Upload
doanlien
View
236
Download
1
Embed Size (px)
Citation preview
1
FARMACOLOGIE = este știința care studiază interacțiunile între medicament și organism.
MEDICAMENTUL = substanța sau preparatul destinat diagnosticării, prevenirii, ameliorării sau
vindecării unei suferințe.
Ramurile farmacologice: sunt 6 ramuri din care 3 cu caracter fundamental și 3 cu caracter aplicativ
1. Farmacocinetica 1. Farmacografia
2. Farmacodinamica 2. Farmacoterapia
3. Farmacotoxicologia 3. Farmacoepidemiologia
FARMACOCINETICA = studiază evoluția medicamentelor în organism.
FARMACODINAMICA = studiază efectele biologice ale medicamentelor în organism.
FARMACOTOXICOLOGIA = studiază efectele adverse ale medicamentelor și intoxicațiile
medicamentoase.
FARMACOGRAFIA = studiază regulile de prescriere a medicamentelor referitoare la formări
farmaceutice, căile și modul de administrare și posologie ( prescrierea dozelor ).
FARMACOTERAPIA = studiază indicațiile terapeutice ale medicamentelor.
FARMACOEPIDEMIOLOGIA = studiază contraindicațiile medicamentelor și precauțile în
utilizarea lor.
BIOFARMACIA = o știință de graniță între farmacologie și tehnică farmaceutică ce studiază
influența formei farmaceutice asupra influenței. Are ca scop prepararea de forme farmaceutice cu
biodisponibilitate optimă.
Biofarmacia operează 2 parametri care caracterizează medicamentul:
1. Biodisponibilitate farmaceutică – cantitate de substanță activă eliberată de forma
farmaceutică.
2. Biodisponibilitate – cantitate de substanță activă eliberată și absorbită în organism.
Fazele evoluției medicamentelor în organism de la administrare până la obținerea efectului terapeutic:
I. Biofarmaceutică
1. Eliberarea din forma farmaceutică, transformarea unei substanțe solide în granule și apoi
în particule fine.
2. Dizolvarea substanței active în lichide embriologice de la locul administrării.
II. Farmacocinetică
1. Absorbția – trecerea substanței active dizolvate de la locul de administrare în sânge.
2. Distribuția – cuprinde transportul substanței active în sânge, difuzionarea substanței
active din sânge în țesuturi, repartiția și fixarea în țesuturi.
3. Epurarea – metabolizarea substanței și eliminarea din organism ca atare sau sub formă
de metaboliția.
III. Farmacodinamică
1. Fixarea moleculelor de substanță activă pe substratul reactiv.
2. Declanșarea acțiuni farmacodinamice.
2
BIOFARMACIE GENERALĂ
Noțiuni:
I. Bioechivalența medicamentelor
Tipuri de echivalență:
1. Echivalența chimică – între medicamentele care conțin aceeași substanță activă în aceeași doză
dar în forme farmaceutice diferite.
2. Echivalența farmaceutică – este între medicamente cu aceeași substanță activă, aceeași doză,
aceeași formă farmaceutică dar cu substanțe anxiliale diferite sau obținerea prin tehnologie
diferită.
3. Echivalența farmacologică – între medicamente cu același efect chiar dacă substanța activă
diferă cu condiția ca ambele structuri să se metabolizeze în organism la aceeași structură
chimică activă.
4. Echivalența terapeutică – între medicamentele cu aceeași eficacitate terapeutică la același individ
în același dozaj sau numai farmaceutică sau numai farmacologie.
5. Echivalența biologică – între medicamentele echivalente chimice și farmaceutice și identice ca
biodisponibilitate.
II. BIODISPONIBILITATEA MEDICAMENTELOR = reprezintă cantitatea de substanță activă
eliberată, absorbită și care ajunge la locul de acțiunea manifestării efectului terapeutic.
Importanța cunoașterii biodisponibilității unui medicament:
o Cunoașterea latenței, dutatei și intensitatea efectului și pentru cunoașterea efectelor adverse și a
riscului de apariție a intoxicațiilor.
Tipuri de biodisponibilitate:
1. Biodisponibilitate absolută – corespunde fracțiunii de substanță activă din forma farmaceutică de
soluție apoasă care după administrare ajunge în circulația sangvină sistematică.
Se determină când se cercetează o substanță activă nouă și se compară
biodisponibilitatea pe cale intravenoasă.
2. Biodisponibilitatea relativă – se exprimă prin cantitatea de substanță activă dintr-un medicament
care după administrare ajunge în circulația sistematică și viteza cu care se realizează acest
proces.
3. Bioisponibilitatea relativă optimală – compară biodisponibilitatea a 2 forme farmaceutice dintre
care una este forma de referință.
Factorii care influențează biodisponibilitatea:
1. Factori legați de medicament
Ex:
Forma farmaceutică
Forma geometrică a comprimatului
Tehnologia de fabricație și abjugații folosiți substanța chimică a substanței active
3
Mărirea particulelor
Lipo sau hidro-solubilitari
Doza de administrare
2. Factori legați de organism
Ex:
Factori care influențează transferul substanței prin membrele biologice
Calea de administrare
Modul de administrare
Stare fiziologică a organismului
Stare patologică generală a organismului sau a căii respective
Asocierea cu alte substanțe adică asocierea cu alte medicamente
Asocierea cu alimente.
FARMACOCiNETICA GENERALĂ
Evoluția substanței medicamentoase în organism implică 3 tipuri de procese biologice:
1. Transferul prin membrele biologice: se produce în etapele de absorbție, difuziune și eliminare.
2. Legarea de proteine plasmatice și tisulare se produce în etapa de transport și distribuție.
3. Biotransferul structurii chimice care se produce în etapa de metabolizare.
1. Transferul prin membranele biologice
Membranele biologice sunt structuri foarte subțiri formate din complexe de lipoproteine
întrerupte prin pori; constituie bariere semipermeabile care controlează schimburile de
substanță și fluxul de informare între celule și mediul înconjurător.
Tipuri de membrane biologice:
a. Membrana celulară care separă compartimentul intracelular de celulele interstițiare.
b. Membrana organitelor celulare.
c. Endoterile capilarelor.
d. Epiteile mucoaselor.
e. Epidermul.
Factorii care influențează transferul prin membranele biologice:
o Factorii care țin de medicamente
Structuri chimice
Greutatea moleculară
Liposolubilitate
Doza și concentrația substanței active
Legarea de proteine plasmatice
o Factorii care depind de membrana biologică respectivă
Tipul membranelor
Conținutul în lipide, pori
4
Sistemul membranar de transport
Starea fiziologică sau patologică a membranei
o Factorii care depind de mediu de pe cele 2 fețe ale membranei biologice
pH-ul mediului
Proteinele plasmatice sau tisulare
Vascularizația
Debitul circulator local
Tipuri de transformări prin membrane biologice:
1. Transformarea pasivă – fără consum de energie
Filtrarea se face la nivelul porilor membranei pentru substanțe hidrosolubile în sensul
gradientului de contracție și presiune.
Difuzarea simplă se face la nivelul complexelor lipoproteice din membrană pentru
substanțe liposolubile și tot în sensul gradientului de concentrație.
2. Transferul specializat care cuprinde 3 tipuri de transport:
Transportul activ se realizează cu ajutorul sistemelor membranare de transport cu
consum de energie pentru că se face contra gradientului de concentrație.
Difuziunea de schimb în care transportul ia o substanță de pe o față a membranei și o
transportă pe cealaltă față de unde ia o altă substanță o transportă invers.
Difuziunea ușurată se face tot cu ajutorul cărăușilor dar în sensul gradientului de
concentrație.
Absorbția medicamentelor în organism:
o Este prima etapă farmacocinetică în care substanțele medicamentoase trec de la locul de
administrare în sânge străbătând una sau două membrane biologice.
Căile de administrare a medicamentelor: alegerea căii de administrare se face în funcție de mai mulți
factori:
Starea biologică a organismului
Locul acțiuni urmărite
Viteza instalării efectului
Biodisponibilitatea medicamentelor pe diferite căi
Clasificarea căilor de administrare:
o Căile naturale de administrare
Orală
Sublinguală
Intrarectală
Intravaginală
Intrauterină
Respiratorie
Oculară
Cutanată
Intranazală
o Căile artificiale / parenterale / injectabile
Administrarea intravasculară
5
I.V.
Intracardiacă
Administrarea la nivelul tisular
Subcutan
Intramuscular
Intraosos
La nivelul seroaselor
Intraperitoneal
Intrapleural
Intrapericardic
Intraarticular
Intrarahidian
o Căile de administrare pot fi utilizate axclusiv pentru acțiunea sistematică generală
Intravenos
Intramuscular
Subcutanat
Sublingual
Intraosoasă
o Căile de administrare pot fi utulizate exclusiv pentru acțiunea locală sau topică
Calea oculară
Intravaginală
Intrauretrală
Intraarticulară
Intraperiodică
Intrapleurală
și pentru acțiunea locală și generală.
I. ABSORBȚIA PE CALE ORALĂ
Utilizarea căii orale:
o Pentru acțiunea generală sau sistematică sau pentru acțiunea locală sau topică la nivelul
sistemului digestiv.
Particularitățile căii orale:
Absorbția se face la nivelul mucoasei gastrice sau intestinale
Sunt străbătute 2 membrane biologice:
Epiteliul mucoasei
Endoteliul capilarelor din mucoase
o Mucoasa gastrică are suprafața:
Relativ mare
Vascularizația este mare
pH-ul acid
o Mucoasa intestinului subțire are suprafața foarte mare ( 100 m2 ) vascularizată foarte bogată, pH-
ul diferă în funcție de segment.
Modul în care se face absorbția:
6
o Substanța medicamentoasă trece prin lumenul tubului digestiv în capilarele sangvine din
mucoasa tubului digestiv, de acolo sângele este drenat spre vena portă → ficat → venele
suprahepatice → vena cavă inferioară → atriul drept → ventricolul drept → artera pulmonară →
plămâni → venele pulmonare → atriul stâng → ventricolul stâng → aortă → circulația sistematică.
Substanța absorbită peros trec prin 3 filtre enzimatice:
Intestinal
Hepatic unde suferă biotransformări înainte de a ajunge în circulația sistematică
Pulmonar
Factorii care influențează absorbția și biodisponibilitatea pe cale orală:
1. Factori fiziologici
pH-urile externe defavorizează absorbția în general de contact al substanței cu mucoasa.
Enzimele digestive și bacterile intestinale pot degrada unele structuri chimice.
2. Factori patologici
Tranzitul intestinal accelerat scade timpul de contact al medicamentelor cu mucoasa,
deci scade absorbția.
Febra scade absorbția medicamentelor.
3. Asocierea medicamentelor cu alte substanțe sau cu alimente
Avantajele căii orale de administrare:
Este o cale naturală cu autoadministrare comodă a medicamentelor.
Este utilă în administrări repetate, în tratamente de întreținere.
Dezavantajele căii orale de administrare:
Latența mare
Biodisponibilitatea este mai mică decât pe căile parenterale.
Absorbția este dependența de funcționalitatea tubului digestiv.
Nu se poate administra la bolnavii cu vărsături, epilepsie.
II. ABSORBȚIA PE CALE SUBLINGUALĂ
Utilizarea căii sublinguale:
o Este exclusiv pentru acțiunile generale ( ex: nitroglicerina )
Particularitățile căii sublinguale:
Mucoasa sublinguală este subțire, bine vascularizată, are suprafața foarte mică, timpul de
contact între medicamente și mucoasă este scurt că se dezvoltă rapid.
Vascularizarea drenează sângele în sistemul venos cefalic de aici în vena cavă superioară →
atriul drept → ventricolul drept → artera pulmonară → plămâni → venele pulmonare → atriul
stâng → ventricolul stâng → aortă.
7
Forme farmaceutice pentru administrare sublinguală:
Soluții comprimate sublinguale mici, granule.
Avantajele căii sublinguale:
Latența este scurtă
Absorbția rapidă
Ocolește degradarea în intestin și ficat
III. ABSORBȚIA PE CALE RECTALĂ
Utilizarea pe cale rectală:
Pentru acțiunea sistematică se folosește la copii, la bolnavii inconștienți, la cei cu vărsături în
cazul medicamentelor care se pot degrada în intestin și ficat.
Pentru acțiunea locală antihemoroidale, purgative, antiseptice locale.
Particularitățile căii rectale:
Mucoasa rectală are suprafața mică
pH-ul ușor acid
Venele hemoroidale
Inferioare
Mijlocie drenează sângele direct în vena cavă inferioară ocolind ficatul
Superioară drenează sângele în sistemul port hepatic
Se absoarbe substanțe liposolubile și hidrosolubile
Formele farmaceutice
Supozitoare
Microclisme
Avantajele căii rectale:
o Ocolirea pasajelor hepaic și intestinal
Dezavantajele căii rectale:
o Absorbția este incompletă, inegală
o Apare reflexul de respingere
IV. ABSORBȚIA PE CALE RESPIRATORIE
1. Calea nazală – se utilizează în marea majoritate a cazurilor pentru acțiunea locală și pentru
acțiunea generală.
Ex: Pulbere de hipofiză posterioară
Particularitățile căii:
o Mucoasa nazală are suprafața mică, bine vascularizată, se absoarbe substanța lipo și hidro
solubile
8
Formele farmaceutice:
o Soluții apoase sau uleioase administrate sub formă de instilații, inhalații, spălături, badijonări,
spray-uri
2. Calea pulmonară – se utilizează pentru acțiunea locală ( expectorante ) sau pentru acțiune
generală se folosește în cazul anestezicelor generale.
Particularitățiile căii:
o Suprafața de absorbție este foarte mare
o Absorbția se face la nivelul mucoasei bronșitelor pentru substanțe lipo și hipo solubile sau la
nivelul alveolelor pulmonare pentru substanțe gazoase sau volatile
Formele farmaceutice:
o Gaze și lichide volatile
o Soluții apoase sau pulberi inhalate sub formă de aerosol
Avantajele căii pulmonare:
o Doza necesară este mult mai mică față de administrarea pe cale generală ( asm bronșic ) și se
evită efecte generale / simetrice care pot fi efecte secundare
V. ABSORBȚIA PE CALE OCULARĂ
Se utilizează exclusiv pentru acțiunea locală
Particularitățile căii:
o Medicamentele se absorb prin conjunctivită și cornee și se absorb substanțe lipo și hidro solubile
Forme farmaceutice:
o Soluții apoase → colire
o Unguente oftalmice
VI. ABSORBȚIA PE CALE SUBCUTANATĂ
Se utilizează pentru acțiunea locală în afecțiunea dermatologică și pentru acțiunea
sistematică generală
Paricularitățile căii:
o Locul absorbției este în principal epiteliul de la nivelul foliculilor piloși și glandelor sebacee
Substanțe care se absoarbe cutanat:
o Liposolubile
o Gaze
o Lichide volatile
Forme farmaceutice:
9
o Soluții apoase sau uleioase
o Unguente
o Creme
o Geluri
Mod de administrare:
o Badijonări
o Comprese
o Băi
o Frecții
o Ungeri
VII. ABSORBȚIA PE CĂI INJECTABILE
1. Calea intravenoasă
Se utilizează exclusiv pentru acțiunea generală când în situați de urgență și pentru
volume mari
Substanțe administrate sunt hidrosolubile
Forme farmaceutice:
Sunt soluții apoase sterile apirogene = nu determină creșterea temperaturii
Avantaje:
Latența foarte scurtă
Pot fi administrate volume mari de soluții
Dezavantaje:
Se produc reacții:
Febrile
Frisoane
Insuficiență cardiacă
3. Calea intra-dermică
Ex: În tratamentul unor tulburări circulatorii grave.
În unele cancere să se administreze substanțe citostatice.
Soluțiile administrate sunt exclusiv hidrosolubile, sunt soluții apoase sterile.
Dezavantaje:
Hematoame
Tromboze
Spasme arteriale
4. Calea intra-cardiacă
Folosită în stop cardiac
10
5. Calea intra-musculară
Utilizată pentru acțiuni generale
Particularitățile căii:
Vascularizația este bogată
Inervația senzitivă este redusă
Factorii care pot influența absorbția:
Fluxul sangvin local ( absorbția este mai mare în braț decât în fesă )
Volumul favorabil de substanță este de sub 5 ml
Stările patogene ( hipotensiune arterială )
Substanța administrată intra-muscular lipo și hidro solubile
Forme farmaceutice:
Sunt soluții și suspensii apoase sau uleioase
Forme de depozit cu efect retard
6. Calea subcutanată
Se utilizează pentru acțiunile generale strict
Particularitățile căii:
Absorbția este mai lentă decât pe cale intramusculară
Inovația senzitivă este bogată
Substanța administrată:
Este lipo și hidro solubile
Forme farmaceutice:
Soluții apose în volum de până la 2 ml
Suspensii fine de substanțe greu solubile ( preparatele de insulină )
Implantele subcutanate
Micro pompe osmotice reîncărcabile
7. Calea intra-venoasă
Numai pentru acțiune generală
Administrarea se face în măduva oaselor spongioase ( stern, osul iliac )
Absorbția este foarte rapidă
Se administrează în general:
o Plasmă
o Sânge
o Soluții fiziologice
8. Calea intra-rahidiană
Se utilizează pentru acțiunea locală
Administrarea se face la nivelul vertebrelor L2 și L5
Se pot administra:
11
o Antibiotice în infecții ale sistemului nervos central
o Substanțe citostatice
o Anestezia locală
9. Calea intra-seroasă
Absorbția este foarte bună la nivelul peritoneului și mai redusă la nivelul celorlalte
seroase
Dezavantaje:
Durere
Riscul de infecție
DISTRIBUȚIA MEDICAMENTELOR ÎN ORGANISM
Sunt 3 etape:
1. Transportul în sânge
2. Difuziunea în țesut
3. Repartiția și fixarea în țesut
1. TRANSPORTUL MEDICAMENTELOR ÎN SÂNGE
Medicamentele sunt transportate în plasmă fie sub formă dizolvată fie sub formă legală
pe proteinele plasmatice
Consecințele legării de proteine plasmatice:
Legarea de proteine mărește hidrosolubilitatea medicamentelor liposolubile
Prin legarea de proteine medicamentele pot căpăta capacitatea antigenică adică provoacă
apariția de anticorpi
Medicamentele legate în procent mare de proteine au latența mare, durată mare de acțiune,
aliminare lentă
La asocierea unor medicamente pot apărea intracțiunea de deplasare de pe proteinele
plasmatice
PARAMETRII
Concentrația plasmatică a medicamentelor:
Eficientă terapeutic
Toxică
Staționară sau în platou se folosește atunci când dăm doze la intervale regulate
Clearence plasmatic este volumul de plasmă în care medicamentul a fost epurat în unitatea de
timp
2. DIFUZIUNEA ÎN ȚESUT
Este etapa în trecere a medicamentelor din sânge în țesut și anume în spațiul interstițiar
prin membrana capilară și în spațiul intra celular prin membrana celulară
12
Factorii care influențează difuziunea:
Structura chimică
Greutatea moleculară
Solubilitatea
Masa țesutului
pH-ul
Vascularizația
Gradul de oxigenare a țesutului
Difuziunea prim membranacapilară este o membrană lipidică cu pori mari, cu suprafața foarte
mare și este adaptat pentru schimburi de substanțe gazoase și nutritive.
Difuziunea se face prin toate tipurile de transfer.
Factorii care influențează difuziunea:
Perfuzia diferită a țesutului
Circulația cerebrală la făt este mai activă decât la adult și atunci ajunge substanța mai repede în
sistemul nervos central
Aspecte particulare la difuziune:
Difuziunea prin bariera hemato-encefalică prin placentă și prin bariera sânge, lapte matern.
Difuziunea prin membrana celulară este alcătuită din fosfo-lipide, are pori, are sisteme
membranare de transport, ea se face prin toate tipurile de transfer.
3. REPARTIȚIA ȘI FIXAREA ÎN ȚESUT
Repartiția medicamentelor se face în comportament hidrice al organismului sau țesut și
organe.
Fixarea în țesut este de obicei reversibilă.
Prin fixare se prelungește durata de acțiune și prin administrarea repetă pot apărea
efecte toxice.
EPURAREA MEDICAMENTELOR
EPURAREA = este etapa farmacocinetică în care structura chimică a medicamentelor este
degradată și eliminată din organism.
Epurarea are 2 procese:
1. Metabolizarea
2. Excreția / eliminarea
Epurarea se exprimă cantitativ prin noțiunea de clearence
Clearenceul plasmatic este volumul de plasmă din care medicamentul a fost epurat în unitatea de
timp
Se mai folosește clearenceul organelor de epurare care indică eficiența cu care organul respectiv
epurează plasma
13
1. METABOLIZAREA MEDICAMENTELOR = reprezintă transferul medicamentelor în metaboliți
inactivi sau mai hidrosolubili pentru a favoriza eliminarea lor în organism.
Metaboliți pot fi:
Inactivi
Activi
Toxici
Netoxici
Metabolizarea se poate produce:
La locul administrării
În sânge
În ficat
În plămâni
2. EXCREȚIA MEDICAMENTELOR = este etapa în care structurile active medicamentoase sau
metaboliți sunt îndepărtate din organism.
Căile fiziologice de eliminare sunt:
Calea renală de excreție pentru substanțe absorbite
Calea digestivă este de erecție pentru substanțe neabsorbabile administrate oral
Calea respiratorie este de erecție pentru substanțe volatile și prin secreții:
Lacrimaă
Salivară
Lactată
Efectele medicamentelor la locul de eliminare pot fi:
Utile
Adverse
Absente
Ex: Substanța medicamentoasă activă la nivelul căii de eliminare și utilizată tocmai pentru aceste
efecte.
Pentru rinichi: DIURETICELE, unele ANTIBIOTICE
Pentru tubul digestiv: LAXATIVELE, ANTIPARAZITARELE
Pentru aparatul respirator: EXPECTORANTELE
Substanțele medicamentoase care au efecte toxice la nivelul căii de eliminare.
Pentru rinichi: GENTAMICINA
Pentru tubul digestiv: TETRACICLINA produce dism-microbism intestinal
Pentru bronhii: IODURILE
14
FARMACO-DINAMICA (studiază efectele medicamentelor în organism)
PARAMETRII ACȚIUNII FARMACO-DINAMICII
1. SENSUL – poate fi stimulator sau excitant și inhibitor sau deprimant și bi sens.
Sensul stimulator rezultă fie prin stimularea unei funcții, fie prin deprimarea funcției
antagoniste.
Ex: Sistemul nervos simpatic și parasimpatic
Sensul inhibitor apare fie prin inhibarea unei funcții fie prin stimularea excesivă a funcției
respective până la epurarea ei.
Efectul bi sens înseamnă că aceeași funcție poate fi influențată în ambele sensuri, de
același medicament în funcție de doza și teritoriul de acțiune.
2. SELECTIVITATEA
Este proprietatea unei substanțe de a influența un teritoriu cât mai limitat în organism și
de a avea un număr cât mai limitat de acțiunea farmaco-dinamici.
3. POTENȚA
Este capacitatea unei substanțe de a avea activitate biologică și se exprimă prin doză
eficace.
4. EFICACITATEA MAXIMĂ
Este capacitatea unui medicament de a avea activitatea biologică cu un efect maxim
posibil.
5. LATENȚA
Timpul de la administrare la efort.
6. TIMPUL EFECTIV MAXIM
Influențat de aceeași factori ca și latența.
7. TIMPUL DE ÎNJUMĂTĂȚIRE ÎN SÂNGE
TIPURILE DE ACȚIUNE FARMACO-DINAMICĂ
1. După utilitatea terapeutică și intensitatea
Acțiunea principală
Acțiunea secundară
15
2. După modul de utilizare
Acțiunea sistematică generală
Acțiunea locală / topică
3. După mecanismul de acțiune
Acțiuni directe pe receptori
Acțiuni indirecte asupra enzimelor
4. După nivelul acțiunii
Acțiune la nivelul aparatului și sistemului
Acțiune la nivel celular
Acțiune la nivel molecular
5. După selectivitate
Acțiune selectivă / specifică asupra unui:
Sistem fiziologic
Organ
Receptor
Agent patogen
6. După sensul acțiunii
Acțiuni stimulatoare / inhibitoare
Acțiunea mimetică / litică
7. După criteriul farmaco-terapeutic
Acțiunea etiotropă / cauzală
Acțiunea fizico-patologică
Acțiunea simptomatică
Acțiunea de subnutriție
MEDICAȚIA APARATULUI RESPIRATOR
I. PREPARATE NAZALE / DECONGESTIONATE NAZALE DE UZ TOPIC ȘI SISTEMATIC
1. Simpato-mimetice → au acțiune asemănătoare cu adrenalina
Ex: OLINTUL, VIBROCIL, RINOFUG
2. Anti-alergice
Ex: BIXTONIMUL, RINAXIA
3. De uz sistematic → comprimate
Ex: PARACETAMOL SINUS
II. PREPARATE PENTRU ZONA OROFARINCIANĂ
Intoxicații:
Faringite
Faringo-amigdalite
Stomatite
16
Gingivite
a. Anti-septice: STREPSILS, FARINGOSEPT, HEXORAL, TANTUM
b. Antibiotice: BIOPAROX
III. ZONA ANTI-ASMATICĂ → asm bronșic
1. Bronho dilatatoare
a. Simpato-mimetice / adreno-mimetic: EFEDRINA, ADRENALINA, SALBUTAMOL,
FENOTEROL
b. Anti-colinergice: ALTROVENT
c. Musculo-trope: MIOFILIN, TEOFILINA
2. Inhibitoarele ale degranulării mastocitelor: KETOTIFEN
3. Anti-inflamatoare steroidiene: BECLOMET, BECLOFORTE
IV. PREPARATUL PENTRU TRATAMENTUL TUSEI
1. Expectorante și mucolitice
Ex: AMBROXOL, MUCOSOLVANT, BROMHEXIN
2. Antitusive
Ex: TUSINFORTE, PAXELADIN
V. ANTI-HISTAMINICE SISTEMATICE / ANTI-ALERGICE
Acțiunea blochează receptorii H1 ai histaminei
Ex: CLARITIN, CIPROHEPTADINA, ROMERGAN
Efecte adverse: deprimarea SNC care se manifestă prin somnolență, oboseală
Indicații:
o Rinite alergice
o Urticarie
APARATUL DIGESTIV ȘI METABOLISMUL
a. Anti-acidele → au acțiune locală la nivelul stomacului reduc acidul clorhidric prin mecanisme
chimice de neutralizare sau prin mecanisme fizice de absorbție, se împart în 3 gr:
Alcalinizante
Neutralizate pot produce doar pH-ul neutru
Absorbantele acționează ca pansament prin formarea unei pelicule protectoare
Ex: MAALOX, DICARBOCALM, ULCEROTRAT, CALMOGASTRIN
Efecte adverse ale anti-acidele:
o Majoritatea pot da constipație în afară de produși de magneziu care dau diaree
Indicațiile:
Gastrite și cronici
Boala de refuz gastro-esofagian
17
b. Medicament pentru tratamentul ulcerului
Antisecretoare gastrice
Ex: PAMOTIDINA, REMOTIDINA / OMEPRAZOL, PANTOPRAZOL, De-Nol → inhibă secreția de H2O,
protejează mucoasa gastrică prin formarea unei pelicule și are acțiunea împotriva helicobacteri piloric,
helicocin, sucralfat, acetazol-amidă.
ANTI-SEPTICELE – acționează pe musculatura netedă:
Dismenoree
Colica renală
Ulcere
Constipație spastică
Ex: anticolinergice: COLONSPASMIN
Papaverină ( sunt comprimate sau fiole, acțiunea este antispastic și vasodilatatoare ) și derivații.
Indicații ale papaverinei:
o În tulburări circulatorii cerebrale în migrene, în angină pectorală
o Beladona și derivații
Ex: SCUBUTILUL
o Combinații
Ex: PIAFEN
PROPULSIVE – intensifică peristaltismul gastric
Ex: METROCOPLAMID, MOTILIUM
Indicații în sindroamele dispetice cu distensie abdominală, eructații, flatulența, balonări.
ANTI-FLATULENTE
Ex: CĂRBUNE MEDICINAL, DIMETICOL
Carminative vegetale ( ex: uleiuri vegetale din frunze de mentă, din fructe de chimen )
ANTI-EMETICE / ANTI-VOMITIVE
Ex: METOCROPLAMID, EMETIRAL
MEDICAȚIA APARATULUI BILIAR
o Medicamentele care influențează aparatul biliar sunt grupate în 2 categorii:
Colereticele care stimulează secreția bilei în ficat
Colecisto Kinetice care studiază contracția colecistului și eliminarea bilei în intestin
Ex: COLEBILUL, CHENOFALCA, URSOFALCA
18
o Carbicol, anghirolul
HEPATO-PROTECTOARE
Ex: SILIMARINĂ, ASPATOFORT
LAXATIVELE → accelerează tranzitul intestinal
Ex: ULEI DE PARAFINĂ, LAXADIN, CIOCOLAX
ANTI-DIAREICE
o Anti-inflamatoare, anti-infecții intestinale
Ex: FURAZOLIDON, SAPROSAN
o Absorbante și protectoare intestinale
Ex: CĂRBUNELE INTESTINAL, SĂRURILE DE BISMUD, SMECTA
o Anti-propulsive → inhibă peristaltismul intestinal
Ex: LOPERAMID
o Anti-inflamatoare intestnale
Ex: SALAZOPYRIN
o Microorganisme antidiareice
Ex: ENTEROLACTIL
o Sărurile de rehidratare
ENZIME DIGESTIVE
Sunt substituenți ai secreției pancreatice asociați uneori și cu alte substanțe utile în digestie.
Ex: TRIFERMENT sau MEZIN FORTE, PANZCEBIL, ZYMOGEN
VITAMINELE
Vitamina A sau retinon are rol în dezvoltarea:
Ochilor
Ielii
Oaselor
Dinților
și în general are rol în dezvoltarea embrionului.
Vitamina D3 sau colecalciferol, crește absorbția Ca și fosforului din intestin și stimulează
mineralizarea oaselor.
19
Vitamina E sau tocoferol este antioxidantă, are rol trofic mai ales pe aparatul genital, mușchi
striați.
Vitamina K are rol în sinteza factorilor coagulării, se administrează în insuficiența hapatică, boala
hem a nou-născutului.
Vitamina C are rol în sinteza colag. facial absorbția Fe, efect antioxid, crește fc. eminol ale
bucotitelor, crește rez. capilarelor, favorizează dependența de Ca în vase, crește rez. la infecție, se indică
în stări febrile pelung, infecția fragil capil. sarcina, profilaxia gripei, în gingivite, paradontoze.
Vitamina B1 - reboflovina intră în compoziția pigmentului retinian are rol în resp. celulară, deficitul
det. fotopolsie, întârzierea creșterii la copii.
Vitamina B6 – firidoxina este folosită în sinteza hemului acționează pe ficat, SNC, piele, organe
hematopoietice, în alcoolism boala Parkinson, hipertomie muscul., gravide, crampe musculare.
Vitamina B12 are rol în eritroporeza împreună cu acidul folic anemio-pernicivasa, covalescența,
astenie, anorexie, polinefrită boli hepatice cronice.
VESODILATATOARE PERIFERICE ȘI CEREBRALE
Indicații:
Tulburări circulatorii cerebrale
Tulburări circulatorii la nivelul retinei
Tulburări circulatorii la nivelul urechii interne
Tulburări circulatorii periferice
Ex: Arterite – inflamarea peretelui
Degerături
Ocluzii arteriale sau cronice
Sindromul Raynuad
Ex: vasodilatatoare: PENTOXIFILIN
PAPAVERINA
HYDERGIN
PREDUCTAL
DUSODRIL
ANTI-ARITMICELE
ANTI-ARITMICELE = tulburări de frecvență și ritmul cardiac.
20
Medicamentele anti-aritmicele:
1. Betablocantele → PREPANOL
2. Blocantele canalelor de Ca → VERAPAMIL
3. Alte anti-aritmice:
CHIMIDINA
LIDOCAINA / OXICILINA
AMIODARONA
VASO-PROTECTOARELE
1. Anti-hemoroidale
Ex: HEMORZON, DOXIPROD, HEMORXAL
2. Veno-protectoare
Ex: HEPATROMBIN, TROXEVASIN
3. Capilalo-tonice
Ex: TROXEVASIN, TAROSIM, DOXIUM
SÂNGELE ȘI ORGANELE HEMATO-POIETICE
I. ANTI-COAGULANTE ȘI ANTI-TROMBOTICE
1.
a. Naturale / fiziologice
Ex: HEPARINA Se administrează subcutanat; se folosesc în tratamente de scurtă
CALCIPARINA durată pentru prevenirea formării trombusului sau a extinderii
CLEXANUL unui tromb deja existent.
FREXIPARINA
Ex: → de boli în care se implică:
Tromboflebită
Tromboze și emboli arteriale
Infarc miocardic acut ( I.M.A. )
Profilaxia trombozelor în intervenții chirurgicale dinzona pelviană și a membrelor inferioare.
b. Sinteză / orale
Ex: TROMBOSTOPUL acționează ca un antagonist de vitamina K.
2. Anti-agregante plachetare ( trombocite )
21
Ex: ASPIRINA ( în doze mici )
DIPIRIDAMOL, PLAVIX
Indicații:
o Previne accidentele ischemice cerebrale, cardiace după infarct miocardic și AVC la bolnavii cu
proteză valvulară cardiace, la cei cu tromboze recidivante.
3. Fibrinolitice → dizolvarea fibrinei
Produce dizolvarea trombilor
Indicații:
Tromboflebite
Tromboze și embolii arteriale
Emboli pulmonare
I.M.A.
Ex: STREPROKINAZA, UROHINAZA
II. ANTI-HEMORAGICE
a. Anti-fibrinolitice
Ex: TRASYLOL ( APROTIMINA )
b. Hemostatice sistemice
Ex: Vitamina K
Adrenostazii
Fibrinogen uman
c. Hemostatice locale → se folosesc în hemoragii de suprafață, plăgi, extracții dentare,
amigdalectomi, epistaxis.
Ex: Bureți de fibrină
Gelaspon
Trombină uscată sterilă
III. ANTI-ANEMICE
1. Fierul
Indicații:
o În anemii feriprive, sarcină, în menoragii, la copii prematuri, la donatorii de sânge.
2. Vitamina B12
Indicații:
22
o Anemiile permicioase ( Biermier )
3. Acidul folic
IV. HIPO-LIPEMIANTE
Ex: STATINE – SIMVASTATIN
FENOFIBRAT
ACID NICOTINIC
LIPHANTYL
COLESTIRAMINA
MINERALELE – METABOLISMUL
Calciu deficitul determină tulburările neuromucul de tip spasmofilie, convulsii, demineralizarea
vaselor, este indicat în sarcină, perioadele de creștere rapidă, osteoporoză, ralutism, hipoparatiroidism.
Potasiu are rol în menținerea echilibrului acido-hazic produce contracția mușchilor netezi și striați
stimul SNC și este în de ajuns pentru funcția miocardului – clorură de potasiu, sare fără sodiu, aspardin,
indicat în aritmii, angină pectorală, I.C., diaree severă.
Magneziu în AP, profil I.M.A., crampe musculare, spasnofil.
ANABOLIZANTE SISTEMATICE
Favorizează asimilarea boli cronice, cancere uneori în tulburări de creștere la copii.
Ex: NAPOSINE
DECANOFORT
ANTIDIABETICELE
Insulinele, antidiabeticele orale – bigamide – Metforesin – Bifonin – sulfonanide – Tolbutamid,
Glurenoun.
MEDICAȚIA INSUFICIENȚEI CARDIACE
1. Inoprop. pozitive cresc contractivitatea miocardului: glinozizi.
Digitalice: DIGTOXINA, SIGITALIS
Efectele adverse sunt: badicardie severă, bloc atrio-ventricular, fibrilație arterială,
ventricul.
2. Diureticele
3. Vaso-dilatatoare
23
MEDICAȚIA ANTI-ANGINOASĂ
C.I. ( cardrop isehemică ) AP
IMA
1. Nitrații – vaso-dilatatoare acționează pe coronare: NITROGLICERINĂ, NITROPECTOR.
Alte vaso-dilatatoare: PREDUCTAL, MOLINDOMINĂ
2. B. Blocantele – scad travaliul cardic
3. Blocantele canalelor de Ca
4. Vaso-dilatatoare periferice și cerebrale indicat în tulburări circulatori cerebrale Atnoseler, HTA,
tulburări circulatorii la nivelul retinei, ureghea internă, tulburări periferice, degerături, ocluzii
arteriale acute sau cronice, sindrom RAYNAUD.
Ex: PENTOXIFILIN, PAPAVERINĂ
5. Anti-aritmicele (tulburări de frecvență, ritm cardian sau de conducere) B blocantele
(PROPANOL), blocantele con. de Ca ( VERAPENIL ) alte antiaritmice: CHINIDINA, LICLOCAINA
( XILINA ).
6. Vaso-protectoare
Anti-hemoroidale :ILUORZON, TOXIPROCT
Venoprotect ( anti-valvoase ) hematrombin
Capilaro-tonice: TROXIEVAZIN, TAROSIM.
MEDICAȚIA APARATULUI VASCULAR ( Antitupertensivele )
Reglementarea TA se face prin 2 mecanisme:
1. Nervos – SNV – simpatic și parasimatic și centri nervoși bulbari, hipotalanici, corticali.
2. Umoral – care se bazează pe substanțe omogene cu efect vaso-contructiv ( adrenalină,
anginotensiva ) ↑, cu efect vaso-dilatat ( acetilcolina, histamina ) ↓ anginotensionogen rinichi
anginotensio I enzime de conersie angiot.
SIMPATOLITICE → antiadrenergice
o Inhibă simpaticul deoarece duce la ↑ HTA – hipotens. Ortostatistică.
a. Anti-adrenergice centrale – RESERPINĂ, CLONIDINA.
Anti-adrenergice periferice L adrenolitice: DOXAZOSIN
ẞ adrenolitice ( B blocante ): PREPANOLUL
b. Vaso-dilatatoare
Direct asupra finelor musculare netede din pereții vaselor
Ex: HIDROLAZINĂ, MINOXIDIL, PAPAVERINA
Blocanți ai canalelor de Ca – blochează intrarea Ca în celulele miocardului și în mușchi
netezi ai vaselor inhibând concentrația
Ex: NIFEDIPINA, VERAPAMIL →indicat în hiper.art. CI, aritmi ( cardiopatii ischemice )
24
c. Substanțe active pe sist. renina – angino-tensivă – inhibatori ai enzimei de conversie
Ex: CAPTOPRIL, PERINDROPIL
Antagoniști de angiolensida 2 ( nu lasă )
Ex: SARTAN, VALSARTAN
d. Diureticele
Ex: FUROSEMID, NEFRIX
MEDICAȚIA SISTEMULUI ARTICULAR ȘI OSTEO-ARTICULAR
1. ANTI-INFLAMATOARE ȘI ANTIREUMATICE
o Anti-inflamatoare nesteroidiene ( A.I.N.S. ) au și acțiune analgezică și antiseptică.
Efecte adverse:
Dureri epigastrice
Gastrite hemoragice
Ulcer duodenal, gastric, esofagian
Bronhoconstricție
Efecte toxice hepatice
Insuficiență renală acută
Ex: ASPIRINA, FENILBUTAZONA, DICLOFENAC, IBUPROFEN, INDOMETACIN
Anti-reumatice specifice: Poliatrita reumatoidă
Ex: CLOROCHINA, FENILBUTAZONA, INDOMETACIN, DICLOFENAC, IBUPROFEN
Anti-reumaticele specifice: Poliatrita reumatoidă
Ex: CLORACHINA, TAUSEDON, PENICILINA
Antigutoasele
Ex: ALLOPURINOL, PROBENECID, COLCHICINĂ
2. MIORELAXANTELE ( mucoasa striată )
Miorelaxantele periferice ( curarizante )
Indicații:
În special ca adjuvante în anestezie, tetanos
Împiedicarea ccontracțiilor musculare în mușchi
Ex: FLAXEDIL, MYORELAXIN
Miorelaxante centrale sunt indicate în spasme:
În traumatisme
25
o Musculare
o Osoase
o Articulare
În reumatisme
Tulburări neurologice
Ex: CLORZOXAZON, MIDOCALM
3. PREPARATE TOPICE PENTRU LEZIUNI ȘI DURERI MUSCULARE
A.I.N.S.
Ex: SALIFORM, REVULSIN
Medicamentele folosite în tratamentul osteorporozei:
Bifosfonați
Ex: ALENDRONAT ( FOSAMAX ), ACID IBANDRONIC ( BOU VIVA )
Calcitonina hormon secretat de glandele paratiroidelor
Estrogeni
Ca, Vitamina B
CORTICOSTEROIZII
Efecte:
Hiperglicemie
Cresc lipidele în sânge
Crește catabolismul proteinelor
Stimulează SNC
Crește apetitul
Stimulează secreția gastrică
La femei produc virilizare și tulburări menstruale
Efecte terapeutice:
o Acționează anti-inflamatoare și anti-alergice puternică
Indicații:
Insuficiența suprarenală
Reumatisme
Hepatite cronice
Boli alergice
Hemopatii maligne
În soluții imunologice
Șoc
În unele dermatoze
26
Efecte adverse:
Obezitate
Edeme
HTA
Osteorporoză
Fragilitate capilară
Supțierea pieții
Scăderea masei musculare
Histuism
Astenie musculară și mialgii
Arsuri și dureri epigastrice
Tromboembolii
Insomnie
Iritabilitate
În aplicație pe piele agravează infecții bacteriene și micotice.
Utilizare:
Oral
Injectabil
Local
Ex: HEMISUCCINAT DE HIDROCORTIZON, BETAMETAZON, DEXAMETAZONĂ, PREDMINSON,
PREDNISOLON
MEDICAȚIE DERMATOLOGICĂ
1. Anti-inflamatoare steroidiene de uz topic – au și acțiune anti-alergică și anti-pruriginoasă
Indicații:
Dermatite
Extreme cronice
Soriazis
Efecte adverse:
Exacerbarea infecțiilor
Atrofii cutanate
Tulburări pigmentare
Ex: unguent cu hidrocortizon, PIVALAT de FLUMETAZON, FLOCINOLON, DERMOVATE, combinați de
corticosteroii cu antibiotic
2. Anti-microbiene și anti-virale de uz dermatologic
27
Ex: unguent cu TETRACICLINĂ, BANEOCIN, NEGAMICIN B, antivirale → ACYCTOVIR.
3. Anti-fungice
Împotriva ciupercilor
Ex: PIMAFUGIN, CLOTRIMAZOL, KETOCOMAZOL
4. Anti-parazitare
Împotriva scabiei
Ex: unguent cu sulf, LINDANES
Împotriva pediculozei
Ex: PIRIDEX, PEDEX
5. Anti-septice și dezinfectante cutanate
Ex: APĂ OXIGENATĂ, BETADINĂ, SINTOSEPT, CLORHEXIDIN
6. Emoliente și protectoare
Se dau pentru piele rugoasă și aspră și pentru protecția pielii
Ex: DESITIN pudră, ROMBALSAM
7. Preparate pentru tratamentul plăgilor și ulcere cutanate
Ex: JECOZINC → preparat cu ulei de pește; CUTADEN, DEBRISAN
8. Anti-acneice
Ex: ERITOACNOL, SKINOREN, RETIN A
9. Kerato-litice
Scad inflamația cronică cutanată și nomalizează keratinizarea
Indicații:
Hiperkeratoze
Clavus = bătătură
Ex: ACIDUL SALICILIC, CLAVUSIN, ICHTIOLU
10. Revulsivele
Sunt uleiuri eterice care prin fricționare produce vaso-dilatație cutanată și acțiune anti-
alergică reflexă în:
Mialgii
Atralgii
Nevralgii
Ex: CARMOL, REVULSIN, SALIFORM
28
CITOSTATICE ȘI IMUNO-MODULATOARE
Efecte adverse:
Grețuri
Vărsături
Anorexie
Scădere în greutate
Alopecie
Leucopenie
Efecte teratogene + tumori secundare
Ex: CICLOFOSFAMIDĂ, METOTREXAT, 5-FLUOROURECIL
Imuno-modulatoare:
1. Imuno stimulatoare
Indicații:
În hepatite cronice virale
În ciroze hepatice
În cancere
În insuficiența medulară
La pacienții tratați cu citostatice
Efecte adverse:
Febră
Frisoane
Anorexie
Scădere în greutate
Depresii
Ex: INTERFERON L, INTERFERON ẞ
2. Imuno supresoare
Scade imunitatea
Se dau în boli antoimune
Ex: CICLOSPORINA, AZATHIOPRIMA
MEDICAȚIA APARATULUI GENITAL
1. Hormoni sexuali – estrogeni favorizează depunerea Ca în oase
Indicații:
La femei
În insuficiența ovariană
29
Amenoree
La menopauză
În osteoporoza de menopauză
Vulvovaginie
Pentru inhibarea lactației
La bărbați
În cancerul de prostată
Efecte adverse:
Metroragie = hemoragia în timpul menstruației
Edeme
Anorexie
Greață
Vărsături
Risc crescut de cancer mamar și uterin
Ex: ESTRADIOL, ESTRIOL, SINTOFOLIN
FARMACO-TOXICOLOGIA
Este ramura fundamentală a farmacologiei care studiază efectele adverse medicamentoase
precum și patologia medicamentelor sau iatrogenă.
REACȚII ADVERSE = reacții nedorite, dăunătoare care apar la dozele eficiente terapeutic.
Factori favorabili:
o Număr ridicat de medicamente asociate
o Dozele eficace mari
o Tratament prelungit, unele stări fiziologice partic. sarcina, vârstele înaintate
o Unele stări patologice:
Insuficiență renală
Insuficiență hepatică
1. Efecte adverse – sunt consecința directă sau indirectă a acțiuni farmaco-dinamici secundare
Ex: anestezicele locale administrate I.V. exercită SNC și pot da convulsii până la vomă
PROPANOLUL, ASPIRINA – bronho-constricție
O insuficiență cardiacă poate fi agravată de 1 inotrop negativ al propanololului
Tratament îndelungat cu antibiotice cu spectrul larg
Ex: AMPICILIMĂ, TETRACICLINĂ – inhibă flora saprofită intestinală → hipovitaminoză
2. Efecte toxice – sunt foarte diferite de cele farmaco-dinamice și apar doar la o parte din indivizii
tratați similar.
Ex: AINS: IBUPROFEN pot da depresii, halucinații, psihoze
30
citostaticele dau leucopenie, trombocitopenie
anticoncepționalele: hipercoagulitate → tromboze
izomiazida → în tuberculoză poate da citoliză hepatică
PARACETAMOLUL → poate da citoliză hepatică
GENTAMICINA, CONAMICINA → surditate, tulburări de auz
3. Efecte adverse cancerigene
Ex: unele citostatice
4. Efecte adverse mutagene
Ex: citostatice, fungicide
5. Intoleranță – este răspunsul anormal al unui medicament care apare numai la o parte din pacienți
( alergia medicamentelor )
Ex: Urticarie
Dermatite de contact
Astm bronșic
Autoimune
Anemii hemolitice imune
Șoc anafilactic
6. Efecte adverse imunosupresive – scăderea capacității imunitare de apărare a organismului
Ex:
Anti-inflamatoare
Analgetice ( ALGOCALMIN )
Anti-malarice
Anti-histaminice
7. Toleranța sensibilității redusă sau absorbția la unele acțiuni ale unor medicamente
Ex:
Hipnotice
Anti-depresive
Nitroglicerina, unele antiasmatice
8. Farmaco-dependența
Ex:
31
Hipnotice
Sedative
Tranchilizante
Analgezice
Morfinice
9. Efecte adverse la întreruperea farmacoterapiei
Ex:
Corticosteroizi
Anti-asmaticele
Anti-epileptice
Anti-hipertensive
10. Efecte adverse asupra sarcinii ( la lecția trecută )
A. PROGESTATIVE
Efecte:
Favorizează menținerea sarcinii
Favorizează nidația în doze mari inhibă ovulația
Indicații:
În iminență de avort
În nuno și metro-ragii
Mastopatii
Efecte adverse:
Edeme
Creștere în greutate și virilizarea fătului de sex feminin
Ex: PROGESTERON, MEDROXIPROGESTERON, LINESTRENOL
B. GONACLOTROFINELE – sunt hormoni secretați de hipofiză și de placentă gonadotrofina
corionică ( HCG )
Indicații:
În insuficiența ovariană cu sterilitate, în amenoree
La bărbați Criptorhidie, pubertate întârziată
Ex: PREGNYL
C. ANTICONCEPȚIONALELE
Pot fi:
32
Progesteronice
Ex: METROXIPROGESTERON, POSTIMOR
Combinații estro cu prog.
Ex: DIANE, RIGEVIDON, MARVELON
Efecte adverse:
o Crește colesterolul în sânge, crește riscul de diabet zaharat, HT, crește în greutate, tulburări
hepatice, tromboembolii
D. ANDROGENI
Testosternal
Androsteronul
Acțiune:
Stimulează dezvoltarea caracterelor sexuale masculine, primare, secundare
Stimulează anabolismul proteic
Favorizează dependența Ca în oase
Indicații:
Insuficiența testiculară, ipotență, sterilitate
La femei cancer mamar
1) Anti-inflamatoare și anti-septice ginecologice
Ex: COTRIMAZOL, TRICOMICON, NISTATIN, BETADINE
2) Ocitocite
Stimulează contracția miometrului
Indicații:
Travaliu în hemoragii uterine
Ex: ERGOMET, OXITOCINĂ
3) Anti-spastice uterine
Ex: PAPAVERIN, NO-SPA, SULFAT de Mg, DIAZEPAM, OXAZEPAM
4) Inhibitor de prolactină
Ex: BROMOCRIPTINA
33