Glucidele Glucidele constituie o clasa de substan?e foarte importanta atât pentru organismele animale cât si pentru cele vegetale. Sub aspect biochimic si fiziologic, glucidele constituie o materie prima pentru sinteza celorlalte substan?e:proteine, lipide, cetoacizi, acizi organici. De asemenea constituie substanse de rezerva utilizate de catre celule si tesuturi

- glucoza (monoglucid) Glucoza este compusul organic, apar?inând clasei zaharidelor, care are formula chimica C6H12O6. Desi are aceeasi formula chimica, fructoza este diferita faza de glucoza prin modul de legare a atomilor. Astfel, glucoza are o singura grupare de alcool primar (în imagine, la carbonul cu numarul 6), pe când fructoza are doua grupari de alcool primar.

- diglucide Diglucidele sunt oligozaharide formate din doua molecule de monoglucide. Exista numeroase glucide care prezinta o astfel de structura, dintre care mai importante sunt: zaharoza, lactoza, maltoza, trehaloza si celobioza.

- poliglucidePoliglucidele, numite si polizaharide sunt ozide formate din zeci, sute sau mii de resturi de monoglucide (oze).

Aceste glucide complexe sunt larg raspândite în natura. În plante îndeplinesc rolul de substante de rezerva (amidonul) sau de sustinere (celuloza). La mamifere, poliglucida specifica; glicogenul, reprezinta un rezervor energetic pentru organism.

Fotosinteza

Fotosinteza este procesul de fixare a dioxidului de carbon din atmosfera de catre plantele verzi (cu clorofila), în prezen?a radia?iilor solare, cu eliminare de oxigen ?i formare de compu?i organici (glucide, lipide, proteine) foarte varia?i. De?i apa participa în fotosinteza, ca ?i dioxidul de carbon, ea nu constituie, nici chiar când este în cantita?i reduse, un factor limitant pentru toate speciile. Intensitatea fotosintezei se exprima cantitativ prin volumul de gaz degajat pe unitate de timp.

I.Faza de lumina a fotosintezei.

Clorofila “a” receptioneaza undele luminoase si elibereaza un electron;practic acesta este procesul prin care energia luminoasa este captata si transformata în energie chimica.

In cloroplast, energia este apoi folosita pentru:

descompunerea (fotoliza) apei in oxigen si hidrogen. Oxigenul va fi pus in libertate, iar hidrogenul va fi acceptat de substante organice, cu energia pe care o contine;

producerea unei substante speciale purtatoare de energie chimica numita ATP.

Faza de lumina a fotosintezei se desfasoara în grane si tilacoide.

Clorofila recupereaza un electron revenind la starea initiala. evenimentele descrise pana acum formeaza faza de lumina a fotosintezei.

II.Faza de întuneric a fotosintezei.

NU necesita prezenta luminii.

Faza de întuneric se desfasoara în stroma cloroplastului.

Se foloseste energia (ATP) acumulata anterior si pornindu-se de la CO2 si H se sintetizeaza substante organice

-glucide;

-lipide;

-proteine;

Proteine (peptide ) Proteinele sunt substan?e organice macromoleculare formate din lan?uri simple sau complexe de aminoacizi; ele sunt prezente în celulele tuturor organismelor vii în propor?ie de peste 50% din greutatea uscata. Toate proteinele sunt polimeri ai aminoacizilor, în care secven?a acestora este codificata de catre o gena.

Peptidele sunt polimeri scur?i forma?i prin legarea, într-o anumita ordine, a mai multor a-aminoacizi. Legatura dintre doi aminoacizi se nume?te legatura peptidica.

Rolul Proteinelor exemple si functii

Rolurile proteinelor în organism sunt urmatoarele:

- Rol structural – sunt componente ale tuturor celulelor, fiind necesare cresterii si refacerii tesuturilor.

- Rol functional – în desfasurarea proceselor metabolice. Sunt componente structurale ale diverselor enzime si hormoni. Pot îndeplini functii specifice (anticorpi).

- Rol fizico-chimic – prin caracterul lor amfoter si coloidal participa la reglarea presiunii osmotice si mentinerea echilibrului acido-bazic.

- Rol energetic – evidentiat prin degradarea compusilor rezultati din transformarea lor, pâna la etapa finala de CO2 si H2O.

Proteinele din alimentatie vor fi folosite în organism nu numai pentru biosinteza proteinelor tisulare sau înlocuirea celor distruse, ci si pentru biosinteza unor compusi azotati neproteici (baze purinice si pirimidinice, constituenti ai nucleoproteinelor, creatinei, colinei).

Lipide

.1. Lipide saponificabile: gliceride, fosfatide, sfingolipide, ceride

.2. Lipide nesaponificabile: squalen, fitosteroli, hormoni steroidici,

carotenoide, vitamine liposolubile

Glucoliza

Proces de descompunere a glucozei, în cadrul metabolismului general .

Cea mai veche cale metabolica – legatura cu fermentatiile

In citoplasma animalelor, plantelor, majoritatii bacteriilor

Viteza maxima – in celulele musculare, unde furnizeaza energie (ATP) pt

contractia musculara

Glicoliza reprezinta etapa initiala si comuna a respiratiei si a fermentatiei;

-Infaptuieste legatura intre substratul respirator si ciclul Krebs;

-Ofera doua molecule de ATP si doua de NADH+H+ la fiecare molecula de hexoza;

-Se formeaza o serie de produsi intermediari ce pot fi utilizati in diferite cicluri metabolice;

-In cloroplaste reprezinta o cale independenta de sinteza a ATP-ului si NADH+H+;

-Prin intermediul glicolizei, in aceste organite celulare are loc descompunerea amidonului in fosfotrioze-unica forma transportabila prin membrana cloroplastelor.

Glucoliza anaeroba

Constituie deci o modalitate de degradare a glucidelor, care survine la începutul metabolizarii lor si nu are nevoie de prezenta oxigenului. Deci, sa nu se înteleaga ca ea nu se poate desfasura în prezenta oxigenului. Corect spus este ca nu are nevoie, pentru a se desfasura, de prezenta oxigenului. Glicoliza anaeroba este, d.p.d.v. strict chimic, o succesiune de 12 reactii, acestea fiind reactii reversibile, iar sensul în care se desfasoara depinzând de conditiile existente la un moment dat în interiorul celulei musculare. Prin glicoliza anaeroba, dintr-o molecula de glucoza se obtin 2 molecule de ATP si 2 molecule de acid lactic. Cum acidul lactic el însusi contine o cantitate importanta de energie (care practic nu se elibereaza decât daca acesta este mai întâi retransformat în acid piruvic, pentru a intra, ulterior, în ciclul Krebs), se spune ca degradarea anaeroba nu constituie o modalitate avantajoasa de utilizare a glucidelor.Prin urmare, nu numai ca glicoliza anaeroba este neavantajoâsa dar, prin acumulare de acid lactic, ea ajunge sa se autoblocheze. Intrucât eforturile bazate pe degradarea anaeroba a glucidelor conduc la producerea si acumularea de acid lactic .