Echipamente pentru reglarea şi controlul puterii hidraulice

TEMA PROIECTULUI:

ECHIPAMENTE

PENTRU REGLAREA SI

CONTROLUL PUTERII

HIDRAULICE.

ECHIPAMENTE

PENTRU CONTROLUL

DEBITULUI SI A

PRESIUNII

Echipamente pentru reglarea si controlul puterii hidraulice.Echipamente pentru controlul

debitului si a presiunii

2

CUPRINS:

ARGUMENT __________________________________________ 3

1.CE ESTE HIDRAULICA? _______________________________ 5

2.PROPRIETATILE LICHIDELOR HIDRAULICE ______________ 6

3.LOCUL HIDRAULICII IN INDUSTRIE ____________________ 13

4.CARACTERISTICI GENERALE ALE MECANICII FLUIDELOR SI ACTIONARILOR HIDRAULICE __________________________ 14

5.APARATURA PENTRU REGLAREA PRESIUNII ___________ 22

6.APARATURA PENTRU REGLAREA DEBITULUI __________ 26

7.LUCRARI DE INTRETINERE A INSTALATIILOR HIDRAULICE ____________________________________________________ 32

8. ASIGURAREA CALITĂŢII IN SISTEMELE HIDRAULICE ________ 34

9. PRINCIPII ERGONOMICE LA LOCUL DE MUNCA ____________ 37

10. MASURI DE PROTECTIE A MUNCII LA INSTALAŢIILE MECANICE SUB PRESIUNE _______________________________________ 38

11. BIBLIOGRAFIE _____________________________________ 41

12.ANEXE ___________________________________________ 42



3

ARGUMENT

Mecatronica-o stiinta integratoare

de granita

Mecatronica este stiinta de granita

care se ocupa cu studiul integrarii stiintelor

aplicative in vederea realizarii de

produse.Caracterul preponderent practic al

acestei stiinte este subliniat si de faptul ca

de abia dupa un deceniu de realizari in domeniu au aparut si primele abordari

teoretice,inclusiv adoptarea termenului de “mecatronica” de specialisti japonezi.

O definitie mai precisa si mai simplista a mecatronicii,si cu care sunt de accord

majoritatea specialistilor este urmatoarea:

MECANICA+ELECTRONICA+SOFTWARE=MECATRONICA

Alte stiinte care sunt utilizate in proiectarea produselor mecatronice

sunt:optica,ergonomia,tehnologia si chiar stiintele economice.

FLUXUL CARE INTEGREAZA MECATRONICA



4

Mecatronica a inceput sa se dezvolte in mod dinamic in anii 1980 perioada in care

era deja proaspat definita,iar conceptul suferea permanent perfectionari.A fost o perioada

de dezvolatare in directia obtinerii elementelor integrate,menite sa asigure pe deplin

controlul utilajelor,masinilor si sistemelor complexe.

Utilajele mecatronice sunt ansambluri care integreaza componenete simple sau

complexe ce indeplinesc diferite functii,actionand in baza unor reguli impuse.Principala

lor sarcina este functionarea mecanica,deci producerea de lucru mecanic util,iar in esenta

lor este posibilitatea de a reactiona inteligent,printr-un sistem de senzori,la stimulii

exteriori care actioneaza asupra utilajului luand decizii corespunzatoare pentru fiecare

situatie.

Domenii de aplicabilitate:

Industria constructoare de masini:in tehnica automobilului, locomotivei,

aviatiei,navelor,imdustria usoara si alimentara,actionari si automatizari,

amortizoare,suspensii;

Transporturi:principile de functionare ale celor mai multe mijloace de transport

sunt bazate pe legile hidraulice (vapoare,submarine, avioane,vehicule pe perna

de aer);

Metalurgie:siderurgie,industrie grea,furnale ,laminoare,echipamente hidraulice

ale forjelor si preselor.

Ca o concluzie, se poate spune ca mecatronica este o sfera interdisciplinara a

stiintei si tehnicii care se ocupa in general de problemele mecanicii, electronicii si

informaticii,totusi, in ea sunt incluse mult mai multe domenii, care formeaza baza

mecatronicii, si care acopera multe discipline cunoscute,cum ar fi:electrotehnica, tehnica

de cifrare, tehnica microprocesarii informatiei, tehnica reglarii si altele.



5

1.CE ESTE HIDRAULICA?

Notiuni generale despre hidraulica:

Hidraulica este stiinta care studiaza legile de echilibru si de miscare a fluidelor

din punctul de vedere al aplicatiilor in tehnica.Denumirea de hidraulica provine din

cuvintele grecesti “hidra:”-apa si “aulos”-tub.Notiunea a fost initial pusa in legatura cu

orga de apa(instument muzical in Grecia antica)unde caracteristicile sunetelor erau

realizate de inaltimea coloanelor de apa.

Hidraulica studiaza in principal lichidele care sunt fluide practic

incompresabile,ele nu au forma proprie,ci sunt perfect plastice la efortul de

compresiune.Lichidele in cantitati mici iau forma sferica,iar in cantitati mari iau forma

recipientului,avand o suprafata libera.

Lichidul de lucru din sistemele hidraulice este supus actiunii indelungate a unor

temperaturi,viteze si presiuni ridicate,variind in limite largi.

In aceste conditii mediul hidraulic trebuie sa raspunda unor cerinte

importante,cum ar fi:

Sa aiba bune proprietati lubrifiante;

Sa aiba rezistenta ridicata a peliculei;

Sa aiba rezistenta termica si chimica ridicata;

Sa nu degaje vapori la temperaturi obisnuite;

Sa nu fie activ chimic in raport cu elementele sistemului;

Sa aiba o variatie minima a vascozitatii in raport cu temperature;

Sa aiba punct ridicat de inflamibilitate;

Sa nu absoarba si sa nu formeze spuma;

Sa aiba un continut minim de impuritati.

Lichidele de lucru utilizate in sistemele de actionare hidraulica se pot grupa in 3

categorii:

Apa;

Uleiuri minerale;



6

Lichide sintetice.

Cele mai utilizate lichide sunt uleiurile minerale,care au o durata de viata ce este

determinata de calitatea lor,precum si de conditiile de lucru.In cazul unor instalatii care

functioneaza la temperaturi ridicate(metalurgie,siderurgie) mediul hidraulic utilizat este

metalul lichid care de regula este un aliaj eutectoid compus din 77% NATRIU si 23%

KALIU,punctul de topire este de -12°C,iar cel de fierbere este de 850°C.

2.PROPRIETATILE LICHIDELOR

HIDRAULICE

Principalele proprietati ale lichidelor hidraulice sunt:

1.Densitatea,reprezinta masa unitatii de volum:

][ 3m

kg

V

m

ρ-densitatea

m-masa

V-volum

Densitatea variaza cu temperatura si presiunea,dar pentru variatii mici se poate

considera constata.Valoarea densitatii influenteaza atat pierderile de presiune din sistem

cat si pierderele volumice(probleme de etansare pentru vascozitate mica).

Unitatea de măsură în Sistemul Internațional pentru densitate este kilogramul pe

metru cub (kg/m³),alte unități folosite sunt gramul pe centimetru cub (g/cm³), kilogramul

pe litru (kg/L) etc. Densitatea se notează de obicei cu litera grecească ρ (ro) sau cu

inițiala cuvântului, litera d.

2.Greutate specifica,reprezinta greutatea unitatii de volum:

g

γ -greutatea specifica

http://ro.wikipedia.org/wiki/Unitate_de_m%C4%83sur%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sistemul_Interna%C8%9Bional

http://ro.wikipedia.org/wiki/Kilogram_pe_metru_cub

http://ro.wikipedia.org/wiki/Kilogram_pe_metru_cub



7

ρ –densitatea

g-acceleratia gravitationala

Greutatea specifică a unei substanțe se definește ca greutatea unei unități

de volum din acea substanță. Se notează cu litera greacă γ (gamma). Greutatea specifică

se calculează deci ca raportul dintre greutatea și volumul unui corp.Unitatea de

măsură în Sistemul Internațional este N/m³.

3.Vâscozitatea,este proprietatea fluidelor de a opune rezistenta la curgere,datorita

interactiunii intre particulele constituente.Ea este percepută ca o rezistență la curgere. În

acest sens, apa, cu viscozitate mică, este fluidă, în timp ce uleiul, cu viscozitate mare,

este vâscos. Toate fluidele reale sunt vâscoase, cu excepția celor superfluide.Un fluid

nevâscos este considerat fluid ideal.

Vâscozitatea uleiului variaza cu temperatura,fapt ce influenteaza pierderile

volumice si energetice din sistem.Influenta temperaturii trebuie luata in

considerare,deoarece transportul de energie intre pompa si motor are loc cu pierderi

ireversibile,insotite de degajare de caldura care modifica temperatura uleiului.

Vâscozitatea poate fi:

dinamică: unde η este coeficientul de proporţionalitate din formula

tensiunii tangenţiale şi are ca unitate de măsură sPa :

dn

dv

cinematică: unde υ este definiă ca raportul dintre vâscozitaea dinamică şi

densitatea fluidului şi are ca unitatea de măsură sm /2 :

vâscozitatea convenţională Engler:se poate transforma în vâscozitate

cinematică şi are ca unitate de măsură gradul Engler, ˚E:

./10

31,632,7 26 sm

EE

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Rezisten%C8%9B%C4%83&action=edit&redlink=1



8

Impărţind valoarea vâscozităţii dinamice a unui lichid la vascozitate dinamică a

altui lichid (lichidul de referinţă, apa) se obţine viscozitatea relativă.

Vâscozitatea poate fi masurata cu diferite tipuri de vâscozimetre:

Vâscozimetre rotative-acestea determină vâscozitatea dinamică,ele pot

determina vâscozitatea unui fluid fără a avea nevoie de un fluid de

comparație,sunt folosite ca etaloane;

Vâscozimetre cu element vibrator-acestea determină tot vâscozitatea

dinamică, dar au nevoie de o etalonare cu un fluid de comparație;

Vâscozimetre cu capilară-acestea determină vâscozitatea cinematică,

prin compararea cu un fluid etalon. Sunt foarte precise, se folosesc în

laboratoare;

Vâscozimetru Engler-acesta determină âvscozitatea cinematică, prin

compararea cu un fluid etalon, la curgerea printr-un orificiu.Principiul

este asemănător vâscozimetrelor cu capilară, iar valorile măsurate se

exprimă în grade Engler (ºE);

Vâscozimetre cu bilă-acestea determină tot vâscozitatea cinematică, însă

necesită etalonare,se folosesc în tehnică.

Vâscozimetrul cu bilă tip Rheotest:

a).Descriere:

Vâscozimetrul cu bilă tip Rheotest (fig. 1) este format dintr-un tub de sticlă,

calibrat, vertical, pe care s-au trasat trei repere.Tubul de sticlă este prevăzut cu

dispozitive de închidere,are lungimea de 20 cm şi este montat într-o baie de sticlă, care

la rîndul ei este fixată pe un stativ de metal. La cele două extremităţi, tubul este prevăzut

cu dopuri şi capace, pe tub sunt trasate trei repere la distanţă de circa. 5 cm între ele.

Aparatul este prevăzut cu o trusă de bile. De obicei patru bile metalice şi doua de

sticlă,corespunzătoare unui anumit domeniu de vascozitate şi notate de la 1 la 6 (tabelul

nr. 1).



9

Tabelul 1.1

Tabelul 1.2

Fig. 1. Vâscozimetrul Rheotec KF 10

Părţile componente:

1. Stand;

2. Vâscozimetru;

3. Bulă de nivelare;

4. Şurub de reglare;

5. Roată de reglare unghiulară;

6. Tubul de cădere (bilă);

7. Suport superior;

Bilă Diametru

[mm]

Greutate

[g]

Densitate

[g/cm3]

Constanta bilei

K

[mPa∙cm3/g]

1 15,590 4,597 2,3172 0,10075

2 15,591 4,424 2,2297 0,10110

3 15,553 16,061 8,1532 0,1321

4 14,996 14,392 8,1509 1,204

5 13,995 11,009 7,6703 6,694

6 10,995 5,430 7,8017 34,89

Unghiul de

înclinare (grade)

DIN 70 60 50

Multiplicator F 1 0,952 0,879 0,778



10

8. Suport inferior;

9. Baie de termoreglare;

10. Duză de admisie;

11. Suport termometru;

12. Capac;

13. Garnitura de etanşare;

14. Rulment;

15. Piuliţă.

b). Modul de lucru:

Înainte de a face determinarea se curăţă cu atenţie tubul de cădere, dopurile

acestuia şi bilele. Se umple tubul cu produsul de analizat, lasand un gol de circa 2 cm

până la marginea superioară. Eventualele bule de aer se îndepărtează cu o baghetă de

sticlă. Tubul este înconjurat de o baie circulara.

1. Se ajusteză şurubul (4) până la nivelarea bulei (3) ;

2. Se alimentează baia (9)de termoreglare prin diuza de admisie (10) cu apă la o

anumită temperatură ;

3. Se detemină densitatea lichidului de studiat cu ajutorul unui

densimetru(aerometru) şi se trece în tabel ( 2 ) ;

4. Se prelevează o mostră de lichid analizat şi se introduce în cilindrul de

cădere(6) asigurându-se etanşeitatea capacului inferior ;

5. Se setează poziţia roţii ungiulare de reglare pe una din poziţii ;

6. Se citeşte temperatura lichidului ambiental cu ajutorul termometrului şi se

notează valoarea (T) în tabel ;

7. Se aşează vâscozimentrul în poziţie normală de lucru ;

8. Se introduce bila în cilindrul de cădere 6 ;

9. Se eliberează bila în lichid;

10. Când bila ajunge în dreptul primului marcaj indicator se porneşte

cronometrul ;

11. Se măsoară timpul în care bila parcurge distanţă dintre două marcaje şi se

notează (t) în tabel ;

12. Se calculează cu ajutorul formulei (1) vâscozitatea dinamică (η) şi se trece

în tabel ;

13. Se efectuează trei măsurători consecutive la aceeaşi temperatură şi se

calculează valoarea medie a vâscozitătii dinamice ( ).



11

Vâscozitatea se calculează prin ecuaţia:

FKt 21

Unde:

η = vâscozitatea dinamică [mPa∙s] ;

t = timpul de coborâre de la suprafaţă la baza [s] ;

1 = densitatea bilei [g/cm3];

2 = densitatea fluidului [g/cm3];

K = constanta bilei [mPa∙cm3/g] ;

F = unghiul de înclinare.

c). Prelucrarea şi interpretarea rezultatelor:

Se înregistrează valorile obţinute în urma determinărilor în tabelul 3.

Tabelul1.3

Lichid1

Densitatea

1 Densitata 2

Temp

T

Timpul

t

Vâscozitatea

η

Vâscozitatea

medie

Lichid2

Densitatea

1 Densitatea 2

Temp

T

Timpul

t

Vâscozitatea

η

Vâscozitatea

medie

Lichid3

Densitataea

1 Densitatea 2

Temp

T

Timpul

t

Vâscozitatea

η

Vâscozitatea

medie

Lichid4 Densitataea

1 Densitatea 2

Temp

T

Timpul

t

Vâscozitatea

η

Vâscozitatea

medie



12

4.Compresibilitatea,indicavariatia relativa a volumului unitar de lichid supus unei

variatii unitare de presiune.Este exprimata printr-un coeficient de compresiune relativa

sau prin modulul de elasticitate volumica Ev.

][],[][ 2m

NvN

m E

1vE

Ca valori mediiale modulului de elasticitate la temperatura de 20°C si presiune

atmosferica se pot considera valorile:

Ev=(1,3……1,7) * 104 daN/cm

2 pentru uleiurile minerale

Ev=(0,8……1)* 10 daN/cm2 pentru lichide sintetice

Ev=2,1 * 104 daN/cm

2 pentru apa

Ev=4 * 104 daN/cm

2 pentru glicerina

5.Punctul de aprindere, este temperatura la care vaporii de ulei se aprind.In

sistemele de actionare hidraulica acest punct de inflamabilitate nu are importanta prea

mare deoarece temperatura agentului motor in aceste sisteme este mult mai mica decat

temperatura de inflamabilitate a uleiului,in schimb la presele hidraulice pentru presare la

cald actionate cu ulei mineral este foarte importanta.

6.Puritatea agentului de lucru

Impurificarea uleiului cu substante care provin din afara(substante mecanice

ca:praf,nisip,particule de metal etc) are urmari grave putand duce la deteriorarea

elementelor hidraulice in miscare.Impuritatile se determina prin gravimetrie.

Uleiul se poate impurifica si cu produsi lichizi si in special cu apa.Prezenta ape

poate fi constanta si vizual,in unele cazuri,dupa culoarea tulbure pe care o da uleiurilor.



13

3.LOCUL HIDRAULICII IN INDUSTRIE

Hidraulica are un vast domeniu de aplicabilitate,apa fiind un element

indispensabil vietii,primele asezari omenesti au fost conditionate de prezenta ei.

In timp au aparut primele lucrari hidrotehnice:diguri,stavilare,apeducte, sisteme

de irigatii.Mai tarziu rezervele mari de apa stranse in lacurile de acumu- lare sau canale

ai putut fi utilizate dupa dorinta pentru irigatii,navigatie,pentru scopuri industriale sau

energetice.

Domeniul de aplicabilitate al hidraulicii s-a extins considerabil,la ora actuala

neexistand nici o ramura a tehnicii unde sa nu isi gaseasca aplicabilitatea.

Exemple:

Industria constructoare de masini:in tehnica automobilului,

locomotivei,aviatiei,navelor,imdustria usoara si alimentara,actionari si

automatizari,amortizoare,suspensii hidraulice,etc;

Transporturi:principile de functionare ale celor mai multe mijloace de

transport sunt bazate pe legile hidraulice (vapoare,submarine,

avioane,vehicule pe perna de aer),de asemenea transportul fluidelor in

conducte si canale,transportul hydraulic si pneumatic al diferitelor

materiale in suspensie(pulberi,paste,grane);

Metalurgie:siderurgie,in industria grea,de o importanta deosebita este

problema apei de racire la furnale ,laminoare,dispozitive hidraulice de

turnare a materialelor si maselor elastice,echipamente

hidraulice ale forjelor si preselor etc;

Masini hidraulice:reprezinta de asemenea un domeniu vast de

aplicabilitate(turbine hidraulice sau eoliene,turbine de foraj,pompe de

diferite tipuri etc.).



14

4.CARACTERISTICI GENERALE ALE

MECANICII FLUIDELOR SI ACTIONARILOR

HIDRAULICE

1.Aspecte generale:

Energia mecanica produsa de masinile de forta este transmisa direct la parametrii

de baza(turatie si moment) nemodificati pentru antrenarea masinilor de lucru de uz

general.Pentru antrenarea,insa,a mecanismelor tehnologice ale masinilor de uz

specific,este necesara o veriga intermediara(transmisia)al carui rol este sa modifice

parametri de iesire ai masinii forta(avand in general,valori relativ rigide),pentru a adapta

valorile de intrare variabile,necesare mecanismelor tehnologice in cauza.

In continuare vom caracteriza transmisia de tip hidrostatic,care cuprinde in mod

invariabil,doua componente fundamentale(fig.2.1):pompa volumica 1,care transforma

energia mecanica preluata de masina de forta 2 in energie hidraulica care preponderenta

este energia potentiala(de presiune) si motorul hidrostatic 3,care reconverteste energia

hidostatica in energie mecanica,dar la parametri de baza modificati in raport cu

intrarea,energia pe care o preda mecanismului de lucru.



15

Fig.2.1 Componentele transmisiei de tip hidrostatic

Transmisiile de tip hidrostatic pot fi de tip:actionare,comanda sau reglare

automata.

Transmisiile de tip actionare se caracterizeaza prin:

Energii transferate mari(energii de lucru);

Lant deschis de comanda,in sensul ca sistemul de actionare este sensibil

numai la comenzile de intrare xi(programatoare),ramanad indiferent la

efectele actiunii sale (marimea de reactie xr=0 si in cosencinta

comparatorul 5 nu exista,iar marimea de intrare in blocul de distributie 6

este e=xi).

Transmisiile de tip comanda se caracterizeaza prin:

Energii transferate relativ mici(pentru semnale de comanda);

Lant deschis de comanda;

Element de executie 3 construit din camera de comanda a unui organ de

distributie(si nu dintr-un motor hidrostatic,ca in cazul actionarii).

Transmisiile de tip reglare automata se caracterizeaza prin:

Energii transferate relativ mari(energii de lucru);

Lant inchis de comanda, in sensul ca sistemul de actioanare este,de data

acesata,sensibil nu numaila comenzile de intrare xi(programatoare), ci si la

efectele actiunii sale,adica la evolutia marimii de iesire xe, convertita de

traductorul 7 intr-o marime de reacti 0re (in cosencinta datorita

actiunii comparatorului 5,marimea de intrare in blocul de distributie 6 este

e=xi-xe).

2.Legea fundamentala a masinilor hidraulice:

Aceasta lege rezulta din aplicarea legii generale de transformare-conservare a

energiei la procesul actiunii reciproce dintre mediul fluid si masina.Daca se iau in

considerare(fig.2.2) punctele caracteristice de pe fluxul mediului fluid:1,la intrarea in

masina si 2,la iesirea din aceasta,legea de de conservare a energiei poate fi exprimata

astfel:



16

EElE ff 21

In care:

Ef1,Ef2-reprezinta energia continuta in unitatea de masa a mediului fluid,in punctul

1,respectiv 2;

- l -lucru mecanic elementar ce se introduce din afara intr-o unitate de masa a mediului

fluid,cu ajutorul masinii hidraulice de tip pompa

+l - lucru mecanic elementar ce se obtine spre afara dintr-o unitate de masa a mediului

lichid,cu ajutorul masinii hidraulice de tip motor;

E -pierderea de energie a unitatii de masa a mediului fluid pe traseul 1-2.

Fig.2.2

3.Legea fundamentala a transmisiilor hidrostatice:

Aceasta lege exprima raporturile de transmitere-transformare a parametrilor

fundamentali(turatie,moment) de la masina de forta(ni,Mi)la masina de lucru(ne,Me),de

catre masinile hidraulice ale transmisiei(fig.2.3) si se deduce din:

-Conservarea debitului pe traseul pompa1-motor hidraulic 2:



17

volV

V

ieee nnVnVnQvol

2

1111

-Conservarea puterii pe traseul masina de forta-masina de lucru:

totiV

V

totin

n

eeeii MMMMnkMnkNe

i

tot

1

21

Din relatiile de mai sus rezulta ca-la parametri constanti ai masinii de

forta(ni,Mi)-se pot realiza,la nivelul masinii de lucru,parametrii(ne,Me)variabili,in

masura in care exista posibilitatea de a regla capacitatea masinii primare(V1)sau a

masinii secundare(V2)sau ambele capacitati.

Fig.2.3

4.Sisteme de actionare hidrostatica:aparate hidraulice si elemente

componente

Principalele componente ale sistemelor de actionare hidrostatice sunt:

Pompele volumice(PH) – sunt ansamble care imprimă mediului hidraulic de

lucru energie hidrostatică caracterizată prin presiune (pP) şi debit (QP). Ele

recepţionează energia mecanică produsă de o maşină de forţă şi caracterizată de

momentul Mi şi turaţia ni şi o transformă în energie hidrostatică. Aproape toate

pompele sunt acţionate în mişcare de rotaţie.

Motoarele hidrostatice (MH) – sunt ansamble care primesc energia hidrostatică

produsă de pompă (presiune X debit) şi o transformă în energie mecanică de

rotaţie (moment X turaţie) la motoarele rotative sau de translaţie (forţă X viteză)

la motoarele hidraulice liniare (cilindri de forţă), pentru antrenarea elementului

de executie(EE). Uneori aceleaşi ansamble pot fi atât pompe cât şi motoare,



18

depinzând de modul în care sunt montate. Unele pot funcţiona într-un singur

sens (nereversibile), altele în ambele sensuri (reversibile).

Din punct de vedere a variabilităţii debitului vehiculat se disting pompe şi motoare

cu debit constant şi cu debit variabil.

Simbolizarea pompelor şi motoarelor rotative hidrostatice este în tabelul 2.1.

Motoarele hidraulice rectilinii (cilindri hidraulici) sunt din punct de vedere

constructiv de tip cilindru - piston, motiv pentru care se mai numesc şi cilindri de forţă.

Pompe şi motoare rotative Pompe Motoare Pompe şi motoare

Cu debit constant, nereversibile

Cu debit constant, reversibile

Cu debit variabil, nereversibile

Cu debit variabil, reversibile

Tabel 2.1

Din punctul de vedere al modului în care se realizează acţionarea, respectiv al

modului în care agentul motor acţionează pe feţele pistonului, cilindri de forţă pot fi: cu

simplu sau cu dublu efect.

Din punct de vedere al raportului dintre diametrul tijei şi a pistonului, pot fi:

- cu diametrul pistonului mai mare decât diametrul tijei;

- cu diametrul pistonului egal cu cel al tijei, adică cu pistoane plunjer.

Simbolizarea cilindrilor hidraulici este indicată în tabelul 2.2.

Cilindri hidraulici Simbolizare în schemă

Cu simplă acţiune, cu piston şi tijă unilaterală

Cu simplă acţiune, cu piston plonjor

Cu dublă acţiune şi tijă unilaterală



19

Cu dublă acţiune şi tijă bilaterală

Tabel 2.2

Elementele de distribuţie au rolul de a dirija agentul motor spre diferitele

conducte ale schemei hidraulice. Echipamentul de distribuţie al acţionării

hidrostatice este constituit din: robinete distribuitoare, distribuitoare cu bilă,

distribuitoare cu sertar (sertăraşe distribuitoare) şi supape de sens unic (supape de

blocare).

Sertăraşele distribuitoare sunt cele mai răspândite elemente de distribuţie din

sistemele de acţionare hidrostatică şi se întâlnesc într-o gamă variată de soluţii

constructive de aceea, simbolizarea lor va cuprinde pe lângă simbolul propriu-zis şi un

cod numeric exprimat printr-o fracţie ordinară unde la numărător se va înscrie numărul

căilor hidraulice racordate la distribuitor iar la numitor, numărul fazelor de lucru pe care

le poate realiza distribuitorul, astfel că 4/3 înseamnă că distribuitorul are 4 căi de

racordare şi 3 faze de lucru.

În tabelul 2.3 este indicată simbolizarea distribuitoarelor.

Tabel 2.3

Sertăraşe distribuitoare Simbolizare în schemă

Cu trei căi şi două poziţii de lucru

Cu patru căi şi două poziţii de lucru

Cu patru căi şi trei poziţii de lucru, cu centrul închis

Cu patru căi şi trei poziţii de lucru, cu centrul la

pompă



20

Cu patru căi şi trei poziţii de lucru, cu centrul la tanc

Cu patru căi şi trei poziţii de lucru, cu centrul în

tandem

Simbolizarea comenzii pentru comutarea distribuitoarelor în altă fază de lucru, se

face printr-un dreptunghi alipit simbolului de bază (tabelul 2.4.), în dreapta sau în stânga

lui.

Tabel 2.4

Echipamentul auxiliar al schemelor hidraulice se compune din: conducte,

filtre, acumulatoar, rezervor (tanc), schimbător de căldură.

1. Conductele asigură circulaţia agentului motor către diferitele elemente ale

schemei. Simbolizarea lor este redată în tabelul 2.5.

Conducte Simbolizarea

Conductă de lucru

Conductă de pilotare

Intersecţie de conducte cu racordare între ele

Felul comenzii Simbolul

Manuală

cu arc

Hidraulică

Pneumatică

Electromagnetică



21

Intersecţie de conducte fără racordare

Tabel 2.5

2. Filtrele sunt elemente destinate purificării agentului motor. Ele au rolul să

reţină atât particulele mecanice cât şi produsele de oxidare din agent. Într-o

schemă hidraulică trebuie să existe minim trei filtre şi anume: filtrul de

umplere şi aerisire, filtrul pe conducta de aspiraţie a pompei şi un alt filtru

montat în schema hidraulică.

3. Acumulatoarele sunt elemente care înmagazinează o parte a energiei

hidrostatice furnizată de pompe, constituind pentru schema hidraulică o

rezervă de energie hidrostatică. Acestea se montează pe o derivaţie a

conductei de refulare a pompei. Scopul acumulatoarelor hidraulice este de

a prelua volume de lichid sub presiune şi de a le restitui ori de câte ori este

necesar.

4. Rezervorul (tancul) are rolul de a furniza agentul motor schemei

hidrostatice precum şi de a limita temperaturile de funcţionare ale acesteia.

Simbolizarea acestor elemente este redată în tabelul 2.6.

Filtru Acumulator Rezervor (tanc)

Tabel 2.6

5. Aparatele de măsură şi control au rolul de a măsura şi indica parametrii

de lucru ai agentului motor: presiunea se măsoară cu manometrul, debitul cu

debitmetrul iar temperatura cu termometrul. Simbolizarea acestor aparate este

indicată în tabelul 2.7.

Manometru Debitmetru Termometru

Tabel 2.7



22

5.APARATURA PENTRU REGLAREA

PRESIUNII

In cadrul sistemelor de acţionare hidrostatică, aparatele pentru controlul

presiunii, cunoscute sub denumirea de supape de presiune ocupă unul din primele locuri

în ordinea importanţei. Acest lucru este datorat faptului că presiunea este unul din cei

doi parametri prin care se exprimă cantitativ puterea transmisă de către acţionarea

hidraulică respectivă.

Supapele ce deservesc sistemele de acţionare hidrostatice se pot împărţi, după

rolul lor în sistem, în două mari categorii: supape de presiune şi supape de blocare

(supape de sens unic).

Supapele de presiune sunt destinate asigurării presiunii dorite pe anumite circuite

hidraulice. Din punct de vedere funcţional, se împart în:

- Supape de reglare a presiunii;

- Supape de cuplare - decuplare;

- Supape de reducere a presiunii.

Supapele de reglare a presiunii asigură protecţia instalaţiei faţă de

suprapresiuni,ele se întâlnesc în două variante:

Supape de deversare-care funcţionează normal deschise, ele deversând la

tanc diferenţa dintre debitul constant al pompei şi debitul variabil necesar

motorului hidraulic. Supapa de deversare se montează în paralel cu

pompa de debit constant (fig 3.1).



23

Fig.3.1 Montarea in schema Fig.3.2 Montarea in schema

a supapei de deversare a supapei de siguranta

Supape de siguranţă-funcţionează în general normal închise şi se

montează în paralel cu o pompă cu debit variabil (fig.3.2). In acest caz,

pompa va administra un debit corespunzător necesităţilor motorului

hidraulic, dar când motorul ajunge la capăt de cursă sau intră în

suprasarcină, depăşindu-se în sistem presiunea nominală, supapa de

siguranţă SS se deschide şi deversează la tanc tot debitul pompei.

Din punctul de vedere al comenzii, supapele de presiune se clasifică în:

- Supape cu comandă directă;

- Supape cu comandă pilotată.

Din punct de vedere constructiv, supapele de presiune se realizează în

următoarele variante:

- supape cu bilă;

- supape cu taler;

- supape cu plunjer

Supapele de cuplare – decuplare sunt subordonate unui circuit hidraulic în care,

atunci când se atinge presiunea impusă, se comandă alimentarea unui alt circuit

hidraulic.

Supapele de reducere a presiunii au drept scop reducerea presiunii la o valoare

mai mică decât cea din sistem şi menţinerea ei constantă indiferent de fluctuaţia

presiunii principale.



24

Constructiv, în componenţa supapelor de presiune(fig.3.3) există trei elemente

importante:corpul supapei(1),elementul de închidere(2) care poate fi de tip bilă, taler sau

plunjer şi elementul elastic (3) prevăzut sau nu cu mecanism de reglare a forţei (4).

Fig.3.3 Supape de presiune

a).normal închisă

b).normal deschisă

La supapele normal

închise (fig.3.3.a), elementul de închidere obturează complet trecerea de la un orificiu la

altul, fiind apăsat pe scaunul din corp de către un element elastic.

La supapele normal deschise (fig.3.3.b), există constructiv fanta h0 care permite

scurgerea unui anumit debit de ulei de la un orificiu al supapei la celălalt. Această fantă

se poate modifica la valoarea h, în funcţie de nivelul presiunii controlat de supapă.

Diversitatea soluţiilor constructive ale supapelor derivă din preocuparea

producătorilor de a realiza cele mai avantajoase variante privind asigurarea funcţiilor, a

siguranţei în exploatare, a manevrabilităţii comode şi a îmbunătăţirii tehnicilor de

racordare.

In figura 3.4, este reprezentată o supapă de presiune normal închisă, cu pilot de

comandă. Canalul Cx al acestei supape poate fi obturat, caz în care pilotarea se realizează

prin comandă internă sau poate fi conectat la un circuit de comandă externă, caz în care

diuza(5) se înlocuieşte cu un dop filetat.In cazul pilotării prin comandă internă, la un

anumit nivel al presiunii se deschide supapa conică a pilotului(9),scade presiunea

deasupra plunjerului(3) şi schimbându-se echilibrul forţelor pe cele două feţe ale sale el

este împins în sus, realizându-se legătura direcă P-T.



25

Fig. 3.4. Supapă de presiune normal închisă, pilotată

1-corp; 2-bucşă; 3-plunjer; 4-arc; 5-diuză; 6-corp pilot; 7-dop filetat; 8-scaun

supapă pilot; 9-supapă pilot; 10-arc;11-ghidaj arc; 12-bilă; 13-şurub de reglare

Soluţiile de instalare în schemă a supapelor de presiune sunt prezentate în fig. 3.5.

Supapele normal închise pot controla presiunea unui singur circuit (fig.3.5.a), sau

a mai multor circuite înseriate (fig.3.5.b şi c).In schema din fig.3.5.d, supapa normal

închisă (3) cu drenaj intern, nu serveşte la reglarea presiunii din cilindrul (1) ce se află în

amonte de ea, ci la asigurarea unei anumite succesiuni de deplasare, după cum urmează:

cilindrul (1) va intra în lucru numai după epuizarea cursei cilindrului (2), atunci când

presiunea p depăşeşte valoarea de reglaj a supapei (3).



26

Fig.3.5. Soluţii de instalare în schemă a supapelor

6.APARATURA PENTRU REGLAREA

DEBITULUI



27

Echipamentul de reglare a debitului este destinat reglării vitezei sau turaţiei

motoarelor hidraulice, reglare realizată prin modificarea debitului administrat acestora.

In schemele hidraulice, reglarea debitului se poate face în două moduri: volumic

(prin pompe cu debit variabil) şi rezistiv.Deşi are un randament energetic mai scăzut,

reglarea rezistivă este de preferat în instalaţiile de puteri mici şi mijlocii, datorită

simplităţii constructive, a sensibilităţii sporite în ce priveşte reglarea vitezei de deplasare

a organului de lucru, manevrabilităţii uşoare a aparaturii şi uşurinţei efectuării

controlului.

Reglarea rezistivă a debitului constă în montarea în circuitul de alimentare al

hidromotorului a unei rezistenţe hidraulice reglabile, cunoscută sub denumirea de drosel.

De obicei, la această reglare pompa instalaţiei este cu debit constant.Ea este însoţită de o

supapă de deversare normal deschisă, care deversează la timp diferenţa dintre debitul

pompei şi debitul furnizat motorului, reglat prin drosel.In cazul droselelor, modificarea

debitului se face prin mărirea sau micşorarea unei fante de o anumită formă.

Teoretic, debitul ce trece printr-un drosel si variază liniar cu suprafaţa fantei de

trecerePractic însă, el se corectează cu o valoare datorată frecării vâscoase a agentului

motor în timpul curgerii.

Există mai multe criterii de clasificare a droselelor, cel de bază fiind forma fantei

de reglare (tronconică, circulară, inelară, dreptunghiulară, elicoidală).

După modul de montare în instalaţie, ele pot fi:

1. Drosele de traseu (fig.4.1)care se montează direct pe conductele schemei

hidraulice şi pot fi cu sau fără supapă de sens.Modificarea fantei de trecere a

agentului(b), se realizează prin înşurubarea manşonului(2) pe corpul droselului

(1).In interiorul corpului este prevăzută supapa(3), presată pe scaunul ei de către

resortul (5).



28

Fig. 4.1.Drosel de traseu

1-corp; 2- element de reglare; 3- taler; 4- inel O; 5- arc; 6- limitator de cursă.

2. Drosele de panou (fig.4.2) se montează pe panoul de comandă al instalaţiei

hidraulice şi sunt însoţite de obicei de supape de sens unic. Spre deosebire de

droselele de traseu,droselele de panou asigură o reglare mai sensibilă a debitului

de trecere pe conducta pe care acestea sunt montate.Droselul de panou din fig.

4.2 realizează modificarea suprafeţei de trecere a fantei de droselare prin

deplasarea axială a plunjerului(4),care constituie elementul de reglare, faţă de

corpul(3).Droselul este prevăzut cu o supapă de sens unic(5),care permite

circulaţia liberă a agentului hidraulic în sens contrar celui controlat de drosel.

Fig. 4.2. Drosel de panou

1- tambur gradat;

2- organ de indexare cu bilă şi arc;

3- corp;

4- element de reglare;

5- supapa de sens;

6- element pentru numărarea rotaţiilor



29

Droselele prezentate au dezavantajul că nu menţin constantă viteza sau turaţia

organului de lucru antrenat.Ele se folosesc doar când rezistenţa opusă organului de lucru

este constantă sau dacă modificarea vitezei sau turaţiei cu sarcina variabilă nu are o

importanţă deosebită.Imbunătăţirea stabilităţii vitezei motoarelor hidraulice alimentate

cu pompe cu debit constant se realizează cu ajutorul regulatoarelor de debit (de viteză).

Construcţia regulatoarelor se realizează dacă la un drosel simplu se ataşează o

supapă compensatoare (figura 4.3.)

Fig. 4.3. Regulator de debit cu două căi

1-tambur gradat; 2- capac; 3- corp; 4- element de reglare a debitului;

5- capac; 6- supapă compensatoare; 7- limitator de cursă.

Regulatoarele de debit se întâlnesc în două variante:

cu două căi (RD2),la care cele două căi sunt pompa şi motorul iar supapa

compensatoare este normal deschisă;

cu trei căi (RD3),la care cele trei căi sunt P, MH şi tancul iar supapa

compensatoare este normal închisă.

La regulatorul de debit cu două căi, fanta f a supapei compensatoare joacă rolul de

drosel autoreglabil, deschiderea ei fiind determinată de căderea de presiune pe drosel

care trebuie să rămână constantă. Dacă rezistenţa opusă la deplasarea organului de lucru

creşte,viteza lui va avea tendinţa să scadă, astfel creşte presiunea în MH. Această



30

presiune crescută, va acţiona asupra plunjerului supapei(6), mărind fanta f, astfel că un

debit mai mare refulat de pompa P va trece prin fantă spre drosel la motorul hidraulic

MH. Tendinţa de scădere a vitezei este anulată de debitul sporit de ulei ce intră în MH şi

viteza se va menţine astfel constantă.

Schemele de instalare a droselelor pentru reglarea vitezei sau turaţiei motoarelor

hidraulice sunt prevăzute în figura 4.4.

Fig. 4.4. Instalarea droselelor în schemele de acţionare a motoarelor hidraulice

a).Drosel pe conducta de admisie în motor - soluţie simplă, permite motorului să lucreze

la presiunea efectivă dictată de sarcină.Nu este asigurată însă concordanţa debitului util

(Q-q) cu sarcina S, pierzând total controlul vitezei în cazul apariţiei unei sarcini de sens

contrar;

b).Drosel pe conducta de evacuare din motor - se păstrează controlul vitezei la apariţia

sarcinii negative,dar solicită permanent sistemul la presiunea maximă a supapei de

siguranţă. Este însă de preferat primei soluţii;



31

c).Drosel montat în derivaţie - soluţie eficientă energetic, deoarece descărcarea debitului

excedentar nu se face prin supapa de siguranţă la presiunea maximă de reglaj a acesteia,

ci prin droselul însuşi, la presiunea efectivă dată de sarcina S.Variaţia debitului util cu

sarcina este însă şi mai pronunţată ca în cazurile precedente;

d).Regulator cu trei căi pe conducta de admisie în motor - soluţie cu randament energetic

bun(descărcarea excedentului de debit făcându-se prin supapa stabilizatoare la presiunea

dată de sarcină).

e).Regulator de debit cu două căi montat pe conducta de evacuare din motor - deşi cu

randament energetic mai slab decât în cazul precedent(sistem mai solicitat, debitul q

trecând prin supapa de siguranţă),este recomandat la sarcini pozitive cât şi la sarcini

negative;

f).Regulator mixt - îmbină calităţile regulatoarelor prezentate în figurile 4.4.d şi 4.4.e,

punând însă probleme dificile de natură constructive.

Echipamentul de reglare a debitului Simbolizare în schemă

Rezistenţă hidraulică fixă Rezistenţă reglabilă (drosel) de traseu

Drosel de panou în paralel cu o supapă de sens unic

Tabel 3



32

7.LUCRARI DE INTRETINERE A

INSTALATIILOR HIDRAULICE

Metode de organizare si executie a repararii in sitemul preventiv-planificat:

Sistemul de intretinere si reparare preventiv-planificat se poate efectua cu ajutorul

a doua metode:

A.Metoda standard-consta in faptul ca fiecare utilaj sau instalatie intra in

reparatie la intervale de timp dinainte stabilite fiecare din acestea in parte.Felul,volumul

si continutul reparatiilor care vor fi efectuate au un caracter standard,potivrit unei

documentatii tehnice,indiferent de starea de funcionare a utilajului in momentul intrarii

in reparatie

B.Metoda dupa revizie-consta infaptul ca volumul si continutul reparatiilor se

determina in urma unei revizii tehnice.Pentru stabilirea felului reparatilor ce vor fi

executate se intocmeste mai intai ciclul de reparatii al fiecarei categorii de utilaje.

1.Intretinerea si supravegherea zilnica-se executa de catre persoanele care

lucreaza pe utilaje din sectiiile de productie sau de catre persoane specializate in

executarea acestor operatii.In cadrul activitatii de intretinere si supraveghere zilnica se

urmareste inlaturarea micilor defectiuni ale utilajului,fara a se face inlocuiri de piese.In

afara de interventiilor tehnice cuprinse in sistemul preventiv-planificat,in cadrul

intreprinderilor se mai exexuta si alte tipuri de interventii tehnice cum sunt:

Reparatiile accidentale(Ra) sunt interventiile care se efectueaza la intervale de timp

nedeterminate,fiind impuse de scoaterile neprevazute din functiune a acestora datorita

unor caderi accidentale..Cauzele accidentale pot fi:

oboseala materialelor care provoaca schimbarea structurii materialelor si a

caracteristicilor mecanice(rezistenta,elasticitate)

intretinerea necorespunzatoare

reparatii necorespunzatoare

reparatii neexecutate la timp si reparatiile executate necorespunzator

exploatare neglijenta

Reparatiile de renovare-se efectueaza la utilajele care au trecut prin mai multe reparatii

capitale si au grad ridicat de uzura fizica.Cu ocazia acestor reparatii se recomanda si

efectuarea unor lucrari de modernizare a utilajului



33

Reparatiile de avarii-se executa de fiecare data cand utilajele se defecteaza ca urmare a

proastei utilizari sau intretineri din cauza unor calamitati

naturale:cutremure,incendii,inundatii.

2.Revizia tehnica-cuprinde operatiile ce se executa inaintea unei reparatii curente sau

capitale,in scopul determinarii starii tehnice a masinii,utilajului sau instalatiei si a

principalelor operatii ce urmeaza a se efectua cu ocazia primei reparatii

planificate,pentru a se asigura in continuare fuctionarea normala a acestuia.Pe langa

determinarile starii tehnice,in cadrul reviziei tehnice,se pot executa si unele operatii de

reglare si consolidare a unor piese.

3.Intretinerea planificata.Reparatiile curente si reparatia capitala

Reparatia curenta(Rc)-reprezinta ansamblul de masuri luate pentru inlocuirea unor

piese componente sau subansambluri uzate ale masinilor,utilajelor sau a instalatiilor in

vederea mentinerii caracteristiciilor ale acestora.

Reparatia curenta cuprinde lucrarile ce se executa periodic,in mod planificat,in scopul

inlaturarii uzurii materiale sau a unor deteriorari locale prin repararea,reconditionarea

sau inlocuirea unor piese componente sau chiar inlocuirea partiala a unor subansambluri

uzate.In fuctie de marimea intervalului de timp de functionare intre reparatii,importanta

lucrarilor ce se executa si volumul pieselor si subansamblurilor reparate,reconditionate

sau inlocuite,reparatiile curente se impart in:

re paratii curente de gradul I (Rc1)

reparatii curente de gradul II(Rc2).

Reparatie capitala(Rk)-reprezinta gama de lucrari ce se exuta in mod planificat dupa

expirarea ciclului de functionare prevazut in normativ in scopul mentinerii parametrilor

nominali si preintamlatorii iesirii masinii sau utilajului din functiune inainte de termen.



34

8. ASIGURAREA CALITĂŢII IN SISTEMELE

HIDRAULICE

Asigurarea calitatii rerezinta ansamblul activitatilor preventive prin care se

urmareste in mod sistematic sa se asigure corectitudinea si eficacitatea planificarii,

organizarii, coordonarii, antrenarii si tinerii sub control in scopul de a garanta obtinerea

rezultatelor la nivelul calitativ dorit.

SISTEM DE MANAGEMENT AL CALITATII-sistem de management prin

care se orienteaza si se controleaza o organizatie in ceea ce priveste calitatea.

Calitatea totala – satisfacerea continua a cerintelor clientilor in conditiile unor

costuri minime.

Asigurarea calitatii reprezinta realizarea unor obiective externe si interne, astfel:

Obiectivele interne, reprezinta activitatile desfasurate in scopul de a da incredere

clientilor ca sistemul calitatii furnizorului permite obtinerea calitatii cerute.

Obiectivele externe reprezinta activitatile desfasurate pentru a da incredere

conducerii firmei ca va fi obtinuta calitatea ceruta.

Controlul calitatii este determinat de:

Supravegherea calitatii reprezinta monitorizarea si verificarea continua a starii

unei entitati, in scopul asigurarii ca cerintele specificate sunt satisfacute.

Evaluarea calitatii reprezinta examinarea sistematica, efectuata pentru a

determina in ce masura o entitate este capabila sa satisfaca cerintele specificate.

Inspectia calitatii reprezinta activitatile prin care se masoara, examineaza,

incearca una sau mai multe caracteristici ale unei entitati si se compara rezultatul

cu cerintele specificate,in scopul determinarii conformitatii acestor caracteristici.

Verificarea calitatii – reprezinta confirmarea conformitatii cu cerintele

specificate, prin examinarea si aducerea de probe tangibile.

AUDITUL CALITATII–reprezinta un process sistematic, independent si

documentat de evaluare obiectiva a dovezilor de audit pentru a determina in ce masura

sunt indeplinite criteriile de audit prestabilite.

In managementul calitatii, termenul de audit in sensul de examinare a calitatii

produselor,serviciilor,proceselor unei firme sau a sistemului de management al calitatii.



35

Auditurile calitatii reprezinta examinari sistematice ale activitatilor si

rezultatelor acestora, referitoare la calitate, fiind planificate si programate in functie de

natura si importanta activitatilor.

Auditurile calitatii sunt examinari independente, in sensul ca trebuie conduse de

personae care nu au responsabilitati directe in domeniile auditate.

Auditurile calitatii se realizeaza in raport cu criteriile de audit prestabilite,

pentru a stabili in ce masura sunt respectate criteriile de audit.

Criteriile de audit sunt: procedurile aplicabile, cerintele specificate in standarde si

specificatii tehnice,politica firmai in domeniul calitatii.

AUDITOR IN DOMENIUL CALITĂŢII-este persoana care are competenta

necesara pentru a efectua audituri ale calităţii; el trebuie sa fie autoriyat pentru

efectuarea unui anumit tip de audit.

SCOPUL AUDITULUI CALITĂŢII este de a evalua actiunile corective necesare

pentru eliminarea neconformitaţilor şi posibilitaţile de îmbunatatire a sistemului de

management al calităţii firmei, a produselor si serviciilor , si a proceselor.

Auditurile calităţii evaluează: produsele, serviciile, procesele sau sistemele

calităţii unei firme.

Planul de audit si raportul de audit sunt documente de calitate obligatorii in

procesul de desfăşurare al unui audit si sunt elaborate de catre compartimentul de

asigurare calitaţii.

Auditul calitaţii produsului se efectuesză pentru evaluarea conformitatii

caracteristicilor de calitate a unui produs finit sau semifinit cu cerintele clientului sau cu

cerinţele specificate in documentele de referinţă.

Auditul calităţii procesului se efectueaza pentru evaluarea comformităţii unui

proces (de proiectare , productie, administrativ,etc) cu cerinţele clientului sau cu

cerinţele specificate in documentele de referinţă.

Metode de obţinere a dovezilor de audit:

1. Interviuri cu persoanele implicate in domeniul auditat

2. Examinarea documentelor referitoare la calitatea produselor sau proceselor

3. Observarea directa a activităţilor

Auditurile sistemelor calitaţii se efectuează pentru:

Determinarea conformitaţilor elementelor sistemului calităţii cu cerinţele

specificate in documentele de referinta



36

Determinarea eficacităţii sistemului calităţii privind realizarea obiectivelor

stabilite in domeniul calităţii

Imbunatăţirea sistemului calităţii firmei audiate

Satisfacerea unor cerinte reglementare

Inregistrarea /certificarea sistemului calităţii firmei audiate



37

9. PRINCIPII ERGONOMICE LA LOCUL DE

MUNCA

Dimensionarea locului de muncă se realizează în funcţie de particularităţile

anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi

caracteristicile echipamentului de muncă, ale mobilierului de lucru, de mişcările şi

deplasările lucrătorului în timpul activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele

ajutătoare pentru manipularea maselor, ca şi de necesitatea asigurării confortului

psihofizic.

Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea

posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea

locului de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor

de muncă care respectă prevederile reglementarilor în vigoare. Locurile de muncă la care

se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu scaune concepute corespunzător

caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale organismului uman, precum şi

activităţii care se desfăşoară, corelându-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru.

La locurile de munca unde se lucrează în poziţie ortostatică trebuie asigurate, de

regulă, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de

exemplu, scaune, bănci).

Echipamentele de muncă, mesele şi bancurile de lucru trebuie să asigure spaţiu

suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii,

cu posibilitatea mişcării acestora.

Inălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se stabileşte în

funcţie de distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile

antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului membrelor superioare.

Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului, precum şi a

mişcărilor foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a

fluxului tehnologic, de manipulare corectă a materiilor prime şi a produselor la

echipamentele de muncă la care lucrătorul intervine direct.



38

10. MASURI DE PROTECTIE A MUNCII LA

INSTALAŢIILE MECANICE SUB PRESIUNE

La utilizarea instalaţiilor mecanice sub presiune, riscul principal este cel al

exploziilor şi proiectării de obiecte, datorită suprapresiunii de lucru. Proiectările sporesc

în cazul recipientelor sub presiune care conţin substanţe nocive(toxice, caustice,

inflamabile, explozive), deoarece există posibilitatea apariţiei unor neetanşeităţi şi a

răspândirii noxelor în atmosferă.

Principalele cauze ale accidentelor de muncă la lucrul cu instalaţiile mecanice sub

presiune sunt:

Dimensionarea necorespunzătoare a utilajelor în raport cu condiţiile de lucru

ale acestora;

Lipsa aparatelor de măsură şi control al presiunii şi temperaturii (manometre,

termometre);

Lipsa de dispozitive de siguranţă (discuri de explozie, supape de siguranţă,

capace de protecţie, membrane de siguranţă);

Starea defecta a reductoarelor de presiune;

Ungerea ventilelor şi a manometrelor de la recipienţii sau conductele ce conţin

oxigen cu uleiuri sau grăsimi;

Datorita pericolelor deosebite pe care le prezintă, instalaţiile mecanice

sub presiune trebuie să aibă autorizaţii de funcţionare, care să ateste că ele corespund

normelor, emise de instituţiile de profil.

Utilajele sub presiune trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de siguranţă şi

aparatură de măsură (manometre) în bună stare de funcţionare. Manometrele trebuie

verificare, sigilate şi marcate pe cadran cu roşu, la valoarea maximă admisă a presiunii şi

cu verde la valoare presiunii de regim. Amplasarea acestor utilaje, în special a celor care

lucrează la presiuni foarte înalte, se va face într-o încăpere separată, unde nu se

efectuează alte lucrări. Înainte de montajul unei instalaţii care va lucra sub presiune,

trebuie verificat cu atenţie fiecare aparat, iar în cazul vaselor de înaltă presiune, se va

face proba hidraulică. Pentru fiecare recipient, trebuie determinată presiunea maximă de

regim şi temperatura corespunzătoare, care vor fi respectate cu stricteţe.



39

Autoclavele care se utilizează in secţii şi laboratoare trebuie să fie alese în funcţie

de natura substanţei care intervine în reacţie, precum şi în raport cu presiunea la care se

presupune că se va ajunge, cu un coeficient de siguranţă, acoperitor pentru eventualele

creşteri necontrolate ale celor doi parametrii.

Pentru a evita supraîncălzirile locale, autoclavele vor fi răcite printr-o manta

exterioară sau serpentine inferioare, prin care circulă un agent de răcire.

Ca o măsură de siguranţă, autoclavele nu se vor umple niciodată mai mult de

jumătate din volumul lor, pentru a asigura suficient spaţiu în cazul dilatării conţinutului,

ca urmare a creşterii temperaturii şi presiunii peste limitele prevăzute.

Pentru controlul permanent al presiunii, autoclavele trebuie prevăzute cu două

manometre şi două dispozitive de siguranţă (supape, membrane de siguranţă, discuri de

explozie). Discurile de explozie trebuie să fie carcasate pentru a se evita accidentele în

cazul ruperii lor. Dacă se lucrează cu substanţe toxice sau inflamabile, conductele de

aducţie de la dispozitivele de siguranţă trebuie să fie dirijate în exterior sau spre instalaţii

de captare şi neutralizare.

Inainte de a se deschide autoclava, după terminarea reacţiei, trebuie să se verifice

mai întâi dacă există presiune remanentă, care trebuie să se elimine (prin acţionarea

manuala a supapei).

Recipienţii şi buteliile pentru gaze comprimate trebuie verificate cu atenţie înainte

de utilizare. Fiecare recipient trebuie să aibă capace de siguranţă şi inele de cauciuc, iar

suprafaţa sa exterioară nu trebuie să prezinte fisuri sau deformaţii. Recipienţii se verifică

în ceea ce priveşte starea fizică a ventilelor şi data ultimei încercări la presiune; dacă

termenul de încercare a presiunii a fost depăşit, se interzice exploatarea lor.

La amplasarea recipientelor şi buteliilor sub presiune este interzisă, in general,

apropierea lor de surse de căldură sau de locuri cu expunere la acţiunea puternică a

agenţilor corosivi. Dacă din motive legate de utilizare, lucrul nu este posibil, se va

asigura o protecţie cu paravane adecvate (din azbest sau cauciuc). De asemenea, trebuie

să se evite păstrarea în aceeaşi încăpere a buteliilor care conţin substanţe incompatibile.

Recipienţii şi buteliile cu gaze toxice sub presiune se montează în afara clădirii, în

spaţii aerisite, şi trebuie să fie prevăzute cu bazine de neutralizare rapidă în caz de

defecţiune.

Pentru transportul buteliilor,normele prevăd folosirea numai a unor mijloace

adecvate (cărucioare) şi cu capacul de probă înşurubat.La transport se vor evita lovirea,



40

răsturnarea, vibraţiile sau manipulările brutale: în timpul aşezării lor în poziţie verticală,

pentru a se evita răsturnarea, buteliile trebuie ancorate cu coliere.

La golirea recipientelor şi buteliilor, nu este permisă grăbirea evacuării

conţinutului prin încălzire cu flacără directă; accelerarea se poate face prin aşezarea

buteliilor într-un vas cu apă călduţă (maximum 400C). Deschiderea ventilului la butelii

trebuie să se facă lent, fără smucituri. Când se introduc gaze comprimate din butelie în

vase de sticlă sau butelii ce lucrează la presiuni mai mici, este necesar să se monteze

între cele două butelii un vas de siguranţă şi un reductor de presiune. Reductorul trebuie

să fie dotat cu două manometre, unul de intrare şi unul de ieşire, care se vor utiliza

întotdeauna pentru un singur fel de gaze. Este absolut interzisă folosirea la buteliile de

oxigen a reducătoarelor care au fost întrebuinţate pentru alte gaze.

Pentru recipienţii şi buteliile sub presiune care conţin oxigen lichefiat, datorită

pericolului mare de explozie, trebuie luate următoarele măsuri de protecţie:

Buteliile se vor monta în dulapuri metalice protejate împotriva agenţilor fizici

sau chimici, loviturilor, răsturnărilor, etc.

Deschiderea ventilului buteliilor se face numai cu scule din cupru (pentru

evitarea formării scânteilor)

Tubulatura de alimentare cu oxigen de la butelie se va construi din cupru.

Vasele de sticlă care lucrează la presiune trebuie să fie prevăzute cu apărători,

astfel încât, dacă se sparg, în special când sunt încălzite conţinutul lor să nu producă

accidente. Tuburile din sticlă utilizate la presiuni inalte se vor manipula cu multă atenţie,

în condiţiile folosirii paravanelor, a ochelarilor sau vizierelor şi a mănuşilor de protecţie.



41

11. BIBLIOGRAFIE

1).Mecatronica-Manual pentru clasa a XI-a-Editura Delta 2004

2).Mecatronica-Manual pentru clasa aXII-a-Editura Delta 2004

3).Tehnologie si educatie mecatronica-Editura Todescu,Cluj

Napoca 2001

4).BARSAN I."Actionari Si Comenzi Hidraulice Pentru Masini

Unelte" - Universitatea Din Sibiu, 1993

5).MARIN V., MOSCOVICI R., TENESLAV D. "Sisteme

Hidraulice De Actionare Si Reglare Automata" - Ed. Tehnica,

Bucuresti, 1981



42

12.ANEXE



43



44



45



46

Documents

Echipamente pentru reglarea şi controlul puterii hidraulice