Cursuri Economie Monetara 2015

  • View
    218

  • Download
    1

Embed Size (px)

Text of Cursuri Economie Monetara 2015

  • 8/19/2019 Cursuri Economie Monetara 2015

    1/209

    MODULUL 1. MONEDA

    Timpul mediu necesar pentru studiu: 300 minute.

    Obiective educa ţ ionale

    În urma studierii acestei teme, veţi fi capabili să:

    •  Definiţi noţiunile de bani, monedă;

    •  Înţelegeţi fenomenul monetar în strânsă  concordanţă  cu funcţiile

     îndeplinite de monedă în economie;

      Definiţi statistic moneda, să  determinaţi masa monetară  şi agregatele monetare;

    •  Identificaţi principalii indicatori monetari.

    Cuvinte cheie:

    •  Bani;

    •  Monedă;

    •  Masa monetară;

    •  Agregate monetare.

    Cuprinsul Modului:

    1.1. Definirea monedei şi funcţiile sale

    1.2. Masa monetară. Agregatele monetare

    1.3. Indicatori monetari

     Întrebări de autoevaluare  Rezumat Bibliografie

  • 8/19/2019 Cursuri Economie Monetara 2015

    2/209

    EXPUNEREA DETALIATĂ A TEMEI

    1.1.  DEFINIREA MONEDEI ŞI FUNCŢIILE SALE

    Definirea monedei reprezintă  o problemă  deosebit de complexă  şi sensibilă,

    studierea fenomenului monetar constituind preocuparea economiştilor de peste

    30 de secole. Gândirea monetară  a creat o serie de curente şi şcoli, fiecare

    dintre ele încercând să  justifice natura monedei, în strânsă  legătură  cu

    economia.

    Orice acţiune economică implică, sub o formă sau alta, utilizarea banilor. Din

    această  cauză  fenomenul economic nu poate fi analizat f ără  a cunoaşte

    fenomenul monetar; politica economică are ca şi componentă esenţială politica

    monetară. Domeniul monetar este un domeniu extrem de important al

    economiei. Moneda deţine un rol fundamental în viaţa economică, starea

    monedei reflectă  starea economiei; o monedă  puternică  este simbolul unei

    economii puternice, în timp ce o monedă slabă este percepută ca reprezentând

    o economie slabă. Rolul fundamental al monedei în economie rezultă  şi din

    faptul că  asupra sa se răsfrâng problemele sistemului economic. Istoria

    economică  relevă faptul că  toate crizele economice au fost şi crize monetare,

    uneori aflându-se la originea marilor crize.

    În limbajul curent şi în literatura de specialitate se utilizează atât fenomenul de

    „monedă”, cât şi cel de „bani”.

    „Moneda” reprezintă  un semn bănesc care se prezintă  sub forma unui disc

    confecţionat din metal, având o anumită greutate, care se utilizează ca mijloc

    de circulaţie şi de plată 1. În perioada în care moneda unei ţări era confecţionată 

    din metale preţioase, având valoare proprie deplină, aceasta îndeplinea şi

    funcţia de rezervă a valorii, de tezaurizare. Moneda are un avers (faţă) pe care

    este gravată valoarea acesteia şi un revers (verso) pe care sunt gravate semnele

    distinctive ale statului emitent.

    Termenul de monedă, în limba română, provine din limba neogreacă 

    (monedha), dar etimologic termenii „monetar”, „monetarism”, „monetărie”

    1  Marcel Anghel, Gheorghe Ilie, Dic ţ ionar financiar-bancar , Ed. Genicod, Bucureşti, 2002, p.122.

  • 8/19/2019 Cursuri Economie Monetara 2015

    3/209

    provin de la termenul latin „monetă”, de la denumirea templului zeiţei Junon

    Moneta (sf ătuitoarea), templu în care romanii si-au instalat atelierul de batere a

    pieselor de metal (templul a rămas vestit prin gâştele care i-au avertizat pe

    romani de atacul barbarilor din anul 390 Î.C.)2.

    Noţiunea de bani este mai cuprinzătoare decât cea de monedă, cuprinzând toate semnele băneşti. Costin Kiriţescu dă  o definiţie completă  a banilor: „banii

    reprezintă  un instrument social, o formă  particulară  imediat mobilizabilă  a

    avuţiei sociale, o întruchipare transmisibilă  şi omnivalentă  a puterii de

    cumpărare, ce conferă  deţinătorului dreptul asupra unei părţi din produsul

    social al ţării emitente” 3. Potrivit dicţionarului explicativ al limbii române,

    prin bani se înţelege „echivalentul general al valorii mărfurilor; monedă  de

    metal sau de hârtie recunoscută ca mijloc de schimb şi de plată”. Etimologic

    provenienţa termenului „bani” este necunoscută. Se observă că atât noţiunea de „monedă” cât şi cea de „bani” au fost definite

    prin funcţiile pe care le îndeplinesc în economie, şi care sunt, de fapt, aceleaşi.

    Îndeplinind deci aceleaşi funcţii şi acelaşi rol în economie, distincţia între cele

    două noţiuni „bani” şi „monedă” nu mai are rost, în practică ele fiind sinonime,

    folosindu-se una în locul celeilalte, de unde şi similitudinea între „masă 

    monetară” şi „masă bănească”.

    În sens larg, banii constituie ansamblul modalităţilor de plată direct utilizabile

    pentru efectuarea tranzacţiilor pe piaţa bunurilor şi serviciilor, altfel spus,

    ansamblul activelor acceptate peste tot, de toţi şi în toate timpurile, pentru

    stingerea datoriilor.

    Utilizarea banilor se bazează pe încredere; căutând motivele pentru care aceştia

    sunt acceptaţi de către toţi, ajungem la încredere: un individ acceptă  un

    instrument de plată atunci când ştie cu siguranţă că acesta îi va fi acceptat lui

     însuşi când va dori să  cumpere un bun sau să  achite o datorie. Această 

     încredere nu vine de la sine: ea poartă  girul statului şi s-a impus progresiv

    (băncile centrale au o vechime cuprinsă 100 şi 200 de ani).

    Cei care deţin moneda au „puterea” de a obţine bunuri şi servicii din ţara în

    care a fost emisă moneda respectivă, dar cei care o emit şi o distribuie au o

    2  Marius Herbei şi colectiv, Moned ă  şi Credit , Ed. Mirton, Timişoara, 2002, p. 1. 3  Costin Kiriţescu, Moneda, mică enciclopedie, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, p. 63.

  • 8/19/2019 Cursuri Economie Monetara 2015

    4/209

    putere şi mai însemnată: aceea de a influenţa distribuirea avuţiei din ţara

    respectivă. Este, asemeni tuturor puterilor, o putere disputată: „Money its

    power”4, spunea economistul francez François Perroux (infirmând teza

    neutralităţii monedei), reproducând expresia lui Harrod.

    Istoria monetară ilustrează strălucit relaţia dintre emisiunea monetară şi putere, cu alte cuvinte faptul că moneda este un instrument al puterii, disputa pentru

    putere implicând şi disputa pentru a deţine monopolul emisiunii monetare.

    Băncile centrale, fie că  s-au detaşat dintre celelalte, fiind mai puternice şi

    beneficiind de sprijinul puterii politice, fie că au fost create de puterea politică,

    au reuşit să  monopolizeze emisiunea de bancnote. Banca Angliei a obţinut

    privilegiul emiterii bancnotelor în 1844, Banca Franţei în 1848, Banca

    Germaniei în 1875 etc. Puterea politică a căutat apoi să obţină controlul asupra

    băncilor de emisiune (acolo unde capitalul nu aparţinea statului) fie prin promulgarea unor legi care defineau exact modul de funcţionare al băncilor

    centrale şi operaţiunile lor, fie, mai uşor, prin naţionalizarea lor. Chiar şi în

    prezent, unele bănci centrale nu rezistă  presiunilor politice şi abuzează  de

    monopolul emisiunii monetare

    Băncile comerciale au reacţionat, căutând să  restrângă  puterea monopolului

    emisiunii de bancnote aparţinând băncilor centrale. În acest scop, băncile

    comerciale au dezvoltat serviciile oferite clienţilor, pentru a face conturile

    deschise la ele mai atractive decât bancnotele. Au reuşit foarte bine acest lucru,

    dacă  ne gândim că  totalul bancnotelor nu mai reprezintă, în prezent, decât

    aproximativ 10% din totalul masei monetare. Capacitatea de creaţie monetară a

    băncilor comerciale este limitată, totuşi, de banca centrală  prin instrumente

    specifice, de politică monetară.

    Relaţiile monetare internaţionale oferă  încă un exemplu, poate şi mai clar, al

    legăturii dintre putere şi emisiunea monetară. Dolarul este, la ora actuală,

    moneda internaţională cea mai răspândită, cea mai utilizată (nici chiar euro nu

    a reuşit să  „detroneze” dolarul). Statele europene şi marile întreprinderi

    internaţionale deţin active în dolari, doresc să-şi sporească această deţinere, în

    schimb Statele Unite, emitentul dolarilor, sau întreprinderile americane pot

    cumpăra întreprinderi sau împrumuta sume în dolari altor ţări. Este

    4  François Perroux, L’economie du XX- e siécle, ed. II, Economica, Paris, 1964, p. 481.

  • 8/19/2019 Cursuri Economie Monetara 2015

    5/209

    manifestarea unei puteri evidente. Această  supremaţie (întâietate) a dolarului

    datează  de la sfârşitul ultimului război mondial, însoţind victoria militară  a

    S.U.A. Sistemul Monetar Internaţional (S.M.I.) constituit atunci (1944 –

    Bretton-Woods) a consfinţit, iar apoi a prelungit această putere. Mai târziu, la

     începutul anilor şaizeci, ţările europene au pus în discuţie această  d