Cântarea de strană în Transilvania din a doua

jumătate a secolului XIX până astăzi

Marius POPA

Abstract: The religious music based on the liturgical hymns is a

very important chapter in the Christian Orthodox Church. After

1700, the Orthodox Church in Transylvania has faced many

problems and the byzantine tradition and sacred music from here suffered

many changes. In the XIXth century, with the adivce of Saint Andrei

Şaguna, the priest Dimitrie Cunţanu started to collect and to wrote the

main hymns in the Orthodox Religious Ceremonies. The work od Dimitrie

Cunţanu was very good, and his songs were thought in the theological

schools since today in Transilvania by Timotei Popovici, Vasile Petraşcu,

Gheorghe Şoima, Ion Popescu, Ioan Brie, Vasile Grăjdian, Vasile Stanciu,

Domin Adam and others. All these teachers have published many books

that contain the religios tradition made by Dimitrie Cunţanu.

Keywords: Byzantine music, Transylvanian Orthodoxy, Religious

Music, Religious Songs, Sacred Hymns, Song collections, Song books,

Dimitrie Cunţanu.

Elemente generale ale cântării de strană

Muzica de strană, cântarea bisericească a ocupat dintotdeauna

un rol fundamental în procesul de formare a tinerelor generaţii de

teologi şi preoţi, fiind o parte integrantă a Tradiţiei şi Culturii Bisericii.

Ca disciplină de studiu în învăţământul teologic şi seminarial, muzica

Marius POPA

80

bisericească cuprinde în sine valenţe estetice şi pedagogice,

indispensabile conturării personalităţii unui teolog, viitor preot, cântăreţ

bisericesc sau unui dascăl de religie. Sfântul Apostol Pavel exprimă

foarte clar rolul imnului şi a cântării în cultul creştin în Epistola către

Coloseni 3, 16: „Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-

I, în psalmi, în cântări de laudă şi duhovniceşti, cântând cu bucurie în

inimile voastre mulţumire Domnului”.

Textul unui imn este cel care dă posibilitatea melodului (în

primele secole ale creştinismului) sau compozitorului muzical (în epoca

contemporană) de a compune o melodie adecvată. Vom vedea că acest

fapt a fost concretizat şi în spaţiul românesc, mai ales în Transilvania,

unde pe textul liturgic apărut sub binecuvântarea canoanelor Bisericii

Ortodoxe, linia melodică bizantină a suferit multe adaptări ale

melosului tradiţional din spaţiul intra-carpatic1.

Muzica reprezintă o parte importantă a oricărei culturi. În

cadrul cultului creştin, muzica nu mai este doar un act estetic sau

artistic, ci este un mod prin care omul Îl preaslăveşte şi Îi mulţumeşte

lui Dumnezeu. În Creştinism, scopul muzicii religioase este acela de a

crea atmosfera mistică, tainică, de rugăciune, prin care omul îl poate

întâlni pe Dumnezeu.

În Sfânta Liturghie, muzica nu este un scop în sine, ci este unul

din mijloacele prin care noi putem să ne apropiem de Dumnezeu.

Astfel, este binecunoscut deasa Împărtăşanie împreunată armonios cu

cântarea din Biserică sunt două mijloace care apropie pe credincios de

Dumnezeu şi care întăresc comuniunea unei comunităţi euharistice.

Muzica bisericească nu este o simplă îndeletnicire omenească, ci este o

slujire dumnezeiască. Ea nu este destinată scopurilor şi intereselor

omeneşti, ci idealizează sentimentul religios şi înalţă duhul şi cugetarea

creştinească.2

Din cele enunţate mai sus, devine clar faptul că scopul şi

caracterul muzicii bisericeşti este sfânt şi sfinţitor. El tinde spre

1 Zeno Vancea, Cântarea corală bisericească la români, Timişoara, Editura Mentor,

1944, p. 10. 2 Iacob Yameos, Principalele aspecte ale istoriei muzicii bisericești, traducere de

ierom. Luca Mirea, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2010, p. 41.

Cântarea de strană în Transilvania

din a doua jumătate a secolului XIX până astăzi

81

transfigurarea omului, înălţarea lui din locurile mlăştinoase spre cele

cereşti. Un cult lipsit de muzică şi tradiţie nu este capabil să aducă

eliberarea sufletelor oamenilor sau să contribuie la pedagogia

umanităţii. În acest sens, scopul şi caracterul muzicii bisericeşti este

definit şi exprimat într-un mod clar şi limpede de către Sfântul Ioan

Gură de Aur: „Când cântecele sunt duhovniceşti, atunci Harul Duhului

zboară şi sfinţeşte gura şi sufletul”3.

Elemente generale ale cântării din Arhiepiscopia Sibiului şi

din Transilvania

Situaţia grea a românilor ardeleni, aflaţi sub conducerea

habsburgică, iar mai apoi austro-ungară a avut efecte devastatoare

asupra muzicii în cadrul Bisericii Ortodoxe. Efectele Diplomei

Leopoldine, unirea unui număr semnificativ de români ardeleni cu

Biserica Romei în preajma anului 1700 şi distrugerea de către generalul

Bucow în anul 1761 a multor biserici şi mănăstiri a dus la o şubrezire a

vieţii religioase a creştinilor ortodocşi ardeleni.

O personalitate importantă care s-a arătat îngrijorată de modul

defectuos de executare a cântării în Biserică a fost mitropolitul Andrei

Şaguna. Prin intervenţia acestuia la Sibiu este numit ca profesor de

muzică Dimitrie Cunţanu.

Sfântul Andrei Şaguna l-a numit pe Dimitrie Cunţanu profesor

de Cântări Bisericeşti şi Tipic la Institutul Teologic la data de 23

februarie 1864; în 1877 i s-a încredinţat şi slujba de duhovnic al

Institutului, funcţionând aici până la moartea sa în anul 19104.

Dimitrie Cunţanu şi-a câştigat un loc de prestigiu, bine meritat

în cadrul Institutului Teologic şi Pedagogic din Sibiu, dar nu numai

acolo, datorită lucrărilor sale muzicale de o deosebită valoare. Lucrarea

sa de referinţă a fost Cântările Bisericesci – după melodiile celor opt

glasuri ale sfinetei biserici ortodoxe, culese, puse pe note şi arangeate

3 Ibidem, p. 42. 4 Eusebie Roşca, Monografia Istitutului Seminarial Teologic, Pedagogic Andreian al

Arhidiecezei Greco-Ortodoxe Române din Transilvania, Sibiu, 1911, p. 119.

Marius POPA

82

de Dimitrie Cunţanu, profesor la seminarul ,,andreian” archidiecesan

Sibiu, 1890.

Colecţia de cântări bisericeşti a primit aprobarea din partea

Consistoriului Arhidiecezan pentru a fi tipărită în şedinţa din 22 aprilie

1889, decizia fiind semnată de Zaharia Boia şi profesorul Gheorghe

Dima. Prin hotărârea sinodală din 11-23 aprilie 1890, colecţia de

cântece bisericeşti a fost admis ca manual de muzică la seminarul

arhidiecezan din Sibiu.

Lucrarea a fost tipărită la Viena şi a fost dedicată ,,memoriei

marelui Andreiu, (repausat la 16-28 iunie 1873) a autorului intelectual

al acestei lucrări, semn de pietate şi recunoştinţă, o dedică”5. Precum

vedem în titlul lucrării, cântecele tipărite aici sunt adunate, puse în

ordine şi aranjate de către Dimitrie Cunţanu, puţine cântece de aici sunt

creaţia proprie a muzicianului sibian. Meritul lui Dimitrie Cunţanu este

acela de a da o notă corespunzătoare cântării de strană din

Arhiepiscopia Sibiului şi din Transilvania. Tot ce a notat Dimitrie

Cunţanu a fost strictul necesar pentru acele timpuri, neputându-se

extinde mai mult, pentru biserica din Transilvania care era lipsită de o

muzică scrisă pentru strană. Tipărirea şi publicarea acestei culegeri a

facilitat unifornizarea şi aducerea la un numitor comun a cântării

religioase ortodoxe din Ardeal.

Tradiţia începută de D. Cunţanu a fost continuată mai apoi de

Timotei Popovici. Compozitorul Timotei Popovici doreşte o revizuire a

colecţiei publicate de Dimitrie Cunţanu în 1890, însă la început,

acţiunea sa primeşte multe critici din partea contemporanilor şi nu

reuşeşte să-şi ducă acţiunea la bun sfârşit.

Mai apoi, prin activitatea sa îndelungată şi rodnică la catedra

Institutului din Sibiu şi la pupitrul corului catedralei mitropolitane,

Timotei Popovici reuşeşte să publice în anul 1925 a doua ediţie a

colecţiei de cântări bisericeşti publicată în 1890. Timotei Popovici

împreună cu Candid Popa şi cu Aurel Popovici, profesori de muzică şi

cântare bisericească din Sibiu, intervine şi corectează anumite cântece

5 În acest sens vezi Prefaţa Cântările Bisericesci – după melodiile celor opt glasuri ale

sfinetei biserici ortodoxe, culese, puse pe note şi arangeate de Dimitrie Cunţanu,

profesor la seminarul ,,andreian” archidiecesan Sibiu, 1890.

Cântarea de strană în Transilvania

din a doua jumătate a secolului XIX până astăzi

83

ale colecţiei lui Dimitrie Cunţanu, însă în practica de strană a

cântăreţilor şi a teologilor din Transilvania din perioada interbelică

aceste modificări nu se impun. Ediţia din 1925 nu s-a impus în mediul

bisericesc şi muzical din Transilvania.

În acest fel, în 1932 (ediţia a III-a) şi în 1943 (ediţia a IV-a)

colecţia lui Dimitrie Cunţanu este reeditată de către Timotei Popovici,

însă de data aceasta, cu mici excepţii este redată ediţia originală din

1890. Aceste doua ediţii se impun în cântarea de strană din

Transilvania. Ultima ediţie, cea din 1943 are la finalul ei adăugat şi

Condacul Rusaliilor, extras şi adaptat la o singură voce din lucrarea

,,Cântări religioase la cununii, hirotoniri şi la sfinţirea bisericilor, pentru

cor de bărbaţi în 4 voci”, Sibiu, 1906 întocmită de D. Cunţanu.

Muzicianul Timotei Popovici duce mai departe tradiţia lăsată

de vrednicul său înaintaş. În urma sa, Sibiul va avea alţi preoţi şi

profesori de muzică renumiţi precum Gheorghe Şoima sau Ion Popescu.

Anii grei de comunism nu le vor permite însă posibilitatea de a publica

antologii sau culegeri de cântece religioase, astfel încât, toate colecţiile

de strană publicate până la finele celui de-al Doilea Război Mondial vor

servi ca model pentru studenţii teologi de la Sibiu.

Tradiţia muzicală de strană de la Sibiu a prins însă puternice

rădăcini şi la Cluj-Napoca. Aici, în perioada interbelică prin intermediul

profesorului de muzică Vasile Petraşcu, tradiţia începută de Dimitrie

Cunţanu este valorificată din plin. Prima lucrare originală după

culegerea lui Dimitrie Cunţanu a fost alcătuită la Cluj. Este vorba de

,,Catavasier” (1933), în care Vasile Petraşcu compune efectiv melodiile

tradiţionale ale catavasiilor în spiritul tradiţie transilvănene. Acelaşi

inimos profesor de muzică bisericească a alcătuit o altă lucrare ,,Şi

acum şi pururea... Preabinecuvântată eşti... Doxologia Mare”

(manuscris litografiat), în care a aplicat după melodia troparelor şi

antifoanelor notate de mentorul său de la Sibiu cele două producţii

imnografice din rânduiala Utreniei Duminicale6.

6 Gheorghe Ciobanu , Muzica de cult bănăţeană, în ,,Mitropolia Batatului”, XXXII

(1982), nr 10-12, pp. 624-643.

Marius POPA

84

Un demers asemănător este tipărirea în anul 1938 a lucrării ,,45

de Pricesne (Chinonice) pentru Liturghiile Duminecilor” – colectate,

notate, compuse sau prelucrate după diferiţi autori, cântăreţi şi amatori

de muzică bisericească, pe o singură voce. Volumul este dedicat

Preasfinţitului Nicolae Colan, Episcopul Vadului, Feleacului şi

Clujului, Ministrul Educaţiei Naţionale, al Cultelor şi Artelor. Lucrarea

conţine diferite chinonice/pricesne care sunt interpretate de cântăreţul

bisericesc în duminici şi la marile sărbători, iar o parte din aceste

cântări sunt preluate din colecţia lui Dimitrie Cunţanu7.

În perioada comunistă, un merit deosebit de preluare,

conservare şi de dezvoltare a muzicii tradiţionale de strană de factură

sibiană în mediul clujean este datorată părintelui Ioan Brie. Acesta

reuşeşte să tipărească nenumărate colecţii pentru strană ce conţin

melodiile publicate în colecţia de cântări din 1890. Din lucrările tipărite

de arhid. Ioan Brie ne reţine atenţia ,,Cântări la Serviciile Religioase”,

editată de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului Feleacului şi

Clujului, Cluj-Napoca 1988. Cartea este o culegere impresionantă de

cântări religioase cuprinzând: Cântările Sfintei Liturghii, Cântări la

Cateheze şi Pricesne, Cântări la Vecernie şi Utrenie, Cântări la

Praznicele Împărăteşti, Cântări la Taina Cununiei şi la Slujba

Înmormântării. Antologia este încununată cu o impresionantă culegere

de colinde. În prefaţa lucrării arhid. Ioan Brie afrimă că ,,această

colecţie, pe lângă rolul instructivn educativ, este şi o modestă

contribuţie pentru cunoaşterea muzicii bisericeşti în folosul Bisericii

noastre şi de zidire sufletească a dreptcredincioşilor creştini”8.

Aşadar, nu este de mirare faptul că după 1990, Clujul a fost un

puternic centru de promovare şi dezvoltare a tradiţiei muzicale de

strană de factură şaguniană. Prin puternica tradiţie muzicală, dar şi

7 Vasile Petraşcu, 45 de Pricesne (Chinonice) pentru Liturghiile Duminecilor–

colectate, notate, compuse sau prelucrate după diferiţi autori, cântăreţi şi amatori de

muzică bisericească, pe o singură voce, Cluj, Editura Petraşcu & Ardelean, 1938, pp.

85-86. 8 Ioan Brie, Cântări la Serviciile Religioase, editată de Arhiepiscopia Ortodoxă

Română a Vadului Feleacului şi Clujului, Cartografia Traian Nemeş şi Iuliu Boilă,

Cluj-Napoca ,1988, p. 6.

Cântarea de strană în Transilvania

din a doua jumătate a secolului XIX până astăzi

85

teologică întreprinsă aici, muzica de strană specifică Transilvaniei va

cunoaşte o puternică revigorare.

Elemente ale cântării de strană în perioada post-

decembristă. Tipăriri muzical-religioase.

Slujbele Sfinţilor Români din Transilvania şi alte cîntări

religioase (Cluj-Napoca - 1990).

O lucrare semnificativă şi importantă pentru cântarea de strană

în Transilvania post-decembristă este ,,Slujbele Sfinţilor Români din

Transilvania şi alte cîntări religioase” alcătuită de către pr.prof. Vasile

Stanciu. Lucrarea muzicală mai sus amintită a apărut la Cluj-Napoca

sub binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Teofil Herineanu, Arhiepiscop

al Eparhiei Vadului, Feleacului şi Clujului.

Titlul redă o parte importantă a conţinutului cărţii, însă lucrarea

alcătuită de părintele profesor Vasile Stanciu conţine şi alte cântări

liturgice, unele care erau deja tradiţionale în zona Transilvaniei, altele

care se vor impune treptat în timp.

În prefaţa lucrării regăsim o motivaţie serioasă în demersul

alcăturii aceste colecţii de muzică religioasă ,,am dorit ca la textul

imnografic al slujbei Sfinţilor Români ardeleni să alcătuim melodii în

stil bisericesc, uşoare, simple, expresine convingătoare”9. De asemenea

autorul menţionează că ,,la realizarea acestora, am îmbinat melosul

psaltic bisericesc cu cel practicat de aproape 200 de ani în Transilvania,

căutând să păstrăm, dar să şi valorificăm materialul muzical bisericesc

expus în glasurile psaltice şi în cele notate de D. Cunţanu”10

.

Afirmaţia părintelui profesor atestă un adevăr indiscutabil. La

100 de ani de la tipărirea renumitei colecţii de cântări bisericeşti (1890

– 1990), se poate constata faptul că opera lui Dimitrie Cunţanu a

9 Vasile Stanciu, Slujbele Sfinţilor Români din Transilvania şi alte cîntări religioase,

Lucrare tipărită sub binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Teofil Herineanu, Arhiepiscop

al Eparhiei Vadului, Feleacului şi Clujului, Cluj-Napoca, Cartografia: Dr. Ing. Ioan

Simionescu, 1990, p. 7. 10 Vasile Stanciu, Slujbele Sfinţilor Români din Transilvania şi alte cîntări religioase,

p. 7.

Marius POPA

86

devenit un reper indiscutabil în muzica de strană din Transilvania şi nu

numai.

,,Slujbele Sfinţilor Români din Transilvania şi alte cîntări

religioase” conţine în primul rând diferite stihiri, tropare, sedelne sau

condace din slujbele marilor sfinţi ardeleni ,,Sfinţii Ierarhi şi

Mărturisitor Iorest şi Sava, mitropoliţi ai Ardealului” (24 aprilie) şi

,,Cuvioşii Mărturisitori Visarion şi Sofronie şi Mucenicul Oprea” (21

octombrie).

Majoritatea melodiilor aplicate pe textul liturgic al acestor

slujbe sunt fidele melodiilor trasate de Dimitrie Cunţanu. Alături de

aceste melodii tradiţionale din Transilvania se află şi unele meoldii

compuse de Gheorghe Şoima11

sau melodii din tezaurul muzical psaltic.

Cântarile din slujba sfinţilor sunt întregite cu imnele liturgice

ale Sfintei Liturghii12

, cântări în cinstea Maicii Domnului (colecţia

Dimitrie Cunţanu, Timotei Popovici, Nicolae Lungu sau Vasile

Stanciu) sau la diferite momente liturgice. Antologia cuprinde apoi

diferite cântări liturgice de la marile praznice de peste an, iar în aceste

capitole cântările notate de Dimitrie Cunţanu domină.

Ne reţine atenţia capitolul intitulat ,,Cântări în cinstea Maicii

Domnului” unde sunt redate multe pricesne şi cântări pioase în cinstea

Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, majoritatea provin din colecţia

compozitorului Timotei Popovici.Acestora li se adaugă multe priecsne

culese şi puse pe note de către Vasile Stanciu.

Cântări bisericeşti (Sibiu 1994, 2015)

La Sibiu, tradiţia lăsată de Dimitrie Cunţanu a fost dusă mai

departe de renumiţi profesori de muzică precum Timotei Popovici,

Petru Gherman, Gheorghe Şoima, şi Ioan Popescu. După 1990,

pr.prof.univ.dr. Vasile Grăjdian a început un proces de sistematizare şi

aducere la zi a cântărilor bisericeşti. În acest sens în anul 1994 apare la

Sibiu lucrarea ,,Cântări bisericeşti”,

11 În acest sens vezi ,,Troparul Sfinţilor Visarion, Sofronie şi Oprea”, Vasile Stanciu,

op.cit., p. 76. 12 Regăsim răspunsuri pentru strană: varianta psaltică uniformizată pentru Liturghia

Sfântului Ioan Gură de Aur şi varianta transilvăneană pentru Liturghia Sfântului Vasile

cel Mare şi Liturghia Sfântului Grigorie Dialogul)

Cântarea de strană în Transilvania

din a doua jumătate a secolului XIX până astăzi

87

Structurată în principiu pe baza cântărilor bisericeşti

tradiţionale din zona Ardealului, culegerea încearcă să menţină deschisă

şi calea spre comuniunea de cântare cu mediul psaltic, prin adoptarea

unei variante uniformizate pentru cântările Sfintei Liturghii, Podobii şi

alte cântări. Lucrarea publicată de pr.prof.dr. Vasile Grăjdian redă

multe din lucrările muzicale necesare tuturor laudelor, tainelor şi

ierurgiilor bisericeşti: Vecernie, Utrenie, Liturghie, Sfeştanie,

Înmormântare, Maslu. Sfânta Liturghie o regăsim atât în variantă notată

de D. Cunţanu cât şi în varianta uniformizată, iar podobiile celor opt

glasuri bisericeşti sunt redate în varianta psaltică. La finalul cărţii sunt

oferite modele de aplicare a glasurilor bisericeşti, fie după varianta lui

Dimitrie Cunţanu fie după varianta psaltică în notaţie bizantină după

Ioan Popescu Pasărea.

,,Cântările bisericeşti” tipărite de părintele Vasile Grăjdian sunt

o antologie ce îmbină armonios cântarea bisericească din întreg spaţiul

românesc. Această colecţie de cântări bisericeşti a fost retipărită în anul

2015 de către Editura Andreiană din Sibiu, având binecuvânrarea ÎPS

Laurenţiu Streza, arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului.

Cele opt glasuri bisericeşti (Alba Iulia – 1997, 2001)

Procesul de fixare pe portativ a glasurilor din Mitropolia

Ardealului, mai ales zona Sibiului, de către Dimitrie Cunţanu în a doua

jumătate a secolului XIX, nu a avut întru totul efectele dorite. În foarte

multe parohii, cântăreţii nealfabetizaţi muzical nu intonau imnul liturgic

,,Doamne strigat-am...” sau troparele Învierii după melodiile

statornicite de către marele ctitor de muzică bisericească din Ardeal.

Astfel, cu excepţia marilor catedrale din Transilvania, sau a bisericilor

din marile oraşe, puţine parohii din mediul urban sau rural aplicau

corect melodiile stabilite în cărţile tipărite de Dimitrie Cunţanu sau de

urmaşii muzicali ai acestuia.

În acest sens, două sunt cauzele care au determinat acest proces

păgubitor. În primul rând este vorba de desfiinţarea şcolii de cântăreţi

bisericeşti de la Sibiu şi de la Cluj-Napoca odată cu instaurarea

Regimului Comunist în anul 1948, iar acest fapt a permis pătrunderea

în stranele bisericilor a multor cântăreţi nealfabetizaţi muzical şi

Marius POPA

88

nepregătiţi. În al doilea rând, după 1948 până în 1990, în Transilvania

nu s-au mai tipărit cărţi care să cuprindă melodiilor celor opt glasuri.

Singurele tipărituri ce au cuprins tropare sau cântări importante din

slujba Vecerniei sau a Utreniei sunt acelea editate de arhid. Ioan Brie de

la Cluj-Napoca spre finalul anilor 1980.

Pentru a suplini această lipsă păgubitoare pentru cântarea de

strană, părintele Vasile Stanciu pune la îndemâna tinerilor seminarişti şi

teologi, precum şi a cântăreţilor bisericeşti o nouă colecţie intitulată

,,Cele opt glasuri Bisericeşti” – notate de Dimitrie Cunţanu – ediţie

îngrijită şi completată de Pr.Dr. Vasile Stanciu, profesor de Muzică

Bisericească. Colecţia celor opt glasuri bisericeşti a fost tipărită la Alba

Iulia prin intermediul Facultăţii de Teologie Ortodoxă, prima ediţie în

1997 iar a doua în 2001.

Cartea conţine imnul ,,Doamne strigat-am...” specific fiecărui

glas, prima stihiră a Vecerniei de Sâmbătă seara, Troparul Invierii, iar

pentru glasurile 2, 4 şi 8 melodia Primului Antifon de la slujba Utreniei.

Imnele liturgice prezentate mai sus poartă semnătura lui Dimitrie

Cunţanu. Părintele Vasile Stanciu îmbracă cu melodie şi textul

Dogmaticelor şi a primelor stihiri de la Stihoavnă pe care le adaugă

celor deja tradiţionale. În momentul de faţă, această colecţie de glasuri

bisericeşti reprezintă o lucrare normativă a cântării religioase din

Ardeal.

Carte de Muzică Religioasă (Alba Iulia - 1998; 2004)

Colecţia de cântări bisericeşti de strană ,,Carte de Muzică

Bisericească” a fost concepută de pr.conf.univ.dr. Vasile Stanciu în

spiritul programelor analitice din şcolile de teologie ortodoxă, fiind

prezentată de autor ca variantă de manual de muzică bisericească

vocală, adecvat şi adaptat realităţilor muzical-bisericeşti din

Transilvania13

.

,,Cartea de Muzică Bisericească” a fost tipărită în anul 1998 la

Alba Iulia. Ulterior, deasa întrebuinţare, răspândire şi uzare a acestei

lucrări muzicale a necesitat tipărirea unei noi ediţii în anul 2004 tot la

13 Domin Adam, Ion Cunţan, continuator al tradiţiei muzicale bisericeşti din Ardeal,

Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2004, p. 37.

Cântarea de strană în Transilvania

din a doua jumătate a secolului XIX până astăzi

89

Alba Iulia. Lucrarea s-a încadrat temeinic în tradiţia şaguniană de

promovare a muzicii bisericeşti de strană, muzică desprinsă din marea

tradiţie ortodoxă de provenienţă bizantină, cultivată şi promovată şi în

Transilvania, provincie românească, aflată pentru o perioadă

îndelungată sub dominaţia străină, dar care a păstrat continuu legăturile

de ordin dogmatic, canonic şi liturgic cu Biserica din Principatele

Române şi implicit cu întreaga Ortodoxie14

.

De asemenea, cartea de faţă preia mare parte din lucrarea

tipărită în anul 1990, pentru care s-au primit o serie de aprecieri de

vizau oportunitatea prezenţei acelui volum epuizat de mult, în şcolile de

teologie în Mitropolia Ardealului. Din practica muzicală a teologilor s-a

constatat că volumul amintit mai sus era folosit drept manual de muzică

bisericească în toate Seminariile teologice şi în Facultăţile de Teologie

Ortodoxă din arealul transilvănean.

Conţinutul a fost structurat în mai multe capitole care urmăresc

următorul fir: Cântările Sfintei Liturghii15

, Catavasiile din întreg anul

bisericesc şi cântările reprezentative ale Praznicelor Împărăteşti, ale

Maicii Domnului şi din slujbele sfinţilor mai însemnaţi din parcursul

unui an bisericesc. Un fapt inedit al acestei cărţi este reprezentat de

fatul că aici se regăsesc toate catavasiile din cuprinsul anului bisericesc

puse pe note, după melodiile statornicite de Dimitrie Cunţanu. Unele

catavasii sunt înveşmântate în melodia vechilor podobii practicate în

zona Transilvaniei: melodia Catavasiei Naşterii Domnului este

dezvoltată pe baza exemplului dat de Dimitrie Cunţanu în prima ediţie a

lucrării Cântările Bisericesci (1890)16

iar melodia Catavasiilor Înălţării

14 Vasile Stanciu, Slujba Sfântului Cuvios Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului,

compusă şi fixată în notaţie liniară, după melodii bisericeşti tradiţionale, Cluj-Napoca,

Editura Renaşterea, 2007, pp. 5-6. 15 Acelaşi model ca şi la Slujbele Sfinţilor Români din Transilvania şi alte cîntări

religioase, cu diferenţa că în această lucrare apare la Liturghia Sfântului Ioan Gură de

Aur, alături de varianta psaltică uniformizată apare şi variantă lui Dimitrie Cunţanu. 16 Dimitrie Cunţanu, Cântările Bisericesci – după melodiile celor opt glasuri ale

sfinetei biserici ortodoxe, culese, puse pe note şi arangeate de Dimitrie Cunţanu,

profesor la seminarul ,,andreian” archidiecesan Sibiu, Viena, 1890, p. 68.

Marius POPA

90

Sfintei Cruci este dezvoltată pe baza melodiei podobiei glasului VIII

,,O, preamărită minune...”17

.

Cartea cuprinde şi o secţiune deosebită, pr.conf.univ.dr. Vasile

Stanciu propune alături de răspunsurile liturgice tradiţionale psaltice

sau transilvănene şi o variantă proprie, în gama Re Major. O parte din

răspunsurile liturgice ale părintelui profesor de la Cluj-Napoca se

bazează pe teme melodice din cântările de strană ale lui Macarie

Ieromonahul18

.

În momentul de faţă, lucrarea ,, Carte de Muzică Bisericească”,

tipărită în cele două ediţii (1998 şi 2004) este lucrarea fundemantală de

predare şi învăţare a muzicii bisericeşti la toate seminariile teologice şi

la toate facultăţile de teologie ortodoxă din întreaga Transilvanie

Mărimurile Polieleelor de peste an şi alte Cântări Bisericeşti

(Alba Iulia – 2006)

Volumul intitulat ,, Mărimurile Polieleelor de peste an şi alte

Cântări Bisericeşti”, tipărit la Editura Reîntregirea din Alba Iulia în

anul 2006 de către pr.lect.univ.dr. Domin Adam, este o colecţie de

cântări bisericeşti tradiţionale ce se practică în cântarea tradiţională de

strană din Transilvania. Lucrarea începe cu melodiia Polieleului, fixată

pe portativ de Dimitrie Cunţanu, iar mai apoi continuă cu fixarea pe

portativ şi adaptarea melodiei mărimurilor din praznice şi sărbători de

către părintele profesor Domin Adam, după modelul publicat la Sibiu.

Autorul a continuat apoi cu alte cântări ce se practică ce se

practică la diferite rânduieli bisericeşti (Te-Deum, slujba

Înmormântării, mărimurile de după Evanghelia Utreniei, colinde şi alte

tropare). Scopul notării acestor cântării este acela de a pune la

îndemâna teologilor şi a cântăreţilor de strană melodiile ce se practică

la diferite slujbe şi care nu au fost culese până la acel moment. La

notarea lor, părintele Adam Domin, a ţinut să păstreze linia melodică în

cea mai mare parte, aşa cum se cântă ea, fără să o modifice.

Lucrarea de faţă reprezintă un nou moment important de

consemnare şi conservare a cântării bisericeşti din Transilvania prin

17 Ibidem, p. 49. 18 Vasile Stanciu, Carte de Muzică Bisericească, Alba Iulia, 1998, p. 50.

Cântarea de strană în Transilvania

din a doua jumătate a secolului XIX până astăzi

91

contribuţia pr.lect.univ.dr. Domin Adam, care duce mai departe tradiţia

muzicală de strană de factură şaguniană.

Antologie Muzicală de Strană (Alba Iulia - 2007)

Colecţia ,,Antologie Muzicală de strană” alcătuită de

pr.lect.univ.dr. Domin Adam de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din

Alba Iulia s-a născut din dorinţa de a fi utilă în primul rând

seminariştilor şi studenţilor teologi şi în al doilea rând cântăreţilor din

stranele bisericilor ortodoxe. În cuprinsul acestei antologii au fost

incluse cântări întrebuinţate în cadrul Vecerniei, Utreniei şi Sfintei

Liturghii, cântări în notaţia liniară, occidentală, atât cele psaltice

utilizate în cult în spaţiul românesc extra-carpatic, în Moldova şi în

Muntenia, cât şi cele utilizate în Transilvania, apărute sub semnătura lui

Dimitrie Cunţanu19

.

Imnele liturgice propuse de pr.lect.dr. Domin Adam fac parte

din tezaurul sacru muzical al Ortodoxiei româneşti. Alături de acestea

au fost adăugate şi alte cântări religioase, ce fac parte din tezaurul

folcloric, de inspiraţie creştină, al poporului român, creaţie izvorâtă din

evlavia creştinului de rând, şi care au o utilizare destul de largă. În acest

sens, regăsim diferite chinonice şi pricesne tradiţionale din spaţiul

transilvănean precum şi colinde tradiţionale româneşti. Capitolul

dedicat colindelor cuprinde şi o scurtă culegere de astfel de cântece din

zona Munţilor Apuseni. De asemenea, o parte din cântecele prezente în

carte sunt transpuse şi în variantă corală, astfel că ,,Antologia Muzicală

de Strană” poate să suplinească şi rolul unui repertoriu coral în cazul

unor cântăreţi bisericeşti bine pregătiţi din punct de vedere muzical.

În cazul volumului de faţă, au fost alese de preferinţă cântările

care au intrat mai mult în practica generală de strană şi care sunt mai

cunoscute în toate eparhiile Bisericii Ortodoxe Române din ţară şi din

diaspora. Un bun exemplu este acela al glasurilor bisericeşti care sunt

redate atât în varianta utilizată în Transilvania cât şi cele psatice

uniformizate, practicate în Moldova şi Muntenia. Nu în ultimul rând,

19 Domin Adam, Antologie Muzicală de Strană, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2007,

p. XV.

Marius POPA

92

antologia cuprinde şi înveşmântarea armonică a unor texte liturgice din

cadrul diferitor ceremonialuri religioase din uzul cultului ortodox,

având contribuţia şi semnătura părintelui profesor Domin Adam.

Cântecele au fost aşezate începând cu slujba Vecerniei,

continuând cu slujba Utreniei, cântările Sfintei Liturghii, iar la final au

fost aşezate colindele, cântările utilizate la Taina Cununiei şi la slujba

Înmormântării. Pentru a fi învăţate cât mai uşor de către toţi

credincioşii râvnitori, cântările bisericeşti au fost transpuse doar în

notaţia liniară, pe portativ, mult mai utilizată în spaţiul românesc.

Scopul acestei antologii este acela de a îmbogăţi tezaurul

muzical de strană, iar autorul acesteia opinează că ,,următoarea

reeditare să fie mai bogată în cântări comune, iar într-un final să fie

folosită în toată Biserica Ortodoxă Română una şi aceeaşi cântare”20

.

Prin intermediul acestei lucrări de o inestimabilă valoare se face un nou

pas în continuarea cântării de strană din Ardeal, dar şi în continuarea

procesului de uniformizare a cântării bisericeşti româneşti.

Anastasimatarul (Alba Iulia – 2010)

Termenul de ,,Anastasimatar” provine de la termenul grecesc

,,anastasis” care se traduce prin Înviere. Aşadar, Anastasimatarul este

cartea muzicală ce cuprinde cântările bisericeşti ale Vecerniei şi ale

Utreniei din ziua liturgică a Duminicii (vecernia de Sâmbătă seara şi

utrenia din Duminică). Această lucrare nu este altceva decât o

transpunere în notaţia muzicală (psaltică sau liniară) a textelor

imnografice din Octoih. Dacă în spaţiul extra-carpatic au fost tipărite

multe astfel de culegeri, mai ales în secolul XIX după Reforma

Hrisantică din 1814, în Transilvania nu putem discuta despre tipărirea

unei astfel de lucrări.

Precum am văzut mai înainte, primul care a demarat o acţiune

de culegere, selectare şi notare a melodiilor celor opt glasuri a fost

Dimitrie Cunţanu. În culegerea sa, sunt publicate pentru prima dată în

Transilvania melodiilr tradiţionale, aşa cum circulau ele prin oralitate,

ale celor opt glasuri bisericeşti, în toate genurile caracteristice: papadic,

stihiraric şi irmologic. Dimitrie Cunţanu respectă cu stricteţe

20 Domin Adam, op.cit., p. XV.

Cântarea de strană în Transilvania

din a doua jumătate a secolului XIX până astăzi

93

metodologia regulilor tipiconale afirmate şi lansate de Reforma

Hrisantică de la Constantinopol. În acest sens, părintele profesor Vasile

Stanciu opinează că lucrarea lui D. Cunţanu poate fi considerată primul

Anastasimatar tipărit în Transilvania după Reforma Hrisantică21

.

Lucrarea tipărită de părintele Vasile Stanciu cuprinde toate

cântările vecerniei de Sâmbătă seara şi a utreniei de Dumica. Cântările

sunt preluate din colecţia tipărită de Dimitrie Cunţanu în 1890 şi este

completată cu ,,Şi acum şi pururea... Preabinecuvântată eşti...

Doxologia Mare”, lucrarea alcătuită de Vasile Petraşcu. Marea parte a

imnelor liturgice prezente poartă semnătura pr.prof.dr. Vasile Stanciu şi

sunt alcătuite în spiritul antecesorilor săi muzicali de la Sibiu şi de la

Cluj-Napoca.

Culegere de Pricesne şi Colinde (Alba Iulia - 2011)

Un element important al cultului creştin ortodox este

reprezentat de cântarea chinonicului, sau mai ales în perioada

contemporană, a pricesnei. Priceasna este un imn, o cântare

biseriecască ortodoxă ce este interpretată în timpul Sfintei Liturghii în

momentul în care clericii şi credincioşii primesc Trupul şi Sângele

Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Termenul de priceasnă provine din

limba slavă şi se traduce prin termenul ,,preacurat” sau ,,preacinstit”.

Denumirea de priceasnă a devenit ulterior generică pentru o

gamă largă de cântări ce aparţin folclorului religios românesc, folclor ce

a primit ulterior şi o notă bisericească. Pricesnele au un conţinut tematic

variat, centrat în special pe comportamentul moral creştin, fiind în

general o rugăciune de iertare, mulţumire şi laudă la adresa lui

Dumnezeu. În Transilvania sunt cunoscute multe pricesne adresate

Maicii Domnului, multe culese de către Timotei Popovici dar sunt şi

multe pricesne adresate sfinţilor.

Pricesnele sunt cântate cu precădere în bisericile parohiale de

către credincioşi, iar în ultima perioadă, prin deasa lor întrebuinţare au

devenit parte e repertoriului multor artişti populari consacraţi, care au

21 Vasile Stanciu, Anastasimatarul, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2010, p. IX.

Marius POPA

94

depus eforturi considerabile pentru culegerea, adaptarea şi păstrarea

lor22

.

O precizare şi o definire mai exactă a termenului de priceasnă şi

o expunere mai exactă a acestuia regăsim la pr.prof.univ.dr. Vasile

Grăjdian de la Sibiu. Părintele profesor afirmă că priceasna este

cântarea pe care o interpretează cântăreţii bisericii sau corul (cântare

înlocuită uneori de un concert; poate fi chiar o priceasnă armonizată şi

stilizată pentru cor, solişti) spre sfârşitul Sfintei Liturghii, sau la finalul

slujbelor în timp ce credincioşii ies din Biserică23

.

Bineînţeles, apare uneori confuzia între vechiul chinonic,

creaţie bisericească prin excelenţă şi priceasna, rod al evlaviei şi al

creaţiei religioase populare. Chinonicul provine din limba greacă şi

înseamnă acelaşi lucru ca şi priceasna, dar spre deosebire de aceasta,

chinonicul are ca text un verset din psalmi, cu tematica specifică a

duminicii, a praznicului sau a zilei respective şi este încadrat în tactul

papadic al unui glas bisericesc bine stabilit. Priceasna nu are melodia

specifică a unui glas, ci este o creaţie extra-modos, înafara glasului, o

creaţie ce aparţine poporului24

.

Pr.prof.univ.dr. Nicu Moldoveanu de la Bucureşti aduce o

clarificare necesară şi mult aşteptată referitoare la raportul chinonic-

priceasnă. Priceasna este egală cu chinonicul în ceea ce priveşte timpul

executării, dar structura lor este deosebită, chinonicul fiind produs

psaltic, iar priceasna produs cu precădere popular, anonim. Chinonicul,

priceasna se cântă în momentul în care se împărtăşesc preoţii cu

Preacinstitele Taine25

. Din punct de vedere etimologic, termenii

desemnează aceeaşi realitate.

22 Domin Adam, Culegere de Pricesne şi Colinde, - cu un studiu introductiv - , Tipărită

cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, Centrul

de Cercetări Inter-Religioase şi de Psihopedagogie, Alba Iulia, Editura Reîntregirea,

2011, p. 33. 23 Vasile Grăjdian, Elemente de cântare bisericească şi tipic, Sibiu, Editura

Universităţii ,,Lucian Blaga”, 2002, pp. 216-217. 24 Lucia Vetrici, Dicţionarul tânărului muzician, Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică R.A., 2007, p. 80. 25 Domin Adam, Culegere de Pricesne şi Colinde, p. 34.

Cântarea de strană în Transilvania

din a doua jumătate a secolului XIX până astăzi

95

Vedem aşadar că priceasna nu este doar o simplă cântare

apărută recent în istoricul Ortodoxiei, ci este o problemă aprinsă. În

acest sens, în Transilvania, un prim colecţionar de pricesne poate fi

considerat Timotei Popovici la Sibiu26

, iar mai apoi Vasile Petraşcu la

Cluj-Napoca. Din colecţia acestui marilor muzicieni din Sibiu şi din

Cluj-Napoca avem o impresionantă culegere de pricesne care sunt

cântate pe cuprinsul întregii Patriarhii Ortodoxe Române, precum şi în

diaspora.

Pe linia acestor ilustre personalităţi ale muzicii bisericeşti

ortodoxe se înscrie lucrarea părintelui profesor Domin Adam de la Alba

Iulia. Lucrarea sa, prin studiul introductiv şi prin colecţia de pricesne şi

colinde aduce o nouă lumină asupra acestei problematici şi propune o

variantă clară de selecţie a pricesnelor ce vor fi interpretate de cântăreţ,

cor sau credincioşi la Sfânta Liturghie în duminicile şi în marile

sărbători din anul bisericesc.

Stadiul actual al cântării de strană din Transilvania între

oralitate şi tipăritură muzicală.

Muzica bisericească a românilor ortodocşi din Transilvania, ca

de altfel muzica bisericească în ansamblul ei, s-a format şi a stat de la

început sub divesre influenţe. Datorită condiţilor istorice în care

Ortodoxia transilvăneană trebuia să se manifeste şi nu de puţine ori să

supravieţuiască, este uşor de înţeles că şi muzica bisericească din

această parte a ţării a traversat aceleaşi dificultăţi. Cuvântul de ordine

prin care se exprimă dăinuirea cântărilor bisericeşti din această parte a

ţării este oralitatea. Acest fenomen poate fi pozitiv în anumite situaţii,

mai ales când este vorba de perpetuarea unor tradiţii, însă în cazul

cântării de cult, el poate avea efecte negative pe termen lung. Unul

dintre aceste efecte este alterarea definitivă a unei linii melodice

religioase.

26 Dumitru Jompan, Timotei Popovici, dirijor al corului de copii şi al Bisericii greco-

române ortodoxe Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului, în ,,Simpozionul Internaţional

«Taină şi Mărturisire», Editura Episcopiei Caransebeşului, 2014, p. 350.

Marius POPA

96

Bineînţeles, după publicarea lucrărilor lui Dimitrie Cunţanu, au

existat mulţi urmaşi pe linie muzicală care au publicat diferite culegeri

sau antologii de cântări religioase specifice arealului geografic şi

spiritual în care au activat. Chiar dacă am văzut că s-au tipărit multe

cărţi de muzică bisericească, fenomenul oralităţii rămâne o realitate

dură şi evidentă.

Un proces de constatare şi de valorificare a oralităţii cântării de

strană a fost efectuat cu mult succes de pr.prof.univ.dr. Vasile Grăjdian

de la Sibiu, care a cules variante muzicale de glasuri ale multor

cântăreţi bisericeşti din Arhiepiscopia Sibiului ,,Cântăreţi bisericeşti din

Ardeal”, vol. I (Sibiu, 2003, în colaborare cu pr.lect.dr. Sorin Dobre,

prep.ing. Grecu Corina, bibliotecar-arhivist ing. Streza Iuliana); vol. II

(2004) în coleborare cu pr. lect. dr. Sorin Dobre; vol. III ( 2005)27

. O

lucrare edificatoare în acest sens rămâne însă ,,Oralitatea cântării

bisericeşti din Ardeal” publicată la Sibiu în anul 2004, unde este

valorificată din plin oralitatea cântării practicată la stranele parohiilor

ortodoxe din Transilvania. În anul 2007, părintele Vasile Grăjdian duce

mai departe procesul de valorificare şi conservare a cântării bisericeşti

transilvănene prin publicarea lucrării ,,Cântarea liturgică ortodoxă din

Sudul Transilvaniei”.

Alături de toate aceste cărţi publicate, putem constata faptul că

în Transilvania s-a dus o puternică activitate de conservare, prelucrare

şi perpetuare a muzicii bisericeşti de origine bizantină, specifică acestei

zone. În momentul de faţă, exceptând o mare parte din Liturghia

Sfântului Ioan Gură de Aur, interpretată de credincioşi şi de teologi

după varianta psaltică uniformizată, majoritatea cântărilor bisericeşti

aplicate în parohiile ardelene sunt executate după melodiile publicate de

Dimitrie Cunţanu sau de ucenicii muzicali ai acestuia.

Bibliografie

1.***, Dicţionar de Muzică Bisericească Românească, Bucureşti,

Editura Basilica.

27 ***, Dicţionar de Muzică Bisericească Românească, Bucureşti, Editura Basilica,

2013, p. 312.

Cântarea de strană în Transilvania

din a doua jumătate a secolului XIX până astăzi

97

2. Adam, Domin, Antologie Muzicală de Strană, Alba Iulia, Editura

Reîntregirea, 2007.

3. Idem, Culegere de Pricesne şi Colinde, - cu un studiu introductiv - ,

Tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu,

Arhiepiscop al Alba Iuliei, Centrul de Cercetări Inter-Religioase şi de

Psihopedagogie, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2011.

4. Idem, Ion Cunţan, continuator al tradiţiei muzicale bisericeşti din

Ardeal, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2004.

5. Brie, Ioan, Cântări la Serviciile Religioase, editată de

Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului Feleacului şi Clujului,

Cartografia Traian Nemeş şi Iuliu Boilă, Cluj-Napoca ,1988, p. 6.

6. Gheorghe Ciobanu, Muzica de cult bănăţeană, în ,,Mitropolia

Batatului”, XXXII (1982), nr 10-12.

7. Cunţanu, Dimitrie, Cântările Bisericesci – după melodiile celor

opt glasuri ale sfinetei biserici ortodoxe, culese, puse pe note şi

arangeate de Dimitrie Cunţanu, profesor la seminarul ,,andreian”

archidiecesan Sibiu, Viena, 1890.

8. Grăjdian, Vasile, Elemente de cântare bisericească şi tipic, Sibiu,

Editura Universităţii ,,Lucian Blaga”, 2002.

9. Jompan, Dumitru, Timotei Popovici, dirijor al corului de copii şi al

Bisericii greco-române ortodoxe Sfântul Nicolae din Şcheii

Braşovului, în ,,Simpozionul Internaţional «Taină şi Mărturisire»,

Editura Episcopiei Caransebeşului, 2014.

10. Petraşcu, Vasile, 45 de Pricesne (Chinonice) pentru Liturghiile

Duminecilor– colectate, notate, compuse sau prelucrate după diferiţi

autori, cântăreţi şi amatori de muzică bisericească, pe o singură voce,

Cluj, Editura Petraşcu & Ardelean, 1938.

11. Roşca, Eusebie, Monografia Istitutului Seminarial Teologic,

Pedagogic Andreian al Arhidiecezei Greco-Ortodoxe Române din

Transilvania, Sibiu, 1911.

12. Stanciu, Vasile, Anastasimatarul, Alba Iulia, Editura

Reîntregirea, 2010. 13. Idem, Carte de Muzică Bisericească, Alba Iulia, 1998.

14. Idem, Slujba Sfântului Cuvios Pahomie de la Gledin, episcopul

Romanului, compusă şi fixată în notaţie liniară, după melodii

bisericeşti tradiţionale, Cluj-Napoca, Editura Renaşterea, 2007.

15. Idem, Slujbele Sfinţilor Români din Transilvania şi alte cîntări

religioase, Lucrare tipărită sub binecuvântarea Înalt Preasfinţitului

Marius POPA

98

Teofil Herineanu, Arhiepiscop al Eparhiei Vadului, Feleacului şi

Clujului, Cluj-Napoca, Cartografia: Dr. Ing. Ioan Simionescu, 1990.

16. Vancea, Zeno, Cântarea corală bisericească la români,

Timişoara, Editura Mentor, 1944.

17. Vetrici, Lucia, Dicţionarul tânărului muzician, Bucureşti, Editura

Didactică şi Pedagogică R.A., 2007.

18. Yameos, Iacob, Principalele aspecte ale istoriei muzicii

bisericeşti, traducere de ierom. Luca Mirea, Alba Iulia, Editura

Reîntregirea, 2010.