COMUNICAT

ÎN LEGĂTURĂ CU „URSUL NATURALIZAT” GĂSIT ÎN APROPIEREA SEDIULUI PRO TV

Conducerea AGVPS din România a luat act despre acest eveniment din postările de

pe Facebook-ul WWF România. Are convingerea că abandonarea ursului naturalizat

constituie un gest deliberat şi provocator, de natură a întreţine dezbaterile în

contradictoriu între cei ce doresc conservarea echilibrului ecologic, printre care AGVPS, şi

cei ce urmăresc obţinerea de finanţări colosale, din străinătate şi din bugetul ţării, prin

crearea artificială a problemei urşilor şi întreţinerea acesteia.

De necontestat rămâne adevărul că din 1950 până de curând, populaţiile speciilor de

interes vânătoresc au fost gestionate responsabil şi menţinute, prin vânătoare, în echilibru

relativ între acestea, fără afectarea echilibrului ecologic. În acest context, efectivele de urs

din România au crescut de la 820 exemplare evaluate în 1951 la 6380 exemplare estimate

în 2017. De remarcat că România a fost şi este recunoscută şi în prezent, ca ţara cu cea mai

mare populaţie de urşi, în cea mai mare densitate, din Europa, cu excepţia părţii europene

a fostei URSS. Recordurile mondiale la blană şi craniu de urs brun euro-asiatic, pe care le

deţine România, vin să demonstreze, în plus, eficienţa managementului speciei în decursul

timpului.

Contestarea acestui management a început doar după apariţia WWF România (în

anul 2006), o organizaţie internaţională finanţată exagerat din exteriorul ţării şi din bugetul

public, pentru susţinerea unor interese declarate caritabile, dar în realitate străine

interesului naţional şi conservării unei populaţii viabile de urşi viguroşi, în echilibru cu

populaţiile celorlalte specii cinegetice. Dacă putem înţelege interesul străinilor de a

conserva specia în România, dispărută sau vulnerabilă în ţările lor, fără nici o intenţie de

renaturalizare a ursului în habitatele de unde a fost exterminat, nu putem înţelege dărnicia

guvernanţilor noştri, care au finanţat copios, din bugetul public, acţiunile antinaţionale ale

ONG-urilor de genul WWF România.

Nu este mai puţin adevărat că la creşterea şi întreţinerea acestei probleme au

contribuit din plin şi instituţiile şi fundaţiile din România, care, din acelaşi interes de a

accesa fonduri financiare nejustificat de ridicate pentru nimic practic, au inventat tematici

de studiu (cercetare) şi au obţinut finanţări exagerate, cu încălcarea prevederilor legii (art.

16 alin. 3 din Legea 407/2006, actualizată). În plus, prin contractele obţinute cu încălcarea

legii şi subcontractele de sifonare a banilor primiţi către societăţi şi fundaţii private, au

creat premizele unei împărţiri clientelare a cotelor de recoltă ( rebotezate cifre de

intervenţie), precum şi a semioficializării metodei de vânare selectiv negativă la nadă,

interzisă de lege.

Aşadar, problema urşilor în România a fost şi rămâne artificial creată şi deliberat

întreţinută, din interese financiare şi interese externe ascunse, în dauna unui management

raţional şi al conservării unei populaţii de urs viabile, viguroase şi puţin păgubitoare, în

echilibru cu celelalte populaţii cinegetice şi cu capacitatea de suport a habitatelor specifice.

Din acest „război” de interese străine României, în care a fost implicată mass-media

finanţată din exteriorul ţării prin WWF (a se vedea proiectul anexat intitulat „LIFE

EUROLARGECARNIVORES”), au de pierdut gestionarii fondurilor cinegetice, care suportă

fără posibilitate de recuperare cheltuielile implicate cu paza şi hrana administrată speciilor

cinegetice, crescătorii de animale şi alţi producători agricoli, care nu primesc compensaţiile

corespunzătoare din partea Ministerului Mediului, cetăţenii mutilaţi de urşi şi familiilor

celor ucişi de aceştia, care nu primesc despăgubiri din partea aceluiaşi minister, precum şi

alţi utilizatori ai mediului. Dar cel mai mult riscă populaţia de urşi din ţara noastră, din

cauza înfometării şi degenerării care urmează, în mod firesc, suprapopulării.

Pentru a nu rămâne la afirmaţii fără acoperire în privinţa sumelor de bani accesate,

din exteriorul ţării şi din bugetul public, de WWF şi unele instituţii/societăţi/fundaţii din

ţară, anexăm doar câteva documente publice, exemplificatoare, în privinţa acestor sume şi

a interesului major pentru întreţinerea problemei artificial şi deliberat create, prea intens

mediatizate, în scopul manipulării cetăţenilor mai puţin informaţi (prin intermediul mass-

mediei cointeresate).

Constatăm, cu regret, culpabilizarea – denigrarea absolut nejustificată a vânătorilor,

singurii care fac ceva practic, pe cheltuiala proprie şi privată, pentru protecţia şi

conservarea speciei şi pentru menţinerea echilibrului ecologic. De asemenea, constatăm că

anumiţi contemporani, inclusiv formatori de imagine din mass-media, pun ursul, în această

dezbatere contradictorie, deasupra siguranţei omului din mediul rural şi bunurilor acestuia.

În ceea ce ne priveşte, ca profesionişti în materie, regretăm amestecul neavenit, din

pură ignoranţă sau din interes financiar, al concetăţenilor lipsiţi de cunoştinţe, de

moralitate sau al semianalfabeţilor în materie, după caz, într-o problemă de echilibru

ecologic şi de interes naţional.

Solicităm militanţilor WWF România, ca semnatari subiectivi ai incidentului incorect

mediatizat, să sesizeze oficial organele de anchetă, să pună la dispoziţia acestora toate

datele de care au cunoştinţă şi să urmărească, pentru informarea publică corectă, paşii şi

soluţionarea anchetei.

Încheiem prin a concluziona că, în opinia noastră militanţii WWF România - filială a

WWF Internaţional, împreună cu reprezentanţii altor ONG-uri asemenea lor, finanţaţi

copios din afara ţării şi din bugetul public, lasă impresia că urmăresc doar transformarea

României într-o colonie de arii naturale şi specii protejate a Europei, cu restricţii şi obligaţii

financiare împovărătoare pentru societatea românească.

N. Şelaru; M. Drăgănescu; V. Talpeş

PROIECT LIFE EUROLARGECARNIVORES

(LIFE 16 GIE/DE/000661)

Îmbunătăţirea coexistenţei dintre om şi carnivorele mari în Europa

prin comunicare şi cooperare transfrontalieră

Descriere proiect

Având în vedere că speciile de carnivore mari sunt transfrontaliere şi că legislaţia, condiţiile

socio-economice, nivelurile de acceptare, statutul de protecţie şi planurile de management diferă

de la o ţară la alta, s-a resimţit nevoia de cooperare internaţională în ceea ce priveşte gestionarea

acestor populaţii şi metodele de conservare a lor.

Prin proiect se urmăreşte, în principal, conştientizarea:

actorilor implicaţi în conservarea speciilor, de la nivel local şi naţional, cu privire la

importanţa comunicării, coordonării gestionării şi monitorizării carnivorelor mari;

decalajului în capacitatea de comunicare a acestor actori;

lipsei de cunoştinţe despre modul de reducere a conflictelor om-animale sălbatice şi despre

modul de maximalizare a beneficiilor pe care le aduc carnivorele mari, cum ar fi rolul

ecologic pe care-l joacă acestea în natură;

lipsei schimbului regional, naţional şi european privind cele mai bune practici etc.

În contextul aspectelor de mai sus, s-au stabilit obiectivele mai importante, printre care:

sporirea gradului de conştientizare în rândul autorităţilor naţionale şi locale, precum şi

informarea actorilor cheie, într-o abordare bazată pe consens, asupra nevoilor şi

responsabilităţii fiecăruia;

antrenarea unor actori anterior pasivi în gestionarea carnivorelor mari;

cunoaşterea strategiilor de conservare a populaţiilor de carnivore mari în UE;

contribuirea la implementarea documentului politic al UE, „Acţiunile cheie pentru populaţia

de carnivore mari în Europa”;

promovarea rezultatelor cercetărilor şi schimbului de bune practici;

înfiinţarea şi promovarea reţelelor şi platformelor UE în acest scop;

elaborarea de planuri naţionale şi transfrontaliere de implicare a părţilor interesate;

stabilirea de planuri de comunicare la nivel UE;

stabilirea liniei directoare pentru protecţia efectivă a animalelor etc.

Beneficiari:

Coordonator: ONG (fundaţia) WWF pentru Natură din Germania.

Preocuparea WWF Germania: conservarea animalelor, plantelor şi habitatelor

acestora, precum şi încurajarea utilizării durabile a resurselor, bazată pe experienţa dobândită în

diferite regiuni ale lumii.

Parteneri: mai multe filiale WWF - din Germania, Spania, Finlanda, zona

mediteraneană, Franţa, Italia, Austria, Croaţia, Polonia şi România (WWF – programul Dunăre –

Carpaţi România şi România Forstliche Versuchs - und Forschungsanstalt Baden-Württemberg).

Localizare: în toate zonele, din toate ţările UE, cu carnivore mari.

Durată: 01 septembrie 2017 – 28 februarie 2022.

Buget total: 6.058.902 Euro, din care contribuţia UE de 3.613.823 Euro. Diferenţa de

costuri (2.445.049 Euro) este acoperită de parteneri. Cât este partea României, nu se cunoaşte!

Notă: WWF România are la dispoziţie suficienţi bani pentru a-şi asigura cooperarea mass-media,

într-un interes care nu coincide cu interesul României. Fiindcă România, care a ştiut cel mai bine să

protejeze, cele mai mari efective, în cele mai mari densităţi, de urs şi lup din Europa, este acum împiedicată

să exploateze – limitat, selectiv şi durabil – această resursă naturală regenerabilă (populaţiile de urs şi lup de

care dispune), pentru a putea conserva echilibrul ecologic (între aceste specii şi speciile pradă şi între toate

aceste specii şi mediul lor natural de viaţă) în ţara noastră.

Pagubele sunt ale crescătorilor de animale, pomicultorilor, apicultorilor şi altor utilizatori ai mediului

din România, printre care şi gestionarii fondurilor cinegetice, singurii care contribuie la paza şi hrănirea

directă şi indirectă a carnivorelor mari, în condiţiile valorificării unor cote de recoltă extrem de reduse din

rândul animalelor pradă. Riscurile pe termen lung se transferă însă, şi asupra carnivorelor mari, care din

cauza suprapopulării vor fi înfometate şi expuse degenerării.

Obiectivul administratorului şi gestionarilor faunei cinegetice din România, de menţinere a

populaţiilor de carnivore mari la niveluri raţionale, în echilibru relativ cu populaţiile speciilor pradă,

viguroase şi sănătoase, este dat uitării, în locul acestuia fiind susţinut obiectivul utopic al WWF, de

conservare a unor populaţii din ce în ce mai numeroase de carnivore mari, fără vreo răspundere financiară sau

morală faţă de pagubele produse de acestea cetăţenilor României. Şi faţă de perspectiva scăderii efectivelor şi

degenerării exemplarelor de urs şi lup din cauza lipsei de suficientă hrană.

Din păcate, sumele colosale de bani de care dispune WWF România, mai ales din acest proiect, ajung

pentru cointeresarea mass-media, dar nu numai, în dauna intereselor naţionale, care ar trebui să conveargă,

din punct de vedere al conservării unor efective viabile, viguroase şi cât mai puţin păgubitoare, de carnivore

mari, cu cele internaţionale.

Regretăm această situaţie şi lipsa de fonduri financiare a AGVPS pentru a putea face faţă acestei

situaţii nefavorabile României, în domeniul conservării echilibrului ecologic, speciilor cinegetice şi

habitatelor acestora.