Copyright UN

4

Originile unui mediu perfect şi armonios este descris de Biblie si este identificat cu Grădina Edenului, locul unde Dumnezeu l-a aşezat pe Adam şi Eva.Încă de la început adică din timpurile primordiale, Grădina Edenului a fost descrisă ca un spaţiu de convieţuire atemporal însă nu rupt din realitatea pământenească deci poziţionat undeva într-un punct extraspaţial, cosmic şi străin planetei noastre.

Raiul sau Grădina Edenului a fost creaţia Lui Dumnezeu odată cu Pământul ca locuinţă pentru prima Sa creatură pe Pământ, dar din cauza neascultării celor doi, omul a fost decăzut şi odată cu acesta şi mediul perfect în care cei doi trăiau, a început să decadă ca urmare a acţiunilor, experienţelorinstinctuale ce au urmat, private şi blestemate de Dumnezeu.

Putem considera că relaţia care există între om şi mediu îl mplică considerabil pe om, întrucât imprimă omului modern modul său de a fi cât şi convieţuirea existenţială a acestuia într-un areal care în zilele noastre, omul ştiinţific tinde să şi-l creeze după propria sa imaginaţie cât mai perfect cu putinţă. Însă inerţia omului este de a-şi creea prin ştiinţă propriul său mediu, excluzând realmente regulile naturale care sunt atribuite în mod biologic modului de manifestare firească a naturii, ecosistemului, fenomene care au fost tipărite în natură încă de la origini de Dumnezeu.

Omul modern prin acţiunile sale epuizează resursele esenţiale de menţinere a ecosistemului. Pentru că omul modern este creator cat si consumator de locuinţe care atentează ordinii naturale de protecţie a mediului, prin mijloacele sale multiple de transport, otrăveşte aerul din mediul înconjurător şi în cele din urmă el nu mai dispune de hrana primordială lăsată de la Dumnezeu, să crească din abundenţă pe Pământ, în toate speciile de plante dar şi animale ce se împuţinează tot mai mult. Prin mijloace contrafăcute şi mediul său totodată creat pe măsură, omul şi-a transformat ADN-ul, îl face acum devorator de hrană carnivoră si legume procesate şi crescute cu pesticide care nu-i sunt îngăduite şi lăsate prin tiparele legii divine. Şi cel mai cumplit, omul modern trebuie să îşi procure hrana prin muncă în uzine, medii toxice mediului înconjurător sau în alte întreprinderi conexe care pe de o parte pun în prim plan

însuşirea profiturilor şi nicidecum crearea de habitate umane în care omul să convieţuiască în perfectă armonie cu natura, în care îl slăveşte de beneficiile primite pe Dumnezeu.

Oricât ar încerca omul să creeze mediul său perfect, nu poate atinge această perfecţiune fără o întrepătrundere cu Dumnezeu, printr-o evoluţie a conştiinţei şi o înălţare îngerească a simţurilor omeneşti.

Trebuie menţionat că omul Adam cât şi omul Eva, după mediul de coabitare în care ei au fost aşezaţi aveau un alt tip de ADN, care răspundea perfect mediului de coabitare care le fuseseră dat. Acest ADN evident imprimatde Însuşi Dumnezeu era alimentat atât fizic dar şi energetic cu mineralele, vitaminele cele mai perfecte, care le erau la dispoziţie prin hrana vegetală care creştea ca urmare a priceperii ca şi creator al hranei prilejuită de Dumnezeu în imensa Gădina Edenului. Această stare de spirit superioară le permitea celor doi să comunice şi să-l recepţioneze pe Dumnezeu, să-i cunoască Voinţa în aspectele lor cotidiene pentru a-şi duce viaţa într-o comuniune om – Dumnezeu, iar fructele creatiei le erau date ca pe un Dar de la Dumnezeu ci nu ca pe un proces de muncă. Deci hrana cât şi mediul le era la dispoziţie prin voinţa expresă a comuniunii cu Dumnezeu.

Dumnezeu era Omniprezent în Grădina Edenului şi veghea astfel la bunadispoziţie şi a convieţuirii celor doi ca ei să nu ducă lipsă de nimic. Deci, comuniunea omului cu mediul înconjurător, prin ceea ce facem şi dezvoltăm şipunem ca fiinţe în el, trebuie să reflecte, să aibă rezultantă atragerea şi invocarea prezenţei Lui Dumnezeu ci nu a declansării unor experimente fără nici un rezultat asupra fiinţei şi evoluţiei noastre spirituale.

Nici un om de ştiinţă nu îşi poate atribui perfecţiunea şi ştiinţa Lui Dumnezeu, trebuie doar să creştem în credinţă şi Dumnezeu va lucra de la Sineasupra mediului înconjurător. Creatorul nostru ştie tiparele naturii şi ale întregului Univers şi El reacţionează asupra mediului nostru, atunci când oamenii cresc în credinţă.

De asemenea, relaţiile cotidiene dintre oameni, între cupluri sunt guvernate de Dumnezeu. În acest context, oamenii, cuplurile sunt invitaţi la săvârşirea unei unui mod de viaţă armonios prin credinţă ci nu prin plăcere şierotism ci pentru evoluţie şi atingere a asipiraţiilor celor mai sublime sau divine.

Tinerii trebuie să înveţe să îşi cultive instincte supeioare dacă vor dori să cunoască fructele spiritualităţii Noi Ere în care am păşit deja, pentru că numai aşa îşi vor putea defini şi forma noi conexiuni sinaptice în creier şi dezvolta noi spirale de ADN, de natură a face saltul spre o viaţa originară şi spre libertatea neîngrădită de nimeni, în care oamenii trăiesc exact cum Dumnezeu a vrut încă de la Facere.

În principiu, în zilele noastre barbatii isi doresc femeile pentru trăirea senzaţilor de erotism ce izvorăsc faţă de acestea, fie din pricina aspectului formelor ce le definesc configuraţia fizică la un moment dat, fie a trăsăturilor estetice şi fine ce le afişează pe diferite elemente componente ale trupului care se afişează în retina, ca un sentiment de admiraţie pentru cei din jur, evident stârnind dorinţa de manifestare a instictelor primare în sexul masculin.

Valorificarea instinctelor primare sau a energiilor sexuale în experinţe capabile de cunoaştere transcedentală ar trebui să schimbe gândirile oamenilor, să producă schimbări fundamentale biologice, cum ar fi trezirea de noi spirale ale ADN-ului , prin care atitudinea bărbatului faţă de femeie se schimbă, roluri care îi erau atribuite prin convingeri sociale de odinioară de a efectua treburi casnice sau de a satisface nevoile sexuale ale partenerului, sunt înlocuite acum cu roluri de cunoaştere empatică a unei realităţi în care cei doi îşi definesc prin instincte superioare, un mod de trai de natură a genera bucuria şi trăirea ce li se conferă ca pe un dar de la natură ci nu ca pe un calvar ce trebuie dus pe zi ce trece.

Astfel ne vom depăşi condiţia de specie umană prin reîntoarcerea la cunoştiinţele şi originile primordiale. Deci rolul cuplurilor prezente este să trezească primele tipare de energii care au existat în Adam şi Eva înainte de cădere, când ei se înfruntau din plin de beneficiile materiale şi spirituale ale Grădinii Edenului.

În acest tip de cunoaştere omul nu mai este nevoit să probeze cunoaştere ci doar să fie capabil de revelaţie care face raporturile umane cotidiene funcţionabile prin însăşi manifestarea şi coparticiparea divinităţii care există în tot şi în toate. Din momentul în care credinţa noastră este certă, tiparele divine se manifestă prin mărirea şi înţelepciunea Lui Dumnezeu şi omul ajunge să se bucure de misterele creaţiei care se materializează ca urmare a credinţei într-o forţă supremă care se numeşte Dumnezeu, realitatea se înfăptuieşte,

se formează prin energia mistică a cuvântului pentru convieţuirea omului întru armonie şi evoluţie spirituală.

Noi oamenii am inventat suferinţa, pe când Dumnezeu ne –a invitat încă de la Facere la bucurie şi fericire nemărginită. Curioşi fiind să gustăm din fructul care ne trezesc instinctele îndoielnice şi ne pune să probăm realitatea ivită printr-o experinţă care contravine celei prin care Dumnezeu a lăsat-o la început lui Adam şi Eva. Acesta a fost efectul experientei trezite prin gustarea Evei din fructul oprit, numit cunoştiinţa binelui şi răului. Însă starea de experinţă primordială nu a devenit ireversibilă pentru că a venit pe Pământ, Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, ca să-i redea omului posibilitatea reîntoarcerii la starea primordială pe care o aveau înainte de cădere. Fiecare dintre noi suntem datori să redescoperim aceea stare de experienţă şi năzuinţă socială apoi beneficiile materiale şi spirituale se vor manifesta din abundenţă, pentru fiecare.