Click here to load reader

Dreptul Tratatelor, Organizatiile Internationale

  • View
    529

  • Download
    3

Embed Size (px)

Text of Dreptul Tratatelor, Organizatiile Internationale

Definitia si elementele esentiale ale tratatului= actul juridic care exprima intelegerea privind acordul de vointa intre 3 sau mai multe state ori alte subiecte de drept international in scopul de a crea, modifica sau stinge drepturi si obligatii in raportul dintre ele. Dreptul tratatelor = partea componenta a dreptului international general data de/formata din ansamblul de norme care guverneaza, reglementeaza incheierea, aplicarea, respectarea, interpretarea, modificarea, incetarea precum si orice alta problema care are legatura cu un tratat. In timp, tratatul a inlocuit cutuma in cadrul raporturilor internationale din motive care tineau de avantajele pe care le prevedeau tratatele in raport de dezavantajele pe care le prezenta cutuma. O importanta deosebita o reprezinta codificarea normelor de drept international Carta ONU 1945. Din punct de vedere al codificarii prezinta importanta si Conventia de la Viena 1969, 1986. Elementele esentiale ale tratatului sunt : 1)Subiectii sau partile la tratat sunt atat statele cat si alte subiecte de drept international( organizatiile, Vaticanul, popoarele care lupta pt. eliberare). 2)Vointa partilor care trebuie sa fie liber exprimata fara vicii de consimtamant. De obicei, aceasta vointa se exprima in scris si trebuie sa aiba un caracter concordant exprimand acordul celor de la care emana privind oboectul licit si realizabil si scopul tratatului 3)Intentia de a produce efecte juridice adica intentia de a da nastere, de a modifica sau stinge drepturi si obligatii intre parti. 4)Guvernarea tratatului se face de catre normele dreptului international pt. ca numai actele juridice reglementate de norme de drept international intra in categoria tratatelor. Statele pot incheia si acte care sa fie carmuite, reglementate de dreptul intern, dar acestea se plaseaza nu in categoria actelor de drept international public, ci in cea a actelor de drept international privat.

Denumirea tratatelorTermenul de tratat este denumirea generala care include orice acord incheiat intre state. Indiferent de denumirea lor insa, tratatele au aceeasi forta juridica obligatorie. Denumiri : Tratat in sens restrans se foloseste pt. a reglementa intelegerile cu privire la unele domenii importante ale relatiilor internationale avand cel mai inalt nivel/grad de solemnitate Conventia denumire folosita pt. a reglementa acele intelegeri prin care se stabilesc relatii internationale in domenii special sau determinate(Viena 1969, Montego Bay) Acordul termen general care desemneaza acele intelegeri internationale intervenite in deosebi in domeniile economic, comercial, financiar, cultural) Pactul denumire data de obicei unei intelegeri privind domeniile concrete ale relatiilor politice dintre state si care au un caracter solemn Protocolul termen fara un continut precis ; se aplica diverselor intelegeri internationale ; de multe ori, este un act accesoriu care insoteste un tratat

1

preexistent in scopul de a-l prelungi, interpreta, completa, modifica. In egala masura protocolul poate desemna si o inteleger de sine statatoare intre state Alte denumiri schimburi de note avand acelasi continut - compromisul dobandeste acceptiunea acordului intervenit intre state cu privire la trimiterea spre solutionare a unui litigiu la o in stanta arbitrala sau judiciara - statutul ; carta ; declaratia ; actul general ; actul final

Modus vivendi (mod de existenta) incetarea razboiului in timpul sarbatorilor Cartelul acea conventie incheiata intre beligeranti comandanti militari cu privire la prizonierii de razboi , ranitii de razboi. Pactum de negotiando un act preliminar incheierii unor tratate prin care partile isi asuma numai obligatia de a negocia cu buna-credinta in scopul de a ajunge la o intelegere, acceptabila pt. ambele parti cu privire la un tratat avand un anumit obiect. Pactum de contrahendo un pretratat, o forma preliminara a unui tratat care, daca exprima vointa partilor, dobandeste forta juridica a unui tratat(ex. schimbul de note intre guvernul german si SUA din 1918 privind elementele de baza ale tratatului de pace care urma sa se incheie).

Clasificarea tratatelorIdeea clasificarii tratatelor a aparut inca din antichitate. Romanii imparteau tratatele in 3 categorii : Pactiones = pactele Sponsiones Foedera = aliantele Hugo Grotius separa tratatele in 2 categorii : Tratatele care consacra obligatii ce decurg din dreptul natural Tratatele care adauga obligatii necunoscute dreptului natural Emerich Vattel a propus unele clasificari in functie de continutul tratatului: Tratatele reale si personale Tratatele tranzitorii Tratatele propriu-zise Tratatele reale sunt cele care se refera la obiectul tratatului si au o durata indelungata. Tratatele personale sunt legate de persoana care le-a incheiat, adica acestea isi pierd valabilitatea cand persoanele respective inceteaza sa mai existe. Tratatele tranzitorii sunt cele care isi consuma obiectul printr-o singura prestatie. Tratatele propriu-zise implica derularea mai multor prestatii succesive. In timp, observam ca drept criteriu de clasificare a fost folosit si termenul sau durata tratatului. Din acest punct de vedere exista : Tratate cu termen(CECA) Tratate incheiate pe o perioada nedeterminata(tratatele de la Roma) Alt criteriu de clasificare a fost acela al posibilitatilor de aderare : Tratatele deschise aderarii libere pt. Orice stat

2

Tratatele inchise in cadrul carora in vederea aderarii se cere consimtamantul tuturor statelor(Tratatul Atlanticului de Nord, Tratatul de aderare la UE, CECA, EURATOM) Deoarece criteriile mai sus enuntate au un caracter mai mult descriptiv, ele nu mai sunt folosite , motiv pt. care in prezent sunt folosite urmatoarele criterii : Dupa continutul tratatului : - tratate contracte - tratate legi La origini acest criteriu de clasificare s-a bucurat de o larga circulatie in materia de specialitate, dar in prezent criteriul in cauza este apreciat ca neconcludent deoarece majoritatea tratatelor au atat caracter de contracte, cat si caracter de legi. In raport de numarul partilor la tratat : - tratate bilaterale - tratate multilaterale In functie de criteriul procedurii de incheiere a tratatelor in diferitele ei etape : - tratate in sens ingust sau formal - tratate in forma simplificata Tratatele in sens ingust parcurg in vederea incheierii lor 3 etape(negociere, semnare, ratificare), in timp ce acordurile in forma simplificata cunosc numai 2 etape(negociere si semnare), fara ratificare pt. ca semnarea in acest caz este de natura sa exprime consimtamantul statului de a fi obligat prin tratat fara a mai fi nevoie de ratificare. Dupa domeniul relatiilor care constituie obiectul lor de reglementare - tratate politice(alianta, incheierea pacii) - acorduri economice(acorduri comerciale, de colaborare, investitii) - acorduri culturale - acorduri in domeniul justitiei

Incheierea tratatelorAspecte generale Incheierea tratatelor reprezinta parcurgerea tuturor procedurilor pt. ca tratatul sa se formeze, sa devina obligatoriu pt. parti si sa intre in vigoare. Etapele incheierii tratatelor negocierea, in cadrul careia se redacteaza, se elaboreaza si se adopta textul tratatului semnarea in vederea autentificarii textului exprimarea consimtamantului statului de a deveni parte la tratat Simpla derulare a etapelor procedurale nu este suficienta pt. ca tratatul sa ia fiinta, ci este necesar ca si conditiile de valabilitate privind obiectul tratatului sa fie indeplinite(licit, realizabil), iar consimtamantul partilor sa nu fie viciat, trebuie sa se supuna unor norme de drept material, substantial. Regulile privitoare la incheierea tratatelor formate pe cale cutumiara au in general un caracter supletiv, statele fiind libere sa aleaga forma( este aplicabil principiul libertatii formelor , principiu care este agreat si de Conventia de la Viena din 1969).

3

Capacitatea de a incheia tratate- o componenta esentiala a statutului de subiect de drept international Capacitatea deplina de a incheia tratate apartine subiectului principal de drept international statul in unele situatii precis determinate. Aceasta capacitate a statului de a incheia tratate poate fi limitata. De ex : statutul de neutralitate(Elvetia si Austria) e cel ce impiedica incheierea tratatelor avand caracter militar ori chiar apartenenta la CE. Austria, prin aderarea la UE a renuntat implicit la neutralitate(tacit) si Elvetia in proportie de 50% a renuntat la neutralitate prin aderarea la ONU(2002). In cazul statului federal, capacitatea de a incheia tratate revine in majoritatea cazurilor federatiei si numai rareori revine statelor competente( pe domeniile care tin de autonomie, administrarea acestor state). Organizatiile Internationale au capacitatea de a incheia tratate potrivit actelor constitutive in domeniile de competenta special determinate. Natiunile si popoarele care lupta pt. eliberare, respectiv pt. realizarea statutului propriu, cunoscut fiind faptul ca statutul de popor sau natiune care lupta pt. eliberare e numai un statut temporar, tranzitoriu, deplasandu-se catre statutul de stat. Vaticanul, ca subiect special de drept international, poate incheia tratate care tin de domeniul religios(tratate denumite CONCORDATE). Individul nu se gaseste decat in reprezentarea statului in cadrul incheierii tratatului, nu din punct de vedere al destinatarului al normelor de drept international, al conventiei drepturilor omului, nu la incheierea in nume propriu. Autoritatile interne competente sa participe la incheierea tratatelor. Sediul principal al materiei- legea 590/22 dec 2003 privind tratatele publicata in MO, parte I nr.23/12ian 2004. Aceasta lege inlocuieste legea nr. 4/1991 privind incheierea si ratificarea tratatelor. De regula, acestea autoritati interne fac obiectul reglementarilor din Constitutie si prin legi speciale. In sistemul constitutional al statelor in general, puter

Search related