UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV

FACULTATEA: STIINTE ECONOMICE

SECTIA: MANAGEMENT ID AN II

Management financiar

BRAȘOV

CUPRINSCAPITOUL 1

1

Student: BEREȘ CristianÎndrumator:Profesor univ.ec.dr.ing Vasile N. POPA

DEFINIREA CONCEPTELOR............................................................ .................31.1. Riscul si incertitudinea.................................................................................... 71.2 Teoria Riscului..................................................................................................81.3. Noțiuni generale despre incertitudine.............................................................13CAPITOLUL 2RISCUL SI INCERTITUDINEA SPECIFICA UNIUNII EUROPENE..............14CAPITOLUL 3RISC SI INCERTITUDINE IN ECONOMIA ROMÂNEASCA.........................15CAPITOLUL 4CONCLUZII.........................................................................................................17BIBLIOGRAFIE.................................................................................................19

2

DECIZII FINANCIARE IN CONDIȚII DE RISC SI INCERTITUDINE

CAPITOUL 1DEFINIREA CONCEPTELOR

Dicționarul complet al economiei de piața definește riscul drept un ”eveniment viitor si probabil, a cărui producere ar putea provoca anumite pierderi. El poate fi previzibil atunci când factorii care ar aduce pierderi pot fi prevăzuți cu anticipație si imprevizibil atunci când este determinat de situații fortuite”1. Dicționarul limbii române definește riscul ca “posibilitate de a ajunge în primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de a suporta o paguba”2. Riscul apare, conform acestei concepții, sub forma unui pericol pe care omul încearcă sa-l prevină sau măcar sa-i atenueze efectele nedorite.

O alta definiție pe care o găsim, definesc riscul ca fiind: ” …posibilitatea sau șansa producerii unui eveniment care poate cauza pierderi sau care, apărând pe neașteptate, ne poate pune in situații neprevăzute. O mare parte din deciziile luate de manageri, sunt decizii in condiții de risc, chiar daca se refera la modificarea tehnologiei folosite ori la schimbarea prețului sau la intrarea/ieșirea pe de pe o anumita piața. Din aceste motive, ale perspectivei manageriale, este utila cunoașterea surselor majore de risc3

In general orice decizie economica presupune un anumit grad de risc. Managerul trebuie sa învețe sa-si asume riscul deciziilor sale si sa îl administreze în folosul lui.

Pentru a se înțelege mai bine noțiunea de risc, este necesara realizarea unei distincții clare între risc si incertitudine.

Riscul se refera la situațiile în care se pot identifica probabilități obiective pentru rezultatele posibile. Cu alte cuvinte el poate fi cuantificat.

Incertitudinea se refera în schimb la situațiile sau evenimentele despre care nu exista informații suficiente pentru a identifica probabilitățile obiective. Prin urmare, atunci când informațiile necesare înțelegerii si anticipării evoluțiilor, schimbărilor ce pot avea loc într-un anumit context sunt fie insuficiente, fie indisponibile, situația este catalogata ca fiind una incerta. Elementul de baza care face distincția intre risc si incertitudine este probabilitatea.

1 Busa Georgeta ,19942 Vasile Breban, 19803 Personal, online Wikipedia

3

Probabilitatea se refera la posibilitatea ca un anumit eveniment sa se producă în condiții bine determinate. Luând in calcul probabilitatea putem evidenția 3 categorii de situații:

- certitudinea absoluta- incertitudinea- riscul

„Certitudinea absoluta” se definește ca fiind situația decizionala în care evoluția viitoarelor evenimente, consecințele unei decizii, pot fi prevăzute cu exactitate, neexistând evenimente neașteptate sau erori. Daca ar exista certitudinea absoluta, fiecare decident ar dispune nelimitat de informații complete si s-ar putea realiza o lista completa a evenimentelor viitoare si ale consecințelor adoptării unei decizii.

La polul opus al certitudinii se afla incertitudinea. Marele dezavantaj al incertitudinii este acela ca la un nivel ridicat al ei indivizii nu mai sunt capabili sa aleagă, din moment ce orice alegere duce la rezultate aleatorii imposibil de prevăzut. Prin urmare este necesara reducerea incertitudinii când atinge niveluri prea mari.

Gradul de incertitudine este dat de numărul factorilor care pot afecta cursul unei acțiuni si de frecventa si amplitudinea schimbărilor aferente lor. De asemenea este influențat de nivelul cunoașterii pe care îl poseda firma sau individul în domeniul în care acționează. Un nivel al cunoașterii mai ridicat permite o apreciere mai corecta a factorilor care acționează si duce la scăderea posibilității unor predicții eronate.

Riscul se afla situat între certitudine si incertitudine. El este un fenomen care provine din circumstanțe pentru care decidentul este în măsura sa identifice evenimente posibile, si chiar probabilitatea materializării acestora, fără a fi însa în măsura sa precizeze cu exactitate care dintre aceste evenimente se va produce efectiv 4.

Se poate spune deci ca riscul provine din imposibilitatea de a aprecia cu o anumita acuratețe care este evenimentul posibil, identificat ca atare de decident, care se va materializa efectiv si va determina un anumit nivel al riscului. Chiar daca probabilitatea estimata pentru materializarea efectiva a unui anumit factor generator de risc este ridicata, decidentul nu poate fi sigur daca acel eveniment este cel care se va produce cu certitudine si nu un altul; este posibil chiar sa se producă un fenomen a cărui probabilitate era apreciata la un nivel redus sau chiar unui eveniment neprevăzut. Chiar daca probabilitatea estimata pentru materializarea efectiva a unui anumit factor generator de risc este ridicata, decidentul nu poate fi sigur daca acel eveniment este cel care se va produce cu certitudine si nu altul. Riscului îi este asociata o distribuție obiectiva de probabilitate măsurata ca număr de apariții al unui rezultat determinat în urma unui număr mare de observații. Aceasta distribuție este considerate valabila pentru

4 Stana Elena-Silvia, 20034

acțiunile care se desfășoară în condiții identice cu altele care deja au avut loc si a căror rezultate au fost cuantificate prin metode statistice.5

Fundamentele teoriilor decizionale clasice, bazate pe presupoziția certitudinii, sunt din ce in ce mai puternic erodate de situațiile reale care nu corespund cerințelor de cunoaștere completa si corecta a tuturor condițiilor si efectelor producerii unui eveniment. Ca o consecința directa a acestui fapt, in teoria moderna a deciziei nu se mai operează cu certitudini absolute, cu estimări precise ale evoluției unui anumit element sau fenomen, ci decidenții recurg tot mai des la estimări probabile, incerte, la noțiuni ca risc si incertitudine6. Cele mai multe decizii se iau in condiții de risc si/sau incertitudine, incompleta cunoaștere a uneia sau mai multor „variabile' fiind o constanta a activității economice si o cauza care explica intr-o măsura mai mica sau mai mare diferențele intre rentabilitatea diverselor proiecte de afaceri.

Riscul este privit ca un fenomen care provine din circumstanțe pentru care decidentul este in măsura sa identifice evoluții / evenimente posibile si chiar probabilitatea producerii (materializării) acestora, fără a fi însă in măsură sa precizeze cu exactitate care dintre aceste evenimente se va produce electiv7. Ca si în multe alte domenii, conceptul de risc în economie este folosit pentru a descrie situații sau evenimente cu rezultate sau consecințe incerte.

În general, o clasificare larg acceptata împarte astfel sursele de risc la care sunt expuse firmele:

a) riscul economic generalb) riscul inflației sau deflațieic) riscul de firma si riscul financiard) riscul internațional

a) Riscul economic general se refera la posibilitatea ca activitatea firmei sa fie influențatade starea generala a economiei (criza, stagnare, avânt), ori de deciziile guvernamentalereferitoare la fiscalitate sau la investiții. Incertitudinea economica generala este o sursa majora de risc pentru indivizi si pentru mediul de afaceri.

b) Riscul inflației si deflației: Inflația este si ea o sursa majora de risc sau chiar incertitudine pentru indivizi si

pentru firme. Pentru indivizi, ea duce la creșterea incertitudinii privind atât veniturile cât si cheltuielile; pentru firme inflația duce la creșterea riscului în ceea ce privește politica prețurilor si a costurilor resurselor.Efectul ei nu este uniform, ea nu afectează la fel toate firmele, nici pe ansamblul economiei, nici măcar pe cele din aceeași ramura.

Deflația poate furniza si ea surprize neplăcute celor care au prevăzut un nivel ridicat al preturilor. Daca o firma a mizat pe faptul ca, pe viitor, tendința generala este de 5 P. Conso, 'La gestion financiere de l'entreprise', Ed. Dunod, Paris, 19856 Gh. Negoescu, 'Risc si incertitudine in economia contemporana', Ed. Alter-Ego Cristian, Galati, 19957 C. Munteanu, profesor univ. dr. ASE Bucuresti – Note de curs (Investitii internationale), Facultatea de Relatii Economice Internationale, Bucuresti, 1998

5

creștere a prețurilor (inflație), iar pe ansamblu, preurile vor avea, de fapt, o tendința descrescătoare (deflație) atunci firma respectiva va avea de pierdut daca va stabili un preț de vânzare mult peste media pieței.

c) Riscul de firma si riscul financiar: firmele iau contact cu riscul si incertitudineaprin aspecte legate de promovarea produselor, atât ca pre cât si ca volum, precum si prin costul exploatării.

Riscul de firma se refera atât la gradul de dezvoltare al tehnologiei folosite de către firma cât si la nivelul si intensitatea concurentei existente în domeniul în care activează firma. Acest risc este legat de natura domeniului (a ramurii) în care acționează firma si este unul din riscurile fundamentale ce pot influenta activitatea firmei.

Riscul financiar apare în funcție de tipul de titluri de valoare emise de firma. Daca o firma emite obligațiuni, ea este mai puțin riscanta din punct de vedere al investitorului decât una care emite acțiuni, deși din prisma firmei situaia este exact inversa, pentru ca acționarul este solidar cu firma si la câștig si la pierdere, pe când deținătorul de obligațiuni are dreptul de a fi recompensat indiferent de rezultatele obținute de firma, neavând însa dreptul de veto în privința controlului asupra firmei.

d) Riscul internațional se refera la posibilitatea modificării raportului de schimbîntre diferite monede ca si la posibilitatea apariiei unor perturbaii majore în

diferite zone ale lumii (greve, conflicte armate, naționalizări, etc.). Aceste modificări ale contextului internațional pot afecta direct firmele implicate în afaceri în zonele afectate sau, indirect, prin creșterea nivelului ratei dobânzii pe piața internaționala de capital ori prin modificarea tendinței cursului bursier pentru anumite materii prime de baza pentru activitatea firmei8.

Din punct de vedere probabilistic riscul „poate însemna si variabilitatea profitului fata de media profitabilității din ultimii ani.

Incertitudinea asociata cu un impact ridicat reprezintă o necunoscuta mai mare decât riscul asociat aceluiași eveniment. Cu toate acestea, în practica, utilitatea este relativ redusa, nu este una de substanța, depinzând de gradul de informare asupra evenimentelor viitoare, dar si de credibilitatea informațiilor despre evenimentele în cauza.

Incertitudinile spre deosebire de riscuri nu sunt asigurabile, dat fiind faptul ca nu este posibil sa se stabilească nivelul primei de asigurare, riscurile, în schimb, pot sa fie asigurabile pentru ca sunt calculabile. Este însa necesar a se asigura ca acțiunea programata nu va eșua datorita apariției unor erori în modul de previzionare a evoluției ulterioare. Aceste erori apar ca urmare a unei cuantificări greșite a riscului datorita unor informații insuficiente.

Exista un număr mare de definiții ale riscului prin care se încearcă găsirea de noi valente si semnificații ale acestuia asupra activității investiționale:

§ „riscul reprezintă variabilitatea rezultatului posibil in funcție de un eveniment nesigur, incert”9;

8 Silvia SUMEDREA, MANAGEMENT FINANCIAR; Curs pentru Invăţământ la Distanţă9 Dorfman, 'Introduction to Risk Management and Insurance'

6

§ „riscul este incertitudinea cu privire la o pierdere”10; § „riscul poate fi definit ca posibilitatea ca pierderile sa fie mai mari decât se

așteaptă”11;§ „riscul reprezintă incertitudinea cu privire la producerea unei pagube”12;§ „riscul este acea situație in care exista posibilitatea unei devieri potrivnice a

rezultatului sperat”13.Analizând toate aceste definiții se pot observa anumite caracteristici comune,

anumite criterii de definire a riscului. In primul rând se poate spune ca riscul deriva din incertitudine: adoptarea deciziei are loc in prezent, iar punerea in practica si rezultatele generate se vor produce in viitor; incertitudinea provine din necunoașterea cu privire la care eveniment din cele identificate se va produce si la ce moment, care vor fi efectele reale si amplitudinea ale producerii acestuia. In al doilea rând, riscul implica ideea de pierdere potențiala (de orice tip), generat de o evoluție a unui factor in sens contrar așteptărilor decidentului.

Informația este primordiala în cuantificarea riscului economic.În timp ce certitudinea este expresia producerii cu precizie a evenimentelor respective, în orizontul de timp anticipat, incertitudinea este o formă probabilă de producere a unor fenomene sau procese.

1.1 Riscul si incertitudinea

Relația dintre risc si incertitudine nu este o relație simpla, ci una complexa. Spre deosebire de risc, incertitudinea este descrisa ca situația in care decidentul nu poate identifica toate sau chiar nici unul dintre evenimentele posibile a se produce si cu atât mai puțin de a putea estima probabilitatea producerii lor, având semnificația matematica de variabila incomplet definita. Incertitudinea presupune anticiparea foarte vaga a unor elemente astfel încât nu se poate face nici o previziune cu privire la ceea ce se va întâmpla; in definirea incertitudinii un singur lucru este cert: 'nimic nu este sigur sau previzibil'. O situație este incerta atunci când decizia trebuie luata dar nu se cunosc suficient sau deloc evoluția ulterioara a evenimentelor precum si probabilitățile aferente. (Spre ex., o astfel de situație este frecvent întâlnita in cazul tarilor in curs de dezvoltare, in care instituții politice sau economice sunt schimbate in mod frecvent si sunt greu de prevăzut). In ceea ce privește noțiunea de risc, se pot face anumite anticipări ale evenimentelor ce se pot produce si ale probabilității asociate producerii lor. Profitul potențial urmărit a fi realizat in urma unei investiții trebuie sa fie proporțional cu riscul asumat.

10 Green Tieschman, 'Risk and Insurance”, 7th edition11 Mehr Hedges, „Risk Management. Concepts and Applications'12 Rejda, 'Principles of Risk Management, and Insurance'13 Vaughn, „Fundamentals of Risk and Insurance”

7

Incertitudinea are doua componente: o componenta obiectiva – incertitudinea obiectiva (identificata nu de puține ori cu noțiunea de risc), - si o componenta subiectiva – incertitudinea subiectiva14.

1.2 Teoria Riscului

Teoria clasica definește riscul ca o probabilitate matematică de pierderi care pot apărea în cazul primirii unei decizii incorecte. În acest caz riscul apare ca o daună, pagubă care este consecinţa unei decizii greşite.

Teoria neoclasica definește riscul :Antreprenorul activând în condiţii de incertitudine primeşte un profit care este o variabilă neconstantă şi încheind contractul trebuie să se conducă de două criterii:

a) Mărimea venitului preconizatb) Mărimea abaterilor posibile de la venitul preconizat.

a) In toate definiţiile noţiunea de risc are conotaţii negative, referindu-se la şansa sau posibilitatea apariţiei în viitor a unui eveniment nedorit, cu impact negativ asupra unei persoane, a unei organizaţii sau asupra întregii societăţi. Vom spune totuşi că asumarea riscurilor nu este în mod automat un lucru rău, după cum nici evitarea riscurilor nu este neapărat o dovadă de înţelepciune. Cunoscutul specialist în management Peter Drucker scria undeva: „Oamenii care nu-şi asumă riscuri fac în general cam două mari greşeli pe an. Oamenii care îşi asumă riscuri fac cam două mari greşeli pe an.” Inacţiunea poate prezenta aşadar aceleaşi riscuri ca acţiunea (uneori chiar mai mari).

b) Noţiunea de risc este strâns legată de probabilitatea de apariţie a evenimentelor cu consecinţe nefavorabile. Acolo unde există riscul, consecinţele unei acţiuni nu pot fi determinate cu precizie. Expunerea la risc este creată ori de câte ori o acţiune poate da naştere la o pierdere sau la un câştig care nu pot fi cunoscute dinainte. În cele ce urmează vom lua în considerare două definiţii ale riscului, provenind din două domenii de activitate diferite şi reflectând două concepţii diferite asupra acestei noţiuni.

Potrivit primei definiţii, riscul este abaterea pierderii reale de la cea prognozată. Această definiţie este specifică domeniului asigurărilor, unde se lucrează în general cu acele riscuri care implică doar probabilitatea unei pierderi, fără nici o posibilitate de câştig.

În economia de piaţă, riscurile apar sub trei forme principale: 1) Riscurile determinate de incertitudini în condiţiile de piaţă concurenţială, care-

l pun pe întreprinzător în situaţia de a nu putea fi pe deplin convins că produsul său se

14 Prof. univ. dr. C. Munteanu, Note de curs (Investitii internationale), Facultatea de Relatii Economice Internationale, Bucuresti, 1998

8

va vinde. Chiar şi atunci când cererea este extrem de probabilă, ea nu este niciodată sigură; gusturile publicului şi moda sunt imprevizibile, iar cererea pentru numeroase bunuri de piaţă, referitoare la mărimea şi structura populaţie, nivelul şi distribuţia veniturilor, gusturilor şi cerinţele oamenilor etc., determină existenţa unor riscuri dificil de prevăzut, controlat, estimat şi asigurat. Pentru a diminua acest gen de riscuri, este necesară o bună cercetare a pieţei, care să anticipeze cât mai realist cererea şi să-l informeze pe întreprinzător în legătură cu numeroasele influenţe care acţionează pe piaţă;

2) Riscuri determinate de incertitudini datorate schimbărilor în tehnologiile de producţie şi în modul de manifestare a produselor rivale, cunoscute şi ca riscuri de învechire. Acestea poartă cu ele efectele imprevizibile ale uzurii morale, apariţiei de materiale noi, proiecte şi sisteme de producţie etc. Prin apariţia spontană a tehnicilor noi, care îmbogăţesc metodele de producţie a noilor materiale cu mare rezistenţă la rupere, la căldură, cu proprietăţi adezive mai bune etc., se pun bazele multor incertitudini, nelinişti cu privire la siguranţa afacerilor deja începute, a locurilor de muncă, a poziţiei obţinute pe o anumită piaţă etc.;

3) Riscuri determinate de incertitudini politice, financiare şi juridice. Acestea pun în pericol o serie de contracte de afaceri ca urmare a izbucnirii războaielor, a declarării legale a unor produse şi servicii, a neacordării permisiunii de a importa capital sau de a cumpăra valută străină, a unor manifestări de dezordine socială sau greve etc.

Aceste riscuri sunt rezultatul unor schimbări care pot să apară în condiţiile de piaţă, în procesele de producţie sau în instituţia politică a unei ţări etc. Ele nu pot fi prevăzute şi controlate, estimate şi asigurate, constituind o sursă potenţială de profit. Compensaţia pentru suportarea acestor riscuri o constituie de fapt profitul. De aici rezultă şi teza că la risc mare profit mare, la risc mic profit mic, cine nu riscă nu câştigă.

Spre deosebire de rentă, dobândă şi salariu, profitul, în condiţiile de recompensă pentru anumite riscuri, nu are nici o bată contractuală stabilă. Economia, formă reală a acţiunii umane de aceea, profitul este considerat un venit nesigur, ce depinde de gradul de succes al estimării prealabile a cererii, de norocul întreprinzătorului de a nu întâlni concurenţa, tulburări sociale, instabilităţi politice, restricţii juridice sau financiare etc.

Gradul de incertitudine diferă de la un sector la altul de activitate economică, iar în cadrul fiecăruia, riscul său este mult mai mare. Pe baza acestor elemente, putem să concluzionăm că asumarea riscului are o raţionalitate economică. De aceea, răsplata pentru risc este răsplata pentru curaj, acţiune, competenţă şi spiritul întreprinzător. În raport cu fazele ciclului economic, riscul este şi expresia faptului că modificarea cererii sau a ofertei unui bun economic poate fi mai mult sau mai puţin imprevizibilă, astfel că, în perioada de boom economic, profiturile sunt mai mari, iar în faza de recesiune, predominante sau pierderile. Sub aspect statistic, s-a evidenţiat faptul că profiturile şi pierderile pot fi asociate cu riscurile neasigurate ce provin din schimbările ciclice şi structurale ale activităţii economice.

9

În economie, probabilitatea şi riscul pot fi interpretate atât obiectiv, cât şi subiectiv. Atunci când determinarea probabilităţilor obiective se realizează pe evidenţa economică a datelor statistice, pe estimări ale situaţiilor probabile realizate pe baza transformărilor anterioare, riscul obiectiv este inerent oricărei acţiuni caracterizate prin variaţia rezultatelor prealabile şi reprezintă o variabilă independentă de individ.

Atunci când determinarea probabilităţii subiective poartă amprenta personalităţii fiecărui individ participant la activitatea economică, se reflectă mentalităţile, obiceiurile şi măsura în care acestea se fundamentează pe instituţie, întâlnim riscul obiectiv, care depinde de individ, de informaţia sa, de temperamentul ce îl caracterizează etc.Principalele categorii de riscuri sunt grupate în două clase:

a) riscuri externe (exogene) firmei;b) riscuri interne (endogene) firmei.

a) Riscurile exogene firmei decurg din mediul extern şi nu pot fi controlate în totalitate de organizaţie, dar pentru care pot fi luate măsuri de identificare, atenuare şi tratare.

Între riscurile externe firmei cele mai importante sunt următoarele:- riscurile politice sunt determinate de instabilitatea (incertitudinea) politică şi de imixtiunea politicului asupra afacerilor. Ca urmare, există ţări/regiuni/zone nerecomandate ca destinaţii turistice (terorism, războaie, violenţă etc.) sau ca orientare a investiţiilor în turism, din cauza lipsei de siguranţă.- riscurile economice se manifestă în trei direcţii:- riscuri ce decurg din starea generală a economiei (dezechilibre macroeconomice

precum recesiunea, inflaţia, şomajul);- riscuri ce decurg din caracteristicile mediului de afaceri (înăsprirea concurenţei, apariţia de noi produse şi servicii, creşterea competitivităţii, diversificarea ofertei globale, adâncirea fenomenului globalizării);- riscuri ce decurg din modificarea reglementărilor în domeniul taxelor şi

impozitelor, rezultând un regim fiscal descurajator şi nemotivant.- riscurile socio-culturale şi demografice sunt provocate de evenimente majore cu un puternic potenţial perturbator:- redefinirea piramidei nevoilor şi schimbarea de mentalitate şi tradiţii, care conduc la o reorientare în structura cheltuielilor populaţiei şi la modificări esenţiale în utilizarea timpului liber;- transformări demografice de amploare manifestate prin reducerea natalităţii şi îmbătrânirea populaţiei, cu efecte importante asupra structurii cererii de servicii –pe de o parte – şi migraţia internă, dar mai ales cea externă, cu efecte negative asupra forţei de muncă – pe de altă parte.- riscul de piaţă (riscul de cerere) este rezultat al faptului că cererea de bunuri şi servicii ale firmei este influenţată de numeroşi factori: veniturile populaţiei, nivelul preţurilor şi al tarifelor, modificarea cursului de schimb şi a ratei dobânzii, fenomenul sezonalităţii etc.

10

- riscurile juridice se concretizează în modificări neaşteptate ale cadrului legislativ specific domeniului.- riscurile de mediu se manifestă sub mai multe forme:- riscurile pure (naturale) precum seismele, inundaţiile, uraganele, avalanşe de zăpadă etc.;- riscurile cu determinare antropică, în special poluarea aerului, apei, solului datorată deşeurilor, dar şi poluarea estetică, sonoră şi vizuală rezultat al practicării unui turism dezechilibrat şi neecologic; efectul imediat este de pierdere a valorificării unei parţi importante din potenţialul natural al ţarii;- riscurile privind sănătatea şi securitatea consumatorilor/clienţilor;- riscurile provocate de „eşecul utilităţilor publice” (întreruperi în alimentarea cu apă, gaze, electricitate).- riscul de ţară cumulează toate riscurile de natură economică, politică, socială, juridică, de mediu etc., ce se manifestă la scara unei ţări şi care influenţează activitatea firmei.

b) Riscurile interne firmei depind – în cea mai mare parte – de activitatea firmei (natura activităţii, părţile implicate în derularea afacerii, modalităţile de finanţare, sistemul logistic utilizat, resursele disponibile, relaţiile comerciale etc.).Cele mai importante riscuri externe ce se manifestă la nivelul firmei pot fi grupate astfel:- riscurile strategice provin din orientarea greşită a activităţii fie spre un anumit sector, sub sector, produs sau serviciu, fie spre o anumită zonă geografică.- riscul in investiţii are un impact major şi de durată asupra activităţii firmei şi se concretizează în:- riscul în investiţii în active reale (eroare în analiza oportunităţii investiţiei, evaluarea incorectă a cererii de produse/servicii);- riscul în investiţii financiare (acţiuni, obligaţiuni etc.).- riscul de marketing este rezultat din atitudinile incerte ale consumatorilor în condiţiile unor informaţii greu de controlat sau a unui marketing defectuos (riscul in activitatea de promovare, riscul de inovaţie etc.)- riscul de imagine, constă în schimbarea atitudinii consumatorilor faţă de firmă din cauza apariţiei unor probleme în ceea ce priveşte calitatea produselor/serviciilor.- riscul financiar caracterizează variabilitatea indicatorilor de rezultate sub incidenţa incapacităţii firmei de a se adapta rapid, cu cele mai mici costuri la variaţia condiţiilor de mediu (gestiune greoaie şi ineficientă). Neutilizarea sau utilizarea eronată a unor tehnici specifice de tratare a riscurilor (formarea provizioanelor, sistemul de asigurări etc.) conduce la materializarea riscului de nerealizare a veniturilor, în special în condiţii neprielnice ale pieţei (volatilitatea cursului de schimb şi majorarea ratei dobânzii).- riscul de faliment este o sumă a tuturor tipurilor de riscuri, nu numai de natură financiară, şi se manifestă prin riscul de neplată (de insolvabilitate) al firmei aflată în incapacitatea de a-şi regla la timp obligaţiile contractuale.- riscul contractual (riscul de legalitate sau de conformitate) apare în ipoteza că una dintre părţi nu poate să-şi respecte obligaţiile sale contractuale:- riscul în contractul de aprovizionare (de exemplu dependenţa de un singur furnizor);

11

- riscul în contractul de vânzare (de exemplu riscul în vânzările de bunuri/servicii viitoare sau aparţinând unui terţ).- riscurile operaţionale depind de calitatea actelor de management şi de execuţie şi pot fi grupate în mai multe tipuri:- riscuri ce derivă din nerespectarea diverselor proceduri curente, operaţionale şi administrative aplicate în cadrul firmei pentru desfăşurarea activităţii;- riscuri ce privesc proprietatea (incendii, furturi etc.), majoritatea acestora putând fi asigurate;- riscuri ce privesc personalul (absenteism, greve, practici frauduloase, îmbolnăviri sau accidente la locul de muncă, nivel scăzut de motivare financiară şi morală a angajaţilor, condiţii de muncă necorespunzătoare etc.)

Problematica riscului nu este o simpla alegere de acceptare sau respingere, acestapoate fi modificat si controlat printr-o multitudine de tehnici pe care managerii le au ladispoziție. În continuare vom prezenta câteva dintre modalitățile prin care costurileoperaționale si financiare devin mai predictibile si anume:

a) Asigurarea: reprezintă probabil cel mai bun antidot contra riscului. Prin asigurare riscul producerii unui anumit eveniment este transferat unei terțe persoane contra plații unei prime convenite de comun acord.

b) Înțelegerile contractuale pe termen lung: strategiile de reducere a riscului folosind contractele pe termen lung implica includerea unor clauze contractuale care sa garanteze achiziționarea unei intrări critice (a unei resurse-cheie) la un preț prestabilit. Un același tip de strategie poate fi folosit de o firma atunci când negociază un credit pe termen lung cu o banca, în sensul ca va încerca sa negocieze fie o dobânda fixa, fie una variabila după cum se prezintă situația economica generala.

c) Indexarea: riscul datorat incertitudinii asupra viitoarei puteri de cumpărare a monedei (riscul inflației), precum si asupra viitoarelor rate ale dobânzii poate fi diminuat prin încheierea de acorduri de ajustare a prețului sau modificare a ratei dobânzii în viitor.

- Contractele de munca si cele de aprovizionare au de multe ori incluse clauzeprivind ajustarea prețului muncii, respectiv la resurselor la inflație. Prețul realeste astfel menținut constant.

- Rata dobânzii se poate si ea modifica în funcție de evoluția anumitorindicatori

- Contractele pe termen lung pentru bunuri/servicii care includ clauze privindindexarea prețurilor îl protejează atât pe compărător, cât si pe vânzător contrariscului inflației/deflației, deoarece indexarea este o modalitate de a mențineprețul real constant.

d) Provizioanele: acestea reprezintă o „polița de asigurare” a firmei contra apariției unor evenimente nedorite, cărora firma dorește sa le poată face fața.

12

e) Diversificarea portofoliului: așa cum am prezentat în paragrafele anterioare, prin folosirea acestei metode investitorii si implicit managerul financiar al firmei interesate în deținerea de titluri de valoare achiziționate de pe piața secundara de capital urmăresc reducerea riscului diversificabil sau nesistematic (cum este de exemplu riscul de firma), urmând ca sa își asume doar riscul sistematic sau nediversificabil (riscul pieței)15

1.3 Noțiuni generale despre incertitudineIncertitudinea este o stare de nesiguranța cu privire la viitor care este determinata de :a) caracterul imprevizibil (de neprezis ) al procesului economic .b) de cunoașterea insuficienta a procesului economic .

Incertitudinea se refera la nesiguranța rezultatelor unei acțiuni in domeniul economic. Nesiguranța este cu atât mai mare cu cat fenomenele economice sunt dominate de procese naturale.Incertitudinea se referă la situaţii în care evenimentele nu pot fi exprimate în termenii unor probabilităţi matematice precise. Din perspectiva acestei abordări, distincţia dintre risc şi incertitudine este legată de presupunerea că agenţii economici acţionează ținând cont de existenţa unor probabilităţi bine definite ale rezultatelor posibile.În cazul ştiinţei economice, incertitudinea este considerată o variabilă independentă, deoarece în modelarea comportamentelor agenţilor economici incertitudinea este considerată o variabilă dată, care influenţează în mod obiectiv deciziile producătorilor şi consumatorilor privind nivelul investiţiilor de capital, plasarea economiilor, formarea instituţiilor specifice pieţei, etc.

În cazul sociologiei, Max Weber a acordat o importanţă majoră incertitudinii, deşi termenul ca atare nu este conceptualizat. În Etica protestantă şi spiritul capitalismului, lucrare în care Weber explică apariţia capitalismului pe baza valorilor religioase neoprotestante. Abordarea actuală în economie renunţă în tot mai mare măsură la distincţia dintre risc şi incertitudine şi se concentrează pe modelarea comportamentului agenţilor economici (producători şi consumatori) şi a comportamentului pieţelor. În fond, incertitudinea este o caracteristică dată a vieţii economice, iar riscul presupune cuantificare în vederea măsurării pentru ca astfel să poată fi utilizate instrumente de diminuare a efectelor lui.16

15 Silvia SUMEDREA, MANAGEMENT FINANCIAR; Curs pentru Invăţământ la Distanţă16 'Project Risk Management', London, 1997

13

CAPITOLUL 2RISCUL SI INCERTITUDINEA SPECIFICA

UNIUNII EUROPENE

Economia UE din perioada Uniunii Economice şi Monetare (UEM) se caracterizează printr-o inflaţie scăzută şi stabilă din punct de vedere istoric. Această evoluţie generală pozitivă este rezultatul mai multor factori: cerinţele Tratatului UE pentru toate statele membre (cum sunt regulile de buget stabilite în Pactul de stabilitate şi creştere), politica monetară a Băncii Centrale Europene şi mediul global favorabil.

Riscul falimentului mai multor națiuni si al unui val de falimente bancare in Europa emergenta s-a mai redus, de când Fondul Monetar International (FMI) a acordat ajutoare pentru Letonia, Ungaria, Romania, Ucraina si alte ţari.Însă degradarea economiei si creșterea cheltuielilor sociale au dus la scăderea veniturilor bugetare si la adâncirea deficitelor publice, se arata in analiza Reuters, citata de News In.Creșterea numărului de falimente si accentuarea ratelor de șomaj ar putea duce la creșterea nivelului de credite neperformante pana la 10-20%, majorând presiunile asupra băncilor. Cele mai multe guverne au reușit sa se împrumute din piețele internaționale, in timp ce băncile cu deținere străina au beneficiat de injecții de lichiditate din tarile de origine, infuzii ce au permis extinderea creditării, chiar daca la un ritm foarte lent. Însă riscurile persista. Economiștii susțin ca daca starea de criza durează mai mult decât se estimează si daca cererea de produse fabricate in Europa de Est nu se reia, se va ajunge la volatilitate valutara, incapacitate de plata si la retragerea investitorilor.17

17 www.bnro.ro/files/d/Pubs_ro/PuncteVedere/20101212LC.pdf optdolari.blogspot.com/2011/07/criteriile-si-strategia-aderarii.html

14

CAPITOLUL 3 RISC SI INCERTITUDINE IN ECONOMIA ROMÂNEASCA

Economia României este o economie de piaţă, conform Constituţiei din 1991. Conform acesteia, statul este obligat să asigure libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale.

În economia României acţionează aşadar legea cererii şi a ofertei. La baza acesteia se află proprietatea privată care trebuie protejată şi garantată

România este una dintre cele mai sărace ţări din UE. Economiile interne susţin prea puţin obiectivul ei de a converge relativ rapid către media nivelului de trai al Uniunii. Reluarea creşterii economice la rate apropiate de potenţial, adică de nivelul sustenabil, depinde de intrări adecvate de capitaluri străine în sectorul privat. Dar, cei care înainte de criză investeau sume cu mult peste cele necesare finanţării creşterii economice sustenabile, astăzi aşteaptă. Aşteaptă reforme şi ajustări care să asigure sustenabilitatea fiscală. S-au făcut ceva progrese în această direcţie, dar consolidarea lor în 2011 este obligatorie. În plus, pentru a accelera în mod sustenabil convergenţa reală cu UE, economia are nevoie de reforme care să-i mărească potenţialul de creştere, care a fost redus de criză.

România face eforturi însemnate pentru realizarea economiei de piaţă. Au fost liberalizate preţurile, principalele bariere comerciale au fost înlăturate, s-a trecut la privatizarea întreprinderilor şi la restructurarea activităţilor, însă se mai menţine într-o măsură importantă implicarea guvernului în viaţa economică. Drepturile de proprietate nu sunt pe deplin asigurate, mai ales asupra fondului funciar, iar organismele de control nu sunt complet instalate şi nu au capacitatea de a asigura respectul şi aplicarea legii.

Deciziile privind strategia dezvoltării economiei suferă din lipsă de coerenţă şi drept urmare realizările în domeniul macrostabilizării sunt inegale; performanţele în domeniul creşterii economice sunt fluctuante, inflaţia şi şomajul au ajuns la cote alarmante. Agenţii economici consideră că actualul mediu economic nu este suficient de stabil încât să stimuleze economiile şi investiţiile interne şi externe.

Se apreciază că programul de rentabilizare a activităţilor economice şi de restructurare va mai dura încă mulţi ani, la care se adaugă drumul sinuos al reformei şi instabilitatea macroeconomică care determină agenţii economici să nu accepte în totalitate reforma.

Instabilitatea politică din România nu este în măsură să asigure consolidarea mecanismelor de piaţă instaurate şi să funcţioneze suficient. Administraţia publică nu este deocamdată în măsură să asigure o aplicare a legilor după adoptarea lor. Sectorul financiar s-a dovedit pană în prezent incapabil să-şi asume riscul de intermediere

15

financiară. Pentru a deveni pe deplin viabil este necesară continuarea privatizării şi realizarea unui sistem de control mai eficace. Sectorul bancar va trebui în mai mare măsură să asigure disciplina financiară a întreprinderilor. Se poate aprecia că încă de pe acum pot fi identificate câteva elemente care oferă indicaţii în legătură cu capacitatea economiei naţionale de a face faţă concurenţei agenţilor economici comunitari. Este necesar un cadru juridic naţional în care agenţii economici să acţioneze, asemănător cerinţelor funcţionării Pieţei Interne Unice. În industrie se mai menţin încă sectoare energointensive care sunt dependente de importul de materii prime; costurile salariale şi cu forţa de muncă sunt încă ridicate, restructurarea marilor combinate se face greoi.Criza politica creste riscurile ca economia României sa se comprime si in ultimul trimestru al anului, se arata intr-o analiza a ING Bank, care își menține însa prognoza privind creșterea cu 0,5% a Produsului Intern Brut (PIB) in perioada octombrie-decembrie 2009. Aceștia mai arata ca riscul devine din ce in ce mai important, in condițiile in care sunt șanse reduse pentru o încheiere rapida a crizei politice.18

Principalele riscuri în economia României sunt:a) Cel mai relevant este riscul politic. Apoi, stoparea reformei fiscale si neadoptarea

de noi masuri de ajustare fiscala, in special pe sistemul pensiilor. Evident, deteriorarea situației globale ar avea si ea un impact negativ asupra economiei locale.

b) Fragilitatea zonei euro - Marea Britanie nu se mai ferește sa admită ca ia in considerare consecințele unei ieșiri din zona euro; Ciprul are probleme majore de solvabilitate a sistemului bancar propriu; Franța a atins pragul de îndatorare de 90% din PIB, nivel dincolo de care creșterea economica nu mai este considerata sustenabila; Germania așteaptă stagnare in anul electoral 2013.

In acest climat fragil, Romania este expusa si economic si social, in condițiile in care 2013 e anul in care 3,5% din PIB reprezintă rata care trebuie achitata către creditorii internaționali de către stat împreuna cu BNR

c) Retragerea unor investitori – Ca exemplu avem retragerea emblematica a Nokia in 2011, riscul de a relocare a unor alți investitori a devenit palpabil.Taxarea muncii (45%), birocrația, instabilitatea politica si mediul fiscal impredictibil nu pot fi încurajatoare pentru noi investiții in economia locala.

d) Îndatorarea publică excesivă la bănci şi la furnizori. Cu împrumuturi pentru orice şi la orice cost, iluzia bunei funcţionări a administraţiei actuale mai poate fi întreţinută o vreme. Efectul ar fi însă devastator.

e) O furtuna perfecta - Furtuna perfecta definește acel eveniment rar in care un set de circumstanțe improbabile agravează semnificativ o situație, conferindu-i o magnitudine neașteptat de mare, situație ce a mai fost întâlnita in Romania in 1977.

O astfel de amenințare se poate materializa oricând sub forma unei calamitați naturale (cutremur, inundație) sau chiar o epidemie cu grad larg de răspândire.

18 optdolari.blogspot.com/2011/07/criteriile-si-strategia-aderarii.html www.ziare.com/articole/limitare+creditare+europa+est www.ziare.com/articole/criza+europa+est

16

Sunt tipuri de evenimente cu cat mai improbabile cu atât mai grave, împotriva cărora nu exista puse la punct proceduri de evitare sau instituții care sa gestioneze nivelul daunelor.

In orice caz, impactul economic al unui astfel de eveniment nu doar ca este semnificativ, dar poate angrena in lanț si alte consecințe economice greu de estimat.19

CAPITOLUL 4CONCLUZII

Studiile realizate au demonstrat că aversiunea la risc este caracteristică majorităţii investitorilor de pe pieţele financiare.

Riscul si incertitudinea sunt realitatea care au însoțit societatea umana pe tot parcursul dezvoltării sale.

Cu toate acestea, indiferenţa la risc şi preferinţa faţă de riscuri nu pot fi considerate drept comportamente investiţionale iraţionale, investitorii din această categorie urmărind şi ei maximizarea utilităţii câştigurilor aşteptate, asumându-şi riscuri mult mai mari prin plasarea capitalurilor în proiecte de la care se aşteaptă să câştige mult mai mult. Riscul reprezintă evenimentul aleator care aduce prejudicii resurselor tehnice, umane, financiare sau de viaţă ale unei organizaţii, împiedecând-o să-şi atingă obiectivele pa care şi le-a stabilit

 Pentru o cât mai bună fundamentare a deciziilor de diminuare a riscurilor şi de reducere a numărului de necunoscute cu care se operează, se impune o optimizare a cantităţii şi calităţii informaţiilor de piaţă, pentru a se putea realiza o conversie a incertitudinii în risc şi a-l trata în consecinţă pe acesta, apelând la mai multe opţiuni: evitare, minimizare, reţinere, transfer, împărţire.

Studiile au demonstrat că portofoliile nu pot fi construite exclusiv pe baza unui singur factor de risc – piaţa. Managerii de portofoliu au dezvoltat şi au testat mai multe modele multifactoriale iar printre factorii de risc putem aminti: indicele preţurilor de consum, creşterea economică, cursul de schimb, preţul petrolului, piaţa, rata dobânzii pe termen scurt / lung, opţiunea investitorilor pentru titluri pe termen scurt / lung etc.

Teoria clasică a portofoliilor financiare a constituit punctul de plecare în dezvoltarea unor prelucrări mult mai avansate care au încercat să explice comportamentul investitorilor pe piața. Fără anularea ipotezelor clasice (Markovitz, CAPM sau APT), au fost dezvoltate o serie de teorii şi modelele alternative, menite

19 www.realitatea.net/top-5-riscuri-politice-pentru-economia-romaniei_688984.html www.ziare.com/economie/

17

completeze instrumentele decizionale şi totodată să întărească eforturile managerilor de portofoliu de a construi portofolii financiare competitive. Acestea de cele mai multe ori fiind contestate pentru curajul abordării si viziune, ele dovedesc permanenta preocupare de a obține performante superioare.

In mediul in care firmele își desfășoară activitatea acestea se confrunta cu foarte multe evenimente ce-i pot afecta performantele economice. Persoanele direct interesate de aceste firme (acționarii, managerii, creditorii sau potențialii investitori) identifica si nominalizează riscurile la care firma se supune.Raportul intre risc și câștig este proporțional in economie, cu cat un risc este mai mare cu atât câștigul creste. Relația dintre cele doua se poate determina folosind media câștigurilor, coeficientul de variație si abaterea standard. Obligațiunile si acțiunile devin atractive pentru investitori daca îndeplinesc condiția de a avea rata așteptata a câștigului proporționala cu riscul asumat de ei.

Fundamentarea şi adoptarea unei decizii presupune identificarea unor precondiţii, cu impact asupra evoluţiei viitoare a firmei.Odată definite precondiţiile şi evaluate aspectele ce ţin de necesitatea fundamentării şi adoptării unei noi decizii, urmează ca managementul financiar să identifice tipul deciziei financiare manageriale ce trebuie luată şi implementată.

18

Bibliografie

1. C. Munteanu, profesor univ. dr. ASE Bucuresti – Note de curs (Investitii internationale), Facultatea de Relatii Economice Internationale, Bucuresti, 1998

2. Silvia SUMEDREA, MANAGEMENT FINANCIAR; Curs pentru Invăţământ la Distanţă

3. Dorfman, 'Introduction to Risk Management and Insurance'4. Green Tieschman, 'Risk and Insurance”, 7th edition5. Mehr Hedges, „Risk Management. Concepts and Applications'6. Rejda, 'Principles of Risk Management, and Insurance'7. Vaughn, „Fundamentals of Risk and Insurance”8. Prof. univ. dr. C. Munteanu, Note de curs (Investitii internationale), Facultatea de

Relatii Economice Internationale, Bucuresti, 19989. Mammadov, V.A.O., Incertitudine şi risc în sfera serviciilor, Universitatea

POLITEHNICA Bucureşti, 2007.10.Rusu, C., Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii, Editura Expert,

Bucureşti, 1996.11.Busa Georgeta - Dicționarul complet al economiei de piața, Editura Soc.

Informația, Bucuresti, 1994; 2004;12.P. Conso, 'La gestion financiere de l'entreprise', Ed. Dunod, Paris, 198513.Gh. Negoescu, 'Risc si incertitudine in economia contemporana', Ed. Alter-Ego

Cristian, Galati, 199514.C. Munteanu, profesor univ. dr. ASE Bucuresti – Note de curs (Investitii

internationale), Facultatea de Relatii Economice Internationale, Bucuresti, 199815.Prof.dr. Bucătaru Dumitru, „Decizia financiara a firmei in condiții de risc” Suport

de Curs, Iași 200816.Surse online

'Project Risk Management', London, 1997www.bnro.ro/files/d/Pubs_ro/PuncteVedere/20101212LC.pdfoptdolari.blogspot.com/2011/07/criteriile-si-strategia-aderarii.htmlwww.ziare.com/articole/limitare+creditare+europa+estwww.ziare.com/articole/criza+europa+esthttp://www.ziare.com/economie/analiza-economica www.realitatea.net/top-5-riscuri-politice-pentru-economia-romaniei_688984.html

19