DERMATO-COSMETOLOGIE

Conf . Dr. Laura Gheucă Solovăstru

CURS I

DERMATOCOSMETOLOGIESUMAR

• Definiţie• Produse cosmetice

– definiţie – clasificare

• Istoric

DERMATOCOSMETOLOGIE

• KOSMESIS gr = a decora , a înfrumuseţa• KOSMEO gr = a aranja , a ordona• COSMETOLOGIE

– ştiinţa care are ca obiect de studiu bazele, biologice, chimice şi medicale ale utilizării metodelor şi/sau produselor cosmetice

– un obiect de studiu la o şcoală superioară, pentru prima dată în 1895 (cursul „Folosirea preparatelor cosmetice pentru îngrijirea pielii şi părului”)

– actualmente parte componentă a dermatologiei – ramură medicală a medicinii estetice, domeniu ce mai include

• chirurgia plastică• chimia cosmetică• geriatria preventivă• gerontodermatologia

DERMATOCOSMETOLOGIE

• Preocupările cosmetologice vizează estetica feţei şi a corpului .

• Supravegherea estetică implică

– domeniu strict medical când e vorba de entităţi morbide precum acneea, rozaceea, melanozele, seboreea, cheilitele, etc. ce impun tratamente

– domeniu cosmetic, când sunt necesare doar măsuri de igienă şi îngrijiri cosmetice pentru menţinerea funcţiilor normale şi aspectul estetic al pielii şi fanerelor în condiţii de sănătate aparentă

Produsul cosmetic, definire

• Cosmetice – orice substanţă sau preparat destinat unor zone anatomice externe ale corpului (piele , păr, unghii, buze, organe genitate externe) sau dinţilor şi membranele mucoasei orale, cu scopul exclusiv, principal de a le menţine într-o stare bună de funcţionare, de a le modifica, benefic, aspectul sau de a le corecta mirosurile corporale.

• Astfel produsele cosmetice trebuie să respecte anumite imperative (reglementate de norme legislative) care să permită– folosirea îndelungată– folosirea repetată, fără aviz medical şi fără supraveghere

medicală

Produsul cosmetic, definire

• FDCA ( food, drugs and cosmetic acts - SUA) -produsele cosmetice sunt articole ce pot fi îndepărtate prin ştergere, care pot fi pulverizate, dispersate sau vaporizate pe suprafaţa pielii sau produsele care pot fi introduse sau aplicate pe suprafaţa corpului în alt mod, în scopul curăţării, înfrumuseţării, promovării aspectului atractiv (estetic).

• Deci produsele cosmetice, după această definiţie nu ar fi destinate înfrumuseţării structurii sau şi funcţiile pielii.

• FDCA defineşte medicamentele ca articole destinate pentru diagnosticul, vindecarea, alinarea durerilor sau prevenţiei şi tratamentul unor boli. (implicând influenţe asupra structurii şi funcţiilor pielii)

Produsul cosmetic, definire

• Actualmente, dermatocosmetologia uzează în scopul cosmetizării aspectului exterior principii active ce acţionează în profunzime şi modifică trăsăturile morfologice micro şi macroscopice şi implicit parte din funcţii

• ex: – produsele pentru prevenirea îmbătrânirii, – cele pentru combaterea celulitei – sau pentru slăbire

După scopul utilizării produselor cosmetice:

1. îmbunătăţirea (ameliorarea) aspectul = înfrumuseţare (rezultatul utilizării lor – aparenţă plăcută atractivă prin sublinierea sau accentuarea trăsăturilor nativ frumoase şi focalizarea atenţiei asupra lor sau camuflarea şi corectarea defectelor

Ex.• fardurile pentru machiaj al feţei, buzelor ochilor, • vopselele , coloranţii pentru păr• produsele de ondulare, fixare , decolorare• lacurile unghiale• produse depigmentante• produse de bronzare artificială• depilatoarele• parfumurile, deodorantele şi antiperspirantele

După scopul utilizării produselor cosmetice:

2. de îngrijire şi curăţare: menţine supleţea, netezimea, elasticitatea , asepsia

– creme, emulsii, loţiuni, geluri, uleiuri– măşti faciale– săpunuri , spumantele de baie şi duş– produsele pentru îngrijirea picioarelor– produse de bărbierit– produse ce previn îmbătrânirea– produse pentru îngrijirea dinţilor şi a gurii– produse pentru igiena intimă

După scopul utilizării produselor cosmetice:

3. protejează faţă de efectele nocive ale factorilor de mediu şi agenţilor biotice:

– ecrane solare,

– emoliente

– săpunuri antibacteriene

• Graniţa dintre produsul cosmetic şi un veritabil medicament – actualmente, din ce în ce mai vagă.

• Tendinţa actuală este de a folosii produse dotate cu proprietăţi ca :– accelerarea reînnoirii celulare – întărirea sau refacerea texturii suportului fibrilar– repararea injuriilor solare– estomparea stigmatelor îmbătrânirii

• Aceste proprietăţi presupun modificări ale funcţiilor şi structurii pielii, deci se soldează cu efecte terapeutice.

• Uneori deosebirea între un cosmetic şi un drog constă doar în concentraţia ingredientului activ. (ZN piritionul din Head Sholders şampon şi Blue-Cap, sau alfa hidroxi acizii care în concentraţii scăzute sunt agenţii emolienţi esenţiali, iar în concentraţii crescute au efecte de peeling).

ISTORIC

• omul primitiv – extracte de plante pentru realizarea unor desene pe piele , cu diferite semnificaţii (în timpul ritualurilor tribale, pentru îndepărtarea forţelor răului, în cursul sărbătorilor)

• dovezi din paleolitic arată faptul că oamenii preistorici, ca şi populaţiile primitive de astăzi, aveau reţete proprii pentru prepararea unor coloranţi naturali de origine minerală sau vegetală: 17 vopsele: - albul (var, roci bogate în carbonat de

calciu),- negru (cărbune de lemn, minerale de

mangan),- toate nuanţele de ocru , roşu

• La mumiile de la British Museum – unghiile erau pilite şi vopsite în nuanţe de roz la stacojiu.

• În grotele din perioada glaciară s-au descoperit palete ornamentale din ardezie, sticluţe şi borcănaşe cu capace de os în care se păstrau alifii pentru piele, beţişoare ascuţite pentru aplicat roşu pe buze

• parfumurile au aceeaşi vechime ca civilizaţia umană: esenţele parfumate făceau parte iniţial din ritualurile funerare (cultul morţilor) şi erau utilizate pentru conservarea cadavrelor în necropole: răşini, balsamuri, substanţe odorizante ce posedau totodată proprietăţi antiseptice.

• Ulterior aceste substanţe odorizante erau larg utilizate în cursul ceremoniilor religioase.

• În ţările orientului mijlociu (Siria, Egipt, Palestina, Mesopotamia) se folosea smirna - substanţă aromată (benzol) secretată de un arbust spinos.

• Alte răşini mirositoare cu provenienţă în aceeaşi arie geografică olibanul (BOSWELLIA CARTERI) din care se extrage tămâia şi balsamul de meca (în timpul jertfelor şi ceremoniilor religioase)

• Preoţii egipteni din heliopolis ofereau zilnic zeului RA trei mirodenii : o răşină dimineaţa , tămâie la prânz iar seara un amestec din 6 produse numit KUFI (printre care şi praful de iris, folosit şi astăzi în cosmetică)

• Tot în Orient – pentru ca pielea să rămână suplă şi elastică (sub soarele arzător) se folosea ulei vegetal sau grăsime animală (de gîscă, capră, oaie, bou).

• Uleiul de migdale (cotat ca fiind de calitate foarte bună) uleiul de susan. de palmier sau mastic (conservate cu sare) erau folosite de clasele superioare ca emoliente.

• Oamenii de rând foloseau uleiul de ricin sau de măsline (raţie zilnică pentru oşteni).

• Egiptul antic este locul unde s-a fabricat pentru prima dată săpunul.

• Femeile egiptene erau obişnuite cu băişle parfumate urmate cu aplicarea de farduri şi un machiaj facial minuţios: pentru strălucirea ochilor (sulfura de plumb sau oxidul de mangan) pentru gingii tari şi roz (gume de mestecat).

• Către secolul VI î e n folosirea fardurilor a pătruns în lumea mediteraniană (coloniile ionice) şi de aici în Grecia Antică, unde datorită folosirii lor abuzive au şi fost interzise pe vremea legislatorului SOLON 644-558 î e n.

• Socrate s-a implicat şi el în această luptă împotriva utilizării fardurilor. (468-409 î e n).

• Dinastia Ptolemilor ( care începe în 323 îen– I î e n ) a stimulat utilizarea în ţările mediteraniene „a fardurilor de Alexandria”.

• În timpul reginei Cleopatra apare primul formular de reţete cosmetice utilizate de ea - „Cleopatrae gigynoeciarum libri” – reţetar distrus în incendiul renumitei bibliotecii din Alexandria.

• Textul a fost reprodus parţial de Cryton-medicul împăratului Traian, în anul 100 e n.

Cleopatra

• Date despre folosirea alifiilor şi fardurilor în Italia au rămas din scrierile lui OVIDIU ( 43 î e n - 16 e n): ARS AMANDI (cartea a III a) el este şi autorul unui cod al cochetăriei „cosmeticele lui Ovidiu” ( 4 e. n.) considerat cel de-al 2 leavechi formular de reţete cosmetice.

•În timpul domniei lui Nero, medicul Diascoride publică în limba greacă „Materia medica” , unde sunt menţionate pentru prima dată substanţe depilatoare .

Nero

OVIDIU

Alte scrieri cu referire la formule cosmetice:

• „Istoria naturală” a lui Pliniu cel Bătrân 23- 79 e. N.

• epigramele lui Martial (42- 104 e. n.)

• scrierile lui Galenus, părintele farmaciei care reproduce capitolele lucrării lui Cryton despre formulele cosmetice ale Cleopatrei.

GalenusPliniu cel Bătrân

• În secolul XIV- XV, medicina franceză separă tratamentele cosmetice de tratamentele curative.

• Din 1600 şi până în secolul XIX ştiinţa cosmetică a fost răspândită prin intermediul alchimiştilor, farmaciştilor, coaforilor, cameristelor.

• Progresele chimiei au determinat în sec XIX o adevărată revoluţionare a industriei parfumurilor iniţial şi ulterior a celei de produse cosmetice.

1889 Henri Toulouse Lautrec

• În secolul XIX, make-up-ul era folosit mai ales de prostituate. Regina Victoria a Marii Britanii a declarat makeup vulgar şi acceptabil de a fi folosit doar de către actori

• Hitler le spunea femeilor că make-up-uleste pentru clowni şi nu pentru femeile rasei dominante.

Dermatocosmetologia

– domeniu medical ce câştigă în importanţă (ca şi morfologia estetică - cultura fizică pentru modelarea formelor corpului omenesc) în lumea civilizată.