of 12 /12
Evaluarea resurselor turistice Evaluarea corectă a potenţialului - premisă a dezvoltării turistice durabile. Turismul poate fi considerat ca o pârghie pentru dezvoltarea locală a unui număr mare de zone urbane şi mai ales rurale. Turismul nu constituie însă un panaceu universal pentru rezolvarea tuturor problemelor dezvoltării şi nu toate zonele sunt predispuse la dezvoltarea acestui gen de activitate. Numai o evaluare riguroasă, ţinând cont de ofertă, de cerere, de concurenţă şi de tendinţele pieţii, va permite să se afirme dacă un teritoriu posedă întradevăr un potenţial turistic care să justifice investiţiile în acest domeniu. În acelaşi timp vor putea fi evitate sau contracarate handicapurile şi erorile care pot apărea, între acestea pot fi menţionate: o viziune eronată asupra potenţialului turistic local ceea ce poate provoca o supradimensionare a proiectelor, cu efecte negative; proastă percepere a caracteristicilor şi a specificului teritoriului ceea ce va creea dificultăţi pentru elaborarea unei oferte locale originale care să permită diferenţierea regiunilor concurente comparabile; necunoaşterea caracteristicilor clienţilor şi a tendinţelor pieţii care va duce la elaborarea de produse turistice care nu vor răspunde cererii. Delimitarea conceptelor cu care se operează în evaluarea potenţialului turistic Potenţialul turistic: totalitatea resurselor naturale, antropice, cultural-istorice care, împreună cu infrastructura, constituie oferta turistică a unei destinaţii (Dicţionarul de terminologie turistică) [Stăncioiu, 1999, p.157]. 1

Curs Evaluare Resurse Turistice

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Curs Evaluare Resurse Turistice

Evaluarea resurselor turistice

Evaluarea corectă a potenţialului - premisă a dezvoltării turistice durabile.

Turismul poate fi considerat ca o pârghie pentru dezvoltarea locală a unui număr mare de zone urbane şi mai ales rurale.

Turismul nu constituie însă un panaceu universal pentru rezolvarea tuturor problemelor dezvoltării şi nu toate zonele sunt predispuse la dezvoltarea acestui gen de activitate.

Numai o evaluare riguroasă, ţinând cont de ofertă, de cerere, de concurenţă şi de tendinţele pieţii, va permite să se afirme dacă un teritoriu posedă întradevăr un potenţial turistic care să justifice investiţiile în acest domeniu.

În acelaşi timp vor putea fi evitate sau contracarate handicapurile şi erorile care pot apărea, între acestea pot fi menţionate:

o viziune eronată asupra potenţialului turistic local ceea ce poate provoca o supradimensionare a proiectelor, cu efecte negative;

proastă percepere a caracteristicilor şi a specificului teritoriului ceea ce va creea dificultăţi pentru elaborarea unei oferte locale originale care să permită diferenţierea regiunilor concurente comparabile;

necunoaşterea caracteristicilor clienţilor şi a tendinţelor pieţii care va duce la elaborarea de produse turistice care nu vor răspunde cererii.

Delimitarea conceptelor cu care se operează în evaluarea potenţialului turistic

Potenţialul turistic: totalitatea resurselor naturale, antropice, cultural-istorice care, împreună cu infrastructura, constituie oferta turistică a unei destinaţii (Dicţionarul de terminologie turistică) [Stăncioiu, 1999, p.157].

Într-un sens foarte larg potenţialul turistic al unui teritoriu poate fi definit prin „ansamblul componentelor naturale, eultural-istorice şi economico-sociaie, recunoscute ştiinţific cantitativ şi calitativ, dovedite prin practică, care prezintă posibilităţi de valorificare turistică şi care au o anumită funcţionalitate pentru turism" [Glăvan, 2000

Atracţie turistică: orice "element natural sau antropic care motivează deplasarea turiştilor spre o destinaţie. Împreună cu transporturile, cazarea şi agrementul reprezintă elementele esenţiale ale produsului turistic. Atracţiile pot fi clasificate în naturale şi artificiale" [Stăncioiu, 1999].

Resursele turistice: acoperă o arie mult mai largă ; pe de o parte noţiunea este utilizată pentru a desemna motivul de vizitare (atracţie propriu -zisă), şi pe de altă parte este folosită pentru a defini mijloacele (sursele) necesare desfăşurării activităţii turistice: resurse naturale, materiale, umane, financiare.

1

Page 2: Curs Evaluare Resurse Turistice

'‘Totalitatea resurselor naturale, antropice şi financiare existente într-o destinaţie sau deţinute de o firmă turistică, ce pot fi valorificate în scopul desfăşurării activităţii turistice" [Stăncioiu, 1999, p.175].

Există şi alte opinii referitoare la noţiunea de potenţial turistic. Unele lucrări de specialitate definesc noţiunea de potenţial turistic prin expresiile "fond turistic" şi "patrimoniu turistic". In acest caz noţiunea are un înţeles mai larg incluzând în potenţialul turistic şi dotările tehnico-edilitare, serviciile turistice şi infrastructura tehnică generală. Unii autori consideră că fondul turistic reuneşte totalitatea resurselor naturale şi culturale de natură turistică care constituie baza ofertei turistice potenţiale a unui teritoriu considerat ca o destinaţie turistică.

Aşezarea geografică: reprezintă o componentă importantă a potenţialului turistic natural prin care se stabileşte arealul pe care se dezvoltă fenomenul turistic, poziţia în raport cu vecinătăţile, zonele şi staţiunile turistice, căile de comunicaţie, centrele emitente şi pieţele turistice în general.

Potenţialul turistic antropic: cuprinde elementele cultural-istorice, tehnico-economice şi socio-demografice ale unei regiuni care prin valorificarea lor intrinsecă generează anumite fluxuri turistice.

Componentele naturale şi antropice, ca resurse şi atracţii turistice potenţiale, au un rol fundamental în dezvoltarea turismului. Importanţa lor derivă din următoarele elemente:

-valoarea peisagistică, estetică, recreativă, culturală etc;-calitatea şi volumul unui factor natural de cură (inclusiv a bioclimatului);-existenţa unor condiţii naturale care generează forme de turism specifice (stratul de zăpadă, oglinzile de apă, resursele cinegetice, etc);-rolul cognitiv şi instructiv-educativ al multor elemente cum ar fi rezervaţiile naturale;-monumentele naturii, obiectivele social- economice etc.

Alte opinii legate de clasificarea patrimoniului turistic:Unii autori disting trei categorii de potenţial: natural, economic şi cultural -educativ. Alţii

consideră că patrimoniul poate fi natural şi socio-istoric.

2

Page 3: Curs Evaluare Resurse Turistice

O altă modalitate de structurare a atracţiilor turistice foloseşte drept criteriu gradul de polarizare a atracţiilor turistice. In funcţie de acest criteriu putem distinge atracţii (resurse) concentrate şi atracţii turistice dispersate.

În literatura de specialiate [Holloway, 1994] se întâlneşte frecvent şi clasificarea în atracţii nodale (caracterizate prin faptul că se concentrează pe o arie restrânsă, fiind destinate în special turismului de sejur) şi atracţii liniare (situate de-a lungul unui circuit) destinate cu prioritate turismului itinerant.

Din punctul de vedere al valorii (exprimate în originalitate sau unicitate) putem distinge conform lui P. Defert [Defert, 1966] trei tipuri de resurse:• resurse unice, rare şi originale (unicat) la scara întregii planete; • resurse de creaţie-originale, dar înregistrându-se în forme apropiate în diverse regiuni;• resurse atractive - comune celor mai multe regiuni turistice (mări, climă blândă, peisaje

deosebite, plaje întinse, manifestări culturale, etc). Resursele turistice mai pot fi clasificate şi după destinaţie, după accesibilitate, după poziţia

geografică faţă de cerere, după natura lor etc. Varietatea acestor criterii de clasificare relevă complexitatea potenţialului turistic şi a problemelor legate de exploatarea eficientă a acestuia.

Ţinând cont de aceste elemente putem defini potenţialul turistic ca ofertă turistică potenţială a unui teritoriu dat care împreună cu baza tehnico-materială specifică (structuri de cazare, de alimentaţie, de transport şi agrement), masa de bunuri alimentare şi industriale destinate consumului turistic, infrastructura generală şi turistică, forţa de muncă şi condiţiile de comercializare (preţuri, tarife, facilităţi etc.) formează oferta turistică reală (efectivă) sau patrimoniu turistic.

Oferta turistică: „totalitatea resurselor naturale (peisaje geomorfologice, climatologice, faunistice etc) şi antropice (monumente istorice, de artă, arhitectură, etnografie, folclor etc) împreună cu echipamentul de producere şi comercializare a produsului turistic, bunurile şi serviciile destinate consumului turistic (alimentare şi industriale), condiţiile de comercializare (preţ, facilităţi etc) ale acestora, infrastructura turistică şi forţa de muncă necesară activităţii turistice" [Stăncioiu, 1999, p.142].

Oferta turistică potenţială reprezentată de resursele naturale, atracţiile cultural-istorice, tehnice şi social-economice constituie materia primă pentru turism care se materializează în diferite produse turistice prin munca celor care lucrează în acest domeniu de activitate, muncă concretizată în prestaţii de servicii turistice.

3

Page 4: Curs Evaluare Resurse Turistice

Analiza cererii manifestate pe piaţa turistică trebuie să fie completată de evaluarea resurselor turistice existente în destinaţia respectivă. Datorită faptului că turismul este un fenomen complex pot apărea o multitudine de factori care să influenţeze activitatea turistică desfăşurată într-o anumită regiuni.

Piaţa turistică: "locul de confruntare a ofertei tutistice, materializată în producţia turistică, cu cererea de servicii turistice, materializată în consumul turistic." [Stăncioiu, 1999. p.149].

Piaţa turistică teoretică reprezintă "totalitatea cererilor pentru un produs turistic pe o anumită piaţă, fără a lua în considerare solvabilitatea acestora. Ea este mai cuprinzătoare decât piaţa turistică potenţială, care reprezintă numai cererile solvabile" [Stăncioiu, 1999, p.150].

Piaţa turistică potenţială reprezintă "cererea solvabilă, respectiv dimensiunile cererii turistice, care ar putea fi satisfăcută într-o zonă. Ea este influenţată de condiţiile materiale şi financiare ale populaţiei din zona respectivă şi ale turiştilor care se estimează că se vor deplasa în zona respectivă" [Stăncioiu, 1999, p. 150].

Piaţa turistică reală (efectivă) este definită ca „ansamblul cererilor satisfăcute sau, cu alte cuvinte, numărul actelor de vânzare- cumpărare finalizate pentru un anumit produs turistic, dintr-o anumită zonă, într-un interval de timp. Dimensiunea acesteia se exprimă prin indicatori, cum sunt: numărul de turişti , numărul de zile-turist, volumul încasărilor din turism etc." [Stăncioiu, 1999, p. 150].

P iaţă – ţintă : folosit pentru a desemna „piaţa" (segmentul de piaţă) potenţială asupra căreia sunt concentrate eforturile de marketing ale specialiştilor unei firme, care are în vedere numai consumatorii cu probabilitate cea mai mare de cumpărare a produselor sau serviciilor" [Stăncioiu, 1999, p. 150].

Evaluarea potenţialului turisticIn turism termenul de evaluare este utilizat în contexte diferite ca de exemplu, evaluarea

activităţii manageriale, evaluarea investiţiilor, a nivelului de calitate, a programelor, evaluarea potenţialului turistic. Am reţinut dintre acestea, în afara celui care reprezintă obiectul analizei noastre, evaluarea activităţii manageriale "respectiv verificarea măsurii în care au fost îndeplinite obiectivele stabilite. Aceasta se poate face prin : • stabilirea modului în care turişti au fost satisfăcuţi de o anumită facilitate sau standard

al serviciului; • verificarea dacă resursele financiare şi umane au fost utilizate corespunzător şi s-au

obţinut cele mai bune efecte; • compararea performanţelor obţinute cu cele ale altor firme competitive;• identificarea atât a punctelor tari cât şi a punctelor slabe în managementul şi în

sistemele administrative ale firmei" [Stăncioiu, 1999, p. 84].

Modele de analiză a potenţialului turisticFactori determinanţi pentru selecţia localităţilor care vor fi valorificate din punct de vedere turistic

I. Condiţii naturale (geologice şi geomorfologice, climatologice, hidrologice, fauna şi flora).

II. Infrastructura

4

Page 5: Curs Evaluare Resurse Turistice

III. Condiţii socio-economice (condiţii sociale, agricultura, artizanat, industrie, comerţ şi servicii, legi şi regulamente în vigoare etc).

IV. Echipament de suprafaţă (habitat, locuri de cazare, restaurante, echipament sportiv, muzee, biserici, mănăstiri etc).

V. Echipament cultural şi de timp liber (vestigii arheologice, monumente, arhitectură locală, tradiţii folclorice, teatre, cinematografe, biblioteci, distracţii diverse).

Este evident şi aceasta a rezultat din studii de piaţă, că totdeauna alegerea unei localităţi trebuie să fie precedată de luarea în considerare a opţiunilor locale, regionale, naţionale şi chiar a ţinuturilor limitrofe. Programul de dezvoltare turistică va trebui să ţină cont de : • integrarea unui proiect de dezvoltare a unei regiuni într-un program mai vast care să

vizeze dezvoltarea turistică a integri regiunii sau chiar a ţării; • disponibilităţile de utilizare a resurselor existente şi potenţiale ale regiunii sau ale ţării; • concurenţa posibilă a altor staţiuni existente sau a unora noi care ar putea fi dezvoltate; • efectul de complementarietate al staţiunilor vecine existente.

Analiza factorilor de localizare demonstrează în ce măsură amenajarea turistică se integrează în amenajarea teritorială de ansamblu : factorii demografici, gradul de populare, dezvoltarea agriculturii sau industriei, echipamentele, infrastructura, serviciile, mediul, mutaţiile culturale şi istorice, folclorul, toate acestea se integrează în dezvoltarea turistică şi invers.

Evoluţia progresivă a nivelului de viaţă ca şi creşterea timpului liber reclamă o împletire între turismul internaţional şi cel naţional. Ca urmare, alegerea unei localităţi pentru a deveni un nou centru turistic, trebuie să ţină cont de această cerinţă care este fundamentală pentru rentabilitatea economică şi financiară a operaţiei care se întreprinde.

Evaluarea potenţialului turistic al unui teritoriu - modelul LEADER II

Pentru evaluarea potenţialului turistic al unui teritoriu se poate utiliza ghidul LEADER II destinat în primul rând autorităţilor locale şi partenerilor locali interesaţi în dezvoltarea turismului.

Principalele operaţii pe care le implică evaluarea potenţialului turistic al unui teritoriu conform modelului LEADER II sunt:

1. Analiza ofertei2. Analiza cererii3. Analiza concurentei4. Analiza tendinţelor5. Diagnosticul potenţialului turistic local6. Identificarea poziţiei strategice de succes

5

Page 6: Curs Evaluare Resurse Turistice

1) Analiza ofertei Analiza ofertei turistice locale trebuie să permită realizarea unui tablou cu următoarele

elemente indispensabile: *Factori naturali: situaţia geografică şi dimensiunea teritomlui, situaţia geologică şi condiţiile climatice, planul apelor (mări, râuri, lacuri etc), peisaj, fauna. floră. *Factori socio-economici: structura economică (ponderea diferitelor sectoare de

activitate, etc), structura socio - demografică (piramida vârstelor, rata migraţiei, repartiţia socio-profesională etc), structura politico- administrativă

*Infrastructura şi serviciile disponibile echipamente (apă, gaz, electricitate, tratarea deşeurilor etc), transporturi (şosele, căi ferate, transporturi în comun etc.) şi servicii (comerciale, medicale etc). *Factori culturali: istorie, tradiţii, produse artizanale locale, configuraţia locurilor, monumente şi curiozităţi, locuri de vizitat, muzeee, distracţii, manifestări culturale,etc *Ofertă sportivă şi de timp liber: sporturi nautice, nataţie, aviaţie, călărie, circuite de mers pe jos şi de cicloturism, sporturi de iarnă, golf şi alte activităţi sportive şi de timp liber. *Ofertă pentru tratamente şi întreţinerea sănătăţii (ape termale, cure balneare,

tratamente, diverse terapii). *Oferte de cazare: capacitate de cazare totală, distribuţia ofertei de paturi şi de locuri

de cazare de diferite mărimi şi de diferite tipuri, distribuţia locală de spaţii de cazare, calitate şi tarifuri, posibilităţi de petrecere a vacanţei la ferme şi în gospodării locale, campinguri şi caravane, dezvoltarea ofertei de cazare.

*Oferte de restaurante: capacitatea totală, repartiţia locală a restaurantelor, calitate şi preţuri.

*Posibilităţi de organizare de conferinţe şi seminarii: centre de organizare de congrese şi de expoziţii, hoteluri care oferă săli pentru seminarii şi echipamente tehnice corespunzătoare.

În perspectiva dezvoltării turistice locale analiza ofertei trebuie să ia în considerare în egală măsură şi alţi factori printre care pot fi menţionaţi populaţia locală, organizaţiile turistice locale, comercializarea turistică, formarea în turism, cooperarea între operatorii turistici locali,

6

Page 7: Curs Evaluare Resurse Turistice

posibilităţi de sprijin de orice natură. Principalele probleme pe care le ridică aceşti factori sunt prezentate în tabelul următor:

Pentru anliza ofertei pot fi utilizate o varietate de metode. Aceasta necesită mai întâi o cercetare documentară şi o cercetare de teren. După ce a fost determinat exact teritoriul destinat să fie studiat, se începe colectarea informaţiilor la nivelul fiecărei unităţi până ce se va ajunge să se dispună de datele esenţiale pentru întreg teritoriul.

In ceea ce priveşte imaginea teritoriului ca element esenţial al ofertei, trebuie să se asigure o permanentă monitorizare a acestuia. Pentru aceasta există suficiente metode foarte simple ca de exemplu: consultarea regulată a presei zilnice, a revistelor de specialitate, diferite mijloace mass-media etc. Informarea asupra evoluţiei opiniei publice va permite anticiparea tendinţelor şi utilizarea informaţiilor obţinute în relaţiile cu publicul.

Analiza cereriiAnaliza cererii trebuie să aibă in vedere câteva elemente indispensabile. Aceasta va

permite să se răspundă la întrebări cantitative referitoare la frecvenţele existente: • Câţi clienţi?• Ce produse turistice se consumă? • Unde are loc sejurul?• Care este durata sejurului de persoană? • În ce sezon (anotimp)?

Este foarte important să se adune şi informaţii calitative: • Ce tipuri de clienţi (grupuri) vin?• De unde vin?• Care sunt aşteptările lor, motivaţiile lor?

7

Page 8: Curs Evaluare Resurse Turistice

• Ce particularităţi au?

Analiza cantitativă.Durata medie a sejurului = Numărul de înnoptări / Numărul de sosiri Cunoaşterea numărului de înoptări şi de sosiri în timpul unui an va permite

determinarea valorilor maxime şi minime ale duratei de şedere într-o staţiune şi posibilitatea de a identifica momentele în care trebuie adaptată oferta

Identificarea repartiţiei geografice a cererii în zonă reprezintă un ajutor atât pentru stabilirea celor mai vizitate locuri cât şi a celor cu un număr mic de vizitatori.

Va trebui să se determine în paralel repartiţia nopţilor dormite şi a sosirilor între diferitele moduri de cazare (hoteluri, campinguri, cabane, cazare în gospodării proprii etc.)

Analiza calitativă.O anchetă directă asupra clienţilor permite obţinerea informaţiilor calitative.In funcţie de informaţiile căutate pot fi elaborate diferite tipuri de chestionare. Se pot

de exemplu, include în chestionar următoarele: momentul călătoriei, durata voiajului, obiectivele călătoriei, tip de voiaj, mijloc de transport, mod de cazare, ocupaţii în timpul vacanţelor, motivaţii, aşteptări, grad de satisfacţie, renumele zonei, alegerea locurilor de vacantă, cheltuielele de vacantă, frecventa vacantelor în locurile respective şi intenţiile pentru vacanţele viitoare dar şi date statistice (vârstă, sex, nivel de şcolarizare, profesiunea, revenirea în acelaşi loc, locul de rezidenţă obişnuit)

Valorificarea acestor informaţii va uşura elaborarea de produse turistice care să răspundă aşteptărilor diferitelor grupuri ţintă. Aceste date sunt în egală măsură necesare dacă se doreşte lansarea unei campanii promoţionale eficiente (strategie ţintă, alegerea suporturilor mediatice etc.)

Pentru analiza cererii turistice locale se pot utiliza numeroase metode. Astfel se poate face apel la cercetări documentare (în special examinarea statisticilor existente asupra nopţilor dormite) şi la studii organizate periodic pe teren (sub formă de anchete orale, scrise sau telefonice asupra clienţilor).

Există şi alte posibilităţi, de mai mică anvergură, care ne permit deschiderea spre rezultate reprezentative. Menţionăm în acest sens:

Formularele de înregistrare a clienţilor cazaţi, care pot să ofere unele date utile: informaţii socio-demografice (provenienţă, vârstă, sex etc); aspecte calitative (mijlocul de transport utilizat, persoanele din grupul de voiaj etc).

Înregistrarea numerelor de înmatriculare a autovehicolelor, care informează despre locul de unde vin vizitatorii. Acest lucru se poate face în parcările restaurantelor, în centre de distracţii sau în apropierea punctelor de belvedere cel mai des frecventate. Mai pot fi chestionaţi şi ocupanţii vehiculelor (vârstă, sex, număr)

8

Page 9: Curs Evaluare Resurse Turistice

9