1

Universitatea „Petre Andrei ” din Iasi

Facultatea de Drept

CRIMINALISTICA

Suport curs

2

Capitolul I :Tehnica criminalistică

1.NoŃiuni introductive

1.1. DefiniŃia criminalisticii

Scopul procesului penal este cel al constatării la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracŃiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracŃiune să fie pedepsită potrivit vinovăŃiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală (art. 1 C.proc.pen).In desfăşurarea procesului penal, trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului (art. 3 C.proc.pen.).

Pentru aflarea adevărului, organele judiciare sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, adică orice elemente de fapt constatate prin mijloace de probă.

EvoluŃia în timp a probaŃiunii penale a cunoscut perioade în care constatarea elementelor de fapt se făcea prin intermediul superstiŃiilor, obiceiurilor sau interesului celui mai puternic social, iar adevărul era departe de a fi unul obiectiv.

Progresele făcute în domeniul cercetării ştiinŃifice nu au putut fi ignorate de către juriştii preocupaŃi de găsirea unor criterii de obiectivizare a adevărului, dar drumul ştiinŃei pusă în slujba justiŃiei a fost deosebit de lung şi dificil şi adesea extrem de sinuos. Utilizarea cunoştinŃelor ştiinŃifice de către organele judiciare în efortul lor de aflare a adevărului a avut drept consecinŃă, alături de perfecŃionarea sistemului probator, şi o specializare a unor metode şi mijloace destinate acestui scop, iar, în timp, apariŃia unor ramuri sau chiar a unor ştiinŃe cu acest obiect. Printre aceste stiinte, care se mai numesc şi ştiinŃe judiciare, se număra şi criminalistica.

Denumirea de „criminalistică" a fost folosită pentru prima dată în literatura juridică de către Hans Gross, în anul 1893, în Manualul judecătorului de instrucŃie, unde este definită ca o ştiinŃă „a stărilor de fapt în procesul penal".

Pentru că mijloacele şi procedeele criminalistice au fost folosite în special de către organele de poliŃie, criminalistica a fost cunoscută până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial şi sub denumirea de „poliŃie tehnică" sau „poliŃie ştiinŃifică", respectivele denumiri vizând numai componenŃa sa tehnică, nu şi pe cea tactică şi metodologică.

Un alt termen care tinde să se extindă ca un neologism în toate limbile este cel de „forensic sciences" care se traduce prin „ştiinŃe legale" şi a cărui definiŃie este oarecum echivalentă cu cea a tehnicii criminalistice, dar nu exclude nici componenŃa ştiinŃifică a investigaŃiei penale.

In literatura juridică din Ńară şi străinătate, s-au purtat discuŃii vizând caracterul de ştiinŃă de sine stătătoare a criminalisticii, astăzi existând un consens asupra faptului că aceasta are un obiect propriu de studiu şi un domeniu de cercetare bine delimitat, folosind, în acest sens, metode specifice.

Dacă asupra caracterului de ştiinŃă autonomă a criminalisticii există o unitate de opinii, nu acelaşi lucru putem să-1 afirmăm cu privire la modul în care ea a fost definită de către diferiŃi autori, deşi diferenŃele sub acest aspect nu vizează esenŃialul.

Criminalistica este o ştiinŃă al cărei obiect constă în elaborarea metodelor şi procedeelor tehnico-ştiinŃifice şi tactice de descoperire, ridicare, fixare şi examinare a urmelor infracŃiunii, precum şi de descoperire şi identificare a autorilor. Ea are, de asemenea, ca obiect şi elaborarea unor măsuri de prevenire a infracŃiunilor.

3

1.2. Structura criminalisticii

Criminalistica se subdivide în trei ramuri, respectiv tehnica criminalistică, tactica criminalistică şi metodologia criminalistică.

Tehnica criminalistică elaborează metode şi mijloace tehnice necesare căutării, descoperirii, relevării, fixării, ridicării, conservării, examinării şi interpretării urmelor, efectuării constatărilor tehnico-ştiinŃifice şi a expertizelor.

In tehnica criminalistică sunt cuprinse:

- fotografia judiciară; - dactiloscopia (identificarea persoanelor după amprentele digitale, palmare şi plantare); - traseologia judiciară ( foloseşte în identificarea persoanelor, animalelor sau obiectelor urmele

lăsate de către acestea); - grafoscopia judiciară (având ca obiect identificarea persoanelor după scris) - examenul tehnic al documentelor sau expertiza tehnică a documentelor (care are ca scop

stabilirea autenticităŃii acestora, a metodelor folosite pentru falsificare, a conŃinutului documentelor deteriorate precum şi examinarea materialelor de scris);

- portretul vorbit (identificarea persoanelor sau a cadavrelor după semnalmente); - balistica judiciară (elaborează metode şi mijloace tehnico-ştiinŃifice de studiere a armelor de

foc de mână, a muniŃiilor acestora şi a urmelor împuşcăturii, în vederea identificării crimei cu care s-a tras;

Tactica criminalistică reprezintă un sistem de reguli şi procedee ştiinŃifice prin care se asigură efectuarea planificată, organizată, operativă şi oportună a activităŃilor de urmărire penală.

Tactica criminalistică reprezintă suportul ştiinŃific care stă la baza realizării activităŃilor de investigare sau procedurale (ascultarea persoanelor, efectuarea cercetării locului faptei, a percheziŃiei, prezentării pentru recunoaştere sau reconstituirii, luarea măsurilor asigurătorii etc.).

Metodologia criminalistică are ca obiect elaborarea şi aplicarea regulilor de cercetare a diferitelor genuri de infracŃiuni, bazate pe respectarea strictă a prevederilor legale şi pe experienŃa pozitivă a organelor de urmărire penală. Metodologia stabileşte care sunt activităŃile procedurale care trebuie desfăşurate cu ocazia investigării criminalistice a unei anumite infracŃiuni, precum şi ordinea logică în care acestea vor fi întreprinse, constituind un ghid ştiinŃific al investigării unei infracŃiuni determinate.

1.3. Criminalistica - ştiinŃă de sine stătătoare

ExistenŃa unei ştiinŃe este condiŃionată de un obiect propriu de cercetare şi de metodele şi mijloacele ştiinŃifice de investigare utilizate.

O examinare a definiŃiei generale ne permite sa cunoastem obiectul şi direcŃiile de acŃiune ale acestei ştiinŃe:

- elaborează sau adoptă mijloace tehnice şi metode ştiinŃifice necesare descoperirii, fixării, ridicării, examinării şi interpretării urmelor şi a altor mijloace materiale de probă, efectuării expertizelor şi constatărilor tehni-co-ştiinŃifice;

- elaborează metodologiile de investigare a diferitelor genuri de infracŃiuni Ńinând cont de practica judiciară specifică, precum şi de regulile generale ale tehnicii şi tacticii criminalistice;

- elaborează metode şi mijloace de prevenire a infracŃiunilor, precum şi de identificare a autorilor.

Criminalistica trebuie să respecte principiile cu caracter general valabile funcŃionării oricărui stat de drept izvorâte din prevederile ConstituŃiei, ale Codului penal şi de procedură penală, cum sunt cel al legalităŃii, al prezumŃiei de nevinovăŃie sau cel al aflării adevărului.

4

Alături de principiile cu aplicare generală, în elaborarea metodelor de cercetare, criminalistica porneşte de la următoarele principii proprii:

- orice activitate infracŃională lasă urme şi se consumă în timp şi spaŃiu; - consumarea unui fenomen legat de infracŃiune produce, în aceleaşi condiŃii, aceleaşi efecte; - examinarea în criminalistică se realizează, în principal, prin comparaŃie; - orice persoană care a comis o infracŃiune sau orice obiect ce a fost utilizat la săvârşirea ei

poate fi asemănător cu altele, dar nu poate fi identic decât cu el însuşi; - există un raport invers proporŃional între timpul scurs de la data săvârşirii faptei şi şansele de

descoperire a autorului. Criminalistica foloseşte atât metode specifice (de exemplu, descoperirea, fixarea şi interpretarea urmelor şi a mijloacelor materiale de probă, examinarea comparativă, identificarea persoanelor şi a cadavrelor după semnalmentele exterioare, cercetarea falsului în acte, etc.), cât şi metode specifice altor ştiinŃe adaptate scopului propus( de ex. Cele de analiză fizico-chimică pentru urme şi microurme, metode biologice de examinare a urmelor caracteristice corpului uman, metode antropologice, etc.) Criminalisticii, ca ştiinŃă, îi sunt specifice următoarele caractere: A. Caracterul judiciar, impus de legătura pe care o are criminalistica cu activitatea de urmărire penală şi cea de judecată. Deşi activitatea de investigare criminalistică se desfăşoară în strictă conformitate cu respectarea regulilor de drept, acestei ştiinŃe nu i se poate atribui un caracter juridic, dat fiind obiectivul său specific care se înscrie în acŃiunea tehnico-tactică de investigare a faptelor antisociale. B. Caracterul autonom, subzistă în faptul că nici o altă ştiinŃă din cadrul celor juridice sau judiciare nu are acelaşi obiect, adică cel de elaborare de metode şi mijloace tehnico-ştiinŃifice de descoperire, ridicare şi examinare a urmelor infracŃiunii sau de identificare a autorilor şi nici cel de a prelua sau adopta procedee sau metode folosite de alte ştiinŃe pentru a fi folosite în vederea clarificării împrejurărilor de fapt în care s-a comis actul ilicit ori pentru prevenirea infracŃiunilor. C. Caracterul unitar. Deşi complexitatea actului infracŃional a determinat structurarea criminalisticii în cele trei ramuri, ele se condiŃionează reciproc în realizarea principalului obiectiv de aflare a adevărului urmărit ca finalitate. D. Caracterul pluridisciplinar.Criminalistica reprezintă o punte de legătură între ştiinŃele naturii şi ştiinŃele juridice.

1.4. Legătura criminalisticii cu alte ştiinŃe

Criminalistica este strâns legată de dreptul procesual penal, investigarea criminalistică servind realizarea scopului procesului penal prin descoperirea şi punerea la dispoziŃie a probelor necesare aflării adevărului.

Normele de drept procesual penal reprezintă cadrul legal, limitele în interiorul cărora pot fi utilizate metodele şi mijloacele de cercetare criminalistică. Prin norme procesual penale sunt stabilite probele şi mijloacele de probă criminalistică, criminalistica reglementând, la rândul ei, regulile după care primele trebuie descoperite, studiate, fixate, ridicate, transportate şi examinate, precum şi modul în care ele trebuie administrate pentru a fi ulterior administrate.

Criminalistica este legată, în acelaşi timp, şi de dreptul penal, întrucât ea serveşte la clarificarea sau conturarea elementelor constitutive ale infracŃiunilor, respectiv ale obiectului, subiectului, laturii obiective şi a celei subiective.

Criminologia şi criminalistica se completează reciproc, prima studiind starea şi dinamica fenomenului infracŃional, cauzele care îl generează, propunând măsuri de prevenire corespunzătoare, în timp ce criminalistica se ocupă de infracŃiuni concrete, le cunoaşte în complexitatea lor, elaborând totodată măsuri specifice de prevenire.

5

Metode sau procedee din criminalistică sunt utilizate şi în alte ramuri de drept, cum sunt: identificarea în baza desenului papilar sau amprentei genetice (ADN) pentru stabilirea filiaŃiei în dreptul familiei sau analiza scrisului sau a semnăturii în scopul stabilirii existenŃei sau inexistenŃei unor raporturi juridice de drept civil sau comercial.

Criminalistica are strânse legături şi cu alte ştiinŃe judiciare, în special cu medicina legală în domeniul cercetării infracŃiunilor contra persoanei, a cercetării urmelor biologice etc. În cercetarea ştiinŃifică şi învăŃământul românesc criminalistica a fost iniŃial abordată ca parte a medicinii legale.

Legăturile psihologiei judiciare cu criminalistica se manifestă în special în domeniul tacticii ascultării persoanelor (martor, învinuit sau inculpat, persoană vătămată), precum şi a psihologiei altor activităŃi de tactică criminalistică, cum sunt cercetarea locului faptei, percheziŃia, prezentarea pentru recunoaştere sau reconstituirea.

CunoştinŃele din domeniul psihiatriei judiciare îşi au de asemenea aplicaŃii în criminalistică, în special cele care vizează bolile care reduc sau anihilează capacitatea de raŃiune şi voinŃă a omului, stabilindu-se în raport de acestea conduita pe care organul judiciar trebuie să o adopte cu ocazia desfăşurării investigaŃiei criminalistice.

Criminalistica este strâns legată de unele ştiinŃe ale naturii prin preluarea de metode şi mijloace de cercetare din fizică (fotografia, analiza microscopică, spectrală, fonică, atomică) din chimie(analiza suportului şi a mijloacelor la fals, analiza diferitelor substanŃe, medicamente, stupe-fiante etc.) ori biologie (analiza secreŃiilor sau a urmelor de natură organică, a solului ş.a.).

2. Identificarea criminalistică

2.1. Definitie si clasificare

Identificarea este activitatea prin care se caută stabilirea însuşirilor comune ale obiectelor, fiinŃelor sau fenomenelor precum şi a însuşirilor care le deosebesc unele de altele, pentru ordonarea lor în tipuri, grupe şi subgrupe în vederea deosebirii fiecăreia în parte de toate celelalte cu care are asemănări.

Identificarea criminalistica se poate clasifica in: a. Identificarea după memorie este modalitatea cu eficienŃa cea mai mică pentru aflarea adevărului în procesul penal şi este folosită când nu se dispune de alte posibilităŃi de identificare. b. Identificarea după descrierea trăsăturilor esenŃiale ale obiectelor sau fiinŃelor. Este folosită în cazul furtului, pierderii sau dispariŃiei unor obiecte sau fiinŃe. Descrierea trebuie privită cu multe rezerve pentru că se pot scăpa detalii, iar uneori se fac denaturări intenŃionate. c. Identificarea după urmele lăsate la locul faptei de obiecte sau fiinŃe.

Este modalitatea cea mai frecvent folosită şi mai preferată deoarece urmele găsite la locul faptei constituie probe obiective care, în principiu, nu pot fi modificate sau denaturate.

2.2. Etapele identificării

Identificarea criminalistică se realizează treptat, de la general la particular. Trăsăturile caracteristice ale obiectelor şi fiinŃelor sunt selectate prin determinarea genului, speciei, grupei, subgrupei, tipului, modelului etc. până când se ajunge la individualizare, scopul final al oricărei cercetări criminalistice. Corespunzător acestei treceri gradate, procesul de identificare parcurge două mari etape: determinarea apartenenŃei generice şi identificarea individuală. Ambele etape trebuie privite ca părŃi componente ale procesului unic de identificare criminalistică, prima constituind premisa logică a celei de a doua.

6

În practica de expertiză, există cazuri în care nu sunt parcurse cele două etape ale expertizei. Astfel, atunci când din examenul comparativ rezultă deosebiri categorice în ceea ce priveşte genul, concluzia va fi de excludere a identităŃii şi, ca atare, cercetarea se opreşte la prima etapă. In acelaşi stadiu se rămâne şi atunci când caracteristicile individualizatoare sunt insuficiente, urma este defectuos imprimată, obiectul creator a suferit modificări, de unde absenŃa particularităŃilor necesare identificării individuale.

Nici apartenenŃa generică nu apare în toate cazurile ca o etapă distinctă. Atunci când ea este evidentă, neridicând probleme deosebite, ea este absorbită de faza a doua, cea a identificării individuale. În fapt, identificarea apartenenŃei generice se realizează prin stabilirea trăsăturilor esenŃiale comune mai multor obiecte, fiinŃe şi fenomene, excluzându-se acelea care nu îndeplinesc criteriul şi restrângându-se astfel sfera căutărilor.

Atunci când obiectul mijloc prezintă suficiente detalii individuale, se trece la etapa identificării individuale când caracteristicile de detaliu ale obiectului scop sunt comparate cu cele ale obiectului mijloc. Numărul mai mare al caracteristicilor identificate va spori precizia identificării.

Metoda folosită în procesul identificării constă în examinarea comparativă a obiectului scop cu fiecare din obiectele mijloc.

3. Studiul urmelor

NoŃiunea de urmă are un sens mai larg şi un sens mai retrâns. În sens larg , urmele

constituie rezultatul modificarilor intervenite în mediul înconjurător prin acŃiunea omului, iar în sens restrâns , urmele sunt numai acele modificari produse în mediul înconjurător în timpul săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală. Aceste modificări trebuie cercetate atât pe obiectele asupra cărora s-a exercitat acŃiunea omului, cât şi pe corpul sau îmbrăcămintea persoanelor implicate în săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală.

În criminalistică, noŃiunea de urmă cuprinde toate modificările care au loc în lumea materială prin acŃiunea omului şi care prezintă interes pentru stabilirea existenŃei unei fapte prevăzute de lega penală, a mijloacelor folosite, a împrejurărilor în care s-a produs, cât şi pentru identificarea făătuitorului.

3.1. Clasificarea urmelor

Intr-o opinie mai veche, promovată de criminaliştii francezi, clasificarea era făcută în amprente (digitale, corporale, de îmbrăcăminte, de animale etc), între care amprentele papilare ale corpului uman ocupau o poziŃie privilegiată şi, în urme, extrem de variate (obiecte lăsate de infractor, instrumente de spargere, fire de păr etc.).

In literatura noastră de specialitate, urmele sunt împărŃite în două mari categorii: urme formate prin reproducerea construcŃiei exterioare a obiectelor (urme de mâini, picioare, îmbrăcăminte, instrumente de spargere) şi urme formate ca resturi de obiecte şi de materii organice şi anorganice (resturi de îmbrăcăminte, de lente, de fumat, de vopsea, pete organice etc.).

Într-o lucrare destinată specialiştilor poliŃiei, criteriile de clasificare a urmelor se ridică la cinci: factorul creator (om, animale ş.a.), esenŃa lor (urme formă, materie , poziŃionale), mărimea (macro- şi microurme), posibilităŃile de identificare (urme care servesc la lămurirea unor împrejurări ale faptei, la stabilirea apartenenŃei de gen şi urme care permit identificarea factorului creator de urmă).

7

AlŃi autori, raportându-se la criteriul valorii de identificare , le clasifică în urme indeterminante şi urme determinante. Primele pot fi de natură chimică, de origine biologică sau nebiologică(sol, vopsea, metale etc.) şi se caracterizează prin aceea că nu indică relaŃia cu autorul. Spre deosebire de această categorie, urmele determinante, de natură fizică, produse prin apăsare, frecare sau smulgere, conservă relaŃia cu omul şi obiectul căruia îi aparŃin, permiŃând astfel identificarea.

Clasificarea urmelor după diferite criterii are drept scop creşterea gradului de precizie şi claritate al formulării concluziilor cercetărilor criminalistice în soluŃionarea cauzelor penale, parchetele şi instanŃele de judecată fiind chemate să vegheze la realizarea acestui deziderat.

Factorul creator de urmă. Raportat la acest prim criteriu, factorii care au determinat apariŃia urmei pot fi diverşi: corpul omului, obiecte sau instrumente, animale, fenomene ca incendiul, explozia. Alăturat acestui factor, în literatura de specialitate se mai întâlneşte şi o clasificare în funcŃie de factorul primitor de urme (om, obiect, animal ş.a.).

Tipul sau natura urmei. In funcŃie de acest al doilea criteriu general, clasificarea poate fi realizată în funcŃie de mai multe repere: -Urme care reproduc forma suprafeŃei de contact a obiectului creator, ca de exemplu, urmele de mâini, de picioare, urmele instrumentelor de spargere, ale mijloacelor de transport etc. -Urme sub formă de pete sau resturi de materii organice şi anorganice, inclusiv resturi sau fragmente de obiecte (petele de sânge, firul de păr, praful, ciobul, pilitura, pelicula de vopsea, resturile vegetale etc.), denumite generic şi urme materie. -Urme sonore (vocea, vorbirea, zgomotele obiectelor) şi urme olfactive (mirosul specific al persoanelor şi obiectelor), ele formând o categorie aparte de urme, în care primele sunt condiŃionate de prezenŃa la locul faptei a unui mijloc de înregistrare (sau a unui martor , capabil să reŃină anumite caracteristici ale vocii sau ale modului de vorbire, dar atunci nu mai putem vorbi de urme). -Urme vizibile şi urme latente, ultimele invizibile cu ochiul liber sau foarte puŃin vizibile, ceea ce impune revelarea lor prin diverse metode şi mijloace tehnico-ştiinŃifice, cum se procedează, de pildă, în cazul urmelor de mâini. -Macro şi microurmele. Din prima categorie fac parte majoritatea urmelor, aşa cum se cunosc, iar din a doua urmele formate din particule sau resturi foarte mici de obiecte, substanŃe, practic invizibile cu ochiul liber şi greu de evitat de către infractor. De exemplu, praful sau scamele de pe covor, care se iau, din mişcare, pe încălŃăminte şi pantalon. Descoperirea şi examinarea acestei categorii de urme presupune metode microanalitice. Modul de formare a urmelor. Acest criteriu are în vedere, pe de o parte, raportul de mişcare în care se află la un moment dat obiectul creator şi obiectul primitor de urmă, iar, pe de altă parte, locul în care se fixează urma pe obiectul primitor (la suprafaŃă sau în adâncime). Astfel, întâlnim: -Urme statice, create prin atingere, apăsare sau lovire, fără ca suprafeŃele de contact să se afle în mişcare una faŃă de alta în momentul contactului. Această categorie de urme este preŃioasă, prin caracterul lor determinant, întrucât redau elemente caracteristice, utile identificării, cum este cazul urmelor de mâini, de buze, de picioare s.a. -Urme dinamice, formate ca rezultat al mişcării de translaŃie, de alunecare a unei suprafeŃe peste alta. Un exemplu tipic îl constituie urma de frânare a unui autovehicul. -Urme de suprafaŃă, ce se pot prezenta în două variante: urme de stratificare, formate prin depunerea unui strat de substanŃă (grăsime, transpiraŃie, sânge, praf) pe suprafaŃa primitoare a urmei şi urme de destratificare, formate prin ridicarea substanŃei aflate iniŃial pe suport (de exemplu, atingerea cu mâna a unei suprafeŃe prăfuite).

8

-Urme de adâncime, specifice suporturilor sau obiectelor primitoare de urmă cu un anumit grad de plasticitate, în care se imprimă suprafaŃa obiectului ce a format urma (de exemplu, urma de picior în pământ moale).

3.2. Urmele de mâini

ImportanŃa desenului papilar pentru identificarea persoanei decurge din proprietăŃile

acestuia: unicitatea (posibilitatea de a întâlni două desene papilare identice aparŃinând unor personae diferite este foarte redusa, până în present nesemnalându-se un asemenea caz ), fixitatea (de-a lungul vieŃii unei persoane nu intervin modificări în detaliile desenului papilar), inalterabilitatea (presupune că în mod normal un desen papilar nu poate fi modificat sau înlăturat) si longevitatea (desenul papilar are o durata mai lungă decât viaŃa persoanei- detaliile sale apar din luna a sasea a vieŃii intrauterine a fătului şi durează mult timp după moarte, in funcŃie de locul unde se află cadavrul, până la putrefacŃie totală.).

3.2.1. Clasificare

După modul de formare se disting urme dinamice- care pot contribui cel mult la stabilirea apartenenŃei de gen şi urme statice- care prezintă o importanŃă deosebită, putând servi la identificare.

După valoarea lor se împart în urme vizibile- care au o valoare de identificare mai redusă şi urme invizibile sau latente -care se formează prin depunerea unui strat foarte subŃire de substanŃă, aptă să redea cu fidelitate detaliile caracteristice ale desenului papilar .

3.2.2. Fixarea si ridicarea urmelor de mâini

Fixarea reprezintă conservarea urmelor în vederea valorificării lor în cursul cercetărilor ulterioare în laborator sau efectuării expertizei. Prinipalele mijloace de fixare constau în descrierea urmelor în procesul verbal de cercetare la faŃa locului şi fotografierea acestora.

Ridicarea urmelor de mâini reprezintă ultimul moment al cercetării criminalistice a acestor urme. Sunt cunoscute mai multe procedee: fotografierea- se foloseşte numai dacă obiectele nu pot fi transferate la laborator, transferarea pe peliculă adezivă- sev realizează c ajutorul unor tehnici simple, dar care impun respectarea cu stricteŃe a regulilor recomandate de practica criminalistică, folosirea mulajelor din parafină, ceară, etc.

Obiectele purtătoare de urme se ridică atunci când sunt uşor de transportat. Ele vor fi manipulate cu grijă şi ambalate, pentru a se evita degradarea urmelor în timpul transportului.

3.2.3. Topografia şi detaliile desenului papilar

FaŃa palmară a mâinii se împarte în trei zone: digitală, digito - palmară şi palmară. Zona digitală cuprinde cele cinci degete. Zona digito – palmară este cuprinsă între baza degetelor şi palmă. Zona palmară este cuprinsă între şanŃul flexoral al palmei şi încheietura pumnului.

9

3.2.4. Clasificarea desenului papilar

Sunt cunoscute trei grupe de desene papilare: adeltice, deltice şi amorfe. Desenele adeltice sunt acelea la care lipsesc formaŃiunile asemănătoare literei delta. Desenele deltice sunt cele la care crestele papilare descriu formaŃiuni asemănătoare literei delta şi după numărul lor întâlnit pe un singur degete pot fi: monodeltice, bideltice, trideltice. Desenele amorfe(excepŃionale) se numesc astfel pentru că nu pot fi constatate pe ele formaŃiuni asemănătoare triunghiului (deltei) şi nici alte figuri geometrice.

3.2.5. Sisteme automate de identificare a amprentelor şi a urmelor digitale

Examenul comparativ al urmelor şi impresiunilor impune folosirea unei aparaturi diverse, de tipul lupei dactiloscopice, al lupei binoculare de cap, al aparatelor de proiecŃie de tip Faurot sau Zeiss. în prezent, pentru efectuarea examenelor dactiloscopice comparative se apelează la tehnica şi sistemele AFRS (Automatic Fingerprint Recognition System) sau AFIS (Automatic Fingerprint Identification System) cunoscute şi sub denumirea de MORPHO Systems, utilizate în FranŃa, Austria, Spania, SUA, Japonia, Indonezia, Hong-Kong.

Pentru stabilirea identităŃii este necesar ca examenul comparativ să scoată evidenŃă un număr minim de detalii sau puncte caracteristice, capabil să conducă la o concluzie certă de identificare. Cu toate că nu există o regulă generală privind numărul acestor detalii, el variind pe plan mondial între 8 şi 17, la noi în Ńară s-a impus în practică aşa-numita regulă a celor „12 puncte coincidente".

Atât în literatura de specialitate, cât şi în practică, s-a demonstrat că identitatea dactiloscopica nu trebuie să se bazeze în exclusivitate pe determinări cantitative, ci pe determinări calitative, nefiind absolut obligatorie stabilirea a 12 puncte coincidente.

3.3. Urmele de picioare

Cercetarea criminalistică a urmelor de picioare este o activitate complexă, ce are ca scop

principal identificarea persoanei. Talpa cuprinde patru regiuni: metatarso-falangiană, metatarsiană, tarsiană şi a călcâiului.

Pentru fixarea urmelor de picioare se folosesc tehnicile cunoscute în criminalistică pentru toate categoriile de urme: -descrierea în procesul-verbal de cercetare la faŃa locului- are în vedere locul unde s-au format, numărul lor, natura lor, modul în care au fost create, - fotografierea – se realizează prin folosirea unor tehnici simple sau prin folosirea unor tehnici speciale. Alături de urmă se aşează o linie gradată sau un alt sistem de măsurare - copierea cu pelicule adezive – se foloseşte în cazul urmelor de suprafaŃă, când acestea prezintă detalii importante (detalii ale desenului papilar, detalii de uzură a încălŃămintei) - folosirea mulajelor pentru urmele de adâncime.

Cărarea de urme

La cercetarea la faŃa locului se observă, uneori, o înşiruire uniformă de urme create de piciorul încălŃat sau descălŃat al aceleiaşi persoane, care poartă denumirea de cărare de urme (de paşi).

Pentru descrierea cărării de urme sunt examinate următoarele elemente: direcŃia de mişcare, linia mersului, lungimea pasului, lăŃimea pasului şi unghiul pasului (unghiul de mers).

10

a. DirecŃia de mişcare este apreciată după poziŃia degetelor de la piciorul descălŃat şi vârful încălŃămintei de la piciorul încălŃat. b.Linia mersului este o linie frântă ce uneşte aceleaşi puncte ale urmelor consecutive lăsate de piciorul stâng şi respectiv de piciorul drept. c.Lungimea pasului se măsoară de la partea din spate (toc, călcâi după caz) a urmei unui picior până la partea din spate a urmei imediat următoare a celuilalt picior. d.LăŃimea pasului se măsoară între laturile interioare ale tocului (călcâiului), de la urma piciorului stâng până la urma piciorului drept. e.Unghiul pasului este dat de locul de întâlnire a liniei imaginare ce trece prin diametrul longitudinal al urmei cu linia mersului.

3.4.Urmele instrumentelor de spargere

Prin denumirea de instrumente includem toate uneltele, sculele, aparatele sau orice alte

obiecte care pot fi utilizate la săvârşirea unei infracŃiuni. Datorită varietăŃii instrumentelor care pot fi folosite în săvârşirea unei infracŃiuni şi a urmelor pe care acestea se pot forma, a fost necesară o clasificare a acestora după modul de acŃionare în urme de lovire, apăsare, tăiere, înŃepare, frecare-alunecare, prin detaşarea unor fragmente din instrumente, fiecare categorie având trăsături generale şi caracteristici individuale.

a) urmele de tăiere se formează prin apăsare, alunecare, frecare şi despicare asupra unui obiect sau corp, urma reproducând microrelieful exterior al tăişului şi al părŃilor laterale.

Plasticitatea obiectului primitor al urmei va influenŃa calitatea urmei şi posibilităŃile valorificării acesteia prin examinarea criminalistică.

Variante ale urmelor de tăiere o constituie urmele lăsate de ferestraie şi burghie unde, alături de urmele lăsate în materialul primitor, pot fi valorificate criminalistic şi detaşările din conŃinutul acestuia.

Prin examinarea urmelor de tăiere, pot fi obŃinute date despre natura instrumentului utilizat, direcŃia în care s-a acŃionat, lungimea, lăŃimea sau diametru instrumentului, iar în situaŃia unei urme care a păstrat striaŃiile tăişului, există posibilitatea identificării obiectului creator.

b) urmele formate prin apăsare, denumite şi de „forŃare", sunt cel mai frecvent întâlnite la faŃa locului atât pe căile de acces, cât şi în interiorul locului faptei. Ele se formează pe corpul uman sau pe diferite obiecte, cu condiŃia ca materialul din care este confecŃionat obiectul primitor să nu fie mai dur decât materialul din care este confecŃionat instrumentul de spargere, când urma de impregnare sau alunecare nu se formează.

Urmele de apăsare reproduc, de obicei, construcŃia exterioară a instrumentului utilizat în zona în care acesta a intrat în contact nemijlocit cu obiectul primitor, iar în cazul imprimării unor caracteristici individuale, există posibilitatea identificării instrumentului utilizat.

c) urmele formate prin lovire cu un anumit instrument lasă pe obiectul primitor o urmă de adâncime a instrumentului (aceasta imprimându-şi toată suprafaŃa sau fragmente ale acesteia sau o urmă de suprafaŃă. Prin urmele create în acest fel, se pot obŃine date cu privire la modul lor de formare, a naturii şi caracteristicilor de grup, iar dacă s-au imprimat şi detalii individuale ale instrumentului, acestea pot duce până la identificarea lui. d) urmele formate prin înŃepare sunt urme de adâncime care nu redau suficiente detalii care să ajute la identificarea instrumentului creator. e) urmele materie create prin detaşarea unor fragmente din instrumente se formează prin desprinderea cu ocazia operaŃiunilor de lovire, apăsare, alunecare, frecare, tăiere, înŃepare a unor fragmente de diferite forme sau dimensiuni. Aceste fragmente sunt găsite în zona în care

11

instrumentul a fost folosit şi pot duce la stabilirea apartenenŃei de gen a obiectului creator şi chiar la identificarea acestuia. f) urmele formate prin frecare-alunecare pot avea importanŃă în identificarea individuală datorită striaŃiilor caracteristice păstrate. Acest gen de urme sunt tipice forŃării sistemelor de închidere cu chei potrivite sau speciale.

Căutarea urmelor instrumentelor se face atât pe corpul uman (al victimei sau făptuitorului), cât şi pe obiectele care poartă mecanisme de închidere, prin observarea cu ochiul liber sau cu ajutorul unor mijloace optice, folosind, dacă este cazul, surse de iluminare.

Prin interpretarea acestor urme, se pot obŃine date privind instrumentul utilizat şi acŃiunile întreprinse la locul faptei de către făptuitor. Pentru a obŃine modele de comparaŃie, se vor utiliza instrumentele ce se presupun a fi fost folosite cu ocazia săvârşirii infracŃiunii şi suporturi asemănătoare cu cele pe care s-au găsit urmele la faŃa locului.

Cu ocazia dispunerii constatării tehnico-ştiinŃifice sau expertizei, specialistului i se pot adresa întrebări de genul: a) Când se prezintă numai urma sau obiectul purtător de urmă: - dacă obiectul prezentat poartă urme formate cu vreun instrument; - care este felul instrumentului care a creat urma; - care este mecanismul de formare a urmei; - dacă urmele prezentate sau câte dintre acestea au fost create cu acelaşi instrument; - de la ce fel de instrumente provin fragmentele găsite la faŃa locului; - care sunt natura şi compoziŃia chimică ale urmelor materie descoperite la faŃa locului. b) Când se prezintă urma şi modelele de comparaŃie: - dacă urmele au fost create de acelaşi instrument cu care s-au realizat modelele pentru comparaŃie; - dacă deteriorările de pe instrumentul prezentat s-au produs în timpul utilizării sale la faŃa locului sau ulterior; - dacă fragmentul descoperit la faŃa locului a făcut corp comun cu instrumentul prezentat spre examinare.

3.5. Urmele de incendii

După cauzele care le determină, incendiile se împart în: naturale, accidentale şi produse intenŃionat.

Incendiile provocate de cauze naturale prezintă un interes mai redus deoarece nu se pune problema răspunderii penale a unor persoane. Ele sunt cercetate pentru a le deosebi de cele accidentale şi cele intenŃionate. Incendiile naturale pot fi provocate de descărcări electrice atmosferice , de raze solare, de electricitatea statică, etc.

Incendiile accidentale se produc de cele mai multe ori din cauza neglijenŃei în manipularea surselor de foc. Alteori sunt provocate de scurt-circuitele electrice, din cauza unor defecŃiuni tehnice de pe reŃea sau a defecŃiunilor aparatelor de uz gospodăresc, datorate procesului de fabricaŃie sau uzurii.

Incendiile intenŃionate sunt rar întâlnite în practica organelor judiciare şi a experŃilor criminalişti. Acestea sunt cercetate pentru a le deosebi de cele accidentale şi pentru că produc daune materiale importante sau chiar pierderi de vieŃi omeneşti.

După modul în care sunt declanşate, incendiile din această categorie se clasifică în incendii cu aprindere imediată şi cu aprindere întârziată.

12

Incendiile cu aprindere imediată sunt uşor de cercetat deoarece, de cele mai multe ori, persoanele care au pus sursa de foc nu au când părăsi locul unde se află obiectivul incendiat şi le găsim în apropiere, motivând că au încercat să stingă incendiul.

Cele cu aprindere întârziată pot fi produse prin diferite procedee din care cele mai cunoscute sunt: folosirea lumânărilor, folosirea unor fitile şi folosirea dispozitivelor cu cronometru.

În toate cele trei ipoteze atribuŃiile de cercetare revin în principal specialiştilor de la pompierii militari, care întocmesc acte de constatare proprie şi depun un exemplar de pe acestea la organele de urmărire penală care au participat la cercetarea faptei.

Cercetarea urmelor de incendiu

Inainte de a se deplasa la faŃa locului, echipa trebuie să cunoască date despre locul incendiului, obiectele prezente , stadiul în care a ajuns focul.

Activitatea de căutare a urmelor cuprinde atât obiectivul distrus, cât şi împrejurimile sale. Trebuie să se stabilească punctul de declanşare a incendiului. Cercetările făcute se consemnează într-un proces verbal de cercetare la faŃa locului, urmele găsite se fotografiază. Se ridică probe de funingine şi cenuşă din mai multe părŃi ale locului incendiului.

3.6. Urmele biologice de natură umană

3.6.1.Urmele de sânge

La faŃa locului, urmele de sânge pot fi prezente ca urmare a vătămării persoanelor şi pot fi găsite pe diferite obiecte, pe instrumentele folosite, pe sol, pe drumul parcurs de către persoane cu leziuni sângerânde, pe corpul şi îmbrăcămintea personală, sub forma de picături, bălŃi, împroşcări, cruste, mânjituri, în funcŃie de mecanismul de formare.

Forma urmelor de sânge este influenŃată de înălŃimea de la care acesta a căzut, de unghiul de incidenŃă, de vechime, regiunea anatomică din care provine, de influenŃa factorilor de mediu exterior, de suportul pe care a căzut.

In general, urmele de sânge sunt observabile cu ochiul liber, utilizân-du-se când se apreciază ca necesar surse puternice de lumină, cu menŃiunea că, în funcŃie de factorii externi şi de vechime, culoarea sângelui poate evolua de la roşu la cenuşiu, brun închis şi chiar negru.

Mai dificilă este căutarea urmelor de sânge în cazul în care s-a încercat îndepărtarea lor prin spălare, dar şi în acest caz ele pot fi puse în evidenŃă folosind metode clasice sau substanŃe relevante (luminol).

Urmele de sânge pot fi găsite pe îmbrăcămintea victimei sau făptuitorului (suspectului), la locul unde s-a săvârşit infracŃiunea şi în cel în care se găseşte victima pe traseul urmat de către victimă sau autor, pe obiectul vulnerant etc.

Sângele lichid se recoltează cu ajutorul unei pipete sau seringi, după care se introduce în recipiente curate şi închise ermetic. In cazul în care urma se găseşte pe obiecte de mici dimensiuni, acestea se ridică împreună cu urma.

Sângele uscat se ridică prin răzuire sau solubilizare cu ajutorul unei hârtii filtru, tifon, vată îmbibate în apă şi trebuie examinat cât mai repede posibil, deoarece se alterează foarte repede.

In urma examinării urmelor de sânte, se pot formula ipoteze cu privire la: - numărul făptuitorilor, contribuŃia fiecăruia la crearea leziunilor; - obiectul creator, felul, natura, numărul, gradul de ascuŃire a instrumentelor utilizate, forma

obiectelor contondente, direcŃia din care s-a tras cu arma de foc, locul unde să găsea făptuitorul; - vechimea urmei;

13

- determinarea înălŃimii şi a unghiului de scurgere a poziŃiei victimei în raport cu cea a agresorului şi a altor acŃiuni întreprinse;

- traseul parcurs de persoana care sângerează; - acŃiuni de ştergere, răzuire, spălare etc.

Pentru obŃinerea modelelor pentru comparaŃie, recoltarea probelor de sânge se efectuează de către medicul legist sau un alt cadru de specialitate.

La dispunerea constatărilor tehnico-ştiinŃifice sau expertizelor, specialiştii vor putea răspunde la întrebări de genul: a) Când se prezintă numai urme de sânge:

- care este grupa sanguină şi, eventual, sexul persoanei de la care provine; - care este regiunea anatomică ce a sângerat şi starea de sănătate a persoanei ; - care este vechimea probabilă a urmei de sânge; - care era poziŃia corpului persoanei care a sângerat în momentul creării urmei de sânge; b) Când se prezintă urma de sânge şi modele pentru comparaŃie: - dacă urma de sânge ridicată de la faŃa locului are aceeaşi grupă sanguină cu proba de sânge

luată pentru comparaŃie (de la victimă, făptuitor sau persoana suspectă); - dacă există alte indicii de asemănare între urmă şi proba de sânge.

3. 6. 2. Urmele de salivă

Prin urmă de salivă se înŃelege lichidul de secreŃie a glandelor salivare depus pe diferite suporturi, în procesul săvârşirii infracŃiunii sau în legătură cu acesta.

Descoperirea urmelor se face, după caz, prin examinarea cu ochiul liber, prin folosirea unor mijloace optice (lupa, radiaŃiile ultraviolete etc.) sau prin ridicarea obiectelor pe care se presupune că există urma de salivă şi trimiterea lor la laborator în vederea descoperirii şi examinării.

Prin interpretarea urmelor de salivă la faŃa locului, se pot obŃine informaŃii cu privire la modul în care au fost create, numărul de persoane de la care provin urmele, vechime, starea de sănătate a persoanei care le-a creat, dacă este fumător, unele obiceiuri ale acesteia (folosirea scobitorilor, băutul direct din sticlă, băutul din farfurie).

Pentru obŃinerea modelelor de comparaŃie se va apela la medicul legist, mai puŃin pentru mucurile de Ńigară care pot fi recoltate prin fumatul în prezenŃa organului de cercetare penală.

Cu ocazia examinării de către specialist a urmelor de salivă, acestuia i se vor putea adresa întrebări de genul:

a) Când se prezintă numai urma de salivă sau obiectul pe care se presupune că există această urmă:

- dacă pe obiectul prezentat există sau nu urme de salivă; - dacă urma de salivă este de natură umană;

- dacă există indicii care oferă posibilitatea să se stabilească <Iu urma de salivă, starea de sănătate a persoanei care a creat-o, eveut tratamente medicamentoase, unele vicii, mediul profesional al persn creatoare şi vechime urmei.

b) Când se prezintă urme de salivă şi modelele pentru comparaŃie: - dacă urma de salivă are aceeaşi grupă sanguină cu cea a persoanei la care s-au recoltat

modelele pentru comparaŃie; - dacă există indicii de asemănare între urma de salivă şi model luate pentru comparaŃie.

3.6.3.Urmele de natură piloasă

Prin urmă de natură piloasă se înŃelege firul de păr provenit de pe corpul uman în procesul săvârşirii unei infracŃiuni sau în legătură cu aceasta.Caracteristicile firului de păr sunt diferite în

14

raport cu regiunea corpului, sexul persoanei, starea de sănătate a persoanei (existenŃa unor sub-stanŃe toxice în organism).

Prin cantitatea, starea şi locul unele sunt descoperite, raportul lor cu alte urme aflate la faŃa locului urmele de natură piloasă pot furniza informaŃii asupra modului în care a fost săvârşită infracŃiunea şi uneori a identităŃii persoanei de la care provin.

La faŃa locului, urmele de natură piloasă sunt relativ greu de descoperit, datorită dimensiunilor reduse, a formei şi culorii lor, a posibilităŃii de a le confunda cu obiectele pe care se află şi dificil de fixat din aceeaşi motive.

Cu ochiul liber sau utilizând mijloacele tehnice aflate în trusa criminalistică, urmele de natură piloasă vor fi căutate pe corpul uman, obiectele de îmbrăcăminte şi lenjerie, pe locul în care se află victima şi pe obiectele din apropierea acesteia, pe obiectele corp delict.

Prin interpretarea urmelor de natură piloasă, se pot obŃine date privind regiunea corporală de provenienŃă, culoarea şi dacă aceasta este naturală, vârsta, sexul şi mediul profesional al persoanei, gradul de igienă corporală, unele stări de boală, timpul aproximativ ce s-a scurs de la crearea urmei, instrumentul tăietor folosit.

Pentru a obŃine modele de comparaŃie firele de păr se recoltează, în laboratoarele de medicină legală, prin smulgere sau tăiere din aceeaşi regiune a corpului cu cea din care provine urma ridicată de la faŃa locului.

In urma examinării criminalistice a firelor de păr în laboratoarele de medicină legală sau criminalistice, specialistul va putea răspunde la întrebări cum sunt:

a) Când se prezintă numai urma: - dacă firele de păr prezentate sunt de natură umană; - dacă firele de păr sunt vopsite şi care este culoarea lor naturală', - care este zona sau partea din corp de unde provine firul de păr;

- dacă firul de păr prezintă distrugeri, alteraŃii patologice, urme de sânge sau de paraziŃi; - care este modul de detaşare a firului de păr; - care este sexul persoanei; - care este vârsta probabilă a persoanei; - ce substanŃe sunt ataşate pe firele de păr. b) Când se prezintă urma şi modelul pentru comparaŃie, dacă firul de

păr descoperit la faŃa locului prezintă aceleaşi caracteristici generale şi individuale cu firul de păr ridicat pentru comparaŃie.

Urmele de sânge, de spermă, părul cu rădăcină (folicul), de salivă şi urină (cu celule nucleate) de oase şi de Ńesuturi ridicate de la locul faptei sunt apte de izolarea şi analizarea ADN-ului.

Alte materiale biologice ce pot fi ridicate de la faŃa locului cum sunt transpiraŃia, lacrimile sau serul, sunt materiale fără celule nucleate şi nu pot fi supuse analizei ADN. Principalul avantaj al determinării profilului ADN îl constituie posibilitatea identificării persoanei care a creat urma fără a mai fi nevoie de alte date despre aceasta, similar cu identificarea persoanei în baza amprentei digitale. Pe lângă aceasta, mai există şi alte avantaje, concretizate în posibilitatea păstrării şi analizei urmelor după o perioadă îndelungată de timp de la formare sau ridicare (şi peste 10 ani), rezistenŃa lor în timp, cantitatea necesară pentru analiză foarte redusă şi gama largă a urmelor apte unor asemenea determinări (inclusiv cele digitale).

Pentru ca o urmă găsită la locul faptei să poată fi utilizată pentru determinarea profilului ADN, ea nu trebuie să fi fost contaminată, adică amestecată cu alt ADN provenit dintr-o altă sursă.

Contaminarea urmei se poate produce înainte de descoperirea urmei dar şi pe parcursul cercetării locului faptei cu ocazia recoltării şi ambalării armei sau pe parcursul transportului ori a conservării urmei (depozitării).

15

3.7. Urme create de vehicule cu tracŃiune mecanică

Urmele create de vehiculele cu tracŃiune mecanică fac parte din urmele mijloacelor de transport prin care se înŃeleg totalitatea transformărilor materiale produse de mijloacele de transport ori părŃi componente ale acestora ce apar pe unele obiecte şi corpuri sau în mediul înconjurător, pe timpul săvârşirii unei infracŃiuni sau în legătură cu aceasta.

Această categorie de urme se formează diferit, în raport cu natura mijlocului de transport , precum şi a naturii suportului. In general, la urma mijlocului de transport putem observa elemente generale de identificare, cum sunt lungimea, lăŃimea, grosimea, forma, culoarea, tipul şi modelul părŃilor rulante, dar şi specifice, privind uzura, găuri, tăieturi, adăugiri ş.a.

La faŃa locului, pot fi identificate ansambluri sau subansambluri ale mijlocului de transport sau/şi urme lăsate de sistemul de iluminare şi de sticlă şi alte urme specifice mijlocului de transport. In general, descoperirea acestor urme la faŃa locului nu ridică probleme deosebite. Prin interpretarea urmelor create de mijloacele de transport, se pot stabili o serie de date şi indicii cu privire la tipul, modelul, culoarea, marca, viteza şi direcŃia de circulaŃie ale acestora, unele elemente ale mecanismului de producere a accidentelor şi altele.

In cazul constatării tehnico-ştiinŃifice sau expertizei, specialistul va putea răspunde la întrebări cum sunt: a) Când se prezintă numai urmele: - care este tipul, modelul, marca şi culoarea vehiculului; - care porŃiune a autovehiculului a creat urme; - care a fost direcŃia de deplasare şi viteza de circulaŃie ale vehiculului în momentul creării urmei; - dacă frânele au acŃionat asupra tuturor roŃilor; - dacă vehiculul prezintă defecŃiuni şi ce anume; - care a fost mecanismul creării urmelor pe corpul victimei. b) Când se prezintă urmele şi modelele pentru comparaŃie: - dacă urma şi modelul pentru comparaŃie au fost create de acelaşi vehicul sau parte componentă a sa; - dacă leziunile victimei au fost create de vehiculul prezentat pentru comparaŃie sau de componentele sale.

3.8. Urmele create prin folosirea armelor de foc

Balistica judiciară este o ramură a criminalisticii care elaborează metodele şi mijloacele

tehnico-ştiinŃifice de studiere a armelor de foc de mână, a muniŃiilor acestora şi a urmelor împuşcăturii, în vederea identificării armei cu care s-a tras.

Armele de foc sunt clasificate după diferite criterii după cum urmează: - după destinaŃie, sunt arme militare, arme de apărare, arme de vânătoare, arme sportive şi arme cu destinaŃii speciale (pistoale de semnalizare, alarmă, start, cu gaze lacrimogene); - după modul de funcŃionare, sunt arme simple (neautomate), semiautomate şi automate; - după canalul Ńevii, sunt arme cu Ńeava lisă şi cu Ńeava ghintuită; - după calibru, sunt arme de calibru mic, mijlociu şi mare; - după lungimea Ńevii, sunt arme cu Ńeava lungă (puşti, carabine), mijlocie (pistoale mitraliere) şi scurtă (pistoale, revolvere); - după modul de fabricaŃie, sunt industriale sau artizanale (de construcŃie proprie sau modificate);

16

- arme atipice (mascate) de tip special, disimulate (stilouri, bastoane, brichete, umbrele, aparate de filmat etc.).

Urmele armelor de foc sunt acele elemente materiale care apar pe corpul omenesc sau pe diferite obiecte componente ale mediului, rezultate în urma producerii împuşcăturii cu ocazia săvârşirii unei infracŃiuni.

La crearea acestei categorii de urme participă în mod necesar arma de foc, muniŃia şi diferite suporturi (Ńinte).

Armele de foc sunt construite cu ajutorul a trei componente principale: Ńeava, mecanismul de tragere şi patul sau mânerul (care, sub aspect criminalistic, poate prezenta interes din punctul de vedere a urmelor papilare). Lungimea Ńevii asigură precizia şi distanŃa de tragere, Ńeava putând fi prevăzută cu ghinturi (şanŃuri care asigură glonŃului o mişcare de rotaŃie în jurul propriei axe şi care se imprimă viteza glonŃului) sau lisă. Tot o caracteristică a Ńevii este calibrul sau diametrul canalului Ńevii .

In interiorul mecanismului de tragere, se introduce cartuşul, asigurându-se plecarea glonŃului şi scoaterea tubului rămas cu ajutorul componentelor sale - închizător, percutor, cameră de explozie, ejector, gheara extrac-toare şi fereastra de ieşire.

Toate aceste componente vor lăsa urme caracteristice pe tuburile cartuşelor. Cartuşele au caracteristici diferite, în raport cu Ńeava (ghintuită sau lisă) armei si cu calibrul acesteia. Pentru armele cu Ńeava ghintuită, cartuşele sunt compuse din glonŃ (care, prin proiectare, realizează destinaŃia armei), tubul (cu o rozetă la capătul opus gloanŃelor), capsa (conŃinând o substanŃă explozivă), pulberea sau praful de puşcă (care, prin explozie, proiectează glonŃul). Cartuşele destinate armelor cu Ńeava lisă au aceleaşi părŃi componente şi, în plus, bura şi rondela . Deplasarea glonŃului de la ieşirea din Ńeava până la Ńintă se face în linie curbă (datorită gravitaŃiei) şi se numeşte traiectorie.

Prin folosirea armelor de foc, se creează două categorii de urme: urme formă şi urme materie, care după importanŃa pe care o pot avea în procesul de identificare pot fi: a) urme principale: - proiectilele, tuburile şi capsele, precum şi urmele armei de foc create pe acestea ; - urmele de pătrundere şi ieşire ale proiectilului; - urmele de ricoşare. b) urme secundare: - urme rezultate din acŃiunea flăcării care se formează după ieşirea glonŃului dacă distanŃa dintre orificiul Ńevii şi Ńintă este mică şi nu în cazul armelor moderne; - urme rezultate din acŃiunea gazelor care se formează tot în cazul tragerilor de la mică distanŃă sau cu Ńeava lipită; - urme de funingine care rămân mai mult sau mai puŃin pronunŃate, care se formează în jurul orificiului de intrare a glonŃului; - urme ale particulelor de pulbere nearsă; - inelul de metalizare format tot în jurul orificiului de intrare; - urmele de unsoare.

Şi la tragerile cu arme de foc cu alice şi mitralii întâlnim atât urme ale proiectilelor, cât şi ale factorilor suplimentari, acestea fiind diferite faŃă de cele formate de armele de foc cu glonŃ datorită mărimii proiectilului, modului diferit de acŃiune şi capacităŃii reduse de penetrare.

In cadrul activităŃilor de cercetare a locului faptei, eforturile echipei se vor îndrepta spre: - găsirea armelor de foc şi a urmelor de pe acestea; - descoperirea tuburilor şi proiectilelor; - descoperirea urmelor secundare de pe corpul şi hainele trăgătorului, dacă acesta a fost identificat; - descoperirea urmelor secundare de pe hainele/şi corpul victimei , dar şi a urmelor de pătrundere şi ieşire ale proiectilului (cu ocazia autopsiei cadavrului sau examinării medico-legale).

Prin interpretarea urmelor principale ale împuşcăturii, se pot stabili următoarele date:

17

- direcŃia şi unghiul de tragere; - locul şi distanŃa de unde s-a tras; - determinarea tipului, mărcii, modelului şi calibrului armei.

Prin interpretarea urmelor secundare ale împuşcăturii, se pot stabili: - distanŃa de la care s-a tras; - identificarea persoanei care a utilizat o armă de foc.

Modelele de comparaŃie pentru examinările în laborator se obŃin de către expert prin trageri experimentale, specialistului putându-i-se adresa întrebări cum sunt: a) Când se prezintă arma, urmele principale şi secundare ale împuşcăturii şi obiectele purtătoare: - care sunt tipul, marca, modelul, seria şi calibrul armei; - care este starea tehnică a armei; - dacă arma poate declanşa o împuşcătură fără să se acŃioneze pe trăgaci şi în ce condiŃii; - care este direcŃia din care s-a tras; - care sunt distanŃa de la care s-a tras, numărul şi ordinea împuşcăturilor; - care este vechimea aproximativă a împuşcăturii; - dacă pe mâinile şi hainele victimei sau ale suspectului există urme lăsate prin acŃiunea factorilor suplimentari ai împuşcăturii şi ce fel de urme; - ce poziŃie aveau trăgătorul şi victima în timpul împuşcăturii; - dacă pe armă, glonŃ sau tub se găsesc amprente digitale sau urme materie. b) Când se prezintă urma şi modelele pentru comparaŃie: - dacă proiectilul sau tubul descoperit la faŃa locului a fost tras cu arma cu care s-au executat modelele pentru comparaŃie; - dacă alicele sau burele descoperite la faŃa locului au aceeaşi compoziŃie cu modelele ridicate de la suspecŃi.

Pentru a putea valorifica urmele ridicate de la faŃa locului în coşul armelor şi muniŃiilor, trebuie luate câteva precauŃii specifice: Armele găsite şi ridicate se descarcă, fiind interzis transportul şi trimiterea lor la laborator încărcate. Nu se trage şi nu se curăŃă arma înainte de a fi examinată de către specialist în laborator şi nu se introduc în gura Ńevii obiecte pentru a proteja urmele. Arma nu se dezmembrează, ci se plasează în suporturi specifice, în cutii de carton, bine împachetată, pentru a se preveni mişcarea acesteia pe timpul transportului. In cazul în care pe armă sunt descoperite urme de sânge, urme de mâini sau alte urme, acestea se ridică cu ocazia cercetării locului faptei sau arma va fi învelită în hârtie curată sigilată pentru a se preveni mişcarea armei şi alterarea urmelor pe timpul transportului la laborator.

18

Capitolul II : Tactica criminalistică

1. Constatarea tehnico-ştiinŃifică şi expertiza

1.1.GeneralităŃi privind constatarea tehnico-ştiinŃifică şi expertiza

Constatarea tehnico-ştiinŃifică se efectuează, de regulă, de către specialişti sau tehnicieni

care funcŃionează în cadrul ori pe lângă instituŃia de care aparŃine organul de urmărire penală, dar poate fi efectuată şi de specialişti sau tehnicieni care funcŃionează în cadrul altor organe. Astfel, în cadrul Ministerului Public, funcŃionează serviciul de Criminalistică din cadrul SecŃiei de Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului General de pe lângă înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. La nivelul Parchetelor de pe lângă CurŃile de Apel şi Tribunalele judeŃene, îşi desfăşoară activitatea cabinete de criminalistică, încadrate cu procurori şi tehnicieni criminalişti, dar care nu desfăşoară activităŃi în domeniul constatării tehnico-ştiinŃifice şi expertizei.

In cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, îşi desfăşoară activitatea Institutul de Criminalistică din structura Inspectoratului General al PoliŃiei. Şi la nivelul inspectoratelor judeŃene de poliŃie funcŃionează laboratoare de criminalistică încadrate cu experŃi criminalişti care desfăşoară activităŃi în domeniul constatării tehnico-ştiinŃifice şi expertizei în funcŃie de specializarea pe care o au poliŃiştii şi de dotarea laboratoarelor.

Pentru efectuarea constatării medico-legale, organul judiciar trebuie să se adreseze unuia dintre cabinetele medico-legale din reŃeaua Institutului de Medicină Legală „Prof. dr. Mina Minovici" din Bucureşti. In centrele medicale universitare Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara, Târgu-Mureş şi Craiova funcŃionează institute zonale de medicină legală sau laboratoare exterioare la nivelul municipiilor reşedinŃă de judeŃ servicii de medicină legală iar în 11 municipii funcŃionează cabinete de medicină legală.

Expertizele se dispun când, pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflării adevărului, sunt necesare cunoştinŃele unui expert şi când legea o prevede (art. 117 C.proc.pen.). Spre deosebire de constatarea tehnico-ştiinŃifică, la dispunerea expertizei organul judiciar este obligat să cheme părŃile şi expertul, părŃile putând face observaŃii cu privire la întrebări, în sensul modificării sau completării lor. PărŃile pot cere numirea unui expert recomandat de fiecare dintre ele care să participe la efectuarea expertizei şi pot participa la efectuarea expertizei dacă organul judiciar o dispune. In structura Ministerului JustiŃiei, funcŃionează Institutul NaŃional de Expertize Criminalistice care, în plan teritorial, îşi desfăşoară activitatea prin laboratoarele interjudeŃene de Expertize Criminalistice Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara.

1. 2. Dispunerea constatărilor tehnico-ştiinŃifice şi expertizelor

Dispunerea constatărilor tehnico-ştiinŃifice şi a expertizelor reprezintă finalul unui proces de apreciere a probelor existente în cauză şi a utilităŃii expertizei sau constatării tehnico-ştiinŃifice în cauza concret cercetată.

Oportunitatea unei constatări tehnico-ştiinŃifice sau a unei expertize trebuie apreciată Ńinând cont şi de timpul necesar efectuării ei şi a costurilor pe care aceasta le presupune.

Obiectul expertizei trebuie precis delimitat la mijloacele de probă sau situaŃiile de fapt ori a faptelor sau împrejurărilor cauzei care trebuie lămurite cu ajutorul cunoştinŃelor specialistului sau expertului.

19

Organul judiciar trebuie să fie conştient că expertiza sau constatarea tehnico-ştiinŃifică este unul dintre mijloacele de probă prevăzute de lege cu valoare probantă egală cu a celorlalte, chiar dacă impactul constatărilor tehnico-ştiinŃifice şi al expertizelor, dar şi credibilitatea lor pare mai puternică, în cadrul aprecieri generale a probatoriului.

Odată stabilit obiectul expertizei, organul judiciar trebuie să formuleze întrebările la care specialistul va trebui să răspundă prin raportul de constatare tehnico-ştiinŃifică sau de expertiză. La stabilirea întrebărilor, se recomandă colaborarea dintre organul judiciar şi specialist pentru a se evita formularea greşită a întrebărilor sau formularea de întrebări la care în mod obiectiv nu se poate da un răspuns.

Organul de urmărire trebuie să pună la dispoziŃia specialistului materialele şi datele necesare efectuării constatării tehnico-ştiinŃifice sau expertizei sau scriptele de comparaŃie (la infracŃiunile de falsuri în înscrisuri) în cantitate suficientă şi corespunzătoare calitativ.

După aceste operaŃiuni, organul judiciar va întocmi actul prin care dispune efectuarea expertizei sau a constatării tehnico-ştiinŃifice şi care, indiferent de denumire, va avea în conŃinut: - o parte introductivă ce cuprinde denumirea organului judiciar, numărul cauzei, denumirea laboratorului de expertiză sau numele şi prenumele expertului numit; - o parte descriptivă, conŃinând desc rierea faptei pe scurt, a materialelor puse la dispoziŃia expertului, menŃionându-se data descoperirii, condiŃiile ridicării, ce schimbări a suferit din momentul ridicării până la momentul înaintării spre examinare; - o parte dispozitivă, cuprinzând întrebările la care specialistul va trebui să răspundă, precum şi termenul de depunere a raportului.

Actul de dispunere a constatării tehnico-ştiinŃifice sau expertizei se înaintează împreună cu tot materialul stabilit specialistului.

1. 3. Aprecierea concluziilor specialistului

Activitatea desfăşurată de expert, specialist sau tehnician se va materializa într-un raport de expertiză sau de constatare tehnico-ştiinŃifică cu următoarea structură: - în partea introductivă se menŃionează date despre data şi organul care a dispus efectuarea constatării tehnico-ştiinŃifice sau expertizei, numele şi prenumele expertului, data şi locul executării lucrării, data întocmirii raportului, obiectul şi întrebările la care au fost dispuse, materialele puse la dispoziŃie şi dacă părŃile sau expertul numit de acestea a participat la efectuarea activităŃilor şi cum; - în partea descriptivă sunt descrise mijloacele şi metodele de lucru folosite, analiza obiecŃiilor sau explicaŃiilor date de părŃi; - în final sunt prezentate concluziile specialistului prin răspunsul la întrebările stabilite, precum şi aprecieri ale expertului referitoare la obiectul expertizei. Concluziile pot fi: - categorice sau certe care, la rândul lor, pot fi pozitive sau negative; - de probabilitate (când există un anumit grad de incertitudine); - de imposibilitate a rezolvării problemei, de formulare a unor concluzii.

In aprecierea raportului, organul judiciar va parcurge două etape, constând în verificarea respectării prevederilor legale referitoare la expertiză (verificarea formală) şi verificarea conŃinutului ştiinŃific a raportului de expertiză (verificarea de fond sau substanŃială).

In prima etapă vor fi analizate următoarele: - dacă au fost respectate condiŃiile legale de numire a specialistului şi dacă există eventuale motive de recuzare a acestuia, invocate de părŃi; - dacă au fost formulate răspunsuri clare şi complete la toate întrebările din actul procedural;

20

- dacă au fost respectate condiŃiile de citare a părŃilor şi dacă s-au dat lămuririle necesare, atât specialistului, cât şi părŃilor; - participarea la expertiză a expertului numit de părŃi; - dacă raportul a fost datat şi semnat potrivit regulilor procedurale;

In etapa a doua se va analiza: - dacă expertul a examinat întregul material pus la dispoziŃie; - logica raŃionamentului şi concordanŃa dintre concluzii şi conŃinutul raportului de expertiză; - dacă metodele şi mijloacele tehnico-ştiinŃifice de investigare au fost cele mai adecvate.

In cazul în care în urma analizei raportului există neclarităŃi sau aparente inadvertenŃe, se vor solicita lămuriri suplimentare specialistului care, în funcŃie de natura lor, va putea da explicaŃii orale, prin ascultare sau scrise, sub forma unor precizări la raportul de expertiză. Dacă expertiza este incompletă, organul judiciar va dispune efectuarea unui supliment de expertiză, conform art. 124 alin. (1) C.proc.pen.

O expertiză poate fi apreciată ca incompletă când, spre exemplu, organul judiciar nu a formulat întrebările cu suficientă claritate ori nu a pus la dispoziŃia expertului toate materialele necesare, părŃile nu au dat expertului toate lămuririle care se impuneau, expertul a omis să verifice sau să se pronunŃe asupra uneia dintre problemele dispuse sau le-a verificat parŃial.

In mod obişnuit, suplimentul de expertiză va fi efectuat de către expertul care a efectuat expertiza. Dacă organul judiciar are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză sau la cererea întemeiată a părŃilor, se va dispune, în cazul constatărilor tehnico-ştiinŃifice, o expertiză, iar în cazul expertizei, o nouă expertiză. Noua expertiză va fi efectuată, în cazul structurilor instituŃionalizate, la structura ierarhic superioară celei care a efectuat prima expertiză, iar în cazul experŃilor judiciar, de către alŃi experŃi recomandaŃi.

2. Cercetarea la faŃa locului

2.1. GeneralităŃi privind cercetarea la faŃa locului

Cercetarea la faŃa locului se efectuează atunci când este necesar să se facă constatări cu privire la situaŃia locului săvârşirii infracŃiunii, să se descopere şi să se fixeze urmele infracŃiunii, să se stabilească poziŃia şi starea mijloacelor materiale de probă şi împrejurările în care infracŃiunea a fost comisă.

Deci, prin această activitate, organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată urmăreşte: - să constate situaŃia locului săvârşirii infracŃiunii; - să descopere şi să fixeze urmele infracŃiunii; - să stabilească poziŃia şi starea mijloacelor materiale de probă; - să stabilească împrejurările în care infracŃiunea a fost comisă.

Cercetarea la faŃa locului este, de regulă, o activitate de debut a urmăririi penale şi cuprinde măsurile pregătitoare ce se întreprind, după sesizarea săvârşirii faptei penale, la sediul organului de urmărire penală şi la faŃa locului, activitatea de cercetare propriu-zisă, interpretarea urmelor şi întocmirea actelor procedurale.

Prin loc al faptei se înŃelege perimetrul în limitele căruia să află probele materiale create cu ocazia săvârşirii infracŃiunii.

Pe tot parcursul procesului de cercetare la faŃa locului, îşi au aplicabilitatea unele reguli, de natură să asigure organizarea şi desfăşurarea acestei activităŃi, în conformitate cu principiile generale de tactică criminalistică: a) Delimitarea anticipată, în timp, a duratei cercetării la faŃa locului. Limitarea anticipată a duratei acesteia este de natură să prejudicieze calitatea, minuŃiozitatea şi obiectivitatea cercetării la faŃa locului, deoarece graba sau lipsa de timp determină superficialitatea

21

în cercetare, formularea unor concluzii pripite, tratarea cu indiferenŃă ori trecerea cu uşurinŃă peste unele stări de fapt cu valoare probatorie. Schimbul de informaŃii dintre participanŃii la cercetare poate asigura calitatea şi operativitatea cercetării la faŃa locului. b) Efectuarea cercetării complete la faŃa locului, independent de orice ipoteză preconcepută sau alte anticipări. Chiar dacă, aparent, nu a fost săvârşită infracŃiunea sesizată sau încă de la începutul cercetării s-au obŃinut probe suficiente pentru dovedirea existenŃei infracŃiunii şi stabilirea identităŃii autorilor, activitatea va fi efectuată complet, pe întregul câmp infracŃional. c) Caracterul organizat al executării sarcinilor de către participanŃii la cercetare. Acesta constă în repartizarea sarcinilor încă de la începutul cercetării şi schimbul de informaŃii pe tot parcursul acesteia cu privire la modul în care au fost executate. d) Utilizarea aparaturii şi tehnicii criminalistice în raport cu natura şi particularităŃile locului faptei. e) Consemnarea în cursul efectuării cercetării la faŃa locului a tuturor constatărilor făcute şi a celorlalte elemente ce prezintă interes în cauză. Toate constatările făcute trebuie consemnate în momentul constatării, de către fiecare participant, pentru ca, la final, acestea să poată fi utilizate la întocmirea procesului-verbal. f) Observarea comportamentului făptuitorului prezent la cercetarea la faŃa locului.

2.2. Pregătirea cercetării la faŃa locului

2.2.1. Pregătirea la sediul organului judiciar

Imediat după sesizarea organului de urmărire penală cu săvârşirea unei infracŃiuni, acesta trebuie să ia măsurile necesare asigurării bunei desfăşurări a cercetării locului faptei. Aceste măsuri organizatorice vor avea o amploare diferită în raport cu natura faptei sesizate, specificul locului unde aceasta a fost săvârşită, posibilităŃile concrete ale organului judiciar de a asigura mijloacele tehnico-ştiinŃifice şi specialişti capabili să soluŃioneze la nivelul cerinŃelor evenimentul cu care se confruntă.

Organul de urmărire penală trebuie să deŃină date cât mai complete cu privire la faptă, loc şi timpul când aceasta s-a produs, fapt pentru care iau măsuri de anunŃare a celei mai apropiate unităŃi sau echipaj de poliŃie în scopul verificării informaŃiilor de primă sesizare, dar şi pentru a asigura prezenŃa la faŃa locului în vederea luării primelor măsuri.

Aceste prime măsuri trebuie luate de urgenŃă de către primul organ de cercetare penală sosit la faŃa locului sau de primul reprezentant ala foiŃelor de ordine şi constau în: - luarea măsurilor necesare pentru salvarea victimelor aflate la locul faptei; - identificarea şi luarea măsurilor necesare pentru înlăturarea pericolelor iminente. - luarea măsurilor necesare pentru conservarea urmelor aflate la locul faptei prin împiedicarea pătrunderii în respectivul perimetru a oricărei persoane, inclusiv a sa; - identificarea martorilor oculari şi a altor persoane ce se găsesc la faŃa locului şi dialogarea cu acestea în vederea stabilirii cât mai multor date cu privire la faptă şi autori.

In acelaşi timp, la sediul organului de urmărire penală sunt stabilite: - componenŃa echipei care va efectua cercetarea la faŃa locului; - dotarea tehnică necesară în sensul utilizării trusei criminalistice sau a laboratorului criminalistic ori a altor dotări; - stabilirea mijlocului (mijloacelor) de transport şi deplasarea spre locul faptei.

O menŃiune este necesară cu privire la prioritatea echipelor de la salvare şi descarcerare în cazul în care prezenŃa lor la locul faptei este necesară, organizarea cercetării la faŃa locului urmând a se efectua doar după încheierea activităŃii acestora.

22

2.2.2. Măsuri pregătitoare luate la faŃa locului

Ajunsă la faŃa locului, echipa, prin şeful ei, se va informa asupra modului în care au fost luate primele măsuri, modificările aduse locului faptei, existenŃa martorilor oculari şi ce se cunoaşte despre autori. Sunt selecŃionaŃi martorii asistenŃi, explicându-le ce se urmăreşte prin activitatea ce urmează a fi desfăşurată şi că au dreptul de a cere explicaŃii şi de a face observaŃii care vor fi consemnate în procesul-verbal de cercetare la faŃa locului.

După vizualizarea generală a locului faptei, şeful echipei repartizează sarcinile echipei: - în cazul în care mai există victime la locul faptei, medicul legist va verifica starea acestora, luând măsurile necesare; în cazul decesului victimei, medicul legist va stabili cauza morŃii în baza examinării urmelor aparente existente la cadavru; ridică urmele de natură biologică în scopul examinării în laborator; - ofiŃerii de poliŃie judiciară ascultă martorii oculari, identifică victima şi efectuează investigaŃii în zona locului faptei în scopul identificării altor martori oculari şi a autorului; - specialiştii criminalişti vor intra în perimetrul locului faptei, efectuând toate operaŃiunile de căutare, relevare, fixare, ridicare şi transport a urmelor găsite cu ocazia cercetării. împreună cu ceilalŃi participanŃi la cercetare, specialiştii criminalişti vor interpreta urmele descoperite; - în cazul în care la faŃa locului participă şi alŃi specialişti, aceştia vor interveni atunci când şeful echipei îi va solicita, dând explicaŃiile necesare corespunzător specialităŃii lor.

Pe parcursul cercetării locului faptei, şeful echipei va fi în permanenŃă informat cu rezultatele obŃinute de către toŃi participanŃii, luând măsurile corespunzătoare situaŃiei concrete.

2.3. Reguli privind activităŃile de cercetare la fata locului

Activitatea de cercetare propriu-zisă a locului săvârşirii infracŃiunii se desfăşoară în două

faze: fază statică şi fază dinamică. 1. Faza statică are ca obiect constatarea stărilor de fapt, a urmelor şi mijloacelor materiale de probă, fără a se proceda la atingerea sau schimbarea poziŃiei în care acestea au fost descoperite. În faza statică, vor fi întreprinse următoarele activităŃi: a) Orientarea de ansamblu care are ca scop delimitarea locului faptei, stabilirea metodelor şi procedeelor tactice şi tehnice ce se vor adopta, precum şi a modului de desfăşurare efectivă a cercetării. b) Stabilirea şi marcarea drumului de acces în locul săvârşirii infracŃiunii. Odată stabilit drumul de acces, locul faptei va fi fotografiat din afara lui, după care drumul va fi marcat cu jetoane, rulete sau benzi din material plastic sau alt material. c) Sectorizarea locului faptei este necesară atunci când un imobil are mai multe încăperi sau suprafaŃa de cercetat este mare. Echipa va cerceta fiecare sector, în ordinea stabilită şi nu se va despărŃi ca fiecare membru să cerceteze de unul singur anumite sectoare, deoarece doar în echipă se va avea o viziune de ansamblu asupra întregului loc al faptei. d) Examinarea cu prioritate a urmelor şi obiectelor care prezintă un pericol iminent de modificare sau dispariŃie. e) Descoperirea şi fixarea prin fotografiere a poziŃiei obiectelor corp delict şi a urmelor; f) Interpretarea urmelor în această fază se face pe măsură ce ele sunt descoperite, în vederea stabilirii eventualelor corelaŃii cu alte urme care ar trebui să existe, urmând a fi căutate. g) Ridicarea topografică a caracteristicilor de relief ale terenului în vederea efectuării schiŃei locului faptei . 2. În faza dinamică se procedează la examinarea amănunŃită şi în mişcare a fiecărei urme sau a altui mijloc material de probă prin folosirea mijloacelor tehnice adecvate, după cum urmează:

23

a)Excluderea, prin compararea la faŃa locului, a urmelor ce aparŃin victimei sau altor persoane, dacă este posibil; b)Inaintarea urgentă a urmelor la cartotecile (fişierele) criminalistice pentru identificarea făptuitorului şi a unor obiecte; c)Ridicarea şi ambalarea obiectelor şi urmelor în vederea trimiterii lor la laboratorul de expertiză criminalistică.

2.4. Redactarea procesului-verbal

Cuprinsul şi forma procesului-verbal sunt menŃionate la art. 91 C.proc.pen., iar pentru cel întocmit cu ocazia cercetării la faŃa locului, trebuie menŃionate următoarele: - de regulă, procesul-verbal va fi întocmit la faŃa locului sau la sediul organului judiciar, imediat după terminarea cercetării; - în conŃinutul său se consemnează doar constatările fără concluziile, ipotezele sau părerile formulate; - în procesul-verbal se consemnează toate activităŃile desfăşurate, în ordinea desfăşurării, făcându-se menŃiuni cu privire la ora începerii şi terminării cercetării, a condiŃiilor meteo şi de luminozitate, precum şi la parametrii tehnici ai aparaturii folosite; - descrierea va fi detaliată, completă, clară, explicită, organizată şi exactă.

La procesul-verbal, se vor anexa planşe cuprinzând fotografiile judiciare executate la faŃa locului, schiŃele sau desenele întocmite, precum şi procesul-verbal şi schiŃa traseului urmat de câinele de urmă.

3. Ascultarea persoanelor

3.1. Ascultarea persoanei vătămate

3.1.1. GeneralităŃi privind ascultarea persoanelor

Ascultarea părŃilor şi persoanelor în procesul penal atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea a judecăŃii constituie un proces complex şi delicat. ExperienŃa practicienilor generalizată prin reguli tactice de ascultare a persoanelor care participă în procesul penal în calitate de învinuiŃi, inculpaŃi, persoane vătămate, părŃi civile sau civilmente responsabile, martori experŃi sau alte persoane nu a putut da o soluŃie unică, matematică, în temeiul căreia o persoană care va fi abordată într-o anumită modalitate, ne va spune un anumit lucru.

Se spune că cel care efectuează activităŃile de urmărire penală trebuie să aibă înŃelepciunea regelui Solomon, răbdarea lui Hristos, logica lui Aristotel şi inventivitatea lui Edison, sau altfel spus, să fie un bun cunoscător al legislaŃiei penale, să aibă capacitatea de a folosi oricare dintre teh-nicile şi tacticile tradiŃionale, dar şi a celor mai moderne integrate în criminalistică, la momentul propice, dar şi o conduită morală impecabilă atât pe timpul exercitării atribuŃiilor de serviciu, dar şi în afara lui.

24

In general, pentru a putea desfăşura activităŃile de tactică criminalistică cu un bun randament, se impun aptitudini cum sunt: perspicacitatea de a sesiza realul de imaginar, a ceea ce este relevant de ceea ce nu este folositor în cercetare, o memorie care să îi poată permite reŃinerea informaŃiilor utile cauzei, o stare de sănătate generală şi senzorială corespunzătoare nevoii unei bune percepŃii, echilibru emoŃional, rezistenŃă fizică şi psihică la desfăşurarea unor activităŃi prelungite în condiŃii de stres ridicat. Contactul zilnic pe care cel ce efectuează urmărirea penală îl are cu diferite persoane participante la procesul penal îşi va pune amprenta asupra personalităŃii sale, dezvoltându-i calităŃile şi formându-i un anumit „stil" care, pe măsură ce va fi perfecŃionat, ne va putea permite încadrarea sa într-o anumită tipologie a anchetatorului.

Astfel, avem tipul temperat, caracterizat printr-un comportament firesc, care îşi va asculta cu atenŃie şi interes interlocutorul, răbdător, calm, analitic. Intervine oportun şi eficient, cu tactul corespunzător situaŃiei.

Cel amabil, care manifestă o anumită transparenŃă şi jovialitate în relaŃia cu persoana ascultată şi nu ezită să îşi trateze interlocutorul cu o cafea sau o Ńigară. Dacă amabilitatea sa nu este o constantă, echilibrul anchetei se poate rupe, producându-se inhibarea persoanei şi compromiterea ascultării.

Stilul autoritar, particularizat printr-o atitudine rigidă, gravă, cu accent de solemnitate, impunându-şi voinŃa în faŃa interlocutorului. Nu studiază persoana aflată în faŃa sa şi, din această cauză, nu găseşte modalităŃile optime de a stimula pozitiv convorbirea. Mizează mai mult pe intimidarea persoanei decât pe stimularea psihologică a acesteia spre cooperare.

VorbăreŃul este un tip complexat de necesitatea afirmării sau cea de a se descărca de o tensiune afectivă, iar logoreea este modalitatea de a se elibera de aceste stări. Din aceste cauze, el intervine inoportun şi este lipsit de eficienŃă, compromiŃând cercetarea.

Tipul cabotin este cel care exagerează utilizarea procedeelor actoriceşti, extravaganŃele sale putând prejudicia cercetarea prin crearea unor stări improprii desfăşurării acesteia.

Cel patern adoptă un comportament blând, manifestând uneori compasiune pentru cel din faŃa sa, chiar dacă este învinuit sau inculpat, atitudine ce va putea fi fructificată de către persoanele mai abile, cum ar fi recidiviştii.

Trebuie evocat şi tipul violent, brutal care, în nici un caz, nu este de dorit într-un sistem judiciar modern.

Având în vedere paleta largă a infracŃiunilor cercetate de organele de urmărire penală, se pune problema folosirii unor persoane cu calităŃi deosebite pentru activitatea de ascultare şi în ce măsură sexul persoanei care o desfăşoară va influenŃa rezultatul final al acestei activităŃi.

Problema folosirii femeilor în activitatea de urmărire penală s-a pus în special în ultimii ani cu referire la cercetarea agresiunilor sexuale din toate categoriile. Autori de prestigiu consideră că victima va putea fi mai uşor determinată să facă declaraŃii sincere dacă va fi audiată de un anchetator femeie în cazul cercetării infracŃiunilor la viaŃa sexuală.

Intr-un studiu al unui ofiŃer femeie cu o experienŃă de 25 de ani în cercetarea infracŃiunilor la viaŃa sexuală şi a agresiunilor femeilor, se afirmă că femeile pregătite pentru munca de tratare delicată a femeilor victime pot da un randament superior faŃă de colegii lor bărbaŃi.

Ca argumente ale acestei afirmaŃii, autoarea remarcă că brutalizarea fizică aduce cu sine şi lezarea demnităŃii umane a victimei, declanşând reacŃii de debusolare, frică şi, mai ales, inhibiŃie. Victima are reŃineri în a alerta poliŃia la miez de noapte şi datorită faptului că, pe lângă leziunile suferite, ea mai este în stare de oboseală profundă şi nu o dată sub influenŃa alcoolului sau a vreunui drog. In cazul unui viol, pe lângă cele enumerate, femeia se teme de o eventuală sarcină, iar o primă ascultare efectuată de un ofiŃer bărbat adesea lasă să se întrevadă că însăşi victima poartă o parte din vină.

Un alt argument pentru folosirea anchetatorilor femei în cazul infracŃiunilor la viaŃa sexuală este că, de obicei, bărbatul este cel care brutalizează femeia, ajungându-se prin infracŃiunea de viol

25

la un apogeu al acestei agresiuni. AutorităŃile cu care victima va intra ulterior în contact (medicale sau judiciare) sunt, de obicei, reprezentate tot de bărbaŃi, faŃă de care femeia are o neîncredere aproape instinctivă şi numai în cazul unei disperări fără margini ea se va confesa în faŃa acestora. Un studiu făcut pe această temă arată că 75% din femeile victime ale violurilor preferă să discute cu femei poliŃist despre infracŃiunea pe care au reclamat-o, fără ca această preferinŃă să aibă alte explicaŃii decât cele de ordin emoŃional, deoarece, prin acelaşi studiu, se demonstrează că este mai important comportamentul poliŃistului decât sexul.

EficienŃa ascultării încrucişate este apreciată de către unii autori, dar şi contestată de alŃii. Considerăm că ideea de echipă este cea care trebuie avută în vedere ca o soluŃie care se impune în cazul ascultărilor, echipă care poate fi formată din bărbaŃi, femei sau mixtă. Echipa formată din două persoane, cu condiŃia de a funcŃiona ca o unitate, poate, după părerea noastră, să evolueze, în general, în investigaŃia criminalistică cu un randament superior prestaŃiei unui singur organ de urmărire penală. Munca în echipă este mai eficientă în raport cu cea desfăşurată individual, randament pe deplin dovedit în timp.

Ca opŃiune în problema analizată, avantajul unei echipe bine constituite şi experimentate, poate fi tocmai posibilitatea pe care aceasta o are în crearea atmosferei necesare pentru obŃinerea unor declaraŃii cât mai apropiate de adevăr de la persoana vătămată.

Două persoane de sexe şi de vârste diferite prezintă un plus de încredere în raport cu cel pe care îl poate prezenta, în mod obişnuit, o singură persoană, cu implicaŃii imediate asupra modului în care partea vătămată îşi va relata declaraŃia.

PrezenŃa unei echipe încredinŃează persoana ascultată asupra faptului că infracŃiunea cercetată este asumată cu toată seriozitatea de către organul de urmărire penală dându-i-se o importanŃă majoră şi, în acelaşi timp, că i se oferă o garanŃie împotriva unui eventual abuz verbal sau de interpretare îndreptat împotriva ei, în legătură cu faptele care urmează să le relateze. Pe timpul ascultării, unul dintre membrii echipei va putea purta dialogul cu persoana, acordându-i întreaga atenŃie, celălalt având astfel disponibilitatea de a reŃine şi nota informaŃiile necesare consemnării declaraŃiei, a problemelor care urmează a mai fi lămurite, dar şi să îi observe comportamentul.

1.2. Pregătirea ascultării

Studierea cauzei care se cercetează Succesul oricărei activităŃi depinde întotdeauna de modul în care respectivul demers a fost

pregătit. A miza pe intervenŃia hazardului sau pe inspiraŃia de moment în obŃinerea rezultatului dorit nu constituie o greşeală, dar cel care o face trebuie să îşi asume de la început riscul insucce-sului. În domeniul ascultării persoanelor, se impune ca orice audiere să fie minuŃios pregătită, oricât de simplă ar părea la prima vedere.

Se vor desfăşura activităŃi în sensul cunoaşterii temeinice a cauzei care se cercetează, a persoanei care urmează să fie ascultată, sub toate aspectele, precum şi a stabilirii strategiei de ascultare a respectivei persoane.

Organul de urmărire penală cunoaşte în urma studierii plângerii prealabile sau a actului de sesizare datele necesare privind timpul, locul şi condiŃiile în care fapta a fost săvârşită, existenŃa unor persoane care au perceput fapta şi, uneori, identitatea făptuitorului sau a participanŃilor.

Cunoaşterea personalităŃii persoanei In stadiul cercetărilor, organul de urmărire penală va continua activitatea de pregătire prin

culegerea de informaŃii privind personalitatea persoanei care urmează să fie ascultată. Având în vedere principiul operativităŃii urmăririi penale, aceste verificări necesită urgenŃă în efectuare şi finalizare, realizându-se concomitent în mai multe direcŃii.

26

Prima, la îndemâna organului de urmărire penală, constă în consultarea propriilor evidenŃe şi anume: - evidenŃa dosarelor cu autori cunoscuŃi şi cea a autorilor neidentificaŃi, în scopul de a verifica dacă persoana a mai reclamat o astfel de infracŃiune şi, în caz pozitiv, se va studia urma dosarului aflată la evidenŃa operativă a organului judiciar. - evidenŃa cazierului judiciar, în cazul în care persoana a mai fost condamnată, continuându-se, dacă se apreciază ca util, cu studierea dosarului de penitenciar, prin intermediul căruia se vor putea obŃine date privind comportarea pe timpul executării pedepsei, persoanele care au vizitat-o, eventuale conflicte şi cu cine etc. - evidenŃa informatizată a persoanei care ne va putea furniza datele de stare civilă, existenŃa dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice şi proprietatea asupra acestora, existenŃa paşaportului, eventuale interdicŃii şi cauza acestora.

In afara evidenŃelor arătate, mai pot fi verificate şi altele stocate la diferite instituŃii, cum sunt cea a debitelor de la secŃiile financiare de pe lângă consiliile locale, a cauzelor civile de la instanŃe, ale achitării impozitelor şi taxelor de la direcŃiile teritoriale financiare şi asociaŃiile de proprietari, ale spitalelor cu profil neuro-psihiatric sau dermatologic, bilanŃul societăŃii comerciale de la registrul comerŃului, precum şi altele în raport de informaŃiile culese dacă acestea se impun.

O altă direcŃie de desfăşurare a investigaŃiilor având ca scop cunoaşterea persoanei este cea a locului în care aceasta îşi desfăşoară activitatea şcolară sau profesională, dacă acestea există, şi/sau unde şi le-a desfăşurat anterior comiterii infracŃiunii.

In cazul în care aceste locuri nu pot fi investigate, fiind situate în alte localităŃi, se vor stabili locurile pe care le frecventează, precum şi anturajul pe care îl are, investigaŃiile efectuându-se în locul şi mediile respective şi având ca obiect cunoaşterea personalităŃii persoanei.

InvestigaŃiile efectuate la domiciliul sau reşedinŃa persoanei, extinse şi la mediul ei familial, vor putea fi edificatoare în ceea ce priveşte cunoaşterea personalităŃii sale, deoarece, de regulă, persoana este cel mai bine cunoscută de către apropiaŃii din familie, dar şi de vecinii săi, având în vedere timpul petrecut de persoană la domiciliu.

Referiri asupra locului în care se desfăşoară ascultarea Majoritatea autorilor au făcut referiri la importanŃa locului în care se desfăşoară ascultarea

şi la condiŃiile generale pe care acesta trebuie să le îndeplinească, recomandând inclusiv dotarea materială şi tehnică minimă necesară, tocmai în dorinŃa de a sensibiliza organele de urmărire penală cu privire la importanŃa acestui „detaliu".

In ultimul deceniu, după modelul american, dar şi în urma înŃelegerii necesităŃii efectuării ascultărilor în camere special destinate, cu dotarea tehnică corespunzătoare şi vizualizate din exterior (fără ştiinŃa celui care ascultă sau a persoanei ascultate), s-a manifestat o preocupare sporită în sensul amenajării şi folosirii unor astfel de încăperi.

Deşi literatura de specialitate, în abordarea problemei locului în care se desfăşoară ascultarea, se referă exclusiv la cea a martorilor, învinuiŃilor, inculpaŃilor, considerăm că şi victimele infracŃiunilor, în special, a celor la viaŃa sexuală trebuie să beneficieze de acelaşi regim, având în vedere natura faptelor pe care acestea sunt nevoite să le relateze şi importanŃa respectivelor declaraŃii în cauza care se cercetează.

Tactica ascultării persoanelor, în general, s-a concentrat în stabilirea regulilor de audiere mai ales asupra învinuiŃilor, inculpaŃilor şi martorilor şi la sediul organului judiciar, deoarece codul de procedură penală nu face nici un fel de precizare cu privire la locul în care trebuie să se desfăşoare această activitate.

Practica criminalistică a stabilit că rezultatele ascultării sunt superioare atunci când locul de desfăşurare a acestor activităŃi este sediul organului de urmărire penală, recomandându-se, totodată, ascultarea persoanelor la locul săvârşirii faptei în cazul unor infracŃiuni grave.

27

Fără a dori să insistăm asupra posibilelor dotări necesare unor spaŃii special amenajate pentru activităŃile de ascultare a persoanelor sau asupra modului de amenajare generală a acestora, trebuie să remarcăm faptul că încăperea în care se face ascultarea Ńine de autoritatea şi prestanŃa orga-nului judiciar şi modul în care acesta se prezintă poate sau nu să impună respect persoanelor ascultate. Un spaŃiu sobru, bine întreŃinut şi curat modelează comportamentul persoanei care urmează să fie ascultată, pregătind-o, implicit, în vederea acestei activităŃi. Din contră, o încăpere neglijată, cu mobilierul şi zugrăveala scorojite, în care biroul apăsat de tot felul de documente şi corpuri delicte în cutii sau la vedere va constitui un handicap pentru organul de urmărire penală, distrugându-i prestanŃa.

Pentru victimele care sunt traumatizate psihic de infracŃiunea al cărui subiect pasiv au fost, o astfel de atmosferă constituie un motiv în plus de dezamăgire care se va repercuta prin neîncredere şi, implicit, va afecta legătura psihologică cu persoana care efectuează ascultarea şi rezultatul acestei activităŃi.

Un spaŃiu care este alăturat altor birouri, în care se desfăşoară activităŃi concomitente cu ascultarea şi care pot fi auzite de către persoana constituie, de asemenea, o alegere neinspirată, starea de încordare a persoanei aflată în sediul organului judiciar materializându-se printr-o creş-tere a atenŃiei şi dirijare a acesteia spre ceea ce se întâmplă în jur , ca expresie a instinctului de conservare, dialogul cu organul de urmărire penală fiind puternic distorsionat.

Mai mult, prezenŃa unor obiecte corp delict care Ńin de alte dosare instrumentate de acelaşi organ de urmărire penală sau colegul său de birou, care pot fi periculoase în cazul ascultării învinuiŃilor sau inculpaŃilor, sunt inhibitorii pentru victime sau martori cărora le distrage atenŃia.

Posibila asigurare în camera de ascultare a aparaturii de înregistrare video va constitui un avantaj pentru organul judiciar, în sensul că va avea posibilitatea analizei ulterioare a ascultării şi a sesizării în condiŃii de calm a gesturilor şi mimicii persoanei ascultate în context cu cele relatate de aceasta. De asemenea, înregistrarea vocii şi analiza stresului din vocea persoanei suspecte care ascunde adevărul vor oferi organului judiciar indicii asupra tacticilor de ascultare care urmează să le folosească în următoarele etape ale cercetării.

1.3 Ascultarea primară

DiscuŃiile prealabile Organul de urmărire penală sau echipa care urmează să instrumenteze cazul, având

condiŃiile de ascultare ideale în camera special destinată, va trebui să desfăşoare această activitate atingând concomitent două obiective: rapiditate şi calitate, dar, în nici un caz, unul în detrimentul celuilalt.

O depoziŃie folositoare cercetării nu se poate obŃine în viteză şi este nevoie de crearea atmosferei propice colaborării şi de ascultarea persoanei cu multe precauŃiuni, arătându-i-se mereu înŃelegere şi încredere, singura cale prin care se poate ajunge la lămurirea cazului.

În faŃa organului de urmărire penală se va afla o persoană în stare de surescitare şi inhibiŃie, urmare a şocului nervos post agresiune suferit, în cazul victimei, sau la care a asistat, în cazul martorilor oculari, persoană a cărei capacitate de verbalizare este diminuată.

PrezenŃa unei persoane la sediul unui organ de urmărire penală, indiferent dacă este pentru prima dată sau o relativă obişnuinŃă (în cazul recidiviştilor) creează o stare de stres care nu este propice unei discuŃii libere şi sincere între doi necunoscuŃi, stare care trebuie diminuată de către persoana care desfăşoară ascultarea.

Pentru a crea atmosfera necesară, organul de urmărire penală va trebui să îşi stăpânească nerăbdarea specifică celui care urmează să îi fie încredinŃată cercetarea unui caz şi a urgenŃei care îl presează în stabilirea şi executarea activităŃilor de urmărire penală, prezentându-se în faŃa persoanei vătămate „de un calm imperturbabil".

28

Astfel, după prezentarea şi legitimarea persoanei, se vor iniŃia discuŃii cu totul colaterale infracŃiunii care face obiectul ascultării, care se pot referi la locul de muncă sau de învăŃământ, condiŃiile în care locuieşte, relaŃiile cu familia, colegii, prietenii, pasiuni ş.a., facându-se legătura între rezultatele investigaŃiilor întreprinse în scopul cunoaşterii personalităŃii sale şi subiectele puse în discuŃie.Aceste discuŃii au un dublu scop, cel de cunoaştere a personalităŃii prin propriile simŃuri şi de completare sau de precizare a celor cunoscute deja şi altul de stabilire a raportului psihologic organ de urmărire penală - persoană ascultată, în sensul creării unei baze de colaborare pentru activitatea care se va desfăşura. Abordarea persoanei în privinŃa temelor care vor fi puse în discuŃie va fi dependentă de vârsta persoanei, nivelul de educaŃie, pasiuni, starea de sănătate anterioară sau posterioară infracŃiunii.

Cu ocazia discuŃiilor prealabile, trebuie stabilit cu precizie dacă persoana poate fi ascultată în sensul că este aptă din punct de vedere fizic şi psihic pentru desfăşurarea acestei activităŃi în condiŃii bune, în caz contrar, ascultarea fiind amânată. Oboseala sub toate formele este fatală pentru memorie, producând consecinŃe atât cu ocazia percepŃiilor care rămân nefixate, cât şi cu ocazia reproducerii care devine chinuitoare şi, adesea, imposibilă. In condiŃii normale, memoria revine şi persoana va putea fi ascultată ulterior.

Consumarea anterior ascultării a unor medicamente din gama tranchilizantelor, a alcoolului, stupefiantelor sau altor substanŃe toxice face, pe moment, persoana inaptă pentru această activitate, motiv pentru care se recomandă să fie amânată.

In situaŃia în care persoana este suferindă, în special în cazul stărilor febrile se va aprecia dacă există posibilitatea amânării ascultării sau aceasta va fi efectuată cu riscul strecurării unor inexactităŃi în declaraŃia luată în aceste condiŃii.

Se mai pune problema duratei acestei faze a ascultării care, bineînŃeles, va fi raportată la starea de emotivitate a persoanei care urmează să fie ascultată. Persoana hiperemotivă sau emotivă, în faŃa autorităŃii reprezentată de organul de urmărire penală, poate face blocajul de memorie care este posibil să fie evitat printr-o inspirată alegere a subiectelor care se discută în timpul fazei pregătitoare, în caz contrar, existând riscul repetării ascultării.

Relatarea liberă Discutând liber cu persoana, organul de urmărire penală sesizează că atmosfera este

propice pentru a se putea trece la obiectul ascultării. Persoana este relaxată, a fost deja capabilă să atingă subiecte care Ńin de viaŃa sa socială, are încredere în interlocutor sau, în cazul participării unei echipe, şi-a manifestat deja preferinŃa pentru unul dintre membrii ei.

Trecerea spre faza relatării libere trebuie să fie făcută aproape pe nesimŃite, păstrându-se atmosfera creată în faza discuŃiilor prealabile, printr-o întrebare de direcŃionare a discuŃiei spre ceea ce s-a întâmplat în ziua producerii faptei.

Dacă în această fază intervenŃia organului de urmărire penală pe parcursul relatărilor persoanei este nerecomandată, totuşi, în anumite cazuri, ea se impune.

Este cazul persoanelor care nu pot furniza date cu privire la desfăşurarea activităŃii infracŃionale şi pentru care relatarea liberă trebuie redirijată spre ceea ce pot furniza.

In aceeaşi situaŃie se află minorii care, în general, nu au capacitatea de verbalizare necesară povestirii evenimentului de la un capăt la altul fără intervenŃia celui care îi ascultă, prin întrebări ajutătoare.

DificultăŃi în faza relatării libere pot să apară şi în cazul ascultării persoanelor vătămate în vârstă, care vor fi redirecŃionate spre eveniment ori de câte ori se îndepărtează de la subiect.

Întrebările folosite în această fază a ascultării trebuie să asigure derularea corectă a relatării, nu să lămurească situaŃiile sau afirmaŃiile controversate sau anumite detalii, situaŃie în care relatarea s-ar fragmenta.

29

Pe parcursul relatării libere atenŃia organului de urmărire penală este din plin solicitată, atât pentru observarea mimicii şi gesturilor care însoŃesc declaraŃia persoanei, dar şi pentru a sesiza problemele care se impun a fi lămurite ulterior expunerii care se face.

La ascultarea minorilor, trebuie să Ńină seama de faptul că aceştia sunt maestri în a minŃi, sofistică adevărul din proprie pornire, fie sub influenŃa unei sugestii directe (lecŃia învăŃată) ori indirecte (repercusiunea psihică a unei întâmplări la care au fost martor sau numai au aflat din auzite ori din citite). Minciuna copilului poate avea cauze care trebuie identificate pe parcursul ascultării şi care pot fi: ascunderea unei greşeli , răzbunare pe o persoană, minte din plăcerea de a mistifica, de a deveni centrul atenŃiei prin întâmplarea povestită, ş.a.

De asemenea, cu ocazia ascultării minorilor, organul de urmărire penală va trebui să Ńină seama de sugestibilitatea marcată a copiilor care aderă cu uşurinŃă la relatările celor interesaŃi într-o stare conflictuală oarecare. Astfel, deseori, subiecŃii interesaŃi în soluŃionarea favorabilă a unor conflicte familiale instruiesc amănunŃit copiii, în scopul de a furniza anchetei elemente convingătoare în sprijinul unor afirmaŃii.

Examenul psihologic sau psihiatric al minorului este câteodată necesar, raportul specialistului fiind un instrument de valoare în mâna organului de urmărire penală pentru alegerea unei tactici de ascultare corespunzătoare cazului pe care îl instrumentează.

ExistenŃa şi folosirea unei camere de ascultare special destinate şi amenajată corespunzător va da posibilitatea părintelui, în caz că se apreciază ca necesar, să vizioneze modul de desfăşurare al ascultării din camera alăturată, fără a fi văzut sau auzit de către subiectul ascultat. Câteodată, aspectele relatate de către minor vor avea explicaŃia în relaŃiile dintre părinŃi sau dintre aceştia şi alte persoane, fapt care va determina şi declanşarea unor activităŃi de cunoaştere a acestora şi de identificare în concret a evenimentului care a declanşat această luare de poziŃie a minorului. La ascultarea minorilor, organul de urmărire penală trebuie să aibă în vedere particularităŃile psihocomportamentale specifice vârstei, concretizate în lipsa posibilităŃilor fizice şi psihice de apărare, capacitatea redusă de anticipare a unor acte comportamentale proprii sau ale altora, în special ale adulŃilor, capacitate redusă de înŃelegere a efectelor, a consecinŃelor unor acŃiuni proprii sau ale altor persoane, capacitate redusă empatic, imposibilitatea lor de a discerne între intenŃiile bune şi rele a altor persoane, nivelul înalt de sugestibilitate şi al credulităŃii, sinceritatea şi puritatea sentimentelor, gândurilor şi intenŃiilor lor.

Minorii pot fi manevraŃi, minŃiŃi, determinaŃi să comită acte ale căror consecinŃe negative pentru ei sau pentru alŃii le ignoră, în special de către persoanele adulte care le inspiră încredere şi securitate emoŃională, iar sarcina celui care ascultă devine, astfel, mai dificilă.

Starea de stres post traumatic în cazul victimelor minori este mult accentuată în raport cu cea suferită de majori. Această stare se manifestă prin vise înspăimântătoare, fără vreun conŃinut exact, treziri bruşte în timpul nopŃii. Victima are impresia că agresiunea ar putea avea loc din nou, mai ales în urma unui stimulent exterior sau ideatic (de exemplu, un film violent sau un zgomot venit pe neaşteptate), ea va evita situaŃiile care îi amintesc în vreun fel de agresiune.

În cazul minorilor, o ascultare repetată nu ar face decât să îi agraveze aceste stări care pot avea consecinŃe în viaŃa viitorului adult, iar confruntarea victimei cu autorul devine total nerecomandată.

Pentru a evita interogatoriile repetate despre care s-a dovedit că ar avea un grad ridicat de sugestibilitate înregistrarea video a ascultării se apreciază că ar trebui să ducă la progresul tehnicii interogatoriilor şi ameliorarea performanŃelor experŃilor şi ale ofiŃerilor de poliŃie însărcinaŃi cu aceste anchete.

Întrebările pentru minori trebuie să Ńină seama de faptul că aceştia sunt mai puŃin capabili să îşi aducă aminte în mod spontan evenimentele trăite, iar evaluatorul trebuie să pună întrebări pertinente, dar nesugestive. Nu trebuie în nici un caz să fie puse întrebări care se referă la un

30

agresor, la un act sau un detaliu particular, decât după ce copilul a mărturisit spontan şi trebuie evitate întrebările al căror răspuns este afirmativ sau negativ.

In raport cu vârsta minorului, organul de urmărire penală va putea cere concursul unui psiholog care să îl asiste la ascultare şi prin intermediulcăruia să treacă mai uşor peste dificultăŃile de verbalizare pe care le are minorul. Pe lângă ajutorul pe care îl poate oferi psihologul cu ocazia ascultării, în sensul clarificării unor afirmaŃii făcute de minor, acesta va putea indica şi un tratament pe care victima va trebui să îl urmeze pentru depăşirea consecinŃelor pe care actul infracŃional l-ar putea avea asupra dezvoltării viitoare a personalităŃii sale. O caracteristică a stării infracŃionale din ultimii ani este o creştere a victimelor în vârstă. De remarcat este faptul că nu există întotdeauna o concordanŃă între vârsta cronologică şi cea psihologică, procesul de îmbătrânire fiind puternic individualizat. BătrâneŃea se caracterizează prin predominarea proceselor involutive, prin reducerea treptată a potenŃialului energetic şi a capacităŃii vitale, adaptative, diminuarea capacităŃii de efort fizic, a rezistenŃei la suprasolicitare şi la acŃiunea factorilor perturbatori din mediul extern, accentuarea fenomenelor de sclerozare, scăderea labilităŃii funcŃionale a organelor de simŃ şi a sistemului nervos, a mobilităŃii şi rapidităŃii mişcărilor.

Din punct de vedere psihologic se produc mutaŃii în concentrarea şi stabilitatea atenŃiei, vivacitatea şi spontaneitatea imaginaŃiei, flexibilitatea gândirii, stabilitatea emoŃională, rezistenŃa la stres etc.

Persoanele în vârstă au un puternic sentiment de insecuritate, în special când locuiesc singure, dublat adesea de neglijenŃă, uitare, confuzie, caracteristici care le fac victime facile atât pentru cei din jurul lor , dar şi pentru cele îndepărtate, infractorii. Ascultarea persoanelor din această categorie va trebui să se facă de către un organ de urmărire penală cu experienŃă, având în vedere tendinŃa persoanei vătămate de a raporta evenimentele din prezent la experienŃele pe care le-a avut a căror relatare va prelungi durata ascultărilor, iar aducerea la problemă nu este întotdeauna efectivă. Vârsta psihologică a persoanei va fi determinantă în privinŃa tacticii care se va adopta, dar şi în privinŃa informaŃiilor pe care le va furniza. Se vor evita întrebările de precizare în situaŃiile în care se apreciază că percepŃia este relativă , ascultarea limitându-se la cadrul general care poate fi prezentat.

AtenŃia sporită şi răbdarea organului de urmărire penală vor putea constitui un avantaj în obŃinerea unor declaraŃii complete şi reale.

Relatarea liberă sau spontană ca fază obligatorie a ascultării persoanei prezintă următoarele avantaje: - evidenŃiază limitele cunoştinŃelor persoanei sau a informaŃiilor pe care aceasta este dispusă să le ofere cu privire la împrejurările cauzei şi participanŃi; - reduce considerabil influenŃa pe care organul judiciar care întreprinde ascultarea o poate exercita asupra persoanei ascultate; - evidenŃiază posibilităŃile de ascultare ale persoanei, expresiile particulare folosite, intonaŃia, gestica, evaluare care poate fi ulterior folosită în timpul ascultării şi în procesul aprecierii declaraŃiilor; - organul judiciar are astfel posibilitatea de a face aprecieri asupra nivelului de dezvoltare a proceselor psihice, temperament, stare de emotivitate, grad de cultură ale persoanei ascultate.

Intrebări şi răspunsuri Planul de ascultare a persoanei în cazul în care s-a apreciat ca oportună întocmirea lui,

conŃine un set de întrebări prestabilite a i se adresa, întrebări destinate să lămurească problemele neclare care au rezultat din studiul dosarului de urmărire penală, dar şi a investigaŃiilor efectuate pentru cunoaşterea personalităŃii acesteia. La aceste întrebări mai pot fi adăugate cele formulate pe parcursul relatării libere a persoanei, întrebări de verificare a unor situaŃii sau afirmaŃii ale persoanei.

31

Faza întrebărilor şi răspunsurilor poate să lipsească în situaŃia în care persoana vătămată a făcut declaraŃii complete, dar şi în cazul în care s-a folosit în ascultare procedeul progresiv prin punctarea relatării libere din loc în loc cu întrebări ale căror răspunsuri au lămurit toate aspectele.

Trecerea la această fază necesită din partea organului de urmărire penală, o bună experienŃă profesională, dar şi o totală detaşare şi obiectivitate în raport cu persoana ascultată şi evenimentul neplăcut pe care aceasta 1-a suferit, deoarece persoana vătămată va putea fi destul de uşor sugestionată.

Sugestibilitatea ca tendinŃă de acceptare necritică a unor idei, cerinŃe, relatări, este specifică minorilor în vârstă de sub 10 ani, când se dezvoltă spiritul critic, dar şi adulŃilor mai puŃin inteligenŃi sau dependenŃi ca personalitate de alŃi adulŃi, conformişti. Aceasta se manifestă în raportul autoritate-persoană mai frecvent într-un aşa-numit interogatoriu decât într-o relatare liberă a persoanei, la persoane cu un nivel socio-cultural scăzut, care consideră că tot ce spun cei de sus este valabil şi acceptă fără rezerve aceste spuse. Sugestibilitatea se poate manifesta mult mai elocvent prin întrebările care îi pot fi adresate persoanei vătămate, mai precis prin modul în care acestea sunt concepute, obligând la un anumit răspuns sau la alegerea unei variante din două, dintre care una falsă în mod mai mult sau mai puŃin evident.

O altă formă de sugestibilitate poate fi considerată presiunea efectuată de organul de urmărire penală asupra victimei când, mai mult sau mai puŃin conştient şi după ce şi-a făcut o părere asupra cazului pe care îl cercetează, acesta emite concluzii ferme. In această situaŃie, o victimă conformistă va face depoziŃia în direcŃia dorită de cel care o ascultă, declaraŃie care, ulterior, în faŃa instanŃei de judecată nu va mai fi susŃinută pe motiv că aşa i s-a spus să declare de către organul de urmărire penală, iar cele susŃinute nu au corespondent în realitatea infracŃiunii. Intrebarea în sine dă posibilitatea persoanei vătămate să previzioneze existenŃa unor variante de răspuns, şi dacă în faza relatării libere a afirmat fără echivoc o idee, în momentul punerii întrebării, certitudinea dispare imediat. în această situaŃie este foarte probabilă alegerea răspunsului presupus ca dorit de organul de urmărire penală în defavoarea adevărului afirmat anterior.

In cazul persoanei prezente la comiterea infracŃiunii (victimă, învinuit, inculpat, martori oculari), întrebările care i se pot pune cuprind o arie mai vastă de probleme care pot fi sistematizate în trei grupe, vizând ceea ce s-a întâmplat înainte de momentul comiterii infracŃiunii, procesul comiterii infracŃiunii şi ceea ce s-a produs după aceea.

In această fază, pentru lămurirea unor aspecte ale cauzei, dar şi pentru împrospătarea memoriei persoanei, se pot folosi planşe foto, prezentarea unor obiecte, urme găsite la faŃa locului, albume foto etc.

În cadrul fazei de întrebări şi răspunsuri, în cazul autorilor neidentificaŃi, organul de urmărire penală va putea aprecia dacă partea vătămată sau martorii sunt capabili să recunoască autorul sau să contribuie la întocmirea unui portret computerizat al acestuia. În acest context, lor li se vor prezenta albumele cu infractori aflaŃi în libertate care corespund principalelor referinŃe din descriere (vârstă, înălŃime, conformaŃie, particularităŃi etc.) sau va fi predată specialistului cri-minalist care se ocupă cu întocmirea portretului vorbit. Imediat după terminarea ascultării este momentul tactic cel mai propice pentru întocmirea portretului robot sau prezentarea albumelor, deoarece, prin ascultare, persoana vătămată a fost pusă în situaŃia de a rememora trăsăturile autorului şi, prin redare, activitatea care urmează să se desfăşoare are şansa unui grad mai ridicat de precizie.

În ciuda discuŃiilor privind eventuala sugestibilitate a întrebărilor care se adresează persoanei ascultate, aceasta nu are decât foarte rar nivelul de educaŃie necesară producerii evenimentului cu maximă precizie şi fără lacune, faza întrebărilor şi răspunsurilor se impune ca necesară.

In cadrul unor amnezii datorate surprizei, şocului psihic suferit de victimă în urma acŃiunii autorului, a unor eventuale leziuni etc, faza întrebărilor şi răspunsurilor se parcurge chiar putând fi concomitentă cu relatarea liberă.

32

Câteva concluzii rezultate din evaluarea ascultărilor au arătat erori cu ocazia efectuării acestora, după cum urmează: - în general, iniŃiativa pe parcursul ascultărilor s-a constatat a fi de partea organului de urmărire penală, în scopul vădit de a obŃine răspunsuri cât mai precise la întrebările formulate de acesta; - nu în toate ascultările a fost parcursă faza discuŃiilor prealabile; - dacă, în general, în faza discuŃiilor prealabile s-a conturat strategia ascultării, în faza relatării libere şi a întrebărilor şi răspunsurilor s-au creionat elementele care vor fi consemnate; - iniŃiativa generală în ascultare a organului de urmărire penală se pierde în cazul victimelor care sunt capabile să îşi formuleze singure declaraŃiile, constatându-se şi o nesiguranŃă a primului, în acest caz.

3.1.4. Ascultarea în afara sediului organului de urmărire penală

Dacă urgenŃa ascultării martorilor, în cazul infracŃiunilor grave, la locul săvârşirii infracŃiunii este impusă de însăşi gravitatea faptei şi de necesitatea stabilirii cât mai clare şi în timp minim a ceea ce s-a întâmplat, ascultarea victimei acolo unde aceasta se găseşte este determinată şi în baza altor argumente. Astfel, gândindu-ne la infracŃiuni grave ne referim, în sensul prevederilor legii, la omor, tentativa la omor, loviri cauzatoare de moarte, dar şi la infracŃiunile care au avut sau pot să aibă ca rezultat moartea victimei, cum sunt cele de tâlhărie sau viol. Pe lângă acestea, trebuie avută în vedere şi posibilitatea sinuciderii victimei ca urmare a săvârşirii infracŃiunii, act care poate să reuşească sau nu.

În alte situaŃii, victimele nu sunt transportabile, având în vedere vârsta sau traumatismele fizice suferite, sau nu au putut fi încă transportate pentru a li se acorda îngrijiri medicale de specialitate, aflându-se, după caz, în spital sau chiar la locul săvârşirii infracŃiunii.

În aceste situaŃii, organul de urmărire penală este pus în situaŃia să asculte persoana vătămată în cu totul alte condiŃii decât cele de la sediul său, denumite condiŃii speciale, şi de a aplica o altă abordare tactică determinată atât de starea psihofizică a victimei, cât şi de condiŃiile tipice locului în care se va face ascultarea.

Ascultarea părŃii vătămate în condiŃii speciale este destul de frecventă în cazul infracŃiunilor comise cu violenŃă şi se desfăşoară în saloanele spitalelor sau la domiciliul victimelor sau martorilor, în special în cazul acŃiunilor asupra unor persoane în vârstă, când locuinŃa este şi locul săvârşirii infracŃiunii.

In efectuarea unei astfel de ascultări, organul de urmărire penală trebuie să Ńină cont de faptul constatat de către specialişti că starea de stres post-traumatic apărută ca urmare a unui act de agresiune poate fi deosebit de intensă şi că nivelul maxim al acesteia se atinge la puŃin timp după incident, atenuându-se apoi progresiv.

Această constatare prezintă interes pentru organul de urmărire penală, deoarece, în cele mai frecvente cazuri, momentul de maxim stres se suprapune cu momentul ascultării persoanei vătămate în condiŃii speciale, putând influenŃa negativ relatările făcute de aceasta.

Dacă persoana vătămată urmează a fi ascultată în spital, relatarea pe care o face, va putea fi influenŃată în plus, de tratamentul medicamentos care i-a fost administrat. In aceste condiŃii, se impune ca ascultarea să fie făcută după ce în prealabil s-a discutat cu medicul în a cărui îngrijire se află victima, care trebuie informat cu privire la activitatea ce se intenŃionează să se efectueze şi pe care, eventual, să o monitorizeze personal. DiscuŃiile ulterioare cu medicul vor putea constitui punctul de plecare al verificării celor relatate de către persoană, în special cu privire la implicaŃiile pe care le-ar putea avea afecŃiunea asupra declaraŃiilor făcute, precum şi a rezervelor care se impun cu privire la acestea.

33

Ascultarea în asemenea situaŃii se rezumă la relatări sumare, întrebările trebuie să fie scurte, concise şi puŃine la număr, unele cu caracte: general, iar altele nemijlocit legate de fapta săvârşită.

La faŃa locului, persoana va putea fi ascultată cu privire la identităŃii făptuitorului, direcŃia de deplasare a acestuia, explicarea dinamicii de formare a unor urme, precum şi a prezenŃei unor obiecte descoperite cu ocazia cercetării locului faptei etc.

O atenŃie cu totul specială trebuie să se acorde declaraŃiilor luate persoanelor care au suferit traumatisme grave şi este de presupus că într-un timp relativ scurt va interveni decesul acestora, indiferent de locul în care acestea se află (la spital sau nu au fost încă transportate).

Considerăm că valoarea unei depoziŃii, indiferent de starea sănătăŃii, vârsta sau a altor criterii care ar putea fi luate în calcul, nu poate fi prestabilită şi că organul de urmărire penală este obligat să o verifice stabilind în cazul concret cercetat dacă aceasta se coroborează cu celelalte probe administrate sau o va înlătura ca nerelevantă.

O ultimă situaŃie pe care dorim să o supunem atenŃiei este cea în care victima a decedat până la sosirea organului de urmărire penală desemnat să efectueze ascultarea la locul în care se afla persoana vătămată, dar cea din urmă a discutat în schimb cu alte persoane sau a fost auzită de către acestea.În acest caz, discuŃiile avute de către persoana vătămată sau cele auzite vor fi reconstituite cât mai exact prin ascultarea persoanelor cu care aceasta a ajuns să discute sau care au auzit cele spuse.

3.1.5. Folosirea tehnicii poligraf

In privinŃa depoziŃiilor victimelor, este necesar de a sublinia că acestea trebuie privite cu grijă, chiar cu circumspecŃie, întrucât ele joacă un rol special, de parte interesată în procesul judiciar, situaŃie care poate duce la ascunderea sau deformarea adevărului. Credem că soluŃia acestei probleme o poate oferi folosirea mijloacelor tehnico-ştiinŃifice de constatare a sincerităŃii sau nesincerităŃii declaraŃiilor persoanelor sau testarea tip poligraf.

Deşi rezultatul examinării nu are valoare de probă, el constituie un mijloc de investigare al sincerităŃii persoanei şi un indiciu care poate avea importanŃă în stabilirea tacticii de abordare ulterioară a subiectului sau în direcŃionarea cercetărilor.

In literatura de specialitate, testarea poligraf este recomandată în special în verificarea declaraŃiilor învinuiŃilor, inculpaŃilor şi suspecŃilor fără referiri speciale cu privire la ascultarea persoanelor vătămate.

Verificarea declaraŃiei părŃii vătămate prin metoda poligraf se întâlneşte în practică foarte rar, poate şi din cauză că cele concluzionate de către psiholog nu au valoare de probă ori că nu întotdeauna aceste concluzii au fost confirmate de cercetările efectuate ulterior.

In faza de cercetare penală care are ca obiectiv tocmai strângerea probelor, folosirea unor astfel de mijloace poate avea importanŃă, cu atât mai mult în momentele de dificultate. Tehnica poligraf este o tehnică care are la bază implicarea şi relaŃionarea directă între fiziologic şi psihologic. Aparatul în sine recepŃionează modificările fiziologice ale persoanei. Aceste modificări apar datorită trăirilor subiective ale acesteia, adică ale proceselor şi fenomenelor psihice care apar pe parcursul testării.

Supunerea victimei testului poligraf trebuie să se facă cu consimŃământul acesteia, consimŃământ care este de presupus că va fi mai uşor dat având în vedere că, în general, victima este iniŃiatoarea acŃiunii penale. In cazul în care persoana vătămată nu va fi de acord cu folosirea acestui mijloc, credibilitatea ei în faŃa organului de cercetare penală va avea din nou de suferit, pentru considerentul că ar putea ascunde ceva.

In concluzie, ascultarea persoanei vătămate este o activitate obligatorie şi necesară, Ńinând cont de bogăŃia şi precizia informaŃiei ce aceasta o poate deŃine şi care poate avea o contribuŃie

34

importantă în realizarea scopului procesului penal. întrucât partea vătămată are un anume interes în soluŃionarea cauzei penale care poate să îi diminueze valoarea, apare ca necesară ascultarea acesteia în condiŃii cât mai bune, care să îi dea posibilitatea celui care o face să obŃină declaraŃii de cât mai bună calitate. Acelaşi interes face necesară şi justifică o verificare a declaraŃiei persoanei vătămate cât mai atentă, folosind toate posibilităŃile pe care ni le oferă cercetarea criminalistică şi nivelul actual al dezvoltării ştiinŃelor. Diferitele atitudini ale persoanelor vătămate pe timpul ascultării în sensul susŃinerii unor variante, conform interesului pe care îl au, nu trebuie să abată pe cel care face cercetarea de la folosirea tuturor mijloacelor legale pe care le are la dispoziŃie pentru aflarea adevărului, pe care este obligatsă îl demonstreze prin probatoriul administrat, chiar dacă, sub raportul finalităŃii judiciare, eforturile depuse în acest sens par câteodată că nu se justifică.

3.1.6. Ascultarea repetată

Reascultarea persoanei este o activitate nerecomandată din punct de vedere tactic, dar, câteodată, necesităŃile cercetării criminalistice o impun.

Ascultarea repetată prezintă câteva inconveniente care trebuie cunoscute de organul de urmărire penală pentru ca acesta să îşi poată stabili tactica de ascultare în mod corespunzător. În primul rând, remarcăm posibila apariŃie a fenomenului de repetiŃie prin care informaŃiile stocate iniŃial în memoria de scurtă durată sunt trecute spre memoria de durată medie sau lungă prin realizarea de noi conexiuni şi raportări la informaŃiile stocate deja la acel nivel.

Persoana ascultată cu ocazia primei ascultări efectuate de organul de urmărire penală nu se află de fapt la prima relatare a celor întâmplate. Astfel, după producerea evenimentului, ea va povesti întâmplarea celor care îi sunt apropiaŃi în vederea primirii unui sfat. In măsura în care şi alte persoane au aflat despre comiterea infracŃiunii, ele o vor chestiona la rândul lor, obligând-o la repetarea relatării. Şi după ascultarea de către organul de urmărire penală şi, mai ales, a întrebărilor acestuia, vizionarea unor obiecte, planşe sau materiale ridicate cu ocazia cercetărilor, acest proces de perfecŃionare logică şi completare a declaraŃiei va continua.

Reascultarea, dar şi contactul prea des al organului de urmărire penală cu persoana, în afara activităŃilor stricte de cercetare criminalistică, sub pretextul de a se afla ce s-a mai făcut în cauză, pot duce la aşa-numitul fenomen psihologic al schimbării de rol, manifestat, în special, în cazul victimelor.

Probabilitatea apariŃiei fenomenului este mai mare la persoanele despre care spunem că sunt şterse, trăind în anonimat şi care, dintr-odată, în urma infracŃiunii al căror subiect au fost, devin personaje centrale cărora organele de urmărire penală, medici, specialişti criminalişti, psihologi etc. le acordă toată atenŃia lor.

Prieteni, rude, ziarişti o contactează pentru a se interesa ce s-a întâmplat, cei din jur îi acordă o grijă care până în momentul evenimentului i-a fost cu totul străină. Soarta autorului este total în mâna ei şi va putea dispune conform bunului plac, toŃi cei din jur părând a i se supune. Comportamentul procesual al persoanei se va schimba în sensul că declaraŃia iniŃială va fi susŃinută printr-o mai bună conturare a constrângerii la care devine evident că nu ar fi putut în nici un fel rezista, suferinŃele fizice şi morale se acutizează, atitudinea generală se schimbă intrând în rolul victimei traumatizate psihic, cu urme ireparabile pe care toată lumea le poate vedea.

Schimbarea de rol se reflectă în cercetarea criminalistică printr-o reevaluare a probatoriului administrat în raport cu noua situaŃie şi redirecŃio-narea cercetărilor în sensul demonstrării adevărului obiectiv şi, în acelaşi timp, a faptului că noua situaŃie care se suprapune este falsă.

O altă distorsiune la care dorim să ne oprim cauzată tot de adăugarea prin repetiŃie la informaŃia iniŃială se referă la opinii. În reconstrucŃia logică a fiecărei etape a săvârşirii infracŃiunii, în urma repetării evenimentului, logica săvârşirii se completează cu propriile judecăŃi sau judecăŃi apreciate cu valoare a celor cu care se dialoghează. Amestecul opiniilor cu faptele este un fenomen

35

inconştient, fără legătură cu buna-credinŃă a persoanei care, în planul ascultării, este greu de diferenŃiat, întrucât opiniile vor fi susŃinute ca fapte, ceea ce nu este conform cu realitatea.

În cazul posibilităŃii administrării altor probe referitoare la faptul în sine, organul de urmărire penală va putea prin coroborarea acestora să tragă concluzii cu privire la ceea ce s-a gândit şi nu s-a întâmplat, dar, în lipsa suportului probator, operaŃiunea de identificare a opiniilor va fi aproape imposibilă.

Dacă distorsiunile care pot să apară în redarea unor evenimente de către persoană duc la concluzia că ascultarea repetată este bine să fie evitată pe cât posibil, reascultarea minorilor este, de asemenea, nerecomandată dar Ńinând cont şi de alte argumente.

În general, declaraŃiile minorilor sunt privite cu rezerve de organele judiciare, cu superioritate de către învinuiŃi şi inculpaŃi, fără credibilitate de către ceilalŃi participanŃi la procesul penal. Totuşi, spiritul de observaŃie şi atenŃia pe care minorii şi-o îndreaptă spre diferite obiecte, întâmplări, de cele mai multe ori neobservate de către adulŃi, pot aduce elemente valoroase în relatările pe care aceştia le fac cu ocazia ascultării.

Parcurgerea etapelor cercetării criminalistice prin examinarea medico-legală în atmosfera de spital, a ascultării sale în atmosfera generală creată de activitatea organului de urmărire penală la sediul sau sediile acestora sunt experienŃe care acutizează starea psihică a minorului.

Reascultarea şi chiar o reexaminare medicală vor constitui noi motive de reactivare a întâmplărilor traumatizante pe care le-a suferit, cu posibile consecinŃe în dezvoltarea psihică ulterioară a acestuia.

La un rău suferit, reascultarea minorului la poliŃie, parchet şi apoi la instanŃa de judecată va avea consecinŃe mai mari în agravarea acestuia decât în realizarea scopului procesului penal.

Din cele expuse, s-ar putea trage concluzia că reascultarea persoanei nu numai că trebuie evitată, ci este total nerecomandată tactic, ceea ce este fals. Reascultarea persoanei trebuie considerată ca admisibilă, necesară şi chiar obligatorie odată cu apariŃia pe parcursul cercetărilor a unor situaŃii care efectiv o impun.

Astfel, persoanele ascultate iniŃial sumar datorită situaŃiei medicale concrete în care se găseau, la spital sau la faŃa locului ori în alte împrejurări, vor fi reascultate în mod amănunŃit de îndată ce starea sănătăŃii lor o va permite.

ApariŃia pe parcursul urmăririi penale a unor împrejurări care nu au fost cunoscute iniŃial şi care, în mod logic, trebuie lămurite cu persoana ascultată, în vederea stabilirii adevărului în cauza care se cercetează, justifică decizia de reascultare a acesteia.

O altă situaŃie care necesită clarificarea prin reascultare este cea a contradicŃiei dintre declaraŃia persoanei şi concluziile care rezultă din probatoriul administrat până la un moment dat şi chiar în diferenŃe de abordare a aceleiaşi probleme între două declaraŃii ale persoanei, în cazul în care aceasta a fost reascultată deja.

3.1.7. Fixarea declaraŃiilor părŃii vătămate

Mijloacele de fixare a declaraŃiilor persoanei vătămate vor fi diferite în raport cu locul şi mijloacele tehnice aflate la dispoziŃia organului de urmărire penală.

DeclaraŃiile se consemnează cuvânt cu cuvânt, nu în sinteză, cu ocazia consemnării persoana vătămată putând fi ajutată să formuleze fraze scurte, concise şi clare.

DepoziŃiile unor victime ale brutalizării în mod obişnuit sunt însoŃite de planşete, mimică agitată mai deosebită, bâlbâială etc., elemente care urmează să fie descrise în mod amănunŃit în procesul-verbal, deoarece ele sunt, de obicei, autentice şi îndepărtează bănuiala de a ne afla în faŃa unor false denunŃuri.

Recomandarea consemnării şi a stărilor persoanelor ascultate pe parcursul ascultării o apreciem ca utilă, deşi mai dificil de realizat şi cu relevanŃă şi putere de convingere reduse.

36

Intrucât procesele-verbale de ascultare sau declaraŃiile nu înregistrează aspectele de comunicare nonverbală, în condiŃiile dezvoltării şi perfecŃionării unor evaluări ale proceselor psihofiziologice, considerăm că folosirea mijloacelor de înregistrare acustică şi video trebuie să devină, pe parcursul timpului, o necesitate.

In cunoştinŃa avantajelor şi dezavantajelor create de folosirea acestor mijloace asupra psihologiei persoanei, ele oferă perspectiva de înlocuire în timp a clasicelor dosare mai mult sau mai puŃin voluminoase instrumentate de organele judiciare.

Impactul generalizării folosirii tehnicii de calcul în toate domeniile a început să fie resimŃit, cum era normal, şi în activitatea criminalistică a organelor de urmărire penală. Mai mult, toate activităŃile de tactică criminalistică permit video filmarea şi transferul imaginii pe suporturi utilizate de computere, fapt care ne face să ne gândim la o perspectivă întrucâtva revoluŃionară. Înregistrarea declaraŃiilor, urmată de analiza pluridisciplinară (organ de cercetare penală - psiholog - psihiatru etc), alături de rezultatele oferite de analizatori tehnici ai reactivităŃii psihice, vor putea oferi practicilor de ascultare noi dimensiuni şi perspective. În concret, depoziŃiile făcute de către persoane cu ocazia ascultării sale la faŃa locului sau când acestea se află la domiciliu sau internate în spital, cu ocazia cercetării locului faptei sau după faza întrebărilor şi răspunsurilor, vor fi consemnate de organul de urmărire penală într-un proces-verbal.

Înregistrarea discuŃiilor cu ajutorul unui reportofon va putea fi utilă şi pentru a fi folosită în fidelizarea consemnărilor din cuprinsul procesului-verbal.

DeclaraŃiile luate cu ocazia ascultării primare se consemnează pe formularele consacrate şi unitare, aflate în utilizarea organelor de urmărire penală, cu menŃiunea că faza relatării libere va fi consemnată coerent.

Folosirea diferitelor mijloace tehnice de înregistrare a declaraŃiei persoanei presupune avizarea acesteia verbală, dar şi identificarea organului de urmărire penală şi a persoanei care se ascultă în mod similar cu datele care se înscriu în declaraŃia sau procesul-verbal de ascultare a persoanei, cu menŃiunea că suportul înregistrării se va anexa la actul de bază al fixării declaraŃiei.

In unele cazuri, este utilă menŃionarea orei la care a început şi s-a sfârşit activitatea, având în vedere calitatea de act autentic al mijloacelor de fixare.

In general, organele de urmărire penală experimentate au tendinŃa de a-şi face prea repede o imagine asupra persoanei ascultate şi a faptelor pe care urmează să le relateze, încercând să le suprapună unui anumit tipar, pe care îl vor urma în consemnarea declaraŃiei, fără a mai da posibilitatea părŃii vătămate de a exprima ceea ce s-a întâmplat de fapt, mergându-se pe „tipicul cunoscut" şi omiŃându-se astfel secvenŃe din relatare.

3. 2. Ascultarea martorilor

3.2.1. Cadrul general al ascultării martorilor

Elemente specifice psihologiei martorului Aproape că nu există cauză penală în care declaraŃiile martorilor să nu fie utilizate ca

mijloc de probă pentru stabilirea împrejurărilor în care a fost comisă infracŃiunea. Deşi una dintre preocupările infractorilor este clandestinitatea, totuşi, rareori o activitate infracŃională se poate desfăşura la adăpostul unor nedoriŃi spectatori, fapt care explică de ce în procesul penal apare întotdeauna un număr oarecare de martori.

In raport cu persoana vătămată asupra căreia se răsfrâng consecinŃele săvârşirii infracŃiunii sau a autorului angrenat în executarea faptei, în special în cazul celor unde există contactul direct între victimă şi autor, poziŃia psihologică a martorului este favorizată.

37

Nefiind sub tensiunea psihică ridicată datorată participării la săvârşirea infracŃiunii, din punctul de vedere al percepŃiei evenimentului ca etapă a formării declaraŃiilor persoanelor, martorul, în raport cu părŃile, beneficiază de condiŃii mai apropiate de cele considerate optime. AdmiŃând faptul că şi percepŃia evenimentului de către martor se situează în categoria percepŃiilor influenŃate de stresul produs de săvârşirea unei infracŃiuni, impactul psihologic al evenimentului asupra martorului va fi mult redus în intensitate şi în consecinŃele asupra proceselor psihologice de formare a mărturiei, comparativ cu cel asupra persoanei vătămate sau autorului.

PoziŃia favorabilă a martorului, cel puŃin din punct de vedere teoretic, în raport cu persoana vătămată sau autorului în perceperea evenimentului justifică frecvenŃa utilizării declaraŃiilor martorilor ca mijloc de probă în cauzele penale, conştienŃi fiind, totuşi, de faptul că o mărturie corectă, fidelă este o excepŃie şi nu constituie regula.

Această rezervă în aprecierea valorii declaraŃiilor martorilor este impusă de faptul că erorile şi denaturările care apar în relatările subiecŃilor martori, învinuiŃi sau inculpaŃi ori persoane vătămate pot să fie consecinŃafie a unei percepŃii eronate sau lacunare, fie a unei atitudini care poate orienta atât percepŃia, cât şi reproducerea într-o anumită direcŃie, fie a unui interval mai lung de la percepŃie la relatare, fie a unor întrebări sugestive sa .

Factori care pot denatura declaraŃia martorului In general, în cercetarea criminalistică a infracŃiunilor, şi, în special, a celor pentru care

punerea în mişcare a acŃiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, aceasta este prima ascultată, iar învinuitul sau inculpatul după ce a fost strâns un minim de probe sau indicii temeinicie necesare începerii urmăririi penale.

Intre aceste momente, sunt identificaŃi şi ascultaŃi martorii care, în mod obişnuit, sunt indicaŃi de persoana vătămată cu ocazia depunerii plângerii sau identificaŃi din oficiu de către organul de urmărire penală prin desfăşurarea activităŃilor de cercetare sau prin alte mijloace. Identificarea martorilor este o activitate care are continuitate pe tot parcursul desfăşurării urmăririi penale, uneori solicitând durate de timp considerabile, iar între momentul identificării martorului şi cel al ascultării pot exista de asemenea diferenŃe de durată.

In această situaŃie, se pune problema influenŃei pe care o are trecerea timpului în procesul formării declaraŃiilor martorului şi a stabilirii momentului optim al ascultării.

Martorii identificaŃi cu prilejul cercetării locului faptei vor fi ascultaŃi cu ocazia efectuării acesteia sau imediat după terminare, cei propuşi de persoana vătămată prin actul de sesizare sau cu ocazia ascultării, de îndată ce va fi posibil, iar în cauzele în care învinuiŃii se află sub puterea mandatelor de arestare preventivă provizorii, vor fi ascultaŃi de urgenŃă.

Ascultarea repetată, după trecerea unui interval de timp de la prima ascultare, constituie o posibilă soluŃie în obŃinerea unor declaraŃii care pot realiza mai bine scopului urmăririi penale. Ascultarea martorilor imediat după identificarea lor este impusă şi de consecinŃele pe care fenomenul de repetiŃie îl poate avea asupra depoziŃiei sale. Martorul ocular schimbă impresii, opinii, cu ceilalŃi martori oculari, completând propria informaŃie atât cu informaŃii percepute de ceilalŃi, dar şi cu păreri ale acestora, propria personalitate interacŃionând cu a celorlalŃi, care îi pot corecta percepŃia iniŃială. InfluenŃa fenomenului de repetiŃie poate fi mai evidentă la infracŃiunile comise în cadrul comunităŃilor mici unde un astfel de eveniment capătă o amploare deosebită, fiind comentat de către toŃi membrii, situaŃie în care, prin ascultarea martorului, se poate diferenŃia cu dificultate ceea ce s-a perceput de ceea ce este aflat din zvon public.

Deoarece este puŃin probabil ca organul de urmărire penală să fie primul care să discute cu martorul pentru a putea aprecia corect cele relatate de către acesta, cu ocazia ascultării, se recomandă stabilirea amplorii discuŃiilor avute, dar şi a persoanelor cu care a discutat.

38

In eventualitatea necesitării verificării declaraŃiei martorului, stabilirea persoanelor cu care acesta a discutat va fi utilă, în special dacă acestea nu au fost ele însele martori la eveniment şi ascultate deja în această calitate.

Cauze care pot determina mărturia de rea-credinŃă Cele mai frecvente motive ar putea fi sintetizate după cum urmează:

a) calitatea de martor într-un proces penal produce persoanei care urmează să aibă această calitate un disconfort psihic datorat, în primul rând, normelor procedurale care îl obligă pe martor să se prezinte ori de câte ori este chemat în faŃa organului judiciar care 1-a citat.

În acest sens, deşi după logica faptelor el trebuie să perceapă anumite fapte sau împrejurări, martorul le va evita cu tărie, susŃinând că nu le-a sesizat şi încercând să îşi motiveze lipsa informaŃiei.

O variantă a acestei atitudini este cea a martorilor care sunt de acord să îşi facă depoziŃia, cu condiŃia de a nu fi consemnată, de a nu şti nimeni că el a declarat respectivele informaŃii şi de a nu mai fi chemat în faŃa altui organ judiciar. b) denaturarea mărturiei poate fi urmare a resentimentelor martorului faŃă de infracŃiunea comisă sau faŃă de autorul acesteia şi se manifestă prin exagerarea concomitentă cu diminuarea unor împrejurări care se vor repercuta în mod invers asupra învinuitului sau inculpatului, în sensul că împrejurările care i-ar fi favorabile nu vor fi relatate sau vor fi diminuate şi invers, în privinŃa celor defavorabile care vor fi exagerate. In această situaŃie, explicarea consecinŃelor pe care le poate avea această poziŃie asupra însuşi martorului şi învinuitului sau inculpatului se poate lovi de rezistenŃa acestuia, prin apariŃia fenomenul de persistenŃă în eroare sau de convingerea sa fermă că aşa s-au întâmplat lucrurile. c) pentru infracŃiunile comise în participaŃie, în special în faza iniŃială a cercetărilor când încă nu s-a stabilit cu precizie calitatea fiecărui participant şi a persoanelor care nu au participat la săvârşirea infracŃiunii, perspectiva calităŃii de învinuit va determina martorul să prezinte faptele denaturat, diminuându-şi propria participare, dar şi pe cea a celorlalŃi protagonişti d) existenŃa unor resentimente ale martorului faŃă de organul judiciar sau persoana care îl reprezintă, datorate unor raporturi anterioare sau altor motive, poate fi o cauză de modificare a depoziŃiilor care poate fi surmon-tată cu destulă dificultate de către martor şi organul judiciar. în cazul în care organul de urmărire penală, în urma dialogului cu martorul, realizează faptul că problema nu are perspectiva de a fi depăşită, el trebuie să se retragă urmând a fi înlocuit de un alt organ judiciar. Una dintre variantele ascultării încrucişate o constituie ascultarea succesivă a persoanei de către două organe de urmărire penală. Deşi nerecomandată, ascultarea succesivă de către două organe de urmărire penală poate prezenta avantajul că. în faŃa unuia dintre organele de urmărire penală, martorul poate deveni mai cooperant, inspirându-i mai multă încredere şi atenuându-i resentimentele avute faŃă de celălalt. e) sentimentul de teamă al martorului faŃă de învinuiŃi sau inculpaŃi, de familia acestuia, de alŃi participanŃi la săvârşirea infracŃiunii lăsaŃi în libertate, a propriei familii sau de alte persoane şi convingerea sa că organul judiciar care îi solicită depoziŃia nu îi va putea asigura protecŃia în viitor constituie o motivaŃie serioasă pentru o declaraŃie neconformă realităŃii. f) martorul a fost ori urmează a fi stimulat într-o anumită modalitate şi declară ceea ce i se cere de către persoana care este interesată de aceasta, în această situaŃie, organul judiciar are în faŃă un potenŃial învinuit pe care, în funcŃie de informaŃiile ori probatoriul în posesia căruia se află sau a personalităŃii martorului, îl va determina la o mărturie sinceră sau îl va asculta ca atare.

In toate aceste situaŃii, utilizarea tacticii ascultării repetate şi a detalierii declaraŃiilor vor putea oferi organului de urmărire penală posibilităŃi largi de obŃinere a unor declaraŃii sincere, dar şi de a verifica susŃinerile martorului şi a proceda în consecinŃă.

39

Din această perspectivă, poziŃia martorului în procesul penal este total diferită în raport cu cea a învinuitului sau inculpatului care poate să recunoască fapta săvârşită sau să nu declare nimic ori îşi poate reconsidera punctul de vedere, schimbând cele declarate ori nerecunoscându-le. Martorul, în schimb, este obligat să declare tot ceea ce ştie, împrejurările despre care a luat cunoştinŃă, este ascultat sub prestare de jurământ şi, în principiu, nu îşi poate schimba declaraŃiile. Atât persoana vătămată, cât şi martorul poartă răspunderea celor declarate sub sancŃiunea denunŃării calomnioase şi, respectiv, mărturiei mincinoase.

Rigoarea tratamentului martorului în procesul penal este justificată de consecinŃele pe care le are depoziŃia sa asupra învinuitului, dar şi de rolul său în stabilirea adevărului ca scop al procesului penal.

3.2.2. Elemente de psihologia mărturiei

a) Momentul psihologic al depunerii jurământului. AtenŃia de care se bucură martorul în procesul penal este reflectată şi prin reglementarea legală a ascultării acestuia, dar şi prin crearea prin procedura penală a momentului psihologic al depunerii jurământului, act destinat, în primul rând, prevenirii mărturiei mincinoase.

Momentul psihologic al depunerii jurământului îndeplineşte multiple funcŃiuni, dintre care considerăm ca principale următoarele: - o funcŃie informaŃional-cognitivă, în sensul că martorului i se transmite să spună adevărul şi să nu ascundă nimic din ceea ce ştie, prin aceasta indicându-i-se limitele legale ale mărturiei; - o funcŃie de avertizare-prevenire, în sensul că neîndeplinirea obligaŃiei legalmente datorate este susceptibilă de pedeapsa corespunzătoare infracŃiunii de mărturie mincinoasă; - o funcŃie juridică, în sensul că jurământul leagă pe martor de cauza în care acesta a depus mărturia, iar, în calitate de participant la stabilirea adevărului, martorul va fi Ńinut să răspundă penal pentru relatările sale făcute cu rea-credinŃă care duc la inculparea sau disculparea nedreaptă a unor persoane implicate într-o cauză penală.

Atitudinea de respect şi sobrietate sau de solemnitate a jurământului, adaptat la nivelul de educaŃie civică, cultural, religios şi al trăsăturilor personalităŃii martorului va asigura sau nu eficienŃa acestui moment important al declaraŃiei martorului. b) Momentul psihologic al citării persoanei. Un alt moment psihologic reglementat de legea procesual penală, care, de această dată, poate fi exploatat nu numai în cazul martorului, dar şi în situaŃia celorlalte persoane ascultate este cel al citării persoanei. IncunoştinŃarea martorului asupra datei şi organului judiciar în faŃa căruia acesta urmează să se prezinte declanşează o anumită stare emoŃională, care poate fi accentuată semnificativ prin utilizarea de către organul de urmărire penală a mandatului de aducere, în cazul urgenŃei ascultării şi pentru prevenirea schimbului de opinii între martori sau între martor şi alte persoane.

Apreciem că folosirea cu abilitate a celor două momente psihologice reglementate de lege, în succesiunea lor firească, constituie premisele declarării sincere a adevărului de către martor.

Pregătirea ascultării martorului, ca etapă menită să asigure buna desfăşurare şi rezultatul acesteia, oferă organului de urmărire penală si posibilitatea anticipării unor momente psihologice pe care le va putea sau nu concepe, în raport cu situaŃia în cauza pe care o cercetează.

În funcŃie de cele prevăzute în planul de cercetare a cauzei, martorii vor fi chemaŃi în aceeaşi zi sau în mai multe zile, în funcŃie de numărul şi de urgenŃa cu care se impune ascultarea lor. Totuşi, în situaŃia în care se apreciază că în cauza cercetată prezenŃa la organul de urmărire penală a mai multor sau a tuturor martorilor ar putea fi oportună, se va apela la chemarea lor simultană. Chemarea simultană nu înseamnă că ascultarea martorilor se va face cu toŃi de faŃă, ci în mod separat, similar ascultării învinuitului sau inculpatului.

40

Un aspect care trebuie avut în vedere este cel al posibilităŃii de contactare a martorilor ulterior efectuării ascultării când, dacă nu s-a cunoscut anterior, se cunosc şi se pot întâlni întâmplător sau planificat.

In acest sens, trebuie avut în vedere faptul că în comunităŃile mici, de obicei, fiecare martor va afla cu uşurinŃă ceea ce a declarat celălalt, inclu siv rudele sau chiar învinuitul, iar intervenŃia în sprijinul învinuitului familiei sau altor persoane apropiate sau interesate este facilă.

Locul ascultării martorului poate fi utilizat şi el ca element care poate influenŃa psihologic mărturia, din mai multe puncte de vedere. Deşi locul ascultării persoanelor este, în mod obişnuit, la sediul organului judiciar, ascultarea martorului într-un loc ales de organul de urmă rire penală poate constitui un avantaj, al surprizei, în cazul în care există temerea că martorul este tentat să declare mincinos sau, în cazul persoanelor emotive, ca un element în plus în sprijinul stabilirii atmosferei propice ascultării martorului. Locul ales de organul de urmărire penală poate fi la domiciliul martorului sau un alt loc în care martorul se simte sigur pe el, în raport cu scopul care se urmăreşte prin ascultarea în locul respectiv. Alegerea unui alt loc de ascultare decât sediul organului judiciar poate fi utilă şi în cazul în care organul de urmărire penală doreşte ca martorul respectiv să nu fie cunoscut, iar declaraŃia lui să fie păstrată în secret până în momentul prezentării materialului de urmărire penală.

3.2.3. Desfăşurarea ascultării

Ascultarea martorului se va desfăşura urmând cele trei faze ale ascultării persoanelor, cu

menŃiunea necesităŃii stabilirii relaŃiilor în care se află martorul cu învinuiŃii sau inculpaŃii, dar şi cu persoana vătămată. Stabilirea acestor relaŃii nu trebuie privită ca o formalitate, întrucât veridi-citatea depoziŃiei care urmează a fi luată este dependentă de acestea.

Verificările care se întreprind cu privire la persoana martorului, în special în cazul unui martor important ale cărui declaraŃii pot influenŃa profund cauza cercetată, vor avea în vedere şi cele declarate de către acesta cu privire la natura eventualelor lor relaŃii cu persoana vătămată ori cu învinuitul sau inculpatul, rezultatul acestora constituind un prim indiciu de sinceritate a martorului.

Atmosfera generală de ascultare a martorului trebuie să fie una de colaborare, organul de urmărire penală trebuind să sesizeze momentele şi probleme care necesită intervenŃia sa în ajutorul unei expuneri cât mai complete a celor percepute.

Tactica ascultării martorului presupune folosirea unor procedee tactice asemănătoare cu cele utilizate în ascultarea învinuiŃilor sau inculpaŃilor, cu scopul forŃării capacităŃii de redare a memoriei.

Ascultarea repetată, întâlnirile-surpriză, tactica complexului de vinovăŃie, relatarea unor aspecte de certitudine rezultate din probatoriul administrat şi care, în mod logic, trebuie sesizate şi de martor, constituie opŃiuni care vor fi avute în vedere de către organul de urmărire penală în raport cu personalitatea martorului ascultat.

DepoziŃia va urma firul logic şi cronologic al faptei pe care a perceput-o, pe parcursul acesteia putând fi utilizate probele existente la dosar,dar numai în măsura în care acestea pot contribui la reamintirea unor secvenŃe.

În faza relatării libere, martorul nu trebuie limitat cu privire la timpul sau amploarea declaraŃiei, răbdarea organului de urmărire penală fiind uneori recompensată prin volumul şi importanŃa informaŃiilor care i se furnizează.

ContradicŃiile apărute cu ocazia relatării vor fi lămurite prin întrebări, în aceeaşi notă dominată de dorinŃa de a lămuri problemele, întrebările sugestive sau care presupun răspunsuri alternative fiind excluse.

41

Atmosfera creată cu ocazia discuŃiilor prealabile, dorinŃa organului de urmărire penală, dar şi a martorului de a lămuri problemele puse în discuŃie, importanŃa care trebuie să i se inducă prin calitatea de martor pe care o are persoana constituie premise în obŃinerea unei mărturii de bună calitate, care să lămurească aspectele percepute de martor din întregul film al infracŃiunii. Având în vedere importanŃa pe care declaraŃiile martorilor o au în procesul penal, activitatea organului de urmărire penală nu trebuie considerată ca încheiată în momentul consemnării şi semnării declaraŃiilor, ci acesta constituie doar cel al trecerii în etapa verificării depoziŃiei martorului.

Verificarea relatărilor martorilor constituie o etapă obligatorie a ascultării şi trebuie realizată cu minuŃiozitate, în special pentru martorii consideraŃi importanŃi. Câteodată, depoziŃiile se verifică prin comparaŃie şi, în cazul fericit, acestea concordă. Alteori, procesul de verificare presupune şi alte activităŃi, cum sunt confruntările, reascultările sau reconstituirile, utilizarea teh-nicii de detectare a comportamentului simulat şi nu numai, activităŃi care presupun uneori eforturi mai mari decât cele făcute de organul de urmărire penală cu ocazia ascultării.

3.3 Ascultarea învinuitului sau inculpatului

3.3.1. ImportanŃa declaraŃiei învinuitului sau inculpatului şi valoarea ei în procesul penal

PoziŃia învinuitului sau inculpatului şi a părŃii vătămate în procesul penal Invinuitul sau inculpatul este considerat ca figura centrală, subiectul primar al procesului

penal, organele judiciare fiind obligate să constate temeinic motivat că acesta a săvârşit fapta care formează obiectul cauzei penale şi dacă este vinovat pentru acea faptă sau persoana în jurul căreia se răsuceşte ca o spirală toată activitatea de administrare a probelor, ridicându-se treptat până ce se ajunge, în cele din urmă, la stabilirea adevărului.

Intre calitatea de inculpat şi cea de parte vătămată în procesul penal există un dezechilibru care este mai vădit în cazul infracŃiunilor pentru a căror punere în mişcare a acŃiunii penale este necesară plângerea prealabilă a părŃii vătămate, caz în care victima este iniŃiatoarea şi susŃinătoarea procesului penal.

Pedeapsa aplicată autorului în urma condamnării lasă victima într-o situaŃie mult defavorabilă în raport cu cea pe care a avut-o înainte de săvârşirea infracŃiunii, în sensul cheltuielilor pe care le-a ocazionat procesul şi care rămân, în general, nerecuperate, dar şi cu privire la bunul sustras ori costul îngrijirilor medicale necesitate pentru vindecare în urma suportă-rii infracŃiunii, fără a mai adăuga consecinŃele morale sau timpul aparent pierdut.

Victima, care, în calitate de contribuabil, trebuie să constituie obiect al prevenŃiei criminalităŃii desfăşurate de stat, devine pe timpul procesului şi executării pedepsei de către autorul infracŃiunii comise asupra sa unul dintre susŃinătorii financiari ai judecării şi procesului de reeducare al acestuia. Dacă acŃiunea civilă a fost disjunsă, în ciuda avantajelor oferite de existenŃa unei hotărâri penale, ea trebuie să facă faŃă unor noi eforturi financiare ocazionate de procesul civil pe care îl va putea câştiga, dar hotărârea pronunŃată nu va avea niciun efect împotriva unei persoane lipsite de bunuri, argumentele în acest sens putând continua. ImportanŃa declaraŃiei învinuitului sau inculpatului

Obiectul ascultării învinuitului sau inculpatului îl constituie relatarea unor fapte sau împrejurări de fapt referitoare la activitatea infracŃională pe care a desfăşurat-o personal. Ascultarea persoanei vătămate sau a martorilor are, în general, acelaşi obiect, respectiv reflectarea faptelor sau a împrejurărilor de fapt referitoare la activitatea desfăşurată tot de către învinuit sau inculpat cu privire la fapta comisă.

42

Învinuitul este considerat, şi nu fără temei, ca găsindu-se în condiŃii optime de percepŃie şi memorare în raport cu celelalte persoane ascultate în cadrul procesului penal şi, în consecinŃă, posibila sursă a celor mai ample şi fidele informaŃii cu privire la activitatea desfăşurată.

Dacă în privinŃa informaŃiilor care au precedat sau succedat momentul săvârşirii infracŃiunii această apreciere este cel mai adesea corectă, asupra momentului săvârşirii în sine trebuie să o privim cu rezervă, din cauza stării psihice în care se află autorul în timpul săvârşirii infracŃiunii.

La infracŃiunile săvârşite în condiŃiile premeditării, există bune premise pentru reproducerea fidelă a momentelor premergătoare săvârşirii faptei, iar în situaŃia infracŃiunilor săvârşite în mod spontan, sub imperiul impulsului de moment, declaraŃiile pot fi lacunare şi inexacte şi în privinŃa acestor momente. Deci, mai apropiate de obiectiv, pot fi redate în declaraŃii doar momentele care au precedat săvârşirea infracŃiunii şi nici aceasta întotdeauna în raport de condiŃiile concrete.

Dacă în momentele arătate declaraŃiile pot fi influenŃate din cauza condiŃiilor de percepŃie sau posibilităŃilor de memorare, învinuiŃii sau inculpaŃii pot interveni asupra informaŃiilor pe care le relatează, conştient, prin posibilitatea legală pe care o au de a se apăra. In aceste condiŃii, declaraŃiei învinuitului nu trebuie să i se acorde o premisă de valoare probatorie superioară celorlalte declaraŃii ale persoanelor ascultate în procesul penal, ele putând avea o valoare probatorie deosebită numai în măsura în care se coroborează cu fapte şi împrejurări desprinse din ansamblul probelor existente în cauză. Mărturisirea sau recunoaşterea, scop al ascultării învinuitului şi inculpatului

Doctrina, ca şi legislaŃia mai ales din Ńările occidentale folosesc expresia de „mărturisire a inculpatului", înŃelegând prin aceasta „recunoaşterea de către inculpat a vinovăŃiei sale". În sistemul probator inchizitorial, mărturisirea, „regină a probelor", era smulsă prin tortură sau alte violenŃe şi era mai importantă în valoarea probantă decât orice evidenŃă contrară.

Mărturisirea învinuitului sau inculpatului într-o cauză în care probatoriul administrat este incipient sau prea puŃin relevant, iar identitatea autorului este relativ incertă va reda încrederea organului judiciar în faŃa căruia se află ca a acŃionat în spiritul justiŃiei.

Ce poate determina pe un învinuit sau un inculpat să îşi recunoască fapta în condiŃiile în care în mod obiectiv această mărturisire va fi folosită în primul rând împotriva lui şi numai probabil ca circumstanŃă atenuantă în viitoarea hotărâre a unei instanŃe de judecată? Câteva variante de răspuns le putem evoca, după cum urmează: a) nevoia de a-şi găsi pacea sufletească pierdută din cauza remuşcării, regretului, părerii de rău sau mustrărilor de cuget; b) nevoia de a explica şi a se explica, atunci când recunoaşterea este făcută în scop defensiv, cu intenŃia de a atenua consecinŃele faptei; c) mărturisirea provocată din raŃiuni logice, atunci când infracŃiunea săvârşită este evident probată, iar nerecunoaşterea, pe lângă faptul că este inutilă, ar crea o discrepanŃă între probatoriul administrat şi atitudinea făptuitorului faŃă de fapta comisă; d)mărturisirea provocată din considerente strategice sau de apărare a altuia, când unul dintre participanŃi recunoaşte săvârşirea întregii acŃiuni sau inacŃiuni a laturii obiective, inclusiv acŃiunile celuilalt (celorlalŃi) participant, făcută în scopul de a sustrage pe acela de la tragerea la răspundere penală. Această mărturisire o întâlnim în special când sentimentele sau raporturile dintre participanŃi sunt apropiate din motive de rudenie sau altele, nefiind exclus interesul ca participantul rămas în libertate să-1 sprijine material pe timpul executării pedepsei; e) mărturisirea poate fi făcută şi din cauza orgoliului sau vanităŃii, când făptuitorul, prin recunoaştere, vrea să îşi pună în valoare personalitatea de „profesionist" în domeniu sau pentru ca fapta sa să poată fi cât mai bine mediatizată.

Acceptând ideea că mărturisirea inculpatului este adevăratul şi unicul scop al interogatoriului, trebuie menŃionat faptul că, prin ea însăşi, aceasta nu are nicio putere legală decisivă în materie penală. Mai mult, mărturisirea făcută încă de la prima ascultare sau pe tot

43

parcursul urmăririi penale nu obligă instanŃa de judecată să ia act de ea, aceasta putând fi retractată pe tot parcursul procesului penal, fără ca inculpatul să fie Ńinut să îşi motiveze în vreun fel schimbarea de atitudine.

Judecătorul va aprecia în mod suveran probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în faŃa sa cu ocazia judecăŃii, putând Ńine cont şi de mărturisirea făcută pe parcursul urmăririi penale. Mărturisirea va fi acceptată integral ca având valoare probatorie atunci când întreg conŃinutul său de informaŃii esenŃiale se coroborează cu restul probatoriului ori parŃial, în măsura în care numai anumite fapte sau împrejurări relatate se coroborează cu probatoriul administrat datorită caracterului ei divizibil în raport cu mărturisirea reglementată de legislaŃia procesual civilă.

3.3.2. Pregătirea ascultării învinuitului sau inculpatului

Întocmirea profilului psihologic al învinuitului sau inculpatului, ca etapă premergătoare ascultării sale, prezintă avantajul personalizării trăsăturilor caracteristice ale personalităŃii delincventului, la cel care urmează să fie ascultat şi la pregătirea ascultării în cunoştinŃă de cauză de către organul judiciar care o va efectua.

Este de preferat ca utilizarea metodelor de detectare a comportamentului simulat să fie realizată în această etapă, deoarece repetarea declaraŃiilor poate avea consecinŃe negative. Astfel, o primă evaluare a personalităŃii învinuitului sau inculpatului însoŃită de o verificare a declaraŃiilor acestuia prin intermediul folosirii metodei de detectare a comportamentului simulat vor constitui documente de lucru utile pentru alegerea tacticii care se va folosi în ascultarea persoanei, de această dată, în condiŃii de timp corespunzătoare unei ascultări de calitate.

Pregătirea întrebărilor care vor constitui parte a planului de cercetare penală va fi uşurată atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ, fapt care se va reflecta în conŃinutul declaraŃiei, întrucât la ascultarea învinuitului se cunosc deja problemele care trebuie şi pot să fie lămurite cu ajutorul acestuia.

Ascultarea în sine va fi facilitată prin uşurinŃa cu care se va opera cu întrebările, cu procedeele tactice a căror oportunitate de aplicare va fi mai uşor de apreciat având în vedere experienŃa în cercetarea acestui gen de infracŃiuni.

Cu respectarea regulilor generale de stabilire şi de formulare a acestora, trebuie subliniată necesitatea simplităŃii lor, în aşa fel încât învinuitul sau inculpatul să le poată înŃelege sensul şi să aibă posibilitatea de a răspunde corespunzător.

Trebuie evitate întrebările capcană sau viclene, al căror mesaj poate fi recepŃionat distorsionat de către învinuit sau inculpat, punându-1 în dificultate, iar redarea evenimentului este indicat să fie făcută cu respectarea cronologiei faptelor.

Etapa de pregătire a ascultării este încheiată după ce au fost stabilite problemele esenŃiale care trebuie să rezulte din ascultare, principalele întrebări care vor fi folosite, procedeul tactic ce va fi utilizat cel puŃin iniŃial.

3.3.3. Efectuarea ascultării

Pentru reuşita ascultării, este esenŃială crearea atmosferei propice, care va depinde de locul în care aceasta se va desfăşura, de Ńinuta în care se prezintă organul judiciar, dar, mai ales, modul în care acesta va reuşi să atragă pe învinuit sau inculpat la colaborare.

Locul ascultării. Invinuitul sau inculpatul poate fi ascultat în locul în care acesta se află, ori de câte ori el se găseşte în imposibilitatea de a se prezenta pentru a fi ascultat în faŃa organului de urmărire penală sau instanŃei de judecată, cu excepŃia cazurilor în care legea prevede altfel (art. 74 C.proc.pen.). Deci, regula în privinŃa locului de desfăşurare a ascultării o constituie sediul

44

organului judiciar, dar, atunci când învinuitul sau inculpatul se află în imposibilitate de a se prezenta în respectivul loc, ascultarea se va efectua în locul în care acesta se găseşte.

Cu privire la condiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească locul ascultării, menŃionăm că acestea sunt identice cu cele prezentate cu ocazia ascultării persoanei vătămate, opŃiunea pentru spaŃii special destinate acestei activităŃi fiind menŃinute.

Stabilirea cadrului adecvat ascultării. Referitor la comportarea cu învinuitul sau inculpatul în vederea stabilirii cadrului adecvat discuŃiei, pot fi avute în vedere câteva sugestii: - organul judiciar care efectuează ascultarea persoanei întreprinde această activitate în scopul obŃinerii unor informaŃii cât mai complete cu privire la infracŃiunea comisă şi, în nici un caz, în scopul de a trage la răspundere învinuitul sau inculpatul pentru fapta comisă. Situarea organului judiciar pe o poziŃie superioară învinuitului sau inculpatului pe timpul ascultării va obstrucŃiona transmiterea informaŃiei între cei doi, iar ascultarea va avea perspectiva uneia nereuşite; pe parcursul ascultării, învinuitul sau inculpatul trebuie să fie cât mai relaxat, sens în care organul de urmărire penală va evita ca prin comportarea sa să îl intimideze sau să îl enerveze. - pe timpul ascultării, organul de urmărire penală trebuie să evite orice promisiune făcută în scopul de a obŃine o recunoaştere sau pentru realizarea unor alte obiective ale cercetării (denunŃarea altor participanŃi, a locului în care sunt ascunse bunuri sau persoane etc). Dacă, totuşi, astfel de promisiuni au fost făcute, atunci organul de urmărire penală va fi Ńinut să le îndeplinească. Seriozitatea în realizarea a ceea ce s-a promis este deosebit de importantă atât pentru cazul care se cercetează, dar şi pentru creditul viitor al organului de urmărire penală în raport cu persoanele care vor avea calitatea de învinuit sau inculpat; - organul de urmărire penală nu trebuie să se prezinte cu atitudinea celui care ştie tot, întrucât, dacă este crezut, ascultarea învinuitului sau inculpatului devine fară sens pentru acesta, şi pe parcursul ascultării colaborarea va fi redusă. Pe parcursul ascultării vor fi puse întrebări la care răs-punsul este cunoscut de organul judiciar, de control şi, câteodată, se poate sugera că la întrebarea pusă răspunsul este cunoscut, dar atitudinea care i se induce învinuitului sau inculpatului că se ştie totul despre el poate fi riscantă în ascultare, deoarece printr-un răspuns eronat acceptat, verificarea a ceea ce ştie este făcută,şi centrul de forŃă al ascultării se deplasează pe terenul învinuitului sau inculpatului. în această situaŃie, cu un învinuit sau inculpat inteligent, în ciuda unei bune pregătiri a ascultării, organul de urmărire penală poate ajunge într-o poziŃie în care stima interlocutorului său va fi vizibil scăzută şi o redresare în raportul de forŃe va solicita eforturi deosebite. Trebuie avut în vedere faptul că, aşa cum organul judiciar încearcă să cunoască cât mai bine personalitatea învinuitului sau inculpatului, şi acesta, la rândul lui, face acelaşi lucru şi o atitudine impresionantă pentru început, fară suport probator, se va putea transforma, în timp, într-un handicap; - limbajul folosit de către organul de urmărire penală trebuie să fie la nivelul celui folosit de învinuit sau de inculpat. Atunci când învinuitul sau inculpatul foloseşte termeni de jargon, el va fi întrebat care este semnificaŃia pe care o dă acestora, chiar dacă terminologia îi este cunoscută organului judiciar. - organul judiciar este obligat ca înainte de a începe ascultarea învinuitului sau inculpatului să îl încunoştinŃeze despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică, dreptul de a avea un apărător şi de a nu face nicio declaraŃie, precum şi să îi atragă atenŃia că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa . Pentru aceasta, organul judiciar trebuie să explice învinuitului sau inculpa-tului încadrarea juridică a faptei, dar şi semnificaŃia pe care o are declaraŃia sa, inclusiv prin prisma circumstanŃelor atenuante sau agravante, şi să îi dea posibilitatea de opŃiune. Totodată, dacă învinuitul sau inculpatul apreciază că în momentul ascultării nu îşi poate face apărarea, aceasta va fi întreruptă după ce prima declaraŃie scrisă personal a fost luată şi s-a consemnat împrejurarea apărută cu ocazia ascultării. In acelaşi timp, învinuitul sau inculpatul trebuie să precizeze durata de timp care îi este necesară pentru pregătirea apărării şi data când se va prezenta pentru ascultare.

45

Întrucât în faza relatării libere intervenŃia în expunerea învinuitului sau inculpatului a organului judiciar este nesemnificativă, vom aborda câteva aspecte caracteristice fazei întrebărilor şi răspunsurilor.

Ascultarea învinuitului sau inculpatului se desfăşoară în condiŃiile unui interviu luat unei surse incomode sau evazive şi ostile, adică unor subiecŃi care sunt, în general, intimidaŃi de organul judiciar în faŃa căruia se află şi care îşi fac griji asupra celor pe care le declară şi a succesiunii în timp a acestor declaraŃii în privinŃa consecinŃelor

Având în vedere atitudinea de neîncredere şi chiar ostilă a învinuiŃilor şi inculpaŃilor, prima sarcină a organului judiciar este aceea de a-1 face să vorbească, evitându-se, pe cât posibil, exercitarea dreptului la tăcere.

Organul de urmărire penală va fi jovial sau prietenos, adaptându-şi comportamentul şi înfăŃişarea la personalitatea învinuitului sau inculpatului în scopul de a-1 atrage de partea sa. Se vor angaja discuŃii pe subiecte de interes pentru învinuit sau inculpat, subiecte rezultate în urma activităŃii de cunoaştere a acestuia . În cazul în care ascultarea nu a putut fi pregătită suficient, se vor pune întrebări biografice, dar manifestând prudenŃă cu privire la cele referitoare la relaŃiile de familie, arătând interes pentru răspunsurile primite care vor genera alte întrebări.

Nu se va trece la ascultare apropriu-zisă până în momentul în care organul judiciar nu consideră că atmosfera necesară a fost creată. Aprecierea greşită a acestui moment sau graba de a se ajunge la el prin întrebări formale ale căror răspunsuri nu sunt ascultate, constituie greşeli care pot genera din partea învinuitului sau inculpatului atitudini nedorite.

DiscuŃia se orientează apoi spre începutul evenimentului sau chiar către momentele dinaintea lui, învinuitul sau inculpatul fiind invitat să povestească fiecare etapă pas cu pas.

Organul de urmărire penală, în urma expunerii făcute de către învinuit sau inculpat, poate reconstitui întregul film al infracŃiunii, minut cu minut, caz în care ascultarea se încheie, nemainecesitând întrebări, şi declaraŃia putând fi consemnată.

Atunci când declaraŃia este lacunară sau neclară, ea va fi completată, eventualele neclarităŃi urmând a fi lămurite prin întrebări.

Organul de urmărire penală trebuie să pună atâtea întrebări până când întregul film al infracŃiunii a fost reconstituit, fără a considera că prin numărul întrebărilor şi solicitarea unor lămuriri şi-ar pierde din autoritate sau poziŃie, arătând în permanenŃă interes pentru faptă şi făptuitor.

Dacă există dubii cu privire la o împrejurare, organul de urmărire penală trebuie să expună învinuitului sau inculpatului modul în care a înŃeles cele expuse şi să îl lase să se explice.

Răspunsurile date de învinuit sau inculpat trebuie ascultate până la sfârşit, căutându-se semnificaŃia pe care o au şi doar după ce aceasta este clară organul judiciar va pune o altă întrebare.

Faza de întrebări şi răspunsuri nu trebuie să înceapă cu întrebările a căror răspunsuri sunt cele mai importante pentru cauză, ci cu întrebări generale şi chiar cu unele la care răspunsul este cunoscut, pentru verificarea sincerităŃii.

Convins că învinuitul sau inculpatul răspunde sincer, organul judiciar va trece la întrebările de interes, iar la primirea răspunsurilor dorite sau aşteptate trebuie să manifeste o atitudine liniară, de indiferenŃă, ca şi când aceste răspunsuri le cunoştea, dar a aşteptat o confirmare din partea aces-tuia.

O schimbare de atitudine, în sensul manifestării bucuriei din partea organului judiciar, va genera, la rândul său, o schimbare de atitudine din partea învinuitului sau inculpatului, care ar putea consta în retractareacelor spuse, ameliorarea răspunsului sau chiar o încetare a colaborării, întrucât va considera că s-a predat spunând ceea ce nu trebuie.

In cazul învinuiŃilor timizi sau care refuză să dea declaraŃii, organul de urmărire penală va angaja discuŃii străine cauzei, menŃinând dialogul şi sugerându-i învinuitului sau inculpatului că este suficient de documentat, iar declaraŃia sa este o simplă formalitate.

46

Pentru învinuiŃii sau inculpaŃii în stare de şoc, surescitaŃi, agitaŃi, tulburaŃi, organul de urmărire penală trebuie să acŃioneze în sensul calmării lor, după care, prin întrebări, să ajungă la problemele de interes, calmând în permanenŃă discursul şi încercând să obŃină cât mai multe amănunte cu privire la ceea ce s-a întâmplat în fiecare moment .

In cadrul acestui context general, trebuie să menŃionăm câteva repere care caracterizează psihologia recidivistului în raport cu cea a infractorului primar, pentru a facilita, într-o oarecare măsură, stabilirea unei tactici corespunzătoare în ascultarea sa.

Recidivistul este perceput de membrii societăŃii şi de organele judiciare ca un delincvent deosebit, foarte periculos şi adesea irecuperabil social. Ascultarea recidiviştilor necesită o pregătire aparte şi experienŃă profesională mai bogată, deoarece şi unele dintre caracteristicile personalităŃii delincventului recidivist sunt mai accentuate şi mai complex reprezentate.

Nota dominantă a personalităŃii recidivistului este o accentuată neacceptare a colectivităŃii şi percepŃia socială falsă a celor din jur, manifestată prin lipsa de încredere în organele judiciare, împletită cu teama faŃă de acestea. în mod concret, acestea se manifestă prin tendinŃa de a ascunde săvârşirea infracŃiunii prin abordarea unei atitudini de falsă docilitate.

Atitudinea recidiviştilor în confruntarea cu organele judiciare, prezintă o gamă foarte largă de autoapărări, plecând de la refuzul de a face declaraŃii sau de a le semna, la recunoaşteri fără echivoc, dar care nu au niciun suport în probatoriul administrat, la automutilare sau atacarea organului de urmărire penală.

Spre deosebire de infractorul primar, recidivistul caută să stabilească cu ocazia fiecărei ascultări probatoriul care ar putea fi folosit pentru incriminarea lui, dar şi în ce măsură îl poate anihila sau îl poate transforma în dubiu, pregătindu-se la rândul lui pentru ascultare.

Recidiviştii sunt, în general, cercetaŃi în stare de arest, iar după o perioadă de claustrare, ca orice persoană în asemenea situaŃie, cad în anumite stări de melancolie sau agitaŃie, caracteristice psihozei de detenŃie.

Pe parcursul ascultării, recidivistul va evita să dea răspunsuri clare cu privire la fondul problemelor, insistând în relatare asupra celor care nu au importanŃă pentru cercetare, pe care le detaliază, conştient că vor fi dificil sau imposibil de verificat ulterior. Nu în ultimul rând, infractorii experimentaŃi vor provoca organul judiciar prin manifestări de sfidare, ireverenŃioase, încercări de negociere sau chiar de mituire, necesitând o atenŃie sporită pe parcursul ascultării.

Pe parcursul ascultării, în general, nu se iau notiŃe, dar dacă totuşi aceasta se impune, organul de urmărire penală, după ascultarea integrală a răspunsului, va preveni învinuitul sau inculpatul că problema necesită a fi notată pentru a fi verificată sau în alt scop, dacă este posibil, de interes comun.

Cu ocazia consemnării declaraŃiilor învinuiŃilor sau inculpaŃilor, răspunsurile date pe parcursul ascultării se reverifică, după care se consemnează şi se citesc învinuitului. Această verificare se face în scopul asigurării rigurozităŃii consemnării, dar şi pentru a se utiliza în conŃinutul declaraŃiei, pe cât posibil limbajul folosit de învinuit sau inculpat, astfel ca fiecare declaraŃie să fie personalizată.

3.3.4. Ascultarea învinuitului sau inculpatului în prezenŃa apărătorului

În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală şi poate formula cereri şi depune memorii. Lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală dacă există dovada că apărătorul a fost încunoştinŃat de data şi ora efectuării actului.

47

Dreptul de asistenŃă al învinuitului sau inculpatului se referă în concret la posibilitatea participării apărătorului la efectuarea următoarelor acte de urmărire penală: ascultarea părŃii pe care o apără, cercetări la faŃa locului, percheziŃii şi autopsii, prelungirea duratei arestării. Pentru participarea la efectuarea altor acte de urmărire penală, dreptul de a asista al apărătorului este dependent de încuviinŃarea dată de organul de urmărire penală care trebuie să aprecieze oportunitatea participării sale.

Participarea apărătorului din oficiu sau ales la cercetarea locului faptei, deşi posibilă, este mai puŃin probabilă, din cauza caracterului iniŃial şi de urgenŃă al acestei activităŃi, la care se adaugă împrejurarea că, în majoritatea cazurilor, ea este efectuată înainte ca autorul să fi fost identificat şi, în consecinŃă, să existe învinuit sau inculpat în cauză.

Dreptul de a-şi asista clientul învinuit sau inculpat constă în dreptul de a acŃiona în interesul acestuia, de a-1 sfătui, de a pleda pentru el şi de a-i susŃine cauza. Deci, dreptul de a asista clientul se limitează la două operaŃiuni distincte, consultaŃia juridică acordată şi pledoaria în cazul dedus judecăŃii.

Pe parcursul urmăririi penale, oferirea consultanŃei juridice calificate presupune accesul la dosarul cauzei şi contactul cu învinuitul sau inculpatul, în privinŃa accesului la întreg materialul cauzei, în măsura în care apărătorul a participat la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală la care este îndrituit, nu se vor ridica probleme decât în privinŃa actelor la care organul de urmărire penală i-a interzis asistarea.

Dacă apărătorul nu a participat decât la asistarea învinuitului sau inculpatului, ocazie cu care a putut deduce aspecte ale probatoriului administrat, momentul în care va avea acces deplin la întregul material administrat va fi cel al prezentării materialului de urmărire penală când şi învinuitul sau inculpatul îl va putea accesa.

Apărătorul va avea acces la dosarul cauzei doar deodată cu învinuitul sau inculpatul pe care îl asistă, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală şi, apoi, permanent la arhiva instanŃei de judecată.

Totuşi, existând dreptul de a formula cereri şi de a depune memorii, apărătorul pe parcursul urmăririi penale poate solicita accesul la unul sau la anumite acte de urmărire penală, chiar înainte de prezentarea materialului, urmând ca organul de urmărire penală să aprecieze oportunitatea soluŃionării favorabile sau să respingă motivat cererea.

Ca alegere în apărare, învinuitul sau inculpatul va putea opta la recunoaşterea totală a faptei, la o recunoaştere parŃială, la nerecunoaşterea învinuirii care i se aduce sau la exercitarea dreptului de a nu face nicio declaraŃie. In condiŃiile în care, înainte de a fi ascultat, învinuitului trebuie să i se asigure posibilitatea pregătirii apărării, considerăm că aceasta include şi posibilitatea de a lua contact cu apărătorul din oficiu sau ales, în vederea stabilirii atitudinii pe care o va avea cu privire la învinuirea care i se aduce.

Asistarea învinuitului sau inculpatului la activităŃile de urmărire penală de către apărătorul ales sau din oficiu, în afară de garanŃia suplimentară că activitatea s-a desfăşurat în conformitate cu legea şi cu respectarea regulilor de tactică criminalistică, poate conferi prin consiliere şi o facilitate în desfăşurarea acestor activităŃi, cu referire în special la ascultări.

Concluzionând, trebuie să remarcăm faptul că asistarea apărătorului în activităŃile de urmărire penală constituie o realitate şi, probabil, în timp, aceasta va fi din ce în ce mai consistentă.

48

4. PercheziŃia, ridicarea de obiecte şi de înscrisuri

4.1. NoŃiunea, scopul, clasificarea şi importanŃa percheziŃiei

Prin stricta interpretare a art. 100 alin. (1) C.proc.pen., rezultă că percheziŃia se va efectua atunci când există sau se presupune în mod întemeiat că ar exista un obiect sau înscris ce poate servi ca mijloc de probă şi că acesta s-ar afla în posesia unei persoane fizice sau juridice care, deşi a fost invitată să le prezinte sau să le predea, tăgăduieşte deŃinerea sau posesia acestuia ori refuză să îl predea la cererea organelor judiciare, precum şi atunci când pentru descoperirea şi strângerea probelor instanŃa de judecată o dispune.

PercheziŃia constă în căutarea asupra persoanei, în locuinŃa sau locul ei de muncă, în autoturism ori în locurile deschise publicului, a obiectelor, valorilor şi înscrisurilor a căror existenŃă ori deŃinere este tăgăduită, în vederea descoperirii şi administrării probelor necesare soluŃionării juste a cauzelor penale.

O altă definiŃie stabileşte că percheziŃia este un act procedural constând în căutarea şi ridicarea unor obiecte care conŃin sau poartă urme ale unor infracŃiuni, a corpurilor delicte, a înscrisurilor cunoscute sau necunoscute organului judiciar şi care pot servi la aflarea adevărului aceasta făcând parte din procedeele de investigaŃie, din activitatea de strângere a mijloacelor de probă cunoscute şi de descoperire a altor mijloace de probă.

PercheziŃia constituie un act de urmărire penală prin care se caută şi se ridică, din anumite locuri sau de la anumite persoane, obiectele care prezintă importanŃă pentru descoperirea împrejurărilor infracŃiunii sau pentru demascarea infractorului ori „o activitate tactică desfăşurată de organele judiciare în scopul descoperirii şi ridicării obiectelor, documentelor sau a diferitelor valori ce prezintă importanŃă pentru cauza cercetată, precum şi a descoperirii persoanelor care se ascund răspunderii penale".

Vom concluziona că percheziŃia reprezintă o activitate de urmărire penală şi de tactică criminalistică, constând în căutarea în locuinŃă sau asupra unei persoane, la locul ei de muncă ori în locurile deschise publicului etc. a obiectelor, valorilor sau înscrisurilor a căror existenŃă sau deŃinere este tăgăduită, în vederea descoperirii şi administrării probelor necesare unei juste soluŃionări a cauzelor penale.

Ca activitate tactică, percheziŃia reprezintă un mijloc eficient de descoperire a obiectelor, valorilor şi înscrisurilor de mare importanŃă în evidenŃierea vinovăŃiei infractorului, dar constituie, în acelaşi timp, şi o oarecare imixtiune în drepturile fundamentale, constituŃionale, ale cetăŃenilor (inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondenŃei sau libertatea individuală), iar, uneori, o constrângere temporară a dreptului de folosinŃă asupra unei clădiri sau terenuri. Aceste considerente impun organului judiciar ca, înainte de a lua decizia efectuării percheziŃiei, acesta să se afle în posesia a suficiente date cu privire la existenŃa şi caracteristicile obiectelor, valorilor sau înscrisurilor căutate, asupra personalităŃii persoanelor urmărite ori a celor care deŃin bunurile vizate, a locurilor în care acestea pot fi ascunse, urmând ca apoi să stabilească procedeele tactice de efectuare în concret a percheziŃiei, mijloacele necesare, momentul propice efectuării, persoanele care vor participa etc, fără a pierde din vedere faptul ca întreaga activitate să se desfăşoare în condiŃiile şi formele prevăzute de lege.

Deşi din punct de vedere procesual penal se recunoaşte existenŃa a două categorii de

percheziŃii (cea domiciliară şi cea corporală), privite însă din prisma unor particularităŃi tactice, percheziŃiile pot fi împărŃite în mai multe categorii: - după natura locului în care se efectuează, percheziŃia se clasifică în percheziŃia locurilor deschise şi percheziŃia locurilor închise sau a spaŃiilor locuite;

49

- în funcŃie de numărul de persoane care urmează să fie percheziŃionate, ea poate fi individuală sau de grup, aceasta din urmă fiind întâlnită în special la infracŃiunile săvârşite în participaŃie; - după numărul percheziŃiilor efectuate, pot exista percheziŃii primare şi percheziŃii repetate, cele din urmă fiind specifice situaŃiilor în care rezultatul primei percheziŃii a fost negativ, dar şi în cazul percheziŃiei locurilor deschise efectuată în condiŃii meteorologice neprielnice; - avându-se în vedere locul efectuării percheziŃiei, distingem percheziŃia corporală, domiciliară, la locul de muncă sau în locurile publice.

AlŃi autori consideră că percheziŃiile pot fi clasificate şi după alte criterii. - după temeiul legal, pot exista percheziŃii efectuate în baza autorizaŃiei emise de procuror, percheziŃii efectuate în baza consimŃământului scris al persoanei percheziŃionate şi percheziŃii efectuate în caz de infracŃiune flagrantă (criteriu depăşit); - în funcŃie de timpul de efectuare a percheziŃiei, se poate vorbi despre percheziŃii efectuate în timpul zilei şi percheziŃii efectuate în timpul nopŃii (în cazul flagrantului şi a celei efectuate de către procuror); - după calitatea persoanelor participante, putem delimita existenŃa unor percheziŃii la care participă numai organele de urmărire penală, dar şi percheziŃii la care alături de acestea vor lua parte şi specialişti din diferite domenii necesari descoperirii unor anumite categorii de bunuri, valori sau înscrisuri; - după numărul persoanelor la care se efectuează percheziŃia, vom avea percheziŃii efectuate la o singură persoană sau la mai multe persoane, în ultimul caz acestea putând fi executate simultan. §3. ImportanŃa percheziŃiei

Indiferent de felul ei, percheziŃia trebuie să se desfăşoare în strictă conformitate cu dispoziŃiile legale, restrângerea drepturilor şi libertăŃilor persoanei percheziŃionate făcându-se numai dacă şi în măsura în care situaŃia o impune.

Clasificarea percheziŃiilor are utilitate din punct de vedere practic prin existenŃa unor metode de cercetare diferite, specifice fiecăreia.

Literatura de specialitate remarcă faptul că importanŃa percheziŃiei este determinată de rolul său decisiv uneori în soluŃionarea cauzelor penale prin obŃinerea de probe absolut necesare stabilirii faptelor sau împrejurărilor în care a fost săvârşită o infracŃiune, precum şi a identificării autorului.

PercheziŃia reprezintă o activitate cu pondere deosebită în instrumentarea cauzelor penale, în majoritatea dosarelor organele de urmărire penală recurgându-se la această activitate atât pentru descoperirea de obiecte, înscrisuri sau valori necesare probării activităŃii infracŃionale, cât şi pentru dovedirea vinovăŃiei făptuitorului.

Totodată, percheziŃia se prezintă ca o activitate deosebit de complexă şi dificilă, numărându-se printre cele mai delicate întreprinderi desfăşurate de organele de urmărire penală, implicând pătrunderea în cele mai intime detalii ale vieŃii personale şi de familie, în dreptul de proprietate asupra imobilelor, terenurilor ş.a., acŃionându-se asupra unor drepturi şi libertăŃi fundamentale ale persoanei.

In cadrul procesului penal, percheziŃia constituie un procedeu auxiliar de descoperire şi strângere a unor mijloace de probă în vederea atingerii scopului acestuia, pentru descoperirea altor mijloace de probă decât cele căutate, conservarea mijloacelor de probă descoperite cu prilejul desfăşurării percheziŃiei, dar şi a celor pe care persoanele în cauză le predau de bunăvoie la cererea organelor judiciare.

50

4. 2. NoŃiunea şi importanŃa ridicării de obiecte şi înscrisuri

Ridicarea de obiecte şi înscrisuri este activitatea prin intermediul căreia organul de

urmărire penală sau instanŃa de judecată asigură obiectele şi documentele care pot servi ca mijloc de probă în procesul penal.

Deşi asemănătoare cu percheziŃia, ridicarea de obiecte şi înscrisuri este o instituŃie de sine stătătoare şi nu trebuie confundată cu aceasta, dar nici cu activitatea de căutare, relevare, fixare şi ridicare a urmelor desfăşurată cu ocazia cercetării locului faptei. Fiind prevăzută în codul de procedură penală alături de percheziŃie, cu care este adesea concomitentă şi are acelaşi obiectiv, constând în căutarea de obiecte, înscrisuri sau valori, ridicarea de obiecte şi înscrisuri se deose-beşte de prima prin următoarele:

Scopul percheziŃiei este acela de a se descoperi obiecte care poartă urmele infracŃiunii, obiecte care au fost folosite sau destinate să servească la săvârşirea infracŃiunii, de găsirea obiectelor rezultat al infracŃiunii, descoperirea bunurilor, valorilor proprietate a învinuitului, inculpatului sau părŃii civilmente responsabile care urmează a fi indisponibilizate pentru asigurarea recuperării pagubelor materiale cauzate prin infracŃiune, găsirea obiectelor procurate cu ajutorul sumelor de bani sau a bunurilor însuşite prin aceasta, descoperirea unor bunuri deŃinute contrar legii, descoperirea învinuiŃilor sau inculpaŃilor care se sustrag de la urmărirea penală sau judecată, ori a condamnaŃilor evadaŃi, precum şi găsirea persoanelor dispărute de la domiciliu, a cadavrelor sau a părŃilor din acestea.

Scopul ridicării de obiecte şi înscrisuri este mult mai restrâns în comparaŃie cu cel al percheziŃiei, referindu-se doar la obiectele şi înscrisurile care au folosit ori au fost destinate săvârşirii infracŃiunii, obiectele rezultat al acesteia, înscrisurile sau obiectele care poartă urmele faptei comise, precum şi orice alte obiecte sau înscrisuri necesare pentru aflarea adevărului în cauza cercetată sau judecată.

Activitatea de căutare a obiecte lor şi înscrisurilor sau persoanelor pe timpul percheziŃiei nu vizează întotdeauna obiecte precis determinate al căror deŃinător şi loc de depozitare sunt cunoscute ca în cazul ridicării de obiecte şi înscrisuri.

PercheziŃia se referă la orice obiecte, câteodată necunoscute iniŃial organului de urmărire penală, iar alteori care nu au nicio legătură cu cauza penală care se cercetează, pe când în cazul ridicării de obiecte şi înscrisuri, obiectul, persoana şi, câteodată, locul sunt de la început cunoscute, şi priveşte strict obiecte, înscrisuri sau valori necesare cauzei concrete aflate în cercetare sau judecată.

In raport cu ridicarea de obiecte sau înscrisuri care precede un act voluntar al celui care predă bunul, valoarea sau înscrisul, percheziŃia este un act evident de constrângere, care intervine în cazul negării deŃinerii bunului ori refuzului de a-l preda şi care are aparenŃa unei sancŃiuni a respectivei negaŃii ori a refuzului.

Cercetarea locului faptei se deosebeşte de ridicarea de obiecte şi înscrisuri, precum şi de percheziŃie prin scopul pe care şi le propune, adică cel de cunoaştere nemijlocită a locului faptei, al descoperirii, fixării şi ridicării urmelor create cu ocazia săvârşirii infracŃiunii, precum şi pentru ascultarea martorilor oculari, a victimelor sau chiar a făptuitorilor.

Scopul ridicării de obiecte şi înscrisuri sau al percheziŃiei se referă în primul rând la obiecte, care pot fi şi purtătoare de urme, pe când cel al cercetării locului faptei este focalizat pe descoperirea şi ridicarea urmelor, deşi aceasta se poate face cu obiectul care o poartă ca procedeu de ridicare şi nu ca Ńintă a activităŃii.

La ridicarea de obiecte şi înscrisuri, în schimb, se cunoaşte obiectul căutat, persoana care îl deŃine şi, câteodată, şi locul unde este amplasat, pe când la percheziŃie aceste repere nu sunt întotdeauna foarte precis determinate.

51

SituaŃia existenŃei sau inexistenŃei urmelor în cazul cercetării locului faptei este, în general, total necunoscută organului de urmărire penală, însă scopul cercetării este tocmai acela de căutare, studiere, fixare şi ridicare a acestor urme. In privinŃa întinderii locului în care se află obiectele care trebuie ridicate sau care constituie suprafaŃa de căutare în cazul percheziŃiei şi cercetării locului infracŃiunii, cele trei instituŃii pot fi reprezentate prin trei cercuri concentrice, în care cercul central îl reprezintă ridicarea de obiecte şi înscrisuri, iar cel marginal cercetarea locului faptei, percheziŃia aflându-se la mijlocul acestora.

Astfel, dacă în cazul ridicării de obiecte şi înscrisuri se cunoaşte persoana şi, uneori, locul în care se găseşte obiectul căutat, percheziŃia, pentru realizarea scopului propus, se execută, în general, pe o suprafaŃă mai mare, dar totuşi determinată de folosinŃa exclusivă a unei persoane.

Limitele spaŃiale ale locului săvârşirii faptei sunt date de suprafaŃa purtătoare a urmelor infracŃiunii care, practic, nu este delimitată iniŃial şi poate să varieze, de la caz la caz, între mică şi imensă.

Sub aspectul desfăşurării lor, activitatea de ridicare de obiecte şi înscrisuri, precum şi cea de cercetare la faŃa locului, pot fi executate şi pe parcursul actelor premergătoare în vederea începerii urmăririi penale, pe când percheziŃia se va efectua numai după începerea acesteia. Dacă repetarea cercetării la faŃa locului constituie o excepŃie, repetarea percheziŃiei şi a ridicării de obiecte şi înscrisuri poate fi făcută până la realizarea scopului lor. Atât cercetarea la faŃa locului, cât şi percheziŃia, din punctul de vedere al psihologiei organului judiciar, necesită un simŃ de observaŃie bine dezvoltat, o mare putere de concentrare şi stabilire a atenŃiei, o intuiŃie rapidă, precum şi o mare capacitate de analiză şi sinteză. Examinarea minuŃioasă şi observarea atentă întemeiată pe raŃionamente riguroase reprezintă reguli de bază în desfăşurarea acestor activităŃi. Observarea, ca proces psihic, înseamnă mai mult decât a privi pur şi simplu ceva, înseamnă a vedea şi examina atent, a direcŃiona atenŃia spre o percepŃie mai amplă şi mai fidelă a obiectelor sau urmelor căutate. Aceste cerinŃe sunt mult atenuate în cazul ridicării de obiecte şi înscrisuri care poate fi efectuată de către un organ de cercetare penală care nu are astfel de aptitudini, iar factorii perturbatori specifici primelor activităŃi nu îi influenŃa rezultatul. Pe timpul efectuării percheziŃiei sau a cercetării locului faptei, dar şi a ridicării de obiecte şi înscrisuri, organul de urmărire penală trebuiesă adopte o anumită conduită tactică comună tuturor actelor procesuale desfăşurate, dar şi să respecte unele reguli destinate prevenirii oricărui incident care s-ar putea ivi pe parcursul desfăşurării activităŃilor sau unor obiecŃii ulterioare.

4.3. Aspecte referitoare la pregătirea percheziŃiei şi a ridicării de obiecte şi înscrisuri

Reuşita percheziŃiei implică luarea unor măsuri de natură de a-i atribui un caracter organizat, descoperirea mijloacelor materiale de probă putând fi realizată doar printr-o organizare atentă şi o pregătire riguroasă a întregii activităŃi. Lipsa de pregătire sau superficialitatea în efectuare pot avea consecinŃe dăunătoare pentru cauză: imposibilitatea efectuării percheziŃiei, nerealizarea obiectivelor propuse, pierderea unor mijloace materiale de probă necesare aflării adevărului etc.

Fiecare formă a percheziŃiei va parcurge în desfăşurarea ei trei etape principale, şi anume: luarea măsurilor preliminare, premergătoare percheziŃiei, adică stabilirea obiectivelor percheziŃiei, cunoaşterea locului ce urmează a fi percheziŃionat şi a persoanelor care îl utilizează, stabilirea momentului începerii percheziŃiei, stabilirea participanŃilor la percheziŃie, asigurarea mijloacelor tehnice necesare şi a modalităŃilor de a pătrunde în locuinŃa percheziŃionatului; o a doua etapă se referă la efectuareapropriu-zisă a percheziŃiei, adică la repartizarea sarcinilor de cercetare şi de

52

pază a obiectelor găsite sau a persoanelor căutate; a treia etapă, la examinareadetaliată şi fixarea rezultatelor obŃinute în urma percheziŃiei, în acest sens folosindu-se mijloacele cunoscute.

Şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri, pentru a avea o bună finalitate, necesită un minim de activităŃi pregătitoare, deşi obiectele, înscrisurile sau valorile care îi fac obiectul sunt cunoscute. §2. Stabilirea obiectivelor Precizarea scopului percheziŃiei în raport cu cauza cercetată presupune atât o reprezentare exactă a rezultatului acesteia, cât şi o cunoaştere temeinică a tuturor datelor şi materialelor cauzei. Determinarea cu precizie a scopului percheziŃiei se face în funcŃie de infracŃiunea cercetată, fapt ce presupune că organul judiciar are o reprezentare suficient de clară asupra naturii obiectivelor şi înscrisurilor căutate, a oricărui produs al faptelor investigate sau a obiectelor folosite la săvârşirea infracŃiunii.

Caracteristicile obiectelor căutate prin percheziŃie determină natura locului în care pot fi ascunse, persoana percheziŃionată fiind nevoită să Ńină seama de volumul obiectelor, de materialul din care acestea sunt fabricate, de posibila lor distrugere sub influenŃa nocivă a anumitor factori de mediu, precum şi de caracteristicile lor de construcŃie, unele obiecte putând fi uşor descompuse în părŃi componente şi fiecare parte putând fi apoi ascunsă separat sau asamblată sub forma altor obiecte.

4.3.1. Cunoaşterea locului

Cunoaşterea exactă a locului în care urmează să se desfăşoare percheziŃia, îndeosebi în cazul celei domiciliare, constituie o regulă tactică de maximă importanŃă, motiv pentru care trebuie respectată în orice împrejurare, cu atât mai mult în cauzele complexe.

Cunoaşterea prealabilă a locului în care urmează să se efectueze percheziŃia se referă în general la dispunerea şi destinaŃia locului, la caracteristicile de construcŃie sau topografice, la persoanele care locuiesc sau care au acces în spaŃiul percheziŃiei etc. De regulă, se Ńine seama dacă locul percheziŃiei este închis sau deschis.

InformaŃii asemănătoare trebuie obŃinute şi atunci când ridicarea de obiecte sau înscrisuri sau percheziŃia urmează a fi efectuate în sediile unor persoane juridice, agenŃi economici, unităŃi comerciale sau de deservire şi altele asemenea. In vederea obŃinerii informaŃiilor necesare cunoaşterii locului percheziŃionat, se va proceda cu maximă discreŃie, evitându-se alertarea persoanelor vizate, acestea putând fi furnizate de organele locale ale administraŃiei publice, de conducerea unităŃii sau de colegii de serviciu ai persoanei percheziŃionate, cunoştinŃele, prietenii sau chiar vecinii acesteia.

4.3.2. Cunoaşterea persoanei

Un alt aspect deosebit de important ce trebuie avut în vedere în cadrul pregătirii percheziŃiei îl constituie cunoaşterea persoanei ce urmează a fi percheziŃionată. Astfel, vor interesa datele în legătură cu personalitatea acesteia, gradul său de cultură, profesia şi funcŃia exercitată, viaŃa sa de familie, raporturile sale cu vecinii, cu colegii de serviciu ş.a., relaŃiile pe care le întreŃine cu diverse alte persoane, îndeosebi cu prietenii apropiaŃi, pasiunile sau viciile acesteia, alte activităŃi pe care le desfăşoară în calitate de amator.

Vor interesa persoanele care locuiesc împreună cu cel percheziŃionat, indiferent dacă acestea sunt membrii de familie sau chiriaşi, precum şi ale rudelor sau prietenilor cu care persoana percheziŃionată întreŃine relaŃii strânse şi pe care le vizitează mai des. ImportanŃa acestor informaŃii rezidă în posibilitatea ca, în cazul efectuării unei percheziŃii la domiciliul persoanei, aceasta să se soldeze cu un eşec, obiectele căutate fiind ascunse la domiciliul sau locuinŃa rudelor sau prietenilor apropiaŃi ai persoanei percheziŃionate.

53

InformaŃiile necesare unei bune cunoaşteri a persoanei percheziŃionate pot fi obŃinute de la autorităŃile publice, de la conducerea unităŃii în care îşi desfăşoară activitatea sau de la colegii săi de serviciu, de la cunoştinŃe, prieteni, vecini.

4.3.3. Stabilirea momentului

Necesitatea identificării momentului propice efectuării percheziŃiei este impusă de considerente de ordin tactic şi vizează asigurarea finalităŃii urmărite prin realizarea acestei activităŃi. Determinarea momentului optim de efectuare a percheziŃiei are o semnificaŃie deosebită pentru reuşita percheziŃiei care, prin specificul său, constituie un act cu caracter inopinat, ce trebuie efectuat cu maximă operativitate.

Posibilitatea continuării percheziŃiei după orele 20.00 este lăsată la aprecierea organului de cercetare penală care a început efectuarea acesteia, tocmai pentru a nu compromite realizarea scopului urmărit.

In ceea ce priveşte planificarea în timp a percheziŃiei, vor fi avuŃi în vedere anumiŃi factori: pericolul dispariŃiei obiectelor, înscrisurilor sau valorilor, deci necesitatea urgenŃei şi asigurarea caracterului inopinat conferit activităŃii; momentul în care se pătrunde mai uşor la locul percheziŃiei şi condiŃiile cele mai bune de găsire a obiectelor căutate; intenŃiile cunoscute sau cel puŃin presupuse ale celui percheziŃionat etc.

Există situaŃii care impun urgenŃa efectuării percheziŃiei când prin aceasta se obŃine mijlocul principal de probă, în special la infracŃiuni cum sunt cele de speculă, luare sau dare de mită etc. Uneori însă, din perspectiva investigaŃiei criminalistice, în scop tactic, percheziŃia trebuie amânată, deşi se deŃin date sigure cu privire la persoana sau locul în care au fost ascunse obiectele, deoarece, prin natura împrejurărilor existente, descoperirea lor ar fi dificilă sau ar implica un anumit grad de risc privind reuşita percheziŃiei, alarmându-1 pe infractor şi făcând astfel ca o repetare eventuală a percheziŃiei să poată fi făcută în condiŃii mult mai grele, infractorul având timp să-şi ia toate măsurile de precauŃie pe care le crede necesare

Sunt cazuri când precizarea timpului efectuării percheziŃiei presupune nu numai alegerea celui mai potrivit moment, ci şi sincronizarea operaŃiilor de percheziŃionare. Este cazul percheziŃiilor simultane, efectuate concomitent în locuri diferite şi al percheziŃiilor în grup, asupra bunurilor persoanelor implicate în aceeaşi cauză. In aceste situaŃii, reuşita acŃiunii implică sincronizarea operaŃiilor de căutare a obiectelor, adică efectuarea percheziŃiei în acelaşi timp, în diferite locuri şi la toate persoanele, indiferent dacă percheziŃia are loc în aceeaşi localitate sau în localităŃi diferite, tocmai pentru a înlătura riscurile legate de posibilitatea de a se încunoştinŃa unii pe alŃii, periclitând astfel atingerea obiectivelor percheziŃiei.

Timpul efectuării percheziŃiei presupune şi alegerea celei mai potrivite ore pentru realizarea acestei activităŃi. Zorii zilei oferă condiŃii optime pentru pătrunderea fără dificultate la locul percheziŃionat şi condiŃii de căutare şi descoperire a obiectelor folosind lumina naturală, dar recomandarea nu este general valabilă.

Alegerea momentului propice percheziŃiei se va face în funcŃie de particularităŃile fiecărui caz în parte, de necesitatea efectuării ei în mod inopinat, cât mai operativ şi în condiŃii de natură să asigure descoperirea obiectelor sau mijloacelor materiale de probă pe care organul de urmărire penală se aşteaptă să le descopere.

4.3.4. Formarea echipei

ComponenŃa echipei care va efectua percheziŃie va fi determinată de o seamă de factori,

cum sunt: natura şi întinderea locurilor percheziŃionate, natura obiectelor căutate, gradul de

54

dificultate implicat de descoperirea acestora, datele ce caracterizează personalitatea celui ce urmează a fi percheziŃionat etc.

Aceste, persoane sunt: organul de urmărire penală care efectuează percheziŃia, reprezentat de un număr de lucrători ai poliŃiei sau procuraturii; martorii asistenŃi la desfăşurarea percheziŃiei; persoana la care se efectuează percheziŃia sau, atunci când este reŃinută sau arestată, un reprezen-tant, un membru de familie sau un vecin al acesteia, cu capacitate de exerciŃiu [art. 104 alin. (2) C.proc.pen.]; specialişti din diferite ramuri tehnice, dacă prezenŃa loc este socotită indispensabilă; precum şi personalul ajutător, format, de obicei, din cadre ale poliŃiei, menit să caute obiectele sau să asigure paza.

Din categoria organelor care participă la efectuarea percheziŃiei fac parte procurorul şi organele de cercetare penală, primul urmând să coordoneze toate operaŃiile legate de îndeplinirea acestei activităŃi, alături de un număr suficient de poliŃişti care vor participa fie la activitatea pro-priu-zisă de căutare, fie la asigurarea pazei locului percheziŃionat.

PrezenŃa unor specialişti la efectuarea percheziŃiei s-a dovedit adeseori necesară, datorită faptului că un constructor, tâmplar, zugrav, instalator-sanitar etc. este mai în măsură să sesizeze orice modificare adusă în vederea amenajării unor ascunzători în ziduri, parchet, mobilă, tocuri de uşi sau ferestre, între Ńevile de instalaŃii sau în alte asemenea locuri.

Potrivit prevederilor art. 104 alin. (3) C.proc.pen., percheziŃia se efectuează numai în prezenŃa unor martori asistenŃi, selecŃionaŃi dintre persoanele majore cu capacitate de exerciŃiu şi care nu au nicio legătură cu cei implicaŃi în săvârşirea infracŃiunii şi nici un anume interes în cauză. In acest sens, se consideră a fi contraindicat a se proceda la alegerea martorilor asistenŃi din rândul persoanelor care se află întâmplător la faŃa locului, mai ales că acestea pot fi chiar complici la săvârşirea infracŃiunii, tactica criminalistică recomandând ca alegerea şi verificarea îndeplinirii condiŃiilor legale cerute calităŃii de martor asistent să se facă înainte de intrarea echipei la locul percheziŃiei, în felul acesta evitându-se irosirea timpului sau apariŃia unor incidente nedorite. Aceeaşi rezervă este bine să fie avută în vedere şi în cazul alegerii martorilor asistenŃi din rândul vecinilor care, deşi aparent dezinteresaŃi în cauză, pot avea simpatie faŃă de persoana percheziŃionată.

Martorii asistenŃi la percheziŃie vor fi aleşi dintre persoanele majore, neinteresate în cauză şi care nu fac parte din personalul organului de urmărire penală care efectuează percheziŃia.

Organul de urmărire penală care conduce percheziŃia are îndatorirea de a explica martorilor asistenŃi care le sunt drepturile. în acest sens, martorii asistenŃi au dreptul de a fi prezenŃi la toate acŃiunile percheziŃiei, de a cunoaşte toate obiectele descoperite şi ridicate, putând cere să se noteze în procesul-verbal propriile observaŃii, totodată fiind obligaŃi să asiste pe întreaga perioadă de efectuare a percheziŃiei şi să semneze procesul-verbal întocmit de către organul de urmărire penală cu ocazia efectuării percheziŃiei.

Martorul asistent nu va lua parte în mod direct la acŃiunile de căutare desfăşurate, tocmai pentru a-şi putea păstra obiectivitatea asupra observaŃiilor, precum şi o viziune de ansamblu asupra desfăşurării percheziŃiei.

De regulă, la efectuarea percheziŃiei ia parte şi persoana la care se efectuează percheziŃia, chiar dacă este reŃinută sau arestată. Dacă acest lucru nu este posibil, percheziŃia domiciliară se va efectua numai în prezenŃa unui reprezentant sau membru al familiei acesteia, iar dacă nici cel din urmă nu este prezent, se va recurge la asistenŃa unui vecin sau o altă persoană majoră cu capacitate de exerciŃiu şi fără vreun interes în cauză [art. 104 alin. (4) C.proc.pen]. La efectuarea percheziŃiei poate participa şi apărătorul ales de învinuit sau inculpat.

Totodată, Ńinând seama de faptul că lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea percheziŃiei, organul de urmărire penală trebuie să fie în măsură să probeze că acesta a fost încunoştinŃat despre data şi ora efectuării actului, dovada îndeplinirii acestei cerinŃe legale rezultând din citaŃie, proces-verbal etc.

55

Persoana căreia i se face percheziŃia domiciliară sau reprezentantul ei au dreptul să asiste la efectuarea percheziŃiei, pentru a-şi asigura respectarea deplină a tuturor drepturilor lor procesuale.Uneori, din considerente de ordin tactic, este posibil ca o parte din rezultatele percheziŃiei să nu-i fie aduse la cunoştinŃă de îndată, pentru ca astfel să se asigure o mai bună desfăşurare a cercetărilor.

4. 4. Reguli, tactice de efectuare a percheziŃiei

4.4.1. Deplasarea şi pătrunderea echipei la locul percheziŃiei

Deplasarea echipei la locul de efectuare a percheziŃiei se va pregăti cu multă atenŃie, avându-se în vedere asigurarea caracterului de surpriză al acŃiunii, justificat prin cerinŃa de a nu i se da timp persoanei percheziŃionate să înlăture obiectele sau înscrisurile vizate de către organul judiciar ori să dispară de la domiciliu.

Când deplasarea echipei s-a făcut cu un autovehicul, în localităŃile mai mari, este recomandabil ca parcarea maşinii să se facă la o distanŃă mai mare faŃă de intrarea în imobil, prezenŃa autoturismului în faŃa imobilului în care se va desfăşura percheziŃia putând alerta persoana vizată. în localităŃilor mici, din aceleaşi considerente, autoturismul va fi oprit în faŃa sediilor administraŃiei de stat, a unor întreprinderi, firme sau magazine etc, în funcŃie de distanŃa până la locul efectuării percheziŃiei.

Pentru percheziŃiile care se efectuează în blocurile cu mai multe etaje, se recomandă ca liftul să fie oprit cu un etaj mai sus sau mai jos de palierul la care este amplasat apartamentul vizat, preferabil fiind ca o parte a echipei să urce pe scări, dar fără ca astfel să se formeze un grup compact.

In eventualitatea în care se remarcă existenŃa unor câini de pază, înainte de intrarea echipei, trebuie găsită o modalitate potrivită de liniştire a acestora, prin invitarea, în acest scop, a unui vecin sau a unei persoane care îi cunoaşte, folosind un pretext oarecare, recomandabil fiind ca la poartă să se prezinte doar o singură persoană din echipa de percheziŃie.

Inainte de pătrunderea echipei la locul percheziŃionat vor fi luate măsuri necesare de pază a tuturor căilor de acces în imobil, la nevoie folosindu-se schiŃa topografică, înlăturând astfel orice posibilitate de părăsire a locului percheziŃiei de către persoana vizată. Pătrunderea în domiciliul de percheziŃionat reprezintă începutul percheziŃiei domiciliare, aceasta realizându-se prin folosirea oricărei împrejurări favorabile menite să prevină acŃiunile percheziŃionatului, în sensul degradării sau chiar distrugerii totale a obiectelor căutate, spre exemplu, momentul ieşirii sau intrării unui membru a familiei ori a altor persoane a căror prezenŃă nu este de natură a trezi suspiciuni.

Intrarea la locul percheziŃiei se va face potrivit particularităŃilor fiecărui caz în parte. De obicei, se sună sau se bate la uşă, iar membrii echipei se vor aşeza într-un mod în care, prin vizor, să nu poată fi observată decât o singură persoană. In cazul în care uşa nu va fi deschisă, se va proceda în consecinŃă: dacă în locuinŃă nu este sesizat nici un zgomot, se vor cere informaŃii de la vecinii cei mai apropiaŃi, organul de urmărire penală având posibilitatea să procedeze fie la sigilarea uşilor, fie la pătrunderea forŃată' în imobil şi la efectuarea percheziŃiei în prezenŃa unui vecin, a administratorului de bloc sau a unui delegat al autorităŃii publice locale. Pentru a se evita apariŃia unei asemenea situaŃii, în funcŃie de programul de activitate a celui percheziŃionat, se va alege cel mai potrivit moment pentru pătrunderea fără complicaŃii în locul în care urmează să se efectueze percheziŃia.

Când persoana percheziŃionată este reŃinută, aceasta va fi adusă la locul percheziŃiei de către echipa de percheziŃie.In situaŃia în care se constată că în locuinŃă există totuşi cineva, dar refuză să permită intrarea echipei de percheziŃie în imobil, forŃarea uşii se va face numai după ce,

56

în prealabil, s-a atras atenŃia asupra luării acestei măsuri şi s-a făcut prezentarea calităŃii şi numelui organului care efectuează percheziŃia.

Uneori, cel aflat în locuinŃă nu deschide imediat din diferite motive, care însă nu presupun rea-credinŃă cum sunt: dorinŃa de a se îmbrăca adecvat sau de a verifica temeinic calitatea organelor judiciare ş.a., după cum pot exista şi situaŃii în care întârzierea se datorează încercării persoanei de a se debarasa de obiectele căutate pe care le deŃine, de a le ascunde sau chiar de a părăsi domiciliul. Pătrunderea forŃată constituie o excepŃie, fiind considerată legitimă , iar a nu permite deschiderea forŃată înseamnă zădărnicia efectuării actului procedural.

Atunci când din datele existente la dosar sau din informaŃiile adunate în vederea pregătirii percheziŃiei rezultă că persoana percheziŃionată face parte din categoria indivizilor periculoşi sau recidivişti, se va proceda la pătrunderea forŃată, fără întârziere, ori de câte ori există indicii că aceasta tergiversează prea mult deschiderea uşii.

4.4.2. Primele măsuri luate la locul percheziŃiei

După pătrunderea în locul percheziŃiei, conducătorul echipei se va legitima şi va prezenta autorizaŃia eliberată de magistrat. înainte de începerea percheziŃiei propriu-zise, se impune luarea unor măsuri cu caracter preliminar după cum urmează: - inspectarea rapidă a locuita ce urmează a fi percheziŃionat, îndeosebi a WC-urilor, sobelor, maşinilor de gătit, tuburilor de aruncat gunoiul şi, în general, a oricărei instalaŃii sau aparaturi ce ar putea fi folosită în vederea distrugerii rapide a obiectelor sau înscrisurilor căutate. Totodată, se va preveni orice încercare de semnalizare sau comunicare cu exteriorul prin mijloacele de comunicare obişnuite (telefon, fax, pager ş.a.) sau prin manevre de genul mutării unor glastre de flori din/în geam sau balcon, tragerea storurilor sau jaluzelelor până la o anumită înălŃime, aranjarea perdelelor într-o poziŃie dinainte stabilită etc; - prevenirea oricărei acŃiuni violente îndreptată împotriva organului de urmărire penală sau a celorlalte persoane. Din momentul începerii percheziŃiei şi pe întreaga durată a desfăşurării sale, organul de urmărire penală trebuie să fie pregătit pentru a neutraliza orice acŃiune violentă venită din partea persoanei percheziŃionate sau a altei persoane aflate la locul percheziŃiei. Totodată, aceste măsuri sunt menite să prevină orice eventuală încercare de sinucidere, incident posibil mai ales în cazul descoperirii unor obiecte care probează indubitabila participare a persoanei percheziŃionate la săvârşirea unei infracŃiuni; - dispunerea tuturor persoanelor găsite la locul percheziŃiei într-o singură încăpere sau într-un spaŃiu limitat, excepŃie făcând numai preşcolarii, bolnavii sau alte persoane aflate în imposibilitatea de a se deplasa, părăsirea acestui spaŃiu neputând fi făcută decât cu încuviinŃarea organului de urmărire penală însărcinat cu supravegherea acestora. Persoanele aflate sau sosite la locul supus percheziŃiei domiciliare ulterior începerii percheziŃiei vor fi legitimate, cerându-li-se apoi date cu privire la calitatea şi scopul vizitei lor. Sunt exceptate de la această măsură persoanele venite în interes de serviciu, cărora li se interzice să ia contract direct cu oricare dintre persoanele aflate la locul percheziŃiei; - studierea atentă şi familiarizarea echipei cu locul ce urmează a fi percheziŃionat, în vederea cunoaşterii exacte a topografiei şi caracteristicilor sale, prilej cu care se verifică şi datele iniŃiale deŃinute de organul de urmărire penală. De regulă, persoanei percheziŃionate i se vor cere infor-maŃii referitoare la destinaŃia fiecărei încăperi, persoanele care o folosesc, mobilierul, aparatele sau instalaŃiile existente, bunurile depozitate etc. ExplicaŃiile vor fi solicitate cu atât mai exacte şi detaliate cu cât există mai multe încăperi sau dependinŃe folosite în comun de mai multe persoane. După recunoaşterea locului percheziŃionat şi până la verificarea lui efectivă, încăperile vor fi

57

încuiate, procedând în acelaşi fel şi cu mobilierul prevăzut cu încuietori, cheile fiind păstrate de organul judiciar, până la terminarea percheziŃiei; - imediat după luarea măsurilor premergătoare, pe baza datelor obŃinute de organul judiciar, întregite cu constatările deprinse în urma examinării nemijlocite a locului care urmează a fi percheziŃionat, va fi stabilită metodologia de lucru, fiecărui membru al echipei revenindu-i atribuŃii bine determinate.

4.4.3. Desfăşurarea percheziŃiei

Indiferent de particularităŃile locului percheziŃionat sau de natura obiectelor căutate, percheziŃiilor le sunt comune câteva elemente, câteva reguli cu caracter tactic. Dintre acestea, ne vom referi doar la regulile de bază ale percheziŃiei domiciliare, reguli ce pot fi adaptate şi celei corporale.

PercheziŃia se efectuează cu minuŃiozitate, întinderea şi profunzimea cercetării fiind dependente de natura obiectelor care trebuie descoperite.

PercheziŃia se desfăşoară metodic, sistematic, fapt ce presupune cercetarea detaliată a fiecărei încăperi, a oricărei piese de mobilier, instalaŃii sanitare sau obiecte casnice care ar putea servi ca ascunzătoare potrivit particularităŃilor fizico-chimice ale obiectelor căutate.

Comportamentul persoanei percheziŃionate va fi permanent observat.Observarea va fi făcută, de regulă, de către organul de urmărire penală care conduce percheziŃia, iar în cazul în care se constată accentuarea tensiunii emoŃionale (în momentul examinării unei încăperi, a unui anumit obiect etc.) sau o anumită deconectare (survenită după trecerea echipei de un anumit spaŃiu), se va insista în cercetarea locurilor respective.

PercheziŃia trebuie efectuată în strictă conformitate cu prevederile legii. Magistratul sau poliŃistul va impune o atmosferă de calm, de obiectivitate, dirijând cu

competenŃă activitatea membrilor echipei, pentru evitarea unor atitudini necorespunzătoare, operaŃii abuzive, în sensul intimidării persoanelor percheziŃionate, distrugerii sau degradării unor obiecte etc.

Se va manifesta o grijă deosebită pentru ca percheziŃia să decurgă normal, fără deranjarea vecinilor sau, în ipoteza în care se desfăşoară la locul de muncă, fără perturbarea activităŃii.

Regulile tactice cu respectarea cărora trebuie efectuată percheziŃia depind de o seamă de factori, între care amintim: natura faptei în legătură cu care se realizează această activitate, particularităŃile locului ce urmează a fi cercetat, natura obiectelor a căror găsire se urmăreşte, informaŃiile deŃinute de organul judiciar în legătură cu obiectele căutate ş.a.

Când organul judiciar deŃine informaŃii verificate cu privire la natura obiectelor şi persoana care le deŃine, dar nu se cunoaşte cu exactitate locul unde au fost ascunse, mai înainte de a se proceda la operaŃia de căutare propriu-zisă, celui percheziŃionat i se va cere să predea obiectelor căutate.

Atunci când informaŃiile în posesia cărora se află organul judiciar sunt vagi, se va proceda la efectuarea unei percheziŃii minuŃioase, pentru descoperirea ascunzătorilor, în funcŃie de particularităŃile locului cercetat şi se vor folosi cele mai adecvate metode şi mijloace de investigare cercetare amănunŃită a locului.

4. 5. Fixarea rezultatelor percheziŃiei şi a ridicării de obiecte şi înscrisuri

Conform art. 108 C.proc.pen., despre modul de efectuare a percheziŃiei şi rezultatele sale se întocmeşte un proces-verbal. Alături de procesul-verbal, ca mijloace auxiliare de fixare a rezultatelor percheziŃiei, se mai folosesc: fotografierea, înregistrarea video-magnetică, filmare şi, atunci când este cazul, schiŃe sau desene ale locului percheziŃionat.

58

Procesul-verbal constituie principalul mijloc de consemnare a modului în care s-a desfăşurat percheziŃia, precum şi a rezultatelor la care s-a ajuns, fiind întocmit de către organul judiciar aflat la locul percheziŃiei, imediat după terminarea acestei activităŃi.

Procesul-verbal de percheziŃie va cuprinde: o parte introductivă care conŃine următoarele menŃiuni: data şi locul încheierii sale, calitatea şi organul judiciar din care face parte cel care efectuează percheziŃia, datele de identificare ale celui percheziŃionat, menŃinându-se dacă a fost prezent sau reprezentat la percheziŃie, precum şi datele de identificare ale persoanelor aflate la locul efectuării percheziŃiei sau sosite după începerea acesteia, alături de cele ale martorilor asistenŃi.

Partea descriptivă a procesului-verbal va cuprinde: o descriere amănunŃită a tuturor activităŃilor întreprinse, mijloacele tehnice utilizate, numele, prenumele şi calitatea persoanei care a desfăşurat fiecare activitate în parte, descrierea urmelor găsite, practic, descrierea cercetării locu-lui faptei.

Se va face apoi menŃiune cu privire la locul supus percheziŃiei, timpul şi condiŃiile în care au fost descoperite obiectele. Se vor descrie, în ordinea desfăşurării lor, toate operaŃiunile întreprinse de echipă în vederea descoperirii obiectelor căutate, iar în cazul găsirii acestora, ele vor fi descrise amănunŃit, insistându-se şi asupra ascunzătorilor.

Obiectele şi urmele descoperite vor fi descrise sub raportul tuturor însuşirilor care le individualizează: formă, dimensiuni, culoare, felul producŃiei, natura materialului din care sunt alcătuite, elemente ce indică modul de fabricare şi urmele de uzură provenite din întrebuinŃare etc., fără însă a se face vreo observaŃie privind valoarea acestora.

Dacă descrierea exactă nu poate fi făcută, pe respectivul obiect se va lipi un bilet, purtând semnăturile componenŃilor echipei, ale persoanei percheziŃionate şi ale martorilor asistenŃi. In cadrul procesului-verbal se consemnează situaŃiile în care, în cursul efectuării percheziŃiei, au fost forŃate anumite obiecte ori s-au spart încuietori, uşi, ziduri etc., motivând necesitatea efectuării acestora.

Finalul procesului-verbal va cuprinde menŃiuni cu privire la ora de începere şi de terminare a percheziŃiei, obiectele ridicate, menŃionându-se şi acele obiecte care, din diferite motive, au fost lăsate în păstrarea persoanei percheziŃionate sau a unui custode, în urma aplicării sechestrului [art. 108 alin. (3) C.proc.pen.].Tot aici pot fi menŃionate şi eventualele obiecŃii ale persoanelor în prezenŃa cărora s-a desfăşurat percheziŃia, ale martorilor asistenŃi şi ale persoanei percheziŃionate, cu privire la modul de efectuare a percheziŃiei sau la conŃinutul procesului-verbal încheiat, se precizează dacă anumite împrejurări legate de efectuarea percheziŃiei au fost fixate cu ajutorul fotografiei, filmului, înregistrării video-magnetice..

Procesul-verbal se va încheia în două sau mai multe exemplare, după caz, şi va fi semnat pe fiecare pagină şi la sfârşit de către toŃi cei care au participat la desfăşurarea percheziŃiei: organul de cercetare penală, martori asistenŃi, persoana percheziŃionată şi eventualele persoane aflate întâmplător acolo sau sosite pe parcursul percheziŃiei.

O copie a procesului-verbal va fi înmânată persoanei percheziŃionate, reprezentantului acestuia ori unui membru al familiei sale ori, în lipsa acestora, celor cu care locuieşte sau este vecin, iar, când este cazul, custodelui.In cazul în care persoana percheziŃionată refuză sau nu poate să semneze, se va face menŃiunea despre aceasta, arătându-se motivaŃia susŃinută de persoana în cauză.

59

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

• AioniŃoaie Constantin, Sandu Ion (coordonatori), Tratat de tactică criminalistica, ediŃia a II-a revăzută şi completată, Ministerul de Interne, Editura „Carpati Craiova, 1994.

• AioniŃoaie, Constantin, Tactica criminalistică, M.I., Bucureşti, 1989 • Argeşanu, Ion, Criminalistica şi medicina legală în slujba justiŃiei, vol. I, Editura Lumina

Lex, Bucureşti, 1996 • Basarab Matei, Criminalistica, Litografia UniversităŃii „Babeş-Bolyai", Cluj, 1969 • Bădulescu, P., Cauzele tehnice ale incendiilor şi prevenirea lor, Editura Tehnică,

Bucureşti, 1971 • Bogdan, Tiberiu, Curs de psihologie judiciară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

1957 • Bogdan, Tiberiu, Probleme de psihologie judiciară, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1973 • Bogdan, Tiberiu şi col., Comportamentul uman în procesul judiciar, M.I., Bucureşti,1983 • Cătuna, Nelu, Criminalistica, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2008 • Ciopraga, Aurel, Criminalistica – Tratat de tactică, Editura Gama, Iaşi, 1996 • Ciopraga, Aurel, IacobuŃă, Ioan, Criminalistica, Editura Junimea, Iaşi, 2001 • Ceacanica, D., Sântea, Ion, Aspecte privind diferenŃierea omorului de sinucidere şi morŃi

accidentale, M.I., Bucureşti, 1975 • Cârjan, Mihai Chiper, Criminalistica. Traditie si modernism, Ed. Curtea Veche, Bucuresti,

2009 • Dumitrescu,C., Limite şi posibilităŃi în expertiza criminalistică a accidentelor de circulaŃie,

în Probleme de criminalistică şi criminologie, nr. 3-4/1988, p. 114 • Ionescu, Florin, Criminalistica, Ed. Universitara, Bucuresti, 2008 • Ionescu, Petre, Unele aspecte psiho – fiziologice ale producerii accidentelor de muncă, în

Probleme de medicină judiciară şi de criminalistică, vol. III, Editura Medicală, Bucureşti, p.103

• Hinojsa, Antonio, Sinteza interogatoriului poliŃienesc, în Culegere de materiale documentare –probleme de criminalistică şi de criminologie, nr.1/1981, Parchetul General,

• Lungu, Ştefan, Constantin, Ion, Examinarea urmelor lăsate de benzile de rulare, în Tratat practic de Criminalistică, vol. III, Bucureşti, 1989

• Lungan, Ştefan, Examinarea urmelor lăsate de armă pe glonŃ, în Tratat practic de criminalistică, vol. III, IGM, Bucureşti, 1980

• Măcelaru, V. şi col., în Tratat practic de criminalistică, vol. III, Bucureşti, 1980 • Mihuleac, Emil, Expertiza judiciară, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1971 • Mircea, Ion, Împrejurări controversate de la locul săvârşirii unor infracŃiuni de furt, în

Studia universitas Babeş-Bolyai, nr. 2, 1987, p. 79 • Mircea, Ion, Criminalistica, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998 • Mircea, Ion, Criminalistica, Editura Chemarea, Iaşi, 1992 • Năstase, Ovidiu, Aspecte teoretice şi practice privind cercetarea infracŃiunilor de omor, în

Probleme de Criminalistică şi criminologie, nr. 2/1992, p. 36 • N. Nistor, M. Stoleru, Expertiza tehnică a accidentelor de circulaŃie, Editura Militară,

Bucureşti, 1987 • Păşescu, Ghe., Constantin, Ion, Secretele amprentelor papilare, Editura NaŃional,

Bucureşti, 1996

60

• RişcuŃia, Cantemir, Reconstituirea fizionomiei după craniu, în Tratat practic de criminalistică, vol. II, Bucureşti, 1978

• Roşca, Alexandru Metodologie şi tehnici experimentale în psihologie, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti

• Sandu, Dumitru, Falsul în acte, Editura Dacia, Cluj, 1977 • Scripcaru, Gh., Terbancea, M., Patologie medico-legală, ediŃia a II-a, Editura Didactică,

Bucureşti, 1983 • Stoica, Vladimir, Cercetarea evenimentelor deosebite (incendii şi explozii) în Probleme de

criminalistică şi criminologie, nr. 3-4/1985 • Stancu, Emilian, Tratat de Criminalistica, Ed.Universul Juridic, Bucureşti, 2007 • Stancu, Emilian, Tactica şi metodologia criminalistică, vol. II, Editura Actami, Bucureşti,

1995 • Stancu Emilian, Investigarea ştiinŃifică a infracŃiunilor, vol. I şi II, Bucureşti, 1988. • Stancu Emilian, Criminalistica - ştiinŃa investigaŃiei infracŃiunilor, vol. I, Editura „Tempus"

S.R.L., Bucureşti, 1992. • Suciu, Camil, Criminalistica, Bucureşti, 1972 • Vasiliniuc, I., Măcelaru V., Expertiza urmelor lăsate de picioare, în Tratat practic de

Criminalistică, vol. II, IGM, Bucureşti, 1976 • Vicol, Ion, Examinarea urmelor formate prin lovire, în Tratat practic de criminalistică, vol.

III, IGM, Bucureşti, 1980 • Revista de criminologie, de criminalistica si penologie • Revista romana de criminalistica

61

CUPRINS Capitolul I :Tehnica criminalistică..............................................................................................2

1.NoŃiuni introductive ................................................................................................................2 1.1. DefiniŃia criminalisticii ....................................................................................................2 1.2. Structura criminalisticii ...................................................................................................3 1.3. Criminalistica - ştiinŃă de sine stătătoare ..........................................................................3 1.4. Legătura criminalisticii cu alte ştiinŃe ..............................................................................4

2. Identificarea criminalistică .....................................................................................................5 2.1. Definitie si clasificare ......................................................................................................5 2.2. Etapele identificării .........................................................................................................5

3. Studiul urmelor ......................................................................................................................6 3.1. Clasificarea urmelor ........................................................................................................6 3.2. Urmele de mâini ..............................................................................................................8

3.2.1. Clasificare ................................................................................................................8 3.2.2. Fixarea si ridicarea urmelor de mâini ........................................................................8 3.2.3. Topografia şi detaliile desenului papilar ....................................................................8 3.2.4. Clasificarea desenului papilar ...................................................................................9 3.2.5. Sisteme automate de identificare a amprentelor şi a urmelor digitale.........................9

3.3. Urmele de picioare ..........................................................................................................9 3.4.Urmele instrumentelor de spargere .................................................................................10 3.5. Urmele de incendii ........................................................................................................11 3.6. Urmele biologice de natură umană.................................................................................12

3.6.1.Urmele de sânge ......................................................................................................12 3. 6. 2. Urmele de salivă ...................................................................................................13 3.6.3.Urmele de natură piloasă .........................................................................................13

3.7. Urme create de vehicule cu tracŃiune mecanică ..............................................................15 3.8. Urmele create prin folosirea armelor de foc ...................................................................15

Capitolul II : Tactica criminalistică ..........................................................................................18 1. Constatarea tehnico-ştiinŃifică şi expertiza............................................................................18

1.1.GeneralităŃi privind constatarea tehnico-ştiinŃifică şi expertiza........................................18 1. 2. Dispunerea constatărilor tehnico-ştiinŃifice şi expertizelor ............................................18 1. 3. Aprecierea concluziilor specialistului ...........................................................................19

2. Cercetarea la faŃa locului ......................................................................................................20 2.1. GeneralităŃi privind cercetarea la faŃa locului ...............................................................20 2.2. Pregătirea cercetării la faŃa locului.................................................................................21

2.2.1. Pregătirea la sediul organului judiciar .....................................................................21 2.2.2. Măsuri pregătitoare luate la faŃa locului ..................................................................22

2.3. Reguli privind activităŃile de cercetare la fata locului.....................................................22 2.4. Redactarea procesului-verbal.........................................................................................23

3. Ascultarea persoanelor .........................................................................................................23 3.1. Ascultarea persoanei vătămate.......................................................................................23

3.1.1. GeneralităŃi privind ascultarea persoanelor..............................................................23 1.2. Pregătirea ascultării ...................................................................................................25 1.3 Ascultarea primară......................................................................................................27 3.1.4. Ascultarea în afara sediului organului de urmărire penală .......................................32 3.1.5. Folosirea tehnicii poligraf .......................................................................................33 3.1.6. Ascultarea repetată..................................................................................................34 3.1.7. Fixarea declaraŃiilor părŃii vătămate ........................................................................35

3. 2. Ascultarea martorilor....................................................................................................36

62

3.2.1. Cadrul general al ascultării martorilor.....................................................................36 3.2.2. Elemente de psihologia mărturiei ............................................................................39 3.2.3. Desfăşurarea ascultării ............................................................................................40

3.3 Ascultarea învinuitului sau inculpatului ..........................................................................41 3.3.1. ImportanŃa declaraŃiei învinuitului sau inculpatului şi valoarea ei în procesul penal 41 3.3.2. Pregătirea ascultării învinuitului sau inculpatului ....................................................43 3.3.3. Efectuarea ascultării................................................................................................43 3.3.4. Ascultarea învinuitului sau inculpatului în prezenŃa apărătorului.............................46

4. PercheziŃia, ridicarea de obiecte şi de înscrisuri ....................................................................48 4.1. NoŃiunea, scopul, clasificarea şi importanŃa percheziŃiei ................................................48 4. 2. NoŃiunea şi importanŃa ridicării de obiecte şi înscrisuri .................................................50 4.3. Aspecte referitoare la pregătirea percheziŃiei şi a ridicării de obiecte şi înscrisuri...........51

4.3.1. Cunoaşterea locului ................................................................................................52 4.3.2. Cunoaşterea persoanei ............................................................................................52 4.3.3. Stabilirea momentului.............................................................................................53 4.3.4. Formarea echipei ....................................................................................................53

4. 4. Reguli, tactice de efectuare a percheziŃiei .....................................................................55 4.4.1. Deplasarea şi pătrunderea echipei la locul percheziŃiei ............................................55 4.4.2. Primele măsuri luate la locul percheziŃiei ................................................................56 4.4.3. Desfăşurarea percheziŃiei ........................................................................................57

4. 5. Fixarea rezultatelor percheziŃiei şi a ridicării de obiecte şi înscrisuri .............................57 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ................................................................................................59