Descoperiri la poalele Masivului Ceahlau: 120 de tablite imprimate cu cele mai vechi scrieri din lume, vechi de 5.500 de ani, un „OZN” si o miniatura a Sfinxului din Bucegi!15 noiembrie 2015 pepeceasMistere, redescopera romania1 Comment

Știre nouă! Predicțiile noi

ale Vangăi au fost

dezvăluite! Dezastrul va

veni...

UN ADEVARAT FIASCO!

Cum e posibil ca cineva sa

fie capabil de asa ceva!?

ȘOCANT! O nouă viață a

fost descoperită în

piramidele egiptene! Iată...

Sponsorizat de

Descoperiri la poalele Masivului Ceahlau: 120 de tablite imprimate cu cele mai vechi scrieri din lume, vechi de 5.500 de ani, un „OZN” si o miniatura a Sfinxului din

Bucegi!

 

 

Descoperiri la poalele Masivului Ceahlau:

Descoperiri la poalele Masivului Ceahlau: 120 de tablite imprimate cu cele mai vechi

scrieri din lume, vechi de 5.500 de ani, un „OZN” si o miniatura a Sfinxului din Bucegi!

Muntii Neamtului ascund taine pe cât de uluitoare, pe atât de greu de elucidat.

Descoperirile facute una dupa alta, de un profesor din zona, au avut darul sa stârneasca

largi controverse in rândul istoricilor si sa aduca zona in centrul atentiei, transformând-o

intr-un tinut al misterelor de nepatruns.

Cele 120 de piese de piatră pe care apar simboluri ciudate găsite în urmă cu zece ani în

albia râului Bistriţa au redeschis controversa asupra unei scrieri mai vechi cu cel puţin un

mileniu decât cea cuneiformă. Disputa istoricilor pe această temă a pornit după

descoperirea tăbliţelor de la Tărtăria.

 

 

 

 

În urmă cu zece ani, profesorul de istorie Dumitru Ioniţă a redeschis în lumea ştiinţifică o

dispută încă netranşată asupra celei mai vechi scrieri din lume, printr-o descoperire

arheologică făcută în judeţul Neamţ. În iarna anului 2004-2005, el a găsit în albia râului

Bistriţa, în punctual Vadu Rău, din comuna Farcaşa, circa 300 de pietre, din care 120 erau

acoperite cu un strat de lut ars, pe care erau însemnate mai multe simboluri stranii.

Profesorul Ioniţă susţinea că piesele sunt similare cu cele trei tăbliţe de la Tărtăria

(judeţul Alba), descoperite în 1961 de cercetătorul clujean Nicolae Vlassa, piese certifică

existenţa unui centru de scriere protoliterară pe teritoriul României. „Pe tăbliţe sunt

incizate o serie de semne figurale abstracte. Asemănarea cu cele descoperite la Tărtăria

tocmai aici se produce.

Asta m-a făcut să leg descoperirea de la Vadu Rău celei din Alba şi de aici ideea unui alt

centru cultural, ce comportă un stadiu precursor al scrierii sumeriene datată pe la 3300

înainte de Hristos“, susţinea Dumitru Ioniţă în Monitorul de Neamţ. Dat fiind numărul

mare al artefactelor găsite, profesorul de istorie aprecia că în zonă a existat un atelier

neolitic în care au fost confecţionate aceste pietre acoperite cu lut ars.

Ulterior, astfel de piese ar fi fost răspândite până în vestul României, explicând astfel şi

descoperiea făcută în urmă cu peste cinci decenii la Tărtăria. „La Tărtăria s-au descoperit

trei tăbliţe, pe când la Vadu Rău trei sute, din care 120 comportând semne grafice“, mai

spunea Dumitru Ioniţă.

Aici au fost gasite tablite din lut, imprimate cu pictograme, care s-ar putea dovedi a fi

forme ale celei mai vechi scrieri din lume. Mai nou, tot aici au fost descoperite structuri

ciudate din piatra, unul semanând izbitor cu un OZN, altul cu un urias craniu de

extraterestru si ultimul cu celebrul Sfinx din Bucegi.

In situl arheologic deschis la poalele masivului Ceahlau, in punctul denumit Vadu Rau,

istoricul si profesorul Dumitru Ionita a gasit, la doar o jumatate de metru sub pamânt, o

ciudata structura din piatra semanând izbitor cu un OZN. Uimitor este faptul ca obiectul,

având greutatea de 12 kilograme, inaltimea de 14 centimetri si circumferinta de aproape

un metru, nu e o creatie intâmplatoare a naturii, ci, in mod clar, un produs construit in

mod inteligent.

OZN-ul din Ceahlau este compus din nu mai putin de 90 de placute din piatra, imbinate

intre ele cu un material liant care, studiat fiind, s-a dovedit a fi cu desavârsire

necunoscut. “Nu este ciment, nici argila si nici vreun alt adeziv cunoscut si folosit de-a

lungul istoriei pâna azi.

Probabil ca respectivul liant, de o duritate extrema, nici nu are corespondent pe Terra”, a

spus profesorul Ionita. La o prima examinare, straniul obiect a fost datat cu o vechime de

cel putin 2.000 de ani. Restul misterului va fi elucidat doar daca specialistii vor reusi sa

stabileasca atât provenienta si menirea obiectului descoperit, cât si compozitia adezivului

necunoscut, folosit la constructia lui.

La putina vreme dupa descoperirea OZN-ului din piatra, profesorul Ionita a avut surpriza

sa gaseasca, in perimetrul aceluiasi sit arheologic, un alt obiect la fel de misterios. De

data aceasta, era vorba de o structura aducând pregnant cu profilul celebrului Sfinx, din

masivul Bucegi.

Obiectul, cu o greutate de 2,5 kilograme si, in mod ciudat, cu exact aceeasi inaltime de

14 centimetri, ca si OZN-ul pomenit anterior, s-a dovedit a fi, la rândul lui, o creatie

produsa in mod constient. Sfinxul miniatural descoperit pe Ceahlau este asezat pe un mic

piedestal din piatra, metoda si materialul de imbinare ramânând deocamdata la fel ca si

in cazul precedent, cu desavârsire necunoscute.

Conform primelor concluzii care s-au tras dupa descoperirea facuta, obiectul ar avea o

vechime oarecum egala cu cea a OZN-ului pietrificat, adica de aproximativ 2.000 de ani,

iar menirea sa initiala a fost, cel mai probabil, de folosire ca obiect de cult.

Asemanarea izbitoare cu Sfinxul din Bucegi este insa de natura sa intareasca o ipoteza

care, ani la rând, a ramas doar la stadiul de simpla presupunere: aceea ca si

binecunoscutul Sfinx, la rândul lui, a fost sculptat in mod constient, cu scopuri inca

necunoscute, servind mai apoi drept model pentru unele copii facute de civilizatiile

existente cu mii de ani in urma, pe teritoriul actual al tarii noastre.

„Descoperirile facute in acelasi perimetru nu pot fi doar simple coincidente. Ceahlaul era

considerat, cu mii de ani in urma, munte sfânt si salas al zeului Zamolxis. Poate ca

civilizatiile de atunci, umane sau chiar extraterestre, ne-au lasat mesaje pe care trebuie

acum sa le descifram”, a spus profesorul Dumitru Ionita.

Tablite scrise, vechi de 7.500 de ani

Anul trecut, exact in acelasi sit arheologic de la Vadu Rau, profesorul Ionita a mai gasit un

obiect pietrificat, cu greutatea de 6 kilograme si inaltimea de 37 de centimetri, care

seamana leit cu craniile extraterestrilor ce au facut obiectul controversatului si mult-

mediatizatului incindent petrecut la 7 iulie 1947 la Roswell, in New Mexico, SUA.

Tot in situl de la poalele Ceahlaului, Dumitru Ionita a mai descoperit nu mai putin de 120

de tablite din lut ars, inscriptionate cu simboluri protoliterate – imagini reprezentând

forme primitive de scriere ale populatiei din perioada neolitica. Tablitele protoliterate

descoperite de profesorul Ionita s-au dovedit a data din perioada anilor 5.500 I.H. si sunt

identice, ca forma si mod de exprimare, cu cele de la Tartaria (judetul Alba), din Insula

Pastelui si din anticul Sumer.

Deosebirea uimitoare este insa aceea ca tablitele sumeriene, considerate pâna recent a

constitui prima forma de scriere din istoria omenirii, sunt cu cel putin 1.000 de ani mai noi

decât cele descoperite in Neamt. Dumitru Ionita este doctor in istorie, filosofie si drept

international. Locuieste in localitatea nemteana Farcasa si activeaza ca profesor de

stiinte socio-umane, la liceul din Borca.

In palmaresul descoperirilor sale – pe care, de altfel, le-a si

strâns intr-o impresionanta si inestimabila colectie – sunt incluse sceptrul voievodal

ceremonial al lui Stefan cel Mare, sigiliul din aur al lui Cuza, icoana lui Daniil Sihastru,

paftalele lui Petru Rares, blazonul familial al domnitorului Mihail Sturdza si harta

cartografului Ortelius, in care apare pentru prima oara Dacia pe globul pamântesc.

Profesorul a mai descoperit, pe raza localitatii sale de bastina, o conducta medievala de

aductiune a apei, construita din olane de

ceramica, cea mai lunga de acest tip si cu aceasta vechime, din tara. Pentru activitatea

sa stiintifica, arheologica si publicistica, Institutul pentru Studii Politice de Aparare si

Istorie Militara i-a conferit profesorului Ionita un „Hrisov al recunostintei”, distinctie cu

care foarte putine persoane din tara se pot lauda.

Mai multe aflăm de pe site-ul AdevaruldespreDaci.ro:

„În cursul lunii mai 2009, o viitură a râului Bistriţa, produsă în zona localităţii nemţene

Farcașa, avea să scoată la iveală un foarte posibil atelier neolitic de confecţionare a unor

tăbliţe inscripţionate, foarte asemănătoare cu celebrele tăbliţe de la Tărtăria. Ele s-au

adăugat celorlalte artefacte care au fost descoperite de către inimosul prof. dr. în istorie

Dumitru Ioniţă, în punctul numit Vadu Rău, din localitatea pomenită mai sus, începând cu

anii ’80 ai secolului trecut, despre care s-a mai vorbit.

Descoperirea are o importanță deosebită pentru că iată, ea demonstrează că celebrele

plăcute de la Tărtăria, datate ca fiind mai vechi cu peste două milenii decât cele

sumeriene de la Djemdet Nasr, Kis şi Uruk, considerate îndeobşte cele mai vechi forme de

scriere din lume, nu reprezintă un caz izolat, accidental, ci o activitate cât se poate de

organizată, desfăşurată de locuitorii acelor vremuri de pe actualul teritoriu al ţării

noastre. Din păcate, la fel ca şi alte asemenea descoperiri de excepţie, nici aceasta nu s-a

bucurat de atenţia necesară din partea specialiştilor români.

Aventura acestor incredibile “pietre” inscripţionate a început prin anii ’80 ai secolului

trecut, când profesorul Dumitru Ioniţă, în timpul unei recunoaşteri de teren desfăşurate în

punctul numit Vadu Rău din localitatea nemţeană Farcașa, a descoperit o serie de obiecte

neolitice, cum ar fi: fusaiole, greutăţi pentru plasele de pescuit sau pentru războiul de

ţesut, topoare şlefuite din piatră etc.

“Tăbliţele datează din neolitic, pe baza materialului litic aferent descoperirii – fusaiole,

topoare şlefuite etc. şi ar putea data între 4300-4500 i.Hr., fiind cu 1.000 de ani mai

veche decît scrierea protoliterată din Summer“, a declarat Dumitru Ioniţă.

Artefacte care amintesc de Tărtăria

Printre aceste obiecte, câteva i-au atras atenţia în mod deosebit. Este vorba despre

tăbliţe din lut ars, unele de forme rectangulare, ovale sau rotunde, care prezentau pe una

din fețe diverse semne incizate: romburi franjurate, linii intersectate, ce constituiau

suport pentru alte linii mai mici aşezate în rând, diverse puncte scobite etc.

În decursul anilor, erodarea malului drept al Bistriţei a continuat, prilej cu care au tot ieşit

la iveală alte câteva zeci de asemenea tăbliţe, numărul lor ajungând la 120, toate

purtătoare ale unor însemne protoliterate, după cum crede profesorul Ioniţă.

“Unele dintre ele sunt confecţionate din lespezi de piatră de formă rectangulară, peste

care s-a aşternut un strat fin de argilă, care a fost incizat cu semne dintre cele mai

variate. Printre ele se află şi un pandantiv amuletă, similar aceluia de Tărtăria, care are

două orificii de prindere”, ne-a declarat profesorul Ioniţă.

Viitura, aşa cum arătăm mai sus, a scos la iveală, în acelaşi punct, alte câteva zeci de

asemenea tăbliţe incizate, pe care au apărut, ca element de noutate, “grupuri de

semisfere, care au pe bolta lor unul, două, trei sau patru linii. Greutatea tăbliţelor diferă,

ea fiind cuprinsă între 100 şi 500 g.

Din cele observate, s-ar putea spune că pe vatra acestui atelier se afla o cantitate

impresionantă de material care urma a fi prelucrat şi probabil, incizat. Acest fapt m-a

făcut să cred că avem de-a face cu un atelier care fusese părăsit în grabă, din motive

obscure: fie din cauza unei calamităţi naturale, fie din cauza migraţiei unor triburi

neolitice”, ne-a mai spus Dumitru Ioniţă.

O parte din tăbliţele de pe Bistriţa sunt aproape identice cu cele de la Tărtăria

Domnia-să este de părere că “o parte din aceste tăbliţe sunt relativ identice cu cele

descoperite de arheologul Nicolae Vlassa în anul 1961 la Tărtăria, judeţul Alba, care

aparţin culturii neolitice Vinca, datate, pe baza de Carbon 14, ca fiind realizate în

perioada 6.500- 6.000 i.Hr.

Emit supoziţia că la Vadu Rău a existat în mod cert un atelier de confecţionare a acestor

artefacte, care apoi se răspândeau într-o vastă arie geografică, ajungând până în vestul

actual al României sau chiar până în Insula Paştelui. Dimensiunile tăbliţelor variază între

13,5 cm în lungime, respectiv 7-8 cm în lăţime”, mai spune profesorul Ioniţă.

Prof. univ. dr. Vasile Boroneant: “Este foarte posibil ca la Vadu Rău să fi existat

un depozit”

Fără a fi specialişti, putem să ne dăm seama că avem de-a face cu o descoperire de o

importanță cu totul specială. De aceea, am cerut şi părerea unui cercetător care a avut

ocazia să vadă câteva fotografii ale acestor misterioase tăbliţe.

Este vorba de prof. dr. Vasile Boroneant, binecunoscut arheolog, care, timp de mai mulţi

ani, a cercetat situl arheologic de la Schela Cladovei şi pe cel de la Chitila, unde au fost

făcute descoperiri senzaţionale, care atestă existenţa pe acele locuri a unora dintre cele

mai vechi culturi materiale şi spirituale din Europa.

În legătură cu aceste tăbliţe, domnia-sa ne-a declarat: ”Modelul era în epocă. Motive

asemănătoare au fost descoperite în spaţiul nostru şi la Vidra, şi la Chitila şi în alte locuri.

Ele se aseamănă cu cele din Mesopotamia. Este foarte posibil ca acolo, la Vadu Rău, să fi

existat un depozit. Trebuie însă făcute cercetări serioase pentru a putea emite o ipoteza

corectă.

Asemenea elemente de decor vin chiar din Paleolitic, unde aceste elemente constituiau

modalităţi de comunicare folosite de iniţiaţii epocii. Le regăsim şi astăzi, deşi sensul lor nu

mai poate fi desluşit, pe costumele populare, pe cusături, pe produse casnice

gospodăreşti, pe unelte etc. Ele sunt specifice numai spaţiului carpato-dunărean”.

Tărtăria demonstrează că scrisul a apărut în sud-estul Europei, nu în Sumer

Aşa cum arată artefactele de la Vadu Rău, se poate observa asemănarea lor izbitoare cu

tăbliţele de la Tărtăria. Povestea acestora din urmă a trezit, în timp, deopotrivă,

entuziasm, dar şi multe reticenţe, în aşa fel încât, deşi probe indubitabile atestă

vechimea lor, încă mai sunt sceptici care nu vor să accepte realitatea.

De altfel astăzi, foarte puţini specialişti români se mai încumetă să discute deschis despre

această unică descoperire. O fac însă cercetătorii străini, cărora nu le este nici ruşine, nici

teamă să afirme deschis că prima scriere a omenirii a apărut în sud-estul Europei şi nu în

Mesopotamia, cum se credea până acum.

Ei au în vedere când susţin acest lucru, atât artefactele de la Tărtăria, cât şi alte două

descoperiri: cea de la Karanovo, din sud-estul Bulgariei, unde pe o colină, într-un nivel

neolitic corespunzător mileniului III i.Hr., au fost găsite câteva sigilii de lut, printre care

unul rotund, cu pictograme gravate într-un mod semănător celor de la Tărtăria, şi cea de

la Gracianita, din nord-vestul Bulgariei.

Acolo, s-au descoperit două platouri mici. Pe fundul unui dintre ele este redată o

reprezentare schematică antropomorfă, iar cel de-al doilea prezintă o formă de scriere

foarte apropiată de cea de pe sigiliul de la Karanovo şi de cea de pe una dintre tăbliţele

de la Tărtăria.

Arheologul britanic Colin Renfrew, care a efectuat săpături tot în Bulgaria, la Sitagroi,

susţine această ipoteză. Apoi, celebrul profesor arheolog italian Marco Merlini, director al

Prehistory Knowledge Project, membru al World Rock Art Academy Italia, care, împătimit

de “miracolul” de la Tărtăria, a căutat şi a descoperit oasele găsite de Vlassa împreună cu

cele trei tăbliţe.

După ce acestea au fost analizate şi datate la Departamentul de Geologie al Universităţii

din Roma, profesorul Merlini a concluzionat: Datarea e foarte veche, în jur de 7.300 de

ani! Iar oasele au aparţinut unei femei în vârstă de 50-55 de ani, căreia el îi atribuie un rol

religios, fiindcă printre oase au mai fost găsite 23 de obiecte sacre, printre care brăţări şi

statuete de idoli.

Aflat în anul 2004 în ţară noastră, celebrul arheolog italian avea să declare unui confrate:

“Oasele ca şi tăbliţele sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Acum este rândul nostru

să găsim că scrierea a început în Europa cu două mii de ani înaintea Sumerului. În

România, avem o comoară imensă, dar ea nu aparţine numai României, ci întregii

Europe.”

Cercetarea artefactelor, o datorie pentru istorici, nu o pierdere de timp

Am prezentat toate aceste date pentru a încerca să sensibilizăm cercetarea românească

în domeniu, în aşa fel încât să putem răspunde, fără teamă de a ne compromite, unor

provocări ca aceasta pe care ne-o propune profesorul Dumitru Ioniţă.

Pentru că descoperirea să constituie, fără îndoială, o mare provocare. Nu suntem în

măsură să dăm sfaturi, dar credem că este de datoria specialiştilor să cerceteze nu numai

aceste incredibile artefacte, dar şi altele care zac prin depozitele muzeelor de zeci şi zeci

de ani, fără să fie băgate în seama de cineva.

Credem că aceasta este o datorie, nicidecum o pierdere de timp, pentru că, până la

urmă, elementele identitare ale existenţei noastre că popor european îşi află susţinerea şi

în asemenea dovezi.

Încheiem prin a spune că tăbliţele de la Vadu Rău tebuie să beneficieze de o atenţie

sporită. Ca de altfel şi alte obiecte adunate cu trudă şi pasiune de neoboșitul profesor de

istorie de la Farcașa care periodic, ne surprinde cu câte o descoperire de excepţie.”

Mistere in Muntii Neamtului: tablite imprimate cu cele mai vechi scrieri din lume

Descoperirile uimitoare facute de un profesor in Muntii Nemtului au avut darul sa

stârneasca largi controverse in rândul istoricilor si sa aduca zona in centrul atentiei,

transformând-o intr-un tinut al misterelor greu de elucidat.

Aici, au fost gasite tablite din lut, imprimate cu pictograme care s-ar putea dovedi a fi

forme ale celei mai vechi scrieri din lume. Mai nou, tot aici a fost descoperita o ciudata

structura megalitica, inscriptionata cu un amestec de litere glagolitice, caracetere

paleoslavone si simboluri necunoscute.

In cazul in care ar fi descifrat, textul ar putea oferi informatii despre viata si cultura celor

care au trait pe aceste locuri cu mai bine de o mie de ani in urma. Dumitru Ionita este

doctor in istorie, filosofie si drept international. Locuieste in Farcasa si este profesor de

stiinte socio-umane, la liceul din Borca.

In palmaresul descoperirilor sale sunt incluse sceptrul voievodal ceremonial al lui Stefan

cel Mare, sigilliul din aur al lui Cuza, icoana lui Daniil Sihastru, paftalele lui Petru Rares,

blazonul familial al domnitorului Mihail Sturdza si harta cartografului Ortelius, in care

apare pentru prima oara Dacia pe globul pamântesc.

Pe teritoriul comunei Farcasa, in situl arheologic deschis la poalele Ceahlaului, in punctul

denumit Vadu Rau, profesorul a gasit nu mai putin de 120 de tablite din lut ars,

inscriptionate cu simboluri protoliterate -imagini reprezentând forme primitive de scriere

ale populatiei din perioada neolitica.

Tablitele protoliterate descoperite de profesorul Ionita s-au dovedit a data din perioada

anilor 5.500 inainte de Hristos si sunt identice, ca forma si mod de exprimare, cu cele din

anticul Sumer. Deosebirea este insa aceea ca tablitele sumeriene, considerate

actualmente a constitui prima forma de scriere din istoria omenirii, sunt cu cel putin

1.000 de ani mai noi decât cele descoperite la Farcasa.

„Acest lucru dovedeste, in mod indiscutabil, faptul ca primele scrieri din lume au aparut

la noi si nu in alta parte a globului pamântesc”, a afirmat istoricul Ionita. El a mai spus ca

va face toate demersurile pentru a ni se recunoaste acest lucru pe plan international.

Piatra misterioasa de pe Valea Bistritei

Cercetarile profesorului Ionita in Muntii Neamtului au dus, recent, la descoperirea unei

pietre imense, inscriptionata cu un amestec de simboluri misterioase si de litere

apartinând unui alfabet vechi de peste o mie de ani.

„Descoperirea a fost facuta pe Valea Bistritei, respectiv in zona unei trecatori de pe

masivul Goia. Piatra este incizata cu o scriere care se deruleaza pe registre semicirculare,

iar simbolurile, precum si literele care apartin alfabetului glagolitic si, partial, celui slavon

vechi, au dimensiuni de 10-15 centimetri”, a relatat profesorul Ionita.

Scrierea glagolitica a aparut in secolul al IX-lea (dupa unele opinii chiar cu mult inainte de

aceasta data) si este constituita dintr-un amestec de litere grecesti si arabe. Alfabetul

glagolitic a fost folosit in anii 800 de fratii Chiril si Metodiu, care l-au adaptat limbii

slavone transformându-l in cunoscutul alfabet chirilic pe care l-au utilizat, mai apoi,

pentru a traduce Scriptura si Liturghia din limbile greaca si latina.

In anul 1717, tarul Petru cel Mare, aflat in vizita la catedrala din Rheims, a descoperit un

fapt uimitor: regii Frantei erau incoronati, de sute de ani, depunând juramântul pe o

Evanghelie scrisa partial in limbaj glagolitic, mostenita de la primul rege francez crestinat,

Clovis. Tarul Petru a descifrat cu usurinta textele scrise intr-o limba asemanatoare celei

slavone.

In cazul pietrei descoperite in Muntii Neamtului, lucrurile sunt insa mai complicate, fiindca

literele glagolitice sunt insotite de simboluri misterioase, formând mesaje de sine

statatoare. In opinia profesorului Ionita, acest fapt ar putea fi explicat prin aceea ca, in

urma cu peste o mie de ani, locuitorii acestor tinuturi au incercat sa imbine alfabetul

glagolitic care tocmai se raspândea, cu propria lor forma de exprimare scrisa, datând din

vremea geto-dacilor.

O desoperire asemanatoare a mai fost facuta, pe teritoriul tarii noastre, doar la Basarabi,

in judetul Constanta, unde a fost scos la lumina un complex rupestru sapat intr-un masiv

muntos de creta. In lume, se mai pastreaza de asemenea sapte manuscrise glagolitice,

adevarate opere de arta in opinia profesorului Ionita, printre acestea numarându-se cele

de la Vatican, Athos si Sinai.

Dat fiind faptul ca scrierea glagolitica a fost folosita in exclusivitate doar pentru textele si

mesajele cu caracter religios, piatra descoperita pe Valea Bistritei ar putea reprezenta fie

un monument funerar al vreunui conducator, fie un altar de inchinaciune al crestinilor

timpurii de pe meleagurile noastre.

„Facem in continuare cercetari in zona si mai ales ne straduim sa descifram textul sapat

in piatra, fiindca descifrarea acestor grupuri de litere ce contin un mesaj evident, ar putea

elucida aspecte inedite cu privire la istoria veche a României”, a spus Dumitru Ionita.

Monumentul, dinamitat de cautatorii de comori

Vestigiul cu inscriptii glagolitice, datând dupa primele estimari ale profesorului Ionita cel

putin din secolele IX-X, nu a scapat insa manifestarilor barbare ale oamenilor timpurilor

noastre. Dupa ce au aflat de descoperire, câtiva localnici au dinamitat pur si simplu blocul

de piatra, in speranta ca sub ea vor gasi ingropate comori.

 

Nu au gasit nimic, insa au reusit sa distruga partial piatra inscriptionata, dislocând-o si

spargând-o in trei blocuri distincte. Din nefericire, autoritatile nu au luat nicio masura vis

a vis de actul de barbarie comis. Din fericire, insa, inscriptiile misterioase s-au pastrat in

marea lor majoritate si asteapta sa fie descifrate.

Secretele Muntelui Ceahlau: acolo se afla un ansamblu subteran si o Sala a

Proiectiilor! Holograma, unica pe Planeta, a unei piramide regulate ce se

proiecteaza deasupra Masivului Ceahlau, anual, semnalizeaza ca se afla un

tezaur exceptional in interiorul muntelui!

Secretele Muntelui Ceahlau: acolo se afla un ansamblu subteran si o Sala a Proiectiilor !

Holograma, unica pe Planeta, a unei piramide regulate ce se proiecteaza deasupra

Muntelui Ceahlau, anual, semnalizeaza ca se afla un tezaur exceptional in interiorul

muntelui !

Masivul Ceahlau reprezinta o alta sursa de mister ce ne alimenteaza pe noi cautatorii de

comori magnifice, insa dincolo de partea mistica a acestor locuri, se pare ca, intr-adevar,

acest masiv ar ascunde un tezaur informational, identic cu cel de sub Masivul Bucegi,

descoperit in August 2003 de catre echipele romano-americane.

Astfel, la incepulul lunii august, dimineata, la rasaritul soarelui umbrele varfurilor Toaca si

Piatra Ciobanului formeaza o holograma naturala imensa de forma unei piramide.

Fenomenul a fost numit umbra piramidei. Cu o inalime de 1.900 m varful Toaca este el

insusi o prezenta spectaculoasa.

Are aspectul unei piramide cu baza patrata, figura considerata a se forma extrem de rar

in mod natural. In urma masuratorilor, specialistii au dezvaluit ca laturile bazei masoara

exact dublul lungimii piramidei lui Keops din Egipt, iar unghiul pantelor este cu doar 10

grade mai mare decat cel al binecunoscutei piramide.

 

 

 

Citam un articol de pe site-ul mesagerulneamt.ro[1] intitulat „Misterele Ceahlaului:

piramida holografica si Calea Sacra”:

„Începutul lunii august aduce în fiecare an grupuri de turişti care urcă pe muntele

Ceahlău cu un scop precis, să asiste la un fenomen unic în lume, care pentru

cunoscători, face România mai interesantă dintr-un anumit punct de vedere decît

Stonehenge sau chiar piramidele egiptene. Vorbim tot despre o piramidă. Mai exact,

holograma uneia. Sună a film ştiinţifico-fantastic, dar trebuie să ştiţi că această

hologramă poate fi văzută doar în primele zile ale lunii august în masivul Ceahlău. Şi

nu de oriunde.

Acolo, la răsărit, stîncile formează nişte umbre care, cu ajutorul norilor de ceaţă,

formeaza imaginea 3D a unei piramide perfecte. Nu este singurul mister al acestui

munte, intrat în mentalul colectiv, deloc întîmplător, drept “muntele sfînt al

românilor”. Mai mult, părintele Ioanichie Bălan considera că, după Muntele Athos,

Ceahlăul este al doilea munte sfînt al creştinătăţii ortodoxe, fapt dovedit de

susţinută activitate monahală desfăşurată pe acest munte cu cea mai bogată

toponimie creştin ortodoxă din România. Toate acestea arată că aici a avut loc un

transfer de sacralitate de la dacii zamolxieni la cei creştini ortodocşi, ceea ce

impune celor ce îl vizitează un respect cuvenit atîtor milenii de sacralitate.

Vîrful Toaca , modelul piramidei lui Keops?

Tratamentul care va vindeca varicele în cel mai scurt timp. Metodă ușoară

Sponsorizat de

Doi cercetători români, soţii Şicleanu, au făcut tot felul de cercetări interdisciplinare

şi au ajuns la o concluzie surprinzătoare: piramidele egiptene au aceleaşi

caracteristici şi principii constructive ca şi vîrful Toaca, care nu este decît o

piramidă construită cam cu 10.000 de ani înainte de cele egiptene! Geometric,

vîrful  este constituit la partea inferioară dintr-un trunchi de piramidă  continuat cu

un vîrf piramidal teşit. Primul semn de întrebare l-a ridicat baza absolut pătrată a

trunchiului de piramidă, cu latura de 296 de metri, înălţimea totală a acestei forme

de relief fiind astăzi de 107 metri. În al doilea rînd, este aproape imposibil ca două

creste să se intersecteze, în mod natural, la exact 90 de grade. Şi nu în ultimul rînd,

unghiul pantei de pe partea de Nord a vîrfului (mai ferită de eroziune decît celelalte)

este de 52 de grade, acelaşi ca şi la faimoasa piramida a lui Keops. Plecînd de la

acest unghi, s-a făcut reconstituirea piramidei, aşa cum arăta ea iniţial.

Similitudinile cu piramida lui Keops sînt tulburătoare: construcţia egipteană are una

din feţe aproape perpendiculară pe direcţia Nord, iar faţa similară a vîrfului Toaca

se abate cu doar 13 grade de la aceeaşi direcţie, raportul între lungimea laturii şi

înalţime, folosit de arhitecţii egipteni, are aceeaşi  valoare cu cea în care se

încadrează şi piramida reconstituită pe Toaca. Practic, vîrful Toaca, reprezintă o

piramidă cu baza pătrată, formă de extremă raritate în natură, cu latura avînd

lungimea dublă faţă de piramida lui Keops şi cu unghiul pantei vestice cu doar 1°

diferenţă comparativ cu aceaşi piramidă. “Piramida lui Keops se înscrie perfect într-

o reconstituire a piramidei iniţiale de pe Toaca. Egiptenii au construit mai întîi

piramida în trepte, apoi aşa-numitele piramide strîmbe, apoi pe cele drepte. Toate

cele trei modele se regăsesc pe Toaca. Modelul piramidei ar fi putut circula similar

cu motivul spiralei de pe obiectele de ceramică, acesta, potrivit unor cercetători,

pornind din zona dunăreană, a trecut în Creta şi după 3000 de ani a ajuns în Egipt”,

spune Ioan Şicleanu. Numele vechi  al Ceahlăului, Pion, este la fel de interesant ca

etimologie. Locuitorii de la poalele muntelui îl pronunţă Pion sau Peon. Utilizînd

semnificaţia din egipteana veche a cuvintelor: piâ- casa (vezi G. Rachet, 1970) şi

onâ-coloana (Biblia, Iesirea, 1, 11), Pion ar putea  însemna Casa Coloanei, adică

exact ce par să reprezinte complexul Toaca (casa)  – Panaghia (coloana).

Holograma şi Calea Sacră Un alt argument şi poate cel mai important, dar de

data aceasta ţinînd într-o oarecare măsură de miracol, constă în faptul că în prima

decadă a lunii august, la răsăritul Soarelui, umbra vîrfului piramidal Toaca,

combinată cu umbra vîrfului Piatra Ciobanului, formează, timp de peste 80 de

minute, o hologramă naturală cu aspect de piramidă perfectă. Prin unicitate şi

măreţie, fenomenul constituie, fără îndoială, din cele mai vechi timpuri, o autentică

hierofanie şi, după opinia noastră, constituie principalul motiv pentru desfăşurarea,

în timpul apariţiei sale, în prima decadă a lunii august, a Sărbătorii Muntelui, o

sărbătoare uraniană, cu o vechime posibilă mai mare de 5.000 de ani (peste care s-a

suprapus o sărbătoare creştină. Doar doi munţi din România au sărbătoarea lor,

Ceahlău şi Găina. Ziua Muntelui, organizată în fiecare an pe 6 august în Ceahlău,

are o semnificaţie ce se pierde în negura timpurilor şi a ajuns fie confundată cu

“Schimbarea la faţă”, sărbătorită de ortodocşi la aceeaşi dată. Oamenii pleacă de cu

noapte, pentru a ajunge în vîrf dimineaţa, cînd răsare soarele. Înainte de apariţia

piramidei hologramă, un alt fenomen optic se produce în Ceahlău, poate chiar mai

important decît ea. Este de mai scurtă durată  şi constă în apariţia spre vest, pentru

cîteva minute, a mirificei Căi a Cerului. Datorită jocului de lumini şi umbre din

primele minute ale răsăritului, umbra vîrfului se proiectează pe cer pierzîndu-se în

adîncimile acestuia, astfel încît pare că între cer şi pămînt s-a deschis un imens şi

nesfîrşit drum întunecat mărginit în stînga de un parapet luminos. Este sigur că

această sublimă cale celestă  a fost observată de oamenii muntelui, în special de

sacerdoţi din cele mai vechi timpuri.”

    Salasul zeilor

comparat cu Muntele Athos Geograful antic grec, Strabon, povestea in scrierile sale

despre muntele sfânt Kogaion, unde traia marele preot Zamolxis, devenit, mai apoi, zeu

suprem al dacilor locuitori pe acele meleaguri.Legenda spune ca Dochia, fiica lui Decebal,

a ales drept loc de refugiu din calea romanilor acelasi Ceahlau al zeului Zamolxis.

impresurata de ostile imparatului Traian, ea s-a rugat divinitatii si s-a prefacut in stana de

piatra. Stânca Dochiei strajuieste si astazi masivul, fiind considerata de unii cercetatori ca

fiind o creatie a mâinii omenesti, asemeni Sfinxului. Martial povesteste despre „muntele

cel faimos din tara hyperboreenilor (identificati a fi stramosii nostri daci –n.r.) unde zeii

olimpici se legasera cu juramânt in fata altarului cel mare sa lupte contra gigantilor”. La

spusele grecului se adauga o legenda care circula si azi printre localnicii de la poalele

Ceahlaului si care istoriseste ca plaiurile acestuia au fost locuite cândva „de un neam de

uriasi, grozav de inalti si de tari, care au fost in cele din urma infrânti de urgia cereasca”.

Cercetarile arata ca, poate deloc intâmplator, aici s-a facut reala tranzitie intre religia

pagâna si crestinismul de la noi, pe Ceahlau fiind ridicate unele din primele altare

crestine din tara noastra. Astazi, prin numarul impresionant de biserici si de manastiri

inaltate pe cuprinsul lui, Ceahlaul este considerat drept al doilea munte sfânt al

crestinatatii ortodoxe, dupa Athos. si poate ca acest lucru nu a fost deloc intâmplator.

Poate ca primii crestini din tara noastra s-au conformat unei porunci biblice in care li se

spunea sa ridice, pe Ceahlaul considerat sfânt, locuri de inchinare catre Dumnezeu.

Fiindca in Biblie, Dumnezeu i s-a aratat lui Ghedeon si i-a spus sa ridice altarul Sau pe

stâncile muntelui, in locul altarului lui Baal si-al stâlpului acestuia de inchinaciune

(Judecatori -6, 25). Astazi, pe Ceahlaul zilelor noastre, una din frumusetile naturale

admirata cu prisosinta de turisti este locul numit Altarul lui Ghedeon, sau Piatra Lata a lui

Ghedeon. Iar numele strabun al Ceahlaului este Pion, sau Peon, cuvânt care provine din

greaca veche si care, in traducere, inseamna „casa stâlpului” –cu referire la stâlpii de tip

obelisc, pe care anticii ii ridicau ca locuri de inchinare la zei. Holograme ciudate si

aparitii luminoase inexplicabile Ceahlaul nu se ridica, nici pe departe, la altitudinea

altor piscuri muntoase din România sau din tarile vecine. Cu toate acestea, in mod

paradoxal, el este singurul masiv care poate fi vazut de la sute de kilometri departare. in

anumite conditii atmosferice si de luminozitate solara, piscurile Ceahlaului se zaresc cu o

deosebita claritate de pe tarmul Marii Negre si de pe malurile Nistrului. Gheorghe Asachi

scria despre acest fenomen inca din anul 1859: „Corabierul de pe Marea Neagra vede

piscul cel inalt al acestui munte, de la Capul Mangaliei si pâna la Cetatea Alba. Locuitorul

de pe tarmul Nistrului vede soarele apunând dupa masa acestui munte, iar pastorul

nomad, dupa ce si-a iernat turmele sale pe câmpiile Bugeacului, se intoarce catre casa

având in vedere vârful Pionului, sau Ceahlaului”. Acesta nu este, insa, singurul lucru

uimitor care se leaga de existenta masivului muntos. Pe Ceahlau se petrec an de an, cu

regularitate, doua fenomene optice inexplixabile. in prima decada a lunii august, sub

lumina rasaritului de soare, umbrele vârfurilor Toaca si Piatra Ciobanului formeaza, timp

de peste o ora si jumatate, o holograma naturala imensa, având forma unei piramide

perfecte. Din acest motiv, fenomenul a fost denumit Umbra Piramidei. Tot in aceeasi

perioada a anului si tot la rasaritul soarelui, deasupra vârfului Toaca se produce un

fenomen optic care dureaza doar câteva minute si pe care localnicii l-au numit, inca din

vechime, Calea Cerului. Practic, deasupra muntelui se formeaza un stâlp de o

luminozitate intensa si stranie, care se pierde in imensitatea cerului si care este marginit

pe laturi de doua benzi intunecate. Unii cercetatori ai respectivelor fenomene sunt de

parere ca acestea se datoreaza faptului ca prin Ceahlau, respectiv prin vârful Toaca, trece

una din axele energetice ale globului pamântesc. Varful Toaca, o piramida cu baza

patrata La aceasta teorie trebuie adaugat ca vârful Toaca reprezinta el insusi un mister.

Acesta are aspectul unei piramide cu baza patrata, figura considerata a se forma extrem

de rar in mod natural. Masuratorile efectuate de specialisti au aratat ca laturile bazei au

exact dublul lungimii piramidei lui Keops, din Egipt, iar unghiul pantelor este cu doar 10

grade mai mare decât cel al aceleiasi piramide. Acest lucru ar fi putut fi catalogat doar ca

o simpla si intâmplatoare coincidenta, daca la numai 30 de kilometri distanta de Ceahlau

nu ar fi fost descoperita celebra cultura Cucuteni, datând din perioada anilor 4.800

inainte de Hristos. Printre vestigiile scoase la iveala s-au gasit nenumarate obiecte din

ceramica, ce aveau imprimate proiectii in plan ale unor piramide cu baza patrata si cu

diagonalele perfect trasate. in zilele noastre, localnicii din zona Ceahlaului sunt, frecvent,

martori ai unor fenomene inexplicabile cu care, deja, s-au obisnuit. Tit Tihon este renumit

profesor de matematica in Roman si autor al unor carti de specialitate, deci o persoana a

carui credibilitate poate fi pusa greu la indoiala. Originar din Bicaz, localitate aflata la

poalele masivului Ceahlau, el se afla in vizita la parinti si a fost martorul unei aparitii

luminoase pe cer, chiar in noaptea revelionului acestui an. Profesorul Tihon a surprins

fenomenul cu ajutorul unui telefon mobil dotat cu camera foto, insa imaginea de o

calitate extrem de slaba nu le-a permis specialistilor, ulterior, sa stabileasca daca este

vorba de un obiect neidentificat aflat in zbor sau de o simpla reflexie optica. Alti localnici

declara, cu mâna pe inima, ca vad deseori fâsii de lumina strabatând padurile Ceahlaului.

Calugarii de la Schitul Durau fac afirmatii asemanatoare, sustinând ca vad, in miez de

noapte, când se duc la rugaciune, ploi de luminite albastre pogorându-se deasupra

piscurilor muntelui. Ei spun ca acest lucru este harul lui Dumnezeu, care ii indeamna la

credinta pe monahii tuturor manastirilor ce impânzesc masivul Ceahlau. Zona

Ceahlaului, vizitata de extraterestri In vara acestui an, la Trifesti, localitate aflata in

zona in care poalele Ceahlaului se pierd pe coame de dealuri, au aparut peste noapte nu

mai putin de cinci cercuri perfect trasate pe islaz, sub forma unor inele, fiecare având, cu

o regularitate uimitoare, diametrul de 20 de metri si grosimea de 50 de centimetri.

Incredintati ca satul lor fusese vizitat de OZN-uri, oamenii locului si-au facut cruce, apoi

au chemat autoritatile si specialistii in domeniu. La fata locului au venit reprezentanti ai

Agentiei pentru Protectia Mediului si ai organizatiei “Romanian UFO Network”. Acestia au

luat probe ale solului ars, au facut masuratori, analize si fotografii, insa nu au reusit sa

dea o explicatie plauzibila fenomenului. Faptul a fost catalogat ca inexplicabil, la fel cum

au fost, sunt si inca vor fi catalogate toate celelalte fenomene care fac din Ceahlau si din

imprejurimile sale un veritabil tarâm al misterelor de nepatruns.”  

Doua persoane sustin ca au intrat sub Masivul Ceahlau!!!

 

Profesorul Constantin Bursuc afirmă că a pătruns într-o vastă reţea de galerii

subterane artificiale. „Există o reţea de tunele fizice, reale, sub toată România. Eu

am cartat, prin măsurători la faţa locului, doar unele dintre aceste căi de

comunicaţie subterane, care se află la 4-5 km adâncime sub pământ,” afirmă

profesorul Constantin Bursuc. Deocamdată domnia sa nu poate spune cu precizie

cine şi cu ce scop a făcut aceste construcţii misterioase, dar continuă cercetările,

urmând a face publice rezultatele obţinute. Susţine însă că în realizarea acestora

sunt implicate inteligenţe din alte lumi din Univers sau din alte dimensiuni spaţio-

temporale. Profesorul relatează: „Am fost contactat de anumite entităţi subtile din

Univers care mi-au comunicat că trebuie să facem un sistem de semnalizare pentru

aterizarea navelor extraterestre de mare capacitate, să-i zicem un fel de aeroport

aerospaţial. Pentru a îndeplini acest lucru, mi s-a permis să pot face decorporalizări

şi salturi în spaţiu şi timp. Am început investigaţiile în urmă cu trei ani, timp în care

am fost însoţit de două entităţi terestre care au contact permanent cu civilizaţiile

extraterestre”. Nu putem publica momentan detaliile tehnicilor de dedublare, nici

informaţii despre entităţile respective sau despre locaţiile exacte unde se desfăşoară

cercetările. Printre preocupările profesorului şi ale entităţilor care îl ghidează se

află şi localizarea reţelei de tuneluri din subsolul României.

Labirintul subteran

Tratamentul care va

vindeca varicele în

cel mai scurt timp.

Metodă ușoară

Arzător de grăsimi!

Unicul mod de a

scăpa de grăsimea

de pe burtă și talie.

CLIC

Scapă de

MONTURI! Metodă

nouă! Fără operație!

DUREREA va înceta

Tratamentul care va

vindeca varicele în

cel mai scurt timp.

Metodă ușoară

Albirea dinților în

condiții casnice! Un

zâmbet de milioane

într-o singură zi!

Romanii au aflat

cum pot opri

contorul electric!

Tot ce trebuie sa

faci, e sa...

Am tratat montul

într-o zi! 4 pași

simpli pentru a

scăpa de el

PERMANENT!

Cum elimini cutele

de grăsime? 12 kg

jos în 9 zile dacă bei

Sponsorizat de

„Am început cercetările din Suceava, unde se află o poartă de intrare spre aceste

construcţii. Trebuie să vă spun că există, la 5km sub pământ, un «Centru spiritual»,

în care am avut acces numai în urma unei comenzi speciale, transmisă de entităţile

care m-au însoţit,” a precizat dl Bursuc. Apoi, a descris o sală imensă, luminoasă, cu

pereţii din bazalt lustruit, luminescenţi şi cu un soare mare, de aur, pe peretele

dinspre răsărit.

Profesorul susţine că a intrat efectiv (nu prin dedublare) într-un tunel din Ceahlău,

însoţit fiind până la intrare de prof. Traian Stănciulescu, director tehnic la Institutul

de Inventică, filiala Iaşi. Tunelul respectiv era în pantă, avea cam 10m lăţime şi 15m

înălţime, cu boltă, iar în el gravitaţia se anula parţial, astfel că deplasarea în interior

se făcea în salturi.

Acest fenomen, pe care nu îl poate explica deplin, i-a permis să parcurgă distanţe

destul de mari într-un timp scurt prin aceste labirinturi subterane. Conform hărţilor

profesorului, un asemenea tunel misterios, aflat la o adâncime de 1.500 m sub

pământ, leagă Munţii Retezat (Sargesia) de Bucegi (Buşteni), Ceahlău (Sucidava) şi

Satu Mare. În vara anului 2007, dl profesor Bursuc a efectuat cercetări în Masivul

Godeanu, la vest de Mânăstirea Tismana, unde a găsit alte construcţii

subpământene.

Există mai multe afirmaţii privitoare la existenţa unor enigmatice construcţii în

adâncurile pământului României, unele dintre ele fiind cunoscute şi păzite cu

străşnicie chiar de autorităţi. Modul în care au fost realizate din punct de vedere

tehnic aceste tuneluri este o enigmă. În ceea ce priveşte destinaţia lor, cea mai

plauzibilă ipoteză este că ele fac parte din reţeaua de tuneluri care există pe

întreaga planetă şi care fac legătura cu lumea misterioasă a Shambalei.

Profesorul ieşean Constantin Bursuc este posesorul unor inedite brevete de

invenţie, printre care menţionăm motorul reactiv cu plasmă turbionară

folosit cu succes în construcţia rachetelor. El este şi autorul volumului

„Construiţi-vă cu mijloace proprii un OZN”, apărut la editura Miracol”

Grotele din Ceahlău, singurele căi de intrare în subteran!

Grotele din Ceahlău, singurele căi de intrare în subteran Misterioasa poveste a

profesorului Bursuc nu îşi găseşte corespondent în realitate, cei care cunoscut muntele

Ceahlău neavând cunoştinţă despre astfel de tuneluri subterane. Singurele formaţiuni

care duc în subsolul masivului sunt cele câteva grote adânci de câteva zeci de metri.

Daca ei nu au cunostinte, nu inseamna ca nu exista!

„O astfel de grotă, sau avenă cum sunt denumite în speologie, este în zona cabanei

Dochia, mai precis la Detunate. Coborârea se face pe o cădere în gol de circa 40 de metri,

asigurat în corzi de susţinere. Urmează apoi un culoar descendent de circa 20 de metri,

după care se ajunge într-o sală foarte îngustă care adăposteşte un pilon de gheaţă. Acolo

este vorba de un gheţar activ. În total sunt circa 96 de metri de coborâre, iar o ieşire

foarte îngustă te scoate între Detunate”, spune Raul Papalicef, şeful Salvamont Neamţ.

Acesta mai spune că alte căi de a pătrunde în subteranul muntelui sunt prin intrarea de

pe Ocolaşul Mare, unde există un aven de circa 40 de metri cunoscut sub numele popular

„Grota lui Savu”, sau grota din Piciorul Şchiop , unde coborârea se face pe două ramuri

fără ieşire, lungi de 25 de metri.