Curricula CIF OIM “Instituirea unui sistem efectiv şi ...old.mmpsf.gov.md/file/ilo/MODULE 0_ro.pdf · manual de formare modulară care cuprinde un şir de aspecte legate de Inspecţia

Curricula CIF OIM

“Instituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei muncii”

Modul introductiv

0 MODUL

ITC-ILO Curriculum on “Building modern and effective labour inspection systems”

Copyright © International Labour Organization [year]

First published [year]

Publications of the International Labour Office enjoy copyright under Protocol 2 of the Universal

Copyright Convention. Nevertheless, short excerpts from them may be reproduced without authorization,

on condition that the source is indicated. For rights of reproduction or translation, application should be

made to ILO Publications (Rights and Permissions), International Labour Office, CH-1211 Geneva 22,

Switzerland, or by email: [email protected]. The International Labour Office welcomes such applications.

Libraries, institutions and other users registered with reproduction rights organizations may make copies

in accordance with the licences issued to them for this purpose. Visit www.ifrro.org to find the

reproduction rights organization in your country.

ILO Cataloguing in Publication Data

Curricula CIF OIM “ Instituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei muncii” / International Labour

Office. - Geneva: ILO, 2010

1 v.

ISBN: 9789228243222;9789228243239 (web pdf)

International Labour Office

labour inspection / methodology / developed countries / developing countries

04.03.5

The designations employed in ILO publications, which are in conformity with United Nations practice,

and the presentation of material therein do not imply the expression of any opinion whatsoever on the part

of the International Labour Office concerning the legal status of any country, area or territory or of its

authorities, or concerning the delimitation of its frontiers.

The responsibility for opinions expressed in signed articles, studies and other contributions rests solely

with their authors, and publication does not constitute an endorsement by the International Labour Office

of the opinions expressed in them.

Reference to names of firms and commercial products and processes does not imply their endorsement by

the International Labour Office, and any failure to mention a particular firm, commercial product or

process is not a sign of disapproval.

ILO publications and electronic products can be obtained through major booksellers or ILO local offices

in many countries, or direct from ILO Publications, International Labour Office, CH-1211 Geneva 22,

Switzerland. Catalogues or lists of new publications are available free of charge from the above address,

or by email: [email protected]

Visit our web site: www.ilo.org/publns

Printed in [country]

mailto:[email protected]

http://www.ifrro.org/

mailto:[email protected]

http://www.ilo.org/publns

0. Modul introductiv

1

Preface Labour Administration and Labour Iinspection have enjoyed an increasingly high profile in recent years, both at the national and international levels. Much of the increased interest

has come from governments, as labour administration in a globalized world has become a key factor in the elaboration and implementation of Governments' economic and social policies. The 2008 ILO Declaration on Social Justice for a Fair Globalization reaffirmed the need to

"strengthen the ILO's capacity to assist its Members' efforts to reach the ILO objectives in the context of globalization and of promoting social dialogue and tripartism as the most appropriate methods for (among others) making labour law and institutions effective,

including in respect of the recognition of the employment relationship, the promotion of good industrial relations and the building of effective labour inspection systems." The International Training Centre of the ILO continues to play a core role in assisting the constituents, especially the labour inspectorates throughout the world to better implement

policies and laws. Its training activities are essential for developing skills at the national level which allow better compliance with labour legislation. This involves building the capacities of labour administrations/inspectorates as well as those of workers and

employers. This training package on "Building modern and effective labour inspection systems" is the

result of a close and practical cooperation between the Labour Administration and

Inspection Programme of the ILO (LAB/ADMIN) and the International Training Centre,

which believe that the importance of labour inspection in promoting decent work is more and more recognized as a fundamental tool of good governance. International standards for labour inspection have existed for many years. These include

the Labour Inspection Convention, 1947 (No. 81) and the Labour inspection (Agriculture)

Convention, 1969 (No. 129). Other Conventions include provisions on labour inspection

such as the Convention concerning Occupational Safety and Health and the Working Environment, 1981 (No. 155), the Convention concerning the Promotional Framework for

Occupational Safety and Health, 2006 (No. 187) and the Convention concerning the

Inspection of Seafarers' Working and Living Conditions, 1996 (No. 178) which recognizes

the need of labour inspection for mariners. Through the international labour standards framework and with this training module, the

ILO aims to strengthen labour inspection systems with a view towards ensuring compliance with labour laws and sound labour inspection policies.

Giuseppe Casale

Director of the Labour Administration and

Inspection Programme (LAB/ADMIN)

ILO, Geneva

François Eyraud Executive Director of the ILO Director of the International Training Centre of the ILO


3

CUPRINS

1. Premize 5

2. Curricula 6

3. Structura modulară 7

4. Strategia de instruire şi populaţia ţintă 7

5. Formatul şi politica dreptului de copiere 10

6. Paşii următori 11

6.1. Seminar internaţional de feedback ......................................................... 11

6.2. Testare pilot ............................................................................................ 12

6.3. Traducerea şi adaptarea ......................................................................... 12

6.4. Formarea formatorilor: a genera un efect multiplu .................................. 12

7. Scurtă descriere a modulelor 13


5

1. PREMIZE

În anul 1995 OIM a lansat campania de ratificare universală a celor opt convenţii1 care fac parte din drepturile şi principiile fundamentale la locul de muncă. În acelaşi scop Consiliul de Administrare al OIM a selectat patru convenţii ca fiind instrumente “prioritare”, datorită funcţiei lor în ajutorarea ţărilor membre de a promova şi respecta drepturile fundamentale:

Convenţia privind Inspecţia Muncii , 1947 (No. 81).

Convenţia privind Inspecţia Muncii (Agricultura), 1969 (No. 129).

Convenţia privind Consultările Tripartite (Standardele Internaţionale ale Muncii), 1976 (No. 144).

Convenţia privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă , 1964 (No. 122).

De fapt, în vederea elaborării şi implementării standardelor la locul de muncă, este nevoie de o politică comprehensivă de ocupare a forţei de muncă, un dialog social efectiv şi puternic, care implică partenerii sociali în toate procesele, dar şi un sistem efectiv al Inspecţiei Muncii, care ar acoperi şi agricultura.

În acelaşi timp, acest lucru poate fi determinat şi dintr-o perspectivă mai vastă, ca parte integrantă a sistemului de administrare a munca pentru supravegherea şi implementarea legislaţiei muncii şi principiilor politicii în domeniul muncii la locurile de muncă.

Convenţia OIM No.81 (1947) reprezintă un suport util pentru elaborarea şi monitorizarea unui Sistem eficient al Inspecţiei Muncii.

În conformitate cu Articolul 3.1 al Convenţiei, funcţiile de bază a sistemului de inspecţie a muncii ar trebui să fie următoarele:

Asigurarea respectării prevederilor legale referitoare la condiţiile de muncă şi protecţia muncitorilor, cum ar fi prevederile privind orele de lucru, salariul, securitatea, sănătatea şi bunăstarea, angajarea copiilor şi tinerilor, cât şi alte domenii aferente, deoarece respectarea acestor prevederi trebuie sa fie monitorizată de către inspectorii muncii.

Furnizarea inormaţiilor tehnice şi consilierea patronilor şi muncitorilospectarer referitor la cele mai efective metode de respectare a prevederilor legale.

1 În anul 2008, peste 1,200 de ratificări ale acestor convenţii au avut loc, ceea ce reprezintă 86%

din numărul posibil de ratificări.

http://www.ilo.org/ilolex/cgi-lex/convde.pl?C081






Curricula CIF/OIM “Instituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei muncii”

6

Semnalarea autorităţilor competente despre deficienţele sau abuzul, care nu sunt acoperite în mod special de prevederile legale existente.

În mai multe ţări, în special în ţările în curs de dezvoltare, Inspecţia Muncii se confruntă cu lipsa de resurse pentru a face faţă sarcinilor susmenţionate. Modelul dezvoltării economice adoptat în mod larg în ultimele decenii are tendinţa de a reduce în continuare funcţiile lor, promovând alte sisteme de conformare, “mai moale”, şi acordând mai multă atenţie funcţiei Inspecţiei muncii de prevenire şi informare, spre deosebire de funcţia de sancţionare.

Criza a evidenţiat importanţa unei bune administrării a pieţei muncii şi unui cadru normativ solid.

În aceste condiţii, Inspecţia Muncii recâştigă atenţia comunităţii internaţionale şi la momentul de faţă statele membre trebuie să analizeze, să revadă şi să consolideze sistemele lor.

În acest scop, ele trebuie să-şi consolideze capacitatea instituţională.

OIM şi Centrul ei de Formare susţin statele membre să facă faţă acestei provocări oferind o curricula integră de formare pentru a dezvolta competenţele inspecţiilor muncii.

2. CURRICULA

În cadrul proiectului finanţat de Norvegia “Consolidarea eficacităţii Inspecţiei Muncii” CIF/OIM, în cooperare cu Programul OIM LABADMIN, au elaborat o curricula privind Inspecţia Muncii. Curricula are la bază un manual de formare modulară care cuprinde un şir de aspecte legate de Inspecţia Muncii, de la principii, politici şi strategii până la instrumente practice şi metode de efectuare a vizitelor.


7

Curricula este compusă din modulele următoare:

1. Cadrul General; Administrarea Muncii şi funcţiile ei de bază

2. Introducerea în Inspecţia Muncii

3. Politica şi procedurile

4. Strategii de conformare

5. Cooperare şi parteneriat

6. Inspectarea condiţiilor de muncă

7. Inspectarea raporturilor de muncă

8. Inspectarea securităţii şi sănătăţii muncii

9. Grupuri vulnerabile

10. Vizita Inspecţiei Muncii

11. Instrumentele inspecţiilor muncii

12. Consolidarea capacităţii instituţionale

Introducere Vizită

Politici şi strategii Instrumente

Domenii, subiecte

Primele două module prezintă cadrul general în care activează Inspecţia Muncii. Ele încep de la Sistemul de Administrare a Muncii pe larg şi continuă cu funcţiile de bază, rolurile şi direcţiile Inspecţiei Muncii.

Trei module următoare tratează politicile şi strategiile Inspecţiei Muncii. Aceste module sunt destinate persoanelor responsabile de elaborare a


8

politicilor şi de luare a deciziilor şi prezintă o orientare pentru formarea unei viziuni şi elaborarea misiunii pentru sistemele lor de inspecţie şi pentru identificarea mijloacelor de implementare a lor.

Următoarele patru module tratează trei domenii de bază ale Inspecţiei Muncii, şi anume condiţiile de muncă, raporturile de muncă şi securitatea şi sănătatea muncii. Cel de-al patrulea modul este consacrat problemelor Inspecţiei Muncii, şi în special celor referitoare la muncitorii vulnerabili. Munca copiilor, trafic de fiinţe umane, munca forţată, HIV/SIDA, economia informală fac parte din subiectele dezvoltate în acest modul.

Un modul specific este consacrat vizitei la întreprindere şi prezintă instrucţiile şi mecanismele de pregătire, desfăşurare, raportare şi asigurare a întreprinderii anumitor măsuri ca urmare a vizitei.

Ultimele două module tratează mecanismele de îmbunătăţire a performanţei inspectorilor muncii, cu un accent special asupra consolidării competenţelor lor.

Mai multe detalii le puteţi găsi în Capitolul N.7.

3. STRUCTURA MODULARĂ

Fiecare modul include:

Sumar.

Obiective.

Subiecte, inclusiv boxe cu exemple de bune practici.

Activităţi de studiere (exerciţii individuale şi în grup, studierea cazurilor, discuţii, etc).

Bibliografie şi referinţe cheie (inclusiv WEB link-uri).

Lista surselor adiţionale.

Un set de prezentări în Power Point.

Manualul va servi drept caiet; referitor la unele subiecte este prevăzut spaţiu pentru notiţe.

Conţinutul a fost selectat de către un grup de experţi în baza documentelor şi materialelor de instruire existente - de natură diferită şi abordări diferite - elaborate în ultimii 10 ani de către un şir de organizaţii, proiecte, subdiviziuni şi programe ale OIM & CIF.


9

4. STRATEGIA DE FORMARE ŞI POPULAŢIA ŢINTĂ

Scopul Curriculei este de a înzestra Inspecţiile Muncii cu materiale de instruire comprehensivă de bază, care ar putea fi utilizate ca un instrument şi referinţă pentru elaborarea proprii instruiri, adaptate la contextul lor specific, strategiile, priorităţile şi necesităţile ţării.

Curricula a fost concepută pentru un curs de 2 săptămâni de formare a formatorilor, pentru a-i instrui să elaboreze propriile lor curricula, să adapteze materialele, să le completeze cu subiecte specifice naţionale, etc.

În acelaşi timp structura modulară este foarte flexibilă şi modulele pot fi utilizate in consecutivitate sugerată de procesul de formare - timp de un seminar de 2 săptămâni ; sau în ateliere mai scurte (3-5 zile) reducând din numărul de activităţi, sau prin extinderea formării pentru mai multe săptămâni – adăugând şi studierea cazurilor şi mai multe prezentări detaliate.

Module individuale pot de asemenea fi utilizate în mod separat pentru nişte evenimente specifice de scurtă durată, ori grupate într-o consecutivitate anume în conformitate cu obiectivele, contextul, populaţia ţintă şi timpul la dispoziţie.

Această structură flexibilă poate fi modificată pentru a corespunde diferitor grupuri-ţintă:

Persoane responsabile de elaborarea politicilor şi luarea deciziilor.

Conducătorii Inspecţiilor Muncii.

Inspectorii Muncii superiori.

Inspectorii Muncii noi-angajaţi.

Formatori.

Matricea paginilor următoare sugerează relevanţa diferitor seturi de module pentru diferite grupuri-ţintă.


10

UTILIZAŢI SETURILE DE MODULE ÎN FUNCŢIE DE POPULAŢIE-ŢINTĂ

MODULE

Elaboratori de politici

Conducători

Formatori2

Inspectorii

Muncii

noi-angajaţi

Inspectorii Muncii

superiori

1. Cadru general; Administrarea Muncii şi funcţiile ei de bază

2. Introducerea în Inspecţia Muncii

3. Politica şi procedurile

4. Strategie de conformare

5. Colaborarea cu partenerii sociali

6. Inspectarea condiţiilor de muncă

7. Inspectarea raporturilor de muncă

8. Inspectarea securităţii şi sănătăţii muncii

9. Provocările Inspecţiei Muncii

10. Vizita Inspecţiei Muncii

11. Instrumentele inspecţiilor muncii

12. Consolidarea capacităţii instituţionale

Poate fi utilizat completamente, inclusiv activităţile de studiere

Poate fi utilizat pentru a familiariza participanţii cu subiectele.

5. FORMATUL ŞI POLITICA DREPTULUI DE COPIERE

Manualul de instruire a fost conceput ca un material de “muncă continuă”.

2 + Metodologia de formare şi instruirea în bază de module.


11

El este ambalat ca o mapă, pentru a oferi utilizatorilor maximum de flexibilitate în scopul adaptării ; actualizării şi/sau completării materialului cu noi exerciţii, exemple, cazuri şi documente adiţionale.

Această prezentare simplă şi comodă va permite o copiere uşoară a materialelor necesare; manualul de instruire va fi reprodus şi „cusut” pe loc, chiar înainte de utilizare şi în număr necesar, evitând astfel stocarea costisitoare a materialelor, care ocupă mult loc, costurile de copertare şi formatul rigid care împiedică o actualizare permanentă.

Politica de copiere gratuită va fi promovată pentru a motiva participanţii să utilizeze şi să disemineze conţinutul cursului şi să utilizeze materialul ca un instrument concret de consolidare a capacităţii . Prezentările Power Point şi versiunea electronică a manualului vor fi distribuite participanţilor la curs de asemenea în scopuri de diseminare. În acelaşi timp, este necesar ca utilizatorii să informeze CIF/OIM referitor la iniţiativele de instruire întreprinse în baza materialului pentru a cunoaşte despre cazuri de distribuire şi pentru a solicita reacţii, sugestii şi referinţe pentru o îmbunătăţire ulterioară.

6. PAŞII URMĂTORI

6.1. Seminar de feedback

Un seminar internaţional de “feed back” va avea loc în decembrie 2009, la Madrid, Spania, în cooperare cu Şcoala de Inspecţie a Muncii şi Securitate Socială.

Obiectivul principal al seminarului, în limitele timpului disponibil, de a beneficia de prezenţa experţilor calificaţi în Inspecţia Muncii din câteva ţări şi continente pentru a cunoaşte primele reacţii despre Curricula.

În mod special, obiectivele acestui seminar vor fi următoarele:

A) De a cunoaşte reacţii referitor la:

1. Strategia de studiere propusă.

2. Populaţia-ţintă sugerată.

3 Coerenţa Curriculei referitor la:

Corelarea obiectivelor.

Structura şi componentele sale principale (cadru, politici, domenii, provocări şi populaţie vulnerabilă).

Relevanţa conţinutului.

Coerenţa conţinutului în raport cu obiectivele.

Relevanţa exemplelor şi cazurilor studiate şi identificarea bunelor practice şi exemplelor, care ar putea fi adăugate.

Populaţia-ţintă; coerenţa curriculei cu necesităţile de instruire a populaţiei-ţintă.


12

B) De a identifica programe, curricula, materiale de instruire şi alte mijloace de studiere pregătite de către instituţiile participante la aceleaşi subiecte.

C) De a examina o cooperare şi o sinergie potenţială în vederea consolidării capacităţii instituţionale a Inspecţiei Muncii

Feed back-ul ca urmare a seminarului va oferi un imbold pentru revizuirea cursului de instruire cât şi cizelarea strategiei CIF şi OIM de consolidare a capacităţii instituţionale a Inspecţiei Muncii.

6.2. Testare pilot

După exerciţiul de validare, cursul de instruire va fi revizuit ca urmare a sugestiilor făcute la seminar şi testate la un curs internaţional de validare, prevăzut pentru primul semestru anului 2010.

6.3. Traducerea şi adaptarea

Curricula în engleză este o curricula de instruire “internaţională” “standard”; procesul de adaptare la un context naţional specific, inclusiv traducerea, completarea cu referinţe şi exemple specifice ţării, va fi necesar pentru a plasa materialul în context şi de a-l face relevant pentru o situaţie specifică şi necesităţile de instruire.

Traducerea în arabă şi adaptarea curriculei la contextul arab va demara imediat după seminar; versiunea arabă va fi testată la o instruire pilot în 2010 cu participarea unor ţări arabe.

Diferite continente se adresează la OIM şi CIF cu solicitarea de a beneficia de acest suport de consolidare a capacităţii, şi dacă o asistenţă financiară va fi acordată, traducerea şi adaptarea va fi efectuată în limba franceză (în special pentru Africa francofonă), în portugheză (în special pentru ţările africane vorbitoare de portugheză (PALOP)) şi în spaniolă pentru America Latină.

Traducerea şi adaptarea în limbile naţionale este prevăzută pentru ţările europene implicate în proiectul finanţat de Norvegia.

6.4. Formarea formatorilor: generarea unui efect multiplu

Materialul de instruire a fost conceput ca sa fie utilizat cu uşurinţă pentru organiza cursurile şi şedinţele de formare. În acelaşi timp, pentru a se familiariza mai bine cu conţinutul şi metodologia, o serie de cursuri Formarea Formatorilor vor fi organizate (finanţarea o permite) cu scopul de a crea un grup de formatori capabili să reproducă şi să adapteze Curricula.


13

7. SCURTĂ DESCRIERE A MODULELOR

MODUL 1 Cadru General: Administrarea Muncii şi funcţiile ei de bază

Obiective:

La finele acestui modul, participanţii vor putea:

Să descrie rolul şi funcţiile de bază ale Administrării Muncii făcând referinţă la Convenţia OIM No.150 şi Recomandarea No. 158.

Să situeze Sistemul Inspecţiei Muncii într-un cadru vast al Sistemului de Administrare a Muncii.

Conţinut:

Introducere

Trecere în revistă istorică

Conceptul Sistemului de Administrare a Muncii

Rolul şi funcţiile de bază ale Administrării Muncii Standardele Muncii Ocuparea Forţei de Muncă Cercetări

Noi provocări ale Administrării Muncii Economia Informală Muncitori Migranţi Raporturi de muncă şi munca nedeclarată

HIV/SIDA

Abordarea Gender în Administrarea Muncii

Organizarea sistemului naţional de Administrare a Muncii Organul central Coordonarea dintre ministere Coordonarea cu agenţii Funcţii delegate partenerilor sociali Coordonare teritorială

Importanţa resurselor umane calificate

Sumar:

Convenţia OIM n°150 şi Recomandarea n°158 serveşte drept referinţă pentru dezvoltarea sistemelor existente de administrare a muncii pentru formularea şi implementarea tuturor aspectelor politicii naţionale în domeniul muncii. Convenţia150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii. În conformitate cu articolul 1, termenul “administrarea muncii” semnifică activităţile administraţiei publice în domeniul politicii naţionale a muncii, pe când termenul “sistemul


14

administrării muncii” acoperă toate organele administraţiei publice responsabile şi/sau implicate în administrarea muncii, cum ar fi departamentele ministeriale sau agenţiile publice, inclusiv agenţiile parastatale regionale sau locale sau orice altă formă de administraţie descentralizată şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru coordonarea cu patroni şi muncitori şi organizaţiile lor.

În conformitate cu Recomandarea 158 cele patru domenii în care administraţia muncii trebuie să-şi exercite funcţiile sunt următoarele: standardele muncii, raporturi de muncă, ocuparea forţei de muncă; cercetările în problemele muncii.

Rolul de bază al administraţiei muncii este de a pregăti, elabora, adopta, aplica şi revizui standardele muncii. Legislaţia muncii reglementează şi relaţiile de muncă individuale şi cele colective; protejează libertăţile şi drepturile de bază la locul de muncă şi asigură standardele minime ale muncii.

Administraţia muncii poate juca un rol vital în facilitarea, promovarea, susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale începând cu asigurarea unui cadru legal favorabil.

În tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă, un mecanism gratuit şi operativ de conciliere voluntară, care ajută părţilor singuri să găsească o soluţie a conflictelor de muncă.

O funcţie-cheie se referă la dialogul social. Administraţia muncii ar putea promova organele bipartite, tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional, sectorial, sau referitor la subiecte specifice) ; ea poate asigura cadrul instituţional şi asistenţă administrativă ; cum ar fi asistenţă şi secretariat şi să angajeze dialogul social în sectorul public.

Elaborarea, implementarea şi monitorizarea politicii şi serviciilor de ocupare a forţei de muncă sunt esenţa politicii în domeniul muncii. Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor de ocupare a forţei de muncă pentru a oferi servicii eficiente şi solicitanţilor locurilor de muncă şi patronilor, inclusiv servicii de informare, evaluare a abilităţilor, de orientare şi consiliere profesională, de informare şi de ţinere a bazei de date referitor la piaţa muncii

Cercetările şi datele statistice reprezintă o informaţie esenţială pentru o politică în domeniul muncii elaborată în baza datelor confirmate. Colectarea datelor dezagregate pe sexe şi studii efectuate în prisma noţiunii gender contribuie la elaborarea politicilor, strategiilor şi programelor incluzive.

În contextul globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente, cum ar fi: economia informală; muncitorii migranţi, relaţiile de muncă şi munca nedeclarată; HIV/SIDA.


15

MODUL 2

Introducerea în Inspecţia Muncii

Obiective:

Scopul acestui modul este de a oferi o trecere în revistă a principilor, practicilor şi provocărilor inspecţiei muncii, cât şi a standardelor internaţionale în materie. La finele acestui modul, participanţii vor putea:

Să descrie pe scurt dezvoltarea istorică a inspecţiei muncii şi standardele internaţionale de bază în materie.

Să explice destinaţia principală şi funcţiile inspecţiei muncii şi în ce fel acestea ar putea fi aplicate în mod efectiv.

Să descrie statutul, sursele, împuternicirile şi obligaţiile necesare inspectorilor muncii pentru a-şi îndeplini funcţiile în mod efectiv.

Să analizeze tendinţele în problemele muncii şi cele sociale cât şi ce probleme acestea din urmă generează pentru inspecţia muncii.

Conţinut:

Inspecţia muncii: scurt istoric Dezvoltare iniţială; Dezvoltare Internaţională; Convenţia privind Inspecţia Muncii, 1947 (No.81) Din 1947 până în prezent: Spre o acoperire mai vastă Asociaţia Internaţionala a Inspecţiei Muncii

Inspecţia Muncii Destinaţia sistemului şi funcţiile Inspecţiei Muncii Statutul Inspectorilor Muncii. Condiţiile de muncă ale Inspectorilor Muncii Împuternicirile Inspectorilor Muncii Obligaţiile Inspectorilor Muncii

Provocările actuale ale Inspecţiei Muncii Schimbările situaţiei economice şi structurii sociale Schimbările în structura industrială Schimbările în organizarea muncii Schimbarea aspiraţiilor sociale Schimbarea naturii riscurilor profesionale Consecinţele acestor schimbări pentru inspectorii Muncii Inspecţiei Muncii Structura şi organizarea Inspecţiei Muncii

Principiile Inspecţiei Muncii

Sumar:

Dreptul muncitorilor la condiţii decente de muncă este un drept fundamental al omului, drept pe care Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) îl promovează în mod continuu din momentul creării sale în 1919. Astfel Guvernele naţionale trebuie să elaboreze legislaţii şi politici care ar promova asemenea condiţii consultând organizaţiile sindicale şi



16

patronale şi să instituie serviciile de inspecţie a muncii care ar supraveghea aplicarea corectă a legislaţiei şi ar promova respectarea acestei legislaţii. Asemenea servicii sunt o parte foarte importantă a întregului sistem care asigură condiţii decente de muncă la nivel de întreprindere.

Convenţia No. 81 (1947) reprezintă standardul internaţional principal în domeniul inspecţiei muncii, care oferă o bază vastă de funcţii, principii şi obligaţii ale serviciilor de inspecţie a muncii. Această Convenţie a fost ratificată de mai multe ţări, care acum oferă o anumită formă a serviciilor de inspecţie a muncii. Asemenea servicii sunt organizate în mod diferit în diferite ţări şi sursele alocate de asemenea variază considerabil din cauza diferitor nivele de dezvoltare economică, de susţinere politică şi profesională, din cauza diferitor priorităţi naţionale ş.a. Totodată funcţiile inspecţiei muncii sunt deseori similare în toată lumea şi aproape corespund celor prevăzute în Convenţia 81.

Astfel, Inspecţia Muncii este o funcţie publică organizată de către Stat. În practică, serviciile inspecţiei muncii – sau « inspecţiile muncii » - oferă multă informaţie şi consiliere patronilor, muncitorilor şi altor, prin intermediul vizitelor efectuate la locurile de muncă, fiind o funcţie vitală pentru activitatea eficientă a organizaţiei. Atunci când este necesar şi deseori în ultima instanţă, inspectorii pot să utilizeze împuternicirile lor şi să întreprindă măsuri oficiale de constrângere pentru a obţine conformitatea cu lege.

Mandatele legale ale inspecţiilor muncii de asemenea variază de la o ţară la altă. După cum este expus detaliat în acest modul, mandatele potenţial sunt vaste şi pot include aspecte foarte diferite, cum ar fi securitatea şi sănătatea muncii, bunăstarea, orele de muncă şi salarii, dialogul social, raporturile de muncă şi munca informală, problemele discriminării, munca copiilor şi mai recent HIV/SIDA şi munca forţată.

Inspecţiileele muncii trebuie să-şi exercite obligaţiile într-un mediu complicat, care include schimbările importante în situaţia economică şi structura socială; în structura industrială; în organizarea muncii şi ocupării forţei de muncă; în aspiraţiile sociale şi politice, în tehnologia şi în natura riscurilor profesionale.


17

MODUL 3

Politica şi procedurile

Obiective:

Scopul acestui modul este de a iniţia audienţii în procesul de elaborare a politicii inspecţiei muncii, în planificarea, monitorizarea şi evaluarea activităţii inspecţiilor muncii. La finele modului audienţii vor putea:

Să descrie necesitatea adoptării politicii inspecţiei muncii cât şi scopurile ei şi conţinutul.

Să examineze aspectele principale pentru a identifica modalitatea inspecţiei şi să discute avantajele şi dezavantajele lor.

Să descrie importanţa, procesul cât şi cele mai importante idei de bună planificare.

Să explice rolul monitorizării şi evaluării inspecţiei muncii pentru a îmbunătăţi performanţa sa de viitor cât şi procesul de raportare.

Conţinut:

Elaborarea politicii Inspecţiei Muncii Contextul vast al politicii Unele principii ale inspectării efective Elaborarea şi adoptarea politicii

Identificarea abordării Problemele care trebuie abordate Formatul politicii Sarcina inspecţiei muncii Modalităţile de “sancţionare” şi de “conformare” Informarea şi consilierea Inspectare proactivă şi reactivă Frecvenţa inspectării Priorităţile inspectării Discreţia în timpul inspectării Obiectivitatea inspectării

Planificare operaţională Importanţa planificării Planificare strategică Planificarea acţiunilor Programe de inspecţie Programe de lucru individual

Monitorizarea, evaluarea şi raportarea Monitorizarea şi supravegherea activităţilor de inspecţie Evaluarea Raportul privind activitatea de inspecţie

Sumar:

Standardele internaţionale ale muncii referitor la inspecţia muncii cuprind


18

o serie de principii, funcţii, drepturi şi obligaţii, cât şi împuternicirile legale şi orientează inspecţiile muncii naţionale privind problemele fundamentale legate de structura şi organizarea. De fapt, aceste probleme sunt comune pentru majoritatea statelor membre ale OIM. În acelaşi timp, există mai multe probleme pentru care o orientare internaţională nu poate fi relevantă şi de fapt ea variază de la ţară la ţară şi depinde de aspectele legate de domeniul muncii, de nivelul de dezvoltare, de nivelul resurselor, de priorităţi, etc. Politica inspecţiei muncii într-o ţară specifică ar trebui să reflecte ambele surse.

Politica Inspecţiei Muncii reprezintă o referinţă şi pentru personalul de inspectori şi pentru “beneficiari” (patroni, muncitori şi toată populaţie) despre felul în care Inspecţia Muncii îşi va exercita funcţiile sale legale. Ea asigură de asemenea transparenţa în care inspecţia va efectua operaţiunile şi relaţiile cu persoanele interesate. La nivel intern destinaţia principală a Inspecţiei Muncii este de a determina direcţia clară a mandatului organizaţiei.

Capitolele 1 şi 2 prezintă caracteristicile comune principale ale politicii inspecţiei muncii şi problemele principale pentru care această politică ar trebui să ofere informaţie şi orientare; de exemplu, care este abordarea generală a Inspecţia Muncii în depistarea încălcării; care sunt priorităţile în termenii subiectului; care este gradul libertăţii de acţiune a inspectorilor?; cum pot inspecţiile să asigure consistenţa, legalitatea, transparenţa şi responsabilitatea în munca lor? Inspecţia Muncii va investiga toate accidentele şi plângerile serioase?

Planificarea strategiei şi activităţilor care trebuie efectuate de către inspecşiile munci este de asemenea un exerciţiu important, în special pentru personalul managerial. Planificarea strategică este un exerciţiu complex care implică o analiză a situaţiei naţionale şi resurselor disponibile la momentul luării deciziilor politice bazate pe priorităţi şi direcţiile de viitor. Planificarea acţiunilor va oferi planificării strategice un cadru precis şi concret, stabilind obiective specifice, scopuri şi rezultate scontate, activităţi detaliate, indicatori respective şi termeni de realizare, surse necesare, etc. Toate aceste aspecte sunt incluse în Capitolul 3.

Capitolul 4 este destinat aspectelor legate de monitorizarea şi controlul progresului activităţilor planificate (cum de menţinut balanţa între atingerea obiectivelor şi scopurilor planificate şi reacţia necesară la problemele noi şi importante apărute, etc. Este de asemenea inclusă evaluarea eficienţei şi impactului cât şi raportarea instituţională. Evaluările impactului sunt cea mai bună cale de a furniza informaţii privind nivelul de realizare a misiunii Inspecţiei Muncii şi elementele cheie pentru o îmbunătăţire ulterioară, şi privind luarea deciziilor referitor la activităţile de planificare viitoare.


19

MODUL 4

Strategii de conformare

Obiective:

Acest modul are drept scop de a asigura participanţii cu informaţii referitor la activităţile de elaborare a strategiilor şi referitor la modalităţile de promovare şi asigurare a respectării legislaţiei muncii. La finele acestui modul participanţi vor putea:

Să recunoască rolul calităţii legislaţiei ca unui factor de conformare.

Să utilizeze metodologii de evaluare a legislaţiei şi strategiilor pentru a maximaliza respectarea legislaţiei.

Să descrie strategii pentru a asigura respectarea legislaţiei muncii.

Să identifice elementele cheie a sistemului de sancţionare şi unele modalităţi de alternativă a sancţionării.

Conţinut:

Factorii ce influenţează respectarea legislaţiei Strategia de respectare a legislaţiei Calitatea legislaţiei Ierarhia şi structura sistemului legal Asigurarea diseminării şi accesibilităţii legislaţiei

Strategii de conformare Principiile directoare de conformare Strategii suplimentare de conformare

Sistemul de sancţionare Procedurile de sancţionare Modalităţi de sancţionare Determinare mărimii amenzii

Sumar: Pentru a asigura respectarea prevederilor legale referitoare la condiţiile de muncă şi protecţia muncitorilor, Convenţiile OIM prevăd, printre altele, că sistemul inspecţiei muncii trebuie să aibă sarcina de a oferi informaţii tehnice şi consiliere patronilor şi muncitorilor. Pe când o asemenea consiliere şi informare poate doar să încurajeze respectarea prevederilor legale, acestea ar trebui să fie totuşi însoţite de un mecanism de constrângere care ar permite urmărirea judiciară a celor vinovaţi pentru încălcări raportate de către inspectorii muncii. Credibilitatea oricărei inspecţii depinde în mare parte de abilitatea sa să ofere consiliere patronilor şi muncitorilor referitor la cele mai efective modalităţi de respectare a prevederilor legale. În acelaşi timp, ea depinde de existenţa şi implementarea unui mecanism de constrângere suficient de disuasiv. Funcţiile de constrângere şi de consiliere ale inspecţiei muncii sunt inseparabile în practică.


20

Capitolul doi prezintă modalităţile generale predominante de conformare, balanţa şi modalităţile de consiliere şi constrângere, principiile de bază de conformare cât şi unele strategii suplimentare pentru a mări impactul inspecţiei muncii în operaţiile sale. Un adaos esenţial şi necesar pentru asigurarea credibilităţii şi eficacităţii sistemelor de protecţie a muncitorilor contra încălcărilor care vor fi identificate de către legislaţia naţională şi pentru ca acţiunile judiciare iniţiate sau recomandate de către inspectorii muncii împotriva patronilor vinovaţi pentru încălcări să fie suficient de disuasive şi să atenţioneze patronii în general despre eventualele riscuri în cazul în care ei nu-şi îndeplinesc obligaţiunile. Pentru a asigura o credibilitate este important ca penalităţile să fie stabilite în proporţie cu natura şi gravitatea încălcării. Capitolul trei se referă la sancţiuni, scopuri, proceduri şi modalităţi. În acelaşi timp încălcările pot fi rezultatul neînţelegerii noţiunilor sau destinaţiei legilor sau reglementărilor aplicabile. În acest caz este important să fie asigurată o bună calitate a legislaţiei în sensul comprehensivităţii acesteia, aplicabilităţii, corelării cu alte acte normative, etc. O diseminare vastă a normelor legale printre patroni, cât şi orice documente de suport pentru a ajuta patronii (şi alte persoane responsabile) să înţeleagă nu numai « ce », dar şi « cum », ar trebui să fie elemente importante pentru o strategie generală pe care autorităţile publice trebuie s-o adopte pentru a promova implementarea legislaţiei. Toate aceste probleme sunt prezentate în Capitolul unu.


21

MODUL 5

Cooperare şi parteneriat

Obiective:

La finele acestui modul participanţii vor putea:

Să aprecieze importanţa cooperării şi parteneriatului pentru asigurarea impactului şi eficienţei sistemului de inspecţie a muncii.

Să recunoască importanţa colaborării cu guvernul.

Să descrie diferite modalităţi de promovare a tripartitismului şi colaborării cu partenerii sociali la diferite nivele, şi să le promoveze.

Să identifice alţi parteneri importanţi în sistemul de inspecţie a muncii.

Să fie familiarizaţi cu discuţiile internaţionale referitor la conformare voluntară în relaţii cu inspecţia muncii.

Conţinut:

Cooperarea cu partenerii sociali Cadrul strategic al Triprititismului Principiile de cooperare tripartită în Inspecţia Muncii Cooperarea cu partenerii sociali la nivelul macro-politic Acorduri de cooperare Cooperarea cu partenerii sociali la nivelul supra-naţional Cooperarea cu partenerii sociali la nivelul sectorial şi local Cooperarea cu partenerii sociali la nivelul de întreprindere Cooperarea cu patronii Cooperarea cu muncitorii

Cooperarea între serviciile de inspecţie

Cooperarea între serviciile de inspecţie şi alte organe Instituţiile de securitate socială şi asigurări sociale Poliţia Organele judiciare Autorităţile fiscale şi ministerele responsabile pentru sectoarele acoperite de inspecţie Mecanismele naţionale pentru drepturile omului Autorităţile de imigrare Instituţiile de cercetări sociale şi universităţile ONG Mass-media

Conformare voluntară şi altele Responsabilitate socială comună Definiţia Istoric Parteneriat public-privat


22

Conformare voluntară Întreprinderi multinaţionale Audit social, monitorizarea şi certificarea

Sumar:

Abordarea sistemică a Convenţiei 150 privind Administraţia Muncii încurajează cooperarea dintre organele Administraţiei Muncii şi cu mulţi alţi actori, la nivel naţional şi local în toate funcţiile lor principale, începând cu Inspecţia Muncii. Partenerii fireşti ai Guvernului în exercitarea funcţiilor de Inspecţie a Muncii sunt partenerii sociali, şi anume reprezentanţii patronilor şi muncitorilor. Trpartitismul reprezintă de fapt un cadru în care inspecţia muncii ar trebui să coopereze pentru a fi eficientă.

Această cooperare tripartită poate avea loc la diferite nivele, în mod coordonat: la nivel naţional - pentru a defini politica inspecţiei muncii; la nivel sectorial - pentru a oferi o orientare inspecţiei muncii în anumite tipuri de producţie; la nivel local şi la nivel de întreprindere.

Un şir de ţări au adoptat legislaţii care cer crearea comitetelor comune în cadrul întreprinderii de o anumită talie care s-ar ocupa de problemele legate de inspecţia muncii, cum ar fi condiţiile de muncă şi securitatea şi sănătatea muncii.

Este foarte importantă şi cooperarea dintre diferite inspecţii muncii cât şi cooperarea cu alte organe, cum ar fi instituţiile de securitate socială şi asigurări sociale, poliţia, organele judiciare, autorităţile fiscale, mecanismele naţionale pentru drepturile omului, autorităţi de imigrare, instituţiile de cercetări sociale, ONG-uri şi mas-media.

În ultimul deceniu un şir de funcţii, care tradiţional aparţineau inspecţiei muncii, au fost acoperite de unele forme de iniţiative private, cum ar fi autoreglementarea voluntară şi sistemele de audit care oferă servicii de monitorizare şi certificare a standardelor muncii.

Parteneriatul public-privat poate fi un mijloc util în promovarea drepturilor muncitorilor, dacă cadrul acestei colaborări este bine definit şi transparent. Autoreglementarea trebuie să fie un mijloc suplimentar şi nu alternativ altor mecanisme instituţionale de monitorizare a legislaţiei munci, şi în primul rând a inspecţiei muncii.


23

MODUL 6

Inspectarea condiţiilor de muncă

Obiective:

Scopul acestui modul este de a oferi o trecere în revistă a unor aspecte ale condiţiilor de muncă, şi anume salariilor, timpului de muncă şi organizării muncii, problemelor familiale, şi a rolului inspectorilor muncii în promovarea conformării cu legislaţia respectivă şi îmbunătăţiri condiţiilor de muncă. Subiectul condiţiilor de muncă este foarte vast şi Modulul poate să nu fie exhaustiv, dar el completează alte Module specifice, cum ar fi cele referitoare la Securitatea şi Sănătatea Muncii şi Relaţiile de Muncă.

La finele acestui Modul, participanţii vor putea să descrie:

Cele mai importante aspecte legate de salarii, timpul de muncă şi organizarea muncii şi problemele familiale şi in ce fel o îmbunătăţire considerabilă poate fi obţinută.

Diferite măsuri care pot fi luate pentru a îmbunătăţi condiţiile de muncă în măsura în care aceste se referă la problemele susmenţionate.

Rolul inspectorilor muncii în promovarea conformării cu legislaţia naţională relevantă şi în promovarea bunelor practici.

Conţinut:

Definirea condiţiilor de muncă

Salarii

Timpul de muncă şi organizarea muncii

Munca şi familia. Protecţia maternităţii

Probleme psihosociale Inspectarea condiţiilor de muncă în situaţi specifice Condiţiile de muncă la diferite locuri de muncă Categorii specifice de muncitori

Durabilitatea îmbunătăţirii condiţiilor de muncă

Impactul inspecţiei muncii asupra condiţiilor de muncă Impactul asupra întreprinderii Impactul asupra muncitorilor

Muncitorii în economia informală Lipsa de acces la economia informală Probleme şi provocări Experienţe şi iniţiative împotriva muncii informale

Sumar:

Un salariu minim trebuie stabilit şi periodic revizuit pentru a proteja muncitorii cu salariu cel mai mic şi pentru a asigura standarde minime de


24

viaţă muncitorilor şi familiilor lor. Principiul remunerării egal pentru o muncă de valoare egală trebuie promovat şi aplicat, cât şi discriminarea bazată pe sex, vârstă, religie sau etnie trebuie eliminată. Muncitorii trebuie să fie informaţi referitor la salariile lor şi detaliile aferente înainte de încheiere a raporturilor de muncă.

Cel de-al doilea element al condiţiilor de muncă care are un impact important asupra muncitorilor, este timpul de muncă. Primele Convenţii ale OIM (1919) care se referă la acest subiect, stabilesc ziua de 8 ore de muncă şi săptămâna de 48 ore, recunoscând totodată dreptul la o anumită odihnă săptămânală şi concediu anual plătit.

Mai multe amendamente au fost făcute în mai multe legislaţii naţionale pentru a atribui timpului de muncă un nivel înalt de flexibilitate; timpul de muncă nu trebuie sa afecteze condiţiile de bază de muncă şi de viaţă.

Determinarea numărului normal al orelor de muncă, reglementarea orelor suplimentare de muncă, perioadele de odihnă şi de pauză trebuie clar stabilite în cadrul raporturilor de muncă. Categoriile specifice de muncitori (cum ar fi femeia însărcinată şi femeia în perioada postnatală) trebuie să muncească în condiţii speciale.

Măsurile specifice prevăzute în Convenţia OIM 183 privind Protecţia maternităţii au scopul de a proteja sănătatea şi binele copilului şi de a preveni discriminarea sau concedierea mamei în timpul concediului de maternitate. Măsurile de echilibrare a responsabilităţilor de lucru cu cele familiale sunt din ce în ce mai mult întreprinse de către ţări, şi pot contribui la o mai bună echilibrare a responsabilităţilor şi oportunităţilor.

Condiţiile de muncă pot fi îmbunătăţite sau înrăutăţite considerabil în funcţie de ce fel de organizare a muncii va fi aplicată. Acesta se referă si la timpul de muncă. Intensitatea muncii sporită, peste anumite limite, poate afecta considerabil sănătatea, binele şi viaţa socială a muncitorilor, avânt un impact negativ asupra societăţii în întregime.

Surmenajul generează oboseala, care deseori poate fi cauza afecţiunilor şi problemelor de sănătate. Urgenţele deseori generează stres, care uneori poate avea consecinţe extreme, cum ar fi suicidul. Violenţa la locul de muncă devine şi ea o problemă în diferite ţări.

Inspecţia Muncii joacă un rol important în: promovarea condiţiilor mai bune de muncă, furnizând informaţii, orientare şi suport partenerilor sociali; în organizarea campaniilor de sensibilizare; în prevenirea riscurilor şi condiţiilor de muncă defavorabile; în identificarea abuzului şi asigurarea conformării cu legislaţia muncii.


25

MODUL 7

Inspectarea raporturilor de muncă

Obiective:

Scopul acestui modul este de a explica aspectele cele mai importante ale raporturilor de muncă în lumea muncii de azi şi rolul inspecţiei muncii în promovarea protecţiei efective a muncitorilor în acest context. Recomandarea OIM (No. 198), 2006, privind raporturile de muncă este o sursă de referinţă deosebită în acest sens.

La finele acestui Modul, participanţii vor putea:

Să explice problemele cu care se confruntă muncitorii nedeclaraţi şi alţii a căror raporturile de muncă sunt ambiguă sau camuflate.

Să explice din ce motive politica naţională la aceste subiecte este necesară şi care sunt problemele specifice care pot apărea.

Să explice rolul inspectorilor muncii în implementarea politicii naţionale şi în promovarea unei protecţii efective a muncitorilor în cadrul raporturilor de muncă.

Să generalizeze problemele raporturilor de muncă în ţările lor şi să participe la discuţii constructive şi proactive la acest subiect.

Conţinut:

Raporturile de muncă : definirea problemelor Schimbarea sistemului de angajare Definirea muncii nedeclarate Rolul inspecţiei muncii Standardele internaţionale ale muncii

Politica naţională şi implementarea Necesitatea politicii naţionale Formularea politicii şi implementarea ei Combaterea raporturilor de muncă nedeclarate Aplicarea efectivă a legislaţiei Categorii speciale de muncitori Antreprenori şi sub-antreprenori Instruirea inspectorilor

Determinarea raporturilor de muncă Condiţii şi indicatori Orientare Modalitatea confirmări angajării

Monitorizarea, revizuirea şi actualizarea Necesitatea actualizării şi revizuirii Mecanisme tripartite de monitorizare Date statistice şi cercetări Rolul inspectorilor muncii


26

Sumar:

Sunt drepturi stipulate în legi, reglementări şi contracte colective şi care sunt specifice muncitorilor care muncesc în cadrul raporturilor de muncă. Raporturile de muncă este o noţiune care creează o conexiune legală dintre persoana, numită angajat, şi o altă persoană, numită angajator/patron, pentru care ea sau el efectuează muncă sau prestează servicii în anumite condiţii în schimbul unei remunerări.

Auto-angajare şi munca independentă, bazată pe contracte civile sau comerciale prin definiţie sunt în afara cadrului de raporturi de muncă.

Schimbările în structura pieţei muncii şi în organizarea muncii dictează schimbările în structura muncii în cadrul şi în afara raporturilor de muncă.

În unele situaţii, poate să nu fie clar dacă muncitorul este un angajat sau un muncitor independent.

Uneori raporturile de muncă sunt o linie de demarcare dintre dependenţă şi independenţă şi patronul poate să considere muncitorul dependent ca un muncitor independent. Ceva asemănător se întâmplă într-o relaţie triunghiulară, în mod special dacă legislaţia se referă tacit sau vag la o asemenea relaţie. Şi foarte deseori raporturile de muncă sunt camuflate/ascunse. Camuflarea poate avea succes în cazul în care diferenţa între legislaţie şi realitate este foarte mare, sancţiunile nu sunt suficient de disuasive şi administraţia şi jurisdicţia muncii sunt slab dezvoltate.

Angajarea ascunsă se întâmplă când patronul tratează o persoană care este angajată ca fiind alta astfel pentru a-o ascunde prin intermediul statutului legal. O angajare legală falsă, o sub-antrepriză falsă, instituirea pseudo-cooperativelor, o falsă prestare de servicii şi o falsă restructurare a întreprinderii sunt unele dintre mijloacele frecvente pentru a camufla raporturile de muncă.

Raporturile ambiguă de muncă există în cazul în care munca este efectuată sau serviciile sunt prestate în condiţii care demonstrează un dubiu evident referitor la existenţa raporturilor de muncă.

Inspectorii muncii trebuie să devină experţi în diferenţierea autoangajării de la o angajare dependentă şi ei trebuie să cunoască formele principale de camuflare a raporturilor de muncă într-un contract civil sau în raporturi bilaterale de muncă, sau în raporturi triunghiulare false de muncă. Inspectorii muncii trebuie să fie pregătiţi să identifice raporturile de muncă camuflate pe parcursul vizitelor lor şi să semnaleze inspecţiile lor despre practica existentă. Astfel, Inspectorii Muncii vor atribui o eficacitate a legii, dar şi vor face o contribuţie importantă pentru pregătirea sau actualizarea a politicii naţionale.

MODUL 8 Inspectarea securităţii şi sănătăţii muncii


27

Obiective:

Scopul acestui modul este de a oferi audienţilor o trecere în revistă a importanţei de prevenire a accidentelor şi maladiilor profesionale şi de a demonstra cea mai bună modalitate de prevenire acestora şi de promovare a securităţii şi sănătăţii ocupaţionale. La finele acestui modul, participanţii vor putea:

Să dea definiţie conceptelor de bază de securitate şi sănătate a muncii (SSM).

Să descrie impactul uman şi economic al accidentelor şi maladiilor profesionale şi avantajele promovării securităţii şi sănătăţii muncii.

Să descrie obligaţiunile şi drepturile de bază a diferitor actori în promovarea SSM şi standardele internaţionale ale muncii cheie în domeniu.

Să explice principiile sistemelor de management efectiv al SSM, identificării pericolelor, evaluării riscurilor şi controlului asupra riscurilor.

Conţinut:

Introducerea în SSM Accidente şi maladii profesionale Impactul uman şi economi al accidentelor şi maladiilor profesionale Standardele internaţionale ale muncii referitoare la SSM

Promovarea respectării standardelor SSM Obligaţiunile şi drepturile de bază a actorilor Dezvoltarea sistemelor de management ale SSM O nouă abordare a inspecţiei muncii şi SSM

Identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor Pericole şi riscuri Identificarea pericolelor Evaluarea riscului

Prevenirea şi controlul riscurilor Ierarhia controlului riscurilor Implementarea şi monitorizarea Analiza cauzelor accidentelor şi maladiilor

Sumar:

Securitatea şi sănătatea muncii (SSM) este un subiect care are tangenţe cu diferite discipline şi poate avea diferite abordări. Deşi acum sunt mai multe motive decât în trecut, mai sunt diferenţe în înţelegerea scopurilor SSM şi sensului conceptelor SSM, şi principiilor care trebuie să stea la


28

baza acţiunilor SSM. Această lipsă de înţelegere unică împiedică stabilirea unui punct de vedere comun şi a unei baze pentru o muncă fructuoasă la capitolul SSM. Acest Modul, în afară de a fi un instrument de instruire, este de asemenea o referinţă utilă în acest sens şi în mod special acesta este unul dintre scopuri ale Capitolului I.

Principiile de bază şi conceptele SSM sunt prevăzute în diferite Convenţii şi Recomandări adoptate de către Conferinţa Internaţională a Muncii cât şi alte documente ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM), cum ar fi codul practic, rezoluţiile şi documentele de orientare, şi în mod special Enciclopedia OIM privind Securitatea şi Sănătatea Muncii. Conţinutul acestui modul derivă din informaţia incorporată iniţial în documentele OIM susmenţionate, cât şi a altor organe naţionale şi internaţionale cu competenţă recunoscută în domeniu.

Capitolul doi este axat asupra identificării drepturilor şi obligaţiunilor de bază ale actorilor cheie, cât şi modalităţii moderne de management al SSM la nivel de întreprindere şi asupra rolului pe care inspectorul ar trebuie să-l joace în această abordare nouă.

Capitolul trei este focusat asupra explicării scopurilor şi conţinutului tehnicilor de identificare a pericolelor şi evaluare a riscurilor. Deşi responsabilitatea pentru implementarea acestor tehnici îi revine întreprinderilor, inspectorii trebuie să le cunoască deoarece ei trebuie să verifice dacă întreprinderea le utilizează corect şi deseori trebuie să dea sfaturi în ce fel s-o facă.

Capitolul patru tratează principiile care ar trebui să stea la baza deciziilor luate referitor la măsurile de prevenire şi de control al riscurilor, şi cum aceste ar trebui să fie implementate şi monitorizate, şi câteva idei de analiză a cauzelor accidentelor şi maladiilor.

Acest Modul nu pretinde să acopere toate subiectele din domeniu vast al SSM. El se axează pe conceptele cheie şi principiile, generalizându-le într-o formă utilă pentru inspectorii muncii. În acest sens el prezintă doar o trecere în revistă a importanţei de prevenire a accidentelor şi maladiilor profesionale, şi felul optim în care acestea pot fi prevenite şi de asemenea modalitatea de promovare a SSM. Mai multă informaţie poate fi găsită în Referinţele menţionate la finele Modulului, cum ar fi menţionata Enciclopedia OIM şi glosarul termenilor tehnici, cât şi alte pagini web naţionale şi internaţionale.

MODUL 9 Grupuri vulnerabile


29

Obiective:

Modulul tratează rolul inspecţiilor muncii în satisfacerea necesităţilor grupurilor vulnerabile, cu o referinţă specială la munca copiilor, munca forţată şi traficul de fiinţe umane, muncitorii migranţi şi muncitorii infectaţi şi afectaţi de HIV/SIDA.

La finele acestui modul participanţii vor putea:

Să descrie caracteristicile categoriilor susmenţionate de muncitori, inclusiv prejudecăţile şi discriminarea cu care acestea ar putea să se confrunte.

Să explice provocările ce stau în faţa inspectorilor muncii în identificarea şi protejarea acestor muncitori.

Să explice modalitatea de depăşire practică a acestor provocări în propriile lor ţări.

Conţinut:

Inspecţia Muncii şi Munca Copiilor Subiectul Amploarea problemei „Cele mai rele forme” ale muncii copiilor Tipuri de raporturi de muncă Standardele internaţionale de muncă cheie De la ratificare spre respectare Strategii suplimentare

Munca Forţată şi Traficul de Fiinţe Umane Conceptul Muncii Forţate Trafic de persoane Amploarea problemei Rolul inspecţiei muncii; o abordare sistemică Problemele de respectare a legislaţiei Identificarea victimelor şi investigarea Urmărire şi penalităţi Tratamentul victimelor Cooperare şi parteneriat Formarea inspectorilor muncii

Muncitorii Migranţi Subiectul Provocări pentru inspectorii muncii Formarea inspectorilor muncii

Inspecţia Muncii şi HIV/SIDA O abordare bazată pe drepturi Principii de ghidare a inspecţiei muncii Funcţiile inspecţiei muncii Formarea inspectorilor muncii


30

Sumar:

În conformitate cu estimările OIM, aproximativ 250 milioane de copii în vârsta între 4 şi 14 ani muncesc, în special în ţările în curs de dezvoltare. Aproape jumătate din acestea (aproximativ 120 milioane) lucrează ziua completă de muncă, fiecare zi şi pe parcursul întregului an. Unii dintre ei (aproximativ 50-50 milioane) au vârsta între 5 şi 11 ani.

Există o cerere pentru munca copiilor pe piaţă, deoarece ei de obicei sunt docili, cuminţi şi munca lor este mai ieftenă decât cea a adulţilor, şi ei pot fi uşor concediaţi dacă muncă necesită fluctuaţii.

Copiii sunt neprotejaţi, neputincioşi şi taciţi în ceea ce priveşte drepturile lor.

OIM estimează că fiecare an 22000 copii sunt ucişi la locul de muncă.

Există 4 tipuri de muncă a copiilor pe care comunitatea internaţională le-a declarat ca fiind deosebit de oribile: sclavia, exploatare sexuală, activităţi ilicite şi munca periculoasă.

Primele 3 categorii sunt ilegale şi în primul rând reprezintă responsabilitatea autorităţilor de poliţie. Inspectorii muncii trebuie să fie deosebit de preocupaţi de ultima categorie, deşi ca o parte a unei echipe mai mare şi utilizând o abordare mai comprehensivă, ei au rolul lor în rezolvarea tuturor problemelor.

Respectarea legilor privind munca copiilor şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă nu poate fi făcută fără participarea inspecţiilor muncii din cauza mandatului lor unic de a intra în clădirea unde copiii muncesc.

Anume inspectorul muncii este capabil să ajungă la copilul muncitor, la locul lui de muncă şi să iniţieze paşii necesari spre acţiuni serioase.

Conform Convenţiei 29 munca forţată este definită ca: „orice muncă sau serviciu executat de către o persoană sub ameninţare sau orice sancţionare, şi munca pentru care persoana nu s-a oferit voluntar”.

Deseori munca forţată survine ca un scop al traficului de persoane (sau de fiinţe umane). Această implică deplasarea persoanei, de obicei peste hotare, în scopul de exploatare.

Acţiunile efective împotriva muncii forţate, inclusiv traficului, solicită o abordare integră care combină respectarea riguroasă a legii cu prevenirea şi măsurile de asistenţă a victimelor. Luând în consideraţie complexitatea crimei, ar putea fi dificil de a delega responsabilitatea unui singur minister. Munca forţată de obicei este în competenţa Ministerului Muncii şi traficul de fiinţe umane este deseori responsabilitatea Ministerului Afacerilor Interne sau Ministerului Afacerilor Externe. Astfel, coordonarea politicilor are o importanţă crucială.

Inspectorii muncii au la dispoziţie un şir de metode de investigaţie, pe care alte autorităţi de constrângere pot să nu le aibă. Cel mai important este că ei de obicei au puterea să pătrundă liber la orice oră a zilei sau nopţii la locurile de muncă fără o preîntâmpinare prealabilă. Inspectorii


31

trebuie să investigheze orice reclamaţie de încălcare a legislaţiei muncii fără să divulge sursa de reclamaţie, încurajând astfel victimele să semnaleze încălcările.

Există 6 indicatori finali propuşi de către OIM care ar putea să ajute inspectorii muncii să decidă dacă o situaţie specială poate fi calificată ca muncă forţată sau nu: violenţă fizică, inclusiv violenţa sexuală; restricţia libertăţii de deplasare; ameninţare; obligare sau orice formă de îndatorare; reţinerea salariilor sau neplata salariilor; reţinerea documentelor de identificare.

Multe standarde internaţionale ale muncii se referă la situaţia precară a migranţilor. Muncitorii migranţi, naţionali sau străini, şi ultimul timp imigranţii legali sau ilegali, sunt deseori deosebit de vulnerabili la abuz, exploatare şi încălcare a legislaţiei muncii.

Raportul OIM demonstrează că 36 milioane din 38 milioane de persoane care trăiesc cu HIV sunt antrenate în anumite forme de activitate de producere, şi cel puţin 26 milioane muncitori sunt afectaţi de acest virus. Consecinţele sunt resimţite de familii, de sectorul public şi privat, şi de economia naţională. Odată ce nu este o convenţie internaţională care s-ar referi în mod special la problemele HIV/SIDA la locul de muncă, mai multe instrumente există care acoperă protecţia contra discriminării cât şi prevenirea şi tratamentul la locul de muncă. Acestea sunt convenţii care se referă la discriminarea, securitatea şi sănătatea muncii, încetarea relaţiilor de muncă, securitatea socială şi inspecţia muncii.

În anul 2001 OIM a convenit asupra unui cod practic privind HIV/SIDA şi lumea muncii. Codul stabileşte 10 principii de bază pentru dezvoltarea politicii: problema locului de muncă; nediscriminarea, egalitatea genurilor; mediul sănătos de muncă; dialogul social; neefectuarea controlului în scopul angajării; confidenţialitatea; continuarea raporturilor de muncă; prevenirea; grijă şi suport.

MODULE10 Vizita de inspecţie a muncii


32

Obiective:

Scopul acestui modul este de a efectua o trecere în revistă a principiilor de bază, care trebuie luate în consideraţie la planificarea, desfăşurarea şi finalizarea vizitelor de inspecţie şi o anumită orientare despre felul în care aceste principii ar putea să funcţioneze în practică. La finele acestui modul participanţii vor putea:

Să descrie principiile de bază de desfăşurare a vizitelor de inspecţie.

Să identifice calea metodologică şi consecventă, factorii cheie care trebuie luaţi în consideraţie la pregătirea, desfăşurarea şi finalizarea vizitei de inspecţie.

Să facă diferenţă dintre scopurile diferitor tipuri de vizite de inspecţie.

Să descrie unele exemple referitoare la felul de pregătire, desfăşurare şi urmare a vizitelor de inspecţie.

Conţinut:

Unele principii de bază

Pregătirea unei Vizite de Inspecţie Colectarea informaţiei de motivare Tipurile vizitelor de inspecţie Documente de suport Vizite anunţate şi neanunţate Modalităţi de transport Securitatea fizică a inspectorilor

Desfăşurarea vizitei de inspecţie Contacte preliminare şi formalităţi Vizita de inspecţie: conţinut şi format Reuniunea de încheiere

Finalizarea şi raportarea Comunicarea cu întreprinderea Raport de inspecţie

Sumar:

Unul dintre marele avantaje ale inspectorilor muncii este că ei au acces direct la locurile de muncă, prin intermediul vizitelor de inspecţie şi astfel ei pot vedea condiţiile de muncă aşa cum ele sunt. În calitate de reprezentanţi ai Guvernului, ei au un rol cheie în promovarea respectării legislaţiei muncii respective din numele Ministerelor, oferind consiliere şi, când este necesar, impunând conformarea cu normele legale. Fără vizite eficiente de inspecţie legea va rămâne doar o literă moartă şi protecţia oferită muncitorilor nu va rămâne decât o iluzie. Eficienţa şi calitatea vizitelor de inspecţie depinde de un anumit număr de factori care trebuie planificaţi şi standardizaţi cu grijă, şi inspectorii trebuie să fie formaţi în mod adecvat.


33

Este de asemenea important de ţinut cont de faptul că vizita de inspecţie reprezintă cel mai important punct de contact zi de zi dintre inspecţiile muncii, patronii şi muncitorii. Cu toate că cooperarea şi colaborarea dintre inspecţiile şi partenerii sociali trebuie să fie la nivel naţional, acestea trebuie să existe şi la nivel de întreprindere, când încrederea patronilor şi muncitorilor în inspecţii este demonstrată în practică.

O vizită de inspecţie bine executată solicită o pregătire şi desfăşurare corespunzătoare, care necesită urmarea unui şir de proceduri bazate pe politica naţională, cât şi competenţa inspectorilor în unele abilităţi, cum ar fi comunicarea, interogarea, observarea, pe care şi este bazată vizita de inspecţie. În timpul vizitelor, inspectorii vor avea nevoie de abilităţi să judece despre cât de bine se respectă legea şi în ce măsură întreprinderea este capabilă să-şi respecte obligaţiunile după o vizită de rutină (după plecarea inspectorului). Raportarea şi urmarea a vizitelor sunt de asemenea aspecte importante pentru examinare, deoarece acestea sunt bazate pe beneficiile obţinute în urma vizitelor precedente. Toate aceste solicită o ghidare şi competenţele inspectorilor în luarea deciziilor şi în raportare.

Este crucial ca inspectorii să fie bine formaţi în materie de desfăşurare a vizitelor de inspecţie, ca ei să aibă toate cunoştinţele legale şi tehnice necesare, cât şi abilităţi de comunicare pentru ca vizită să fie desfăşurată cu efect maxim. Deşi procedura de inspecţie detaliată va varia de la ţară la ţară, există nişte principii generale aplicabile pentru toate vizite de inspecţie, cât şi nişte abordări comune în planificarea şi întreprinderea lor, şi anume aceste principii şi abordări comune sunt examinate în acest Modul cu prezentarea exemplelor practice.

Modulul ar putea de asemenea fi o referinţă pentru elaborarea unui manual standardizat scris privind procedurile vizitelor de inspecţie adaptate la condiţii speciale şi politica fiecărei ţări. Acesta ar contribui la formarea inspectorilor despre întregul proces de inspecţie, efectuarea controlului activităţii managerilor şi oferirea suportului acestora.


34

MODUL 11

Instrumentele Inspecţiei Muncii

Obiective:

Scopul acestui Modul este de familiariza participanţii cu diferite instrumente care ar putea să asiste munca şi Inspecţiei Muncii şi inspectorilor muncii. La finele acestui modul participanţii vor putea:

Să identifice factorii cheie în selectarea bazei de date electronice care ar corespunde cel mai bine necesităţilor şi posibilităţilor Inspecţiei Muncii.

Să descrie scopurile, modalităţile, avantajele şi dezavantajele listei de control ca un instrument pentru vizitele de inspecţie.

Să examineze destinaţia documentelor de politică.

Să explice scopurile, modalităţile şi utilitatea unor formulare şi resurse pentru inspectori şi pentru actori.

Conţinut:

Baze de date Destinaţia Factori cheie Date statistice

Liste de control Scopul şi modalităţi Utilizarea listelor de control Elaborarea listei de control

Documente de politică Politica Naţională de Inspecţie a Muncii Manual de inspecţie a muncii Codul de conduită a inspectorilor

Formulare pentru actori Scopuri Modalităţi Prezentarea şi raportarea

Alte instrumente

Sumar:

Inspecţiile muncii trebuie să elaboreze infrastructura de suport pentru operaţiunile lor. Misiunea lor este de a asigura ca legislaţia muncii să fie aplicată la întreprinderi şi în organizaţii, ca drepturile forţei de muncă să fie asigurate şi protejate. Cea mai evidentă obligaţie a lor este să cunoască, de exemplu, ce întreprinderi trebuie vizitate? unde se află aceste întreprinderi? câţi muncitori sânt angajaţi? există înregistrări ale vizitelor precedente? s.a. Cu alte cuvinte, este necesară instituirea unui sistem informaţional pentru a cunoaşte grupul-ţintă. Dosarele pe hârtie


35

au fost utilizate mulţi ani, însă noile tehnologii vor oferi resurse cum este baza de date electronică, care e mult mai eficientă în păstrarea, utilizarea comună şi găsirea informaţiei.

Inspecţiile muncii pot de asemenea să ia decizia de a susţine munca inspectorilor în operaţiile lor în cadrul întreprinderilor în timpul vizitelor. În acest sens sunt câteva instrumente cum ar fi listele de control care pot acţiona ca o amintire a aspectelor care trebuie controlate, sau să ajute inspectorii noi angajaţi, ori să asigure standardizarea şi obiectivitatea (toţi inspectorii controlează acelaşi lucru), sau în scopul colectării informaţiei omogene de la întreprinderi. Alte instrumente ajută în luarea deciziilor referitor la cea mai adecvată reacţia la o încălcare sau o situaţie.

Unele instrumente pot de asemenea servi drept materiale de referinţă, care identifică responsabilităţile lor şi comportamentul, nerespectarea cărora poate genera judecarea inspectorilor, cum ar fi politica naţională de inspecţie a muncii, politica de inspecţie a muncii sau codul de conduită a inspectorilor. Alte instrumente pot ajuta inspectorii în „muncă cu hârtii” la raportare sau la luarea notiţelor în timpul vizitelor de inspecţie, sau pentru elaborarea raportului privind încălcarea sau iniţierea procedurii legale..

Este obişnuit că legislaţia muncii include obligaţia întreprinderii de a fixa informaţia cu descrierea condiţiilor de muncă şi angajare (muncitori, salarii, timpul de muncă, identificarea pericolului, etc). Există unele probleme care de asemenea trebuie notificate autorităţilor în domeniul muncii, cum ar fi accidentele şi maladiile profesionale. Formularele pentru această fixare şi notificare sunt deseori standardizate pentru a se asigura ca toată informaţia necesară este inclusă şi este uşor de verificat. Aceste resurse pot astfel ajuta şi actorii responsabili în obligaţiunile lor de a fixa şi raporta şi inspectorii în munca lor de inspectare a situaţiei la întreprindere.


36

MODUL 12

Consolidarea capacităţii instituţionale

Obiective:

Scopul acestui modul este de a oferi sistemului de inspecţie a muncii un instrument de consolidare a capacităţii sale instituţionale în sensul formării personalului la diferite nivele. Modulul oferă o abordare profesională a politicii de instruire-studiere, elaborării, implementării şi evaluării acesteia.

La finele acestui modul, ultim din acest curs de formare, participanţii vor putea:

Să revizuiască sistemul lor de formare şi să identifice necesitatea îmbunătăţirii.

Să caracterizeze conţinutul formării.

Să identifice necesităţile de formare.

Să elaboreze curricula, aplicând o abordare sistemică.

Să utilizeze metodele de studiere pentru adulţi.

Să comunice mai bine.

Să evalueze activităţile de formare.

Conţinut:

Importanţa resurselor umane calificate

Adoptarea abordării sistemice Politică coerentă Definiţia profilului şi competenţelor (esenţa, funcţională şi managerială) Analiza necesităţilor de formare Elaborarea curriculei Pregătirea şi executarea activităţilor de formare Feedback

Modalităţi de studiere Inducţie Formare în afara locului de muncă Formare la locul de muncă Studiere continuă Diplome de absolvire

Metode de studiere pentru adulţi

Abilităţi de socializare-comunicare Ascultare activă Parafrazare Selectarea limbajului Ajutorarea persoanelor de a-şi păstra demnitatea Atitudine cu iritare şi emoţii Atitudine de superioritate


37

Limbajul corpului Comunicare efectivă Siguranţă de sine

Codul de comportament etic

Evaluarea, monitorizarea şi feed back

Importanţa Consolidării Capacităţii Instituţionale

Sumar:

Pentru a putea executa toate funcţiile menţionate în modulele acestui curs de formare, Inspecţia Muncii trebuie să fie înzestrată cu un personal capabil, cu statut corespunzător, competenţe şi comportament.

Politicile şi criteriile de selectare şi recrutare sunt primul pas în asigurarea inspecţiei muncii cu un personal competent. Dar şi persoanele cu calificaţie înaltă necesită studiere suplimentară pentru a fi capabile să facă faţă provocărilor principale ale inspectorilor muncii.

Consolidarea capacităţii instituţionale necesită o abordare sistemică, formulată prin paşi diferiţi şi diferite părţi componente: definirea unei politici clare, viziunea şi misiunea Inspecţiei Muncii; definirea diferitor profiluri necesare pentru ca sistemul să fie eficient şi absolut operaţional; un şir de competenţe (cele de bază şi specifice) necesare pentru fiecare profil; politica de consolidare a capacităţii care va fi adoptată; modalităţi de instruire-studiere; elaborarea curriculei, inclusiv conţinutul şi metodele de studiere pentru adulţi; feed back, monitorizarea şi evaluarea, toate acestea vor servi drept temei pentru reelaborarea şi perfecţionarea curriculei.

Inspectorii muncii trebuie să aibă o bună pregătire tehnică în diferite domenii în care ei vor opera în conformitate cu mandatul inspecţiei muncii. În afară de această, ei trebuie să fie familiarizaţi, ca o parte a pregătirii lor de bază, cu toate abilităţile de comunicare şi să poată să le selecteze şi utilizeze în funcţie de scopuri specifice (sensibilizare, informare, consiliere, prevenire, intervievare, investigare, sancţionare, etc). Ei trebuie să cunoască politicile, procedurile, liniile directorii, listele de control şi instrumentele inspecţiilor muncii şi să poată să le utilizeze în munca lor zilnică. Ei trebuie să fie capabili să identifice problemele, să detecteze cauzele, să ia rapid decizii referitor la măsurile care trebuie luate, fiind mereu independenţi de influenţă externă. Comportamentul lor trebuie să reflecteze angajamentul lor şi rolul lor cheie de gardian şi avocat al drepturilor muncitorilor.

O parte din aceste competenţe vor fi evaluate de la început, la etapa recrutării; dar o parte mai mare de competenţe vor fi căpătate şi permanent actualizate mai târziu, prin diferite modalităţi de studiere.

Elaborarea unui sistem coerent de consolidare a capacităţii, capabile să ofere oportunităţi de studiere pentru toţi actorii principali – de la conducerea de vârf până la inspectorii noi angajaţi – este un element vital al unei Inspecţii Muncii eficiente şi durabile.

Documents

Curricula CIF OIM “Instituirea unui sistem efectiv şi ...old.mmpsf.gov.md/file/ilo/MODULE 0_ro.pdf · manual de formare modulară care cuprinde un şir de aspecte legate de Inspecţia