Upload
daniel-budeanu
View
235
Download
0
Embed Size (px)
DESCRIPTION
..
Citation preview
7/21/2019 (Diacon Prof. O. Bucevschi) Biserica Ortodoxă, Solia Păcii Și Înfrățirii
http://slidepdf.com/reader/full/diacon-prof-o-bucevschi-biserica-ortodoxa-solia-pacii-i-infrairii 1/10
Studii Teologice, Seria II, Anul I, Nr. 3-4, Mai-Iunie, 1949
1‘rof. Diacou O. BUCEVSC1I1
BISERICA ORTODOXĂ, SOLIA PĂCII ŞI ÎNFRĂŢIRII
Pacea a fost socotită totdeauna între bunurile superioare ale omenirii. Şi pe bună dreptate, căci pacea creiază condiţiile
necesare şi prielnice pentru desvoltarea culturii şi civilizaţiei, pentru progresul omenirii în orice privinţă. De sigur, e vorba de
pacea aşezată pe principii care permit desvoltarea unei munci constructive, realizatoarea trebuinţelor, aspiraţiilor şi drepturilor fireşti ale individului şi ale colectivităţii umane. Pacea în. acest sens este intim dorită şi legată de speţa umană — făcea
parte din starea paradisiacă — şi de aci suspinul de totdeauna
al omului cinstit după pace.Totuşi, nu de pace în sensul amintit s’a putut bucura ome
nirea în cea mai mare parte a istoriei sale. Căci mândria, invidia, egoismul, dorinţa de acaparare a bunurilor străine şi de exploatare a semenului — toate odrăslite din păcatul primului om — au
turburat şi întrerupt mereu pacea, deslănţuind răsboaiele pustii
toare de vieaţă şi de muncă omenească.Dar şi intervalele de timp dintre răsboaie nu înseamnă totdeauna pace, în sensul nobil al cuvântului. Căci armonia şi raporturile amicale dintre foştii beligeranţi, fiind stabilite pe te-
meiu de superioritate a forţei, sunt mai mult de formă, sunt
scrise numai în tratate de pace şi nu în inimi, nu în conştiinţe
curate. Aci se condensează setea de răsboaie a celor învinşi, aşteptând timpul potrivit pentru revanşă.
Totuşi, oricât de furioase se deslănţuesc patimile omeneşti, ele au putut turbura numai starea de pace, n’au putut distruge
însă dorinţa şi ideea păcii ca atare. Acestea au rămas în sufletul omenesc ca un sâmbure bun — vestigii din caracteristica stării iniţiale a lumii şi a speţei umane.
Răsboaiele se repetă însă mereu, cu mijloace de distrugere
tot mai perfecţionate, aducând tot mai multă ruină materială
7/21/2019 (Diacon Prof. O. Bucevschi) Biserica Ortodoxă, Solia Păcii Și Înfrățirii
http://slidepdf.com/reader/full/diacon-prof-o-bucevschi-biserica-ortodoxa-solia-pacii-i-infrairii 2/10
146 S T U D I I T E O L O G I C E
şi morală pe pământ. Aceasta înseamnă că şi pacea are mereu, o vieaţă efemeră. Dar tocmai acest fapt intensifică şi dorinţa
după ea. Iar sub acest imbold, ideea păcii progresează şi ea se conturează tot mai limpede în conştiinţa umană, învinge «rezi-
diul barbar» al fiinţei umane şi se strădueşte să devină realitate
sensibilă prin formula: pace universală şi permanentă.Visul atâtor vizionari şi idealişti, înscris prin veacul 16 în
tratate de pace — cu durată efemeră — teoretizat în veacul al 18-lea de abatele de St. Pierre, de Rousseau şi Kant în timpurile
mai noui, şi azi preocupă de aproape pe toţi cari urmăresc binele maselor populare — pacea permanentă nu-i totuşi o idee
nouă, ci o formulă nouă pentru o idee şi dorinţă veche. Căci în
ea se resimte nostalgia omului după starea paradisiacă; în ea
se descifrează ideea despre unitatea neamului omenesc, idee
schiţată timid de gândirea antichităţii clasice, limpezită şi consolidată deplin de creştinism; în ea se cuprinde adevărul că
pacea permanentă constitue starea normală în relaţiile dintre
popoare.In Roma veche, pe timpul regilor, s’a încheiat de către Fe-
deraţiunea latină un pact pentru a garanta Romanilor şi latinilor
pacea, care să dureze «cât cerul şi pământul vor rămâne la locul lor».
Deci iată ideea păcii permanente.Este mult lăudată pacea romană, care într’adevăr a ţinut
un timp mai îndelungat, aducând şi o anumită înflorire a vieţii.Era pace, dar o pace ca produs şi fruct al războiului. Căci
prin violenţă şi forţă, aproape toate popoarele antichităţii istorice au fost înglobate în hotarele unitare ale imperiului roman. Era «pacea cimitirului», în care zăcea îngropată libertatea atâtor popoare subjugate.
De sigur, nu acest fel de pace reînviată prin rasism, doreşte
omenirea, nu pace cu sacrificarea libertăţii — pentru câştigarea căreia omenirea a dat atâta jertfă — ci pace în ocrotirea libertăţii, cu respectarea drepturilor fundamentale ale individului şi ale colectivităţii umane, pace generatoare de progres material şi cultural pentru toate popoarele, acest fel de pace doreşte azi omenirea prin formula: pacea permanentă, care în fond nu cuprinde altceva decât ideea creştină de pacificare universală.
7/21/2019 (Diacon Prof. O. Bucevschi) Biserica Ortodoxă, Solia Păcii Și Înfrățirii
http://slidepdf.com/reader/full/diacon-prof-o-bucevschi-biserica-ortodoxa-solia-pacii-i-infrairii 3/10
S T ' T J D I I T E O L O G I C E 147
Pentru organizarea, consolidarea şi permanentizarea păcii între popoare s’au făcut diferite încercări. Nu-i cazul să le în
registrăm. Menţionăm numai conferinţele dela Haga (1898, 1907), care însă în loc să asigure pacea, mai curând au legalizat
războiul. Tot la Haga s’a înfiinţat şi «Curtea internaţională de
justiţie şi arbitraj», pentru a decide în neînţelegerile dintre State. Dar «Curtea» s’a ocupat numai cu chestiuni de ordin secundar. Menţionată trebue apoi desigur «Societatea (Liga) Naţiunilor», înfiinţată după primul răsboiu mondial, a cărei idee este însă
mai veche.«Societatea Naţiunilor» reprezintă, într’adevăr, un efort în
istoria omenirii pentru a se apropia Statele întreolaltă, spre o
cooperare şi convieţuire paşnică, apărând dreptul ginţilor şi justiţia internaţională.
Dar nici «Societatea Naţiunilor» n’a dat rezultatele aşteptate. Ea a vorbit în numele păcii, dar n’a putut apăra şi impune
pacea. Fiind lipsită de forţa necesară pentru a-şi putea impune
hotărîrile, puterea ei de influenţă, cu apel numai la simţul de justiţie şi onoare, fără o prealabilă educaţie în direcţia aceasta, cu sancţiuni fără efect — cazul agresiunii Italiei fasciste în
Abisinia — puterea ei de influenţă s’a tot micşorat până n’a mai rămas nimic din ea. Preconizată pe baze democratice, «Societatea Naţiunilor» a sacrificat democraţia internaţională în favoarea autocraţiei internaţionale, semnându-şi singură certificatul de deces.
Astăzi există Organizaţia Naţiunilor Unite (O. N. U.), în cadrul căreia Statele răsăritene cu adevărat democratice fac
toate eforturile pentru menţinerea şi consolidarea păcii între
popoare, întâmpină însă mereu împotrivirea Statelor apusene, care nu voiesc să renunţe la interese particulare pentru binele
universal.Oricum, cert este că omenirea muncitoare e dornică de
pace şi că-i mereu în căutarea unor principii, pe temeiul cărora
să-şi poată clădi o pace trainică, roditoare de prosperitate în
orice privinţă.Iar dorinţele de bine ale omenirii nu pot rămâne în afara
preocupărilor sfintei noastre Biserici ortodoxe, care pentru binele omenirii a fost întemeiată de Mântuitorul nostru Iisus
Hristos.
7/21/2019 (Diacon Prof. O. Bucevschi) Biserica Ortodoxă, Solia Păcii Și Înfrățirii
http://slidepdf.com/reader/full/diacon-prof-o-bucevschi-biserica-ortodoxa-solia-pacii-i-infrairii 4/10
mS T U D I I T E O L O G I C E
Totuşi s’ar putea pune întrebarea: este pacea o problemă
eare preocupă îndeaproape şi permanent Biserica noastră, sau
poate numai în tangentă şi sporadic, în legătură numai cu evenimentele trecătoare?Dar elementele pentru formularea răspunsului la întrebarea
aceasta, le are la îndemână oricine cunoaşte, chiar fără multă
adâncime, învăţătura şi istoria Bisericii noastre ortodoxe şi, fireşte, este de bună credinţă. Pe temeiul acestora oricine va
trebui să dea mărturie că Biserica noastră ortodoxă nici când
n’a provocat şi n’a purtat răsboaie şi că ea — păzitoarea in
transigentă şi explicatoarea autentică a învăţăturii creştine — este prin definiţie Biserica Păcii.
Dumnezeul creştinismului este Dumnezeul păcii (Rom. 15 >
33; 16; 20; I Cor. 14, 33; Fii. 4, 9; I Tes. 5, 23; 2 Tes. 3; 16;
Evr. 13, 20). împărăţia lui Dumnezeu e pace (Rom. 14, 17). «Pace pe pământ» este solia pe care îngerii o aduc oamenilor la
Naşterea Mântuitorului, întemeietorul Bisericii noastre.
Iisus Hristos este Domnul păcii (Ion 9, 5) şi ne îndeamnă să trăim în pace unii cu alţii (Mat. 5, 25). «Pace vouă» este
salutul obişnuit adresat de Mântuitorul ucenicilor Săi şi prin ei tuturor oamenilor (Luca 24, 36. Ion 20, 19, 21, 26), salut repetat de atâtea ori la Sf. Liturghie prin formula: «Pace tuturor». Pe «Făcătorii de pace» (Mat. 5, 9), Mântuitorul îi fericeşte şi
în Testamentul Său spune: «Pace vă las vouă, pacea Mea o dau
vouă» (Ion 14, 27). In cuvintele Mântuitorului: «au socotiţi că
am venit să aduc pace pe pământ, n’am venit să aduc pace, ci sabie» (Mat. 10, 34), nu-i vorba de războiu, ci de lupta împotriva răului cu sabia Duhului care este cuvântul lui Dumnezeu.
Sfinţii Apostoli asemenea îndeamnă pe creştini să trăiască
în pace cu toţi oamenii (Rom. 32, 18), în pacea lui Dumnezeu
care covârşeşte toată mintea (Fii. 4, 7), în pacea lui Hristos
care să stăpânească în toate inimile (Col. 3, 15).
Evident, nota caracteristică a creştinismului, autentificat în Biserica ortodoxă, este profund pacifistă. Solia Evangheliei este solia păcii şi a bunei învoiri între oameni. Şi de fapt, cu solia păcii Biserica noastră a pus unul din fundamentele misiunii sale în lume.
La realizarea misiunii sale de pacificare şi înfrăţire a omenirii, Biserica pleacă însă dela alte premize decât cele încercate
7/21/2019 (Diacon Prof. O. Bucevschi) Biserica Ortodoxă, Solia Păcii Și Înfrățirii
http://slidepdf.com/reader/full/diacon-prof-o-bucevschi-biserica-ortodoxa-solia-pacii-i-infrairii 5/10
S T U D I I T E O L O G I C E 149
In trecut de societatea politică. Nu intră în cadrul acestor pagini să analizăm în amănunt temeiurile pe care societatea poli
tică s’a străduit în trecut să aşeze pacea. Cert este că cele formulate n’au fost în stare să dea popoarelor o pace trainică şi
universal mulţumitoare. Astfel de pildă, principiul naţionalităţilor nefiind uniform şi corect conceput, în loc să contribue la
jDacificarea lumii, a constituit ferment de permanentă agitaţie. Arbitrajul, autodeterminarea, admise teoretic, pe hârtie n’au
fost acceptate în fapt pretutindeni. Principiul dreptului celui mai tare anulează drepturile fundamentale ale popoarelor. Apoi forţa nici nu-i o valoare permanentă, astfel că şi rezultatele bazate pe ea sunt supuse schimbărilor. In faţa forţei se ridică
valori de caracter permanent, răsărite din. recunoaşterea drepturilor fireşti ale omului şi din voinţa de bine pentru individul şi colectivitatea umană.
S’a crezut apoi că dreptul forţei, substituit prin forţa dreptului, va da o temelie sigură de pace. Dar şi pacea bazată nu
mai pe principiul de drept şi definită ca «durata dreptului» s Ja vădit supusă schimbărilor, după cum se schimbă şi principiul potrivit conceptelor diferite despre drept.
De sigur, creştinismul nu desconsideră principiul de drept aşezat la temelia păcii, dar îl voeşte ca «reflexul unui principiu
de justiţie imanentă, divină» şi extins în aceeaşi aplicare asupra
tuturor popoarelor. Căci după concepţia Creştină oamenii, popoarele, fac parte din aceeaşi mare familie, descind din aceeaşi unică pereche de oameni, au aceeaşi natură, acelaşi scop, aceeaşi lege morală naturală — sintetizată de decalog, — stau sub povara aceluiaşi păcat originar, dar au şi aceeaşi chemare la aceeaşi mântuire. Fără a-şi pierde specificul lor, popoarele formează
un întreg unitar şi toate au să contribue la promovarea binelui comun, la binele -omenirii ca atare. Ideea aceasta o găsim des-
voltată şi la Sfinţii Părinţi şi scriitori bisericeşti, cari afirmă de
pildă că şi în repartizarea bunurilor materiale pe diferite părţi ale pământului se exprimă voia divină ca popoarele să intre în
legături reciproce, să cultive prietenia, să se sprijinească unele
pe altele. «Pentru a-i uni pe oameni, — spunea undeva de pildă
Teodoret din Cyr — Dumnezeu i-a legat întreolaltă şi prin trebuinţe reciproce. N’a lăsat ca într’o regiune sa se găsească totul, pentruea astfel oamenii de acolo să nu mai aibă trebuinţă de cei
7/21/2019 (Diacon Prof. O. Bucevschi) Biserica Ortodoxă, Solia Păcii Și Înfrățirii
http://slidepdf.com/reader/full/diacon-prof-o-bucevschi-biserica-ortodoxa-solia-pacii-i-infrairii 6/10
•350 S T U D I I T E O L O G I C E
•din alte regiuni şi să devină indiferenţi faţă de ei. Abundenţa
duce uşor la dispreţ faţă de om şi provoacă neorânduiala». Cât
•de strâns legate întreolaltă sunt interesele de vieaţă ale popoarelor, vădesc cu prisosinţă timpurile de azi. •După învăţătura creştină, deci, popoarele, — considerând
legăturile naturale şi organice dintre ele, — au să trăiască în
bună înţelegere, în iubire şi colaborare paşnică, integrate în
«împărăţia lui Dumnezeu pe pământ», prezentată atât de minunat de Fericitul Augustin în opera sa «De civitate Dei». Aci o remarcă. Episcopii Romei au căutat să concretizeze ideea
aceasta, i-au denaturat însă sensul, trecând-o de pe plan statal-
spiritual, pe plan statal-material. Căci frapaţi de splendoarea
stăpânirilor lumeşti exploatatoare, n’au ezitat să pună mâna pe
sabie pentru cuceriri lumeşti. Râvneau ca din urmaşi ai Apostolilor blândului întemeietor al creştinismului să devină stăpâ-
nitori semeţi peste popoarele încreştinate ades mai mult cu
sabia decât cu cuvântul iubirii evanghelice. Desigur, idee com
plect străină învăţăturii Mântuitorului şi pe care n’o întâlnim în concepţia şi propovăduirea Bisericii ortodoxe.
Repetăm, deci, că după concepţia creştină adevărată, popoarele au să trăiască întreolaltă în raporturi bune şi că de aceea
problema pacificării universale preocupă de aproape Biserica
noastră ortodoxă, constituind unul din fundamentele misiunii sale în lume.
La realizarea acestei misiuni Biserica noastră pleacă dela
premize limpezi, desprinse din învăţătura Mântuitorului. Astfel, în primul rând, aceeaşi lege morală cată să fie aplicată în toate
formele de vieaţă omenească: Vieaţa individuală, familiară, vieaţa grupurilor sociale mai largi decât familia — popor, Stat, omenire. Căci omul în mod necesar este un individ, un membru
al familiei, al unui popor, Stat şi un membru al omenirii. Nimeni nu se poate sustrage din cadrul acestei forme de vieaţă creiate
de natură.In toate aceste forme de vieaţă să fíe valabilă aceeaşi lege
morală, cu recunoaşterea, desigur, a drepturilor naturale, proprii şi individului şi colectivităţilor umane. Principiile de iubire, de dreptate, de credincioşie, care au să diriguiască vieaţa dintre
indivizii umani, să conducă şi relaţiile dintre colectivităţile umane, dintre popoare, oferind o temelie sigură pentru înfrăţirea lor.
7/21/2019 (Diacon Prof. O. Bucevschi) Biserica Ortodoxă, Solia Păcii Și Înfrățirii
http://slidepdf.com/reader/full/diacon-prof-o-bucevschi-biserica-ortodoxa-solia-pacii-i-infrairii 7/10
B T U D î I T E O L O G I C E 151
Apoi conceptul creştin de pace pleacă în construirea păcii de jos în sus, adică începe cu individul. Dela vieaţa individuală
se ridică pe planul formelor mai largi de vieaţă. Lucru firesc, deoarece cât timp ideea păcii n u s ’a integrat complect în conştiinţa individului, n’a devenit substanţă din substanţa lui morală, cât timp pacea nu-i trăită aevea pe planul vieţii individuale, interioare şi exterioare, nu se poate organiza o «tehnică a păcii»
cu sorţi de reuşită.In moralizarea individului îşi are punctul de plecare şi revo
luţia socială provocată de creştinism la apariţia sa în istoria
lumii. Mântuitorul nu atacă direct orânduirile social-economice
ale vremii, pline de nedreptăţi sociale şi turburătoare de linişte
şi ordine. El apelează la conştiinţa individului, se adresează către
interiorul lui, urmăreşte «moralizarea eului, a gândului, a intenţiei din care ţâşneşte fapta». Caută să suprime pofta creatoare de păcat. Fiecare se ispiteşte de a sa poftă fiind tras şi amăgit. «Pofta zămislindu-se naşte păcatul» (Rom. 7, 4).
Prin urmare, prefacerea morală în sens creştin constă în primul rând în înnoirea spirituală a omului, în lepădarea omului vechiu.şi îmbrăearea în omul cel nou (Efes. 4, 22—24). Fără
această disciplinare a eului nostru şi fără o deplină sinceritate a
actelor ce săvârşim, nu poate exista armonie şi pace între
oameni.Omul este egoist. El nu voeşte să se cunoască decât pe sine
însuşi şi interesele sale. Centrul întregii vieţi şi al lumii este
«eul» său. Şi cât timp va stărui această concepţie egocentrică
vor fi şi probleme cari vor turbura omenirea. Nu este cu putinţă ca" interesele individuale egoiste ale oamenilor să nu se
ciocnească întreolaltă, dat fiind şi faptul că egocentrismul are
două dreptăţi şi două adevăruri pentru rânduirea vieţii. Una
pentru persoana proprie, cuprinzând tot ce satisface interesele
personale, şi alta pentru ceilalţi oameni, fără să ţină seama de
trebuinţele lor legitime. Adevărul este numai ceea ce foloseşte persoanei proprii.
Cu astfel de concepte despre adevăr şi dreptate,, evident, nu se pot stabili trainice relaţiuni bune între oameni.
După concepţia creştină deci, dificultăţile pentru realizarea
păcii şi înfrăţirii între oameni şi între popoare nu sunt în afara
omului, ci înlăuntrul lui. Dispoziţiunea lăuntrică este prima
Studii Tcolorţicc
7/21/2019 (Diacon Prof. O. Bucevschi) Biserica Ortodoxă, Solia Păcii Și Înfrățirii
http://slidepdf.com/reader/full/diacon-prof-o-bucevschi-biserica-ortodoxa-solia-pacii-i-infrairii 8/10
152 S T U D I I T E O L O G I C E
cauză a tensiunii dintre oameni şi dintre popoare. Iar aceasta
înseamnă că şi problema păcii este, în esenţa sa, o chestiune
lăuntrică şi nu poate fi rezolvată în chip mulţumitor numai prin mijloace exterioare.
Tratatele de pace, etc., chiar bine intenţionate, nu distrug
din rădăcină şi egoismul omenesc, izvor permanent de noui conflicte între popoare. Este nevoe de un remediu lăuntric. In sufletul omenesc trebue realizată întâiu o mare schimbare. Şi aceasta constă în dezarmarea morală a individului, adică în stri
virea egoismului, prejudecăţilor şi tendinţelor sale şovine, în
extirparea instinctelor animalice, răsboinice, atât de înrădăcinate în firea omului. Puterile combative din om trebuesc disciplinate şi valorificate pentru scopuri sociale, umane. «Inimă curată zideşte între mine Dumnezeule, şi duh drept înnoeşte înlă-
untrul meu». Acesta-i, după concepţia Bisericii noastre, punctul de plecare pentru pacificarea lumii.
Iar prefacerea lăuntrică a omului o urmăreşte Biserica or
todoxă pe temeiul iubirii creştine. Şi într’adevăr creştinismul aduce legea iubirii desăvârşite, «Dumnezeu este iubire» (Ion
4, 8). In porunca iubirii se rezumă toată morala creştină. Din
principiul iubirii răsar: egalitatea, frăţietatea, dreptatea. Iar
când principiul iubirii creştine inundă sufletul omenesc şi-i antrenează toate puterile, atunci patimile se topesc şi pacea se
instalează în sufletul omenesc, pacea conştiinţei, pacea perso
nală, pacea interioară şi pacea exterioară. Căci pacea lăuntrică,
în desvoltarea normală a vieţii, se va resfrânge şi asupra raporturilor cu semenii, va pătrunde în toate formele de vieaţă omenească, ca o cerinţă a aceleaşi iubiri de esenţă divină. «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi» (Matei 22, 39) şi «Să vă iubiţi unul pe altul, precum Eu v’am iubit pe voi» (Ion 16, 27).
La baza conceptului creştin de pace stă deci principiul iubirii, cu care Biserica ortodoxă se adresează în aceeaşi măsură
şi individului şi colectivităţii umane, stă principiul iubirii creatoare de dreptate socială.Dar punând un principiu moral ca temeiu al înfrăţirii, Bi
serica nu voeşte să ignoreze, cum aminteam, temeiurile de drept
în pacificarea lumii. Biserica le acceptă şi susţine, necunoscând
că lipsa lor duce la dizolvarea vieţii sociale normale, totuşi nu
le socoteşte suficiente. Dreptatea, de sigur, în calitatea ei de
7/21/2019 (Diacon Prof. O. Bucevschi) Biserica Ortodoxă, Solia Păcii Și Înfrățirii
http://slidepdf.com/reader/full/diacon-prof-o-bucevschi-biserica-ortodoxa-solia-pacii-i-infrairii 9/10
S T U D I I T E O L O G I C E 153
păzitoare a drepturilor inalienabile ale omului şi ale popoarelor, reuşeşte să înlăture din dificultăţile care turbură raporturile de
bună înţelegere dintre oameni.In acest sens pacea este efectul şi opera dreptăţii. Dar
dreptatea singură nu reuşeşte să înlăture deplin disensiunile
dintre indivizi sau dintre colectivităţile umane. Rămân suspiciuni, resentimente, ca focare de noui neînţelegeri, pe care le poate desrădăcina şi stinge complect din suflet iubirea creştină care
«nu caută ale sale» (I Cor. 13, 5). Iubirea creştină poate armoniza. inimile şi creia adevărata stare sufletească aducătoare şi păstrătoare de pace. In acest sens pacea adevărată, după concepţia creştină, este. opera iubirii sau a dreptăţii prin iubire.
Iată principiul care, după învăţătura Bisericii noastre ortodoxe, oferă temelia solidă pentru construirea unei păci trainice
între popoare: iubirea, propovăduitoarea egalităţii şi dreptăţii între oameni.
Formula Bisericii pentru pacificarea lumii este deci simplă.
Este ea însă şi cu sorţi de reuşită ?Intr’adevăr, la prima vedere s’ar părea că soluţionarea
unei probleme atât de complexe, cum e problema păcii, — prin- tr’o formulă simplă: schimbarea inimii omeneşti şi supunerea
voinţei umane către voinţa divină, adică prin prefacerea lăuntrică a omului, — este o soluţionare prea simplă şi o măsură
prea generală.Dar simplitatea unei formule nu implică în mod necesar şi
falsitatea ei. Multe lucruri care păreau imposibile s’au dovedit
posibile în evoluţia istoriei umane.Putem crede în progresul binelui în lume. Dacă doi oameni
se pot împăca şi trăi împreună în bune relaţiuni, în prietenie şi pace, respectându-se şi stimându-se reciproc, de ce n’ar putea
trăi în aceleaşi legături de prietenie şi de linişte şi un număr mai mare de oameni, popoarele întreolaltă ?
Iubirea creştină învălue doar pe toţi oamenii, toate popoarele şi nu se opreşte nici în faţa duşmanului. Dimpotrivă, cere
rugăciuni şi pentru duşman şi cere biruirea răului cu bine.Cu principiul iubirii Biserica creştină a civilizat pe barbari,
cu aceeaşi iubire îi poate înfrăţi şi pe civilizaţi.Desigur, pacificarea lumii, după concepţia Bisericii ortodo
xe, reclamă o educaţie lungă şi stăruitoare a individului şi co
7/21/2019 (Diacon Prof. O. Bucevschi) Biserica Ortodoxă, Solia Păcii Și Înfrățirii
http://slidepdf.com/reader/full/diacon-prof-o-bucevschi-biserica-ortodoxa-solia-pacii-i-infrairii 10/10
154 S T U D I I T E O L O G I C E
lectivităţii umane în spiritul dezarmării morale a instinctelor
animalice din om. Dar educaţia aceasta este posibilă şi ea trebue
făcută în interesul omenirii însăşi, căci pregăteşte calea pentru pacificarea lumii. Iar fericită e «vieaţa paşnică şi liniştită», «vieaţa trăită în pace şi iubire» (2 Cor. 13,11).
Mântuitorul aduce şi voeşte pace între oameni şi anume pacea înflorită din iubire curată faţă de aproapele şi construită
pe egalitate, libertate, frăţietate şi dreptate socială. Pacea aceasta este roditoare de progres în orice privinţă, pacea aceasta o
propovădueşte Biserica noastră şi pacea aceasta o doreşte ome
nirea muncitoare.Ravagiile celui de al doilea răsboiu mondial au intensificat
la maximum dorinţa de pace a maselor populare muncitoare, căci ele duc totdeauna greul răsboaielor. Oamenii muncii manuale şi intelectuale de pretutindeni pace doresc azi, pace fundamentată pe dreptate socială, pe deplina egalitate în datorii şi drepturi, pâce fără exploatarea omului de către om, pace cu
ocrotirea libertăţii şi a muncii creatoare de progres.Pacea aceasta concentrează azi atenţia tuturor oamenilor
de bine şi pentru păstrarea ei depun toate eforturile popoarele
cu orânduire adevărat democratică. In efortul pentru pace se
verifică doar ataşamentul sincer faţă de om şi faţă de omenire, faţă de binele comun. Şi democraţia adevărată urmăreşte binele
comun, cu integrarea individului uman în toate drepturile sale
fireşti.
Astfel pacea adevărată se întemeiază şi pe democraţia adevărată şi preţueşte atât cât preţueşte democraţia, iar democraţia preţueşte atât cât preţuesc indivizii ce-o compun.
De aci efortul democraţiei pentru a realiza în fiecare om
plenitudinea conceptului uman.Pace şi înfrăţire între popoare urmăreşte democraţia ade
vărată, pace şi înfrăţire universală voeşte şi propovădueşte Bi
serica ortodoxă. E solia ei de totdeauna.In efortul pentru pace, dorinţele curate se contopesc şi puterile trebue să se înfrăţească.
■O-