Ecoturismul in Romania - Studiu de Caz Delta Dunarii

REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII

Profesor îndrumator: Nedea Petronela Sonia

Bucureşti

2010

1


Cuprins

Introducere...............................................................................................................................3CAPITOLUL I – Ecoturismul. Teoretizare a elementeloor fundamentale.. .....................4

1.1 Ecoturismul. Concept şi definire............................................................................41.2 Principii de acţiune ecoturistică.............................................................................61.3 Criterii de clasificare a parcurilor şi rezervaţiilor naturale....................................71.4 Situaţia ariilor naturale protejate şi a monumentelor naturii în Romania..............9

CPAITOLUL II – Amenajarea turisică a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării................11 2.1 Rezervaţia Biosferei Delta Dunării – spaţiu turistic unicat în Romania.................11 2.1.1 Localizarea zonei.....................................................................................11 2.1.2 Peisajul natural cu valoarea turistica.......................................................14 2.1.3 Peisajul turistic antropic al Deltei Dunării..............................................18 2.2 Organizarea şi dezvoltarea turismului în Rezervaţia Biosferei Delta Dunarii......20 2.2.1 Forme de turism practice în cadrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunarii20 2.2.2 Amenajarea rezervaţiei Biosferei Delta Dunării pentru turism...............25 2.3 Principalele arii turistice protejate şi acceptate în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării .....................................................................................................................................28 2.3.1 Cadrul legislativ, structura şi organizarea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării .....................................................................................................................................28 2.3.2 Caracterizarea zonelor cu regim de protecţie integrală, de tampon şi economice în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării................................................ 37CAPITOLUL III – Rezervaţia Biosferei Delta Dunării în contextul strategiei de turism durabil.....................................................................................................................................50 3.1 Impactul activităţii turistice asupra ariilor protejate (consecinţele utilizării turistice a ariilor protejate).....................................................................................................................50 3.1.1 Infrastructura şi dotările turistice..........................................................50 3.1.2 Analiza circulaţiei turistice...................................................................55 3.2 Ecoturismul ca forma a turismului durabil şi segment de piaţă...........................56 3.2.1 Ecoturismul durabil..............................................................................56 3.2.2 Ecoturismul ca segment de piaţă..........................................................57 3.3 Impactul activităţii economice asupra ariilor protejate........................................58 3.3.1 Industria................................................................................................58 3.3.2 Agricultura............................................................................................59 3.3.3 Transporturile.......................................................................................59CAPITOLUL IV – Promovarea unor strategii de dezvoltare durabilă.............................60 4.1 Promovarea unor strategii de dezvoltate durabilă.................................................60CONCLUZII............................................................................................................................61ANEXE.....................................................................................................................................64BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................67

2


Introducere

Tema aleasă spre analiză se numeşte „REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA

DUNĂRII” şi cuprinde mai multe capitole şi subcapitole în care se regăsesc informaţii utile şi

curiozităţi.

Motivele pentru care am ales acestă tema sunt multiple:curiozitatea locului,mulţimea

de vieţuitoare ce populează locul,misterele create de natură aici precum şi marea varietate de

frumuseţi pe care le oferă locul.

Delta Dunării reprezintă pentru România un lucru deosebit care o diferenţiază de

celelate ţări ale lumii,având un plus în faţa multor altor regiuni.Acest loc este protejat si se

află sub supravegherea organelor abilitate in protecţia mediului.( Delta Dunarii este singurul

„bun natural” (aceasta e denumirea oficiala) al Romaniei inscris pe lista UNESCO a

Patrimoniului Umanităţii.

Informaţiile care se regăsesc în acestă lucrare sunt strict legate de această zonă şi sunt

dezvoltate pe înţelesul tuturor.Unele subcapitole sunt constituite şi din noţiuni teoretice care

sunt prezentate succint acestea ajutând la parcurgerea şi inţelegerea lucrării, folosirea unor

termeni şi a unor denumiri fiind absolut necesară, lucrearea fiind în cele din urmă o lucrare de

specialitate.

Unul dintre cele mai importante motive pentru care am ales spre studiu această regiune

îl pot constitui speciile de animale si speciile de plante aflate pe cale de dispariţie în această

zonă. De asemenea această zonă surprinde prin simplitate, prin linişte si prin frumuseţea

zonelor unde omul nu a intervenit atat de mult.

Lucrarea constituie o sinteză e celor mai importante elemente care alcătuiesc acest

ecosistem, informaţii despre starea în care se regăseşte acest loc şi de asemnea o mulţime de

imagini si peisaje sugestive care sunt în concordanţă cu textul.

3


Capitolul I – Ecoturismul

Teoretizare a elementelor fundamentale

1.1 Ecoturismul. Concept şi definire

În prezent nu există o definiţie unanim abordată dar există definiţii agreate şi

predominant acceptate, adoptate şi utilizate. În definirea ecoturismului s-au implicat un număr

mare şi variat de specialişti precum şi o mare varietate de organisme profesionale, economice,

atât la nivel naţional cât şi internaţional.

Ecoturismul este văzut ca o formă de turism alternativ şi trebuie să includă spre

definire următoarele elemente:

a. produsul are la bază natura şi elementele sale;

b. managementul ecologic în slujba unui impact minim;

c. contribuţie la conservare;

d. contribuţie la bunăstarea comunităţilor locale;

e. educaţie ecologică.

Astfel,ecoturismul poate fi definit astfel:

„... forma de turism cu cel mai scăzut impact asupra naturii, ce contribuie la protejarea

speciilor şi habitatelor lor fie direct prin conservare fie indirect prin generarea de resurse

financiare pentru comunităţile locale suficiente pentru a le determina pe acestea să le

aprecieze valoarea şi în consecinţă să le protejeze ca surse de venit.“ (Goodwin, 1996).

„... forma de turism durabil la baza căruia stau resursele naturale, care se concentrează

în special asupra aprecierii şi cunoaşterii naturii şi care se bucură de un management etic de

impact redus, opus consumului, orientat în a susţine comunitatea locală (la nivel de control,

beneficii şi dimensiune). Are loc de obicei în spaţii naturale şi contribuie în mod obligatoriu la

conservarea şi protecţia acestora.“ (Fennell, 2003)

Potrivit The International Ecotourism Society - una din cele mai prestigioase

organizaţii care se ocupă de ecoturism - acesta poate fi definit astfel: acea călătorie

responsabilă spre o zonă naturală care contribuie atât la conservarea patrimoniului natural cât

şi la bunăstarea populaţiei locale.

4


O altă definiţie spune că ecoturismul este: vizitarea unei zone relativ neafectate de

activităţile umane, cu un impact redus asupra mediului, care are o importantă componentă

educaţională şi care oferă un beneficiu economic direct economiei şi populaţiei locale.

Alte terminologii folosite odată cu apariţia şi dezvoltarea ecoturismului:

• Activităţi ecoturistice – activităţile incluse într-un sejur ecoturistic cu scopul de a

antrena turiştii şi care sunt coordonate de un ghid (interpret).

• Camparea – călătoria într-un spaţiu aflat undeva între civilizaţie şi sălbăticie, de cele

mai multe ori cu familia sau prietenii şi folosind uneori ca mijloc de locomoţie automobilul

(car-camping).

• Greenwashing – folosirea abuzivă a particulei eco sau verde, fără a respecta cerinţele

conservării mediului şi responsabilităţii socio-culturale.

• Servicii ecoturistice – servicii de transport, cazare, alimentaţie, ghizi care au un

impact minim asupra mediului biologic şi cultural local şi promovează o mai bună înţelegere a

acestuia.

• Stakeholders – Persoane sau organizaţii implicate şi influenţate de o anumită decizie:

investitori, acţionari, tour-operatori, manageri de parcuri naţionale, comunităţi locale.

În mod normal, ecoturismul este asociat cu turismul de aventură, turismul de natură,

turismul rural, turismul în medii sălbatice şi cu agroturismul . Este important să reţinem însă

că nici una din formele menţionate mai sus nu este în mod necesar o formă de ecoturism, ci

numai atunci când îndeplineşte condiţiile menţionate în definiţia ecoturismului.

Prin turism rural şi agroturism (mai cunoscute la noi) se înţelege petrecerea unui sejur

în cadrul unei comunităţi locale rurale, respectiv într-o gospodărie agricolă.

Turistul poate fi implicat mai mult sau mai puţin în activităţile tradiţionale ale

respectivei zone sau gospodării. Astfel, el poate participa la recoltarea strugurilor, la mulsul

oilor sau la culesul merelor.

Adevăratul agroturism se desfăşoară în gospodării care se apropie cât mai mult de

arhitectura şi modul tradiţional de viaţă din zonă.

Turismul de aventură presupune, de cele mai multe ori, vizitarea unei regiuni aproape

neafectate de impactul uman, efectuarea unui efort fizic relativ mare şi asumarea unor riscuri

mai mari. Din această categorie pot face parte: schiul extrem, alpinismul, parcurgerea

5


canioanelor sau cheilor, coborârea pe ape repezi etc. Nici această formă nu poate fi

considerată nepărat o formă de ecoturism, ci numai dacă îndeplineşte condiţiile acestuia.

Turismul de natură presupune realizarea unei călătorii cu scopul de a observa anumite

specii de animale sau plante în mediul lor natural.

Turismul în medii sălbatice se înţelege călătoria în locuri neatinse de om, nepoluate,

pentru a cunoaşte şi a te bucura de natură, pentru a observa animalele, păsările şi peştii în

mediul lor natural.

1.2 Principii de acţiune ecoturistică

Ecoturismul este prin definiţie o formă de turism care respectă principiile

dezvoltării durabile. Totuşi, este important să menţionăm faptul că toate formele de turism

şi toate activităţile turistice ar trebui să tindă spre o dezvoltare durabilă. Începând cu

planificarea şi dezvoltarea infrastructurii turistice şi terminând cu activitatea de marketing,

toate operaţiunile turistice trebuie să aibă în vedere criterii durabile din punct de vedere

economic, social, cultural şi de mediu.Întrucât ecoturismul a fost iniţial doar o idee şi nu o

disciplină, multe organizaţii l-au promovat fără a-i cunoaşte principiile de bază. Eforturi

pentru stabilirea unor principii şi criterii de acreditare recunoscute pe plan internaţional au fost

iniţiate încă din anul 1990, dar procesul a evoluat foarte încet, dată fiind diversitatea

domeniilor, experienţelor, regiunilor implicate. Este recomandat ca fiecare regiune în care se

practică ecoturismul să dezvolte propriul sistem de principii, linii directoare şi criterii de

certificare, bazate pe materialele disponibile pe plan internaţional.

Următoarele principii au fost stabilite si promovate de Asociaţia de Ecoturism

din România (AER 17), pe baza a două modele internaţionale: Programul de

Acreditare pe Natură şi Ecoturism dezvoltat de Asociaţia de Ecoturism din Australia, şi

Nature's Best, sistemul de certificare al Asociaţiei de Ecoturism din Suedia. În abordarea

AER, aceste principii ar trebui să fie puse în aplicare de către cei care oferă produse

ecoturistice, dar şi de cei care planifică dezvoltarea unei zone bazate pe ecoturism.

• Ecoturismul se desfăşoară în cadrul naturii şi se bazează pe experienţa directă şi

personală a turiştilor în natură.

6


• Ecoturismul contribuie la o mai bună înţelegere, apreciere şi bucurie de a descoperi şi

ocroti natura şi cultura locală tradiţională, atât pentru vizitatori cât şi pentru comunitatea

locală.

• Ecoturismul oferă cele mai bune practici de turism şi planificare din punct de vedere

al conservării naturii şi dezvoltării durabile. Produsul ecoturistic se desfăşoară şi este condus

astfel încât să protejeze şi să pună în valoare mediul natural şi cultural în care se desfăşoară.

• Ecoturismul contribuie în mod pozitiv la protejarea ariilor naturale. Ecoturismul

oferă modalităţi practice pentru bunul management şi protecţia ariilor naturale (spre exemplu:

oferirea ajutorului financiar în acţiunile de reabilitare a ariilor naturale, strângerea deşeurilor

lăsate de turişti sau contribuţii îndreptate către organizaţiile de conservare).

• Ecoturismul oferă contribuţii durabile privind dezvoltarea comunităţilor locale.

Beneficiile locale pot proveni din folosirea ghizilor locali, cumpărarea de bunuri şi servicii

locale şi folosirea facilităţilor locale.

• Ecoturismul trebuie să asigure o reducere a impactului negativ asupra comunităţii

locale vizitate şi să contribuie la conservarea culturii şi tradiţiilor locale. Activităţile de

ecoturism oferă în acelaşi timp contribuţii constructive pe termen lung acestor comunităţi.

• Ecoturismul trebuie să raspundă aşteptărilor turiştilor. Potenţialii eco-turişti au un

nivel înalt de educaţie şi de aşteptări, aşadar gradul de satisfacere legat de produsul ecoturistic

este esenţial.

• Marketingul pentru ecoturism oferă clienţilor informaţii complete şi responsabile

care conduc la creşterea respectului pentru mediul natural şi cultural al zonelor vizitate şi a

gradului de satisfacere a turiştilor.

1.3 Criterii de clasificare a parcurilor şi rezervaţiilor naturale

Organizarea parcurilor naţionale şi naturale reprezintă nu numai o sarcină socială, o

operă importantă pusă în serviciul peisajului şi al omului, ci şi un important mijloc de

valorificare a unor atracţii turistice cu caracter de unicat. Sonneman, unul dintre susţinătorii

creării parcurilor naturale din Germania, spunea despre rolul acestora: Noi vrem să protejăm

natura, nu numai pentru ea însăşi, dar mai ales pentru oamenii care caută în ea o sursă de

bucurie, sănătate şi recreere inteligentă.

7


În anul 1978 IUCN-ul a publicat raportul Categorii, Obiective şi Criterii pentru Ariile

Protejate, raport elaborat de Comitetul asupra Criteriilor şi Nomenclaturii prezidat de Domnul

Dr. Kenton Miller. Acest raport a propus următoarele 10 categorii:

1.Rezervaţie Ştiinţifică/Rezervaţie Naturală Strictă;

2.Parc Naţional;

3.Monument Natural;

4.Rezervaţie de Conservare a Naturii/ Rezervaţie Naturală Gospodărită ;

5.Peisaj Protejat;

6.Rezervaţie de Resurse;

7.Arie Naturală Biotică/Rezervaţie Antropologică;

8.Arie Gestionată pentru Utilizări Multiple/Arie cu Resurse Gospodărite;

9.Rezervaţie a Biosferei ;

10.Sit al Patrimoniului Mondial Natural;

Parcul Naţional este definit ca un areal relativ întins, unde unul sau mai multe

ecosisteme nu sunt material alterate de exploatarea şi ocuparea umană, unde speciile de plante

şi animale, aspectele geomorfologice şi habitatele sunt de un interes ştiinţific, educativ şi

recreativ deosebit, sau care deţin un peisaj natural de o mare frumuseţe; unde autoritatea cea

mai competentă a ţării a luat măsuri de prevenire sau eliminare cât mai curând posibilă a

oricărei exploatări sau locuiri a întregului areal, de întărire efectivă a respectului faţă de

factorii ecologici, geomorfologici sau estetici care au justificat stabilirea lui; unde vizitatorilor

le este permisă intrarea în condiţii speciale pentru scopuri de cercetare, educative, culturale şi

recreative.

Rezervaţiile naturale sunt arii protejate, care îmbină conservarea,

reprezentând ecosistemele majore ale globului şi dezvoltarea durabilă, servind ca model

de dezvoltare pentru medii particulare. Ele formează o reţea mondială pentru cercetarea şi

monitorizarea ecologică şi reprezintă zone pentru conştientizare, educaţie şi instruire în

domeniul mediului.

În mod normal, sunt arii cu o zonare particulară, cu diferite intensităţi ale

managementului şi anume:

• zona strict protejată - pentru protecţia strictă a ecosistemelor naturale;

• zona tampon - pentru a tampona efectele asupra zonei strict protejate;

8


• zona de tranziţie - pentru dezvoltarea activităţilor economice într-un mod durabil.

1.4 Situaţia ariilor naturale protejate şi a monumentelor naturii în Romania

Suprafaţa totală a ariilor naturale protejate din România, incluse în Legea nr. 5/2000

privind amenajarea teritoriului naţional, secţiunea a III-a, zone protejate este de 1.234.710 ha,

adică 5,18% din suprafaţa ţării..

Suprafaţa totală a ariilor naturale protejate în România:

Suprafaţa României 23.839.100 ha

Suprafaţa ariilor naturale protejate1.234.608 ha

Procentul ocupat de ariile naturale protejate 5,18% din care, Delta Dunării ocupă din

suprafaţa ţării 2,43%

Rezervaţiile biosferei, parcurile naturale şi naţionale la nivelul anului 2000 însuma o

suprafaţă de 1.132.176 ha (incluzând şi un număr de 134 rezervaţii naturale şi monumente ale

naturii cu o suprafaţă de 129.643 ha). De asemenea, au fost declarate alte 693 rezervaţii

naturale şi monumente ale naturii cu o suprafaţă de 102,434 ha în plus faţă de cele 134

conţinute în interiorul parcurilor naţionale, naturale si rezervaţiilor biosferei. Din reţeaua

naţională de arii naturale protejate Delta Dunării se distinge, atât ca suprafaţă (580.000 ha), cât

şi ca nivel al diversităţii biologice, având triplu statut internaţional: Rezervaţia Biosferei Delta

Dunării; Sit Ramsar (zona umedă de importanţă internaţională), Sit al Patrimoniului Mondial

Natural şi Cultural.

În cadrul Programului de dezvoltare regională susţinut de Consiliul Europei, în scopul

aplicării Strategiei paneuropene de conservare a diversităţii biologice şi peisagere, România,

Republica Moldova şi Ucraina, au încheiat în anul 2000 Acordul privind realizarea rezervaţiei

transfrontieră Delta Dunării şi zona inferioară a râului Prut. În anul 2000, România a iniţiat

împreună cu Bulgaria, Republica Moldova şi Ucraina crearea Coridorului Verde al Dunării,

care reprezintă o reţea ecologică de nivel regional în Lunca Dunării.

Ministrul Mediului şi Dezvoltării Durabile (MMDD)al României, Attila Korodi, a

declarat că Agenţia Naţională pentru Arii Protejate (ANAP) este înfiinţată în primăvara 2009,

la Braşov. Noua structură este funcţionabilă din vară anului 2009 şi administrează atât ariile

protejate, cât şi siturile "Natura 2000".

9


Situaţia Parcurilor Nationale, Naturale si a Rezervatiilor Biosferei (conform legii 5/2000)

Parcuri Nationale si Naturale, Rezervatii ale Biosferei

Suprafata (ha)

integral/partial pe teritoriul judetului/judetelor

Balta Micã a Brãilei 17.529,00integral în judeţul Brăila

Bucegi 32.663,00pe suprafaţa judeţelor Argeş, Braşov, Dâmboviţa, Prahova

Cãlimani 24.041,00pe suprafaţa judeţelor Bistriţa-Năsăud, Harghita, Mureş, Suceava

Ceahlãu 8.396,00integral în judeţul Neamţ

Cheile Bicazului - Hamas 6.575,00pe suprafaţa judeţelor Hargita şi Neamţ

Cheile Nerei - Beusnita 37.100,00integral în judeţul Caraş-Severin

Cozia 17.100,00integral în judeţul Vâlcea

Delta Dunării 580.000,00pe suprafaţa judeţelor Tulcea şi Constanţa

Domogled - Valea Cernei 60.100,00pe suprafaţa judeţelor Caraş-Severin, Mehedinţi şi Gorj

Grãdiştea Muncelului - Cioclovina 10.000,00integral în judeţul Hunedoara

Munţii Apuseni 75.784,00pe suprafaţa judeţelor Alba, Bihor şi Cluj

Munţii Mãcinului 11.321,00integral în judeţul Tulcea

Piatra Craiului 14.800,00pe suprafaţa judeţelor Argeş şi Braşov

Porţile de Fier 115.655,80pe suprafaţa judeţelor Caraş-Severin şi Mehedinţi

Retezat 38.047,00integral în judeţul Hunedoara

Rodna 46.399,00pe suprafaţa judeţelor Bistriţa-Năsăud, Maramureş şi Suceava

Semenic - Cheile Caraşului 36.664,00integral in judeţul Caraş-Severin

TOTAL 1.132.174,80 Fig 1.1- Situaţia Parcurilor Naţionale. Sursa INDS

După Şedinţa de Guvern din data de 04.decembrie 2008, Agenţia Domeniilor Statului

(ADS) va transfera către Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD) terenuri

cu o suprafaţă totală de 6.166,63 hectare, situate în zona economică, zona tampon şi zona cu

regim de protecţie integrală ale Grindului Chituc. Guvernul a probat o hotărâre privind

trecerea unor terenuri din domeniul privat în domeniul public al statului şi transmiterea

acestora din administrarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) - Agenţia

Domeniilor Statului în administrarea Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile (MMDD)

- Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Actul normativ se referă la terenuri

10


amplasate pe Grindul Chituc, cu suprafeţe de 2.302,75 ha în zona cu regim de protecţie

integrală, 3.214, 23 ha în zona tampon şi 649,65 ha în zona economică a Grindului.Predarea -

preluarea terenurilor se va face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen

de 30 de zile de la intrarea în vigoare a hotărârii adoptate astăzi de Guvern. Măsura a fost

necesară pentru administrarea Grindului Chituc în conformitate cu regimul acestuia de arie

naturală protejată, responsabilitatea administrării directe a zonelor cu protecţie integrală şi a

zonelor tampon din cadrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (RBDD) revenind, prin lege,

Administraţiei RBDD.

Capitolul II- Amenajarea turisică a

Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării

2.1 Rezervaţia Biosferei Delta Dunării

spaţiu turistic unicat în Romania

2.1.1 Localizarea zonei

Zona propusă pentru înscrierea în patrimoniul universal reprezintă un paradis natural

ce se întinde la vărsarea Dunării în Marea Neagră, acolo unde fluviul îşi încheie lunga

călătorie de 2 860 km (1 788 de mile) de la izvorul său din Munţii Pădurea Neagră din

Germania. Secole de-a rândul, suprafaţa Deltei s-a extins datorită mâlului adus de fluviu,

formându-se astfel o reţea de canale, de lacuri, de insule acoperite cu stuf, de păduri tropicale,

de păşuni şi de dune de nisip care acum acoperă o suprafaţă de aproape 5 640 Km2 (2 200 de

mile pătrate). Dunărea, izvorând din Germania, adunând afluenţii din zece ţări şi traversând

patru capitale, după un traseu de 2860 Km, formează la vărsarea sa în Marea Neagră o deltă.

Raportată la România, Delta Dunării este situată în SE ţării, având forma literei

greceşti "A" (delta) şi fiind limitată la SV de podişul Dobrogei, la N trece peste graniţa cu

Ucraina, iar la E cu Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45° lat N şi de

meridianul de 29° long. E. Suprafaţa sa, împreuna cu complexul lagunar Rasim-Sinoe este de

5050 Km2, din care 732 Km2 aparţin Ucrainei. Delta propriu-zisă are o suprafaţa de 2540

Km2, suprafaţă ce creşte anual cu 40m, datorită celor 67 milioane tone de aluviuni depuse de

către fluviu. Delta Dunării este fără îndoială unul dintre cele mai interesante şi originare

11


colţuri din ţară. Mulţi o consideră unicat pentru Europa, atât prin poziţia sa geografică cât şi

prin întindere.

Zona este încadrată -în judeţul Tulcea, delimitată de malul mării şi braţele Chilia,

Sulina şi Sf. Gheorghe.

Fig. 2.1 – România Fig 2.2 – Delta Dunării

Sursa www.google.com Sursa www.google.com

Conform Hotărârii Guvernului României privind delimitarea rezervaţiilor biosferei etc.,

apărută în Monitorul Oficial al României din martie 2003 actuala limită a Deltei Dunării este

următoarea:

Limita nordică. Limita de nord începe de la Cotul Pisicii urmărind până la graniţa cu

Republica Moldova malul stâng al Dunării la cota maximă de inundaţie, de unde se continuă

iniţial pe graniţa cu Republica Moldova şi apoi cu Ucraina.

Limita estică. Limita de est începe la vărsarea braţului Chilia în Marea Neagră pe

graniţa cu Ucraina şi cuprinde apele maritime interioare şi marea teritorială, până la izobara de

20 m inclusiv, până la Capul Midia, punctul extrem sudic al rezervaţiei.

Limita vestică (continentală). Limita începe din amonte de localitatea Grindu din

borna B1 situată pe taluzeul exterior al digului de contur al incintei îndiguite Grindu-Isaccea

corespunzătoare malului drept al fluviului Dunărea de la Cotul Pisicii până în amonte de

oraşul Isaccea la borna B 13, trecând prin bornele cadastrale B2-B13. Din avalul localităţii

Isaccea, din borna B15 până la Tulcea, limita continentală a rezervaţiei este stabilită la baza

Podişului Dobrogean şi este constituită din linia de contact a acestuia cu zonele inundabile la

nivelele maxime, trecând prin bornele cadastrale B16-B24. În zona municipiului Tulcea, de la

borna B25 situată amonte de portul mineralier până în aval de platforma unităţilor de industrie

12

http://www.google.com/


http://www.pensiune-adriana.ro/Pagini/HartaRom.html

http://www.pensiune-adriana.ro/Pagini/Delta.html


alimentară, la borna B27, limita continentală a rezervaţiei o reprezintă malul drept al fluviului

Dunărea, trecând prin borna cadastrală B26.

Din aval de platforma de industrie alimentară a municipiului Tulcea, din borna B27,

limita rezervaţiei ocoleşte oraşul, urmărind baza Podişului Dobrogean (incluzând incinta

Tulcea-Nufăru), trecând prin borna B28 până la borna B29 situată amonte de localitatea

Nufăru, unde limita rezervaţiei o reprezintă malul braţului Sf. Gheorghe până în aval de

localitatea Nufăru, la borna B30. În continuare, limita rezervaţiei este reprezentată de baza

Podişului Dobrogean incluzând incinta Nufăru-Victoria şi trecând prin borna B31 aflată în

imediata vecinătate a localităţii Victoria, iar în zona localităţii Băltenii de Sus limita este

reprezentată de malul drept al braţului Sf. Gheorghe, ocolind localitatea prin borna B32.

Limita continuă prin borna B33 pe la baza Podişului Dobrogean incluzând incinta Beştepe-

Mahmudia până la borna 34 situată amonte de localitatea Mahmudia, de unde limita este

reprezentată de malul drept al braţului Sf. Gheorghe. Din avalul localităţii Mahmudia limita

rezervaţiei este reprezentată de baza podişului Dobrogean, trecând prin borna B35 şi incluzând

amenajarea agricolă Mahmudia-Murighiol cu drumul de acces la fermele zootehnice Ghiolul

Pietrei, unde se află borna B36.

Din acest punct limita rezervaţiei este constituită de un drum de exploatare pe direcţia

nord-sud trecând prin punctul numit "Movila Duna", până la drumul judeţean Tulcea-

Murighiol, incluzând lacul Sărătura pentru a ajunge la limita nord-vestică a localităţii

Murighiol, la borna B37 după care limita rezervaţiei o reprezintă limita nordică a

intravilanului satului Murighiol până la borna B38 şi în continuare baza Podişului Dobrogean

până în localitatea Dunavăţu de Sus pe care o ocoleşte trecând prin borna B39. Limita

rezervaţiei urmăreşte în continuare limita dintre zona umedă şi horst îndreptâdu-se spre sud şi

ocolind localitatea Dunavăţu de Jos prin bornele B40 şi B41.

De aici limita se îndreaptă spre est. fiind reprezentată de baza Podişului Dobrogean şi

trecând prin bornele B42, B43, B44, până la intersecţia acesteia cu Canalul Fundea (B45). Din

punctul de intersecţie al limitei rezervaţiei cu canalul Fundea, aceasta este reprezentată de

baza Podişului Dobrogean, RBDD incluzând amenajarea piscicolă Sarinasuf, trecând prin

bornele B46-B49 şi amenajarea piscicolă Iazurile, trecând prin bornele B50-B59 până la nord

de localitatea Sarichioi.

13


Din acest punct limita rezervaţiei este reprezentată de malul vestic al lacului Razim

trecând prin bornele B64-B67 până la punctul numit "La Monument" (B68) după care pe

direcţia nord-vest urmăreşte limita estică a lacului Babadag şi prin vestul localităţii Zebil până

la intersecţia cu drumul judeţean Tulcea-Zebil pe care îl traversează, şi include amenajarea

piscicolă Tauc, trecând prin bornele B71-B74 şi amenajarea piscicolă Topraichioi, trecând

prin bornele B76-B78, după care urmăreşte limita vestică a lacului Babadag la baza podişului

Dobrogean, până la nord de localitatea Enisala pe care o ocoleşte prin partea de nord,trecând

prin partea de nord, trecând prin bornele B79-B93.

Din acest punct, limita rezervaţiei este reprezentată de intersecţia podişului Dobrogean

cu malul de vest al lacului Razim până la Capul Doloşman, incluzând amenajarea piscicolă 6

Martie trecând prin bornele B91-B93 şi zona cu protecţie integrală Capul Doloşman. De la

capul Doloşman limita rezervaţiei se deplasează spre sud-vest, la baza Podişului Dobrogean

incluzând amenajarea piscicolă Lunca trecând prin bornele B94-B97. Din sudul localităţii

Lunca (B98) limita rezervaţiei este reprezentată spre vest, sud şi sud-est de malul dinspre

podiş a lacurilor Ceamurlia, Goloviţa şi Zmeica trecând prin bornele B100-B106 incluzând

zonele depresionare cu vegetaţie palustră,până în punctul numit "La Stânca" (B107) de unde

limita rezervaţiei traversează baza grindului Lupilor, urmărind spre vest şi apoi spre sud lacul

Sinoie până la punctul "Movilele Dese" (B111).

Din acest punct, limita rezervaţiei este direcţionată spre vest şi sud pe malul lacului

Istria-Istria Cetate în zona de legătură a lacului Istria cu lacul Nuntaşi mergând apoi pe

direcţia vest, sud, sud-est pe malul lacurilor Nuntaşi şi Tuzla până la pădurea din nordul

localităţii Vadu pe care o ocoleşte prin nord-est trecând prin bornele B112-B121. În

continuare, limita Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării ocoleşte localitatea vadu prin est şi apoi

se orientează pe o direcţie constant sudică la baza podişului Dobrogean cu zonele umede,

incluzând Balta Mare şi Balta de Mijloc, până la Capul Midia, punctul extrem sudic al

rezervaţiei, în care se găseşte borna B124

2.1.2 Peisajul natural cu valoarea turistica

Delta Dunării şi, implicit RBDD, constituie una dintre cele mai importante regiuni

turistice din România prin originalitatea peisajului complex (relief, apă, vegetaţie, faună,

populaţie şi aşezări umane) care a atras, începând cu precădere în a doua jumătate a secolului

14


XX numeroşi turişti pentru cunoaştere şi recreere. Originalitatea potenţialului turistic

constituie o marcă reprezentativă pentru produsul turistic al României promovat pe piaţa

turistică internă şi externă, nu totdeauna la nivelul acestuia.

Noul statut al Deltei Dunării, după anul 1990, de Rezervaţie a Biosferei, zonă Ramsar

şi Teritoriu inclus pe Lista Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural a necesitat o reorientare

şi o reorganizare a activităţii turistice, în contextul protecţiei şi valorificării durabile a

resurselor naturale regenerabile.

Delta Dunării înzestrată cu resurse turistice naturale şi antropice variate poate satisface

prin formele de turism practicate, cerinţele diverse din primăvară şi până în toamnă. Între

valenţele potenţialului turistic al Deltei Dunării menţionăm: valoarea peisagistică, estetică şi

recreativă a deltei, valoare determinantă în formarea motivaţiei turistice; calităţile unor factori

naturali de cură, inclusiv ale bioclimatului; existenţa unor condiţii care generează forme de

turism specifice (complexele lacustre şi stufărişurile ca resurse specifice şi cinegetice); rolul

cognitiv al unor elemente specifice care au avut un rol hotărâtor în declararea deltei ca

rezervaţie a biosferei.

Resursele turistice naturale.

Relieful prin dunele de nisip de pe grindurile Letea şi Caraorman asociate, de regulă,

cu o vegetaţie şi faună specifică acestor forme de relief, care le sporeşte complexitatea şi

valoarea estetică şi ştiinţifică. Fâşia litorală – plajele – forme de relief de acumulare aflate

într-o continuă modificare – cele de la Sulina, Sfântu Gheorghe, Gura Portiţei constituie

resurse turistice naturale valorificate direct prin practicarea activităţii de turism balnear,

suportul fizic în cura helio-marină.

Hidrografia – o importantă componentă a peisajului – deţine un potenţial deosebit prin

numeroasele şi variatele lacuri (în număr de aproape 400, de diferite mărimi), gârle, canale,

vecinătatea Mării Negre; acestea creează oportunităţi pentru practicarea unor forme de turism

(ex. turism nautic). Bogăţia în peşte a lacurilor, canalelor şi braţelor Dunării reprezintă o

atracţie turistică pentru iubitorii de pescuit sportiv. Apele sărate ale Mării Negre şi ale unor

lacuri (Nuntaşi, Tuzla) sunt factori naturali de cură prin aerosolii emişi ce pot fi inhalaţi în

proximitatea lor, ceea ce generează forma de turism balnear.

Clima creează ambianţă pentru activitatea de turism, dar constituie şi un factor natural

de cură important în scopuri profilactice. Condiţiile climatice, favorabile activităţilor turistice

15


sunt date de: durata mare de strălucire a soarelui (de 2 300 – 2 500 de ore pe an), numărul

mare de zile senine pe an (150 – 160), regimul termic ridicat, cu o temperatură medie anuală

de 11 – 11,6oC, precipitaţiile reduse cantitativ (350 – 450 mm/an). Bioclimatul deltei şi în

special al litoralului (localităţile Sulina, Sfântu Gheorghe, Gura Portiţei), prezintă câteva

trăsături faţă de bioclimatul general de câmpie din România şi chiar faţă de bioclimatul

litoralului sudic.

Vegetaţiai îndeosebi cea acvatică, dă o mare valoare estetică, ştiinţifică şi ecologică

peisajului deltaic şi este caracterizată de prezenţa unor specii de plante: emerse – limbariţa

(Alisma plantago-aquatica), săgeata apei (Sagittaria sagittifolia), crinul de baltă (Butomus

umbellatus); submerse – peniţa apei (Myriophyllum spicatum), brădişul (Myriophyllum

verticillatum), cosorul (Ceratophyllum demersum), sârmuliţa (Vallisneria spiralis), paşa

(Potamogeton crispus), broscariţa (Potamogeton natans), moţul (Potamogeton perfoliatus),

otrăţelul de baltă (Utricularia vesicularis), aldrovanda (Aldrovanda vesiculosa); natante –

unele cu rădăcinile fixate în mâlul de pe fundul cuvetei lacustre, precum nufărul alb

(Nymphaea alba), nufărul galben (Nuphar lutea), plutică (Nymphoides peltata), iarba

broaştelor (Hydrocharis morsus-ranae), troscotul de baltă (Polygonum amphibium), cornaciul

(Trapa natans), iar altele plutesc liber la suprafaţa apei, precum câteva specii de lintiţă

( Lemna minor, L.gibba, L.trisulca, Spirodella polyrhiza). Câteva specii formează asociaţii

vegetale de o deosebită frumuseţe: Typhetum angustifoliae, Scirpo-Phragmitetum,

Ceratophillo-Nupharetum lutei, Myriophyllo-Nupharetum, Hydrocharietum morsus-ranae; de

asemenea vegetaţia terestră de pe grindurile Caraorman şi Letea (pădurile de stejar, plop,

frasin, iar speciile de plante agăţătoare dau un aspect exotic, subtropical pădurii de pe grindul

Letea şi Caraorman: liana grecească, hamei, curpen, viţă sălbatică) reprezintă o resursă

turistică naturală care generează motivaţii puternice pentru deplasări turistice în scopuri de

recreere, ca şi pentru turismul ştiinţific.

Apele.Delta poate fi definită, in primul ca un ansamblu de sute de râuleţe şi gârle, braţe

şi canale, lacuri şi golfuleţe, grinduri şi sahale, lagune şi limanuri, şi bineînţeles – mlaştini.

Numele său provine de la litera D grecească “delta” datorita formei de triunghi echilateral cu

laturi de circa 80 km, parcurs de cele mai importante braţe Chilia, Sulina şi Sf Gheorghe.

Astfel Delta Dunării este una dintre cele mai ȋntinse zone umede din lume, 20% din teritoriul

Deltei situandu-se chiar sub nivelul Mării. Delta s-a format pe parcursul a peste 16.000 ani şi

16


reprezintă cel mai mare sistem de purificare a apei din Europa, filtrând apa Dunării la intrarea

acesteia în Marea Neagră.

Puteţi petrece un apus de soare romantic în barcuţa cu motor, în reflexele aurii ale

soarelui pe malul celor mai spectaculoase lacuri: Isac, Gorgova, Roşu, Lumina.

Plantele.Delta Dunării este binecunoscută pentru complexitatea ecosistemului

dezvoltat aici şi este in acelaşi timp un mediu ȋn continuă transformare. Astfel puteţi admira

atât “păduri vechi” cu copaci de peste 1.000 ani, cât şi de “păduri noi”, cele mai cunoscute

fiind pădurile Caraorman şi Letea. Aici puteţi vedea dune de nisip de peste 7m ȋnăţime, păduri

de stejari de 30 m ȋnălţime, lacuri acoperite de nuferi albi, insuliţe plutitoare. În Delta Dunării

se află cea mai mare zona de stufăriş compact din Europa.Vă aşteaptă specii extraordinare ca

arbustul de nisip şi liane cu origini exotice (limita nordică a acestora), plante cu frunze

plutitoare, papură, macriş, riga de apă, plop, arin, frasin, salcia albă şi altele. Conform

cercetărilor, în Delta Dunării există circa 1.600 de specii de plante. De aceea, în fiecare an

numărul turiştilor care vin pentru a admira pe îndelete acest spectacol al naturii devine din ce

în ce mai mare, cu precădere cei din ţările de pe traseul Dunării.

Popas al păsărilor migratoare. Fiind cel mai ȋntins tărâm umed din această parte a

Europei este natural ca Delta să constituie un tărâm dominat de păsări de apă. Delta Dunării

reprezintă locul de popas în drumul spre iernat al aproximativ tuturor păsărilor migratoare din

Europa

Astfel pe langă binecunoscutul pelican ȋntâlnim şi specii de păsări exotice care

poposesc aici pentru a-şi reface forţele.

În Deltă nu poposesc doar pasările ce migrează de la Nord spre Sud ci şi cele de la

Vest spre Est. În Delta Dunării sunt peste 330 specii de păsări. Există păsări de tip mongolic,

chinez, siberian, mediteranean şi european. O astfel de varietate de păsări este unică pe glob.

In perioade diferite ale anului, veţi avea posibilitatea de a vedea noi păsări migratoare,

deoarece doar 170 de specii de păsări cuibăresc! Pe teritoriul Deltei Dunării cele mai intâlnite

specii sunt pescaruşii şi cormoranii. Dar puteţi vedea si rarităţi precum egreta mică şi mare,

stârc de noapte, stârc galben, stârc purpuriu, tiganus, lopătar, codalb, erete de stuf, vulturi şi

ṣoimi. Cea mai mare parte a populaţiei europene de pelican comun (Pelicanus onocrotalus) şi

pelican creţ (Pelicanus crispus). În Deltă se gasesc circa 60% din populaţia mondială de

17


cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus) şi 50% din populaţia mondială de gâscă cu gât roşu

(Branta ruficollis)!

Fauna. Aproape 3.000 de specii de vieţuitoare, excluzând păsările, sălăşluiesc în

mediul Deltei Dunării, iar faima vânatului ȋn această zonă a ajuns peste hotare. Printre

animalele pe care le puteţi întâlni în această zonă se numără câine enot, mistreţi, iepuri de

câmp, cai sălbatici, pisice sălbatice, căprioare, asini, oi, lupi, ţapi, ondatre, vidre – şi specii

unice de insecte în lume fluturi cu anvergura aripilor de pâna la 18 cm! Imagini în anexa 1.

2.1.3 Peisajul turistic antropic al Deltei Dunării

Potenţialul antropic este reprezentat prin obiectivele aflate în oraşele Tulcea, Sulina şi

în satele din Deltă sau din lungul braţului Sf Gheorghe.

Localitaţile rurale cu importanţă turistică în Delta sunt : Chilia Veche, Letea

(agroturism , centru piscicol şi de vănătoare), CA Rosetti , iar în lungul braţului Sf Gheorghe :

Mahmudia, Murighiol ( rezervaţie naturală – lacurile Saraturile I, II, III cu nămoluri

sapropelice; Maliuc, Crişan ( centru de informare ṣi cercetare a Rezervaţiei Biosferei Delta

Dunării) şi Caraorman (sat tradiţional pescăresc, rezervaţie forestieră).

Zona litoralulu. Se compune din două sectoare distincte: litoralul situat la Nord de

Capul Midia cu caracter de câmpie, plăji, grinduri, şi cuvete lăcustre şi litoralul înalt cu faleza

între 2 şi 15 m.

Sectorul nordic se remarcă prin tărmuri joase, plajă neamenajată, cu un grad mare de

stabilitate şi o granulaţie fină a nisipului; cu rare aşezări omeneşti şi grad de utilizare pentru

turism nesemnificativ. Între braţul Sf Gheorghe şi Capul Midia se găsesc numeroase cordoane

litorale între care se impune prin dimensiuni şi însemnatate pentru turism Complexul lagunar

Razim format din mai multe lacuri (Razim, Zmeica, Sinoe, Goloviţa) la care se adaugă

limanul Babadag. Aici există areale favorabile pentru pescuit sportiv, agrement nautic şi

vânatoare sportivă.

Românul care aduce cel mai mult mândrie zonei este cu siguranţă Ivan Patzaichin Cel

Mai Mare Campion Mondial de Canoe, făcând cunoscut şi invidiat numele României!

Vestigiile arheologice confirmă existenţa oamenilor în regiunea Deltei încă din secolele VII-

VI înainte de Hristos. Un aspect unicat al oamenilor de astăzi ai deltei sunt tradiţiile şi

obiceiurile lor, conservate în timp. Majoritatea oamenilor deltei sunt ruşi-lipoveni, care

18


păstrează o cultura şi religie deosebită de a românilor din restul ţării? Oameni calzi şi

receptivi, care ştiu să-şi lucreze, dar să se şi distreze! Sărbătorile le pătrează pe ritm ortodox-

bizantin, iar mesele le fac cu meniu specific pescăresc, reţetele fiind păstrate cu sfinţenie. În

acest moment în Delta Dunării nu sunt decât 25 de aşezări umane.

Potrivit organziaţiei Greenpeace, Delta Dunării nu este importantă doar din punct de

vedere natural, ci şi economic şi cultural. Locuitorii Deltei işi au propriile tradiţii şi obiceiuri

care au evoluat în strănsa legatura cu Delta. Peste 15.000 de oameni locuiesc în Delta

ucraineană – aşa-numită Delta Chilia – şi toţi se bazează pe Deltă direct sau indirect pentru

supravieţuirea lor. Delta asigură apa pentru irigaţii şi apa potabilă, precum şi un venit pentru

majoritatea locuitorilor prin pescuit, adunarea stufului şi, mai recent, turism. Vilkovo, în inima

Deltei ucrainene, este un important centru economic în regiune. Oraşul este străbătut de mici

canale şi poate fi comparat din multe puncte de vedere cu Veneţia. Acesta a fost fondat acum

250 de ani de exilaţii religioşi lipoveni care s-au despărţit de biserica ortodoxă veche şi au

părăsit Rusia, încercând să scape de persecuţia religioasă. Tradiţiile şi limba primilor locuitori

ai zonei sunt încă păstrate.

Excursi, activităţi şi arheoligie. Este timpul pentru câteva informaţii interesante. În

afară de plajele de nisip de pe malul mării, de la Sulina sau Sfântul Gheorghe. care conferă un

ideal loc de izolare şi relaxare, puteţi opta pentru închirierea unei bărci cu motor şi

efectuarea unei excursii în Deltă.

În zona actualelor comune Murighiol şi Chilia Veche s-au găsit movile funerare care

datează de prin secolul VII-VI înainte de Hristos În zona malului sudic al Braţului Sf.

Gheorghe au fost localizate 3 fortificaţii romane la Mahmudia, Murighiol şi Dunavatul de Jos

Pe grindul Letea, Caraorman, în comuna C.A. Rosetti şi în satul Periprava au fost câteva

descoperiri ce datează din epoca medievală timpurie HISTRIA – cea mai veche aşezare

urbană din Romania. Se pot vedea ruinele unui oraş înfloritor acum 2.600 ani. Aşezarea a fost

înconjurată de un puternic zid de apărare şi era alimentată cu apă prin conducte lungi

de peste 20 km! În secolul al VI-a urmare a invaziei avarilor oraşul a fost aproape în întregime

distrus, obligând locuitorii să se retraga în zone mai liniştite. Imagini în anexa 2.

19


2.2 Organizarea şi dezvoltarea turismului în

Rezervaţia Biosferei Delta Dunarii

2.2.1 Forme de turism practice în cadrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunarii

Principalel forme de turism posibil de practicat se diferenţiază în cele 2 arii

judeţene:R.B Delta Dunării şi partea Dobrogeană a judţtului, datorită specificului resurselor

turistice de care acestea dispun. Dintre aceste forme de turiebit de turism amintim: turismul

de circulaţie.

Poziţia geografică a teritoriului, existenţa deltei în cadrul judeţului, peisajul deosebit

de atractiv de-a lungul traseelor turistice şi numărul mare de atracţii turistice cu valenţe

estetice, cultural-istorice şi ştiinţifice, stabilesc turismul de circulaţie ca formă de turism

specifică judeţului Tulcea.

a)Tranzitul turistic se desfasoară de-a lungul traseelor turistice: DN 22 Constanţa (jud.

Constanţa)-Baia-Babadag-Tulcea-Isaccea-Măcin-Brăila(jud. Brăila),modernizat, prin care se

realizează legatura între localitaţile din sudul Dobrogei cu cele din nordul Dobrogei. Traseul

strabate zona din vestul Deltei şi nordul judeţului fiind presărat cu numeroase obiective

turistice antropice (Baia, Babadag, Enisala, Jurilovca, Capul Doloṣman, Tulcea, Somova, viile

de la Isaccea şi Niculiţei, Măcin, campingul şi cabana ‘’ La doi iepuraşi” ); DN 22 A care

aduce turiştii dinspre Bucureşti spre Tulcea şi Delta Dunării: Hârşova- Saraiu (jud.

Constanţa)- Topolog- Ciucorova- Nalbant-Tulcea, modernizat, care străbate Podiṣul

Casimcei, Babadagul şi Dealurile Tulcei. Resurse turistice antropice sunt răspândite si pe

acest traseu (Nalbant, Căţoi, Frecăţei, Izvoarele); DN 22 Baia –Caugagia-Slava Cercheza-

Cicorova-Horia- Cerna- Măcin, modernizat, care străbate judeţul ȋn diagonală, întâlnind ȋn

lungul sau numeroase obiective turistice atât naturale, cât şi antropice (Slava Rusă, popasurle

turistice ‘’Cerbul Lopătar’’ și ‘’Căprioara’’, Horia, Cerna, Turcoaia, rezervaṭia Valea

Fagilor).

b) Turismul itinerant este determinat de valoarea estetică, ştiiniţifică, educative şi artistică a

obiectivelor turistice, precum şi de modul de răspândire a lor faṭă de arterele de circulaṭie.

Această formă de turism se poate realiza în mai multe combinaṭii de trasee şi variante, mai

20


scurte sau mai lungi, mai simple sau mai complexe , cu mijloace auto sau combinat cu mersul

pe jos, după preferinţele sau în funcţie de care dispun turiştii.

Cele mai importante obiective turistice din judeţ pot fi vizitate în cadrul: Inelului de

izitare a părţii de nord a judeţului:Tulcea, Isaccea-Macin- Babadag, cu derivaţii la

Frecăţei ,Niculiţei, Jijila, Nalbant; Inelul de vizitare a părţii de sud al judeţului:Babadag-Slava

Cerch cercheza, Ciucurova-Topolog- Casimcea-Beidaud- Babadag, cu derivaţii la Enisala-

Jurilovca-Ceamurila de Jos- Baia.

Aceste trasee au o valoare turistică mare, parcurgerea lor oferind posibilitatea

cunoaşterii unor aspecte inedite ale culturii materiale şi spirituale ale tulcenilor, muzee şi

monumente de artă şi arhitectură, dar şi o serie de monumnte ale naturii de mare frumuseţe şi

interes ştiinţific.

In judeţul Tulcea, turismul itinerant ce se realizează pe uscat are valenţe culturale şi

istorice ,deci, se poate vorbi despre practicarea unui turism cultural. In acest cadru complex se

pot organiza ezcursii pentru toate categoriile de turişti interni şi străini. Parcurgerea lor se

poate efectua în 1-2 zone, în funcţie de activităţile cuprinse în aranjamentele stabilite. Ele vor

avea în vedere vizitarea resurselor turistice menţionate.

Pentru practicarea turismului de circulaţie sunt necesare o serie de măsuri printre care:

modernizarea tuturor traseelor de interes turistic menţionate; îmbunătăţirea căilor de acces la

toate obiectivele turistice, amenajarea pentru vizitare a atracţiilor turistice, dezvoltarea reţelei

de comerţ specific; asigurarea serviciilor de cazare şi servire a mesei în principalele localităţi

de pe traseele turistice, intensificarea acţiunilor cu caracter promoţional.

Delta Dunării, prin caracteristicile sale naturale, prezintă o individualitate aparte în

cadrul celorlalte zone turistice din România. Elementul esenţial de diferenţiere îl constituie

suprafaţa mare a oglinzilor de apa (lacuri,canale etc.) care ocupă în medie 77% din suprafaţa

deltei.

Atractivitatea turistică a Deltei Dunării este datorată uramatoarelor elemente ale

cadrului natural şi antropic: originalitatea şi spectaculozitatea peisajului în care se îmbină

suprafaţele acvatice cu terenurile mlăştinoase şi grindurile marine şi fluviale, plaja mării şi

dunele de nisip cu zonele aride şi exotice; oglinzile de apă îndeosebi braţele Dunării, canalele,

gârlele şi lacurile; vegetaţia deltei-variată, bogată şi specifică; păsările, prin cele 280 de apecii

variate ca origine geografică şi interes stiinţific şi estetic; fauna piscicolă, deosebit de bogată

21


şi variată; plajele de pe litorarul marin deltaic; condiṭiile de climă benefice practicării

turismului de primavară până ȋn toamnă; poteţialul cultural; aşezările cu o ȋnfăţişare şi viaţa

socio-economică specifice deltei. Toate aceste elemente de atracţie turistică generează

motivaṭii diverse pentru toate categoriile de turişti, favorizând dezvoltatrea şi promaovarea

mai multor forme de turism. Între acestea amintim: turismul intinerant, turismul de sejur cu

diverse motivaṭţii, turismul specializat, turismul pentru cura heliomarină, turismul pentru

tineret şi turismul rural.

Sejurul ȋn Delta Dunării îmbracă forme diferite, în funţie de motivaţia vizitării deltei şi

anume: sejur complex mare (plaje)- deltă; sejur ȋn deltă; sejur rustic în localităṭile deltaice (ȋn

sate turistice); sejur pentru pescuit sportive; sejur pentru plaje la mare; sejur în interes ştiinţific

etc.

În perspective, un loc important ȋl vor ocupa vizitele turistice în scopul practicării

sejurului complex delta-mare şi pentru plajă. Litorarul marin deltaic deţine una dintre cele mai

bune plaje ( mărime, stabilitate şi granulaţia nisipului) de pe întregul litoral la Sfântul

Gheorghe ( cca. 3 km în amonte de localitate) şi, parţial, la Sulina. Ridicarile topografice

repetate indica o stabilitate relativă a plajei şi chiar o extindere a acesteia în ultimii ani.

De asemena, aici, apa de mare este curată, iar adâncimea este redusă. Turismul

organizat are la dispoţie baza de cazare turistică din Deltă sau casele particulare omologate,iar

pentru turiştii care vin pe cont propiu sunt necesare noi locuri în popasuri turistice în zonele

cele mai pitoreşti şi, deci ,mai frecventate unde, de regulă, campeaza aceştia.

Turismul balnear are condiţii de dezvoltare prin valorificarea insuşirilor curative ale

nămolui sapropelic din lacul Murighiol, dar şi a plajei marine de la Sfăntu Gheorghe şi Sulina.

Bioclimatul marin excitant-solicitant, cu o însorire ce depăşeşte 12-13 zile/ luna în sezonul

estival, plaja şi apa de mare fac parte din factorii naturali de cură importanţi în terapia

profilactic, dar şi curativ a bolilor reumatismale. Astfel ,băile de aer şi soare, ca şi plaja, se

cuprind în complexul talasoterapeutic de cură marină, indicat în afecţiunile reumatismale şi

ale sistemului nervos periferic. Studiile bioclimatice întreprinse de către IMFBRM-Bucureşti

subliniază vaforabilitatea elementelor climatice pentru climato-terapie. Măsurătorile privind

aeroionizarea natural ape-plaja marină au relevant un nivel moderat de ioni naturali, cu

precadere ioni pozitivi,ceea ce determină un micro climat aeroelectric nemoderat,excitant și

solicitant pentru organism. Studiul hidrogeologic, geochimic, biologic şi microbiologic arată

22


că rezervele de nămol din lacurile Sărătura 1 şi 2 de lângă localitatea Indepandenţa sunt

suficiente şi utilizabile terapeutic în condiţiile unor măsuri restrictive sub aspectul exploatării

şi protecţiei hidrogeologice şi sanitare. Studiul preliminar al nămolului în Gârla Impuţită-

Sulina nu este în măsură să recomande valorificarea imediată, fiind necesară continuarea

cercetărilor.

In concluzie, studiul pleliminar al factorilor naturali de cură din Delta Dunării pune în

evidenţă valenţe terapeutice ce pot fi valorificate prin dezvoltarea turismului de tratament pe

plaje maritime a deltei, mai ales în terapia profilactică.

Turismul de week-end are numerate posibilităţi de dezvoltare în Delta Dunării, atât în

Tulcea pentru vizitarea obiectivelor turistice din oraş, cât şi ȋn delta propriu-zisă. Cazarea este

recomandabil să se facă pentru 1-2 nopţi) în hoteurile din Maliuc, Lebăda, Crişna, Sulina sau

în locurile de popas turistic.

Turismul itinerant, care presupune vizitarea unor locuri pitoreşti din deltă de itinerare

dinainte stabilite, poate fi practicat, cu unele restricţii, pe întreg cuprinsul Deltei Dunării.

Turismul specializat (ştiinţific, cognitiv-educaţional) este favorizat în dezvoltarea sa de

cadrul natural deltaic şi în deosebi de prezentţa rezervaţiilor naturale, floristice, peisagistice şi

a monumentelor naturii. Mai sunt încă de realizat puncte fixe şi mobile de observaţie dotate cu

aparatură necesară pentru specialiştii de hidrologie, geomorfologie, acvafaună, orintologie,

faună specifică, dar şi pentru amatorii dornici să cunoască fauna variată din zona sau

multitudinea speciilor de păsări în peisajele de iarna din zatoane şi de pe litoral. De menţionat

că, vizitarea rezervaţiilor naturale este permisă numai cu aprobarea Academei Române.

Mijloacele de transport recomandabile pentru această forma de turism sunt pontoanele-

dormitor, datorită faptului că, de regulă, pentru studierea unor forme naturale în delta, sunt

necesare minimum 12-17 zile. În aceste condiţii, cazarea se asigură pe aceste pontoane, cu 1-2

nopţi la capetele sejurului îintr-unul din hotelurile din Tulcea.

Turismul profesional (agricol, apicol, piscicol) este format de turism generate de

particularităţile parcării unor activiăţi economice, în esenţă (agricultura, piscicultura,

apicultura), în condiţii deosebite de cele normale. Ea reprezintă interes deosebit pentru

lucrătorii din domeniile respective, atât din ţară cât şi din străinătate.

Se pot realiza programe speciale pentru apicultorii din România şi străini cu baza la

Maliuc- schimburi de experienţă, cursuri de perfecţionare-informare, alte reuniuni ştiintifice.

23


Produsele apicole din Deltă pot fi vândute prin hoteluri iar în perspective se poate realiza

‘’cura de apiterapie’’ sau cosmică pe bază de miere de albine, degustări de produse apicole

etc.

Turismul pentru tineret are multiple posibiliăţi de dezvoltare în Delta Dunării. Peisajul

deltaic constituie o atracţie majoră pentru tinerii din toate ţările ce ne-au vizitat litoralul, aşa

cum reiese din concluziille anchetelor-sondaj întreprinse pe litoral, dar şi alte anchete. Un loc

important în îmbogăţirea ofertei turistice pentru tineret îl reprezintă diversificarea

agrementului nautic şi a altor forme specifice acestui segment pe piaţă.

Turism pentru practicarea sporturilor (pescuitul sportiv, vânătoarea sportivă, sportuti

nautice). Pescuiltul sportiv este o formă de turism atractivă atât pentru turiştii români cât şi

pentru cei străini. Permisul de pescuit sportiv se obţine odata cu autorizaţia-permis, de la cele

2 puncte de intrere în Delta Dunării din municipiul Tulcea. Suprafaţa ocupată de bazinele

naturale unde se organizeaza pescuit sportiv însumeaza peste 10000 ha. Se impune o

diversificare a programelor pentru pescarii sportivi (caravane, tabere, concursuri, pescuit

subscvatic în lacurile adnâci, pescuit la ştiucă, pescuit de copcă etc.). Cazarea poate fi

asigurată în unităţile de cazare existente şi în locurile de popas turistic.

Vânătoarea sportivă reprezintă interes pentru turiştii români şi străini şi se organizează

în conformitate cu prevederile legii privind economia vânatului şi vânătoarea pe fondurile de

vânzătoare: Razim, Caraorman, Crişan, Sulina, Cardon, Mila 23, Ilgani etc., unde se vânează

primavara, tomna şi iarna păsări şi animale sălbatice.

Sporturile nautice se pot organiza pe Dunarea Veche, între Complexul Lebăda şi Mila

23, între zonele Maliuc (către Lacul Furtuna), Crişan popas, pe canalul Sulina în zona Crişan

şi Sulina- ceheză etc. Se pot organiza concursuri populare de bărci cu rame, cu ambarcaţiuni

cu pânze, ştafetă de bărci, concursuri tehnico- aplicaticve cu bărci de agrment, de îndemnare

pentru pesuti, de obiecte plutitoare etc. La nivel naţional şi internaţional se pot organiza, de

asemenea, croaziere pe Dunare şi în Deltă de tipul ‘’Turul prieteniei al îmbarcaţiunilor cu

motor’’, ‘’Turul Păcii’’ ( de la Porţile de Fier la Sulina) sau concursuri numai în Deltă.

Cazarea se asigură la Maliuc, Crişan, Sulina şi Jurilovca. Se pot asigura cantonamente pentru

loturi sportive de canotaj sau înot.

Alte forme de turism. Aranjamentele de tip foto-safar sau cine-safari sunt din ce în ce

mia solicitate şi preferate de turiştii români, mai ales tinerii fiind, în acelaşi timp, foarte

24


solicitate de tinerii din Franţa, Anglia, Belgia, Olanda, ş.a. Transportul turiştilor se poate

efectua cu orice mijloc de transport, iar cazarea în oricare din unităţile din Delta Dunării.

2.2.2 Amenajarea rezervaţiei Biosferei Delta Dunării pentru turism

Declararea Deltei Dunării ca Rezervaṭie a Biosferei impune ca activitatea de turism să

fie redefinită în sensul restructurării formelor de turism, mijloacelor, căilor şi spaţiului de

desfăşurare, ca şi al promovării pe piaţa turistică a ‘’produsului turistic’’ R.B. Delta Dunării.

Este vorba de desfăşurarea unui turism nimai pe pricipii ecologice, ceea ce ar însemna

urmatoarele:

turismul trebuie să devină o activitate organizată, practicată în grup sau individual şi în

condiţiile unei colaborări strânse între tur-operatori, prestatori de servicii, comunicaţiile

locale şi Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării; se impune astfel, elaborarea

unui cadru legislativ coerent pentru desfăşurarea activităţii de turism în rezervaţie;

restructurarea formelor şi a programelor turistice, în sensul promovării unui turism

specializat, puţin poluant; este vorba de turismul de cunoaştere cu valenţe ştiinţifice,

profesionale, dar şi estetice, pentru ornitologi, naturalişti, ecologi, piscicultori, geografi,

studenţi, elevi, tineri şi alte categorii de turişti iubitori de natură; limitarea şi ţinerea sub un

control riguros a turismului pentru pescuit sportiv şi vânătoare sportivă; extinderea

turismului de sejur pentru cura heliomarină pe plaja litoralului deltăi şi al programelor

complexe mare-delta; introducerea unor forme de agrement sportive şi a unor programe de

agrement nautic adecvate suprafeţelor acvatice din deltă şi în corelaţie cu cerinţele de

protejare şi conservare a ecosistemelor- îndeosebi e Dunarea Veche, Crişan- Sulina, bucla

Uzlina etc; concursuri cu bărci cu rame sau îmbarcaţiuni cu pânze, bărci cu rame şi pescuit

sportiv staţionar, concursuri tehnico-aplicativ cu bărci de agrement, caravane nautice,

croaziere şi concursuri internaţionale pe Dunăre şi în Deltă, concursuri sportive pentru

pescari etc; extinderea turismului expediţionar pentru tineri; extinderea excursiilor- de una,

doua zile care ramân în continuare forma specifică de practicare a turismului în Delta şi

cinci-şase zile cu nave şi pontoane-dormitor;

turismul se exclude din zonele strict protejate şi de reconstructive ecologica, dar se poate

practica în restul deltei, în mod diferţiat, şi anume: în zonele tampon, cu precădere

turismul specializat, unde amenajările turistice sunt limitate la decolmatările de canal şi

25


menţinerea lor în stare de funcţionare; în zonele deschise se pot desfăşura toate formele de

turism şi realizează amenajări şi echipări pentru turism şi agrement în condiţiile

restricţiilor ecologice cunoscute; în zonele de litoral, neincluse în rezervaţii ştiinţifice,

ecologice cunoscute; în zonele de litoral, neincluse în rezervaţii ştiinţifice, se permit

amenajări pentru turismul de sejur, agrement specific plajelor;

limitarea trepată a turismului de masă şi stabilirea unor fluxuri turistice în corelaţie cu

capacitatea de suport ecologic a fiecărui ecosistem şi zonă, care sa conducă la evitarea

încărcării excesive a unor trasee sau zone turistice şi a diseminării spaţiilor de cazare în

Deltă; această restricţionare a circulaţiei turistice poate fi privită şi în sens economic:

promovarea unui turism mai scump este benefică şi sub aspect economic, rentabilizează

actualele echipamente turistice, fără a le degrada printr-o utilizare intensivă; limitarea

fluxurilor turistice ar conduce şi la evitarea supraîncărcării cu dotari, care necesită

investiţii costisitoare;

dirijarea fluxurilor turistice în zonele deltaice mai puţin frecventate, îndeosebi la sud de

braţul Sulina, evitând supraîncărcarea traseului Mila 23- Canalul Olguţa- Canalul Sontea-

Canalul Sireasa- Canalul Mila 36;

retehnologizarea navelor de croazieră şi agrement, pentru a corespunde exigenţelor de

protective a ecosistemelor şi elaborarea unor reglementări privind tipurile de nave şi alte

îmbarcaţiuni, utilizate în scopuri de turism şi agrement;

stabilirea şi amenajarea unor puncte şi centre de control şi informare în principalele porţi

de intrare în Delta; Tulcea, Murigiol, Mahmudia, Sulina, Chilia şi Jurilovca, în vederea

realizării unui control eficient al circulaţiei turistice şi al unei informări adecvate;

dotarea echipamentelor turistice actuale din deltă cu instalaţii antipoluante şi realizarea

unei infrastructuri corespunzătoare în localitaţile din deltă.

Predominarea oglinzii de apă în dauna uscatului, natura terenurilor de fundaţie şi

particularităţile mediului şi habitatului deltaic impun o anumită concepţie de amenajare şi

exploatare a deltei şi anume:

programele turistice trebuie să corespundă motivaţiilor principale ale deltei, iar marea

majoritate trebuie organizate numai pe apa, atât şi pe braţe, canale, gârle şi lacuri, cât şi

spre locurile accesibile cu bărci;

26


realizarea unor dotări hoteliere în deltă este nerentabilă datorită costurior mari de investiţii

legate de lucrările conexe şi a sezonalităţii pronunţate;

accentual trebuie pus pe: dotarea cu îmbarcaţiuni de toate tipurile, diferenţiate în raport cu

motivaţiile şi programele oferite, dar adecvate Rezervaţiei; amenajari uşoare de cazare şi

alimentative; amenajarea de platforme supraînalţate pentru campare şi agrement;

amenajarea unor dotări de agrement nautic şi sportive în locurile de concentrare turistică;

amenajarea plajelor de la Sulina, Sf. Gheorghe si Portiţa;

comletarea cu dotări de agrement a actualelor nuclee turistice de pe malul braţul Sf.

Gheorghe, care trebuie să susţină circulaţia turistică din zonele turistice Uzlina- Gorgova,

Puiu- Roşu şi Razim- Dranov;

amenajarea pentru turism (sejur), pescuit sportiv şi agrement nautic a meandrelor tăiate pe

braţul Sf. Gheorghe (îndeosebi bucla Uzlina).

Trismul – îndeosebi turismul rural- este o componentă a vieṭii economice a locuitorilor

din deltă, o sursa de venituri şi de emancipare a comunităţilor locale. Dezvoltarea turismului

rural se poate dezvolta prin:

oraganizarea unor asociaţii săteşti de coordonare a activităţii de turism ( atribuţii,

organizare, informare, promovare, aprovizionare, derularea programelor, amenajarea şi

dezvoltarea, omologarea pensiunilor etc);

organizarea, declararea şi amenajarea pentru promovare a unor localităţi rurale ca’’sate

turistice’’;

clasificarea şi omologarea pentru turism a pensiunilor ( locuinţelor ) în satele deltaice

amenajarea şi ridicarea confortului pensiunilor pentru a primi turişti;

organizarea unor programe cultural specific, atractive pentru turişti;

dezvoltarea şi diversificarea unor sectoare de servicii adiacente (alimentative, transport,

agrement, prestări, artizanat etc), care să absoarbă forţa de muncă din aceste localităţi;

dezvoltarea unei infrastructuri adecvate;

formarea şi pregătirea forţei de muncă pentru turism şi pentru alte servicii din rândul

populaţiei;

promovarea pe piaţa turitică, la început, prin tour-operatori consacră şi. desigur că,

retructurarea şi perfectionarea mijloacelor formelor de promovare la publicitate a

Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării pe piaţa turistică, precum şi informarea şi educarea

27


turiaşilor şi a locuitoilor în spiritual protejării mediului deltaic (inclusiv prin elaborarea

unui cod cu norme de conduit – Cartea Verde- a R.B. Delata Dunării), sunt alte

component ale reorientării activităţii de turism în cea mai originală şi, încă, netransformată

deltă a Europei.

2.3 Principalele arii turistice protejate şi acceptate în

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării

2.3.1 Cadrul legislativ, structura şi organizarea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 alin. (4) din

Ordonată de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultură, aprobată cu

modificări şi completări prin Legea nr. 317/2009,

Guvernul României adopta prezenta hotărâre:

CAPITOLUL I - Dispoziţii generale

Art. 1. -

(1) Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, denumită în continuare Agenţie, este

instituţie publică de interes naţional, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu

personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, care funcţionează în subordinea

Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

(2) Sediul Agenţiei este în municipiul Bucureşti, bd. Carol I nr. 24, sectorul 3, şi este asigurat

de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Art. 2. -

(1) Pentru realizarea obiectivelor din domeniul sau de activitate, Agenţia exercită următoarele

funcţii:

a) de elaborare şi implementare a strategiei naţionale şi a reglementărilor privind:

conservarea şi managementul resurselor acvatice vii existenţe în habitatele piscicole naturale,

acvacultură, procesarea şi organizarea pieţei produselor pescăreşti, structurile de pescuit şi

acvacultură;

b) de implementare a politicii comune în domeniul pescuitului;

28


c) de administrare a resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale, cu excepţia celor

din Rezervaţia Biosferei "Deltă Dunării", care sunt administrate de Administraţia Rezervaţiei

Biosferei "Deltă Dunării";

d) de control şi inspecţie;

e) de privatizare a societăţilor comerciale cu profil piscicol şi a amenajărilor piscicole pe care

le are în portofoliu;

f) de concesionare a terenurilor pe care sunt amplasate amenajări piscicole, cu excepţia celor

de pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei "Deltă Dunării", precum şi a altor terenuri aferente

acestora din domeniul public al statului, în condiţiile legii;

g) de vânzare a terenurilor proprietate privată a statului pe care sunt construite amenajări

piscicole, inclusiv a instalaţiilor speciale amplasate pe uscat;

h) de reprezentare, pe plan intern şi extern, în domeniul sau de activitate şi în limitele

stabilite prin actele normative în vigoare;

i) de realizare a măsurilor din domeniul specific.

(2) În perimetrul Rezervaţiei Biosferei "Deltă Dunării", accesul la resursele acvatice vii în

vederea practicării pescuitului comercial, familial, recreativ/sportiv şi ştiinţific se

reglementează pe bază normelor aprobate prin ordin comun al ministrului agriculturii şi

dezvoltării rurale şi al ministrului mediului şi pădurilor, la propunerea Administraţiei

Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării".

CAPITOLUL II - Organizarea Agenţiei

Art. 3. -

(1) Structură organizatorică a Agenţiei este prevăzută în anexa nr. 1.

(2) Prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, în cadrul structurii

organizatorice se pot organiza servicii, birouri, compartimente, conform legii.

(3) Atribuţiile şi sarcinile direcţiilor, serviciilor, birourilor şi compartimentelor se stabilesc

prin regulamentul de organizare şi funcţionare al Agenţiei, aprobat prin ordin al ministrului

agriculturii şi dezvoltării rurale în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezenţei

hotărâri.

(4) Personalul Agenţiei este format din personalul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi

Acvacultură organizate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.194/2008 privind organizarea,

29


structură şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, cu modificările şi

completările ulterioare, care se consideră transferat în interes de serviciu.

Art. 4. -

(1) Agenţia este condusă de un preşedinte-director general, numit prin ordin al ministrului

agriculturii şi dezvoltării rurale, în condiţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor

publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Preşedintele Agenţiei are calitatea de ordonator terţiar de credite.

(3) Preşedintele conduce activitatea Agenţiei şi o reprezintă în raporturile cu celelalte

organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, cu alte persoane juridice şi

fizice, precum şi în justiţie.

(4) În exercitarea atribuţiilor sale, preşedintele emite decizii.

(5) Preşedintele Agenţiei este înlocuit de directorul Direcţiei maritime şi inspecţii în situaţia

în care nu îşi poate îndeplini temporar atribuţiile.

Art. 5. -

(1) Numărul maxim de posturi al Agenţiei este de 155, cu încadrarea în numărul maxim de

posturi aprobat şi în prevederile bugetare aprobate Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării

Rurale.

(2) Personalul din cadrul Agenţiei este format din funcţionari publici şi personal contractual.

(3) Salarizarea personalului din cadrul Agenţiei se face potrivit legii.

Art. 6. - Agenţia îşi exercită atribuţiile în teritoriu prin structuri regionale fără personalitate

juridică.

CAPITOLUL III - Atribuţiile Agenţiei

Art. 7. - În exercitarea funcţiilor prevăzute la art. 2, Agenţia are următoarele atribuţii:

A. În domeniul elaborării strategiei, politicilor şi a proiectelor de acte normative:

a) elaborează strategia naţională a sectorului pescăresc;

b) elaborează proiecte de acte normative în conformitate cu politică comună în domeniul

pescuitului şi cu strategia naţională a sectorului pescăresc;

c) elaborează proiecte de convenţii şi acorduri internaţionale în domeniul sau de activitate;

d) elaborează reglementările privind accesul la resursele acvatice vii, în vederea practicării

pescuitului comercial;

e) elaborează reglementările privind pescuitul recreativ/sportiv;

30


f) elaborează norme privind caracteristicile tehnice şi condiţiile de folosire a uneltelor de

pescuit, cât şi metodele de pescuit comercial în habitatele piscicole naturale;

g) elaborează norme de protecţie şi regenerare a resurselor acvatice vii privind: stabilirea

anuală a capturii totale admisibile (TAC), a cotelor de pescuit şi a efortului de pescuit,

stabilirea perioadelor de prohibiţie, a zonelor de refacere biologică/zonelor de protecţie pentru

resursele acvatice vii, a speciilor, precum şi a măsurilor preventive;

h) elaborează reglementări specifice privind exercitarea pescuitului speciilor protejate;

i) elaborează norme privind dimensiunile minime individuale pe specii care pot fi capturate

din habitatele piscicole naturale, pe bază studiilor elaborate de instituţiile de cercetare

ştiinţifică de profil;

j) elaborează norme de adaptare a flotei de pescuit la starea resurselor acvatice vii, inclusiv

Planul de adaptare a flotei şi Planul de ajustare a efortului de pescuit;

k) elaborează norme privind nominalizarea porturilor/punctelor de debarcare şi a centrelor

de prima vânzare a produselor din pescuit;

l) elaborează reglementări privind criteriile de recunoaştere a organizaţiilor de producători

din sectorul pescăresc;

m) elaborează reglementări privind debarcarea şi prima vânzare a produselor pescăreşti

obţinute din pescuit.

B. În domeniul administrării resurselor acvatice vii:

a) stabileşte măsuri de administrare a pescuitului, astfel încât să se obţină o mai bună

raţionalizare a efortului de pescuit;

b) finanţează programele pentru popularea de susţinere şi de cercetare-dezvoltare în

domeniul exploatării resurselor acvatice vii şi acvaculturii, în limită fondurilor disponibile;

c) elaborează proceduri privind practicarea pescuitului;

d) organizează şi actualizează Fişierul navelor şi ambarcaţiunilor de pescuit;

e) stabileşte modul de marcare a navelor/ambarcaţiunilor de pescuit, inclusiv a celor

auxiliare;

f) autorizează construirea, modernizarea şi reconversia navelor/ambarcaţiunilor de pescuit

care urmează să arboreze pavilion român;

g) propune nominalizarea porturilor/punctelor de debarcare a produselor pescăreşti pe

teritoriul naţional unde descărcă navele/ambarcaţiunile de pescuit;

31


h) propune autorizarea locurilor în care se realizează prima vânzare a produselor obţinute

din pescuit, cu respectarea legislaţiei comunitare;

i) eliberează permise/licenţe/autorizaţii, după caz, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei

naţionale şi comunitare.

C. În domeniul acvaculturii:

a) stabileşte măsuri pentru valorificarea superioară a potenţialului genetic, prin introducerea

în acvacultură a unor specii valoroase;

b) stabileşte măsuri pentru creşterea calităţii produselor din acvacultură;

c) adopta măsuri pentru asigurarea producţiei din acvacultură pentru cazuri de forţă majoră;

d) stabileşte măsuri pentru asigurarea sănătăţii şi bunăstării animale;

e) stabileşte măsuri de adaptare a producţiei la cerinţele pieţei;

f) stabileşte măsuri privind introducerea bunelor practici în acvacultură;

g) încurajează aplicarea tehnologiilor de reproducere şi creştere pentru specii cu valoare

economică ridicată şi promovarea produselor pescăreşti organice;

h) organizează şi actualizează Registrul unităţilor de producţie din acvacultură şi emite

licenţele de acvacultură;

i) stabileşte şi alte acţiuni pe care necesităţile de dezvoltare a acvaculturii le impun, potrivit

legii;

j) stabileşte criteriile de introducere de noi specii în România.

D. În domeniul procesării şi pieţei produselor pescăreşti:

a) stabileşte măsuri de sprijin al organizaţiilor de producători şi al altor forme asociative;

b) asigură respectarea criteriilor de recunoaştere şi de retragere a recunoaşterii organizaţiilor

de producători din sectorul pescăresc, prevăzute de legislaţia comunitară;

c) recunoaşte organizaţiile de producători;

d) organizează şi actualizează Registrul centrelor de prima vânzare, Registrul

porturilor/punctelor de debarcare autorizate şi nominalizate de autoritatea publică centrală

care răspunde de pescuit şi acvacultură;

e) solicita elaborarea de studii de piaţă;

f) organizează şi actualizează Registrul unităţilor de procesare;

g) emite licenţe de fabricaţie unităţilor de procesare;

h) propune măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii şi promovarea produselor pescăreşti.

32


E. În domeniul activităţii de control şi inspecţie piscicola:

a) organizează şi desfăşoară activităţi permanente de control şi inspecţie piscicola privind

respectarea legislaţiei în domeniu;

b) verifică modul de executare a atribuţiilor de pază şi protecţie a resurselor acvatice vii de

către beneficiarii dreptului de pescuit;

c) verifică respectarea condiţiilor impuse prin licenţe/autorizaţii/permise de pescuit;

d) elaborează planurile anuale şi lunare ale activităţii de inspecţie şi control;

e) verifică veridicitatea datelor înscrise în documentele pentru circulaţia peştelui;

f) constată infracţiuni şi contravenţii şi aplică sancţiuni pentru nerespectarea prevederilor

legale în vigoare, dispune ridicarea în vederea confiscării a bunurilor rezultate din săvârşirea

infracţiunilor şi contravenţiilor;

g) monitorizeaza aplicarea sancţiunilor prevăzute în procesele-verbale de constatare şi

sancţionare a contravenţiilor şi a măsurilor dispuse prin notele de control, conform legislaţiei

în domeniu;

h) stabileşte sistemele de control şi de inspecţie ale activităţilor de pescuit;

i) reţine/suspendă/anulează, după caz, în bază constatărilor şi propunerilor personalului cu

drept de inspecţie şi control, permisul/licenţă/autorizaţia, potrivit prevederilor legii;

j) asigură funcţionarea sistemului de monitorizare prin satelit a navelor de pescuit la Marea

Neagră, conform reglementărilor comunitare;

k) verifică modul de organizare şi desfăşurare a pescuitului;

l) verifică respectarea condiţiilor care stau la bază eliberării

permiselor/licenţelor/autorizaţiilor privind pescuitul şi acvacultură.

F. În domeniul privatizării:

a) privatizează societăţile comerciale cu profil piscicol şi amenajările piscicole pe care le

are în portofoliu, în condiţiile legii;

b) concesioneaza terenurile, cu excepţia celor de pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei "Deltă

Dunării", pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum şi alte terenuri aferente

acestora din domeniul public al statului, în condiţiile legii;

c) încheie contracte în vederea exploatării terenurilor, cu excepţia celor de pe teritoriul

Rezervaţiei Biosferei "Deltă Dunării", pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum şi

a altor terenuri aferente acestora din domeniul privat al statului, în condiţiile legii;

33


d) încheie contracte de vânzare a terenurilor proprietate privată a statului, pe care sunt

construite amenajări piscicole, în condiţiile legii;

e) elaborează caiete de sarcini în vederea privatizării şi/sau a concesionarii;

f) urmăreşte îndeplinirea obligaţiilor stabilite prin contractele de privatizare şi/sau de

concesionare;

g) îndeplineşte şi alte atribuţii care decurg din funcţia de privatizare şi/sau de concesionare,

în conformitate cu prevederile legale;

h) propune constituirea comisiei de privatizare, concesionare.

G. În domeniul cercetării ştiinţifice:

a) colaborează cu instituţiile de cercetare de profil pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite

prin strategii;

b) solicita studii pentru cunoaşterea biologiei, etologiei şi diversităţii structurii,

functionabilitatii şi productivităţii ecosistemelor acvatice şi a interacţiunilor specifice;

c) solicita studii pentru evaluarea impactului produs asupra ecosistemelor acvatice marine şi

a apelor continentale de către activităţile de pescuit şi acvacultură şi de alte activităţi

antropice;

d) solicita studii pentru dezvoltarea şi diversificarea acvaculturii;

e) eliberează autorizaţia specială de pescuit în scop ştiinţific.

H. În domeniul relaţiilor interinstituţionale:

a) încheie protocoale cu instituţiile publice implicate în activitatea de control şi inspecţie

privind sectorul pescăresc;

b) încheie acorduri/protocoale cu instituţii şi organizaţii în sectorul pescăresc, în condiţiile

legii;

c) colaborează cu Autoritatea de management pentru Programul operaţional pentru pescuit,

cu Autoritatea de management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, precum şi cu

alte instituţii implicate în derularea fondurilor externe nerambursabile;

d) organizează manifestări şi întâlniri internaţionale şi participă la cele organizate de entităţi

şi organizaţii internaţionale specializate în domeniul pescuitului şi acvaculturii;

e) colaborează cu organele de specialitate din ministere, cu autorităţile administraţiei

publice locale şi cu organismele internaţionale implicate în activitatea de pescuit şi

acvacultură.

34


I. În domeniul fondurilor nerambursabile alocate de Comunitatea Europeană şi al

fondurilor alocate de la bugetul de stat aferente Programului de colectare şi gestionare a

datelor necesare desfăşurării politicii comune în domeniul pescuitului şi Programului de

control, inspecţie şi supraveghere în domeniul pescuitului:

a) utilizează şi gestionează fonduri nerambursabile alocate de la Comunitatea Europeană şi

fonduri alocate de la bugetul de stat aferente Programului de colectare şi gestionare a datelor

necesare desfăşurării politicii comune în domeniul pescuitului şi Programului de control,

inspecţie şi supraveghere în domeniul pescuitului;

b) elaborează Programul de colectare şi gestionare a datelor necesare desfăşurării politicii

comune în domeniul pescuitului, îl supune spre aprobare Comisiei Europene şi asigură

implementarea acestuia;

c) elaborează Programul de control, inspecţie şi supraveghere în domeniul pescuitului, îl

supune spre aprobare Comisiei Europene şi asigură implementarea acestuia.

J. În alte domenii:

a) organizează şi întreţine bază de date din domeniul pescuitului şi acvaculturii şi asigură

transmiterea datelor în sistemul informatic comunitar;

b) organizează activităţi de instruire a personalului propriu;

c) încheie contracte şi finanţează realizarea de buletine informative, ghiduri, broşuri, afişe,

postere, bannere pentru diseminarea informaţiilor referitoare la sectorul pescăresc;

d) participă la elaborarea planului comun de acţiune în vederea prevenirii efectelor stărilor

de calamităţi naturale şi urmăreşte realizarea măsurilor şi acţiunilor prevăzute, în colaborare

cu ceilalţi factori decizionali de la nivel local şi central;

e) întocmeşte anual raportul de activitate şi îl supune spre aprobare ministrului agriculturii

şi dezvoltării rurale;

f) îndeplineşte şi alte atribuţii specifice, în condiţiile legii.

Art. 8. -

(1) Atribuţiile de control şi inspecţie piscicola se exercită de către personalul propriu cu drept

de inspecţie şi control al Agenţiei, nominalizat prin decizie a preşedintelui Agenţiei.

(2) Procedura de control şi procedura de inspecţie se stabilesc prin decizie a preşedintelui

Agenţiei.

35


Art. 9. - În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, personalul cu drept de inspecţie şi control

verifică documentele care stau la bază activităţii persoanei controlate şi, după caz:

a) propune măsuri administrative;

b) constată infracţiuni prevăzute de legislaţia specifică sectorului pescăresc;

c) constată contravenţiile şi aplică sancţiunile contravenţionale prevăzute de lege.

Art. 10. -

(1) Personalul cu drept de inspecţie şi control, în bază neregulilor constatate, reţine şi

suspendă permisul, licenţă sau autorizaţia, potrivit prevederilor legale.

(2) Personalul cu drept de inspecţie şi control, în bază neregulilor constatate, propune

retragerea permisului, licenţei sau autorizaţiei, potrivit prevederilor legale.

Art. 11. –

(1) Personalul cu drept de inspecţie şi control se legitimează cu legitimaţia al cărei model este

prevăzut în anexa nr. 2.

(2) Documentele întocmite de personalul cu drept de inspecţie şi control vor fi semnate şi

stampilate cu ştampilă al cărei model este prevăzut în anexa nr. 2.

(3) Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei la normele de pescuit şi de

protecţie a resurselor acvatice vii şi înştiinţarea de plată se întocmesc conform modelului

prevăzut în anexa nr. 3.

CAPITOLUL IV - Echipamente şi mijloace de control

Art. 12. -

(1) Dotarea Agenţiei cu mijloace de transport pe apa şi pe uscat este stabilită conform anexei

nr. 4.

(2) Navele şi ambarcaţiunile destinate inspecţiei şi controlului se identifică prin arborarea

fanionului specific pe catargul principal şi/sau prin siglă existenţa pe bordul acestora, după

caz.

(3) Modelele fanionului şi siglei navelor şi ambarcaţiunilor destinate inspecţiei şi

controlului se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.

Art. 13. -

(1) În executarea atribuţiilor, personalul cu drept de inspecţie şi control al Agenţiei este

obligat să poarte uniformă şi echipament.

36


(2) Tipul, numărul şi durată de serviciu a uniformelor şi echipamentelor se aprobă prin ordin

al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, la propunerea conducerii Agenţiei.

(3) Uniformele şi echipamentele sunt asigurate de către Agenţie, în conformitate cu

dispoziţiile legale în vigoare.

Art. 14. - Este interzisă folosirea mijloacelor de transport destinate controlului şi inspecţiei

piscicole pentru alte scopuri decât pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute de legislaţia în

vigoare.

Art. 15. - Pe navele/ambarcaţiunile destinate controlului şi inspecţiei piscicole se ţine un

jurnal de bord, în care se înscriu toate deplasările efectuate, conform anexei nr.2

CAPITOLUL V - Dispoziţii finale

Art. 16. - Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Agenţiei se asigură din

prevederile bugetare aprobate Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Art. 17. - Agenţia realizează investiţii prin Programul operaţional pentru pescuit, pentru

infrastructura aferentă centrelor de prima vânzare, porturilor/punctelor/adăposturilor

pescăreşti şi punctelor de debarcare, precum şi prin alocări bugetare.

Art. 18. - Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezenţa hotărâre.

Art. 19. - Pe data intrării în vigoare a prezenţei hotărâri se abroga Hotărârea Guvernului nr.

1.194/2008 privind organizarea, structură şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi

Acvacultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 6 octombrie

2008, cu modificările şi completările ulterioare.

2.3.2 Caracterizarea zonelor cu regim de protecţie integrală, de tampon şi economice în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.

Teritoriul rezervaţiei este delimitat în trei categorii de zone: zone cu regim de protecţie

integrală, zone tampon şi zone economice.

Zonele cu regim de protecţie integrală sînt protejate, în mod obligatoriu, de zone tampon.

1. Zone de regim de protecţie integral

Roşcă Buhaiova (9.625 ha)

a) Delimitare Zonă Roşcă-Buhaiova este situată în nordul depresiunii Matiţă-Merhei şi este

constituită dintr-un complex de lacuri, girle, japse, delimitat la nord de braţul Cernovca între

confluenţa cu canalul ocolitor al amenajării piscicole Chilia şi confluenţa cu canalul

37


Sulimanca; la est, de canalul Sulimanca între braţul Cernovca şi intrarea în lacul Merhei; la

sud, de limită nordică a lacurilor Merhei şi Merheiul Mic, canalul Roşcă, canalul de legătură

cu Lacul Dracului, limită nordică a lacurilor Dracului şi Babină; la vest, de canalul

Radacinoasele, canalul ocolitor al amenajării piscicole Chilia pînă la confluenţa cu braţul

Cernovca.

b) Caracterizare ecologică :Zona Roşcă-Buhaiova figurează pe lista rezervaţiilor naturale din

România încă din anul 1970, iar începînd din anul 1979 a fost declarată rezervaţie a biosferei

(împreună cu Pădurea Letea). Include o mare diversitate de biotopi reprezentativi pentru deltă

fluviala (plauri plutitori şi fixaţi, mlaştini stuficole, lacuri, grinduri fluviale, marginea vestică a

grindului marin Letea, marginea estică a grindului continental Chilia, girle naturale, terenuri

inundabile, zăloage de sălcii etc.). Nucleul acestei zone de regim de protecţie integrală îl

constituie lacurile Roşcă şi Buhaiova. În mod corespunator, şi faună acestei zone potejate

prezintă o remarcabilă diversitate reprezentată de mamifere: vidră, nurcă, hermelină, bizam,

cîine enot, vulpe, mistreţ etc., de faună ornitologică: prezenţa celei mai mari colonii de pelican

comun (Pelecanus onocrotalus) din Europa, a coloniilor mixte de ardeidae, aproape

majoritatea speciilor de anatidae şi paseriforme caracteristice deltei, precum şi a faunei de

nevertebrate.

Aceeaşi bogată diversitate este prezenţa şi sub asoectul lumii vegetale, în ciudă

aparenţei de monotonie conferită de specia dominantă: stuful. Bazinele acvatice stagnante sînt

invadate de specii de nufăr (alb şi galben), piciorul cocoşului, Hydrocharis, Limnanthemum,

Trapă natans, Stratiotes raloides. În apele sărace în nitraţi, din unele japse sau ochiuri de apa

dintre plauri, apăr plantele carnivore Utricularia şi Aldrovanda. Floră submersă este alcătuită

din majoritatea speciilor cunoscute şi din alte ape continentale. În stufarisurile compacte se

concentrează aproape toată floră europeană de plante amfibii, reprezentative fiind, printre

altele: Dyroperis thelipteris, Solanum dulcamara, Euphorbia palustris, specii de Carex

Denanthe etc., dar şi specii rare că: Acorus calanus sau Calla palustris.

Pădurea Letea (2.825 ha)

a) Delimitare Zonă de regim de protecţie integrală Letea este aşezată pe grindul cu acelaşi

nume, unul dintre cele mai vechi grinduri ale deltei, fiind delimitată la nord de limită sudică a

lacului Nebunu, la est, de drumul comunal Periprava C.A. Rosetti, până la circa 1,5 km nord

de localitatea C.A. Rosetti, la sud, de la drumul comunal Periprava a C.A. Rosetti, pe o linie

38


dreaptă nord-est a sud-vest, pe distanţă de circa 2 km şi apoi spre vest, pe o distanţă de circa 2

km pînă la limită sudică a Hasmacului Ivancea, la vest, de limită vestică a formaţiunilor

forestiere ale grindurilor Letea.

b)Caracterizare ecologică Zonă forestieră naturală Letea a fost pusă sub ocrotire încă din anul

1930, devenind rezervaţie naturală în anul 1938. Ocupă un relief puţin înalt faţă de restul

deltei, cu dune fluvio-marine, paralele cu Litoralul, care găzduiesc pădurea cu acelaşi nume ce

reprezintă un tip particular de vegetaţie. Pădurea care se dezvoltă în spaţiul interdunelor sub

formă unor fişîi late de 10-250 m (hasmacuri) despărţite de spinările dunelor este alcătuită, în

principal, din: stejarul de luncă (Quercus robur), stejarul brumăriu (Q. pedunculiflora), plopul

alb (Populus albă), plopul negru (P. nigra), frasinul de luncă (Fracsinus angustifolia), frasinul

de baltă (F. pallisae), părul (Pirus piraster), teiul alb (Tilia tomentosa), ulmul (Ulmus foliacea)

şi foarte rar arinul negru (Alnus glutinosa), completată de un subarboret bogat (Crataegus

monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus europaea, Cornus maş, C. sanguineae, Rhamnus

frangula, R. cathartica, Viburnum opulus, Berberis vulgaris) şi altele. O caracterisatica a zonei

o constituie abundenţă plantelor, căţărătoare (Periploca graeca, Vitis silvestris, Humulus

lupulus, Clematis vitalba) care conferă pădurii un aspect subtropical. Pădurea se extinde în

mod natural prin speciile de avangardă Prunus spicoşa (porumbar), Tamarix ramossima

(cătină osie) şi Hippophae ramnoides (cătină albă) care în unele porţiuni, către Litoral, se

dezvoltă luxuriant, alcătuind adevărate baraje impenetrabile. În covorul vegetal se întîlnesc, de

asemenea, şi alte specii rare: Convolvulus persicus (volbură de nisip), Ephedra distachya şi

Merendera sobolifera (brînduşă de nisip).

Fauna este reprezentată de Haliaetus albicilla (codalbul), Circaetus galicus, Milvus

migrans, Bubo bubo, de cîteva răriţaţi herpatologice: Eremuias argută, Viperă ursini renardi,

precum şi de circa 1.600 specii de entomofaună identificate pînă în prezent.

Lacul Raducu (2.500 ha)

a) Delimitare Zonă cu regim de protecţie integrală Lacul Raducu este situată în partea centrală

a deltei maritime şi în sudul formaţiunilor de grinduri Letea, fiind delimitată, la sud, de

Dunărea Veche, de la Canalul Magearu pinal al grindul Hudac, la vest, de grindul Hudac pînă

la întîlnirea cu grindul Raducu şi, în continuare, pînă la gîrlă fără nume, la nord, de gârlă

temporară dintre grindul Raducului şi grindul Părului,;a nord-est, de grindul Părului pînă la

canalul Magearu, iar la est, de canalul Magearu, de la grindul Părului pînă la Dunărea Veche.

39


b)Caracterizare ecologică Zona cuprinde lacuri cu apa dulce alimentate din ultimul braţ ,

situate într-o zonă tipică de dezvltare a grindurilor fluvio-marine dintre Chilia şi Sulină.

Bazinele acvatice sînt anturate de grinduri marine cu soluri sărace, mobile ssau slab fixate cu

Elymus sabulosus, Carex ligerica şi Agropyrum elongatum, pajişti stepice cu Salix repens şi

Euphorbia secueriana, sau arii de depresionare cu apa temporară caracterizată de tufe cu

Juncus gerardii. Ghiolurile Raducu su Raduculet găzduiesc o ihtiofaună specifică zonei, bine

reprezentată şi protejată prin izolarea bazinelor respective.

Lacul Nebunu (115 ha)

a) Delimitare Zonă: este situată în complexul lacustru Şontea-Furtună, cuprinzînd lacul

Nebunu şi zonă adiacentă, delimitată de gîrlă Şontea la sud şi de limitele lacului Nebunu, la

vest, nord şi est.

b)Caracterizare ecologică: Lacul Nebunu şi împrejurimile sale constituie o zonă lacustra de

mică întindere, caracteristică deltei fluviale ce găzduieşte biocenoze specifice, adaptate la

amplitudini mari ale undei de viitură. Sînt asigurate în această zonă condiţii bune de cuibărit

pentru anatidae şi pentru hrană limicolelor, în lunile de vară. Datorită izolării sale, lacul

asigură condiţii optime de reproducere şi creştere pentru ihtiofaună specifică lacurilor de

întindere redusă şi adîncime mică.

Vătafu-Lunguleţ (1.625 ha)

a) Delimitare Zonă: este situată în complexul lacustru Roşu-Puiu cuprinzînd bazine acvatice

naturale, lacurile Porcu, Porculeţ etc. Este delimitată, la nord, de canalul Vătafu-Împuţită, la

est şi sud-est, de prelungirea grindului Puiu iar la vest, de japsă Vătafu, de la canalul Vătafu-

Împuţită la lacul Lumina.

b)Caracterizare ecologică: Zona a fost selecţionată pe considerentul că această cuprinde

forme diverse de relief: grinduri, japse, depresiuni, formaţiuni de plauri plutitori şi fixaţi,

pajişti halofile şi este caracterizată, în principal, prin existenţa biocenozelor adaptate la

condiţiile de viaţă eurihaline. Complexul de lacuri şi grinduri fluvio-marine reprezintă, de

asemenea, prin formaţiunile de plauri, floră şi faună specifice acestor biotopi preponderent

stuficoli, un important loc de cuibărit pentru stircul pitic şi cormoranul mic în colonii mixte de

ardeidae, precum şi pentru conservarea pajiştilor halofile.

40


Pădurea Caraorman (2.250 ha)

a) Delimitare Zonă forestieră Caraorman ocupă partea centrală a grindului cu acelaşi nume,

grind de origine marină, fiind delimitată la est de grindul Hruşcă, la sud, de o limită situată a

circa 1 km distanţă de lacul Erenciuc, la vest, de limită estică a dunelor mobile de nisip, limită

situată la distanţă de circa 750 m de linia de înaltă tensiune, la nord, de canalul Litcov.

b)Caracterizare ecologică: Zonă cu regim de protecţie integrală Caraorman cuprinde cele mai

dezvoltate şi reprezentative dune denudate din deltă şi pădurea Caraorman dezvoltată,

îndeosebi în partea sudică a grindului. Nucleul valoros, în suprafaţa de circa 700 ha cuprinde,

alături de un variat arboret de luncă format din plop, frasin şi stejar, subarboret de zălog,

Salix, Tamarix etc. Extremitatea sudică a pădurii păstrează exemplare monumentale de stejari,

cu diametre între 4,20 a 4,70m.

Ca şi în pădurea Letea, asociaţiile vegetale găzduiesc animale nevertebrate, îndeosebi

insecte şi vertebrate-mamifere. Că avifaună, pădurea găzduieşte îndeosebi vulturul codalb

(Haliacetus albicilia) şi corbul (Corvus corax).

Sărături Murighiol (87 ha)

a) Delimitare Zonă Sărături este situată între localităţile Murighiol şi Plopu, fiind delimitată la

est de localitatea Murighiol, la sud, de şoseaua Plopu-Murighiol şi la vest şi nord, de dealurile

Murghiolului.

b)Caracterizare ecologică: Lacul Sărături Murighiol este situat în terasă Dunării, are o

lungime de circa 2 km şi o lăţime maximă de 500 m. Apele lacului sînt puternic salinizate de

tip cloruro-sulfatic, caracterizate prin marea bogăţie de zoo- şi fitoplancton.

Complexul salmastru găzduieşte colonii de sternide unde cuibăreşte abundent piciorongul

(Himantopus himantopus), ciocintorsul (Recurvirostra avosetta), podiceps nigricolis, rată

(Netta rufina) şi unde mai cuibăreşte încă Charadrius alexandrinus. În timpul iernii, îngheţul

tardiv al luciului de apa (datorat caracterului salmastru) determină o mare concentrare a

limicolelor care găsesc aici adăpost şi hrană abundenţă.

Arinişul Erenciuc (50 ha)

a) Delimitare Zonă Erenciuc cuprinde arinişul situat de o parte şi de altă a canalului de acces

în lacul Erenciuc, fiind delimitată la sud, de braţul Sfintu Gheorghe, la nord, de lacul

Erenciuc, limitele estică şi vestică fiind limitele suprafeţei forestiere.

41


b) Caracterizare ecologică Această zonă este singură zonă forestieră din deltă în care arinul

negru (Alnus glutinosa) se dezvoltă compact. În ariniş cuibăreşte vulturul codalb (Haliaetus

alibicilla) care găseşte condiţii optime de adăpost.

Insul Popină (98 ha)

a) Delimitare Insulă Popină este situată în nordul lacului Razim, în apropierea amenajărilor

piscicole Iazurile şi Sarinasuf şi a localităţii Iazurile.

b) Caracterizare ecologică Insulă Popină reprezintă un rest de grind continental stîncos care

constituie un loc important de popas al păsărilor migratoare şi de cuibărit pentru călifarul alb

(Tadorna tadorna). Primăvară, în această zonă cu vegetaţie săracă şi pitică se pot întîlni păsări

de mlaştină (codobaturi venite din Congo), păsări de pădure: privighetoarea roşcată (Luscinia

megarhynchos), presura cap negru (Emberiza melanocephala), ciocirlia de Bărăgan

(Melanocorhypha colandro) etc.

Izvoarele termale care pichetează bordul nordic al insulei (încă nestudiate) conferă

insulei un plus de interes ştiinţific. Faună de nevertebrate (de asemenea, insuficient studiată)

cuprinde răriţaţi că păianjenul veninos a vaduva neagra” (Lactrodextra) şi miriapodul gigant

(Scolopendra cingulata).

Sacalin Zătoane (21.410 ha)

a) Delimitare Zonă: Sacalin-Zătoane cuprinde complexul de lacuri, girle şi grinduri, fiind

situată în partea de sud a insulei Dranov, în suprafaţa totală de circa 19.340 hă, şi zonă de

melea cuprinsă între insulele Sacalinul Mare, Sacalinul Mic şi limită continentală a Deltei

Dunării, în suprafaţa de circa 2.070 h. Zona este delimitată la nord-est de braţul Sfintu

Gheorghe, de la km 5 pînă la insulele Sacalin, ocolind prin est şi sud insulele Sacalin, pînă la

extremitatea lor sud-vestică, la sud-vest, de o linie convenţională între extremitatea sud-

vestică a insulelor Sacalin pînă la zonă Mocirlă şi în continuare de tarimul marin , pînă la

cherahanaua Perişor, la vest de canalul Perişor, de la cherhanaua Perişor pînă la confluenţa cu

canalul Tărîţa. Limită nord-vestică este reprezentată de canalul Tărîţa, pînă la confluenţa cu

canalul Crasnicol, de canalul Crasnicol pînă la confluenţa cu canalul Palade, de canalul Palade

pînă la confluenţa cu canalul Buhaz, de canalul Buhaz pînă la confluenţa cu canalul Buhaz-

Zăton şi de canalul Buhaz-Zăton pînă la confluenţa cu braţul Sfintu Gheorghe, ocolind pe la

est platformă cherhanalei.

42


b) Caracterizare ecologică Situată în estul depresiunii Dranov, zonă Sacalin-Zătoane este una

dintre cele mai vechi părţi ale deltei fluvio-marine, caracterizată printr-o succesiune de

grinduri marine tinere, nisipoase, aproximativ paralele cu litoralul, alternînd cu lacuri puţin

adînci sau izolate şi de o interpatrundere a apelor marine (pe girle cu deschidere directă în

mare) cu cele fluviale (prin canale şi girle). Cele două lacuri principale, Zatonul Mic şi

Zatonul Mare, din cauza abraziunii marine îşi lărgesc continuu legătură cu Marea Neagră.

Lacurile oferă condiţii ideale pentru cuibaritul lebedei mute şi pentru hrană speciilor limicole,

abundente, de asemenea, şi pe insulă Sacalin, unde se află şi cea mai mare colonie de chire de

mare (Sternă sanvicenzis). Atît luciile de apa cît şi grindurile şi plajă litorala sînt locuri de

maximă concentrare a ornitofaunei în timpul migraţiei de primăvară a toamnă. Insulă Sacalin,

în formă de semilună , alcătuită din nisip amestecat cu cochilii, săracă în vegetale de sărătură,

reprezintă zonă cea mai importantă de nidificare, premigratie şi migraţie, un cartier de iernare

pentru numeroase specii, circa 100, sin care 14 specii cuibăresc aici.

Periteasca Leahova (4.125 ha)

a) Delimitare Zonă: Periteasca-Leahova este situată în zonă sudică a rezervaţiei, fiind

delimitată la nord-est de canalul Periteasca, între Marea Neagră şi Lacul Razim, la nord, de

lacul Razim, de la canalul Periteasca pînă la insulă Bisericuţă inclusiv, la vest, de lacul

Golovita de la insulă Bisericuţă pînă la Gură Portiţei, la sud şi sud-est, de gîrlă Portiţă şi

ţărmul Mării Negre, între cherhanalele Portiţă şi Periteasca, exclusiv cele două cherhanale şi

campingul Portiţă.

b)Caracterizare ecologică Situată în complexul lagunar Razim-Sinoe, zonă reprezintă un

mozaic de grinduri uşor halofile şi lacuri puţin adînci (Periteasca, Cosna, Pahome, Ranec,

Leahova), aflate într-un proces de continuă îndulcire după închiderea Gurii Portiţă şi

consolidarea plajei litorale. Caracteristicile sînt biocenozele dezvoltate pe nisipurile uscate ale

grindurilor, pe nisipurile scăldate de apele mării sau ale lacului Razim, precum şi biocenozele

adaptate la variaţii mari ale salinităţii. Este o zonă predilectă pentru cuibaritul speciilor

limicole, a călifarilor (insulă Bisericuţă), cît şi pentru laridae şi sternidae (grindurile halofile).

Important refugiu de popas şi hrănire oaspeţii de iarnă cît şi pentru alte specii (îndeosebi în

timpul migraţiei de toamnă). De asemenea, este refugiul preferat în migraţia diurnă pentru

populaţie Branta ruficolis (gîscă cu gît roşu) pe durată popasului în Dobrogea. Insulă

43


Bisericuţă (insulă stîncoasa, avanpost al reliefului predeltaic) domină, alături de capul

Dolosman, peisajul dintre lacurile Razim şi Golovita.

Capul Dolosman (125 ha)

a) Delimitare Este reprezentată de extremitatea estică a promontoriului Dolosman din

apropierea localităţii Jurilovca cuprinzînd amplasamentul ruinelor cetăţii grecoromane

Argamum (sec. V i.e.n.) şi zonă de abrupt a falezei acestui promontoriu, pînă la priză staţiei de

pompare pentru irigaţii Sălcioară.

b)Caracterizare ecologică Zonă este importantă pentru conservarea vegetaţiei xerofite, pentru

cuibaritul lăstunului mare (Apus apus), pietrarului negru (Denante pleshanka), precum şi

pentru protecţia dihorului pătat (Vormela perpegusna) şi a şarpelui rău (Coluber jugularis) şi a

şarpelui de apa. Zonă are şi importantă arheologica, existînd aici vestigii ale vechilor

civilizaţii.

Grindul Lupilor (2.075 ha)

a) Delimitare Zonă Grindul Lupilor este situată în partea de sud a rezervaţiei fiind delimitată

la nord-vest de lacul Zmeica, la est, sud şi sud-vest, de lacul Sinoie, la vest, de canalul 2, la

nord, de lacul Golovita.

b)Caracterizare ecologică Datorită poziţiei sale, între lacurile Razim şi Sinoie, avînd cotele

reliefului reduse (0,5-1,5 m altitudine) şi o vegetaţie specifică solurilor nisipoase de origine

marină, zonă reprezintă un important refugiu de cuibărit şi hrănire a păsărilor. Îndeosebi în

perioadă migraţiei de toamnă, zonă devine o impresionantă concentrare a faunei ornitologice

şi, în special, a oaspeţilor de iarnă (gîşte, raţe), deoarece în lacul Sinoie apa este mai sărată la

sud de grindul Lupilor decît la nord, spre Razim. Datorită cotelor reduse şi a condiţiilor

favorabile, zonă are şi o mare importantă pentru reproducerea naturală a peştilor din speciile:

crap (Ciprinus carpio), salău (Stizostedion lucioperca), plătică (Abramis bramă) etc.

Istria-Sinoie (400 ha)

a) Delimitare Zonă Istria-Sinoie este amplasată în partea sud-vestică a rezervaţiei, în

extremitatea nord-estică a grindului Saele şi cuprinde promontoriul constituit din sisturile

verzi pe care este situat ansamblul arheologic Histria şi o porţiune din grindul Saele, situată

între şoseaua Cetatea Histria-Satul Nuntaşi şi partea estică a grindului Saele avînd o lungime

spre sud de circa 6 km şi o lăţime cuprinsă între 1.300 m sore nord şi 300 m sore sud.

44


b) Caracterizare ecologică În zonă există o mare varietate de specii de păsări: călifarul alb

(Tadorna tadorna), raţe, gîşte etc., uneori apărînd şi specii noi pentru ţara noastră.

Zonă prezintă şi o valoare arheologica deosebită. Cetatea Histria a fost înfiinţată în anul 657

i.e.n. de grecii din Milet datorită, printre altele, şi bogăţiei în peste a acestei zone.

Grindul Chituc (2.300 ha)

a) Delimitare Zonă grindul Chituc este situată în extremitatea sudică a rezervaţiei.Cuprinde

partea nordică, cea mai recentă parte (în formare) a grindului cu acelaşi nume, cel mai mare

grind care fragmenteaza sau delimitează complexul lacustru Razim-Sinoie. Este formată dintr-

o aglomerare de lacuri mici, delimitată la nord-est de borna hidrografica 13, la sud de borna

hidrografica 10. Limită sud-vestică este data de o linie convenţională între borna hidrografica

10 şi malul lacului Sinoie, la circa 1,5 km sub punctul Chituc Sinoie. Limită nordvestica este

lacul Sinoie iar limită sud-estică este drumul de acces la cherhanaua Periboină, paralel cu

ţărmul Mării Negre, între bornele hidrografice 10 şi 13.

b) Caracterizare ecologică Zonă este valoroasă pentru configuraţia morfologică caracterizată

de succesiunea de cordoane, dune şi lacuri, cu predominanţa acestora din urmă, orientate pe o

direcţie piezişa pe linia actuală a ţărmului şi avînd o dispoziţie în evantai. Vegetaţia este

caracteristică zonelor litorale cu sol nisipos sărăturat. Are importantă în migraţia păsărilor şi

pentru iernatul acestora, apele salinizate din zonă inghetind la temperaturi mai joase.

Lacul Rotundu (228 ha)

a) Delimitare Lacul Rotundu este situat în complexul lacustru Somova-Parches, în partea

vestică a complexului. Zonă este delimitată la est de lacul Telincea, la sud de horstul

dobrogean, la vest de lacul Saun, iar la nord, de limită nordică a lacului Rotundu.

b) Caracterizare ecologică Lacul Rotundu este un lac tipic de luncă din zonă inundabila a

Dunării, complexul lacustru Somova-Parches fiind ultima zonă de acest fel neafectata de

îndiguiri. Zonă lacului Rotundu prezintă interes deosebit, fiind reprezentativă pentru studiul şi

conservarea biocenozelor adaptate la amplitudini mari ale undei de viitură, precum şi pentru

reproducerea ciprinidelor.

Lacul Potcoavă (652 ha)

a) Delimitare Cuprinde zonă dintre lacurile Babintii Mari, Babintii Mici şi Potcoavă, inclusiv

lacul Potcoavă, fiind situată între lacurile Gorgova şi Obretinul Mic, limită nordică fiind

paralele cu braţul Sulină. La est, limită, este reprezentată de zonă de zăvoaie şi mlaştini situate

45


pe limită estică a lacului Potcoavă, la sud, de limită lacului Potcoavă, iar la vest, de limită

lacurilor Barbintii Mari Barbintii Mici.

b)Caracterizare: se caracterizează prin unei colonii mixte de stârci ţigănuşi, egrete cormorani

mici. Constituie un loc de cuibărit pentru stircul (Ixobrychus minutus), buhaiul de (Botaurus

stellaris), (Anasstrepera), cu ciuf (Netta rufina), corcodelul cu (Podiceps ruficollis),

codalbul (Haliaetus albicilla) etc., precum loc de hrănire pentru fundac, corcodel, cormoran

mic, stirc, egretă, lingurar, şoim dunărean etc. constituie, de asemenea, loc de refugiu pentru

vidre, nurci, hermeline mistreţi. este de o serie de specii periclitate – caracuda, linul.

Lacul Belciug (110 ha)

a) Delimitare Zonă:cu regim de protecţie integrală lacul Belciug este situată în insulă Dranov,

în ultima meandra a braţului Sfintu Gheorghe (20 km ) şi cuprinde lacul pripriu-zis, în limitele

malurilor, la nivelurile maxime ale Dunării.

b)Caracterizare ecologică Datorită izolării şi adincimii mari, circa 7 m, lacul constituie un loc

deosebit de favorabil pentru conservarea unor specii ale faunei piscicole în pericol de

dispatitie (caracudă, lin, văduvită). S-au creat ecotipuri de peşti. Zonă este, de asemenea, şi un

important loc de hrănire pentru numeroase specii ale faunei ornitologice, reprezentate de

stîrci, egrete, raţe etc. În stufarisurile înconjurătoare s-a semnalat cuibărind cocorul, specie

ameninţată cu dispariţia.

2. Zone tampon

Matiţă-Merhei-Letea (22.560 ha).Protejează zonele cu regim de protecţie integrală Roşcă-

Buhaiova, Pădurea Letea şi Lacul Raducu, avînd următoarea delimitare:

la est, limită vestică a amenajării piscicole Popină, pînă în dreptul localităţii Sfistofca;

la sud, limită de nord a localităţii Sfistofca, drumul de legătură între această şi

localitatea C.A. Rosetti, limită de nord a localităţii C.A. Rosetti, drumul de legătură

între această şi localitatea Letea, pe limită de nord şi de est a acestei localităţi, apoi

malul drept al canalului Magearu pînă la Dunărea Veche, pe malul drept al acestuia,

pînă la canalul Bogdaproste şi pe acesta, ocolind pe la sud zonă lacustra Bogdaproste

a Trei Iezere a Covaliova pînă la canalul Eracle;

la vest, canalul Eracle, gîrlă lui Iacob, canalul Bahrova, canalul Pardina, pînă la

canalul Radacinoasele, malul dinspre amenajare al canalului amenajării piscicole

Chilia pînă la braţul Cernovca;

46


la nord, braţul Cernovca pînă la gîrlă Sulimanca, pe la sud de localitatea Periprava

pînă la pepinieră piscicola Popină.

Şontea (12.500 ha). Protejează zonă cu regim de protecţie integrală Lacul Nebunu şi are

următoarea delimitare:

la nord, braţul Chilia, pe malul sau drept, de la confluenţa cu canalul M 36 pînă la

intrarea în canalul ocolitor Stipoc, canalul adiacent digului de sud al incintei Pardina şi

amenajarea piscicola Stipoc pînă la canalul Razboinita;

la est, canalul Razboinita;

la sud, gârlă Şontea, limită nordică a lacului Furtună, canalul Corciovata, gîrlă Păpădia,

limită de nord a incintei Păpădia, canalul Arhipenco, limită de nord a localităţii Ilganii

de Sus şi a pădurii adiacente braţului Sulină şi braţului Tulcea pînă la canalul M 36;

la vest, canalul navigabil M 36.

Caraorman (13.830 ha) Protejează zonele cu regim de protecţie integrală Pădurea Caraorman

şi Arinişul Erenciuc şi are următoarea delimitare:

la nord, canalul Litcov pînă la canalul navigabil Crişan-Caraorman;

la est, canalul Crişan-Caraorman, limită vestică a localităţii Caraorman, limită estică a

complexului de grinduri nisipoase Hruşcă-Porotca pînă la braţul Sfintu Gheorghe;

la sud, malul sting al braţului Sfintu Gheorghe şi al canalelor de rectificare a acestuia,

pînă la gîrlă Perivolovca;

la vest, gîrlă Perivolovca-Isacova pînă la canalul Litcov.

Lumina Vătafu (13.460 ha) Protejează zonă cu regim de protecţie integrală Vătafu-Lunguleţ

şi are următoarea delimitare:

la nord, limită nordică a lacului Iacub, canalul Litcov-Împuţită şi gîrlă Împuţită a malul��

de nord pînă la canalul Busurca;

la est, canalul Roşu-Împuţită, limită de nord a lacului Roşu, canalul PuiuRosu, limitele

de est-nord-vest ale lacului Puiu, canalul Caraorman cu ocolirea A.P. Caraorman prin

est, pînă la canalul nou Crişan-Caraorman;

la vest, limită de vest a lacului Iacub.

Dranov (21.760 ha) Protejează zonele cu regim de protecţie integrală Sacalin-Zătoane şi lacul

Belciug şi are următoarea delimitare:

47


la nord-est, malul drept al braţului Sfintu Gheorghe, de la gură canalului Dranov şi al

canalelor de rectificarea a braţului Sfintu Gheorghe pînă la canalul Buhaz-Zăton şi

apoi, în continuare, incluzînd Ostrovul Mare, pînă la Marea Neagră zonă de tampon

marină;

la sud, canalul Buhaz-Zăton, canalul Buhaz, canalul Palade, canalul Crasnicol, canalul

Tărîţa pînă la canalul Perişor;

la vest, canalul Dranov pînă la priză cu braţul Sfintu Gheorghe.

Sărături-Murighiol (5 ha) Protejează zonă cu regim de protecţie integrală cu acelaşi nume şi

este formată dintr-o bandă avînd lăţimea de 10 m în jurul lacului.

Lacul Rotundu (1.240 ha). Protejează zonă cu regim de protecţie integrală lacul Rotundu şi

are următoarea delimitare:

la nord, limită sudică a pădurii de pe malul drept al Dunării pînă la cherhana (gîrlă noua);

la est, gârlă noua şi limită de est a ghiolului Saun;

a sud şi vest, contactul Podişului Dobrogean cu zonă palustră Saun pînă la limită sudică a

pădurii.

Insulă Popină (260 ha). Protejează zonă cu regim de protecţie integrală cu acelaşi nume şi

cuprinde o bandă ce înconjoară insulă spre lacul Razim, avînd o lăţime de circa 500 m distanţă

de malul insulei.

Capul Dolosman (28 ha) Protejează zonă cu regim de protecţie integrală cu acelaşi nume,

avînd următoarea delimitare:

la nord-est, zonă cu regim de protecţie integrală Capul Dolosman;

la sud, malul lacului Razim;

la vest, drumul de exploatare amplasat pe dealul Dolosman.

Zmeica-Sinoie (31.510 ha) Protejează zonele cu regim de protecţie integrală grindul Lupilor,

Istria-Sinoie şi grindul Chituc, avînd următoarea delimitare:

la nord, limită lacului Ceamurlia spre Podisul Dobrogean pînă la lacul Golovita, apoi o

linie curbă pînă la grindul Zmeica, de-a lungul acestuia pînă în grindul Lupilor şi apoi

pe latură dinspre nord acestuia pînă la litoralul Mării negre;

la est, litoralul Mării Negre pînă la grindul Plantaţiei (grindul Chituc);

la sud, grindul Plantaţiei, limită sudică a lacului Sinoie, plantaţiile din zonă de nord a

localităţii Vadu, limită sudică a lacului Tuzla;

48


la vest, malul vestic al lacurilor Tuzla-Nuntaşi, malul vestic al lacului Istria, zonă

Movilele Dese” apoi limită zonelor palustre pînă la movilă Sinoie (punctul la Stanca”)

şi, în continuare, pe malul vestic al lacului Zmeica şi al lacului Golovita (capul Negru)

şi malul vestic al lacului Ceamurlia pînă în dreptul localităţii Ceamurlia de Jos.

Lacul Potcoavă (2.937 ha) Protejează zonă cu regim de protecţie integrală cu acelaşi nume,

avînd următoarele limite:

la nord, malul drept al braţului Sulină;

la est, canalul Malafeica;

la sud, canalul Litcov, de la confluenţa cu canalul Malafeica la gîrlă Babinti;

la vest, gîrlă Babinti pînă la braţul Sulină.

Periteasca-Leahova (210 ha). Protejează zonă cu regim de protecţie integrală, cu acelaşi

nume, avînd următoarele limite:

la est, malul estic al canalului Periteasca, de la lacul Razim la ţărmul Mării Negre;

la sud, zonă tampon marină;

la vest şi nord, o bandă avînd lăţimea de circa 100 m spre lacul Golovita şi spre lacul

Razim pînă la canalul Periteasca.

Zonă tampon marină (103.000 ha) Cuprinde zonă dintre ţărmul Mării Negre şi izobată de 20

m. Limită de nord a zonei este bară Sulină, iar cea de sud este reprezentată de o linie paralelă

cu Paralelă, cu bază în grindul Chituc, în dreptul extremităţii de sud a lacului Sinoie ce

întîlneşte izobată de 20 m.

3.Zone economice

Zonele economice cuprind suprafeţele amenajate în diverse scopuri şi cele din regim liber de

inundaţii care nu sunt menţionate în grupele 2 şi 3 (respectiv zonele cu regim de protecţie

integrală şi tampon) şi care sunt incluse în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunarii”.

49


Capitolul III – Rezervaţia Biosferei Delta Dunării

în contextul strategiei de turism durabil

3.1 Impactul activităţii turistice asupra ariilor protejate

(consecinţele utilizării turistice a ariilor protejate)

3.1.1 Infrastructura şi dotările turistice.

Infrastructura însumează toatlitatea bunurilor şi mijloacelor prin care resursele

atractive ale unui teritoriu sunt exploatate turistic.

În majoritatea cazurilor, elementele sale componente nu au fost create pentru a

satisface nevoile creative sau curative. Acest atribut l-au câştigat pe parcurs, simultan cu

iniţierea activităţilor turistice în regiunea respectivă. Pe măsura dezvlotării lor apar mijloace

strict condiţionate şi direct orientate pentru deservirea acestei ramuri economice.

Într-o serie de studii, infrastructura este asimiltată bazei tehnico-materiale, fiind

inclusă ofertei turistice. Funcţia sa primondială este satisfacere cererii prin dotări şi servicii

specifice. De astefel, se remarcă relaţii de strânsă dependenţă între mărimea cererii turistice şi

gradul de dezvlotare al infrastructurii, fiecare dintre cei doi parametrii stimulând afirmarea

celuilalt.

Infrastructura turistică curpinde:

BAZELE DE CAZARE ŞI ALIMENTAŢIE PUBLICĂ. Împreună cu resursele

atractive şi căile de transport, bazele de cazare şi alimentaţie publică alcătuiesc factorii

fundamentali ce definesc turismul ca activitate umană. Ele apar ca o rezultantă strictă a

cereii şi sunt foarte sensibile la imperativele acesteia.

Tipologia bazelor de cazare are la origini diverse criterii cum ar fi: mărime, confort,

funcţionalitate, perioadă de utilizare, tipul de turism pe care-l deservesc etc. Se detaşază doua

grupa majore de cazare şi anume:

Bazele de cazare principale , în care atributele turistice sunt dominate. Ele

alcătuiesc o grupa distinctă din care fac parte:

1. Hotelurile au apărut ca unităţi de cazare la sfârşitul Evului Mediu,

afirmarea lor explozivă constatându-se însă în secolul XX, o dată cu intensificarea caracterului

de masă al turismului. Principala funcţie a hotelului este cea de cazare, hotelurile moderne se

50


adaptează tipurilor de turism practicate în sfera lor de influenţă. Serviciul de cazare are ca

motivaţie asigurarea condiţiilor şi confortului pentru adăpostirea călătorilor. Într-o accepţiune

generală, el este produsul a ceea ce în mod uzual se numeşte industrie hotelieră , sector care

înglobează ansamblul activităţilor desfăşurate în spaţiile de cazare, acele prestaţii oferite

turismului, pe timpul şi în legătură cu rămânerea lui în unităţile hoteliere.

2. Motelurile se aseamăna, structural şi funcţional, cu hotelurile, singura

diferenţă majoră constând în dependenţa lor de turism de tanzit, în special cel automobilistic.

Primul motel a fost inaugurat pe Terra la 12 decembrie 1925, la San Luis Obispo, în

California.

3. Vilele sunt baze turistice de factură tradiţională, specifice îndeosebi

secolului XIX şi începutul secolului XX, ele deservesc turismului curativ şi de recreere, de

luga şi medie durată. Spre deosebire de moteluri, în cazul vilelor predomină funcţia de cazare,

care este adesea exclusivă. Lipsesc bazele de alimentaţie publică şi alete accesorii destinate

actului turistic, precum: restaurante, barurii, cofetării, piscine, saloane pentru dans, discoteci

etc. Aceste dotări sunt grupate şi deservesc un număr oarecare de vile.

4. Cabanele constituie o grupă de unităţi de cazare foarte răspândită şi

legată, apropae în excusivitate , de activităţi turistice. Ele întrunesc, în maniere diferite,

atributele hotelurilor şi vilelor. Inplementarea cabanelor în teritoriu este foarte mozaică: astfel

de baze pot fi întalnite atât în regiunile de câmpie, în Delta Duănarii, cât şi în cele de deal sau

de munte.

5. Hanurile sunt unităţi de cazare şi alementaţie publică tradiţionale, fiind

precursoarele motelurilor de azi. Funcţia de cazare, respectiv 10 – 15 locuri i se asociază cea

de deservire. Totodată, prin vechimea şi arhitectura lor, multe hanuri îmbracă şi o funcţie

atractivă, devenind obicetive turistice de rezonanţă (Hanul lui Manuc).

Bazele de cazare secundare , integrate domeniului turistic temporar şi la nivel

modest de funcţionalitate. Bazele de cazare secundare sau complemetare

îndeplinesc o funcţie de unităţi “pioniere”, fie un rol de circumstanţă în

dezvoltarea activităţilor turistice. Din aceste baze menţionăm:

1. Adăposturile şi refugiile sunt unităţi de cazare cu statut turistic

incipient, în care exploatarea economică este practic inexistentă.

51


2. Pensiunile şi spaţiile de cazare private , inclusiv fermele agroturistice

, pun la dispoziţia turiştilor anumite servicii, de calitate superioară, în regiunile locuite, dar din

care lipsesc, sau au o capacitate insuficientă, celelalte baze. Nota specifică a pensiunilor este

intimitatea şi autenticitatea serviciilor.

3. Campingurile au proliferat mult în ultimii ani, datorită necesitaţilor

sporite de cazare şi a investiţiilor reduse necesare amenajării lor. Caracterul de circumstanţă

explică varietatea modului lor de organizare şi funcţionare.

4. Căsuţele sunt spaţii de cazare de dimensiuni reduse, construite din

materiale diverse: lemn, cărămidă, plăci fibrolemnoase şi care oferă un confort minim.

5. Satul de vacanţă reprezintă un ansamblu de clădiri: vile, bungalouri,

case tradiţionale, reunite intr+un spaţiu bine determinat şi care asigură un microclimat

favorabil, ferit de poluare sau alte elemente care ar prejudicia sănatatea şi securitatea turiştilor.

În DELTA DUNĂRII exista circa 21 de hoteluri, aici exista şi hoteluri plutitoare care sunt

în număr de 27. În cele 17 complexe turistice se regasesc aproape toate celelalte forme de

cazare.

CAILE ŞI MIJLOACELE DE TRANSPORT TURISTIC asigura efectuarea călătoriei,

adică a acelui segment al actului recreativ fără care turismul, ca femomen, sete de

neconceput. Turismul actual datorează extrem de mult modernizării şi diversificării

căilor şi mijloacelor de transport.

Principalele căi şi mijloace de transport implicate în turism sunt cele:

Rutiere . Au o vechime mare şi răspândire cea mai largă, întâlnindu-le în toate

ţările, în stadii variate de organizare şi modernizare

Turismul utilizează reţeaua de drumuri construite cu scop economic, social sau

strategic, dar presupune şi unele sectoare a căror sigură motivaţie este deschidere accesului

spre resursele atractive.

Transporturile rutiere de turişti reclamă, pe lângă reţeaua de drumuri modernizate şi o

serie de dotări complementare, indispensabile derulării lor în condiţii optime, cum ar fi:

staţiile pentru carburanţi, staţiile service, telefoane de securitate a traficului, moteluri,

indicatoare rutiere şi de orientare etc. Modernizarea căilor rutiere îşi are expresia maximă în

construirea autostrăzilor, fără de care turismul actual este greu de conceput.

52


Feroviare. S-au dezvoltat după construirea primei locomotive cu aburi şi a

construirii primei linii de cale ferată în Alglia în anul 1825.

Trenurile, prin capacitatea lor superioară de transport, au răspuns în mod convingător

dezideratelor turismului de masă.

Transporturile pe calea ferată constituie un mijloc rapid şi utilizabil în toate

anotimpurile, pentru toare vârstele, pentru grupuri mari sau persoane învârstă, favorizând

turismul de masă. Căile ferate înguste din munţii înalţi, cu viaducte şi tunele, asigură vizitarea

multor locuri pictoreşti, inaccesibile în alt mod.

Aeriene . Au diversificat paleta modalităţilor de deplasare turistică începând cu

primele decenii ale secolului XX.

Avionul a însemnat şi pentru turism o veritabilă revoluţie, permiţând deplasări rapide

dintr-un loc în altul. Călătoria cu avionul aduce turismului modern un beneficiu remarcabil,

consumul minim de timp liber, ce va fi utilizat pentru recreere în locul de sejur.

Navale. Au, în zonele litorale, o vechime similară celor rutiere, deşi tenta

turistică şi-au captat-o mult mai târziu.

Speciale . Deservesc în exclusivitate actului recreativ, dezvoltându-se paralele

sau ulterior cu acestea. Rolul lor constă în facilitarea accesului în areale greu de

atins prin alte mijloace, în scurtarea timpului şi diminuarea efortului necesar

parcurgerii unor distanţe, în desfăşurarea recreării hibernale.

Din grupa menţionată fac parte:

1. Telefericele (telecabinele şi telescaunele) surmonează mari diferenţe de nivel,

traversează zone intens fragmentate sau oferă călătorilor o succesiune de peisaje de o rară

spectaculozitate.

2. Teleschiurile fac parte din infrastructura de recreere a staţiunilor montane,

amplificând gradul de utilizare al zăpezii şi al pârtiilor prin accelerarea circulaţiei schiorilor.

În DELTA DUNĂRII se regăsesc toate tripurile principale de căi şi mijloace de

transport cum ar fi: cele rutiere, cele navale care sunt şi cele mai importante dar si cele

aeriena si feroviare.

În tabel sunt curpinde tipurile de transport existente în Delta Dunării.

SNCFR trenuri accelerate şi personale, Bucureşti - Medgidia - Tulcea (5-8 ore)

53


trenuri personale, Constanţa - Tulcea (4 ore)

AUTO curse regulate, Bucureşti, Galaţi, Constanţa - Tulcea

AERIENE curse regulate, Bucureşti - Tulcea (45 minute)

NAVALE curse clasice o Brăila - Galaţi - Tulcea - Sulina (8 ore) o Tulcea - Sulina (3 ore) o Tulcea - Chilia veche - Periprava (4.30 ore) o Tulcea - Sf. Gheorghe (6 ore) o Crişan - Mila 23 (1 ora)

curse speciale (rapide) o Brăila - Galaţi - Tulcea - Sulina (4.30 ore) o Tulcea - Sulina (1.30 ore)

o Tulcea - Sf. Gheorghe (2 ore) Fig 3.1 . Actualizare 15 septembrie 1999

DOTĂRI PENTRU AGREMENT ŞI REFACEREA SĂNĂTĂŢII. Îmbracă forme şi

funcţii dintre cele mai complexe, aociindu-se frecvent bazelor de cazare, dar nu pot

constitui şi entităţi distincte în cadrul staţiunilor turistice.

Amploarea şi diversitatea dotărilor de agrement este dependentă de profilul şi

importanţa staţinii unde sunt localizate. Unul dintre mijloacele moderne de agrement de o

mare utilitate îl reprezintă internetul.

Dotările necesare agrementului curind: terenuri pentru practicare diferitelor sporturi în

aer liber, pârtii de săniuş şi schi, piscine, săli de joc mecanice, popicerii, săli pentru internet,

săli de cinematografe, discoteci, biblioteci, parcuri de distacţii etc.

Pentru refacerea sănptăţii, turiştii aflaţi în staţiuni balneo – climaterice beneficiază de

nămolurile terapeutice, de emanaţiile de origine mofetică, carbogazoasă sau sulfuroasă, de

amenajarea unor saline pentru tratamentul anumitor boli respiratorii, de cura helioterapeutică

sau talasoterapeutică.

SERVICII CURENTE DIVERSE sunt reprezentate de ansamblul mijloacelor şi

instalaţiilor economice, sociale şi culturale, folosite de turist pe timpul călătoriei sale şi

anume: diverse magazine comerciale, poşta şi telecomunicaţiile, băncile şi societăţile

de asigurări, oficiile de schimb valutar, agenţiile de bilete, centrele de informare şi

publicitate, instituţiile de asistenţă medicală şi socială, culturale, administrative etc.

54


3.1.2 Analiza circulaţiei turistice

Ca rezultat al investiţiilor masive alocate de un număr tot mai mare de state pentru

dezvoltarea circulaţiei turistice interne şi internaţionale, a acţiunilor promoţionale şi a

facilităţilor acordate pentru atragerea unui număr cât mai mare de vizitatori în mişcare

turistică,circulaţia turistică internaţională în anul 1998, de pildă, s-a cifrat la 625 milioane de

persoane, înregistrate ca sosiţi în ţările primitoare.

Dacă se ia în considerare şi faptul că, în volulmul mondial al circulaţiei turistice,

turismul intern ocupă o pondere de 65-75%, datele citate ar trebui amplificate de trei până la

patru ori pentru a obţine o imagine cât de cât aproximativă asupra volumului real al

fluxurilor turistice contemporane.

Evoluţia circulaţiei turistice este urmărită şi analizată atât pe plan mondial, cât şi pe

plan intern, la nivelul ţărilor emitente sau primitoare de turişti, după mai multe criterii, din

care se pot desprinde următorii indicatori:

a) Dinamica sosirilor de turişti în turismul internaţional mondial;

b) Repartiţia în spaţiul geografic regional a mişcării turistice;

c) Structura curentelor turistice (plecări sau sosiri în interes de serviciu,pe forme

de turism organizat,individual şi în tranzit, gruparea turiştilor după mijloacele

de transport folosite pentru deplasările în scopuri turistice etc).

d) Ecoluţia indicatorilor economico-financiari ai industriei turistice etc.

România nu se încadrează în nici una dintre cele trei mari categorii de ţări:

Ţări dezvoltate, care au un puternic potenţial turistic emitent, dar cu o

ofertă turistică mai puţin diversificată;.

Ţări dezvoltate, cu ofertă turistică remarcabilă, dar cu un potenţial

emitent ridicat;

Ţări mediu dezvoltate sau în curs de dezvoltare, cu un potenţial turistic

mai mult sau mai puţin diversificat, dar cu o ofertă turistică

competitivă.

Ea constituie o categorie singură: ţară cu potemţial turistic natural şi antropic valoros,

variat şi concentrat pe o suprafaţă relativ mică, care nu a reuşit încă să facă din industria

turismului o sursă importantă (sau chiar principală) a creşterii ei economice şi, implicit, a

55


dezvoltării generale; întergistrează în schimb, în ultimii ani, un sold negativ al balanţei de plăţi

turistice.

Din rândul ţărilor central şi est-europene, Romţnia se situează sub media zonei la

următorii indicatori:

1) Încasări pe locuitor: 23U.S.D., faţă de 72 U.S.D.;

2) Încasări pe turist:178 U.S.D.., faţă de 346 U.S.D.;

3) Ponderea încasărilor din turism în export mărfuri: 6,24%, faşă de 12,52%;

4) Ponderea încasărilor din turism în export servicii:36,99, faţă de 51,86%;

5) Soldul balanţei de plăţi turistice:-257 mil.U.S.D. faţă de +4233 mil U.S.D

realizările zonei,ceea ce reprezintă o depăşire a cheltuielilor cu 148,9% faţă de

nivelul de 85,6% realizat în cadrul tuturor ţărilor central şi est-europene.

Ca pondere a realizărilor valutare în P.I.B., cu 1,7%, România se situa în anii 1995, în

urma majorităţii ţărilor din această zonă şi chiar din Europa, în urma ei plasându-se doar

Letonia(0,4%) şi Ucraina (0,2%).

3.2 Ecoturismul ca forma a turismului durabilşi segment de piaţă

3.2.1 Ecoturismul durabil.

Sub genericul de “turism durabil” se cuprind toate formele de turism, care, în

dezvoltarea şi practicare lor se bazează pe principii ecologice, adică fără să deranjeze sau să

distrugă mediul natural şi construit, moştenire istorică şi culturală, ci, dinpotivă, să le

protejeze, conserve şi să le amerioreze sau să le îmbunătăţească.

Implementarea durabilităşii va trebui să facă faţă unui mediu caracterizat de

instabilitate. Astfel, identificarea priorităţilor va pleca de la considerarea acelor măsuri ce

sporesc capacitatea de adaptare. Printre acestea se includ:

- o abordare cuprinzătoare a spaţiilor deschise zonelor umede şi altor sit-uri naturale în,

şi din, afara oraşelor;

- utilizarea multifuncţională a terenurilor;

- strategii pentru reutilizarea adaptativă a stricăturilor existente;

56


- planificarea coordonată a utilizării terenurilorşi transporturilor şi considerate spaţiale

care măresc accesibilitatea în detrimetrul utilizării mijloacelor de transport private

(autovehicule);

- pentru a fi adaptabile, oraşele au nevoie de un sistem de învăţământ complet (primar,

liceal şi superior);

- organizaţii ale comunităţii locale care permit o mai bună participare a publicului;

- proceduri de planificare strategică;

- capacitatea de a întreprinde cercetări privind cerinţele locale şi structuri pentru

elaborarea deciziilor în colaborare cu diferitele juristicţii într-o arie metropolitană

dată.

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării este una dintre puţinele rezervaţii introduse în

circuitul turistic şi dispune de un program de valorificare economică, inclusiv turistică.

Ecoturismul, componentă a dezvoltării durabile, este cunoscut şi sub noţiunlie de

„turism verde”, „turism moale” sau „turism blând” în sensul că această formă de turism, cu

o paletă largă de activităţi, se desfăşoară în spaţii rurale, are cele mai reduse implicaţii în

degradarea şi poluarea ecosistemelor naturale, parcuri naturale şi naţionale, rezervaţii ale

biosferei, rezervaţii naturale.

3.2.2 Ecoturismul ca segment de piaţă

Ecoturismul este o industrie mică, dar care se extinde rapid, în cadrul unei nişe

guvernate de forţele şi de legile pieţei. El a fost promovat iniţial ca fiind echivalent cu

turismul în arii naturale, iar lipsa politicilor sociale şi de mediu din unele ţări, firme şi

destinaţii a condus la o confuzie generală în privinţa sensului ecoturismului ca segment de

piaţă. Astfel s-a simţit nevoia unor linii directoare specifice şi a unor sisteme de acreditare

bazate pe criteriile dezvoltării durabile, iar discuţiile referitoare la aceste probleme sunt în

plină desfăşurare.

Dimensiunile pieţei ecoturistice

Întrucât se defineşte prin obiectivele sale de conservare a naturii şi sprijinire a

populaţiei locale, ecoturismul este greu de cuantificat. De aceea, pâna acum nu s-au realizat

studii riguroase pentru a determina câţi turişti în arii naturale sunt într-adevar motivaţi de

principiile ecoturismului. Ecoturismul este studiat în ansamblu, ca turism în natura, ducând la

57


estimări false asupra dimensiunilor pieţei. Cercetările privind turismul în arii naturale arată că

50% din numărul total de turişti îşi doresc să viziteze o zonă naturală în timpul vacanţei, ceea

ce ar putea include şi un scurt popas într-un parc naţional. Este un segment larg, dar foarte

diferit de cel motivat de dorinţa de a învăţa despre viaţa sălbatică şi cultură cu un ghid local,

de a sprijini dezvoltarea locală durabilă.

O estimare nu foarte precisă arată că sosirile internaţionale de ecoturişti au atins 7%

din piaţa turistică (Lindberg, 1997), sau aproximativ 45 milioane persoane în 1998,

aşteptându-se o creştere de pâna la 70 milioane în 2010. Cele mai apreciate destinaţii

ecoturistice au înregistrat în ultimul deceniu creşteri impresionante ale numărului de vizitatori

în arii protejate şi în alte zone naturale.

Deşi simpla vizitare a unui parc naţional sau arie protejată nu reprezintă ecoturism, ci

turism în natură, evoluţia numărului de vizitatori din aceste zone este un indicator şi pentru

tendinţele din ecoturism. Cercetările întreprinse la începutul anilor ’90 au înregistrat o creştere

masivă a turismului în parcuri naţionale pe principalele pieţe ecoturistice, indicând o

schimbare a preferinţelor turiştilor, de la destinaţiile europene tradiţionale, la o gamă mai largă

de destinaţii în arii naturale, majoritatea în ţări cu economie slab dezvoltată.

3.3 Impactul activităţii economiceasupra ariilor protejate

3.3.1 Industria

Industria reprezintă sectorul economic ce cea mai mare contribuţie la poluarea

mediului prin cantitatea mare de poluanţi gazoşi, solizi şi lichizi, eliminată în aer, apă şi sol.

Solul este poluat în primul rând prin cantitatea mare de deşeuri solide şi prin

depozitarea neuniformă a acestora, apoi indirect prin depunerile acide şi prin lucrările de

exploatare a resurselor natirale necesare industriei.

Colaborarea dintre politica indistriei şi mediu presupune elaborarea unor pachete de

măsuri care să aibă în vedere următoarele elemente:

să se prevină poluarea în special prin aplicarea celor mai bune tehnici

disponibile;

58


să se evite producerea de deşeuri iar în cazul în care se produc deşeuri ele să fie

valorificate dacă este posibil să nu fie eliminate astfel încât să se reducă orice

impact asupra mediului;

să se utilizeze eficient energie;

să fie luate măsurile necesare pentru prevenirea accidentelor şi limitarea

consecinţelor acestora.

Industria are un efect negativ şi asupra ariilor protejate, deoarece odată ce este poluat

mediul înconjurător ineviatbil sunt poluate şi ariile pritejate, astfel încât există un pericol

pentru speciile protejate în cadrul acestora.

3.3.2 Agricultura

Agricultura este una din activităţile importante de agenţi poluanţi cu impact negativ

asupra mediului prin degradarea sau chiar distrugerea ecosistemelor.

Agricultura intensă poate conduce la poluarea solului şi a apei prin utilizarea excesivă

a îngrăşămintelor, a apei pentru irigaţii necorespunzătoare din punct de vedere calitativ şi

cantitativ, în special pe terenurile arabile, excesiv afânate prin diferite lucrări.

Pentru realizarea unei acivităţi agricole corespunzătoare este necesară practicarea unei

agriculturi durabile

3.3.3 Transporturile

Transporturile joacă un rol important în dezvoltarea economico-socială a unei ţări, dar

totodată este unul dintre cei mai importanţi poluatori ai mediului înconjurător.

Efectele poluanţilor provin de la autovehicule şi sunt la fel de grave ca acele activităţi

industriale, fiind reprezentate de:

poluarea legată de circulaţia mijloacelor de transport, ca urmare a emisiilor de substanţe

poluante rezultate în urma consumului de combustibil, al zgomotului şi al antrenării

particulelor de praf de pe carosabil;

antrenarea de pericole grave pentru om şi mediu, generate de lipsa de securitate a

transportului de persoane şi de mărfuri sau de condiţiile mărfurilor transportate.

În prezent, ca urmare a creşterii numărului de autovehicule precum cea a calităţii precare a

multora dintre acestea.

59


Transporturile reprezintă o sursă majoră de poluare a mediului cu un impact major asupra

sănătăţii omului dar şi a ariilor protejate.

Capitolul IV - Promovarea unor strategii de dezvoltare durabilă

4.1 Promovarea unor strategii de dezvoltate durabilă

Datorită importanţei sale globale pentru conservare şi pentru economia regională,

Delta Dunării are oportunitatea de a deveni un model de dezvoltare durabilă bazat pe

ecosistemele existente aici.

Pe lângă restaurarea ecologică, proiectul Delta Dunării – o poartă naturală spre Europa

îşi propune şi promovarea unor bune practici în ecoturism şi alternative de dezvoltare durabilă

pentru navigaţie şi dezvoltare portuară. WWF consideră că modul în care turismul şi navigaţia

se vor dezvolta în următorii ani în Delta Dunării vor schimba în cele din urmă această regiune

fie într-un mod pozitiv, fie negativ şi ireversibil, aşa cum este tendinţa actuală.

Viziunea pe termen lung asupra Deltei Dunării este:

1. Să crească semnificativ potenţialul Deltei Dunării de a se menţine ca una din zonele

naturale cele mai valoroase ale Europei;

2. Să dezvolte şi să implementeze un model universal pentru gestiunea durabilă a unei

delte.

Proiectele urmăresc restaurarea unor procese naturale esenţiale pentru întreaga Deltă a

Dunării, fapt pentru care implementarea activităţilor se va face la nivel transfrontieră Ucraina

– România.

Procesele naturale din Delta Dunării au fost alterate de-a lungul timpului, datorită

îndiguirii luncii inundabile pentru facilitarea agricultrii intensive şi pescuitului industrial,

canalizării şi dragărilor efectuate pentru facilitarea navigaţiei, păşunatului intensiv, turismului

necontrolat şi poluării industriale.

Cinci categorii de procese naturale au fost identificate ca fiind esenţiale pentru Delta

Dunării:

a. aportul sedimentelor din amonte;

b. procesele de sedimentare din deltă;

60


c. sedimentele costiere;

d. procesele hidrologice naturale;

e. procesele ecologice naturale.

Aceste procese stau la baza dezvoltării deltei, ele trebuind menţinute şi restaurate, acolo

unde este posibil, prin implementarea unor proiecte model, cu scopul replicării la nivelul

întregii delte. Restaurarea acestor procese naturale va determina strategiile şi activităţile

necesare dezvoltării durabile a Deltei Dunării.

CONCLUZII

Pe baza documentării şi analizelor realizate, concluzionăm următoarele:

Ecoturismul s-a dezvoltat rapid în ultimele decenii. Deşi are potenţialul de a influenţa

pozitiv mediul natural şi social în care se desfăşoară, el poate fi la fel de dăunător ca şi

turismul de masă, dacă nu este organizat corespunzător.

Deşi anumite detalii variază, majoritatea definiţiilor ecoturismului reflectă o formă

distinctă de turism, care întruneşte patru criterii de bază: se desfăşoară în spaţii naturale şi

culturale , implică măsuri de conservare, încurajează implicarea comunităţii locale şi susţine

bunăstarea localnicilor.

Ecoturismul poate fi privit şi ca o oportunitate de afaceri. O afacere ecoturistică poate

avea succes pe termen lung dacă este o afacere responsabilă, care respectă legile pieţei şi ale

dezvoltării durabile deopotrivă. Ecoturismul este o versiune durabilă a turismului în arii

naturale, incluzând în acelaşi timp şi elemente ale turismului rural şi cultural. Pe lângă

principiile turismului durabil la care subscrie, ecoturismul are şi principii specifice: contribuie

activ la conservarea patrimoniului natural şi cultural; include comunităţile locale în activităţile

de planificare, dezvoltare şi operare şi contribuie la bunăstarea lor; implică explicaţii complete

şi interesante pentru vizitatori, privind resursele naturale şi culturale; este destinat în special

vizitatorilor individuali precum şi grupurilor organizate de mici dimensiuni. Ecoturismul este

o nişă de piaţă în cadrul turismului în arii naturale, care a înregistrat o creştere impresionantă

în ultimele decenii. El tinde să devină un segment de piaţă independent, sub influenţa unor

61


factori precum: fenomenul de îmbătrânire a populaţiei, preferinţa călătorilor de a alege

vacanţe cu tentă educativă, care să le îmbogăţească existenţa, dorinţa lor de evadare în

mijlocul naturii, de a fi activi şi de a petrece un timp de calitate cu prietenii sau familia etc..

Organizaţiile locale, regionale, naţionale şi internaţionale, indiferent de forma de

organizare, au un rol determinant în promovarea şi răspândirea ecoturismului în întreaga lume.

Delta Dunării este o delta lobată, cu o avansare, oarecum uniformă în mare a frontului

deltaic şi cu mici lobi în gura de vărsare a principalelor artere. Se formează în golfurile marine

şi constituie tipul clasic de deltă.

Comparativ cu alte delte din lume, ţinând cont de indicatori specifici, RBDD ocupă

locul 22, având următoarele dimensiuni: 4150 km2 suprafaţă a deltei; 2840 km lungime a

fluviului Dunărea şi 805 300 km2 suprafaţa bazinului hidrografic al Dunării.

Delta Dunării găzduieşte pe un spaţiu relativ restrâns 30 de tipuri de ecosisteme,

respectiv o bancă naturală de gene de valoare inestimabilă pentru patrimoniul universal, fiind

în acelaşi timp o concentrare importantă de resurse naturale cu valoare economică care sunt

predispuse la supraexploatare.

Activităţile tradiţionale ale populaţiei din Delta Dunării, în funcţie de proporţia

populaţiei ocupate, sunt reprezentate de: pescărie (12.45%), creşterea animalelor şi cultura

plantelor (32.54%), exploatarea masei lemnoase (11.65%), vânătoarea şi pescuitul sportiv

(17.02%), ecoturismul (16.9%), recoltarea stufului (9.44%), navigaţia şi comerţul.

Ca şi concluzie se poate afirma că starea generală actuală a ecosistemelor de pe

teritoriul RBDD este favorabilă. Această situaţie este favorizată şi de existenţa unor zone greu

accesibile unde impactul activităţilor umane este diminuat.

Instituţiile implicate direct sau indirect la această data în pescăriile din Delta Dunării sunt:

• Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu atribuţii înpolitica

sectorului piscicol din România, conform Legii nr. 192/2000;

• Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, coordonează activitateaARBDD;

• Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD), administrează

utilizarea resurselor naturale în teritoriu, conform Legii nr. 82/1993, H.G. nr. 248/1994, Legii

nr. 69/1996, H.G. nr. 516/1997 şi Legii nr. 454/2001;

62


• Consiliul Judeţean Tulcea (CJT), administrează activităţile economice pe suprafeţele

ce constituie domeniu public de interes judeţean, respectiv pe amenajările piscicole, conform

Legii nr. 69/1996;

• Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare Delta Dunării (INCDDD), evaluează

starea pescăriilor, nivelul stocurilor şi fundamentează reglementările de pescuit prin

programul de cercetare supervizat de ARBDD;

• Societăţile Comerciale sau pescarii privaţi, desfăşoară activitatea economică de

pescuit, în suprafeţele domeniului public de interes naţional sau judeţean

Este necesară o coordonare unitară a eforturilor şi investiţiilor în scopul implementării

politicilor ecologice şi a unui management durabil în RBDD. Realizarea obiectivului de

exploatare durabilă necesită cercetarea anuală a stocurilor şi exploatării şi stabilirea tacticilor

de administrare durabilă (controlul ieşirilor – cote maxime de captură şi/sau controlul

intrărilor – cote maxime de efort de pescuit), proces adaptabil în funcţie de eficienţa măsurilor

şi răspunsul dinamicii populaţiilor de peşti la exploatare dar şi la variaţiile naturale ale

factorilor de mediu sau poluării. Resursele naturale din Delta Dunării sunt deosebit de

atractive din punct devedere economic şi asigură premisele pentru activităţi economice

diversificate.

63


Anexe

Anexa 1 – Peisajul natural ale Deltei Dunării:

Figura 1.1 - Ardea purpurea Figura 1.2 - Mâncător de albine


Figura 1.3 - Glossy Ibis

Sursa www.google.com

Fig 1.4 - Squacco heron Fig 1.5 – Pelicanu alb


64







Fig 1.6 - Clematis integrifolia Fig 1.7 -


Fig 1.8 - Globularia punctata


Fig 1.9 - Nymphaea alba Fig 1.10 - Orchis purpurea


65







Anexa 2 – Peisajul antropic al Deltei Dunării:

Figura 2.1 – Biserica Mila Figura 2.2 – Manastirea Batag


Figura 2.3 – Mănastirea cocos


Figura 2.4 – Pensiunea Adria Figura 2.5 – Pensiunea Coral


66







Anexa 3 –Bibliografie

1. Coceanu Pompei,Vlăsceanu Gheorghe,Necjoiescu Bebe, „Geografia generală

a turismului”,Editura Meteor Press,Bucureşti,2005

2. Cristureanu Cristina, “Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional”,Editura

C.H.Beck,Bucureşti,2006

3. Neguţ Silviu,”Geografia turismului”,Edutura Meteor Press,Bucureşti,2003

4. Ionescu Ion,”Turismul – Fenomen social-economic şi cultural”,Editura Oscar

Print,Bucureşti,2000

5. Glăvan Vasile,”Resurse turistice pe Terra”,Editura Economică, Bucureşti,

2000

6. www.wikipedia.org

7. www.ecoturism.org

8. www.google.com

67

Documents

Ecoturismul in Romania - Studiu de Caz Delta Dunarii