CURS - Istoria Culturii Romane Moderne

8/17/2019 CURS - Istoria Culturii Romane Moderne

1/82

S.N.S.P.A.FACULTATEA DE COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE

CURSUL: ISTORIA CULTURII ROMÂNE MODERNETITULAR: Conf. univ. dr. Grior! G!oriu

“Istoria este cea dintâi carte a unei naţii. Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul.”

Nicolae Bălcescu

“Cultura e puterea cea ai tare de pe păânt şi e o cetate nouă a unităţii naţionale”.!ieon Bărnuţiu

“Civilizaţia adevărată a unui popor nu consistă în adoptarea cu deridicata de le"i, #ore, instituţii,etic$ete, $aine străine. %a consistă în dezvoltarea naturală, or"anică a propriilor puteri, a propriilor #acultăţi ale sale. Nu e&istă o civilizaţie uană "enerală, accesi'ilă tuturor oaenilor în acelaşi "rad şiîn acelaşi c$ip, ci #iecare popor îşi are civilizaţia sa proprie, deşi în ea intră o ulţie de eleentecoune şi altor popoare”.

(. %inescu

)Ce dru va apuca atricea stilistică roânească e "reu de întrezărit. *ar câteodată o siplăconstatare poate să ţină loc de pro#eţie+ noi nu ne "ăsi nici în apus, şi nici la soare-răsare. Noisunte unde sunte+ cu toţi vecinii noştri îpreună - pe un păânt de cupănă).

ucian Bla"a

)iecare popor reprezintă o valoare unică în lue”.*. *. oşca

“Nuai în li'a ta ţi se poate întâpla să-ţi aduci ainte de lucruri pe care nu le-ai ştiutniciodată).

Constantin Noica

“Culturile sunt e"ale din punct de vedere al vocaţiei lor. (i/loacele de care dispun le #ac ine"ale”.(ircea (aliţa

0


2/82

. T!"# I: In$rodu%!r!. Prin%i&ii 'i %ri$!rii d! in$!r&r!$#r! # %u($urii ro")n! "od!rn!

D#$! &rivind #%!*$ %ur*0cest curs de “Istorie a culturii roâne oderne” - din care prezentă deocadată o priă

parte - tre'uie apreciat având în vedere e&clusiv rostul său didactic în pre"ătirea "enerală astudenţilor de la acultatea de Counicare !ocială şi elaţii 1u'lice. 0 considerat că, pentru pentru#orarea unei reprezentări ai adecvate cu privire la evoluţia spiritualităţii roâneşti în ultiele douăsecole, este utilă o privire retrospectivă - pentru a întoci cel puţin o $artă de orientare - asupraoentelor seni#icative şi asupra operelor #undaentale ale culturii noastre.

N!%!*i$#$!# un!i r!in$!r&r!$+ri # %u($urii ro")n!*ez'ateri aprinse se poartă azi asupra odului în care tre'uie să ne raportă la trecutul

cultural naţional. evoluţia anticounistă şi sc$i'ările structurale ce i-au urat, precu şi opţiuneasocietăţii roâneşti pentru inte"rare în structurile europene şi euroatlantice iplică şi o reconstrucţiea conştiinţei de sine a culturii roâne. 2rice oent istoric are nevoie de un dialo" cu tradiţia

naţională şi cu patrioniul ei de valori. Istoria unei culturii naţionale este o continuă reinterpretare desine, o rescriere a teelor sale a/ore în #uncţie de variaţia conte&telor istorice.0şadar, apare evidentă necesitatea de a reinterpreta istoria culturii naţionale în condiţiile

actualei traziţiei postcouniste. Cunoaşterea şi evaluarea, dintr-o perspectivă actuală, a patrioniuluicultural al poporului roân este o acţiune de interes naţional. %ste un patrioniu #ăurit în cele)optsprezece veacuri de lucrare a poporului român asupra lui însuşi), după #ericita e&presie a luiBălcescu. 0ceste creaţii i-au odelat istoria, #orula su#leteaască, structra etnopsi$olo"ică, odul deviaţă, or"anizarea politică şi socială în di#erite epoci.

0 pornit de la constarea că ia"inea pe care o are un tânăr asupra culturii roâne esteadesea de#icitară su' raportul in#oraţiei, #ra"entară şi discontinuă în privinţa articulaţiei dintreepoci, stiluri şi personalităţi, ca să nu ai vor'i de con#uzia ce persistă în privinţa seni#icaţiei pecare o au unii creatorii roâni în plan universal. *isciplinele istorice studiate în liceu o#eră in#oraţii

disparate despre doeniile de creaţie, doenii care, inte"rate #uncţional, #orează unitatea culturiinaţionale şi dezvăluie identitatea acestei culturi în conte&t european şi ondial. 0 considerat că oreconstituire a epocilor, în succesiunea lor, şi o relectură a operelor de re#erinţă este necesară pentrucopletarea acestei ia"ini.

Nu pute ocoli unele între'ări tranşante+ cu se raportează tânăra "eneraţie la tradiţia culturiinaţionale3 În ce ăsură o cunoaşte, dacă se ai recunoaşte în ea sau se deliitează de ea3 (ai esteinteresată societatea roânească actuală - soată de atâtea ur"enţe ale tranziţiei postcouniste să-şicroiască un nou destin, să-şi re#acă structurile deocratice şi să se inte"reze în civilizaţia europeană -de propriul ei trecut cultural sau se poate dispensa de el3 Ne ai pot spune ceva relevant pentrudraa actualităţii Bălcescu, Bărnuţiu, (aiorescu, %inescu, !tere, *ră"$icescu, 4$erea, Ior"a,Bla"a, Nae Ionescu, (i$ai alea, (ircea 5ulcănescu, 6udor 5ianu, %il Cioran, (i$ail (anoilescu

sau !iion (e$edinţi, ceva care să ne a/ute să ne cunoaşte pe noi înşine, ceva care să ne pre"ătească spiritual pentru “inte"rarea în %uropa”3În acelaşi tip, rostul acestui curs este şi acela de a-i introduce pe studenţi în cliatul

dez'aterilor culturale de azi. 6ranziţia postcounistă a "enerat, în od inevita'il, şi o revizuire aseni#icaţiei unor oente şi eveniente istorice, o corectare #irească a erorilor sau a de#orărilor produse de ideolo"ia counistă asupra istoriei naţionale. În consecinţă, asistă în ultiii ani la oaplă operaţie de resta'ilire a adevărului istoric, la o punere în circulaţie a unor docuenteiportante, inaccesi'ile până acu, docuente care aruncă o nouă luină asupra unor evenientesau personalităţi ale vieţii politice şi culturale.

1


3/82

2 operaţie siilară are loc şi în perietrul culturii naţionale, iar studenţii au nevoie de repere pentru a înţele"e acest #enoen. 2 serie de autori, unii de priă ărie valorică, nu au #ost pu'licaţiîn anii re"iului counist, nu au #ost accesi'ili arelui pu'lic, ast#el că asupra lor persită "raveneînţele"eri. 0lţi autori, care au #ost, totuşi, recuperaţi şi introduşi în sisteul educativ au #ostinterpretaţi într-o anieră de#oratoare sau în"ropaţi su' etic$ete ideolo"ice. *upă cu e&istă şicazuri în care autori #ără anver"ură au #ost supradiensionaţi ca însenătate în anualele de ieri, tot

din considerente politice.0şadar, ta'loul valoric al culturii roâne tre'uie re#ăcut, în ulte coponente ale sale,

reconsiderând, în #uncţie de noile date pe care le deţine, contri'uţia unor personalităţi la dezvoltareavieţii ştiinţi#ice, artistice şi #iloso#ice din epoca odernă, ai ales din perioada inter'elică. 0ceastăreinterpretare a istoriei culturii roâne a "enerat nueroase controverse şi con#runtări de idei, care sedes#ăşoară în ediile intelectuale şi politice, în pa"inile ziarelor, pe ecranele televizoarelor şi în pu'licaţiile de specialitate.

O,i!%$iv! did#%$i%!Consideră că studenţii #acultăţii noastre tre'uie să #ie la curent cu această #răântare a

spritului roânesc, să dispună de un siste de orientare şi de interpretare, într-un oent în care ei

întâlnesc, în od #recvent, puncte de vedere diver"ente despre personalităţile culturii noastre, despreodul în care ne-a raportat în decursul epocii oderne la “%uropa”, despre raportul atât de ultdiscutat dintre identitate noastră culturală şi iperativul inte"rării în structurile europene şieuroatlantice.

0şadar, rezuând în câteva puncte rosturile acestui curs, ave în vedere, cu precădere,urătoarele o'iective+• 2 apro#undare a cunoaşterii unor oente şi personalităţi reprezentative, a unor curente de idei

şi sistee de "ândire din cultura roână odernă, pentru a recupera conţinutul autentic al unor opere şi seni#icaţia lor în conte&tul epocii în care s-au a#irat, eliinând interpretarilede#oratoare, unde este cazul7

• 2 lectură nouă, eli'erată de restricţii ideolo"ice, a unor opere #undaentale ale culturii roâne, o

lectură directă a te&telor şi o analiză aplicată a lor, în cadrul seinariilor. Cursul urăreşte să-i pună pe studenţi în contact direct cu aceste te&te, să-i încura/eze să le citească e#ectiv, stiulând"ândirea personală şi deprinderile de analiză critică. 8*in aceste otive a selectat nueroasete&te pe care le propun spre analiză9.

• orarea unei ia"ini adecvate, lucide şi critice, a studenţilor asupra identităţii noastre naţionale, printr-o du'lă raportare a operelor şi a personalităţilor din cultura roână+ la conte&tul socio-istoric intern şi la conte&tul cultural european7

• Construirea unui set de criterii etodolo"ice şi repere valorice, un instruent analitic care să poată #i aplicat în acest e&aen coparativ şi să orienteze corect /udecăţile de valoare asupraunor personalităţi şi işcării spirituale din cuprinsul culturii roâne7

• ailiarizarea studenţilor cu teele pro'leatice ale culturii roâne actuale, cu “dosarele” ei

controversate şi cu poziţiile diver"ente care se e&priă în această )ceartă a interpretărilor), careare loc astăzi în ediile culturale şi intelectuale, precu şi în s#era pu'licisticii.

Do"!nii- $!"!- &!r*on#(i$+i 'i o&!r!0vând în vedere scopul său didactic, cursul de #aţă nu poate #i decât unul selectiv, prezentând

sintetic anuite perioade, opere şi personalităţi de re#erinţă ale culturii roâne oderne. Nu pute parcur"e analitic şi ono"ra#ic toate personalităţile şi operele iportante, ast#el încât a reţinut pentru analiză doar operele cele ai seni#icative, cele care rezuă pro'leatica unei epoci şie&priă o direcţie de "ândire.

2


4/82

5o urări, aşadar, curente de idei, işcări spirituale şi politice, sistee ela'orate de "ândire,opere şi autori de re#erinţă pentru spiritualitatea roânească, creatori de anver"ură a#iraţi pe plannaţional şi universal, tee şi pro'lee a'ordate de autori roâni, ulte dintre ele având relevanţă şi pentru "ândirea actuală.

*oenii a'ordate. 0 #ocalizat cursul asupra "ândirii #iloso#ice, sociale şi politice întrucât înaceste doenii se ela'orează şi #orele prin care o naţiune îşi interpretează în od raţional şi critic

realităţile sale, asi"urând #orularea şi conceptualizarea pro'leelor, căutarea soluţiilor şi proiectareaviitorului. 4îndirea #iloso#ică, socială şi politică, pe care o vo urări în c$ip deose'it în acest curs,reprezintă, alături de ştiinţă, nivelul teoretic, ela'orat şi sisteatizat, al culturii spirituale, planul încare o societate îşi ela'orează odele de raportare la lue şi la condiţia uană, idealuri de or"anizaresocială şi politică. 0 avut în vedere şi #aptul că, adeseori, "ândirea roânească nu este prezentăsu#icient în planurile de învăţăânt, nu i se acordă locul cuvenit în sisteul de educaţie.

În ăsura în care a #ost posi'il a #ăcut re#eriri şi la realizările din plan ştiinţi#ic, la işcărileartistice şi la evoluţia stilurilor literare, la dez'aterile din pu'licistică pentru a copleta ta'loul uneiepoci. 5o urări, deci, evoluţia ideilor #iloso#ice, ştiinţi#ice, politice şi sociale, parţial cele care privesc zona creaţiei artistice şi literare, e&epli#icând epocile şi perioadele prin câteva personalităţireprezentative.

6ee şi idei-#orţă. 0 urărit ideile-#orţă şi teele a/ore care au structurat evoluţia acesteiculturi, în le"ătură cu sc$i'ările intelectuale pe care le-a înre"istrat şi cultura europeană, înansa'lul ei. În cazul işcăriilor uaniste, luiniste şi paşoptiste a insistat pe tensiunile dintretradiţie şi noile orizonturi raţionaliste, precu şi pe tea “redeşteptării” naţionale7 în cazul secoluluial :I:-lea, tee precu odernizarea, speci#icul naţional, raporturile dintre cultura roână şi ceaoccidentală, teoria #orelor #ără #ond au devenit centre de interes pentru "ândirea roânească.1erioada inter'elică redesc$ide aceste “dosare”, dar pe un alt plan, în care odernizarea şirecuperarea tradiţiilor, occidentalizarea şi ortodo&isul, deocraţia şi concepţiile autoritariste secon#runtă an"a/ând noi #undaente teoretice şi un dispozitiv ai lar" de re#erinţe, care er"e de laistoria reli"iilor la sociolo"ie şi #iloso#ia culturii, de la antropolo"ie la estetică, de la psi$olo"iacolectivă la "eopolitică.

1ersonalităţi creatoare. Istoria unei culturii naţionale are în centrul ei personalităţile creatoare,cele care îi dau su'stanţă, care e&priă o epocă şi o direcţie de "ândire, un stil sau o işcarespirituală. %ste cazul lui Canteir, ;eliade-ădulescu, (aiorescu, %inescu, Ior"a, Nae Ionescu sau Noica, spirite care şi-au pus aprenta asupra epocii lor. 1erioada inter'elică este a'ordată, dee&eplu, în diversitatea orientărilor sale spirituale, senalând contri'uţiile ori"inale prin care s-aua#irat personalităţile de vâr#, de la Ior"a şi 1ârvan la ădulescu-(otru şi Bla"a, de la ovinescu la Nic$i#or Crainic, #ără a-i uita pe 4usti, (i$ai alea, 6udor 5ianu sau (ircea %liade ş.a. *e nuele#iecăruia dintre cei enţionaţi


5/82

noastră culturală. Ne spri/ini, #ără să şti, pe acestă tradiţie naţională, pe acest tezaur de cu"etare şisiţire, pe care uneori îl itiză declarativ, dar cel ai adesea îl ne"li/ă sau îl rispi ine&plica'il.

% vor'a de un univers speci#ic de valori ateriale şi spirituale, de valori instruentale şisi'olice, de un )ec$ipaent cultural) pe care naţiunea roână l-a apli#icat ereu, preluând idei şi#orule şi din e&perienţa altor culturi şi civilizaţii, cu care a venit în contact, patrioniu pe caresocietatea roânească l-a transis, cu sincope şi de#i"urări, de la o "eneraţie la alta, asi"urând

identitatea noastră spirituală în orizontul luii oderne.% vor'a de )eoria) istorică a poporului nostru, de eoria interioară, a#ectivă şi

psi$olo"ică, precu şi de cea aterializată în creaţia artistică, ştiinţi#ică şi #iloso#ică, în "ândirea politică şi socială, în toate #orele care au e&priat odul nostru de a "ândi şi siţi, odul nostru dea ne raporta la istorie şi la alte culturi. Cultura tezaurizează şi acuulează valorile, reţine ceea ce estedura'il în ordine spirituală, transiţînd peste tip operele care “pot învin"e tipul”. Care răânactuale prin seni#icaţiile lor, care nu şi-au consuat esa/ul în epoca în care au apărut. %ste cazularilor creatori, care sunt peranent )conteporanii noştri), întrucât e&priăceva esenţial dincondiţia uană, #ie că este vor'a de ;oer sau !$a?espeare, de %inescu sau Bla"a. ) Sufletul unui scriitor mare este sinteza sufletească a unui popor la un moment dat )@, spunea Cail 1etrescu.0ceastă #uncţie sintetică şi e&presivă a culturii ne îndeană să analiză operele din cuprinsul culturii

naţionale pentru a ne înţele"e ai 'ine pe noi înşine.T!n*iun!# din$r! $r#dii! 'i inov#i! !*$! un "!%#ni*" in$!rior d! !vo(ui! &!n$ru $o#$!%u($uri(!. Istoria culturii inre"istrează adeseori utaţii, răsturnări de perspective, când apar creatorişi #orţe care revoluţionează paradi"ele culturale, sisteele si'olice, dar toate aceste sc$i'ări seinte"rează într-un lanţ evolutiv. 6radiţia nu se identi#ică ecanic cu trecutul, ci este vor'a de oselecţie a&iolo"ică pe care prezentul o #ace în corpul acestei oşteniri, aplicând criterii particulare.5alorile culturale, cele care sintetizează o epocă şi un od de a înţele"ere a luii, do'ândesc, prin#orţa lor ideatică şi e&presivă, un caracter de peranenţă, devenind repere pentru conştiinţa uneisocietăţi. %le sunt ereu reinterpretate, din noi perspective, #iind ast#el aduse în circuitul viu alculturii.

>nele opere, care s-au )uzat) odată cu tipul, s-au istoricizat, dar au avut e#icienţă în epocalor, sunt trecute în #ondul )pasiv) al culturii7 altele răân vii şi active peranent, prin e&eplaritatealor. 0cestea sunt valorile de per#oranţă, de are densitate a&iolo"ică şi seantică, opere desc$ise,care solicită şi perit noi interpretări. iecare epocă cu adevărat nouă proiectează asupra trecutului oaltă perspectivă şi descoperă în el sensuri noi. 0st#el, unii creatori pot #i redescoperiţi şi revalorizaţidin perspective inedite. %ste, de e&., cazul lui Cara"iale, autor despre care unii critici


6/82

Cultura roână a cunoscut şi ea ast#el de poziţii e&tree, care s-au con#runtat în #oree&clusiviste, alientând poleici răsunătoare, pe care le vo prezenta în cursul nostru. 5italitateaunei culturi este pro'ată şi de tensiunea acestor poziţii antinoice. %ste #iresc ca, într-o privireretrospectivă, să include în cultura roână deopotrivă a'ele poziţii şi operele în care ele s-auo'iectivat, în#ăţişând cu o'iectivitate otivaţiile teoretice, sociolo"ice, a&iolo"ice sau con/uncturale pe care s-au spri/init.

.1 Cri$!rii "!$odo(oi%! 'i $!or!$i%! &!n$ru in$!r&r!$#r!# 'i !v#(u#r!# %u($uriin#ion#(!

!crierea unei istorii a culturii naţionale ridică nueroase di#icultăţi de docuentare, te$nice şietodolo"ice, dar şi de viziune şi de perspectivă critică. 1entru a nu #i supusă ar'itrariului şisu'iectivisului, o istorie de acest tip tre'uie călăuzită de un set de criterii şi principii, #orulatee&plicit, care să ne #erească de erori de apreciere şi să ne perită reconstruirea unei ia"ini corecte.

0ceste condiţii şi criterii pot #i "rupate în trei cate"orii+• condiţii care privesc cunoaşterea operelor şi respectarea adevărului istoric7• condiţii care privesc operaţia de analiză şi interpretare a conţinutului şi a seni#icaţiei operelor • condiţii care privesc evaluarea, aprecierea şi /udecăţile de valoare.

Cuno#'$!r!- in$!r&r!$#r!- !v#(u#r! - acestea ar #i treptele #ireşti ale unei restituri a creaţiilor ce dau su'stanţa tradiţiei naţionale. iecare dintre aceste oente cuprinde o serie de e&i"enţespeci#ice.

R!*&!%$#r!# #d!v+ru(ui i*$ori% 'i %uno#'$!r!# o&!r!(or

• Pu,(i%#r!# in$!r#(+ # o&!r!(or. %ste o condiţie eleentară pentru restituirea între"ii oşteniriculturale, #iloso#ie, literare, sociolo"ice etc. 1uţini autori roâni au ediţii inte"rale, întocite curi"oare ştiinţi#ică, cu un aparat critic coplet. Constatarea care se ipune este că puţinii autoriroâni sunt citiţi, că nu ne cunoaşte teeinc tradiţiile culturale, nu ne cunoaşte personalităţile.>nii autori iportanţi au #ost pu'licaţi doar în ultiii ani, #iind practic necunoscuţi pentru arele pu'lic.

• Cuno#'$!r!# in$!r#(+ # o&!r!i unui #u$or. %ste o condiţie iportantă, ai ales că ulţi autoriau #ost pu'licaţi #ra"entar, din considerente politice, ast#el că ia"inea asupra lor esteincopletă, neconsistentă. 2 /udecată adecvată poate rezulta nuai în ura unei priviri inte"raleasupra unui autor sau curent de idei, senalând unitatea sau contradicţiile lor. 2 cunoaştere#ra"entară, incopletă, poate duce la aprecieri eronate, întructât e&istă o evoluţie în poziţiileautorilor, sc$i'ări de accent sau perspectivă de la o operă la alta.

• R!*&!%$#r!# #d!v+ru(ui i*$ori%. %ste o condiţie #undaentală pentru orice intreprindere de ordinistoric. 2 istorie care ascunde sau de#orează adevărul, cu privire la o parte a operei sau laatitudinile avute în epocă de un autor sau altul, nu este credi'ilă. 0 avut istorii care puneau peseaa unor autori “contri'uţii a/ore” acolo unde ele nu e&istau sau care treceau su' tăcere ast#elde contri'uţii unde ele e&istau. In#oraţiile despre opere, despre autori şi despre activitatea lor


7/82

necesare pentru a se cunoaşte şi prezenta pe sine, nu are enciclopedii, anuale, tratate de istorie,dicţionare pe doenii, ari sinteze etc., #ără de care nu se poate construi dura'il în plan cultural. %steîncă în prea are ăsură o cultură “#oiletonistică”, a “#ra"entului”, nu a sintezei, doinată deentalitatea “pu'licistică, actualistă, iprovizată”, o cultură super#icială, de coentariu eseistic,de#icitară şi su' raportul di#uzării pro#esionsite în străinătate. 0ceste carenţe nu pot #i învinse decât prin adoptarea altui tip de cultură+ “ solidă, specializată, riguroasă, sistematizată, profesionalizată”,

o cultură orientată de ari proiecte şi susţinută de o severă disciplină intelectuală.

Cri$!rii %! &riv!*% #n#(i2# 'i in$!r&r!$#r!#În cazul disciplinei noastre, analiza şi interpretarea sunt operaţii intelectuale le"ate între le, ce

privesc e&plicitarea conţinutului unei opere şi a seni#icaţiei sale culturale. 1entru operele ce aparţin"ândirii #iloso#ice, sociale şi politice, analliza şi interpretarea conţin o succesiune de operaţii+• D!*%ri!r!# un!i o&!r! 'i &r!2!n$#r!# %oninu$u(ui !i id!#$i% . In#oraţiile de ordin istoric şi

'io"ra#ic sunt a'solut necesare pentru o situare cronolo"ică şi conte&tulă. Ideile, tezele şi poziţiilece #orează su'stanţa unei opere tre'uie rezuate corect şi e&plicate în articulaţia lor lo"ică.2ricât de sintetic ar #i, acest rezuat al unei opere


8/82

ta'lă a valorilor naţionale. Cu aprecie operele şi autorii, ce criterii tre'uie să ave în vedere3*raa istoriilor culturale este cuprinsă în între'area+ ce a #ost iportant în istoria unui doeniucultural ai este iportant şi azi3

6ensiunea dintre criteriile istrorice şi acele ale actualităţii, dintre trecut şi prezent, sunt e&trede pro'leatice. Între'area capitală este+ idei, opere şi autori care au doinat spiritul pu'lic într-oanuită epocă ne ai pot spune ceva seni#icativ azi3 Ce deers este ai potrivit pentru înţele"erea

unei opere, ce contează ai ult+• aportarea operei la conte&tul cultural intern sau la conte&tul cultural european, la cadrul naţional

sau la cel universal3• Ipactul ei asupra ediului social şi cultural auto$ton sau recunoaşterea ei internaţioanală3• Iportanţa istorică a unei opere sau seni#icaţia ei actuală3• 5aloarea în sine sau notorietatea3• Criteriile a&iolo"ice sau cele politice3

a aceste între'ări, ce e&priă dileele unei istorii a culturii naţionale, nu e&istă răspunsuriunivoce şi tranşante. Condiţiile şi reperele de care ar tre'ui să ţine cont ar #i urătoarele+• Priori$#$!# %ri$!rii(or #3io(oi%!. 2perele tre'uie apreciate, priordial, în #uncţie de valoarea lor

reală, sta'ilită prin e&aenul critic şi coparativ. În #iecare doeniu #uncţionează criterii speci#icede validare şi de oolo"are a per#oranţelor. %ste deci iportant să apreie contri'uţia autorilor în #uncţe de valoarea speci#ică a operei lor. *isocierea valorilor culturale, de care a aintit, nea/ută să aplică criterii a&iolo"ice adecvate #iecărui doeniu.

• S+ n! f!ri" d! u$i(i2#r!# unor %ri$!rii id!o(oi%! 'i &o(i$i%!. 0plicarea a'uzivă a criteriilor politice a #ăcut rava"ii în cultura roână în perioada do"atisului stalinist. Interpretarea şiaprecierea autorilor printr-o "rilă politică liitează orizontul cercetării, duce la e&cluderi şi larepriarea unor valori, denaturează sensul studiilor de istorie culturală. 1rincipiul aiorescian aldisocierii valorilor culturale, al speci#icităţii doeniilor, precu şi acela al “naţionalismului înmarginile adevărului”, ne avertizează asupra pericolului de a trans#ora criteriile politic,con/uncturale şi su'iective, în criterii de interpretare şi de apreciere a creaţiilor culturale. 0ceastă

disociere nu înseană a pierde din vedere #aptul că e&istă continuităţi şi înrudiri între su'stanţaunei "ândiri #iloso#ice şi atitudinile politice pe care le inspiră sau le spri/ină. Criteriile politice şiideolo"ice sunt la locul lor când le aplică doctrinelor politice, dar şi atunci nu orientarea politicăa autorului decide asupra valorii operei, ci soliditatea teoretică şi or"inalitatea ei.

Co"!n$#riu: *eviza disciplinei noastre ar tre'ui să #ie urătoarea+ &o(i$i%# !3%(ud!- %u($ur#in%(ud!. %ste vor'a, evident, de politica de partid, politica an"a/ată direct în susţinerea unor valori şiopţiuni. Bio"ra#ia politică a autorilor nu tre'uie să ne ipiedice de a recunoaşte şi aprecia valoareaoperei lor, dacă în cazul în care ea poate #i pro'ată prin criterii speci#ice. În orice situaţie, noi tre'uiesă ilită pentru un ec$ili'ru al /udecăţilor, pentru a'ordări nuanţate şi lucide, pentru respin"erea poziţiilor e&tree, apolo"etice sau ne"ativiste, în aprecierea autorilor.

Când analiză o operă tre'uie să dezvălui ai întâi lo"ica internă a ei, otivaţiile şiar"uentaţia autorului, iar aprecierea noastră să nu #ie tul'urată de convin"erile politice, pe caretre'uie pe cât posi'il să le “pune în paranteze”. *acă un poet, un sociolo" sau un #iloso# nu au avutatitudini deocratice sau li'erale în tipul lor acest #apt nu le scade valoarea literară sau teoretică,dacă această poate #i pro'ată prin criterii speci#ice doeniului în care s-au a#irat. %&istă, inevita'il,solidarităţi, corespondenţe şi paralelise între diverse s#ere ale culturii, între literatură şi ideolo"ie,între "ândirea teoretică şi anuite doctrine politice. *ezvăluirea acestor iplicaţii este per#ectle"iti, dar ea cere o 'ază docuentară solidă şi o a'ordare critică, sintetică şi inte"ratoare, oa'ordare de alt nivel decât al unui anual universitar. 1ericolul de care tre'uie să ne #eri este acelade a trans#era criteriile politice în câpul creaţiei culturale, al literaturii şi al "ândirii #iloso#ice şisociolo"ice, aşa cu a procedat în c$ip a'uziv do"atisul stalinist.

7


9/82

• S!"nifi%#i# #%$u#(+ # o&!r!i. %ste un criteriu iportant pentru a sta'ili statutul unei opere,#orţa ei de a rezista în tip, capacitatea ei de a intra în rezonanţă cu anuite tee ale actualităţii.Criteriul “actualităţii” porneşte de la între'area+ ce seni#icaţie sau ce esa/ ne ai transitaceste opere astăzi3 5alorile nu trăiesc în a'solut, ci în relativul istoriei. 0şadar, şi criteriile deapreciere sunt relative la conte&tele culturale şi istorice. Cu aprecie "ânditorii roâni şi operalor din perspectiva de azi3 0desea, posteritatea este un /udecător şi drept şi nedrept. 6recereatipului nu lucrează la #el în cazul tuturor operelor. 1rezentul #ace inevita'il o selecţie valorică încorpul tradiţiei, reactualizează anuite valori, le trece în u'ră pe altele.

Co"!n$#riu: iecare cultură îşi reinterpretează ereu tradiţia proprie şi relaţiile cu alteculturi, selectând din #ondul său istoric acele valori, opere şi personalităţi care nu şi-au epuizatesa/ul spiritual în conte&tul în care au apărut, ci continuă să odeleze spiritul conteporanilor, să#ie vii şi active în câpul actualităţii. În receptarea şi aprecierea acestor opere intervin inevita'il percepţiile şi orientările spirituale actuale, uneori c$iar divizările politice şi tensiunile prezentului.Cultura de azi oşteneşte nu doar conţinuturile pozitive ale trecutului


10/82

în su'ordonare, "ândirea roânească #iind văzută doar ca o iitaţie sau - în cel ai 'un caz - ca oreplică la cea occidentală. Nici un popor nu-şi ela'orează odelele culturale şi sisteele de "ândiredoar pentru a da replici la sistee de aiurea, ci pentru a se înţele"e pe sine, pentru a-şi construiodernitatea şi a-şi e&pria esa/ul ori"inal. 0şadar, concoitent cu raportarea ei la evoluţia ideilor şi #orelor occidentale, cultura roânească tre'uie raportată, priordial, la or#olo"ia şi evoluţiasocietăţii roâneşti.

6Conf(i%$u( in$r!&r!$+ri(or7. Cultura roână odernă a evoluat, ca şi alte culturi europene,într-un ediu intern tensionat şi adesea con#lictual, în care s-au con#runtat idei, stiluri, pro"raeculturale, estetice şi ideolo"ice, viziuni istorice şi politice, proiecte educaţionale şi atitudini spirituale.2 cultură naţională evoluează prin rescrierea continuă a teelor ei a/ore, prin interpretareanes#ârşită a trecutului ei, prin re#acerea conştiinţei de sine pe alte paliere. *in a doua /uătate asecolului al :I:-lea, odată cu a#irarea spiritului critic, cultura roână a #ost doinată de ceea ce1aul icoeur a nuit “%onf(i%$u( in$!r&r!$+ri(or7. *isciplinele istorice sunt cele ai a#ectate de presiunea conte&tuală a oentului şi de inter#erenţe politice. Însuşi ;erodot, părintele istoriei, a #ostacuzat că sipatizează cu perşii, cu )'ar'arii) şi duşanii elenilor. În toate tipurile şi con/uncturile,istoria a #ost #olosită ca instruent politic, deşi istoricii de eserie au incercat să-şi prote/ezedoeniu. *e o'icei, trecutul este reconstituit în aşa #el încât să le"itieze o anuită #orţă şi direcţie

din câpul actualităţii. 1entru că, aşa este oeneşte, #aptele trecute sunt interpretate şi în #uncţie deconsecinţele lor actuale în viaţa oaenilor şi a societăţilor.*e aceea, adeseori, i*$ori# f#&$!(or 'i # %#u2!(or !*$! r!*%ri*+ %on$inuu din &!r*&!%$iv#

nou+ &! %#r! o d+ i*$ori# !f!%$!(or. Cea din ură odi#ică sensurile celei dintâi. 0ve, adică, istoriice pornesc din prezent spre trecut. Li, de aseenea, istorii ce proiectează în trecut con#runtărileactuale. 0ceastă situaţie este vizi'ilă uneori şi în ia"inile construite asupra unor personalităţi sauoente ale culturii roâne oderne. Iată ărturisirea unui autor roân despre /ocul dintreo'iectivitate şi su'iectivitate+

Pe de altă parte, o#iectivitatea nu tre#uie să însemne neutralitate, şi o interpretare politică deschisă, asumat partizană, nu tre#uie automat e$clusă din ştiinţă %n ce mă priveşte, am încercat mereu să evit proiectarea în perioada inter#elică a unor categorii şicriterii care ni se par nouă, la sfârşitul acestui secol, de la sine înţelese & asemenea proiecţie ar fi, pe de o parte, de două ori anistorică - ea ar presupune ignorareacaracterului limitat al 'adevărurilor( inter#elice cât şi al celor de astăzi -, iar pe de altă parte ar însemna o plecăciune în faţa unei political correctness) care, deşi con*unctural poate fi *ustifica#ilă - unele discriminări pozitive par uneori necesare - este similară structural celei comuniste)+

0şadar, o istorie a culturii roâneşti şi a operelor ce dau su'stanţă tradiţiei noastre presupune, inevita'il, şi o perspectivă a&iolo"ică din care sunt interpretate şi apreciate aceste opere, presupune accente şi /udecăţi de valoare, în #uncţie de seni#icaţia lor pentru actualitate. *acă aceste perspective a&iolo"ice sunt colorate politic, atunci despre aceleaşi personalităţi sau opere se vor construi interpretări şi ia"ini di#erite. 0deseori, con#lictele politice actuale se re"ăsesc şi în con#lictulinterpretărilor date unor oente şi opere culturale. 1e suportul aceloraşi #apte se construiesc

interpretări politice diver"ente. !unt )puncte de vedere) di#erite, în #uncţie de sisteul politic dere#erinţă în care este #i&at )o'servatorul), istoricul sau criticul. 0st#el, dintr-un punct de vedererestictiv ideolo"ic, precu a #ost do"atisul stalinist din anii MHJ, %inescu, (aiorescu, Brâncuşi,Bla"a sau 4o"a erau apreciaţi ca “reacţionari”, conservatori, “autori 'ur"$ezi” şi, în consecinţă, au#ost interzişi de cenzură şi scoşi din circuitul pu'lic ultă vree.

0vând în vedere ultitudinea de criterii cu care tre'uie să operă, precu şi perspectivelediver"ente pe care le întâlni şi azi asupra unor oente şi opere culturale roâneşti, ne puteîntre'a+ %ste oare posi'ilă o istorie a culturii roâne oderne care să respecte principiul #orulat de6acit, anue acela de a scrie istoria 8*in! ir# !$ *$udio8 nivers, @D, pp -@J.

9


11/82

e&i"enţă superlativă pentru orice #el de istorie, a societăţii, a instituţiilor politice, a evenientelor sauculturi unui popor. 2'iectivitatea este o aspiraţie, un punct de reper, un ideal. În reconstituirileistorice, de orice #el, e&istă doar r#d! r!(#$iv! d! o,i!%$ivi$#$!, în #uncţie de o serie de condiţii,începând de la cele de ordin te$nic, de la 'aza docuentară


12/82

A d e n d ă l a e m a

. Cu($ur# %# f#%$or %on*$i$u$iv #( id!n$i$+ii n#ion#(!

C! !*$! %u($ur#9Înainte de a intra în ateria cursului, a considarat că sunt necesare câteva precizări privind

conceptul de cultură şi doeniile pe care le-a avut în vedere în această lucrare. *in ultitudineade#iniţiilor şi a a'ordărilor reţine eleentele de#initorii ale acestui concept+ sistee de valori, idei şiatitudini, #orele de creaţie prin care oul, "rupurile sociale şi societăţie îşi interpretează e&perienţaistorică şi o transcriu în opere, care se transit din "eneraţie în "eneraţie, asi"urând continuitateae&istenţei uane. *e alt#el, după cu vo su'linia, analiza culturii a #ost un doeniu predilect al"ânditorilor roâni. Creaţiile culturale au, potrivit lui Bla"a, #uncţii revelatorii şi si'olice, iplicândcunoaşterea şi atitudinile #undaentale ale oului #aţă de e&istenţă. 1rin cultură, oul îşi depăşeşteediul iediat de e&istenţă şi dă sens vieţii sale.

0st#el, cultura ar #i, potrivit lui seioticianului Iuri otan, “sua in#oraţiilor neereditare”,do'ândite prin e&perienţă, acuulate şi transise istoric prin sistee de sene. Cultura are un“caracter ine&ora'il” pentru e&istenţa "rupurilor uane or"anizate şi pentru societăţi. %a răspunde la

nevoile vitale şi la cele spirituale, or"anizează e&perienţa, o codi#ică şi o tezaurizează, pentru a otransite din "eneraţie în "eneraţie, asi"urând ast#el continuitatea procesului istoric. 0ntropolo"iaculturală aericană a de#init cultura printr-un siste de credinţe şi odele coportaentale învăţateîn e&perienţa socială şi transise prin socializare şi aculturaţie.

1ute distin"e în s#era culturii sistee teoretice nitatea de li'ă şi decultură este liantul care asi"ură inte"rarea #uncţională a diverselor coponente ale vieţii naţionale.*eşi se e&priă şi în plan politic şi econoic, identitatea naţională îşi are pivotul în cultură, în creaţiade valori, în tradiţiile istorice, în per#oranţele ei creatoare.

În conseccinţă, cultura este o propiecţie în plan si'olic a unor deterinări ultiple - istorice,econoice, sociale, psi$olo"ice, reli"ioase şi politice. 1entru a su'linia rostul culturii în viaţa unui

11


13/82

popor şi #orţa sa de a-i con#eri identitate naţională, a ales un te&t din C-tin ădulescu-(otru+".ultura este o condiţiune indispensa#ilă pentru dezvoltarea popoarelor%n cultură se

oglindeşte finalitatea conştinţei sociale Prin ea, faptele omeneşti do#ândesc un înţeles maiînalt, devin istorice Poporul fără cultură n-are istorie fiindcă nu are un criteriu care să sta#ilească valoarea evenimentelor petrecute%nţeles istoric nu capătă faptele socialedecât atunci când ele se ridică deasupra vieţii elementare organice, când ele se succesd

după motivarea unei finalităţi conştientePrin cultură o societate do#ândeşte rostul săuistoric, şi prin aceasta se deose#eşte de alte societăţi.ultura adevărată, prin care un popor se ridică şi prosperă, se prezintă totdeauna ca o individualitate puternică %n ea găsim rezumate toate însuşirile caracteristice ale societăţii, toate creaţiiunile mari şiorginiale ieşite din sufletul acesteia Amintirea zilelor trăite, precum şi idealurile proiectateîn viitor, impresiunile venite din lumea e$ternă, preum şi cele izvorâte din spontaneitatea sufletească, se contopesc în ea ca într-un tot armonic şi indivizi#il .ultura desăvârşităhotăreşte diferenţierea permanentă între popoare/ ea est, neîndoios, cea mai înaltămanifestare a individualittăţii 0$emplarele în care ea se întrupează sunt capetele de operăale naturei, sunt *ustificarea vieţii omeneşti însăşi)1

*eşi ancorate în realităţi pro#unde, în entalităţi, credinţe şi valori sedientate istoric,

identităţile nu sunt su'stanţe eta#izice, sustrase sc$i'ării. %le #ac corp coun cu e&presiile care leilustrează şi ani#estările lor curente, si'olice şi practice, sociale şi individuale.2 teă intens dez'ătută azi este aceea a raportului dintre identităţile naţionale şi inte"rarea

europeană, teă ce va #i a'ordată în ultiul capitolul, dedicat actualei perioade de tranziţie. 1recizănuai, pentru a #i&a cadrul dez'aterii, că anuite edii intelectuale şi politice susţin teza căinte"rarea în structurile europene ar #i incopati'ilă cu păstrarea identităţilor naţionale sau că ar presupune atenuarea acestor identităţii în #avoarea unei identităţi europene, supranaţionale. 0pelul lavalorile naţionale nu ar ai tre'ui să ne preocupe, întrucât, ceea ce contează astăzi ar #i doar asiilarea norelor instituţionale şi a standardelor europene. *intr-o aseenea perspectivă, adeseoriinteresul pentru cultura naţională a #ost asociat cu poziţiile naţionaliste şi antioccidentale. 0sociere#ără teei, nedreaptă, atunci când aceste deers este #ăcut de pe poziţii raţionale, lucide şi critice,#ără e&altări etnocentriste sau atitudini ne"atoare, care vor să ne convin"ă că sin"ura atitudine“europeană” ar #i aceea de a ne de'arasa de identitatea noastră sau de a ne ruşina de ea.

Întâlni în acelaşi tip poziţii care susţin că reconstrucţia unităţii europene nu se va #acedizolvând identităţile ei culturale, ci păstrându-le, ca pe o e&presie a 'o"ăţiei spirituale a continentuluinoastru, dar într-un cliat de toleranţă, de cola'orare şi inter#erenţe ultiple. Conservarea şicultivarea identităţilor - uneori c$iar apărarea lor de invazia culturii de consu, cel ai a"resiv a"ental “"lo'alizării” şi al deculturalizării naţiunilor - nu are de a #ace cu poziţiile e&clusiviste şi naţionalistşovine, care sunt o e&crescenţă şi o denaturare a sentientului naţional. 0titudinile ec$ili'rate şiraţionale ne pot prote/a, şi în acest caz, de eroarea de a trans#ora diversitatea în opoziţie, de a punediversităţile #ecunde într-un “anta"onis al supra#eţelor”, cu spunea Cail 1etrescu.

Cu($uri 'i %ivi(i2#ii

2 precizare se cuvine #ăcută şi în ceea ce priveşte atât de controversata pro'leă a raportuluidintre cultură şi civilizaţie. %ste pre#era'il, pentru necesităţi didactice, să ne #olosi de o distincţieoperaţională, preluată de la 5ianu, care considera cultura drept un siste de valori, iar civilizaţia unsiste de 'unuri în care se întrupează şi se e&priă aceste valori. 1olaritatea atât de ult dez'ătutădintre culturi şi civilizaţie, 'azată în tereni tradiţionali pe opoziţia dintre coponenta spirituală şicea aterială a unei societăţi, este reconsiderată azi pentru a da seaa de cei doi vectori antinoici aiconteporaneităţii+ inte"rare şi di#erenţiere, "lo'alizare şi identitate.

0vând în nucleul lor un siste de credinţe, atitudini, valori şi opţiuni di#erenţiate, “ culturile

E Constantin ădulescu-(otru, .ultura română şi politicianismul , în Constantin ădulescu-(otru, Personalismul energetic şi alte scrieri, Bucureşti, %ditura %inescu, @DG, p.p -@J.

12


14/82

apar totdeauna la plural ”, ele “întemeiază identităţi”


15/82

această creaţie este dependentă, prin conţinut, esa/ şi #ore stilistice, de conte&tul ei "enetic, socialşi istoric. 0r #i o anoalie să #ie alt#el. 5alorile culturale, cu toată autonoia lor, se topesc în plasavieţii sociale, în instituţii, atitudini, coportaente, în raporturi sociale. 0"enţii sociali suntdeterinaţi de valorile în care cred, de idealurile şi ţelurile spre care se îndreaptă, de norele pe carele respectă, de reprezentările care le orientează acţiunile, de si'olurile prin care-şi traduc e&perienţa.

În ura unor e&perienţe revelatorii parcurse de epoca noastră, diensiunea culturală a

dezvoltării a devenit tot ai evidentă. *ezvoltarea e şi un proces cultural, nu nuai econoic şite$nolo"ic. Lti azi că densitatea creaţiei culturale


16/82

peranenţă unor con/uncturi care îl o'li"au la activităţi de rutină, consuându-i ener"iile ce le-ar #i putut dedica, în alte condiţii, e&clusiv creaţiei, pot #i e&tinse pentru a de#ini situaţia particulară aintelectualităţii roâneşti în epoca odernă. Intelectualii au tre'uit să preia asupra lor sarcini politice,adinistrative, educaţionale, /urnalistice sau diploatice. 0ctivitatea lor creatoare era ast#el ereuîntreruptă, #ra"entată, #ie datorită unor ur"enţe pu'lice pe care şi le-au asuat, #ie datorită unor accidente 'io"ra#ice, #iind lipsită de continuitatea atât de necesară în opera de cercetare şi de

construcţie spirituală. Creaţia devenea ast#el “un act necontenuit întrerupt în clipa când se apropiade soluţie, reluat silnic”. Iată te&tul în care pute recunoaşte condiţia socială şi istorică pe care autre'uit s-o învin"ă cei ai ulţi creatori din spaţiul roânesc+

A tre#uit să opresc trenul meu din plină viteză ca să dau celui ce agită fanionul dealarmă un tăciune ca să-şi aprindă ţigara 45 6ă gândesc ca la nişte imagini de visneverosimil la acei reputaţi gânditori care se puteau concentra zece ani, câte 78 ore zilnicasupra aceleiaşi teme, care aveau li#ertatea să închidă ferestrele ca să nu-i tul#ure zgomotul unei #ătălii, care trecea ca un nor încărcat pe lângă casa lor .ăci, pe atunci nuerau smulşi cu dispreţ de la munca lor, scoşi din casă cu revorverul la tâmplă şi puşi, su#aceeaşi ameninţare, să care zi şi noapte muniţii la #ateriile în acţiune Ani şi ani 9eceniiîntregi"78

*eşi ave aici o ărturie personală, te&tul lui Cail 1etrescu aruncă o luină şi asupracondiţiilor istorice în care s-a dezvoltat cultura roână. 1entru a putea ela'ora sistee ori"inale de"ândire sau onuente artistice, o cultură are nevoie de anuite condiţii prielnice. 2r, cu aarătat, creatorii roâni au avut de în#runtat o pro'leatică particulară, deterinată de întârziereaistorică a societăţii roâneşti şi de ur"enţa unor sarcini le"ate de odernizarea accelerată.

0'ia după realizarea iperativelor naţionale şi politice ale societăţii roâneşti, după (area>nire din @@D, spunea (ircea %liade, intelectualii roâni, eli'erându-se de sarcinile nespeci#ice, s-au putut concentra asupra creaţiei culturale e#ective. Li, într-adevăr, noua "eneraţie a#irată în perioadainter'elică a pro'at o certă capacitate creatoare, ela'orând într-un scurt interval de sta'ilitate ocultură copetitivă, sincronizată cu cea europeană, atât în privinţa teaticii şi a pro'leelor a'ordate, cât şi a soluţiilor spirituale şi a #orulelor stilistice. %a cuprinde personalităţi de e&cepţie,ridicând standardul valoric al culturii naţionale, prin creaţii de per#oranţă, dovedind şi o vocaţieuniversală, prin care oânia s-a intre"rat e#ectiv şi copetiv în structurile culturale alte %uropei.

@J Cail 1etrescu, 9octrina su#stanţei, vol , Bucureşti, %ditura Ltiinţi#ică şi %nciclopedică, @DD, p.A.

15


17/82

. T!"# II: C#r#%$!ri*$i%i #(! %u($urii "!di!v#(! ro")n!'$i. Mi'%#r!# u"#ni*$+ 0n Ţ+ri(!Ro")n!. D! (# N!#o! B#*#r#, (# Di"i$ri! C#n$!"ir

./ E&o%i 'i *$ru%$uri %u($ur#(! &r!"od!rn! 0n *iu( ro")n!*%

Pro,(!"# &!riodi2+rii %u($urii ro")n!!peci#icitatea evoluţiei noastre istorice se ani#estă şi în succesiunea arilor epoci de cultură

şi a curentelor de idei. Noi ne vo re#eri doar la cultura roână odernă. *ar când #i&ă oentultrecerii culturii roâne spre odernitate3 Li ce se a#lă, ca suport cultural, în spatele epocii noastre

oderne3 Întrucât #ace şi o istorie a pro'leelor ce au #ost controversate în epoca noastrăodernă, tre'uie să a'ordă şi viziunile unor autori oderni asupra epocilor preoderne. 0st#el, pro'leele etno"enezei roânilor şi ale continuităţii lor pe teritoriul vec$ii *acii sunt şi azi cele aicontroversate şi ai #recvent puse în discuţie.

1ute vor'i de preliinarii auto$tone la cultura roână odernă. Care sunt acestea3 orelede e&presie culturală şi instituţiile pre"ătitoare ale odernităţii s-au construit la noi în decursulsecolelor :5II-:5III, pe suportul reprezentat de cultura edievală roânească, pe structurileinstituţionale şi entale noi introduse prin iniţiativele re#oratoare din perioada uanisului şi aluinisului, precu şi pe tradiţiile culturii populare, la care s-au adău"at, începând din epocaenaşterii, contactele tot ai #recvente cu ediile spirituale occidentale, zonă din care s-au e&ercitatein#luenţe odelatoare asupra elitelor politice şi intelectuale roâneşti în zorii epocii oderne. Cultura

roână odernă este o creaţie a a"enţilor sociali, politici şi culturali interni, în decurs de douăveacuri, a"enţi odernizatori care au preluat şi dezvoltat #ondul cultural tradiţional, au asiilatodele şi idei din spaţiul occidental, le-au adaptat la noile cerinţe ale pro"resului şi la condiţiilelocale. 1entru a identi#ica aceste surse interne şi e&terne, ce s-au con/u"at în epoca de "eneză aodernităţii în spaţiul roânesc, ave nevoie de o scurtă privire retrospectivă asupra principalelor epoci de cultură din spaţiul auto$ton.

.apitol suplimentar:

E&o%i 'i $i&uri d! %u($uri &r!"od!rn!I. Cu($ur# !$od#%+ este o priă sinteză auto$tonă de ordin istoric, având un pronunţat

caracter di#erenţiator în luea antică. Nueroase docuente şi izvoare susţin teza că ea s-a cristalizatîn priul ileniu precreştin, în #ore care-i con#eră identitate #aţă de spaţiul culturii "receşti şiroane.

0ceastă cultură, edi#icată pe un #ond tracic, preia şi sintetizează #ore culturale ar$aice şi preistorice din acest spaţiu de inter#erenţă


18/82

între zidurile polisului, locul de "eneză al raţionalisului şi al "ândirii critice. Cele ai ulte analizeşi interpretări oderne asupra acestei culturii privesc natura credinţelor şi a ideilor reli"ioase ale "eto-dacilor. În această privinţă, B.1.;asdeu,@@ 5asile 1ârvan@A şi (ircea %liade@ au #orulat ipotezee&plicative de aplă rezonanţă în "ândirea roânească. e vo a'orda la capitolele dedicate acestor autori.

(enţionă doar că 5asile 1ârvan a ela'orat, în lucrarea sa #undaentală “4etica”


19/82

spirituală a poporului roân. 0#iraţia că poporul roân “s-a născut creştin”@E are în vedere #aptul că perioada de #orare a poporului nostru coincide cu epoca de e&tindere a creştinisului în zonacarpato-dunăreană şi în iperiul roan. Creştinisul a devenit reli"ie recunoscută o#icial de iperiuîn anul @, su' Constantin cel (are, la circa GJ de ani după retra"erea aratei şi a adinistraţieiroane din *acia.

Spre deose#ire de alte popoare vecine, în istoria cărora este consemnată o dată precisă a

creştinării lor oficiale, noi am primit .reştinismul pe parcursul unei perioade de timp,însumând primele secole ale erei creştine, proces ce a avut loc atât prin convertiriindividuale, cât şi prin lucrare misionarăă, săvârşindu-se paralel cu procesul entogenezei poporului român)7

Creştinarea tipurie a counităţiilor daco-roane este con#irată de cercetările istorice careau relevat #aptul că în secolul al treilea viaţă creştină avea în spaţiul do'ro"ean şi pe a'ele aluri ale*unării instituţii consolidate, iar episcopii de aici au participat la !inoadele ecuenice şi la arilecon#runtări teolo"ice din perioada “ de aur” a patristicii. În aceste secole pute vor'i şi deînceputurile "ândirii creştine în spaţiu daco-roan, unde sunt atestaţi o serie de scriitori şi "ânditoricreştini@D care au ela'orat lucrări #undaentale de do"atică şi de or"anizare a 'isericii.

0st#el, sunt consenaţi 6eoto I - episcop al 6oisului la A -, aurenţiu de Novae şi

Niceta de eesiana


20/82

terenului vine din "erană, Falh, prin care "eranii, în contact cu luea roanică, îi aplicauroanilor şi "rupurilor roanizate ale "alilor. 0poi, terenul a #ost preluat de luea slavă, începândcu secolul al I:-lea, #iind aplicat popoarelor neslave de li'ă roanică+ “Dlah înseamnă, aşadar, un străin, un neslav de lim#ă romanică”, teren care cunoaşte apoi di#erite variante, “”vlah la#izantinişi la slavii meridionali, voloh la slavii de răsărit, valachus lîn lumea latino-catolică puseană, #lach la unguri, unde se transformă repede în ola, Gloch la saşii transilvăneni etc ”A@ În

orice variantă, terenul denueşte un popor de ori"ine roanică, #apt care atestă caracterul roanical roânilor în conştiinţa popoarelor vecine.

“!i"iliul oei”, cu spunea Ior"a, va răâne ipriat în con#i"uraţia spiritualităţii şi aculturii roâneşti, în li'ă şi în terinolo"ia reli"ioasă şi /uridică, precu şi în odul de or"anizare politică a prielor #oraţiunii statale edievale, 'azate pe “ ;omaniile populare”, pe "rupareao'ştilor săteşti în “Hări” n"urii, la sosirea lor în spaţiul panonic ar #i "ăsit la răsărit o “terra deserta”, pe care au ocupat-o, iar roânii ar #i ii"ratîn spaţiul 6ransilvaniei în secolele :-:III. ;asdeu #ace o deonstraţie prodi"ioasă pentru a arăta căacest su'strat etnic şi cultural - auto$ton - supravieţuieşte codi#icat în li'ă, o'iceiuri, itolo"ie,tradiţii, oduri de viaţă etc.AA 5asile 1ârvan, în lucrarea sa #undaentală “4etică”, din @AE, vareconstitui cu instruentele ştiinţi#ice ale vreii istoria *aciei preroane, a/un"înd însă la ideile pecare le-a e&pus.

ucian Bla"a, în @A@, pu'lică un scurt studiu intitulat ;evolta fondului nostru nelatin”, încare arată că #izonoia spirituală a poporului roân este ai 'o"ată şi cuprinde şi #iloane dacice,auto$tone, răsăritene, nelatine adică. %a nu se poate reduce la oştenirea raţionalisului apusean.6eza sa este că roânii trăiesc pe un “păânt de cupănă” şi au produs o cultură în care se întâlnescşi #uzionează eleente occidentale şi orientale.

0ceste #undaente etno-culturale şi condiţiile istorice în care a evoluat poporul roân,suportând o serie de in#luenţe e&ercitate de ediul 'izantin şi slav, au #urnizat ar"uente pentruideea că în spiritualitatea roânească pute descoperi o sinteză 2rient2ccident, teză care va #i

reluată de (ircea %liade. 0cest punct de vedere a#iră că pute vor'i de o desc$idere a culturiiroâneşti spre a'ele orizonturi, că vocaţia poporului roân este una de sinteză şi de counicare

A@ I'ide, pp @-AA Ideea va #i reluată de Nicolae *ensuşeanu - care scrie o lucrare onuentală în @@, “ 9acia preistorică”


21/82

între arile 'locuri de civilizaţie, noi #iind o #r+ 'i %u($ur+ d! fron$i!r+, aşa cu ne-a #orat ca popor situat pe “liesul” răsăritean al Iperiului oan.A

III. Cu($ur# "!di!v#(+ ro")n!#*%+ preia acest #ond cristalizat în priul ileniu creştin, ea#iind o nouă sinteză culturală, ela'orată în condiţiile constituirii şi a#irării statelor #eudale roâneşti.Cultura edievală roânească s-a dezvoltat su' in#luenţa preponderentă a "!diu(ui d! %u($ur+

,i2#n$in şi slav, dar pe structurile tradiţiei roane şi în contact #iresc cu luea occidentală. %stecultura ce atin"e apo"eul în secolele @H şi @E - adică între /;


22/82

#olosit şi de către cancelariile doneşti, iar în unele docuentele ale epocii edievale dreptul nostrucutuiar este denuit “ Ius Dalachicum” sau “ =e$ &lachorum”, pentru a arca o'iceiurile /uridicespeci#ice ale poporului roân. 2dată cu apariţia prielor codi#icări scrise, în secolele :5I şi :5II,terenul de “le"e” s-a aplicat norelor scrise, iar terenul de “o'icei” a răas să desenezenorele nescrise.

Cultura roână se dezvoltă acu în cadrul politic al celor trei state #eudale, iar perioadele de

consacrare ale acestora coincid cu perioadele de a#irare culturală. 0st#el, în acest interval suntcuprinse epocile lui 0le&andu cel Bun, !te#an cel (are şi 1etru areş în (oldova, a lui (ircea celBătrân şi Nea"oe Basara' în Para oânească, a lui Nicolae 2la$us, Iancu de ;undeoara şi (ateiCorvin în 6ransilvania. %ste o perioadă în care ediul roânesc se a#lă la intersecţia culturii 'izantinecu ecourile şi in#luenţele renascentiste şi apusene. *eşi acestea din ură sunt interitente şi lipsite dere#ie# evenienţial, ele au acţionat în od pro#und şi dura'il asupra spaţiului cultural roânesc,aspect vizi'il în ar$itectură, icono"ra#ie, traduceri, în le"ăturile politice şi diploatice, precu şi înteele ce au doinat controversele reli"ioase.

!tatele #eudale roâneşti s-au născut şi au evoluat su' aeninţarea unor #orţe din /ur e&trede puternice. 0#irarea lor vi"uroasă în perioada @EJ-@HJJ a avut o e&cepţională însenătate pentru aria sud-est europeană şi pentru %uropa. !tatele roâne au #ost o stavilă în calea e&pansiunii

otoane. %uropa occidentală a #ost prote/ată de acest 'ara/ reprezentat de roâni şi de popoarele din /ur. Condiţiile "eopolitice au #ost de aşa natură încât roânii au tre'uit să-şi consue ener"iile într-oluptă îndelun"ată pentru a-şi apăra #iinţa naţională, #apt care a întârziat dezvoltarea lor socială şiculturală. 0cest aspect al istoriei noastre nu tre'uie uitat.

2 altă caracteristică de#initorie vine din #aptul că sisteul cultural roânesc edieval a #ostinte"rat în aria culturală sud-est europeană, arie doinată de structurile şi #orele culturii 'izantine.Cultura 'izantină este unitatea spirituală inte"ratoare pentru toate culturile din această arie până la /uătatea secolului al :5-lea. Cultura 'izantină a avut alte structuri interioare, alte #ore şi instituţiidecât cultura edievală dezvoltată în spaţiul occidental. Pările oâne n-au #ost la peri#eria culturii 'izantine, ci c$iar în inia ei. *upă căderea Constantinopolului


23/82

lor, care e&priă un u"#ni*" %r!'$in, au #ost active în ediile reli"ioase roâneşti edievale şireprezintă un eleent de continuitate cu tradiţiile "ândirii antice. 1e suportul #iloso#iei "receşticlasice, părinţii ortodo&iei dezvoltă ideea de inspiraţie stoică despre )raţiunea conducătoare”. 6ratatullui 1seudo-Oosep$us, )*espre raţiunea doinantă), a #ost tradus de Nicolae (ilescu drişte Năsturel. 0zidispune de o nouă traducere, copletă, datorată lui 4$eo"$e (i$ăilă, şi de o ediţie ştiinţi#ică,datorată istoricului *an Ka#irescu. Cel din ură a purtat o adevărată 'ătălie istorio"ra#ică în /urulanului @FJ pentru a deonstra că această operă aparţine culturii roâneşti. >nii e&e"eţi "reci şi 'ul"ari au avansat teză că Nea"oe ar #i copiat doar un anuscris "recesc a#lat la (untele 0t$os.*eci, ideea era că această carte #undaentală nu ar aparţine culturii roâne, ci culturii "receşti. *anKa#irescu a resta'ilit adevărul prin pro'e #ilolo"ice şi stilistice, prin ar"uente istorice şi culturale.

Nea"oe Basara' este o #i"ură renascentistă în toate diensiunile sale. %ste seni#icativ #aptulcă Nea"oe îşi de#initivează opera c$iar în anii în care în 0pus se produce e#ora protestantă+ @HAJ.%l a creat o operă onuentală, o operă de #iloso#ie, de etică, de #iloso#ie politică, o operă cu

22


24/82

#inalitate peda"o"ică şi orală. %ste o sinteză a ideilor care circulau în cultura roână atunci şi osinteză a culturii ortodo&e a tipului, o sinteză a culturii epocii. %ste un copendiu de cultură populară, reli"ioasă şi cărturărească.

;asdeu spune că Nea"oe este )Kn 6arc Aurelui al Hării ;omâneşti, principe artist şi filosof ). (arc 0ureliu topia). !copul operei lui (ac$iavelli era acelaşi ca şi la Nea"oe+ să recoande )reguli care să-icălăuzeazscă pe principi în guvernarea lor ). %i se aseană şi prin ideea statului centralizat, care săţină în #râu tendinţele de #ărâiţare ale no'iliii #eudale, le"ate de )doenii) sau de re"iuni. Nea"oeinsistă pe ideea că unitatea ţării este o condiţie pentru #orţa ei de a se apăra.

ucrarea cuprinde s#aturi şi îndenuri pentru #orarea intelectuală, orală şi politică a unui principe luinat şi a unui o ideal în entalitatea epocii. ucrarea pare o copilaţie, o sinteză a unor lun"i #ra"ente din cărţile s#inte, din scrierile s#inţilor părinţi ai 'isericii, din diverşi coentatori, dar

prin onta/ul lor şi prin coentariile #ăcute, autorul îşi e&pune concepţia proprie asurpa realităţilor politice, concepţie pe care, pentru a-i con#eri le"itiitate şi autoritate, o pune pe seaa concepţieicreştine, a te&telor sacre, a celor consacrate. Noţiunea de ori"inalitate din perioada odernă nu seaplică te&telor edievale. 0tunci, #iecare autor relua ideile consenate în #ondul tradiţional, reluatradiţia şi o rescria, până la un punct, introducând cu prudenţă o reinterpretere a ei. 6radiţia erasuverană, autorii îndrăznind #oarte puţin să iasă din cadrele entale ale epocii, cu o nuanţă, cu o ideea'ia pre#i"urată sau cu un punct de vedere nou.

.oncepţia despre om Ia"inea oului în opera lui Nea"oe Basara' este o sinteză a tradiţieiedievale şi a noii ere oderne care se desc$ide. Cele ai iportante virtuţi pe care oul tre'uie săle cultive în relaţiile sociale sunt+ înţelepciunea, /udecata raţională, stăpânire de sine, coportaentuloderat, viaţa cupătată, potrivit raţiunii, odestia şi denitate, dreapta ăsură, pacea socială


25/82

cu voinţă de acţiune care-l duce la lucrare, la #iinţare. 0ltădată notează lapidar+ )?i dacă vom vreanoi, vom fi), a#iraţie care su"ererază ideea că starea oului depinde de el însuşi. 2 ideea valoroasă pentru tipul său.

Nea"oe are o concepţie dualistă, oul #iind alcătuit din două eis#ere, din trup şi su#let, carese a#ă în tensiune, iar trupul #iind in#erior tre'uie să se supună su#letului, adică inţii. 0ceastătensiune pre#i"urează ) 9ivanul, sau gâlceava înţeleptului cu lumea sau giudeţul sufletului cu trupul )

al lui Canteir. !u#letul este înţeles ca inte, socoteală, înţelepciune, precu în tradiţia raţionalistă.6rupul tra"e spre cele lueşti, iar su#letul spre cele cereşti. ără a respin"e luea, "omult tre#uie săcalce cu dreptu şi cu trupul şi cu capul ), )ca nu cumva să ne lunecăm în lucrurile cel trupeşti şilumeşti şi putrede şi trecătoiare" uea, ca şi la Canteir, înseană po#te trupeşti, pasiuni, a#ectecare tre'uie ţinute în #râu de inte, raţiune. e"ea orală este a su#letului, dar conduitele sunt adeseadictate de instincte şi nu se supun voinţei raţionale. %l pledează pentru cupătare, nu pentru asceză,spunând că "9-zeu n-are al lăcaş mai dreg decât trupul omului" , care tre'uie să #ie curat. %lcondană lăcoia, nesăturată la âncare şi 'ăutură, dar nu condană 'ucuriile vieţii.

0logiul raţiunii Nea"oe, ca şi alţi "ânditori conteporani, care vor desc$ide epoca odernă,#ace un elo"iu al raţiunii, al puterii de cunoaştere a oului. (intea /udecă ce este util şi 'ine#ăcător,ea îl conduce pe o în la'irintul vieţii. Ideea de /udecată, de cântărire a celor de #olos, de deli'erare

proprie, de c$i'zuinţă, este esenţială. "9-zeu ne-a dat minte ca să *udecăm noi înşine cele #une) -idee #undaentală a noii epoci. Oudecata autonoă este ai necesară în plan politic+ ).ă cel ce va să fie domn aceluia tre#uie să ai#ă minte foarte multă). aţionalisul inau"ural al enaşterii are înopera lui Nea"oe o e&presie elocventă+ ) 6intea este avuţie şi comoară netrecătoare, care nu secheltuieşte niciodată" .

(isiunea politică şi etică a doniei. Nea"oe Basara' ilitează pentru centralizarea statului şirestrân"erea privile"iilor 'oiereşti. *onul tre'uie să nu #ie tru#aş, ci să asculte s#aturile celor din /ur,să le ceară să se pronunţe asupra unor lucruri pu'lice, dar, spune s#ătuitorul, )tu, #ătul eu, să taci, sănu zici niic înaintea lor), iar după s#at, )chi#zuieşte şi tu cu mintea ta) ce este 'ine din ce au spus 'oierii sau dre"ătorii. >n para"ra# aseănător e&istă şi în lucrarea lui (ac$iavelli


26/82

de la începuturile sale ca entitate etnică şi statală cu aeninţări e&terne a'solut copleşitoare. În cazulunui con#lict arat


27/82

• /1@ - %ste anul în care oare *iitrie Canteir, personalitate copleşitoare a epocii noastre detranziţie spre odernitate. Într-un interval de două secole, luând ca reper de pornire opera lui Nea"oe Basara', cultura roână parcur"e o 'ună parte din #azele tranziţei sale spre odernitate.%a este doinată acu de tensiunea dintre edieval şi odern, dintre credinţă şi raţiune.Canteir a lăsat în ură o operă vastă, ce reprezintă o sinteză a uanisului roânesc, dar şi odesc$idere spre orizonturile luiniste şi oderne. *in acest oent pute vor'i de “%pocauinilor” în cultura roână, epocă ce se cuprinde cronolo"ic perioada dintre anii @FHJ-@DA@.%a este arcată de iniţiativele re#oratoare şi de odernizare politică şi culturală, din perioadadoniilor #anariote în (oldova şi Para oânească, precu şi de pro"raul naţional al Lcolii0rdeleane.

• /nire, punctul de apo"eu al epocii noastre oderne.

1er#oranţele culturii roâne din perioda inter'elică vor con#ira vocaţia europenă şi potenţialulcreator al spritului roâesc.

E&o%# "od!rn+- după @DA@, poate #i periodizată în cinci ari perioade+• /1//anisul a #ost nuele care s-a dat iniţial concepţiei care a stat la 'aza işcării spirituale a

enaşterii din secolele @G-@E. Într-un sens istoric şi #iloso#ic, prin uanis se înţele"e o işcare

AG 4or"e Călinescu, storia literaturii române, .ompendiu, Bucureşti, %ditura pentru literatură, @ED, p. D.

26


28/82

spirituală aplă, apărută în perioada enaşterii şi e&tinsă în secolele :5-:5I în %uropa, care pune încentrul preocupărilor sale oul şi condiţia uană. %ste o orientare care "lori#ică puterea decunoaştere şi de creaţie a oului, capacitatea sa de autoper#ecţionare culturală şi orală.

!ensul "eneral al işcării rezidă în redescoperirea antic$ităţii şi re#uzul scolasticii edievaleoccidentale. %ste o epocă de enore descoperiri ştiinţi#ice şi te$nice, de creaţii artistice, dedescoperiri "eo"ra#ice care lăr"esc cadrele entale ale epocii. În centrul acestei revoluţii culturale stă

o nouă concepţie asupra oului, di#erită de cea doinantă în perioada edievală.%ste vi2iun!# #n$ro&o%!n$ri%+, prin care oul este consacrat la condiţia de valoare supreă

pentru o, iar scopul său este desăvârşirea sa spirituală şi realizarea #ericirii în viaţa practică.Interesul pentru o ca individ se lea"ă de apariţia noilor #orţe econoice şi sociale, 'ur"$ezia, carevine cu o viziune laică şi pra"atică despre o. %a are interes pentru cunoaşterea naturii, pentrucunoştinţe veri#icate şi e#icace, pentru cunoştinţe aplica'ile, care să sc$i'e realităţile. 0re loc osc$i'are a entalităţilor şi a concepţiei asupra luii, cu accent pe viaţa practică, pe unca productivă, pe copetenţă şi $ărnicie. În ţările "eranice, această nouă concepţie va intra în con#lictcu ri"orile şi do"ele catolice, #apt care va declanşa e#ora lui ut$er şi a#irarea unui nou spirit


29/82

>aniştii au desc$is noi orizonturi culturale, s-au opus autorităţii a'solute a 'isercici şi au#isurat ast#el 'locul do"elor reli"ioase, au proovat ia"ini di#erite #aţă de cele ale 'isericii asupraoului şi a istoriei, sau au propus ia"inii raţionale despre lue alături de cele reli"ioase. >aniştiiroâni se caracterizează prin+• preţuirea acordată oului şi creaţiilor sale7• elo"iu adus cunoaşterii, culturii, educaţiei, îănvăţăturii7• interes pentru viaţa orală şi practică7• interes pentru cunoaşterea şi interpretarea raţională a naturii şi a istoriei7• interes pentru pro'leele sociale, istorice şi politice,• sunt cei dintâi care a#iră răspicat ori"inea latină a poporului roân şi a li'ii sale.

6ensiunea dintre credinţă şi raţiune, dintre divin şi luesc, dintre reli"ios şi laic, 'iserică şi puterea politică nu a luat la noi #ore radicale, dar a e&istat şi ea a avut e#ecte asupra conştiinţei#iloso#ice a tipului. Ideile directoare ale uanisului european au do'ândit un alt înţeles în spaţiulroânesc, având în vedere că prin Bizanţ ortodo&ia nu a întrerupt le"ătura cu #ondul cultural alantic$ităţii. >aniştii din luea occidentală descoperă natura şi oul, descoperă raţiunea şi li'eracu"etare. În ediul spiritual ortodo& nu a e&istat un con#lict puternic între raţiune şi credinţă, ca în

0pus. *e aceea, do"ele reli"ioase puteau #i interpretate într-un sens ai la&, raţional, uanist.1oziţia uaniştilor roâni este una oderată, încercând o îpăcare cu reli"ia, o cale de ec$ili'ruîntre raţiune şi credinţă.

eprezentanţii uanisului roânesc tre'uie apreciaţi în acest cadru. 2 particularitate a"ândirii roâneşti rezidă în #aptul că s-a desprins târziu din corpul *in%r!$i% al culturii edievale,unde #ăcea corp coun cu re#lecţia orală, reli"ioasă şi politică. i&ată în planul eternităţii #iinţeilterior, în secolul al :5II-lea, işcarea uanistă se va consolida, ai ales în epoca destrălucită a#irare culturală a lui (atei Basara'


30/82

• În @EGE s-a tipărit în (oldova, la Iaşi, cel dintâi cod de le"i în li'a roână, su' denuirea de“C#r$!# ro")n!#*%+ d! 0nv++$ur+ d! (# &r#vi(!(! 0"&+r+$!'$i 'i d! (# #($! iud!!7- lucrareîntocită de lo"o#ătul %ustratie, din ordinul donitorului 5asile upu.

• În @EHA s-a tipărit în Para oânească, la 6âr"ovişte, din porunca lui (atei Basara', codul nuit“ndr!&$#r!# (!ii” rec$e n"ariei+ consilier, episcop, cancelar, ar$iepiscopde !tre"oniu, re"ent al >n"ariei=.0 #ost un spirit renascentist, a#irându-se ca scriitor, teolo", istoric, e&plicând #enoenele

istorice prin cauze naturale. Interesat de realităţile sociale şi politice, ela'orează o operă vastă, cuaccente uaniste apăsate. ucrările sale+ );un"aria)


31/82

ohannes Nonterus anist sas, din Braşov, erudit, cu activitate ştiinţi#ică şi peda"o"ică. !tudii la 5iena,

Cracovia, Basel, în %lveţia. %ste adept al concepţiei coperniciene, pe care o cunoaşte, având studii laCracovia, unde îşi pu'lică lucrarea )%leente de coso"ra#ie), “udienta Coso"rap$ica”, apărutăapoi şi la Braşov.

Înteeiază un liceu even"$elic şi o tipo"ra#ie la Braşov, unde pu'lică anuale didactice şi

ulte cărţi. 0 susţinut unitatea poporului roân. oannes Sommerus


32/82

naţionale, nu doar în planul istorio"ra#iei, ci şi în plan educativ şi literar. Costin are o reprezentarenouă cu privire la însenătatea istoriei şi a literaturii, ca e&presii ale conştiinţei naţionale. !criitor lanivelul tipului său, Costin a creat priul poe #iloso#ic în li'a roână, intitulat “Diaţa lumii”rec$e. Continuăletopiseţul lui >rec$e, co'ătând “'asnele” unor “scriitori străini”, ia"inile #alse răspândite deaceştia despre ori"inea poporului roân. Inau"urează ast#el cercetarea critică a izvoarelor, #iind

conştient de iportanţa pe care o are ia"inea identitară proovată prin scrierile epocii. >rărindte&tul predosloviei la lucrarea ) 9e neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor ) ne dăseaa de pro"raul cultural pe care-l preconiza Costin şi de inaltul sentient de răspunderenaţională ce-l avea.

%nceputul ţărilor acestora şi a neamului moldovenesc şi muntenesc şi câţi sunt şi în ţărileungureşti cu acest nume, români, şi până astăzi, de unde sunt şi de seminţie, de când şi cumau descălecat aceste părţi de pământ, a scrie, multă vreme la cumpăn au stătut sufletul nostru Să înceapă osteneala aceasta după atâta veci de la descălecatul ţărilor cel dintâi deraian împăratul ;îmului, cu câteva sute de ani peste mie trecute, să sparie gândul A lăsaiarăşi nescris, cu mare ocară înfundat neamul acesta de o seamă de scriitori, ieste inimiidurere Giruit-au gândul să mă apuc de această trudă, să scoţ lumii la vedere felul

neamului Bsu#lnsC , din ce izvor şi seminţie sunt lăcuitorii ţării noastre, 6oldovei şi Hării 6unteneşti şi românii din ţările ungureşti, cum s-au pomenit mai sus, că toţi un neam şi odată descălicaţi sunt/ de unde sunt veniţi strămoşii lor pre aceste locuri, supt ce nume au fost întâi la descălecatul lor şi de când s-au ose#it şi au luat numele cest de acum,moldovean şi muntean, în ce parte de lume ieste 6oldova, hotarele ei păn-unde au fost întâi, ce lim#ă ţin şi până acum, cine au lăcuit mai înainte de noi pe acest pământ şi supt cenume, scot la ştirea tuturor cari vor vrea să ştie neamul ţărilor acestora 2ice-va neştene: prea târziu iaste/ după sutele de ani cum să vor putea şti poveştile

adevărate de atâtea veacuriO ;ăspuns: lăsat-au puternicul 9umnezeu iscusită oglindăminţii omeneşti, scrisoarea, dintre care, dacă va nevoi omul, cele trecute cu multe veacuriva putea şti şi o#lici BC Puternicul 9umnezeu, cinstite, iu#ite cetitorule, să-ţi dăruiască, după aceste cumplite

vremi anilor noştri, cândva şi mai slo#ode veacuri, între care, pe lângă alte tre#i, să ai#ivreme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită ză#avă, că nu iaste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului ză#ava decât cetitul cărţilor 6ăcară dară că şi la istorii şi la graiul şi streinilor şi în sine cu vreme, cu veacuri, cu primenele au şi do#ândesc şi altenumere, iară acela carile ieste vechi nume stă întemeiat şi înrădăcinat: rumân .um vedemcă, măcară că ne răspundem acum moldoveni, iară nu între#ăm: 'ştii moldoveneşteO(, ce'ştii româneşteO( M

5ersuri din “5iaţa luii”+A lumii cînt cu *ale cumplită viiaţa,.u gri*i şi prime*dii, cum ieste şi aţa

Prea supţire şi-n scurtă vreme trăitoare&, lume hicleană, lume înşelătoarerec zilele ca um#ra, ca um#ra de vară/.ele ce trec nu mai vin, nici să-ntorc iarărece veacul desfrînat, trec ani cu roată, Jug vremile ca um#ra şi nici o poartă A le opri nu poate rec toate prăvălite =ucrurile lumii şi mai mult cumplite?i ca apa în cursul său cum nu să opreşte,

AF *e neaul oldovenilor..., 0ntolo"ia, pp. GD-G.

31


33/82

Aşa cursul al lumii nu să conteneşte Jum şi um#ră sînt toate, visuri şi părere.e nu petrece lumea şi-n ce nu-i cădereOSpuma mării şi nor supt cer trecători.e e în lume să nu ai#ă nume muritorO)

Stolnicul .onstantin .antacuzino - @EHJ-@F@E. %ste o personalitate ipunătoare a culturiiroâne, un are erudit, uiindu-şi conteporanii prin vastitatea cunoştinţelor sale. !tudiile şi le-a#ăcut la 1adova, călătorind ult în %uropa şi asiilând ideiile epocii. 0 #ost “einenţa cenuşie” aepocii 'râncoveneşti, iniţiator al ultor re#ore culturale, posesor şi al unei #aioase 'i'lioteci.

1e lân"ă #ondul de idei al cronicarilor, la el distin"e preocupări teoretice, de #iloso#ie aistoriei. 0st#el, el ela'orează o teorie a evoluţiei istorice, a#irând că #orele sociale trec prin trei#aze - apariţie, apo"eu şi decădere. %&tinde această idee, #ăcând din ea o le"e "enerală de evoluţia aîntre"ii realităţi, ceea ce dovedeşte că el opera cu un concept nou în entalitatea epocii, conceptul deevoluţie, înţeles ca sc$i'are, nestatornicie a lucrurilor.

*e aseenea, el opera cu un alt concept iportant, #ără a-i "ăsi ec$ivalent roânesc, acela decivilizaţie, pe care o înţele"ea ca învăţătură, educaţie, conduită raţională, ştiinţă asupra naturii şi

ştiinţă de carte. %l pune în antiteză educaţia cu “'ar'aria”, vor'ind de #elul de a #i al )varavarului),doinat de instincte, #ără să respecte re"ulile şi )le"ile). !usţine şi teza e"alităţii naturale a oaenilor,#iind ast#el şi un precursor al ideilor iluiniste.

0 scris o savantă “Istorie a Pării oâneşti” şi a întocit o $artă a acestei ţări, tipărită la1adova în @FJJ. Ideea unităţii naţionale do'ândeşte la el, ca şi la (iron Costin şi *iitrie Canteir un relie# deose'it, #apt relevant pentru nivelul pe care-l atinsese conştiinţa naţională în pra"ul intrăriiroânilor în epoca odernă.

ară noi într-alt chip de ai noştri şi de toţi câţi sunt rumâni, ţinem şi credem, adeverindu-ne din mai aleşii şi mai adevăriţii #ătrâni istorici şi de alţii mai încoace, că valahii, cum le zic ei, iar noi, rumânii, suntem adevăraţi romani şi aleşi romani în credinţă şi în #ăr#ăţie,din care Klpie raian i-au aşezat aici în urma lui 9echeval dupre ce de tot l-au spus şi l-au pierdut/ BC

%nsă rumânii înţeleg nu numai ceştia de aci, ci şi din Ardeal, care încă şi mai neaoşi sunt, şi moldovenii şi toţi câţi şi într-altă parte să află şi au această lim#ă, măcară fie şi cevaşiose#ită în nişte cuvinte din amestecarea altor lim#i, cum s-au zis mai sus, iară tot unii sunt.e dară pe aceşti, cum zic, tot romani îi ţinem, că toţi aceştia dintr-o fântână au izvorât şicurăBC Aşa dară şi în cele politice pricepem şi cunoaştem că nu-s stătătoare nici unele/ ci şi

avuţii se pierd, şi domnii să strică, şi împărăţii se mută şi să strămută/ şi toate ca acestea,unii pierzând, alţii găsind, de la unii fugind, la alţii nemerind, or#ul noroc, cum îi zic şi-l zugrăvesc ?i iară una stricându-se şi pierind, alta făcându-se şi crescând, precum cetim şi semnele aievea, vedem toate şi cunoaştem de când este lumea câte domnii şi crăii, câtemonarhii au fost, care din mici începături şi necunoscute, la câtă mărire şi putere au venit

şi apoi dintr-atâta de mari, la câtă micşorare şi la câtă surpare şi stingere au sosit, cât unele nici nu mai ştiu şi nici să mai pomenesc

BC %nsă este a se mai şti că toate lucrurile câte sunt în lume au şi aceste trei stepenedupre ce să fac, adicăte urcarea, starea şi pogorârea, au cum le zic alţii adaugerea, starea şi plecarea)M

AD storia Hării ;omâneşti, apud, Antologia, pp EJ-E@.

32


34/82

S!"nifi%#i# "i'%+rii u"#ni*$! 0n %u($ur# ro")n+Cronicarii şi personalităţile de vâr# ale culturii roâne din veacul al :5II-lea realizat un salt

spre odernitate, o sinteză între uanisul popular şi uanisul renascentist. Contri'uţia lor esteesenţială pentru #orarea conştiinţei naţionale şi introducerea unor noi #ore de e&presie culturală.0u susţinut, cu instruentele vreii lor, ideea ori"inii roane şi a unităţii poporului roân, latinitateali'ii noastre, necesitatea dezvoltării noastre în acord cu ideile veacului şi cu datele noastreetnopsi$oilo"ice. %i descoperă, pe #ilieră poloneză, ideile şi orientările culturii occidentale. %steediul spiritual în care s-a #orat conştiinţa de sine a poporului roân. 0u tradus cărţi reli"ioase, dar şi de altă #actură, contri'uind su'stanţial la #orarea li'ii literare.

*in e&aenul acestei perioade culturale pute vedea care era nivelul de ela'orare aconţtiinţei naţionale, care era proiecţia autoidentitară a roânilor, adică odul în care se văd ei înşişi,în literatura populară sau cultă, dar şi în lucrările de re#lecţie politică, orală sau #iloso#ică. 1rin toateactele şi operele culturale din secolele @E şi @F, naţiunea roână şi-a do'ândit conştiinţa de sine,conştiinţa identităţii sale istorice şi spirituale. Kicându-şi “roâni”, roânii au păstrat nu nuaiaintirea iperiului, ci şi a oei, ca centru spiritual de care aparţineau, desose'indu-se de alţii, deceilalţi, de noii veniţi în spaţiul lor.

oânii do'ândesc în sec. :5I-:5II au o conştiinţă accentuată a identităţii lor, dar, în a#ară

de ideea ori"inii roane


35/82

culturale vaste, precu şi presti"iul său de savant, recunoscut de cercurile occidentale. %l are o altăar"uentaţie teoretică şi istorică, des#ăşurată la alt nivel decât predecesorii. Iată continuitatea culturiiroâne şi a teelor sale a/ore. %ste un cărturar de cel ai înalt nivel, sincronizat cu dispozitivulintelectual al %uropei culte. %l reia poleica identitară şi, lăr"ind s#era re#erinţelor, intră în poleicădirectă cu toţi #alsi#icatorii de istorie şi de ia"ine asupra roânilor, de la slavi, un"uri, "erani etc.%l nueşte şi otivaţia "eopolitică a acestora. %l scrie în roâneşte, pentru ai săi, dar şi în li'a

latină, pentru clasa intelectuală a %uropei.

.= Di"i$ri! C#n$!"ir0utor al unei opere e&traordinare, în plan #iloso#ic, literar şi istoric, ela'orată în doar HJ de

ani de viaţă


36/82

în )!acrosancte...) este aici parodiată şi respinsă. În această carte Canteir #ace şi o necruţătoarecritică a arii 'oierii, satirizează iperiul otoan, “cetatea lăcoiei”. “Istoria iero"li#ică” este ocreaţie ori"inală, de o valoare literară deose'ită, care atestă nivelul atins de li'a literară şi de culturaroână în pra"ul “%pocii uinilor”.

Nistoria incrementorum atQue decrementorum aulae othomanicae este scrisă de Canteir între anii @F@G-@F@E. 0 #ost tipărită în en"leză în @FH, în #ranceză @FG, în "erană în @FGH. 0 #ost

principalul docuent de in#orare al 2ccidentului asupra istroiei turceşti, #ăcând din Canteir unautor de renue european. Înainte de (ontesTuieu, Canteir anunţă încă din titlu ideea evoluţieiciclice al iperiilor. Canteir #ace saltul de la consenarea #aptelor la o istorie scrisă în spirit odern


37/82

.ă sfatul carile poate da săracul învăţat şi înţelept toţi împăraţii ne#uni şi neispitiţi nu-l pot nemeri .ă ştiinţa înţelepciunii nu în scaunele trufaşe şi înalte, ce în capetele plecate şiînvăţate lăcuieşte BC

.ăci semnul înţelepciunii ieste ca din cele vădzute sau audzite cele nevădzute şi neaudzitea adulmăca, şi viitoarele din cele trecute a giudeca BC

.ă des şi de multe ori la muritori să vede puternicul ne#un în fruntea sfaturilor, iară

săracul înţelept denafara pragurilor BC.ă din fire cele supt lună aşe s-au orânduit, ca unele după altele să urmedze, şi când

unele mor, altele să învie şi sim#athiia şi antipahiia dintr-însele să nu lipsască BC

%voluţia spre o concepţie naturalistă-deterinistă. ucrarea 6onarhiarum ph@sicae$aminatio


38/82

9escriptio 6oldaviae - @F@E. %ste o lucrare scrisă la cererea 0cadeiei din Berlin. !crisă înlatină, este tradusă în "erană a'ia în @FE. 1ria traducere în roâneşte apare în @DAH, #ăcută de5asile 5ârnav, apoi în @DFA apare o nouă traducere a lui 0le&andru 1apiu Ilarian şi Iosi# ;odoş. 0tetraduceri, 1etre 1andrea şi 4$. 4uţu. %ra enită să #urnizeze luii occidentale in#oraţii despreroâni şi despre (oldova. Canteir realizează o ia"ine "lo'ală şi e&tre de docuentată asupra(oldovei, e&plicând evoluţia acestu stat printr-o ultitudine de #actori sociali, istorici, politici,

reli"ioşi, culturali etc.“*escrierea (oldovei” este o capodoperă a literaturii noastre istorice şi politice, o lucrare de

sociolo"ie politică, a spune azi, în care autorul corelează politicul cu alte doenii ale socialului.ucrarea este şi una de critică socială, de an"a/are personală în scopuri înalt peda"o"ice, atitudine prin care Canteir apare drept un re#orator social. Cartea cuprinde trei părţi+

@. 1artea "eo"ra#ică7 denuirea (oldovei, aşezare "eo"ra#ică, vecini, $otare, relie#, ape, 'o"ăţii, oraşe, #aună. 2#eră ia"inea unei (oldove 'inecuvântate de *-zeu cu toate darurile şi#ruuseţile naturii. ace o priă $artă a (oldovei.

A. 1artea politică+ tratează despre or"anizarea politică şi adinistrativă, ale"erea donului şi puterea sa, relaţiile cu 'oieriea, or"anizare ilitară, istoria (oldovei, o'ieciuri de nuntă şiînorântare, alte date etno"ra#ice şi de cultură populară. În#ăţişează o'ieceiurile aparţinând păturii

conducătoare, arii 'oierii şi protocolul de la curţii doneşti, la înscăunarea donului, or"anizareaaratei, ducerea răz'oiului.%ste priul studiu de etno"ra#ie şi etnopsi$olo"ie aplicat asupra poporului roân. Canteir

#ace un inventar e&tre de su"estiv al culturii populare, consenează le"ende, tradiţii din vec$ie, prover'e, oraţii de nuntă, #olclor le"at de o'iceiuri şi #olclorul uzical, core"ra#ic, descrie dansul popular, $ora şi căluşarii, o'iceiuri calendaristice, dră"aica, credinţe şi superstiţii, paparudele,ursitoarele, zânele, z'urătorul, descântecul, #arecul etc.=.

. 1artea re#eritoare la reli"ie, 'iserică, li'ă, scriere. !usţine cu ar"uente istorice şilin"vistice latinitatea li'ii şi ori"inea roană a poporului roân, continuitatea sa istorică pe totteritoriul *aciei.

Cartea desc$ide seria cercetărilor consacrate speci#icului naţional. Canteir operează cu douăantiteze, ce vor reveni adesea su' pana celor care au interpretat #enoenul roânesc+• 'o"ăţia şi #ruuseţea naturii în constrast cu situaţia econoică şi politică deplora'ilă7• trecutul e&eplar şi prezentul decăzut.

6ea doinantă a cărţii este tocai starea /alnică a (oldovei, dovedind acuta conştiinţăcritică şi ne#ericită a autorului. %l vrea să /usti#ice necesitatea unei sc$i'ări şi să ipresionezecititorul occidental, dorind să creeze un curent de sipatie pentru (oldova, să o'ţină un spri/in înlupta ei antiotoană.

Ia"inea sa aupra (oldovei este construită prin contrast cu epoca lui Lte#an cel (are+ ţara aa/uns )în scădere), în decădere, tre'uie reînălţată, tre'uie recucerită independenţa ei etc. Para a #ost pustiită de turci şi adusă la ruină econoică, #apt ce a dus şi la decăderea ei politică. Cauza rezidă înnecuratele lupte interne şi în o'iceiul de a cupăra tronul prin daruri şi peşc$eşuri uriaşe de către 'oieri. !ărăcirea şi decăderea ţăranilor e&priă decăderea ţării.

Concepţia politică. Canteir cultivă ia"inea prinţului luinat şi critică tirania. %l esteadeptul unui stat centralizat, su' sceptrul donitorului, pentru a da e#icienţă adinistraţiei şi lupteiantiotoane. %l ilitează pentru înlăturarea doinaţiei otoane, pentru scoaterea doniei de su' puterea arii 'oierii, pentru instaurarea unui stat autoritar şi centralizat, su' #ora unei onar$iiereditare în (oldova. 1entru el, onar$ia este sin"ura #oră le"itiă de "uvernăânt. Bisericatre'uie şi ea su'ordonată #aţă de stat.

Convin"erea sa este că (oldova poate reveni la epoca de "lorie de altădată, la trecutule&eplar, din vreea (uşatinilor, dacă se înlătură /u"ul otoan, dacă se liitează puterea 'oierilor şise crează un stat autoritar şi centralizat su' puterea unui onar$ luinat. (oldova (uşatinilor areia"inea unui stat ideal. În spatele crezului său politic se a#lă teoria sa despre istorie. 0ceastă teorie îl

37


39/82

îpin"e spre aventura de la !tănileşti. a #el se e&plică şi speranţele sale în Par pentru dezro'irea popoarelor creştine din su' /u"ul turcesc.

Ideea de onar$ie ereditară centralizată, anti'oierească, este susţinută cu raţionaentul că(oldova a #ost puternică atunci când a avut o onar$ie autoritară şi ereditară, iar 'oierii au #ost ceicare au produs anar$ie şi insta'ilitate. 1ute constata o #iliaţie cu unele ideii din “Învăţăturile” lui Nea"oe. 0vea şi un interes personal pentru a ipune această succesiune #ailiei sale. *ar nu dorea o

donie tiranică, ci una 'azată pe le"i.0estecul străinilor în tre'urile interne poate #i stopat de aseenea prin întărirea statului pe

plan intern. 6endinţa arii 'oierii de a concura puterea donească îi #ace să apeleze la 1oartă pentru in#luenţă. *onitorii sla'i şi #ără autoritate, cu interesele lor în"uste, au dus ţara în ro'ie.

Ia"inea roânilor în opera lui Canteir. %ste o lucrare în care se î'ină a"istral douăcalităţi ale autorului+ spiritul ştiinţi#ic şi înzestrarea literară. Cel ai contradictoriu capitol este celre#eritor la )năravurile oldovenilor). Canteir #ace sc$iţa unui pro#iul spritual al poporului roândintr-o ultitudine de planuri. Caracterizările sunt suare, dar dense, cu "ri/ă de a alterna luinile şiu'rele, de a respecta adevărul şi de a nu se îndepărta de dovezile epirice. %l senealează, caatri'utele pozitive - pe lân"ă )credinţa cea adevărată), cea )dreaptă) şi )ospeţia) -, caracterul desc$isşi oenia ţăranilor, în po#ida sărăciei lor. *e aseenea, toleranţa su' aspect reli"ios şi lipsa

#anatisului reli"ios.Contrariază #aptul c

Documents

CURS - Istoria Culturii Romane Moderne