresul post traumatic. În acest cadru, copiii au prezentat sceneta „Apa – sursa vieţii”.

− În echipe de copii voluntari, au fost împărţiţi fluturaşi de informare cu privire la modalităţile şi tehnicile de intervenţie în situaţii de urgenţă în zonele inundabile. Cu această ocazie, copiii au participat şi la o acţiune de ecologizare în zonele afectate în timpul inundaţiilor din anul 2008.

„Copiii au manifestat un interes deosebit pentru acţiunile în care au fost implicaţi. Copiii afectaţi de inundaţii au resimţit pozitiv atenţia din partea colegilor lor. Participarea părinţilor a fost activă, fiind uimiţi de tipul acţiunilor organizate pentru elevii şi familiile afectate de inundaţii”, mărturiseşte dna. Învăţător Oniujec Liuba. În vederea prevenirii instalării simptomelor stresului post traumatic, în localitatea Bistra a fost organizată activitatea « Apa - poarta spre curcubeu... », cu participarea copiilor, a părinţilor şi a cadrelor didactice din şcoală. Activitatea s-a derulat cu susţinerea reprezentanţilor primăriei şi a asistentului comunitar. Rezultatele aşteptate ale activităţii au fost :

− Familiarizarea participanţilor cu simptomatologia stresului post-traumatic şi cu mijloacele şi tehnicile de intervenţie în astfel de situaţii ;

− Stimularea voluntariatului şi a solidarităţii umane, care ar putea avea un rol important în situaţia producerii unor astfel de situaţii

− Identificarea reţelelor de specialişti care pot interveni în situaţia instalării simptomatologiei stresului post traumatic.

Activitatea a constat în organizarea unor ateliere artistice, prin intermediul cărora copiii afectaţi de inundaţii să îşi poată exprima sentimentele, trăirile în raport cu evenimentele cu potenţial traumatic şi a unui lectorat cu aceeaşi tematica destina părinţilor. „Expoziţia de fotografii, desene, picturi i-au implicat în totalitate pe copii. Apa a fost privită prin „ochiul magic” de către copiii de 9 ani, cu bucurie şi curiozitate. Părinţii au dovedit curiozitate, interes şi implicare în prevenirea sau tratarea stresului post traumatic şi au popularizat la nivelul familiilor şi al vecinilor cunoştinţele dobândite. Personalul medical de la dispensarul uman din sat a participat la acţiuni de popularizare a măsurilor igienico-sanitare care trebuiesc luate în astfel de situaţii, dar şi la acţiuni de identificare a apariţiei stresului post traumatic la copii. Consiliul local a venit în întâmpinarea acţiunii noastre prin organizarea şi finanţarea unor spectacole pentru copii, concursuri sportive şi artistice etc.” povesteşte dna. Consilier educativ Horj Iuliana. „Unde-s doi, puterea creşte – şi noi, copiii avem drepturi” este tema proiectului educaţional care se derulează în Crasna Vişeului. Gândită a se desfăşura pe parcursul a unui an şcolar, „activitatea îşi propune identificarea copiilor şi familiilor care au suferit de pe urma inundaţiilor, precum şi sensibilizarea părinţilor şi altor factori educaţionali cu privire la importanţa respectării drepturilor copiilor. Pentru aceasta, implicarea nemijlocită a familiei şi


63

a comunităţii în derularea activităţilor prevăzute în proiect este absolut necesară”, spune dna. Învăţător-institutor Bociorec-Martis Maria. Metodele şi tehnicile de lucru prevăzute pentru derularea acestui proiect sunt: lectorate cu părinţii, întâlniri, discuţii individuale cu părinţii şi copiii, activităţi comune (părinţi, copii, cadre didactice, alţi factori educaţionali). Tematicile abordate sau care urmează să fie abordate:

− „Fapte bune, să ajutăm! - Ce poţi face pentru a-i ajuta pe cei în necaz?”. − „O casă pentru fiecare!” – dreptul copilului de a beneficia de securitate socială,

dreptul la întreţinere. − „Gânduri pentru prietenii mei”, „Naşterea Domnului – bucuria pământenilor”, „O zi cu

prietenii mei” – dreptul copilului la identitate culturală, apartenenţă socială. − „Familia mea – aceia care mă iubesc şi îngrijesc” – dreptul copilului la familie. − „Nu mă lovi” – dreptul copilului la protecţie împotriva abuzului, neglijării şi exploatării. − „Copil ca tine sunt şi eu” – dreptul la nondiscriminare şi egalitate de şanse.

Rezultatele activităţilor realizate în cadrul acestor tematici vor fi diseminate, la nivelul comunităţii locale prin pliante, postere, expoziţii de fotografie. În Petrova s-a derulat activitatea „Pe firul apei, la firul vieţii – Apa, prieten sau duşman”, activitate care a constat în realizarea unei expoziţii de pictură şi desen realizată de copiii afectaţi de inundaţii în anul 2008, precum şi prezentarea gândurilor copiilor în legătură cu aceasta tematic. „Prin realizarea acestui proiect ne dorim să dezvoltăm în rândul elevilor spiritul de comunicare, un schimb de bune practici în scopul depăşirii efectelor stresului post traumatic suferit în urma inundaţiilor. Lucrările care prezintă inundaţiile sunt în alb şi negru. Şi-au motivat desenele spunându-mi că a fost noapte şi doar atât se vede. Faptul că au reuşit să redea ce au văzut sau au auzit ne face să credem că au reuşi să depăşească, în mare măsură, acele momente. Copiii au prezentat apa în mod ştiinţific: este realizat un circuit al apei în natură, fenomene ale naturii, apa cu implicaţii în religie (o situaţie la începutul lumii). Copii nu au uitat să tragă şi un semnal de alarmă în lucrările lor cerând o planetă mai curată, apa curată, arătând ca defrişarea pădurilor duce la alunecări de teren şi că e şi vina omului în producerea calamitaţilor. De cealaltă parte se situează apa-prieten. Multitudinea desenelor care înfăţişează apa agreement, veselia, culorile calde folosite ne face să credem că aceşti copii prin activităţile desfăşurate au depăşit stresul post traumatic provocat de inundaţii”, mărturiseşte dna. Profesor Ilieş Viorica. În sprijinul copiilor care au depăşit o situaţie de stres posttraumatic a venit şi activitatea cu tema: „Eu am, Eu Sunt, Eu Pot! – Imaginea şi stima de sine”, activitate derulata în localitatea Rozavlea. Activitatea şi-a propus ca obiective generale dezvoltarea capacităţii de autocunoaştere şi a atitudinii pozitive faţă de sine a copiilor şi întărirea sentimentului de siguranţă în propriile forţe, de autoeficacitate. După cum ne spune dna. Director Profesor Mârza Maria, argumentul acestei activităţi a fost: „frecvent, copiii se confrunta cu situaţii adverse. Unii trebuie să facă faţă stresului în cursul unui divorţ, unui abuz sau al unei boli, în timp ce alţii se confruntă cu catastrofe, sărăcie, inundaţii. Dacă astfel de experienţe strivesc sau întăresc individul, depinde în parte de nivelul de rezilienţă al acestuia. Dacă ajutorul din exterior este esenţial, în perioadele tulburi el este insuficient. Alături de hrană şi adăpost, copiii au nevoie de dragoste şi încredere, speranţa şi armonie. Alături de un refugiu sigur, ei au nevoie de relaţii sigure care să întărească prietenia şi angajamentul. Au nevoie de suport afectiv şi încredere în sine, credinţa în ei înşişi şi în lumea lor – toate acestea le întăresc capacitatea de a depăşi momentele de criză.” În Sighetu Marmaţiei s-a derulat proiectul educaţional „Apa, prietena mea”. Dl. Profesor Florin Simion afirma că ideea activităţi a rezultat din analiza asupra nivelului de informare a cadrelor didactice în raport cu efectele stresului post traumatic la copiii afectaţi de inundaţii, analiza care a evidenţiat faptul că „s-a identificat la copii apariţia unor insomnii, coşmaruri,


64

stare emotiva necontrolată, plâns spontan, tendinţa de a se închide în sine, de izolare şi de evitare a locurilor în care s-au produs aceste inundaţii. Cadrele didactice au reperat ca fiind importanta acordarea atenţiei sporite copiilor afectaţi, consilierea acestora, dar şi a părinţilor lor, discuţii cu psihologul şcolar. Au fost amintite taberele, excursiile, întrecerile sportive să îl deconecteze pe copil şi să îl detaşeze de problemele sale ca activităţi care să susţină copiii în depăşirea acestor efecte ale inundaţiilor.” Astfel, a fost gândit şi realizat un proiect educaţional, care s-a adresat în egală măsură copiilor, părinţilor acestora, cadrelor comunitare şi membrilor comunităţii şi care a avut drept obiective formarea şi dezvoltarea unui model de gândire ecologică, conştientizarea acţiunilor negative ale apei asupra mediului, responsabilizarea participanţilor în raport cu păstrarea unui mediu sănătos, pentru o viaţă sănătoasă. Paleta de acţiuni concomitente care a fost realizată în cadrul acestui proiect a necesitat o relaţie de colaborare cu Ocolul Silvic, O.G.A, Asociaţia Nordică, Acaterm Sighetu Marmaţiei şi cu autorităţile publice locale. Activităţile derulate au fost:

− Curăţarea parcului din centrul oraşului, a curţii şcolii, a vecinătăţii acesteia şi la Grădina Morii.

− Vizitarea staţie de epurare şi la O.G.A. − Plantare de puieţi. − Colectare de PET-uri. − Organizarea unor ateliere plastice şi literare. − Prezentarea de referate şi organizarea unor sesiuni informative.

Copiii implicaţi în aceste activităţi au fost de toate categoriile de vârstă,: „Se impune să pornim cu studiul impactului activităţilor umane asupra mediului înconjurător încă de la grădiniţă şi să construim punţile de legătura cu următoarele trepte ale învăţământului şi cu reprezentanţii comunităţilor şi autorităţilor locale, în vederea formării şi dezvoltării deprinderilor şi atitudinilor necesare construirii unei societăţi durabile”, mărturiseşte dna. Profesor Simion Laura. În localitatea Vişeul de Jos s-a derulat activitatea „Apa, prieten nu duşman!” activitate care şi-a propus dezvoltarea solidarităţii între membri comunităţii şi identificarea unor modalităţi de participare şi auto-organizare a copiilor în vederea satisfacerii nevoilor lor. Activitatea a cuprins:

− Informări şi discuţii pe marginea termenului de „apa”, aspecte negative şi pozitive ale acesteia, intervenţia omului asupra mediului etc.,

− Vizionarea şi discutarea filmului „Aşa da! Aşa nu!”, cu referire la activităţile de voluntariat organizare şi implementate de către copii şi la importanţa acestor tipuri de activităţi în viaţa comunităţii.

− Distribuire de pliante în comunitate cu informaţie legată despre apă şi importanţa ei în natură, modalităţi de intervenţie în situaţii de urgenţă, etc.

„Copiii au participat cu plăcerea şi bucuria de a rezolva o problemă a comunităţii. Părinţii au înţeles că acţionând uniţi, şcoală - familie, se poate asigura caracterul de continuitate a formelor de educare a copiilor, fiind facilitata adaptarea şi integrarea copiilor cu anumite probleme în mediul social şi şcolar. Prin această activitate, s-au întărit legăturile de colaborare între membri comunităţii în vederea reducerii pe cât posibil a efectelor devastatoare ale apei asupra oamenilor”, spune dna. învăţător Pop Anişoara. Schimbând abordarea, în localitatea Vişeul de Sus s-a derulat proiectul educativ „Apa, posibil duşman”, proiect care şi-a propus ca participanţii să cunoască aspectele pozitive şi negative ale apei în viaţa de zi cu zi, să cunoască măsurile minime de protecţie în caz de inundaţii şi să cunoască simptomele de stres post traumatic ce apar la copii după inundaţii.


65

În derularea sa, au fost implicate 5 şcoli din localitate, Casa de Cultură Vişeu de Sus, Compartimentul situaţii de urgenţă şi protecţie civilă prin serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă Vişeu de Sus, Comitetul local pentru situaţii de urgenţă Vişeu de Sus. Proiectul se vrea a fi un spectacol de divertisment cu participare interactiva a persoanelor prezente în sala de spectacole şi a echipelor de elevi ce reprezintă şcolile partenere în proiect. Proiectul educaţional a presupus mai multe activităţi:

− Prezentarea materialului intitulat „Apa - esenţa vieţii” ce conţine imagini şi noţiuni cu partea benefica a apei.

− Prezentarea unui material având ca tema inundaţiile: definiţie, cauze, semnale de avertizare, măsuri de protecţie în caz de inundaţii.

− Prezentarea principalelor simptome ce pot apare în cazul stresului posttraumatic la copii.

− Atelier literar, în cadrul cărora copiii au realizat un eseu de 10, 15 rânduri dându-se cuvinte cheie legate de inundaţii şi rezolvarea unui rebus cu participarea simultană a echipajelor de la şcolile partenere.

− Recital de muzică susţinut de artişti din oraş. − Premierea echipelor participante la acest proiect.

Dl. învăţător Şomcuţean Mircea ne mărturiseşte „Inundaţiile şi în special marile inundaţii constituie unele dintre fenomenele naturale care au marcat şi marchează profund dezvoltarea societăţii umane, ele cele mai mari producătoare de pagube şi victime omeneşti. Diminuarea pagubelor şi a pierderilor de vieţi omeneşti ca urmare a inundaţiilor nu depinde numai de acţiunile de răspuns întreprinse în timpul inundaţiilor. Diminuarea consecinţelor inundaţiilor este rezultatul unei combinaţii ample, dintre măsurile şi acţiunile premergătoare producerii fenomenului, cele de management din timpul desfăşurării inundaţiilor şi cele întreprinse post inundaţii (de fenomenului). Luând la nivelul instituţiilor şcolare aceste probleme credem că este benefic pentru copii cunoaşterea unor noţiuni elementare legate de managementul inundaţiilor”. „Apa, izvorul vieţii şi al durerii” este temă proiectului educaţional realizat în localitatea Borşa. „Am considerat imperios necesar să demarăm aceste activităţi prin care să încercăm să diminuăm efectele elementele pozitive şi curative ale apei, prin activităţi de relaxare, implicare, formare şi dezvoltare personală” argumentează dna. Psiholog Sirghi Simona alegerea acestor activităţi. Activităţile au implicat participarea a patru şcoli, ai Poliţiei, ai autorităţilor publice locale, precum şi a unor agenţi comerciali. Proiectul a presupus:

− Prezentare de referate, cu tema „Hazarde hidrologice” − Expoziţie de desene cu tema „Apa – Semnificaţii simbolice” − Sesiune de dezbateri cu tema „Efectele stresului post traumatic în plan

comportamental, emoţional, cognitiv, organic” − Ateliere de relaxare: „Cu mască, fără mască”, „Desene pe asfalt” − Organizarea unui concurs de atletism

Conştientizarea comunităţii locale cu privire la efectele stresului post traumatic asupra dezvoltării copilului şi prevenirea instalării acestuia au fost obiectivele Expoziţiei de desen şi pictura „Apa - element esenţial al vieţii” organizată în Vadu-Izei. Desenele şi picturile realizate de către copii sub îndrumarea cadrelor didactice au fost apreciate de către copii, părinţi, cadre didactice, reprezentanţi ai autorităţii publice locale şi reprezentanţi ai comunităţii locale. Participanţii au avut ocazia să discute şi să dezbată informaţii legate de stresul post traumatic şi de efectele pe care acesta îl poate avea asupra dezvoltării copiilor. „Pentru comunitate, această activitate a avut în final rolul de a mobiliza forţe din mai multe


66

domenii pentru rezolvarea unor probleme din viaţa de zi cu zi a comunităţii. Părinţii au avut certitudinea că beneficiază de sprijin permanent din partea şcolii”, spune dna. Profesor Sandu Laura. Sub auspiciile activităţilor dedicate „Zilei Mondiale a Apei”, în Onceşti s-a derulat activitatea „Apa - esenţa vieţii”. Activităţile dedicate apei se derulează de-a lungul unui an, fiind o activitate complexă. „Activitatea elevilor consta în efectuarea de observaţii, culegerea de date, excursii de studiu şi documentare, întocmirea de referate şi prezentarea lor în cadru festiv. O altă parte a activităţii consta în pregătirea unui program artistic având ca tema centrala apa şi natura, program ce cuprinde recitaluri de poezie, scurte scenete. Elevii lucrează în echipe de 2-4 elevi, pentru realizarea unui referat, precum şi o echipă numeroasă pentru realizarea artistică. Am integrat cu mare grijă elevi ce prezintă simptome ale stresului post traumatic alături de elevi remarcaţi pentru optimismul lor, am ales pentru ei teme speciale, optimiste, care scot în evidenţă rolul pozitiv al apei şi frumuseţii naturii... Am observat că drumeţiile în natură, în ambianţa tonica a grupului, sunt o terapie reală pentru copiii cu simptome ale stresului post traumatic” mărturiseşte dl. Profesor Bud Vasile. Participarea comunităţii este semnificativă, fiind implicaţi în derularea tuturor activităţilor şi reprezentanţi ai autorităţii publice locale, Muzeul de Natura Sighetu Marmaţiei, Centrul de Ecologie şi Turism, precum şi agenţi economici. În Strâmtura, a fost organizată activitatea „Apa – prietena vieţii”, activitate care s-a bucurat de participarea copiilor, a părinţilor, a cadrelor didactice, a medicului de familie şi a reprezentanţilor autorităţii publice locale. Organizată sub forma unei prezentări a unei scenete, urmată de o masă rotundă, activitatea şi-a propus prevenirea apariţiei stresului post traumatic şi diseminarea către membri comunităţii a informaţiilor referitoare la acesta. „Copiilor le-a făcut plăcere participarea la sceneta din introducerea activităţii. Au învăţat lucruri noi, au socializat la nivel de şcoală şi şi-au făcut prieteni. Părinţii au ajuns la concluzia că legătura strânsă cu şcoala le permite accesul la informaţii folositoare creşterii şi educării propriilor copii. În cadrul acestei activităţi, şcoala a avut un rol de mediator intre părinţi şi autorităţi sau servicii, cadrul pus la dispoziţie permiţând dialogul real intre autorităţi şi membri comunităţii” spune dna. Învăţător Puicar Maria.


67

V. Argument pentru proiect: „Copiii povestesc”

Bacău

INUNDAŢII

Mă numesc Alexandra Gabriela, am doi fraţi şi o soră. În luna iunie au fost inundaţii. Eu am plecat împreună cu fraţii, cu bunica şi cu părinţii mei şi ne-am întors la mamaia mea, la Şerbăneşti. Fraţii mei erau foarte speriaţi când au văzut că a ajuns apa la uşă. Unii oameni nu au fost afectaţi de apă, dar majoritatea au fost afectaţi. Nu ne-am gândit că o să vină aşa de mare, până la brâu, dar a venit pe neaşteptate, nici nu ştiam ce să facem. A venit tatăl meu şi ne-a luat el cu maşina nepotului lui. A doua zi, am venit pe deal înapoi, dar nu am putut trece, pentru că era apa foarte mare. Am petrecut nişte clipe îngrozitoare şi m-am speriat, am crezut că o să se dărâme casa, dar nu a fost aşa, casa nu s-a dărâmat mulţumită lui Dumnezeu.

FURIA NATURII

Pe la marginea satului nostru trece un râu care se numeşte Siret. Această apă curgătoare vine din Rusia şi se varsă în Dunăre. Din cauza ploilor care au fost anul trecut în 2008 pâraiele ce se varsă în Siret au crescut şi apoi a crescut şi râul Siret. Câtă apă era în Siret nu făcea faţa a se scurge pe canalul lui şi a trecut peste maluri, a rupt diguri, a ajuns apa pe şosele şi a intrat în case. După câteva zile apa s-a retras, iar noi am rămas cu casele dărâmate. Acum după ce apa Siretului mi-a luat casa, am o altă casă nouă ridicată de Guvernul României.

Bianca Veronica

DEZLĂNŢUIREA APEI

O mare nenorocire s-a abătut şi asupra satului nostru. Viitura care a fost anunţată la radio a apărut pe neaşteptate. Dar oamenii s-au adăpostit pe dealuri şi pe şcoli. A fost multă apă de se mergea cu bărcile. O parte din animale s-au înecat. Din grădină n-a mai rămas nimic. Toată munca oamenilor s-a distrus. Când am ajuns acasă de la adăpost, am început să plângem de cât noroi era în casă. Multe case care au fost făcute din pământ s-au dărâmat. Am descris o parte din această nenorocire.

Maria Magdalena

ÎNTOARCEREA ÎN SAT DUPĂ INUNDAŢII

După patru zile ne-am întors acasă fiindcă atunci s-a tras toată apa în pământ. Dar problema cea mai mare erau animalele, nu aveam cum să le aducem. A intrat apă în casă şi noi trebuia să scoatem malul şi apa. Dar totuşi era foarte bine fiindcă eu şi cu familia mea eram sănătoşi şi ca animalele n-au păţit nimeni, am avut doar necazul că a intrat apă în casă. Verişoara mea Raluca era foarte tristă fiindcă i-a luat apă lucrurile toate din casă şi pluteau pe apă. Dar acum suntem fericiţi, fiindcă măcar am rămas cu ceva. Iar noi acum suntem foarte fericiţi totul a trecut.

Elena Georgiană

DEZLANTURIREA NATURII

Înainte de a veni apa era un vuiet şi mirosea foarte urât. Eu cu Bia, Alice, Ilaria şi Beni stăteam la poarta îngrijoraţi. După aceea am intrat în casă. Mama s-a culcat. Când m-am trezit am văzut apă cea mare. Mi-a fost foarte frică. Dar după câteva zile apa s-a mai retras un pic. Eu eram în podul casei la balcon şi priveam cum plutesc obiectele deasupra apei. Stăteam în balcon, mă mai jucăm cu păpuşile şi cu diverse jucării. După câteva zile apele s-au mai retras şi fiecare a început să-şi facă curat în jurul casei. Am rămas cu o impresie urâtă şi de câte ori mă întâlneam cu vecinii sau colegii de clasă povesteam fiecare prin ce primejdii am trecut.


68

Ioana Malina

DESPRE INUNDAŢIE

A fost cu adevărat o mare nenorocire. S-a auzit la radio despre o viitură mare, care vine spre satul nostru. Toţi oamenii au fost evacuaţi pe la şcoli sau spre dealuri, ca să nu ne ajungă apa. Era atâta apă, că se mergea cu barca. Bătrânii spuneau că vine sfârşitul lumii. Grădinile au fost şi ele inundate. Pe noi ne-a luat naşul nostru la Bacău, dar când am venit acasă, am găsit un adevărat dezastru. Cam aşa a fost la inundaţie.

Auraş

LA ÎNTOARCERE ACASĂ

Era o zi frumoasă. Eu şi fratele meu am venit acasă după inundaţii. Eu şi familia mea eram foarte supăraţi. Apa a distrus toate casele din satul meu. Toţi oamenii plângeau şi erau foarte supăraţi. Oamenii cărau apa cu găleţile din casă. Totul a fost un dezastru. Mulţi oameni au avut apă în casă şi au fost supăraţi. Acele zile de vară au fost un coşmar. Apa era murdară şi plină cu gunoaie. Oamenii scoteau apa din casă, dar totul în urma apei a fost distrus. Tot satul nostru a fost distrus din cauza apei. Acele zile de vară au fost coşmarul tuturor oamenilor din satul Şerbeşti.

Raluca

FURIA APEI

Pentru mine venirea apei a fost un moment tragic. Când tati a aflat că o să vină apa mare, a început împreună cu mami să pregătească câteva lucruri în grabă mare să plecăm de acasă. Eu eram foarte îngrijorată şi speriată. Ochii mei erau înlăcrimaţi. Când noi ne pregăteam, apa a ajuns în grădină şi în stradă. Mami şi tati îşi făceau griji pentru animale, dar deja era prea târziu şi trebuia să plecăm, tati ne-a dus la mătuşa mea cu maşina, unde am stat mai multe zile. Când m-am întors, casa era distrusă. Venirea apei a fost un coşmar din care mi-am revenit cu greu.

Georgiana

DUPĂ INUNDAŢIE

Era ora 0:00, la poarta se auzeau zgomote. Bunica era la poartă cu prietena ei. Ne-a spus ce s-a întâmplat şi apoi tata a plecat în drum. Acolo erau o mulţime de oameni. Vocile se auzeau de la biserică, toată lumea credea că era sfârşitul lumii. A doua zi prietena bunicii a plecat acasă. A venit mama din drum şi noi ne-am dus în grădina să vedem pe unde este apa. Era să ne inunde şi pe noi, dar am scăpat. Dimineaţa, tata s-a dus la stână. Eram înconjuraţi de apă, toată lumea era speriată şi erau adunaţi toţi la biserică. Cerul era senin şi totul acoperit cu apă. Am văzut un copil care plângea, se pierduse de părinţii lui. Îi era frig şi l-am chemat în casă, îl chema Codrin. Am stat în casă toţi cinci. Mama şi tata erau afară, priveau cu groază furia apei. Noi nu am plecat pentru că nu ajunsese apa la noi. Stâna a fost inundată, am pierdut multe oi. Bucăţi de butuci pluteau deasupra apei. După ce s-au retras apele, toţi oamenii au respirat uşuraţi. Cu ajutoarele pe care le-au primit şi cu resturile rămase din casele inundate, oamenii s-au apucat să-şi facă casele. A fost o noapte de groază care n-am s-o uit niciodată!!! Botoşani M-am simţit de parcă aş muri când am văzut că apa creşte, credeam că satul Bogojeşti nu va mai exista.

Bogdan, clasa a V-a

Deşi apa era la mine în grădină şi mai avea câţiva metri până-n curte, totuşi eu nu m-am speriat de inundaţie foarte tare. Mama mea a fost speriată, eu nu.


69

Paula, clasa a V-a Bunica mea plângea foarte tare, iar eu eram foarte speriat, mă temeam să nu vină apa şi la mine acasă. Bunicul o consola, spunându-i să nu mai plângă.

Danuţ, clasa a V-a

Şi mie îmi era frică să nu vină apa la mine acasă să îl ia pe câinele meu Tom şi pe pisicile mele. Dar am avut noroc că apa nu a ajuns la mine acasă. La bunica mea a ajuns şi era apă până după genunchi. A intrat apă prin beciuri şi vacile erau în apă. Cât e soarele de sus, Nu-s copii ca-n Rădăuţi Sunt-năltuţi şi frumuşei. La lume i-e drag de ei Mai în vara s-a-ntâmplat, Prutul rău ne-a inundat Leagănul copilăriei, Cum a fost, n-o să mai fie. A-nceput anul şcolar Numai este ca şi an Acum avem: casa, avem masa Dar nu este ca acasă. Ne rugăm la Dumnezeu Să ne apere de rău, Să ne dea şi sănătate, Că-i mai bună decât toate, Sănătate şi credinţa, Şi-am avea şi biruinţa.

Daniel Vasile

În clipele inundaţiilor m-am simţit foarte rău. Era două noaptea şi Prutul era la poarta mea. M-am sculat şi am mers prin apă la un loc de siguranţă, mai pe deal, într-un câmp. După o zi am fost în tabără la Petroşani. Cât am stat am uitat de casă. Când am venit acasă, casa nu mai era în picioare.

Elev în clasa a VI-a

Îi mulţumesc în primul rând lui Dumnezeu ca în timpul inundaţiilor a avut grijă de toată lumea, că nu s-a înecat nimeni, dar le mai mulţumesc şi tuturor oamenilor care le-au ajutat pe persoanele inundate, unde să stea, ce să mănânce şi să nu fie prea supăraţi pentru ceea ce se întâmplă în jurul lor şi pentru a-i încuraja. Le mai mulţumesc şi jandarmilor şi persoanelor care au organizat toate taberele din vara anului 2008. Îi mai mulţumesc şi lui UNICEF pentru toate... şi pentru cărţile aduse la şcoală. Noi şcoala Rădăuţi – Prut le transmitem toate salutările noastre.

Eleva în clasa a VIII-a

În vara anului 2008 am fost afectaţi de inundaţii, iar cel mai rău lucru a fost că ne simţeam vinovaţi pentru că nu ne puteam ajuta părinţii atunci când îi vedeam că sufereau. După ce au trecut inundaţiile, eu împreună cu câţiva colegi de-ai mei am mers în tabără la Petroşani. Acolo a fost foarte frumos şi ne-am distrat, dar nu am uitat în totalitate prin ce am trecut. Uneori ne gândeam la părinţi, oare ce fac şi multe altele. Cam aşa a fost pentru noi vara anului 2008, cu bune şi cu rele.

Iulia Andreea, clasa a VIII-a

Anul trecut în 28 iulie Prutul a făcut ravagii. Mama ne-a trezit pe mine şi pe sora mea la ora 5. Am împachetat câteva lucruri şi am plecat. După 3 zile Prutul s-a retras şi a lăsat în urma numai suferinţă şi supărare. Toţi oamenii plângeau din cauză că au rămas fără case şi lucruri. În tot satul erau numai case dărâmate şi oameni care mai alegeau lucruri pe care apa nu le-a distrus. Ei au ţinut minte până acum suferinţa de atunci.


70

Otilia Maria, clasa a V-a

În momentele groaznice ale inundaţiilor m-am simţit foarte copleşită şi foarte îndurerată- eu, fiind doar un copil.. nu mai spun de părinţi. Am avut o stare de nelinişte şi de mare grozăvie. Perioada de acomodare a fost perioada în care mă aflam în tabăra de la Petroşani, schimbându-mi sentimentele rele în sentimente bune. Acum sunt fericită în noua casă, dar nu pot să uit locul de casă şi casa unde am trăit eu 12 ani.

Anca, clasa a VII-a

Momentele de amărăciune şi de tristeţe au fost atunci când Prutul, cu nemila lui, a venit şi ne-a inundat. Cu jale în piept spun aceste cuvinte pentru că am simţit durerea nenorocirii. Tristeţea s-a transformat în bucurie atunci când am mers împreună cu doamna Doina Nicorici în tabără. Când am venit înapoi, oamenii din sat erau cu totul schimbaţi faţă de cum erau când am plecat în tabără.

Andreea, clasa a VIII-a

Pentru mine inundaţiile au fost un prilej de durere. Prima zi când a venit Prutul nu-mi venea să cred că nu o să mai am căsuţa mea cea dulce. Acum mi-am reconstruit casa. Dar oricum nu este cum era cealaltă. Nu pot să spun, este şi asta frumoasă, dar nu ca şi cealaltă. Eram foarte obişnuită acolo unde eram.

Alină Mariana, clasa a VII-a

Pentru mine ziua în care s-a anunţat revărsarea Prutului a fost una foarte rea. M-am temut pentru viaţa mea şi a familiei mele, casa noastră fiind pe un deal mai mic, aproape de un pârâu. Când am aflat că au fost inundate casele de lângă şcoală, că unele au fost dărâmate, am crezut că acesta este „sfârşitul lumii”. Când am aflat că şi şcoala în care mi-am petrecut copilăria şi unde urma să mi-o continui a fost inundată, am început să plâng. Am crezut că anul şcolar nu o să mai înceapă pe 15 septembrie ca în toţi anii. În acele nopţi am avut coşmaruri, insomnii şi chiar frică, că poate o să se dărâme casa pe noi de la atâta ploaie. Acele amintiri am putut cât de cât să le depăşesc în excursia organizată de „Fundaţia Dinu Patriciu” în staţiunea Straja, judeţul Hunedoara unde mi-am petrecut nişte clipe foarte fericite alături de câţiva dintre colegii mei, dar şi cu alţi copii din zona Moldovei. Sper că acele momente să nu mai revină niciodată şi totul să fie ca înainte.

Eliza, eleva în clasa a VIII-a

Inundaţiile care s-au petrecut în satul nostru au adus clipe de coşmar pe care le-am depăşit cu ajutorul personalităţilor din comună noastră şi din judeţul nostru. Pe moment am simţit ca totul este pierdut, acest sentiment de nesiguranţă era prezent atât la noi, copiii, cât şi la părinţii noştri. Totul s-a petrecut în câteva ore, când forţele naturii (apele) s-au dezlănţuit fără milă asupra agoniselii părinţilor noştri. Era totuşi bine să ne avem unii pe alţii.

Alina, clasa a VI-a

Când au venit inundaţiile, am simţit o frică stranie împreună cu familia mea, dar domnul primar ne-a sprijinit zi şi noapte. După aceea noi ne-am mutat la corturi, apoi în module. Iar la sfârşit cu ajutorul fondurilor romanilor şi a statului ne-am mutat în case noi. Dar tot din partea statului am primit o excursie gratuită în Dâmboviţa. La începutul anului şcolar 2008 – 2009, Fundaţia Dinu Patriciu ne-a oferit încă o excursie gratuită la Hunedoara. De aceea îi mulţumim statului pentru sprijinul acordat.

Cu drag, Petronela!

Când a venit inundaţia eram foarte speriaţi, dar domnul primar ne-a încurajat zi şi noapte, că se va sfârşi cu bine totul. Mă numesc Iulian din clasa a VII-a, am 13 ani şi sunt mulţumit pentru fondurile acordate de oameni şi parlament. Inundaţiile din vara anului 2008 nu mi-au afectat familia, dar am avut colegi care au rămas fără case din această cauză. Am fost cu tata şi am văzut ce tulbure şi mare era apa, era înfiorător.


71

Mădălina, clasa a V-a

Iaşi

CEL MAI NEFERICIT LUCRU DIN RĂCHITENI În anul 2008, s-a întâmplat unul dintre cele mai nefericite lucruri posibile, adică inundaţiile din Răchiteni. În ziua de 27 iulie, era duminică seara, a am fost alarmaţi de către poliţie să mergem în satul Izvoare. A doua zi la ora 4:00 am văzut la televizor pe programul Realitatea TV, cum satul nostru era pustiit de apă. Aveam acasă păsările şi animalele, mă temeam că nu vor rezista asupra potopului. Mama mă încuraja ca totul va fi bine. Noaptea nici nu dormeam, visam urât. Oamenii şi pompierii au încercat să pună saci de nisip, dar totul a fost în zadar. Cei care stăteau la digul de la Mirceşti au fost nevoiţi să spargă digul, altfel apa avea să şteargă satele Adjudeni şi Tămăşeni de pe hartă. Apa distrusese o casă. Nu a fost nici un om luat de ape. Însă au fost păsări şi animale luate de potop, au fost inundate locuinţe, au ajuns şerpi în alte locuinţe. În unele locuri apa era mai înaltă decât mine. De la Şcoala Izvoare am primit ajutoare: pâine, salam, pate, brânza, zacusca, şi altele. Eram şi noi sinistraţi. Casa a fost şi ea afectată. Toată temelia fusese în apă. Poiata de găini era prăbuşită. Toate găinile rămăseseră în viaţă, în afară de una, care era prinsă sub poiata prăbuşită. Cloşca şi puii s-au înecat, dar câinii mei au rămas teferi, nevătămaţi şi flămânzi. După aproximativ 3-4 zile de la potop, am venit la bunica mea. Pompierii au scos apa din fântâni, veteranii au dezinfectat locuinţele, am primit ajutoare, au fost construite- cu timpul- locuinţe şi au făcut tot ce au putut pentru noi. A venit în multe zile televiziunea. Pentru a nu fi infectaţi de holeră, râie, dizenterie şi alte virusuri aduse de apă am fost vaccinaţi. În luna august am primit în continuare ajutoare. Am fost toţi copii în excursie. În excursie am avut voie doar copii de la 7 ani până la aproximativ 16 ani. Eu am fost în Iaşi. Am stat în excursie (4 – 19 august), a fost frumos. În luna septembrie am primit rechizite de la copiii din Germania şi de la Bucureşti. Acesta a fost pentru mine cel mai tragic eveniment din comună noastră!

Robert

CEA MAI NEFERICITĂ ZI A SATULUI A fost o zi de la sfârşitul lunii iulie, 2008, zi de neuitat pentru locuitorii satului Răchiteni. Satul fiind aşezat în lunca Siretului. Deşi zona este îndiguită, după o săptămână de precipitaţii abundente digul a cedat, iar apele au ieşit din matcă. Au fost inundate terenurile agricole şi cele neagricole. Apa a pătruns pe străzile satului, în curţile la mai mult de jumătate din locuitori şi la o parte, chiar în interiorul caselor. Deşi eu nu am fost acasă în acea zi, a fost tatăl meu, care mi-a relatat totul. Eu şi familia mea am avut mult de suferit şi mai suferim şi acum, de pe urma inundaţiilor. Locuinţa ne-a fost inundată în totalitate, ca la mai mulţi localnici. Recolta din grădină a fost distrusă total, fiind nevoiţi mai târziu să cumpărăm toate legumele necesare pentru iarnă. Nici la ora actuală nu am reuşit să înlăturăm efectele negative, produse în urma inundaţiilor. Mai multor locuitori, le-au fost date materiale de construcţie pentru consolidarea locuinţelor, altora, mai avariaţi, li s-au ridicat case noi. A FOST CEL MAI MARE DEZASTRU PENTRU SAT!!!

Ana Maria clasa a VIII-a


72

CEL MAI NEFERICIT MOMENT AL COMUNEI

Răchiteni este o localitate din Judeţul Iaşi situată pe malul Râului Siret. În acest sat locuiesc eu. Anul trecut, în luna august oamenii din satul Răchiteni au avut parte de o dezastruoasă întâmplare. Satul a fost inundat. Viitura a lovit cu atâta forţă, încât autorităţile au decis să spargă un drum comunal şi să construiască un canal pentru a-i face apei loc să curgă, altfel, ar fi inundat toate locuinţele din preajma printre care şi a mea. Toată apa a venit pe canalul de lângă casa mea. Pentru a evita această catastrofă, zeci de localnici au lucrat timp de 3 zile pentru a întări cu saci de nisip digul de pe Siret, însă digul care a fost rupt a fost cel din Mirceşti. Toţi localnicii şi-au luat animalele din bătătură şi s-au refugiat în cel mai apropiat sat, Izvoarele, unde au fost cazaţi în clădirea şcolii sau la rude. După câteva zile autorităţile au dat permisiunea oamenilor de a se întoarce în sat. Unii au fost îngroziţi. Nu mai aveau unde să stea. La scurt timp, după un mare balamuc, s-au adus nişte module, iar oamenii au locuit acolo până au fost făcute casele. Astăzi este totul cum a fost înainte.

Mădălina, clasa a VII-a

În anul 2008 asupra Rachiteniului, forţele naturii s-au dezlănţuit, aşa cum au făcut şi în alte sate. Datorită ploilor abundente, apele râului Siret s-au revărsat asupra localităţii noastre; cât şi a satelor vecine Adjudeni şi Tămăşeni. Numeroşi jandarmi şi voluntari au consolidat digul cu saci de nisip şi l-au supravegheat non – stop pentru a putea da alarma în caz de necesitate încât toţi oamenii să fie evacuaţi. Zile întregi am stat în suspans, când deodată apa reuşeşte să străpungă digul la Mirceşti acoperind totul în calea ei, iar în câteva ore totul era acoperit de apă. Alarma s-a dat, jandarmii umblau din casă în casa şi-i ajutau pe oameni să plece, luând cu ei animale şi alte lucruri necesare; unii mai curajoşi nu au vrut să plece şi au rămas în casele lor, aşteptând viitura. Televiziunea sosită la faţa locului filma şi lua interviu persoanelor cu funcţii (primar, viceprimar, etc.), pentru a vedea în ce constă intervenţia autorităţilor în ajutorul oamenilor. Între timp oamenii priveau neputincioşi cum apa învolburata pătrundea încetul cu încetul peste tot: grădini, case, acnee, leciuri şi fântâni. Oamenii au plecat la rude, alţii au fost cazaţi la şcoala din Izvoarele, dar mulţi au stat în căruţe cu animalele. După trei zile, apa a început să se retragă treptat, oamenii reveneau la casele lor şi au început cu ajutorul jandarmilor să scoată apa din locurile în care a rămas (fântâni, beciuri, etc.). Posturile TV transmiteau imagini de pe urma dezastrului: case dărâmate, culturi distruse, drumuri stricate şi podul stricat. Fântânile fiind inundate apa nu mai era potabila de aceea s-au primit ajutoare cu apă minerală, alimente şi alte obiecte. Au fost aduse module pentru acele persoane a căror case au fost distruse de apă şi reprezentau un pericol de prăbuşire. O parte din case au fost doar avariate, li s-au dat bani pentru a consolida. Oamenii riscau să se îmbolnăvească, de aceea au fost vaccinaţi. Fundaţia „Salvaţi copii” împreună cu UNICEF au organizat pentru copiii sinistraţi excursii în diferite locaţii: Vatră Dornei, Mamaia, Iaşi, Braşov etc., unde li s-a oferit transport, cazare şi masa gratuit. A trecut un an de la acel moment nefericit, pentru unii a fost mai greu, pentru alţii mai uşor, dar cu certitudine fiecare a avut de suferit. Digul a fost refăcut în întregime, sperând că va rezista în timp.


73

CEL MAI NEFERICIT MOMENT DIN VIAŢA SATULUI

Cel mai nefericit moment din viaţa satului a fost atunci când apa a pătruns în inima satului. Când satul a aflat că apa va veni, oamenii s-au speriat aşa de tare încât au urcat televizoarele, hainele pe dulapuri şi şi-au pus ce aveau în maşină sau în căruţă şi au plecat la Izvoare sau Paşcani. În prima noapte, cei care au mai rămas în sat au aflat că nu mai vine apa. Însă a doua noapte, când a început să tragă clopotul bisericii, poliţia şi jandarmii au trecut din casă-n casă să vadă dacă au plecat. Unii oameni plângeau şi nu vroiau să plece de lângă casa lor. Spuneau că dacă este de murit, să moară acasă, nu în alt loc. Jandarmii îi scoteau pe unii cu forţa, dar alţii plecau de bună voie. După evacuare poliţiştii şi jandarmii au plecat să îi potolească pe oamenii care erau lângă canalul de la Izvoare. Când apa a sosit, oamenii plângeau, alţii făceau gălăgie, iar alţii vroiau să se întoarcă acasă. Privind apa cum intră prin sat, oamenii plângeau de durere sau chiar leşinau. Alţii făceau gălăgie şi spuneau: am muncit pe degeaba, acum apă ne va distruge totul ! Mergând apa la vale în sat, ducea cu ea căţei şi tot felul de lucruri. Bieţii oameni plângeau, iar poliţiştii şi jandarmii îi potoleau pe alţii care vroiau să treacă prin apă şi să plece acasă. O săptămână am stat departe de satul nostru din cauza apei. Pe drum, înainte de a intra în sat, era apa foarte mare şi nu prea puteai trece. Maşinile se opreau una lângă alta, iar la căruţe oamenii se dădeau jos şi mânuiau caii de la cap. Când oamenii ajungeau la casele lor şi vedeau ce le-a distrus apa, iar începeau să plângă. Anul acesta era o recoltă frumoasă, dar din cauza apei nu mai era nimic. La unii apa nici nu a ajuns, aşa că ei au avut recolta, au dat şi la alţii care nu aveau, la ei apa nu le-a luat nimic, aşa că pentru ei era o bucurie, dar pentru noi o supărare aşa de mare încât îţi venea să mori. Acesta a fost cel mai nefericit lucru din viaţa satului: „apa”.

SFÂRŞITUL UNEI VACANŢE TRISTE

Într-o zi, pe la sfârşitul vacanţei de vară, s-a întâmplat o tragedie pentru Comuna Răchiteni şi satele de pe malul Siretului. Era luni şi se anunţă la televizor că vor veni apele. Oamenii erau disperaţi şi nu mai ştiau ce să facă. Duceau animalele în alte sate de la deal, unde nu puteau ajunge apele, pe la rude şi la prieteni. Erau numai maşini de poliţie, pompieri şi jandarmi peste tot. Aveam în suflet o frică, o senzaţie de rău, de teroare. Pompierii, poliţiştii, jandarmii şi sătenii încercau să pună saci cu nisip pe dig, dar degeaba. Siretul a ieşit din matcă şi nu mai era nimic de făcut. Apele veneau încetul cu încetul şi mă uitam cum venea apa pe imaş şi în grădinile noastre şi în gospodăriile oamenilor. Apele au stricat o sută şi ceva de case, iar localnicii nu mai puteau de durere. Ei erau scoşi cu forţa din gospodăriile lor şi duşi pe un deal. Era ceva de groază, munca bunicilor, părinţilor mei şi a celorlalţi oameni s-a dus, a luat apa totul... Toate televiziunile veniseră. Ceea ce apa Siretului a stricat cu greu va fi reparat. Stricase, luase tot ce omul muncise şi strânsese de o viaţă. Sunt un copil, poate nu-mi dau seama cât rău a făcut apa, dar e foarte necesară şi vitală pentru a trăi omul. După câteva zile apa s-a retras, în urmă a rămas doar mâl, un miros urât şi multă jale şi durere. Sper că o să fie singură şi ultima zi în care chipul mamei să fie atât de trist şi îngrozit.

Cătălin, clasa a VII-a


74

CEL MAI NEFERICIT EVENIMENT DIN RĂCHITENI

În anul 2008 s-a întâmplat cel mai tragic eveniment din Răchiteni. Asupra noastră s-a abătut o mare nenorocire, râul Siret a ieşit din matcă şi a început să distrugă digul. Numeroşi oameni au ajutat la susţinerea digului punând saci cu nisip pentru ca apa să nu ajungă în casele oamenilor. În decursul mai multor zile am stat alarmaţi, când deodată digul, dinspre Hălăuceşti, nu a mai rezistat presiunii şi s-a rupt, apa împrăştiindu-se, oamenii au fost evacuaţi, dar alţii mai neînfricaţi au rămas. În câteva ore apa a intrat peste tot, acoperind Rachiteniul de la un capăt la altul. În primele zile au plecat la rude, ori la şcoala din Izvoare, mulţi au stat în căruţe privind animalele. În scurt timp am primit ajutoare ce au constat în apă minerală, hrana, pâine, conserve, pateuri, zacusca, etc. S-au reîntors în sat şi cu ajutorul poliţiei au scos apa de acolo de unde era ea. Pe parcursul acesta televiziunea a filmat şi a luat interviuri cu privire la ceea ce a fost şi la ceea ce vor face în continuare pentru a ajuta persoanele care le-au fost distruse casele. Au fost vaccinaţi oamenii împotriva îmbolnăvirii, specialiştii au vaccinat şi animalele, au dat ograda cu dezinfectant. După un timp am fost în excursie cu câţiva copii şi fratele meu la Braşov. Apoi ne-am întors acasă. Aceasta a fost unul dintre cele mai tragice evenimente din localitatea noastră.

Cătălin

INUNDAŢIA

Într-o vară ploioasă pe mijlocul lui iulie, după zile la rând de ploaie, toţi vorbeau despre apă care va avea să vină. Localităţile erau speriate, oamenii dezamăgiţi, trişti, spaima le intrase în inimi. Într-o duminică seara s-a dat alerta principală. Toată noaptea jandarmii au luat oamenii de la casele lor să îi ducă cât mai departe de acolo. Noaptea de duminică spre luni a trecut liniştită. Dar pe străzile satului nostru era o linişte apăsătoare. Luni la ora 16:00 a venit dezastrul. Apa curgea prin tot satul. A doua zi toţi oamenii aşteptau veşti, despre ce se întâmplase cu locuinţele lor. Mulţi dintre oameni văzuseră munca lor de-o viaţă dusă pe apa sâmbetei. Şi încetul cu încetul totul începea să revină la normal.

Alexandra, clasa a VII-a


75

Maramureş

PLOUĂ, PLOUĂ...

Şi ce dacă plouă, nu este prima dată când plouă, va trece, va ieşi soarele şi iarăşi va fi totul bine. Aşa gândeam înainte să se producă „dezastrul”. Ploua de câteva zile întruna. Oamenii cu pelerine de ploaie şi umbrele cu fata încruntată de atâta grijă, mergeau de câteva ori pe zi până la malul apei şi înapoi. Vorbeau, erau agitaţi, îngrijoraţi de ce o să se întâmple, dacă va mai plouă. Îi urmăream şi observam că grija lor este din ce în ce mai mare. Escavatoare, saci cu nisip, pietriş, toate puse îndărătul apei dar degeaba, apa creştea din ce în ce mai mult. Panica era şi mai mare când primarul a făcut anunţul „Vă rugăm să aveţi grijă, vine un val mare de peste doi metri!”. Pentru prima dată mi-a fost frică, apoi se-auzeau strigăte: „fugiţi, se rupe digul!” şi deodată apa a năvălit cu o putere mare, care nici în imaginaţia mea nu există. Râul era lângă casa mea, a acoperit tot drumul, nivelul apei creştea din ce în ce mai mult. Eu nu ştiam ce să fac. Era seară, dar puteam să zăresc lumânarea din mâna mamei, se uita neputincioasă cum apa intră în casă. Înlăuntrul meu se dădea o luptă mare, nu puteam să mă manifest văzând îngrijorarea părinţilor. Cât de frică mi-a fost, era prima noapte din viaţa mea când n-am dormit deloc, dar nici somn nu îmi era. Afară într-un târziu am auzit-o pe mama ca apa începea să scadă. Nu mă gândeam că poţi fi fericit fără să primeşti nimic. Atunci am fost. Dimineaţa am adormit. Dezastrul pe care l-a făcut apa nu a mai contat pentru familia mea, ne-am bucurat că am rămas în viaţă. Ne uitam toţi la potopul care l-a lăsat apa în urmă, dar râdeam fericiţi şi ghici de ce? Pentru că astăzi pot să scriu...

Ionuţ, clasa a VII

O AMINTIRE DUREROASĂ!

Cerul s-a înnorat. A început o ploaie măruntă şi deasă. Frigul îţi pătrundea adânc în oase. Tunete şi fulgere brăzdau cerul înnegurat. Ploaia tot mai deasă se amesteca cu lutul galben formând un strat gros de noroi. Un vuiet puternic ne-a înspăimântat tot mai tare şi ne-a prevestit o catastrofă. Valuri mari şi negre se prăvăleau la vale lăsând în urmă un dezastru. Oamenii loviţi de durere urmăreau cum puhoiul de apă aducea grămezi mari de lemne cât casa. Am auzit printre ei că dacă nu s-ar fi tăiat atâtea lemne din pădure dezastrul ar fi putut fi evitat. De aceea noi trebuie să ne gândim şi să protejăm natura, ca acest eveniment să nu se mai repete.

O MARE DURERE...

Ţi-aduci aminte de ieri şi zâmbeşti. Căci ieri totul era bine, puteai fi fericit şi nu te-ai gândit niciodată ca următoarea dată când vei deschide ochii nu vei vedea decât distrugere, sentimente sfărâmate. Nu ţi-a păsat niciodată. Apa era destulă, pentru orice. Dar catastrofele se întâmplă şi nimeni nu a putut opri puhoaiele de apă care au spulberat mii de vieţi şi au curmat destine. Nu ţi-ai dat seama niciodată ca apa poate fi atât un prieten cât şi un izvor de durere. Doar lacrimile copiilor rămaşi fără nimic, care aveau odată nişte părinţi şi o casă te fac să întelegi furia apei şi că după dezastru, nu ştii dacă ceva va mai fi vreodată la fel. Mă uit în urmă şi ştiu că ar fi fost atât de multe care s-ar fi putut face. Poate vin şi vremuri mai bune...

Emanuel, clasa a VII-A

DEZASTUL DIN VALEA VIŞEULUI

În data de 28 iunie 2008 au avut loc ploi torenţiale provocând inundaţia, deoarece mai multe izvoare au coborât puhoi la vale. Inundaţia a provocat un dezastru şi durere în sufletele oamenilor, deoarece a intrat în casele lor inundându-le bunurile. Această catastrofă a provocat atât pagube materiale, cât şi sufleteşti. În urma inundaţiilor toţi oamenii au rămas şocaţi, fără drumuri, unii fără case iar alţii au pierdut persoane dragi.

Alina, clasa a VIII


76

Neamţ O VIAŢĂ DISTRUSĂ

Inundaţii... Ce înseamnă pentru noi inundaţiile? Simplu! Un pericol de care tuturor le este teamă. Oamenii din apropierea unui râu sunt foarte speriaţi atunci când plouă foarte tare, deoarece apa poate să le distrugă toată gospodăria. În 2008 multe gospodarii au fost distruse de furia apelor. Imaginaţi-vă un peisaj de basm, unde toată lumea este fericită şi deodată furia apelor distruge totul, transformându-l într-un peisaj trist şi lipsit de viaţă. Peste tot case dărâmate, animale moarte şi nu în ultimul rând oameni îndureraţi, care şi-au pierdut orice speranţă de viaţă. Noi nu putem schimba nimic, dar putem încerca să îi ajutăm, oferindu-le atât un ajutor material, cât şi sufletesc. Majoritatea oamenilor, după un asemenea dezastru, rămân cu traume, coşmaruri, teama de a se mai apropia de apă şi chiar de propria locuinţa. Să încercăm să-i ajutăm, şi deşi le va fi greu să uite prin ce au trecut, să le redăm speranţa de viaţă. Să ne unim forţele şi să trecem peste asta, pentru că împreună suntem mai puternici.

Andreea Ramona, clasa a VIII-a

INIMILE DISTRUSE ALE LOCALNICILOR INUNDAŢI

Ce poate fi mai rău decât atunci când vezi că munca ta de o viaţă se risipeşte într-o secundă ca nisipul printre degete? Nimic... totul pluteşte printre valurile apei zgomotoase, iar liniştea o regăseşti cu greu. Localnicii satului sunt panicaţi, îngrijoraţi de ce vor face în restul zilelor. În aceste momente au nevoie mai mult ca oricând de ajutor, dar din păcate prea puţini primesc ceea ce au nevoie. Casele, curţile, încăperile sunt pline de malul adus de ape. În urma apei, rămân fel de fel de mortăciuni, apar boli infecţioase sau, din nefericire, se găsesc chiar şi persoane decedate. Gospodarilor rămaşi în viaţa le e foarte greu să-şi mai construiască din nou o locuinţă sau să mai renoveze ceea ce a mai rămas în urma nenorocirii. Sufletul lor e complet distrus şi nu mai au nici o putere de muncă, curaj, dar până la urmă nu au de ales şi trebuie să prindă forţa de muncă pentru că au viaţa înainte.

Iuliana Denisa, clasa a VIII-a CU APA NU TE JOCI

De câteva zile tot plouă. Oamenii au început să cadă pe gânduri, fiind cu casele în apropierea Siretului. Şi-au strâns lucrurile din case şi au ieşit în stradă. În câteva ore şuvoaiele s-au năpustit peste case. Copacii se rupeau, podul s-a dărâmat şi la unii oameni s-au surpat casele. Oamenii erau foarte trişti şi speriaţi. Pe feţele lor se vedeau lacrimile, iar sufletele lor erau îndurerate. Toţi erau panicaţi.

Alexandru, clasa a III-a

SATUL SUB APE

E vară. De câteva zile ploua neîncetat. Râul Siret a ieşit din matca şi a intrat prin recolte şi în casele oamenilor. Alarma suna mereu. Toţi au fost foarte speriaţi. Unii oameni şi-au părăsit casele, şi au fugit din calea apelor. Păsările şi animalele au fost şi ele speriate. O mare tragedie s-a abătut peste satul nostru. După retragerea apelor a rămas un peisaj sinistru.

Andrei, clasa a III-a

DEZASTRELE INUNDAŢIILOR

Era o noapte întunecoasă când au venit inundaţiile. Apa se auzea tot mai tare. Tata când a ieşit afară, nu ştia ce se aude. Mama s-a trezit şi a pus lucrurile în bagaje, apoi ne-a trezit pe mine şi pe fratele meu şi am stat toată noaptea trezi. Tata a adus repede lucrurile la mamaia şi i-a trezit şi pe vecinii mei. S-au speriat foarte tare şi şi-au împachetat şi ei repede lucrurile. Noi ne-am rugat la Dumnezeu, dar era în zadar. Apa tot venea şuvoaie. A doua zi am plecat la mamaia. Părinţii au rămas la fosta noastră casă. După o oră m-a sunat mama şi mi-a spus că apa ne-a luat casa. Am închis telefonul şi am început să plâng. M-am dus la mamaia şi i-am zis ce s-a întâmplat.

Bianca, clasa a V-a


77

Suceava

APELE ÎNVOLBURATE

În luna iulie a anului 2008, în zona noastră au avut loc întâmplări care au zguduit oamenii. Într-o zi a început să tune şi să fulgere, apoi a continuat toată noaptea. A fost o noapte de foc, iar ploaia n-a încetat crescând şi umflând toate râurile şi pâraiele. Apa a intrat în curţile, livezile, grădinile chiar şi în casele oamenilor. În multe locuinţe au intrat apele, iar altele s-au degradat foarte mult. Au fost afectate drumuri, poduri, podeţe şi fântâni din mai multe localităţi. A plouat zile în şir, pământul s-a îmbibat de apă, iar digurile au cedat şi apele au măturat totul în cale. Furia naturii şi ploile multe au înspăimântat omenirea pentru că aşa ceva nu se mai pomenise.

Robert Alex, clasa a IV-a

FURIA APEI

În satul nostru au avut loc inundaţii care au distrus câteva gospodarii, drumuri, poduri şi podeţe. Şi gospodăria noastră a fost afectată, apa distrugându-ne un garaj, gardul şi porţile. Totul s-a petrecut foarte repede. Am văzut la un moment dat apa ieşită din matca, năvălind peste tot. Atunci noi am ieşit din casă şi am plecat la bunici, nemaiavând timp să scoatem animalele. În acele momente am fost foarte speriaţi şi cuprinşi de panică pentru că imediat s-a înnoptat, apa a crescut foarte mare şi noi nu am mai ştiut ce s-a întâmplat cu casa noastră şi cu animalele. Dimineaţa, când am venit acasă, apele erau retrase şi am putut intra în gospodărie, să vedem pagubele. Peste tot era mal şi gunoaie lăsate de ape, animalele erau bine, chiar şi câinele. A doua zi, cu ajutorul vecinilor şi rudelor, am început să facem curăţenie şi să scoatem malul din garaje, sura, şopron şi curte. Am avut noroc că apa nu ne-a intrat în casă. Această întâmplare tristă o voi ţine minte toată viaţa şi o voi povesti şi nepoţilor mei.

Andreea Maria, clasa a IV-a

DEZASTRELE ADUSE DE APĂ A plouat mult. Râurile au crescut mari şi au inundat case şi livezi, au rupt drumuri. Au fost multe cazuri când au luat case cu tot ce era în ele. Mulţi oameni au rămas fără agoniseala de-o viaţă, cu copiii pe drumuri, fără adăpost, fără hrana, necăjiţi şi trişti, fără nici o speranţă. Multe animale s-au înecat, multe nu au fost găsite şi au intrat în putrefacţie, răspândind un miros urât şi toxic. Apa din fântâni a fost poluata şi au trebuit dezinfectate. Oamenii au trebuit vaccinaţi să nu se îmbolnăvească datorită mirosului din aer şi a consumului apei. Au existat chiar şi victime omeneşti. Oamenii care au fost afectaţi de inundaţii au primit ajutoare de la primarii: apă minerală, alimente, haine, medicamente, bani şi materiale de construcţie. Acestea sunt o parte din dezastrele aduse de apă, în satul nostru, vara trecută.

Adina Catalina, clasa a IV-a

GROAZA PLOILOR

Trecuseră câteva zile de când au început ploile şi nu păreau să contenească. Pământul nu mai putea să absoarbă apa care cădea din norii negrii ce îţi făceau impresia că este mereu seara. Doar fulgerele puternice luminau dezlănţuite împreună cu tunetele şi trăsnetele, aducând mereu groază că nu încetează ploile. Curţile erau numai apa, iar prin şanţuri apa ieşea pe drum. Când se trezeau dimineaţa, oamenii fie că ascultau, fie că priveau pe fereastra să vadă dacă a încetat ploaia. Se îmbrăcau şi prima activitate era să meargă la pârâul care traversa satul. „La pod” pentru că acolo se adunau toţi să vadă apa care ieşea din pădure pe trei braţe, făcând ca debitul să crească îngrozitor. Apele aduceau copaci dezrădăcinaţi, crengi, garduri şi butuci, tot ce prindea în cale. La pod oamenii priveau neputincioşi. De data aceasta şi cei mai bătrâni aşteptau veşti pentru că nici ei „nu ţineau minte să mai fi fost vreodată aşa ceva”. Turna cu găleata ca la potop şi albia râului era neîncăpătoare. Dacă până acum copacii rupţi frângeau mândria valurilor învolburate şi


78

tulburi, acum simţeau înfrângerea şi măcinate la rădăcină de apă care nu înceta să curgă mai năprasnic, se aplecau încet, înspre albie, apoi cu trăsnet cădeau în valuri, trăgând după ei malurile cu alţi copaci şi stâlpi de reţea electrică, făcând groaza şi mai mare. Ca şi cum nu suporta traseul pe care cu atâţia ani în acest moment parcă vroia să-şi croiască o cale mai dreaptă folosind forţa de care dispunea. Spaima şi neliniştea era la tot pasul printre oameni, tot mai îngroziţi de imaginea dezastruoasa la care asistau descurajaţi. Dezlănţuită furtuna trebuia să aibă un sfârşit, iar ploaia se opri. Norii au început să se rupă şi soarele nu se lăsă aşteptat pentru a descreţi frunţile. Odată cu retragerea şi scurgerea apelor a început să se vadă pagubele, însă bucuria acoperă necazurile.

David, clasa a VI-a

Apa poate provoca inundaţii, rupe garduri, împrăştie gunoaiele, distruge tot ce îi iese în cale. Oamenii, de frică, se urcă în poduri, pe dealuri, ca să-şi apere viaţa. Un firicel de rău se umflă şi coboară prin pădure, aducând cu el copaci tineri şi bătrâni, trunchiuri, rădăcini. Ziduri, temelii case distruse. Se văd animalele plutind, sticle, butuci, acoperişuri de case, toate sfărâmate. Într-un final iese şi soarele şi vine şi vremea bună. Oamenii răsuflă că s-a potolit potopul.

Mihaela, clasa a III-a

Era o zi frumoasă de vară, ceva de neuitat. Soarele strălucea, pomii încărcaţi cu fructele fiecăruia, după soi, grădinile pline cu legume care mai de care mai bogate. Lanurile aurii cu grâne se legănau în adierea vântului cald, păsările îşi hrăneau puişorii pentru a fi sănătoşi şi buni în plecarea lor lungă ce avea să urmeze peste trei luni. Sătenii erau încântaţi de ce revolta aveau să strângă în toamnă. Nu durase mult acea bucurie în sufletele curate şi pline de hărnicie, când deodată soarele a fost acoperit de un nor mare şi nemilos. A început să curgă din el ca şi cu găleata. Agitaţia a fost atât de mare încât frica şi neputinţele oamenilor de a face ceva au fost lăsate în voia lui Dumnezeu. Era hotărârea lui acel mare dezastru, dar nu s-a îndurat de mila celor mici şi rugăciunile sătenilor. Încetul cu încetul, acel puhoi de ape tulburi şi urâte a fost oprit când pe cer a apărut acel curcubeu, semn de la Dumnezeu că nu uitaseră de cei de pe pământ.

Andrei, clasa a IV-a

PUTEREA APEI

Apa este foarte puternică, de aceea trebuie să ne ferim din calea ei. Anul trecut, în vara, în satul nostru au fost ape foarte mari. Eu am participat la inundaţii. Bunicii mei au fost afectaţi şi ei de apă. Pe data de 24.07.2008 joi noaptea, a fost apa foarte mare. Bunicii erau îngrijoraţi deoarece se temeau să nu le ia materialele de construcţie. Ei au venit la mine pentru că am casă mai pe deal. Clopotele bisericii trăgeau a ploaie. Apa creştea din ce în ce mai tare. Noaptea trecuse şi dimineaţă veni repede, de parcă nu ar fi fost noapte. Vinerea, a doua zi după inundaţie, nu a mai plouat decât un pic, dimineaţa. Apa scădea din ce în ce mai tare. Noi am plecat la bunicii de la Gălăneşti. Apa Sucevei era foarte mare. Şi eu am văzut-o. După aceea, am mers la mătuşa mea din partea de sus. Ne-am întors înapoi acasă. Apa era mai mică. Am stat puţin, apoi am ieşit să vedem că pagube a făcut apa. Acolo erau găuri mari, balastru, bolovani şi mal. Seara se făcu repede. Am plecat toţi la culcare. Eram foarte obosiţi. A treia zi, sâmbăta, pe data de 26.08.2008 a început să plouă iarăşi. A plouat şi a venit din nou apă mare. Era mai mare decât joia. Fiind îngrijoraţi am luat actele şi am ieşit la şosea. Acolo erau mai mulţi oameni printre care şi prietena mea, Delia. Ea era foarte supărată. Poliţia trecea prin sat şi anunţă că vine un val de trei metri. După ce a mai scăzut apa, părinţii mei au mers la Gălăneşti. Ei i-au adus pe bunicii mei, mătuşa şi verişoarele mele. Lumea, mai întâi a intrat în panică, apoi văzând că zvonurile erau false, s-a mai liniştit. Pericolul a trecut.

Laura Daniela, clasa a IV-a


79

CLIPE DE GROAZĂ

În anul 2007-2008, pe la sfârşitul lunii iulie, Dumnezeu s-a supărat pe noi şi ne-a pedepsit cu ploi torenţiale. Afară a plouat abundent, iar apele au crescut uimitor de repede. Majoritatea oamenilor erau îngrijoraţi printre care şi o fetiţă de 10 ani pe nume Andreea. Aceasta locuia cu bunicii ei la marginea satului, pe marginea apei. În afară de ele pe acolo mai locuiau şi alte familii care au fost afectate de viiturile dezlănţuite ale apei. Apa, mai bine spus duşmanul acelor oameni le-a inundat casele, grădinile, fântânile şi multe animale au murit. Toţi au trebuit să-şi părăsească casele cu speranţa că-şi vor vedea din nou tot ce au pierdut. Toţi acei oameni afectaţi de inundaţii s-au refugiat pe la casele altora care nu sunt în aceeaşi situaţie. Unii nu puteau ieşi din casă, aşa că au chemat ajutor. Au văzut la televizor ca în continuare va fi cod portocaliu şi roşu. La unele case apa era până la acoperiş. Unii oameni nu voiau să-şi părăsească casele, agoniseala lor de o viaţă, dar în cele din urmă au înţeles că viaţa lor este mai importantă decât averea. Era un peisaj înspăimântător: unii nu vroiau să plece, alţii se rugau lui Dumnezeu să le cruţe viaţa, iar alţii plângeau şi nu ştiau ce să mai facă. Oamenii erau ameninţaţi de o altă viitură ce avea să înghită totul. După câteva zile s-au întors în sat şi-au văzut dezastrele provocate de inundaţii. Casele erau inundate, iar altele nu mai existau. Casa Andreei nu s-a prăbuşit, dar tot ce era în ea a fost luat. Andreea şi bunicii ei plângeau, dar credeau în Dumnezeu şi ştiau că-i va ajuta. Aşadar apă ne poate fi şi duşman, dar şi prieten.

Mihaela Liliana, clasa a VII-a

Andrei Sitaru

Loredana Costan

Andreea Diana Solomon

Larisa Bobocea

Raluca Venghiac

Carmen Stafie

Alina Evulet

Documents

unicef · formare a personalului didactic pentru dezvoltarea competenţelor de observare/identificare a copiilor traumatizaţi şi de intervenţie primară pentru ameliorarea situaţiei