Cercetari Etnologice Românesti Contemporane, Numarul 1

Etnologia în ansamblul ei ºi fiecare

disciplinã subiacentã, folosind procedee proprii de investigare, cautã sã determine

codul de comunicare al fiecãrui limbaj, gramatica lui, strategia pe care o foloseºte pe diferite planuri de

realizare a mesajelor: ceremonial, tehnic,

cotidian etc. þinã seama nu numaisincretismul de

ci ºi de sincretismulce exprimã un ideologic. ªi trebuie

nu numai faptele cadinamica

microsistemelor, mutaþiile în raport cu schimbãrile de funcþie.

(1975)

MM ii hh aa ii PP oo pp

CC E R C E T Ã R IEE T N O L O G I C ERR O M Â N E º T ICC O N T E M P O R A N E

Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005

planul social, artistic,

Ea trebuie sãde

limbaj,de planuri

sincretismsã studieze

atare, ci ºi raporturilor lor în ansamblul

7513

VALAHIA

Acest numãr alrevistei CERC este un

omagiu adus memorieiprofesorului Mihai Pop.

Sumarul cuprindelucrãrile

prezentate în cadrulSesiunii ªtiinþifice

de comunicãri pe careCatedra

de Etnologie ºi Folclora Facultãþii de Litere,

Universitatea dinBucureºti,

i-a dedicat-o în lunanoiembrie, 2004.

Catedrade Etnologie ºi Folclor -

Facultatea de Litere,Str. Edgar Quinet nr. 14,

Tel./Fax: 315.39.07_____________

E-mail: [email protected]

*Articolele publicate exprimã

punctele de vedere ale autorilor.

_____________

EDITURA VALAHIA

E-mail: [email protected]

ISSN: 1841 - 6276

© 2005

7513

Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005 3

CCeerr ccee tt ãã rr ii EE tt nnoo ll oogg ii ccee RRoommâânneeºº tt ii CCoonn tteemmppoorr aannee

Silviu Angelescu CERC 5

Nicolae ConstantinescuPublicaþiile de specialitate - vectori disciplinari 6

Jean CuisenierAllocution de réception du titre de doctor honoris causa de l’Université de Bucarest 17

SStt uudd ii ii ºº ii ccee rr ccee tt ãã rr ii

Otilia Hedeºan 22Recitind Ovid Densusianu

Rodica ZaneProfesorul Mihai Pop – de la teorie la obicei 34

Ioana-Ruxandra FruntelatãSugestii de definire a patrimoniului imaterial în opera lui Mihai Pop 38

Ioan ªt. LazãrContribuþii ale profesorului Mihai Pop la dezvoltarea teoriei literare moderne 42

Marin Marian BãlaºaDrama folclorului ºi gloria folcloristicii (note de antropologie vizualã) 48

Adrian StoicescuBancul – o specie în cãutarea identitãþii 56

PPrroo ffeessoorr uu ll

Gheorghe DeaconuSurse ºi etape în formarea ºi devenirea profesorului Mihai Pop. Preliminarii 62

Dumitru Iuga, Anamaria Iugaªcoala Mihai Pop ºi cercetãrile etnologice Maramureºene contemporane 69

Ilie MoiseProfesorul Mihai Pop ºi cercetarea etnologicã sibianã 84

S u m a r

SUMAR

4 CERC * Cercetãri Etnologice Româneºti Contemporane

DDii ss cc ii ppoo ll ii ii

Iordan DatcuAmintindu-ne de Marin Buga 88

Nicolae ConstantinescuPavel Ruxãndoiu la 70 de ani 93

DDeebbuu tt

Lorena Anton, Mihaela Barbu, Ioana Petrescu „Dincolo de hotarul satului“(naraþiuni contemporane despre migraþia la muncã în strãinãtate) 97

Monica Beatrice BercoviciNaraþiuni despre rãzboi. Între victimizare ºi glorificare 108

Cristina Raluca MihalãNea’ Ticã Popelca sau viaþa ca povestire 110

Laura NegulescuMemoria colectivã ºi experienþa personalã în povestiri 113

Adelina Dogaru, Ania Moldoveanu, Georgiana OnoiuPoveºti ºi povestitori din Boiºoara în pragul secolului XXI 119

RReecceennzz ii ii

*** Bibliografia generalã a etnografiei ºi folclorului românesc, vol. II(1892-1904)I. Muºlea, Bibliografia folclorului românesc 1930-1955Stelian Cârstean, Creaþia popularã româneascã. Lucrãri editate de centrele judeþene ale creaþiei populare (1954 - 2002) 124

Al. I. Amzulescu, Capodopere ale literaturii populare românesti. ”Frunza verde, floare mândra ...”. Antologia viersului popular românesc 124

Ruth Benedict, Cultura si comportamentul la români 133

Constantin Eretescu, Folclorul literar al românilor. O privire contemporanã 137

Otilia Hedeºan, Lecþii despre calendar 140

CCrroonn ii cc aa

Evenimente ºtiinþifice de profil (2005) 143

Silviu Angelescu

CERC

O celebrã problemã de geometrie a antichitãþii greceºti, cvadratura cercului, numeºte,în esenþã, doar un act de conversiune: sã transformi un pãtrat într-un cerc cu aceeaºisuprafaþã. Eºecurile, consemnate de istorie, au consolidat convingerea cã problema esteinsolubilã. Dar, deºi insolubilã, problema nu este ºi sterilã: încercând s-o rezolve, Leibnitzn-a reuºit, dar a descoperit numerele transcendente.

Figurile geometrice, pe de altã parte, au migrat din teritoriul cãruia îi aparþineau cãtrealte teritorii, în care au cãpãtat semnificaþii simbolice. În sistemele mistice, spre exemplu,Dumnezeu este închipuit asemenea unui cerc al cãrui centru se aflã peste tot, dar a cãruicircumferinþã nu existã nicãieri. Pentru cã n-are început, nici sfârºit, nici direcþie, niciorientare, cercul figureazã, în limbajul simbolic, cerul. Opusul simbolic al cercului estepãtratul, figurã ce corespunde lumii terestre. În felul acesta, celebra problemã a cvadraturiicercului înceteazã sã mai fie una pur geometricã. Problema dezvoltã un corespondent înordinea misticã - sã echilibrezi componenta terestrã a condiþiei umane printr-un echivalentcelest.

Regãsim problema ºi în folclorul românesc. O veche legendã cosmogonicã spune cãDumnezeu, fãcând lumea, ar fi fãcut pãmântul mai mare decât cerul. ªi-a îndreptat greºealacu ajutorul ariciului care l-a sfãtuit sã strângã Pãmântul, fãcându-i vãi ºi munþi. Soluþiaariciului este un sofism, care nu rezistã decât prin ceea ce topometrii numesc „ridicarea înplan”. Suprafeþele celor douã componente, prin soluþia aflatã de arici, nu devin identice, cinumai fãcute sã parã aºa. Dar lecþia ariciului nu trebuie refuzatã, pentru cã mesajul ei estemai profund decât pare, vorbind despre oroarea noastrã de a trãi într-o lume în care ar fimai puþin cer decât pãmânt. Este unul dintre motivele pentru care, ºi în cazul acesteireviste, am optat pentru CERC.

SUMAR


Nicolae Constantinescu

Publicaþiile de specialitate – vectoridisciplinari

Atât de utila „condicã” a lui Datcu, documentatul Dicþionar al etnologilor români, vol.III, 20011 înregistreazã circa 120 de titluri de publicaþii româneºti dedicate, unele integral,altele parþial, ori deschise doar sporadic, studierii folclorului, etnografiei, artei populare, dela, în ordine alfabeticã, sãptãmânalul „Adevãrul literar ºi artistic”, supliment al ziarului„Adevãrul”, apãrut între 28 nov. 1920 ºi 28 mai 1939 pânã la „Zestrea”. Revistã de etno-grafie ºi folclor care apare la Bistriþa, jud. Bistriþa-Nãsãud începând cu anul 1998.Cronologic, prima publicaþie reþinutã în Dicþionarul lui Iordan Datcu este „Foaie pentruminte, inimã ºi literaturã”. Revistã socialã ºi literarã, care a apãrut sãptãmânal, la Braºov,între 2 iulie 1838 ºi 24 februarie 1865, ultimele publicaþii înregistrate datând de la sfârºitulanilor 90 ai sec. al XX-lea, cea mai recentã fiind „Analele Universitãþii „Spiru Haret”, seriaFilologie – Limba ºi literatura românã, nr. 1, 1999. Ar fi de notat aici, într-o micã paran-tezã, cã menþiuni de folclor (chiar dacã nu sub acest nume) se vor fi aflat ºi în cele mai vechiziare ºi reviste româneºti, începând cu „Curierul românesc” (1829), urmat de „Curier deambe sexe” (1837-1847), în care V. Alecsandri publicã poezii populare, ºi „Albinaromâneascã” (1829), cu suplimentul sãu literar „Alãuta româneascã” (1837-1838), pre-mergãtoare ale „Daciei literarã” (1840), toate prezente în „Lista publicaþiilor periodicedespuiate” pentru Bibliografia generalã a etnografiei ºi folclorului românesc I (1800-1891)2, încât fixarea datei începutului preocupãrilor pentru cultura popularã în presaromâneascã la 1838 este oarecum aleatorie. La fel, numai dificultãþi de informare, pe carenici mãcar tenacele Iordan Datcu nu le-a putut depãºi, fac ca dintre periodicele inventariatesã lipseascã „Analele” Universitãþilor din Bucureºti, Iaºi ºi Cluj, apãrute începând cu anul1956 „ce poate fi socotit anul «exploziei» publicaþiilor periodice de specialitate în cadrulAcademiei, Universitãþilor ºi institutelor de învãþãmânt superior, al Societãþilor profesion-ale, ministerelor etc.” ºi care, noteazã un observator atent ºi implicat al fenomenului, „suntdeschise ºi studiilor de folclor”3.

Or, dacã refacem, fie ºi în fugã, procesul constituirii nucleelor de cercetare instituþionali-zatã a culturii populare, constatãm cã aceasta s-a realizat în jurul unor personalitãþi care îºidesfãºurau activitatea în universitãþi ºi/sau la Academie, fie cã este vorba despre Institutulde Filologie ºi Folclor înfiinþat de Ovid Densusianu, în anul 1913, pe lângã Catedra defilologie romanicã de la Universitatea din Bucureºti, apoi Catedra de dialectologie ºi fol-clor romanic, înfiinþatã în 1927 ºi ocupatã pânã în 1938 de I. A. Candrea, iar din 1943 de


Tache Papahagi4 sau de Catedra de istoria literaturii române moderne ºi folclor, întemeiatãde D. Caracostea, în anul univ. 1929/1930, tot la Bucureºti, ori de Arhiva de Folclor aAcademiei Române, de pe lângã Muzeul Limbii Române de la Cluj, condusã de IonMuºlea, din 1930 pânã în 1949. Institutul lui Ovid Densusianu tipãreºte buletinul „Grai ºiSuflet”, ºapte volume, între anii 1923-1937, iar la Cluj se editeazã „Anuarul Arhivei deFolclor”, tot ºapte volume, din 1932 pânã în 1946, ambele publicaþii de direcþie, vectorialeîn folcloristica româneascã5. Lor li se pot adãuga „Arhiva pentru ºtiinþa ºi reforma socialã”(1919-1937), organ al Asociaþiei pentru Reforma ºi ªtiinþa Socialã, devenitã, ulterior,Institutul Social Român, condus de D. Gusti, ºi „Sociologie româneascã” (1936-1944),despre care unul dintre colaboratori ºi îndrumãtori scria, retrospectiv: „O asemenea revistãa reuºit sã fie o ºcoalã de muncã ºtiinþificã pentru un foarte mare numãr de tineri, care auformat realmente o «ºcoalã», adicã un curent cultural-ºtiinþific, care ºi-a pus pecetea peaceºti ani din imediata preajmã a rãzboiului”6.

Odatã, însã, cu schimbãrile impuse în viaþa societãþii ºi a culturii româneºti, dupãîncheierea celui de-al doilea rãzboi mondial, cercetarea culturii populare traverseazãmomente dificile, edificiile înãlþate cu multã trudã de ctitorii disciplinelor etnologice de lanoi aflându-se într-un pericol iminent. Momentul este evocat cu febrilitate de cei care l-autrãit: „Dupã anii celui de-al doilea rãzboi mondial ºi dupã grabnica ºi tot mai silnica instau-rare, în anii 1945-1948, a regimului comunist în România, s-a produs implicit ºi noua ... ori-entare «culturalã», cu transformarea instituþionalã, radicalã, sub semnul «învãþãturii»marxist-leninist-staliniste. Academia Românã, cu întreaga ei tradiþie «burghezã», a fostpractic desfiinþatã ºi reinstauratã peste noapte, în anul 1948, drept Academia R. P. R.!Soarta cercetãrii folclorice, cercetare doritã ºi ca orientare a înseºi culturii populare, s-aîntâmplat sã evolueze (de fapt, în chip necesar) în orbita nemijlocitã a «frontului ideologicrevoluþionar». Aºa se face cã însãºi întemeierea Institutului de Folclor s-a produs, de fapt,nu sub auspiciile ºi sub aripa noii Academii, ca în cazul atâtor alte institute, ci sub directaoblãduire a Ministerului Artelor ºi Informaþiilor (mai apoi Ministerul Culturii etc...”7.

Un „actor social” important în epocã reface în detaliu „circumstanþele ºi faptele esenþialecare au determinat totuºi reactualizarea, în noile condiþii social –politice, a cercetãrilordedicate creaþiei populare în ansamblul ei, a folcloristicii ºi etnografiei, în special”, adicãînfiinþarea, prin „Decretul Prezidial nr. 136 din 5 aprilie 1949”, a Institutului de Folclor, „capersoanã juridicã sub controlul Ministerului Artelor ºi Informaþiilor”8. Acelaºi martorreproduce, pe bazã de documente, obiectivele ºi sarcinile noului institut („Culegerea ºistudierea folklorului9; iniþierea ºi formarea cadrelor de folkloriºti; stimularea interesuluipentru folclor; organizarea de coruri ºi fanfare populare, conferinþe, echipe artistice popu-lare, concursuri ºi manifestãri populare; reproducerea cu mijloace tehnice adecuate acreaþiei de folklor ...”)10, ºi hotãrârea de aprobare a apariþiei „Revistei de folclor”, „publi-catã de Institutul de Folclor din Bucureºti” ca revistã a „tuturor folcloriºtilor din R. P. R.(= Republica Popularã Românã, pentru cititorii mai tineri) ºi nicidecum un «Buletin alInstitutului»”11, precizare importantã ºi demnã de reþinut.

Dar, înainte de înfiinþarea, în circumstanþele date, a Institutului de Folclor (1949) ºi deapariþia „Revistei de Folclor” (1956), în „anii tulburi” de dupã rãzboi, în locul structurilor

Publicaþiile de specialitate – vectori disciplinari


instituþionale desfiinþate sau lãsate sã moarã lent, cercetãtori afirmaþi înainte de marea con-flagraþie sau chiar în timpul acesteia (Ernest Bernea, G. Breazul, Oct. Buhociu, I. A.Candrea, P. Caraman, I. C. Chiþimia, Ovidiu Papadima, D. ªandru, Gheorghe Vrabie,Romulus Vulcãnescu ºi alþii) au pus bazele unui „Cerc de Studii Folklorice” a cãrui activi-tate, din 14 decembrie 1945 pânã în 5 iulie 1946 (în text, 1945) este prezentatã sintetic înprimul ºi singurul numãr al publicaþiei „Cercetãri de Folklor”. Aflãm, astfel, cã în primaºedinþã din 14 decembrie 1945, Ion Const. Chiþimia a prezentat lucrarea din limba polonãa d. P. Caraman cu titlul, în traducere: Ceremonialul colindãrii la slavi ºi la români, publi-catã de Academia Polonã, la discuþii luând parte G. Breazul, Tr. Ionescu-Niºcov, O.Papadima, D. ªandru, Dr. V. Voiculescu, Gh. Vrabie, iar în cea de-a doua, prezidatã deRomulus Vuia, în 18 ianuarie 1946, Gh. Vrabie a susþinut o comunicare ce punea în dis-cuþie Existenþa jocului dramatic „Mocanii” în Dobrogea, la discuþii participând D. ªandru,O. Papadima, I. Chiþimia, C. Bãrbulescu, Mircea Tomescu ºi R. Vuia. ªedinþa din 25 ia-nuarie a avut un caracter administrativ „în care se pun la punct chestiuni de organizare acercului”, se discutã statutele, se alege Comitetul de conducere „format din D-na OlgaGreceanu, G. Breazul, O. Papadima, Gh. Vrabie, Romulus Vulcãnescu ºi comisia de cen-zori formatã din d-nii Al. Bistriþanu, I. Chiþimia ºi Apostol D. Culea, secretar al Cerculuifiind desemnat d-l Gh. Vrabie”. Începând cu 1 februarie 1946, ºedinþele Cercului se succedcu o bunã ritmicitate, din douã în douã sãptãmâni, mai puþin în iunie când au loc trei întâl-niri, una cu caracter ºtiinþific (7 iunie) în cadrul cãreia Maria Golescu citeºte comunicreaCum aratã ºi ce ºtiu românii despre inorog, iar Gh. Vrabie prezintã Câteva consideraþii pemarginea folclorului actual, la discuþii luând parte Dr. V. Voiculescu, I. Chiþimia, I. C.Cazan, J. Pastwa, R. Vulcãnescu, urmãtoarele douã cu caracter organizatoric. În cea din 14iunie „se discutã problemele ce se pun în legãturã cu cercetarea pe teren în timpul verii ºiprogramul de activitate viitoare a Cercului”. La discuþii iau parte G. Breazul, Gh. Vrabie,Tiberiu Brediceanu, Ernest Bernea, I. C. Cazan, iar la întâlnirea din 21 iunie 1946,prezidatã de Al. Bistriþeanu, „se depune raportul de activitatea Cercului de StudiiFolklorice pe anul 1945/1946 ºi raportul comisiei de cenzori”12.

Deºi desfãºuratã pe durata a numai 2-3 ani, activitatea „Cercului” are o semnificaþiedeosebitã, marcând o aspiraþie de normalitate ºi continuitate într-un moment de rupturã,generat de rãzboi ºi de schimbãrile consecutive acestuia. Miºcarea folcloristicã, asemeneaîntregii vieþi intelectuale ºi culturale din România, suferã pierderi, unele irecuperabile: des-tine frânte, ca acelea ale lui P. V. ªtefãnucã, director al Institutului Social Român dinBasarabia, arestat în octombrie 1940, condamnat la moarte, pedeapsã comutatã în 10 anitemniþã grea, mort la 12 iulie 1942 într-o colonie penitenciarã din R. A. Tãtarã din fostaU.R.S.S.13, sau al lui Ion I. Ionicã, dispãrut în condiþii misterioase, neelucidate pânã astãzi,undeva în Europa, în noiembrie 194414. Închisorilor comuniste din România le cad victimãAnton Golopenþia, care moare la Jilava, în 1951, ºi Mircea Vulcãnescu, mort în închisoareade la Aiud în 1952. Alþii le vor urma ºi, norocoºi, vor supravieþui detenþiei, precum, de ex.,Ernest Bernea care „între 1939-1954, cu unele perioade de libertate, trece prin lagãrele ºiînchisorile din Vaslui, Târgu Jiu, Braºov, Pensinsula, Poarta Albã, Capul Midia, printr-undomiciliu forþat, în Bãrãgan, apoi, în 1955, este condamnat de Tribunalul Militar Bucureºti,



la zece ani temniþã grea”, fiind eliberat în 196215, sau Ovidiu Papadima, care îºi aminteºte:„Am fost arestat în noaptea de 2 spre 3 august 1952, în urma unei note informative, pe bazacãreia s-a desfãºurat anchetarea mea, care a durat pânã în noiembrie 1953. [...] Rezultatul afost condamnarea mea la patru ani de temniþã grea, din care mai bine de jumãtate i-amfãcut la Jilava, apoi la Craiova, Poarta Albã ºi Gherla. Am ieºit din închisoare la 7noiembrie 1955”16, în vreme ce alþii aleg calea exilului (C. Brãiloiu, Mircea Eliade, Oct.Buhociu etc.) ori înfruntã un trist exil interior (P. Caraman, D. Caracostea, C. Noica, Ov.Papadima ºi alþii).

Pe acest fundal, „Cercul de Studii Folklorice”, cu o componenþã destul de eteroclitã, atâtdin punct de vedere generaþional cât ºi din perspectiva formaþiei (I. A. Candrea, n. 1872,era filolog, colaborator al lui Ovid Densusianu, iar George Breazul, n. 1887, era etnomuzi-colog, ca ºi compozitorul ºi muzicologul Tiberiu Brediceanu, n. 1877, în timp ce Dr. V.Voiculescu, n. 1884, se afirmase ca poet, dar arãtase o mare propensiune ºi pentru studiulcreaþiei populare, fãcând cercetãri în domeniul etnoiatriei ºi elaborând, împreunã cu Gh. D.Mugur, un Chestionar folcloristic, 1930), îºi asumã, mai ales prin „tinerii” sãi membri,majoritatea sub 40 de ani (I. Chiþimia, n. 1908, Gh. Vrabie, n. 1908, Romulus Vulcãnescu,n. 1912 , D. ªandru, n. 1907, Al. Bistriþianu, n. 1911, Maria Golescu, ?), un proiect destudii bine articulat, corespunzãtor momentului istoric pe care îl traversau ei ºi cercetareafolcloristicã româneascã, în care se întrevãd liniile de continuitate cu trecutul apropiat,cãruia îi aparþineau ºi în care se formaserã ºi se afirmaserã, cei mai mulþi dintre ei, ºi traseeale unor direcþii impuse de prezentul imediat: „Alãturatul mãnunchiu de Cercetãri ... aremenirea sã dea orientãri asupra temelor, metodelor ºi direcþiei generale folclorice pe careînþelegem s-o reprezentãm, oficiind pentru o disciplinã cu tendinþe autonome, cu un tãrâmbine conturat ce urmeazã a fi descris ºi explicat cu lumini ºi adâncimi noi. Cercetãriledeschid ºi indicã drumul viitoarelor noastre obiective cufundate încã în ceaþa depãrtãrii, darcare se profileazã totuºi nu mai puþin îndrãzneþ la orizont: contribuþiuni la o bibliografie, laun corpus ºi la un atlas folcloric românesc, aºa cum au fost alcãtuite pânã acum, în parte,în alte þãri”17.

Dominantã este aspiraþia cãtre o autonomie realã a studiilor de folclor, aflate încã, lavremea respectivã, cu toate progresele indiscutabile realizate prin studiile lui OvidDensusianu ºi ale discipolilor sãi (I. A. Candrea, Tache Papahagi, I. Diaconu), prin con-tribuþiile de nivel european ale lui D. Caracostea, P. Caraman sau I. Muºlea, pe de o parte,sau ale lui C. Brãiloiu, pe de alta, sub tutela altor discipline ºtiinþifice, precum filologia ºisociologia. Iar obiectivele „cufundate încã în ceaþa depãrtãrii” (bibliografia, corpusul, atla-sul) nu erau decât reverberãri ale unor proiecte de lucru anticipate de înaintaºi, dar neînce-pute ori neduse pânã la capãt (ºi rãmase, din pãcate, neterminate pânã astãzi !).

Dupã un „pattern” bine stabilit, membrii „Cercului” fãceau efortul punerii din nou aunor baze pe care fractura timpului le erodase, clãdind pe urmele unui „zid pãrãsit”. Astfel,necesitatea unei bibliografii a folclorului românesc fusese resimþitã ca atare de multã vremeºi încercãri, parþiale, de realizare a acesteia fuseserã fãcute încã de pe la începutul veaculuial XX-lea, o listã cvasicompletã a lor consemnând Mircea Tomescu în studiul Bibliografiafolclorului românesc. Note critice ºi îndrumãri teoretice18, primul îndrumar profesionist de



întocmire a unei bibliografii a foclorului, þinând seama de particularitãþile acestuia.Observaþiile lui Mircea Tomescu cu privire la Bibliografia cea mai recentã ºi mai bine în-tocmitã, cea din „Anuarul Arhivei de Folclor” (1930-1943) ºi principiile formulate de bibli-ograf („Orice clasificare începe de la simplu ºi general la special ºi complex. În cazul nostru,ca primã grupã se impune Bibliografia, apoi capitolele care privesc filosofia folclorului =domeniu, principii, metodã, chestionare”19 se constituie într-un program care va fi pus înlucru ceva mai târziu. Receptiv la observaþiile colegului sãu, Ion Muºlea noteazã în pream-bulul la „Bibliografia folclorului românesc pe anii 1944-1950”: „Partea tehnicã a bibli-ografiei a fost, în parte, modificatã. Þinând seama ºi de o utilã criticã a lui Mircea Tomescu,am schimbat unele clasificãri. Astfel, bocetele au fost trecute la „«Obiceiuri de înmor-mântare»”, iar mitologia am repartizat-o la «Folclorul religios»”20. Dar, cum se întâmplãuneori, principiile ºtiinþifice sunt subminate de comanda politicului ºi ideologicului. Astfel,dupã rãzboi, unele secþiuni dispar, „din lipsã de material“; este cazul, în bibliografia pe anii1951-1955, diviziunilor privitoare la „Sãrbãtori“, „Colinde“, „Descântece“, „Magie“,puþinele menþiuni fiind reþinute, totuºi, în capitolul „Diverse“, „atât de criticat pe vremuri“,cum noteazã, cu obiectivitate, folcloristul. „Lipsa acestor capitole - comenta discret IonMuºlea - este grãitoare pentru noua orientare a cercetãrilor noastre de folclor“. „Noua ori-entare“ însemna, în fapt, impunerea unui program clar de ideologizare, de sovietizare acercetãrii ºi în acest domeniu. Tot acum se înregistreazã studii, articole ºi texte despre „fol-clorul nou“, despre „cântecele de viaþã nouã“, despre „partid“ (vezi poziþiile 100, 123, 141,147, 148, 149 º. a.). ªi acesta era doar începutul!

În sensul bun al orientãrii programatice a „Cercului” ºi a publicaþiei „Cercetãri folklo-rice” se înscrie ºi articolul semnat de Sevilla Baer Tomoºoiu, Despre metoda folcloricã aºcoalei finlandeze21, bine documentat ºi argumentat, revãzând, sintetic, câteva din reali-zãrile „ºcolii finlandeze”, cunoscutã ºi sub numele de „orientarea istorico-geograficã”, pre-cum cele ale lui Antti Aarne, Iulius ºi Kaarle Krohn, Walter Anderson, Axel Olrik, fãrã aomite sã menþioneze aplicaþii româneºti ale metodei, în primul rând catalogul lui AdolfSchullerus, Verzeichnis der rumänischen Märchen und Märchenvarianten nach demSystem der Märchentypen Antti Aarnes, „FFC” 78, 1928, apoi studiile lui D. Caracosteadespre Lenore – o problemã de literaturã comparatã ºi folclor (1929) ºi despre Mioriþa22,sincrone cu primele manifestãri ale ºcolii finlandeze de care profesorul bucureºtean nu erastrãin ºi la care face, adesea, trimitere.

În acelaºi sens, ºi nu ca o concesie fãcutã, sub presiunea evenimentelor, „luminii de larãsãrit”, trebuie menþionat ºi articolul lui Gh. Vrabie, Perspective metodologice încercetãrile folclorice din U.R.S.S.23, care se opreºte asupra unor direcþii de cercetare aprozei populare relativ noi ºi mai puþin cunoscute în spaþiul cultural ºi ºtiinþific românesccum sunt cele ale lui Mark Asadowskij despre „biologia poveºtilor populare”, Einesibirische Märchenerzählerin, „FFC” 68, 1926 ºi Piotr Bogatyrev, marcant reprezentant alCercului lingvistic de la Praga, antiistorist, promotor al perspectivei funcþional-structuraleasupra faptelor de folclor, care, „în loc de a se întreba când ºi unde a apãrut forma miticãsau ritualã, care este întreaga ei filogenezã, [...] se întreabã întâi de toate care este funcþiade viaþã cãreia îi rãspunde în clipa de faþã ºi ce semnificaþie are pentru mediul social real



(subl. aut.)”24. Este o mare diferenþã între comentariul decent, ponderat al acestor modelede cercetare cu adevãrat fertile, deschizãtoare de drumuri în folcloristica mondialã, ºiprezentarea apologeticã a „marilor realizãri” ale folcloristicii sovietice postbelice, puse înluminã de trompetiºtii de serviciu ai noii orânduiri din România acelor ani25.

Pe de altã parte, nu trebuie sã se înþeleagã cã studiile despre biologia culturii populareºi perspectiva funcþional-structuralã asupra folclorului ar fi lipsit din cercetarea etnologicãromâneascã, anterioarã acestui moment. Este suficient sã ne reamintim studiile lui C.Brãiloiu despre „viaþa muzicalã a unui sat”, în care etnomuzicologul nu doar cã folosea oterminologie „biologizantã” („viaþã”, „organism viu”, „tradiþii agonizante”, „ordine eredi-tarã” etc.), ci chiar explica schimbãrile din atât de stabilul complex al culturii orale în acestsens: „Asemenea unui organism viu, fondul muzical al unei comunitãþi, chiar aparentînchisã, se modificã neîncetat, ca efect al unei evoluþii lente, el creºte sau scade, în plus,prin salturi. Un militar în permisie, o secerãtoare întoarsã dintr-un sat vecin […], un emi-grant venit dintr-o þarã depãrtatã […] pot, în orice moment, sã aducã adaosuri durabile sautrecãtoare. De asemenea, în orice moment, ultimul depozitar al unei tradiþii agonizantepoate sã disparã, fie cã pleacã, fie cã moare“26, pentru a ajunge, în urma unei „investigaþiiintensive ºi impersonale, ferindu-se de selecþie ºi amestec“, la urmãtoarea încheiere: „Darvremurile se schimbau acum prea repede. Zi de zi, evenimentele îl apãsau pe legislator,constrângându-l sã ritualizeze în grabã datine ºi obiceiuri noi care nãpãdeau, pânã ºi che-furile periodice ale tinerilor. În timp ce tradiþia se strãduia sã þinã pasul cu o evoluþie ver-tiginoasã de acum înainte, în timp ce prin uºile pe care ea însãºi le deschisese, duºmanii demoarte îi asediau tabãra prea puþin întãritã, adevãratele rituri se atrofiau unul câte unul.Vechii zei începeau sã apunã“27.

Acestea erau concluziile etnomuzicologului de obârºie boiereascã ºi de formaþie euro-peanã C. Brãiloiu, cu privire la „viaþa muzicalã“ a satului Drãguº, în anii 1929-1932 ºi laelementele perturbatoare care puteau sã intervinã în „disciplina strictã“ care dirija „totodatãºi trupul ºi membrele: tot organismul social ºi toate celulele sale“28.

La fel, perspectiva funcþionalã, pusã în luminã de studiile lui P. Bogatyrev recenzate deGh. Vrabie, era extrem de familiarã lui, de ex., D. Caracostea care o impunea, cu prestigiulnumelui sãu, atât în cursurile sale universitare cât ºi în discursul de recepþie la AcademiaRomânã (23 mai 1941). Adoptând perspectiva organicistã (“identificarea ºi rânduirea lor [abaladelor - n.n.N.C.] trebuie sã le înfãþiºeze ca feþe multiple ale unei viziuni organice alumii”) Caracostea depãºeºte fragmentarismul, atomismul cercetãrilor anterioare (“baladelenu sunt aspecte izolate”) ºi subliniazã importanþa relaþiei interpret-receptor (“public”), defapt a contextului situaþional în care are loc comunicarea, performarea, acesta condiþionândfuncþia ºi semnificaþia mesajului ca atare: “Astfel se defineºte sensul fiecãrei plãsmuiri,precum ºi configuraþia totalã vãzutã funcþional, potrivit mentalitãþii poporane”29. Reluatãîntr-un studiu la rândul lui programatic, ideea capãtã mai multã consistenþã ºi pondere: “Avedea funcþional plãsmuirile poporane înseamnã a le integra în viaþa comunitãþii aºa încât,dincolo de orice plãsmuire, sã poþi intui rostul ei condiþionat de vârstã ºi sex, situaþiesocialã, poziþie faþã spaþiul care modeleazã optica, faþã de ritmul anotimpurilor legat de celal sãrbãtorilor pãstrãtoare a[le] strãvechilor viziuni mitice etc.”30



Nu ºtim cu certitudine dacã profesorul D. Caracostea avea ºtiinþã, la data respectivã,direct, despre studiile recenzate ale lui P. Bogatyrev sau despre studiul lui R. Jakobson ºiP. Bogatyrev, Die Folklore als eine besondere Form des Schaffens (1929), dar este clar cã,pornind de la premise izbitor de asemãnãtoare, discursul ºtiinþific al profesorului de laBucureºti se ridica la înãlþimea contemporanilor sãi europeni, inclusiv în ceea ce priveºteabordarea funcþionalã a creaþiei folclorice. Chiar poezia liricã, sublinia el, “oricât de indi-vidualã ar pãrea, trebuie sã fie privitã funcþional”31.

Cercul de Studii Folklorice ºi-a încetat, în 1948, activitatea, iar publicaþia „Cercetãrifolklorice” a rãmas la un prim ºi singur numãr, important în singularitatea lui pentru efor-tul de continuitate ºi de normalitate încercat, marcând, totodatã, trecerea într-un alt ev, într-o altã epocã, într-un alt climat politic, cultural ºi ºtiinþific. Membrii Cercului au dus cu ei,la nou înfiinþatele institute de cercetare – Institutul de Istorie Literarã ºi Folclor alAcademiei ºi, respectiv, Institutul de Folclor, programul schiþat în dezbaterile Cercului ºifixat, în linii generale, în paginile publicaþiei acestuia. Nu e întâmplãtor faptul cã întretemele de cercetare ale Institutului de Istorie Literarã ºi Folclor se aflã monografiile dereviste ca un rãspuns, s-ar zice, recomandãrii lui Mircea Tomescu din articolul menþionatmai înainte: „Piatra de încercare a cercetãtorilor folclorului nostru este materialul risipitprin zecile de mii de pagini de periodice, de la reviste de specialitate pânã la cotidianul deprovincie”32. Dintr-o astfel de cercetare bibliograficã33, a rezultat, se pare, cunoscutulstudiu al lui G. Cãlinescu Estetica basmului34 De fapt, revista Institutului „lui Cãlinescu”,apãrutã în 1952, suplineºte, pentru o bucatã de timp, absenþa unei publicaþii de folclor înpeisajul presei ºtiinþifice româneºti, continuitatea cu orientãrile „Cercului” fiind explicatãºi prin faptul cã o parte dintre membrii „Cercului de studii folklorice” (I. C. Chiþimia, Ov.Papadima, Al. Bistriþianu, Gh. Vrabie) au lucrat la acest Institut.

Dupã aproape un deceniu de la apariþia primului ºi singurului numãr al publicaþiei„Cercetãri folklorice”, în 1956, apare „Revista de folclor”, devenitã, din 1964, „Revista deetnografie ºi folclor”, consideratã a reprezenta „al patrulea val al periodicelor româneºti despecialitate în domeniul culturii populare, continuând ºi depãºind pentru totdeauna tradiþiaºi valoarea tuturor (subl. aut.) periodicelor noastre anterioare”, cum se exprima, în stilul sãuinconfundabil, aici uºor encomiastic, fiind vorba de o aniversare, Al. I. Amzulescu, unuldintre redactorii revistei într-una din perioadele cele mai bune ale acesteia: „Principial ºiconsecvent, RF/REF, situatã pe treapta superioarã a unei publicaþii net academice [...] a fost«arca» bine cumpãnitã a plutirii noastre atât de anevoioase printre toate Scylele ºi Caribdeleanilor comunismului, cãlãtorind un memorabil sfert de veac sub agera ºi iscusita prive-ghere a venerabilului ... Noe al folcloristicii (!) româneºti – luminatul ºi providenþialulredactor-ºef prof. Mihai Pop (între anii 1956 ºi 1980); în anii întunecaþi ai potopului, pânãla salvatorul Ararat al anului 1989 ºi mereu dupã aceea (chiar dacã între timp sub conduce-rea în douã rânduri schimbatã: 1980-1985; 1986 pânã astãzi (era în 1996 – n. n. N. C.), sta-tornica noastrã REF a fost ºi a rãmas, în continuare, prestigioasa navã-amiral a folcloristiciiromâneºti ...”35.

În ciuda micilor clovnerii stilistice, cu care cititorii fideli ai învãþatului Al. I. Amzulescusunt obiºnuiþi, de reþinut este obiectivitatea cu care este subliniat rolul esenþial avut de



profesorul Mihai Pop, primul redactor-ºef al revistei, în conturarea profilului acesteia ºi,mai mult, în trasarea liniilor directoare ale cercetãrii folcloristice, mai târziu etnologice,româneºti pe durata celei de a doua jumãtãþi a secolului al XX-lea. Dupã ce reface, în liniigenerale, mersul folcloristicii în prima jumãtate a veacului trecut, luând ca punct de pornireanul 1909 (se ºtie de ce), articolul-program Problemele ºi perspectivele folcloristicii noas-tre36 fixeazã câteva repere teoretice ferme, evidenþiind contribuþiile lui Ov. Densusianu,Béla Bartók, C. Brãiloiu, ale sociologilor etc., reliefând, dupã un „tipic” impus de retoricadiscursurilor politice ale vremii, ºi unele „neajunsuri”. Dar, spre desebire de caracterul for-mal al „criticii” ºi „autocriticii” promovate de discursul proletcultist, Mihai Pop priveºtestarea de moment a cercetãrii folcloristice româneºti cu un ochi critic ºi relevã exactcarenþele reale ale acesteia, cum ar fi persistenþa amatorismului, mai ales în culegerea tex-telor de literaturã popularã, care „continuã sã se mãrgineascã la simple notãri dupã auz”,lipsa unei colaborãri între specialiºtii diferitelor domenii (literaþi, muzicologi), ceea ceimpieteazã asupra cunoaºterii „integrale a faptelor de folclor”, aplecarea încã precumpãni-toare cãtre folclorul tradiþional, arhaic, în detrimentul folclorului viu, contemporan, a cãruicunoaºtere ar duce la lãmurirea „disputelor teoretice”, noteazã cu obiectivitate rãmânereaîn urma a folcloristicii noastre cu „lucrãrile de mare cuprindere” care sunt corpus-ul fol-clorului românesc, catalogul tematic, bibliografia ºi atlasul folcloric care, „când nu suntdoar deziderate sau teme de discuþie, se opresc în faza începuturilor ori sunt realizate despecialiºti cu perseverenþã, numai pentru anumite genuri”37.

Urmãtoarea secþiune a articolului-program e un mic tratat de folclor, ale cãrui tezefundamentale vor reveni în studiile ulterioare ale Profesorului ºi, în mãsura în care au fostînþelese ºi acceptate (cãci ideile novatoare ale magistrului au întâmpinat, tacit sau explicit,o oarecare rezistenþã), se vor regãsi în lucrãrile colaboratorilor sãi de la Institut ºi de laUniversitate.

În ultima sa parte, studiul insistã pe „perspective”, jalonând cu o remarcabilã clarviziuneobiectivele majore ale acesteia: „corpusul folclorului românesc, bibliografia folclorului,publicarea colecþiilor valoroase ce se aflã în manuscrise ºi republicarea materialului greuaccesibil, catalogul tematic al prozei ºi poeziei epice, atlasul folcloric, istoria criticã a fol-cloristicii româneºti (subl. aut. în text)”38.

Profesorul Mihai Pop a revenit, în câteva rânduri, asupra acestui program39, iar„bilanþurile” aniversare40 au „contabilizat” ce ºi cât s-a realizat din el. Oglinda cea maifidelã a punerii lui în operã a fost „Revista de folclor”/ ”Revista de etnografie ºi folclor”care ar fi putut stabili, în ciuda vicisitudinilor prin care a trecut, un record de longevitateîntre publicaþiile de folclor, în sensul cel mai larg al cuvântului, dacã nu ar fi fost lãsatã sãagonizeze aproape cinci ani. Specialiºtii domeniului îi simt acut lipsa. Publicaþiile acade-mice41, universitare42, cele editate de Centrul Naþional43 ºi de Centrele Judeþene alaCreaþiei Populare44, de muzee45 sau de editori independenþi46, cele mai multe dintre ele maimult decât onorabile, de o bunã þinutã ºtiinþificã, actuale, dar apãrând ºi ele „când ies de subtipar”, nu-i pot suplini absenþa.

Poate cã „bãtrâna” revistã a obosit (împreunã cu cei care i-au asigurat supravieþuirea înultimul deceniu ºi jumãtate) ºi s-a retras, discret, din clocotul vieþii, cãutându-ºi odihna în



rafturile bibliotecilor care, eventual, o deþin, cãci, datoritã apariþiei foarte sincopate dinultimii ani, nu a putut fi achiziþionatã nici de abonaþi, nici de biblioteci.

O publicaþie de folclor/etnografie/etnologie/antropologie culturalã, de deschiderenaþionalã ºi cu circulaþie internaþionalã, care sã reia ºi sã actualizeze programul aproapesemicentenar al „Revistei de folclor” – de loc vetust, de loc prãfuit, cum i-ar fi dat dreptulsã fie trecerea timpului, de loc îndatorat ideologiei anilor 50 –, adaptându-l cerinþelor ºiposibilitãþilor de astãzi ale cercetãrii, care sã reflecte cu promptitudine ºi obiectivitate stareadisciplinei, sã supunã dezbaterii deschise marile teme ale cercetãrii etnologice româneºti ºidin întreaga lume, sã încurajeze noul, spiritul tineresc, gândirea originalã, novatoare, sãvalorifice achiziþiile înaintaºilor ºi sã le racordeze la cadrul epistemologic al secoluluial XXI-lea, este resimþitã ca o necesitate a acestui timp.

„CERC” („Cercetãri etnologice româneºti contemporane”) îºi asumã aceastã misiune.

Octombrie 2005

Note:

(1) Iordan Datcu, Dicþionarul etnologilor români III. Autori. Publicaþii periodice. Instituþii. Maricolecþii. Bibliografii. Cronologie. Completãri la vol. I – II, Editura Saeculum I. O., Bucureºti, 2001(2)Bibliografia generalã a etnografiei ºi folclorului românesc I (1800-1891). Redactor Adrian Fochi.Cuvânt înainte de M. Pop. Prefaþã de A. Fochi, Editura pentru Literaturã, 1968(3) Pavel Þugui, Despre dezvoltarea folcloristicii ºi etnografiei româneºti în deceniul 1950-1960,„Revista de etnografie ºi folclor”, tomul 39, nr. 3-4, 1994, p. 285(4) Cf. D. ªandru, Între filologie ºi folclor – în concepþia ºcoalei Densusianu, în „Cercetãri folklorice”I, Bucureºti, 1947, p.81, nota 1(5) Vezi „Anuarul Arhivei de Folclor a Academiei Române” ºi „Grai ºi Suflet”. Revista Institutului deFilologie ºi Folclor, în Iordan Datcu, op. cit, p.172-174 ºi 194-195; Marin Buga, Ovid Densusianu fol-clorist, Editura „Grai ºi Suflet – Cultura Naþionalã”, Bucureºti, 2003, în special p. 284-288; VirgiliuFlorea, Din trecutul folcloristicii româneºti, Napoca Star, Cluj, 2001, p. 124-142; de asemenea, IlieMoise, Repere pentru o istorie a învãþãmântului etnologic românesc (I), Academia Românã. Institutulde Cercetãri Socio-Umane Sibiu. „Studii ºi comunicãri de etnologie”, Tomul XII, 1998 (serie nouã),Sibiu, 1998, p. 26-38(6) H. H. Stahl, Amintiri ºi gânduri ..., Editura Minerva, Bucureºti, 1981, cap. Revista „Sociologiaromâneascã”, p. 356-358(7) Al. I. Amzulescu, „Revista de etnografie ºi folclor”, periodic de specialitate al Academiei Române,„Revista de etnografie ºi folclor”, tom 41, nr. 1-2, 1996, p. 28(8) Pavel Þugui, Despre dezvoltarea folcloristicii ºi etnografiei româneºti în deceniul 1950-1960,„Revista de etnografie ºi folclor”, tom 39, nr. 3-4, 1994, p. 2(9) Am pãstrat „folklor”/”folclor”, cum s-a tipãrit textul în „R.E.F.” ºi cum probabil era în documentuloriginal; la fel ºi mai jos: „Cercul de Studii Folklorice” ºi „Cercetãri folklorice”(10) Pavel Þugui, op. cit., loc. cit., p. 280 (11) Pavel Þugui, Idem, p. 283(12) Cercul de Studii Folklorice. „Cercetãri folklorice” I, Bucureºti, 1947, secþiunea „Din activitateaCercului de Studii Folklorice”, p. 201-203(13) Vezi Iordan Datcu, Dicþionarul ..., vol. II, 1998, p. 242



(14) Vezi C. Mohanu, Studiu introductiv la Ion I. Ionicã, Dealu Mohului. Ceremonia agrarã a cununiiîn Þara Oltului (1944). Ediþie îngrijitã, studiu introductiv, bibliografia scrierilor autorului ºi indici deConstantin Mohanu. Editura Minerva, Bucureºti, 1996, p. IX(15) Vezi Fiºa bio-bibliograficã pe contrapagina foii de titlu la Ernest Bernea, Moartea ºi înmormântareaîn Gorjul de nord, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1998(16) Ovidiu Papadima, Procesul meu, în vol. Evocãri. Cu o postfaþã de Pan M. Vizirescu ºi o fiºãbiobibliograficã de Liviu Papadima. Editura Agora, Iaºi, 1997, p. 29-32(17) .„Cuvânt înainte” la „Cercetãri folklorice” I, Bucureºti, 1947, p. I(18) „Cercetãri folklorice” I, 1947, p. 119-129(19) Mircea Tomescu, op. cit., loc. cit., p. 126(20) I. Muºlea, „Bibliografia folclorului românesc pe anii 1944-1950”, în Bibliografia folcloruluiromânesc 1930-1955. Ediþie ºi cuvânt înainte de Iordan Datcu, Editura Saeculum I. O., Bucureºti, 2003,p. 199(21) .„Cercetãri folklorice” I, 1947, p. 139-152(22) Vezi Sevilla Baer Tomoºoiu, op. cit., loc. cit., nota 3, p. 151, toate retipãrite în D. Caracostea,Poezia tradiþionalã românã. Balada poporanã ºi doina. Ediþie criticã de D. ªandru. Prefaþã de OvidiuBârlea, Editura pentru Literaturã, 1969, vol. I (23) „Cercetãri folklorice” I, 1947, p. 160-165(24) Gh. Vrabie, op. cit., loc. cit., p. 163(25) Reþin, spre exemplificare, din Bibliografia folclorului românesc 1930-1955, poz. 76 din cap. III.Domeniu, principii, metodã: Astahova, A. M. Însemnãtatea lucrãrilor lui I. V. Stalin despre problemelede lingvisticã pentru dezvoltarea ºtiinþei despre creaþia popularã poeticã. Traducere din ruseºte …, înStudii ºi cercetãri de istorie literarã ºi folclor, 1 (1952), p. 145-159; poz. 84. Lucrãrile lui I. V. Stalindespre lingvisticã ºi însemnãtatea lor pentru folclor…, Idem, 2 (1953), p. 258-259; la fel, poz. 82. Grosu,Mitu. Concepþia sovieticã despre folclor (rezumat al comunicãrii þinute la 24 XI 1951), Idem, 2 (1953),p. 247-248 etc.(26) C. Brãiloiu, Vie musicale d’un village. Recherches sur le repertoire de Drãguº (Roumanie)1929-1932, în Opere/Oeuvres, IV, prefaþã, traducere ºi îngrijire de Emilia Comiºel, Bucureºti, EdituraMuzicalã, 1079, p. 102(27) Idem, p. 255(28) Idem, p. 102; mai pe larg despre acest aspect al cercetãrii, vezi Nicolae Constantinescu, Culturapopularã în «eonul» globalizãrii: clone, grefe ºi implanturi în folclorul actual, Aca-demia Românã.Institutul de Filologie Românã „A. Philippide”, Limba ºi literatura românã în spaþiul culturaldacoromânesc ºi în diaspora, Iaºi, Editura Trinitas, 2003, p. 491-497(29) D. Caracostea, Ion Bianu ºi problemele bibliografiei române, în vol. Studii critice. Ediþie îngrijitãºi prefaþatã, tabel cronologic ºi bibliografie de Ovidiu Bârlea, Editura Albatros, Bucureºti, 1982, p. 164 (30) D. Caracostea, Ce ne este cântecul poporan, „Revista Fundaþiilor Regale”, VII (1941), nr. 10,republicat în D. Caracostea, Poezia tradiþionalã românã. Ediþie criticã de D. ªandru. Prefaþã de OvidiuBârlea , Editura Minerva, Bucureºti, 1969, vol. II, p. 72-73(31) D. Caracostea, Ce ne este cântecul poporan [1941], loc. cit., p. 71; pentru detalii în legãturã cuaceasta, vezi Nicolae Constantinescu, Dimensiunea europeanã a gândirii etnologice româneºti: discursulde recepþie la Academie al lui D. Caracostea, Academia Românã. Institutul de Cercetãri Socio-UmaneSibiu. „Studii ºi comunicãri de etnologie”, Tomul XII, 1998 (serie nouã), Sibiu, 1998, p. 18-25(32) Mircea Tomescu, op. cit., loc. cit., p. 124, opinie susþinutã de acelaºi M. Tomescu în recenzia la oastfel de monografie de revistã: Ion Breazu, Folclorul revistelor „Familia” ºi „ªezãtoarea”.Bibliografie cu un studiu introductiv, Sibiu, Cartea Româneascã din Cluj, 1946: „O istorie a creºteriiinteresului pentru folclor la noi ne-ar dezvãlui multe din aspectele culturale ºi din crezurile trecutului. La



aceasta nu se va putea ajunge pânã nu vom avea monografii asupra periodicelor care au publicat mate-rialul popular”, „Cercetãri folklorice” I, 1947, p. 192(33) G. Cãlinescu, Folclorul în „Convorbiri literare”, „Studii ºi cercetãri de istorie literarã ºi folclor”,tom. 16, nr. 3, 1963, p. 343-372(34) „Studii ºi cercetãri de istorie literarã ºi folclor”, anul VI, nr. 3-4, 1957 ºi an VII, nr. 1-2, 1958, învolum, postum, Editura pentru Literaturã, 1965(35) Al. I. Amzulescu, „Revista de etnografie ºi folclor”, periodic de specialitate al Academiei Române,„Revista de etnografie ºi folclor”, tomul 41, nr. 1-2, 1996, p. 30(36)„Revista de folclor”, an 1, nr. 1-2, 1956, republicat în Mihai Pop, Folclor românesc. I Teorie ºimetodã. Ediþie îngrijitã de Nicolae Constantinescu ºi Alexandru Dobre, Editura „Grai ºi Suflet – CulturaNaþionalã”, Bucureºti, 1998, p. 1-32(37) Mihai Pop, Problemele ºi perspectivele folcloristicii noastre (1956), în Folclor românesc, I, p. 11-12(38) Idem, p. 20(39) Vezi Mihai Pop, Noi orientãri în studiile de folclor, “RF”, tom 3, nr 4, 1958; Câteva observaþiiprivind cercetarea folclorului contemporan, Idem, tom 4, nr. 1-2, 1959; Corpus-ul folclorului românesc,“REF”, tom 14, nr. 3-4, 1969; Realizãri ºi perspective în folcloristica româneascã, Idem, tom 15, nr. 1,1970 º. a., retipãrite în Mihai Pop, Folclor românesc I, 1998(40) Vezi Pavel Þugui, op.cit., loc. cit. ºi Al. I. Amzulescu, op.cit., loc. cit(41) „Anuarul Institutului de Etnografie ºi Folclor «Constantin Brãiloiu»”, serie nouã, vol. I, 1990;„Anuarul Arhivei de Folclor a Academiei Române”, Cluj, serie nouã, vol. I, 1980; „Studii ºi Comunicãride Etnologie”, Sibiu, apare, din 1990, sub egida Academiei Române ºi a Institutului de CercetãriSocio-Umane Sibiu(42) „Revista de etnologie” vol. X, Editura Universitãþii de Vest, Timiºoara, 2001, continuatoare apublicaþiei „Folclor literar” (I-IX), Universitatea din Timiºoara, 1967-1999 (43) „Datini”. Revistã de culturã editatã de Ministerul Culturii, Centrul Naþional al Creaþiei Populare ºiFundaþia „Ethnos”, din 1993; „Sinteze”, conþinând comunicãrile prezentate la Colocviul Naþional alCNCP (anual)(44) De ex: „Datini”. Periodic constãnþean de etnologie ºi fapt cultural, Constanþa, din 1993; „Dunãreade Jos”. Revistã de culturã ºi etnografie, Cãlãraºi, din 1995; „Izvoare”. Caiete etnoculturale vîlcene, din1992; „Limes”. Revistã de culturã a Sãlajului, Zalãu, din 1998; „Rãstimp”. Revistã de culturã ºi tradiþiepopularã, CJCP Mehedinþi, din 1998; „Memoria ethnologica”. Revistã de patrimoniu etnologic ºi memo-rie culturalã. Centrul Creaþiei Populare Maramureº, apare din 2001, în continurea publicaþiei „CalendarulMaramureºului”, „Symposia”. Caiete de etnologie ºi antropologie. CJCP Dolj, vol. 1, 2002, ºi multealtele (dintre care unele ºi-au sistat între timp apariþia din lipsã de fonduri sau din lipsã de combatanþi)(45) De ex.: „Ethnos”. Revistã ºtiinþificã de etnografie, folclor, artã popularã, Muzeul Satului dinBucureºti, Editura Museion, din 1992; „Martor”. Revistã de antropologie a Muzeului Þãranului Român,Bucureºti, din 1998;(46) De ex.: „East European Meetings in Ethnomusicology”. Edited by Marin Marian Bãlaºa, vol. I,1994



Jean Cuisenier

Allocution de réception du titre de doctor honoris causade l’Université de Bucarest

14 octobre 2005

Monsieur le Président,Mes chers collègues,Mesdames, Messieurs

J’aurais aimé m’exprimer devant vous en langue roumaine. Mais mes capacités linguis-tiques sont si faibles qu’il vaut mieux que je vous épargne cette épreuve. En m’adressant àvous dans cette enceinte, pour vous remercier de l’honneur que vous me faites en me comp-tant au nombre des docteurs de votre Université, ma premier pansée va à la mémoire de l’undes vôtres, Mihai Pop. Comment oublierais-je que c’est lui qui m’a introduit en Roumanie,en 1965 ? Lui qui m’a convaincu de venir sur son terrain de prédilection, le Maramures, en1971 et 1972, puis dans les années suivantes, en Olténie et Bucovine? Lui encore qui m’aincité à revenir sur le terrain après l’exécution de Ceausescu, des 1990? Ce fut mon initiateur,mon maître en culture roumaine. J’admirais en lui sa connaissance des langues, son aisanceà manier l’analyse structurale et l’analyse sémiotique, son élégance dans les rapports qu’ilentretenait avec les habitants des villages ou il opérait, aussi bien qu’avec les étudiants et leschercheurs qui l’accompagnaient. Il nous a quittés pour l’autre monde, ce monde que lespeintures murales des monastères figurent dans un langage graphique subtil, un texte picturalqu’il se plaisait à déchiffrer.

Or s’il est un enseignement que j’ai retenu de Mihai Pop, c’est précisément que la sub-stance d’une œuvre, un chant, un rite, une peinture murale, se prête toujours à une pluralitéd’interprétations ; et que le travail de chercheur, en ce qu’il a de plus difficile, consiste moinsà valider une interprétation de préférence à une autre, mais à valider les interprétatiions lesunes par les autres. Et puisque la conjoncture d’aujourd’hui s’y prête, puisque je n’ai ni thèseà soutenir, ni thèse à juger, je voudrais payer mon tribut à ce que Roumanie m’a donner àcomprendre, en m’interrogeant avec vous sur notre place respective en Europe et dans lemonde, vous Roumains et moi, Français.

A cette fin, j’articulerai trois questions :- De ce monde-ci, que nous montre la Roumanie, à nous autres, ses proches parents cul-

turels ?- De la modernité, qu’attendons-nous, que faisons-nous, les unes et les autres ?


- De la globalisation de ce monde, quels défis avons-nous à relever, ensemble ?Ce ne sont pas là de petites questionnes. Aussi, pour y répondre et pour faire bref, je par-

lerai à la première personne.

- De ce monde-ci, que m’a montré, que me montre la Roumanie, à moi, son procheparent culturel ?

Pour un universitaire envoyé de Paris, en délégation, par le Centre national de la recherchescientifique auprès de différents Instituts de l’Académie des sciences de Roumanie, dans lesannées 1960, le protocole des premiers contacts était formalisé jusqu’au détail : discours dedifférentes autorités, tables rondes, échanges de projets, visites obligées du Musée de village,puis, hors de Bucarest, d’une ferme coopérative et d’une usine, exceptionnellement, visited’une ville historique, telle qu’Arges ; retour à Bucarest pour une dernière table ronde etenvol pour Paris, le tout sous d’étroits contrôles. De la Roumanie, que nous avons avait-il étéainsi montre, que nous avions à déchiffrer ? Un monde universitaire et académique, dont ilétait difficile d’apprécier comment il était régi par les autorités du parti ; un systeméconomique, dont on découvrait les performances mais dont on ignorait quels étaient lescoûts sociaux de fonctionnement ; des dispositifs de conservation du patrimoine insistant surla ruralité, alors que l’urbanisation et l’industrialisation étaient voulues et promues par le pou-voir.

Quel n’a pas été mon étonnement quand, après des années de relation formelles, jepus enfin suivre Mihai Pop et me rendre au Maramures, en 1971 et 1972 ! J’ai narré, dansMémoires des Carpathes, comment j’ai reçu ce que la Roumanie me montrait là-bas, et com-ment, avec Mihai Pop, nous essayions d’interpréter ce qui nous était donné à voir et à enten-dre. Car pour moi, c’était la fête des sens. Ce que je connaissais de la culture française anci-enne, c’était par les livres et par les images, par les collections de musées et par les monu-ments historiques. C’était un passé dépassé, entretenu dans la mémoire française par des dis-positifs spéciaux, sous la vigilance de professionnels spécialement formés. Or au Maramures,je vivais comme tout le monde dans une maison de bois, je couchais dans un haut lit aux cou-vertures colorées, je mangeais dans des assiettes en céramique aux motifs immémoriaux , meshôtes portaient des vêtements de travail tisses et confectionnes a la maison, j’allais avec euxa l’office dans une église de bois sculpte, je montais avec les hommes a la bergerie de mon-tagne, je suivais dans tous ses détails le cérémonial minutieux du mariage, je n’en finissaispas d’écouter les lamentations chantées et pleurées au funérailles de mes voisins. A la con-naissance tout intellectuelle que j’avais de la culture française ancienne, s’opposait la per-ception sensible de la culture roumaine présente. Et de la provenait ma perplexité, une inter-rogation que Mihai Pop se faisait le devoir d’ entretenir.

Car c’était bien une culture vivante que je percevais, a trois heures d’avion de Paris, sousun régime politique censé s’appuyer sur un prolétariat ouvrier et urbain, lequel avait collec-tivise la plupart des moyens de production jusques et y compris dans 95% des campagnes.Avais-je sous les yeux un conservatoire isole du reste de la société, une collectivité localecondamnée a se dissoudre dans la société englobante a plus ou moins brève échéance ? Ou

Jean Cuisenier


bien ces techniques agricoles et pastorales, ces pratiques sociales et ces rituels, ces systèmesde croyances et de valeurs formaient-elles la substance de l’identité culturelle roumaine ? Decette substance, des forces se mobilisaient-elles, qui fassent toujours valoir les singularités dela culture roumaine dans l’espace européen sous régime communiste ? Qu’avais-je alors sousles yeux : les inestimables trésors d’une culture ancienne dont je partage les principes et lesvaleurs, mais que d’implacables mécanismes sociaux menaient a la disparition ? Ou bien lessources vivantes d’une culture assez forte pour résister à sa manière aux processus générauxde l’industrialisation et de l’urbanisation à la soviétique, pour animer de l’intérieur les activi-tés de la sphère privée ? Questions sans réponses, dans ces années 1970 et 1980, ou nul nepressentait que la division de l’Europe et le devenir divergent de ses peuples, un jourprendraient fin.

Questions toujours ouvertes, en ces temps présents, ou la mondialisation menace la diver-sité des cultures, et mobilise des forces plus puissantes encore que celles qui façonnaient lasociété roumaine sous le régime communiste, celles de l’information et du marché. J’ai connula Roumanie d’ hier, quadrille par un réseau serré «d’agitateurs culturels» actifs jusque dansles plus petits des villages aussi. Et j’entends se lever l’interrogation que nous nous adressonsa nous-mêmes aussi, en France : comment trouver dans notre culture ancienne les forcescapables de façonner notre société a notre manière, dans la conjoncture de la mondialisation?

- De la modernité, qu’attendons-nous, que faisons-nous, les unes et les autres ?Cette interrogation, j’étais invité à la formuler en France avec des architectes, des urban-

istes et des fonctionnaires, lors des sessions du Plan- Construction, l’organe de réflexionchargé de tracer les grandes orientations de l’architecture et de l’urbanisme à faire prévaloirà dans le proche avenir, dans les années 1960, après les reconstructions urgentes de l’après-guerre. Sous l’impulsion du ministre Claudius Petit, les idées de Le Corbusier finissaient pars’imposer a tous. Convertis à la modernité, les maires des grandes villes se mettaient a con-struire d’immenses immeubles en forme de tour ou de barre dans de vastes espaces vides,plutôt que de presser de petits immeubles en forme de pâtes autour de cours minuscules etsans lumière. Et en vingt ans, la France entoura ses centres urbains d’informes banlieues donton ne sait comment, aujourd’hui, les restructurer, sinon en démolissant certains de ces grandsensembles faussement nommes «cités».

Je ne fus donc pas surpris d’observer qu’aux mêmes problèmes d’urbanisation, lesRoumains apportaient, dans ces années 1960- 1980, des réponses semblables, et qu’ils impo-saient a leurs marches urbaines les mêmes systèmes de forme, par calculs d’ingénieur. Maisl’esprit de système et de la volonté de modernité aimaient Le Corbusier, simple architectelibéral, poussèrent celui-ci à s’intéresser non seulement à l’habitat collectif et aux grands édi-fices privés ou publics, mais aussi aux habitations privées, et même aux constructions rurales,bref, à tout ce qui dans l’habitat humain est apte à prendre forme. Un autre esprit animaitCeausescu, le «Conducator», en matière d’urbanisation. Je n’ai pas besoin de rappeler, ici,comment ce dernier engagea la «systématisation» du territoire au nom de la modernité, com-ment il caressa l’utopie de rationaliser l’habitat roumain en l’urbanisant, comment il parvintà mettre en œuvre les premières opérations de ce «système», avant d’en être finalement

Allocution de réception


empêché par la révolution et par la mort. C’est sur les raisons profondes qui firent échouer leprojet que je voudrais insister.

J’ai pu en effet observer combien étaient puissantes, dans les villages, les forces qui s’op-posaient à la systématisation. Pourquoi se rassembler au centre au centre de bourges, me fai-sait-on comprendre, dans la immeubles prétendument plus confortables et modernes, en réal-ité fort peu adaptes aux besoins de la population ? Pourquoi abandonner de territoires dure-ment conquis sur la nature sauvage, des lieux marches de mille signes, charges de millénairesd’histoire ? Voila de fortes raisons. Mais j’ai pu observer aussi qu’après avoir échappe à lamodernisation par la systématisation par l’effet du changement de régime, les campagnes selaissent entraîner dans ne régression de l’économie agricole. Partout, on en revenait aux tech-niques et aux pratiques anciennes, évidement peu compatibles avec la conjecture économiqueprévalent en Europe. Et cette régression pouvait signifier un repli nostalgique sur le passé,comme si après un demi-siècle de régime communiste, l’on pouvait retrouver le monde d’an-tan, comme si en ce demi-siècle le monde environnant n’avait pas changé.

Avec plus de recul face aux temps présents, j’ai tendance à interpréter la résistance à lasystématisation de deux manières opposées et complémentaires. D’un cote, cette résistancesignifiât un attachement vital aux pratiques et aux valeurs ancestrales, une aversion pour lamodernité sous sa version communiste ; dans la mesure où cet attachement perdure dans lasociété postcommuniste, il signifie alors une aversion pour la modernité sous sa version cap-italiste. D’un autre cote, cette même résistance signifie la conscience que les valeurs produc-tivistes, sous version communiste, régissent des pratiques dont l’effet non voulu est de détru-ire les solidarités et de ruiner l’environnent ; et dans la mesure ou cet attachement perduredans la société postcommuniste, ce sont ces mêmes valeurs productivistes sous version cap-italiste qui sont contestées. J’interpréter alors l’appel aux valeurs de la culture anciennecomme la prescience que d’autres solidarités sont à promouvoir dans la modernité, qu’unautre rapport à l’environnement est à rechercher. Et je discerne dans ce positionnement uneanticipation des fins devant régir le fonctionnement des sociétés post-modernes.

De là ma troisième et dernière interrogation :De la globalisation de ce monde, quels défis avons-nous à relever, ensemble ?

Nos cultures anciennes, en France comme en Roumanie, s’enfoncent dans le passé, iné-galement vite, peut-être, mais inéluctablement. Les collections de nos mussées d’art et de tra-ditions populaire exposent des pièces qui pour la plupart ont cesse d’être an usage. Leursjeunes visiteurs ne les ont jamais connues en fonction : pour eux, ce sont des documents relat-ifs à une vie d’autrefois, celle du temps de leurs aïeux. Les techniques associées à ces piècesont elles-mêmes cesse d’être pratiques, sinon dans des lieux spécialises, à des fins de démon-stration. Les usages et les coutumes lies aux manières de vivre d’antan s’effacent desmémoires. Les rites et les cérémonies ne sont plus célèbres comme autrefois, mais se per-pétuent selon d’autres formes, preuve qu’ils remplissent de nouvelles fonctions dans lasociété du temps présents.

Voici donc un grand défi à relever : assumer, que les cultures dans lesquelles nous avonsgrandi appartiennent désormais à notre passe. Assumer ce grand passage dans le déchirement

Jean Cuisenier


peut-être, mais en nous gardant de la nostalgie ; et nous demandant comment ces culturespourraient contribuer, chacune dans leurs singularités, à informer notre manière nouvelled’être au monde, là où nous avons été jetés dans ce monde, c’est-à-dire en Europe ?

Le défi ainsi formulé, comment y répondre ?Je vais risquer trois propositions, étroitement articulées entre elles comme on va le com-

prendre. Je sais qu’elles sont controversables. Mais je suis convaincu qu’en nous pénétrantde leur vérité, nous nous camperons plus fermement en ce monde-ci.

Les voici donc : - Mieux nous tirerons parti de la globalisation, mieux nous pourrons valoriser nos patri-

moines culturels respectifs, car plus, aussi, nous développerons nos capacités à les connaître,à les apprécier, les réévaluer, les réinscrire dans le flux de nos occupations. Assurément, nospatrimoines culturels ne remplissent plus les mêmes fonctions que naguère et autrefois. Nousles re-sémantisons. Et nous avons à les-sémantiser, encore et toujours.

-Mieux nous tirerons parti de ressources de la communication et de la modernité, mieuxnous pourrons défendre nos langues et les singularités de nos cultures, car mieux nous pour-rons nous mouvoir dans une monde qui pratique la pluralité des langues : l’anglais basiqueou, demain, le chinois, pur la communication a l’échelle internationale ; les langues des paysqui nous sont proches et avec qui nous partageons les mêmes concepts fondamentaux, pourla vie ordinaire et al communication a l’échelle européenne.

- Mieux nous nous attacherons à nos territoires respectifs, à nos histoires nationales, à nosfrontières politiques, mieux aussi nous comprendrons que l’Europe est de l’ordre des valeurs,non pas de valeurs abstraites, mais de valeurs inscrites dans nos sols, vivantes dans nos his-toires, fluctuantes avec nos frontières.

ConclusionVous aurez compris, Monsieur le Président, mes cherres collègues, qu’en offrant ces trois

propositions à votre réflexion, je ne cède pas aux facilites de la rhétorique. J’exprime defortes convictions.

A comprendre nos vieilles cultures dans la conscience qu’elles forment désormais notrepasse, un passe à interroger dans la lucidité, nous libérons les forces vives dont nous avonsbesoin pour nous projeter dans le monde, avec toutes nos singularité, et avec détermination,au temps de la globalisation.

Allocution de réception


SStt uudd ii ii ºº ii ccee rr ccee tt ãã rr ii_______________________________

Otilia Hedeºan

Recitind Ovid Densusianu

Am recitit de curând Graiul nostru, monumentala antologie de texte propuse în 1906 –1908 de cãtre Ovid Densusianu, Ion Aurel Candrea ºi Theodor Sperantia drept ilustrare afelului în care se vorbeºte româneºte „în toate pãrþile locuite de români” (Densusianu –Candrea – Sperantia 1906 : V) ºi, totodatã, drept mostrã pentru „felul în care se rãsfrâng însufletul poporului de jos diferitele manifestaþii ale vieþii, [pentru felul] cum simte ºi gândeºteel”(Densusianu 1909 [1966] : 45). Am parcurs cu aviditate cele 769 de pagini segmentate îndouã volume: un prim volum, de 551 de pagini, care cuprinde texte din regiunile care alcã-tuiau, la momentul respectiv, România; un al doilea, mult mai parcimonios, de doar 218 p.,cu texte din „Basarabia, Bucovina, Maramureº, Þara Oaºului, Transilvania, Criºana, Banat,Serbia” precum ºi câteva secvenþe din dialectele istroromân, aromân ºi meglenit.

Ca orice re/lecturã, parcurgerea acestor pagini îmi permite douã operaþii simultane:„miºcarea linearã (curioasã, orientatã spre final) a citirii ºi miºcarea de du-te vino, înainte ºiînapoi, în linii mari circularã (reflexivã ºi interpretativã)” (Cãlinescu 2003 : 17). Întrucât dis-tanþa temporalã care mã separã de momentul apariþiei acestor tomuri este de aproape un secol,secol care se suprapune peste jumãtatea cea mai consistentã a istoriei folcloristicii române,aceastã re/lecturã este, în mod inevitabil, intersectatã de o mulþime de informaþii, influenþatãde un lung ºir de alte texte ºi de alte lecturi ºi, aproape sigur, bruiatã de o substanþialã seriede prejudecãþi ºi cliºee. Toate aceste elemente participã la construcþia „reflexivã ºi interpre-tativã” pe care o propun, iar paradoxul este cã nici un rând din cele care urmeazã nu ar fi fostposibil fãrã acest joc quasi-aleatoriu al intertextualitãþilor, dupã cum, în fiecare dintre cazuri,interferenþa odatã constatatã nu a avut doar funcþia de încurajare ºi îndemn, ci, mai degrabã,m-a fãcut sã mã întreb asupra prospeþimii ºi corectitudinii lecturii mele.

Desigur cã cel mai intens ºi autoritar punct de vedere asupra Graiului nostru este cel for-mulat de Densusianu însuºi, câþiva ani mai târziu, în Folclorul. Cum trebuie înþeles. Multedin ideile prezentate lapidar, în prefaþa colecþiei de texte, ori care trebuie presupuse dincolode monumentala serie de transcrieri se regãsesc aici, rescrise mai detaliat ºi argumentate prin


raportare la ansamblul cercetãrilor româneºti privitoare la cultura tradiþionalã. Formulând onouã definiþie de lucru a folclorului — „folclorul trebuie sã ne arate cum se resfrâng în sufle-tul poporului de jos diferitele manifestaþii ale vieþii, cum simte ºi gândeºte el fie sub influenþaideilor, credinþelor, superstiþiilor moºtenite din trecut, fie sub aceea a impresiilor pe care i ledeºteaptã împrejurãrile de fiecare zi” (Densusianu 1909 [1966] : 45) —, o definiþie care i separe potrivitã epocii în care trãieºte ºi evoluþiei contemporane a disciplinelor umaniste, înspecial ºcolilor de cercetare a culturilor tradiþionale ºi þãrãneºti europene, Densusianuvorbeºte despre nevoia de lãrgire a câmpului de investigaþie pe terenul alcãtuit din lumeasatului românesc ºi despre beneficiile pe planul cunoaºterii care pot decurge din aceastã opþi-une de studiu: „materialul adunat — în Graiul nostru — n.m., O.H. — poate da o idee demulþimea de fapte care aºteptã sã fie înregistrate de cei care vor cãuta sã petreacã printreþãrani, nu numai pentru a culege basme ori poezii, cum s-a fãcut mai bine ori mai rãu de alþifolcloriºti, ci pentru ca sã-i cunoascã în lumea lor de fiecare zi ºi sã însemne tot ce li se vapãrea cã meritã sã nu fie dat uitãrii. Dând folclorului aceastã interpretare, nenumãrate vor fifoloasele pe care ni le va aduce ºi oricine va putea gãsi informaþii mai bogate, nouã, asupravieþii, sufletului celor care trãiesc mai departe de culturã” (Densusianu 1909 [1966] : 45).

Dincolo de aceste afirmaþii cu certe valenþe programatice, Densusianu identificã el însuºicâteva dintre transformãrile fundamentale care se pot realiza pe terenul înþelegerii lumiiþãrãneºti din România graþie schimbãrii de metodologie pe care o imagineazã ºi din careoferise o mostrã odatã cu Graiul nostru. În primul rând este vorba despre posibilitatea de aopera câteva corecþii fundamentale în ceea ce priveºte imaginea generalã, emblematicãasupra lumii þãrãneºti. Sau, în litera autorului: „Sub influenþa unor concepþii nebuloase ºi aunui entuziasm care a degenerat în retorism romantic s-a ajuns sã se dea despre cei de jos oicoanã zugrãvitã în culorile cele mai luminoase, cele mai atrãgãtoare: omul simplu, de la þarãori de aiurea, ne-a fost prezentat ca o fiinþã înzestratã cu calitãþi fãrã numãr, cu un suflet încare natura a lãsat din belºug sã cadã sãmânþa tuturor gândurilor ºi sentimentelor bune”(Densusianu 1909 [1966] : 46). Ca sã-ºi susþinã ideea ºi, implicit, ca sã demonteze imageriademagogicã a curentului care idolatrizase þãranul român, fãcând din portretul – fantoºã alacestuia singurul loc simbolic în care se pot depozita marile valori naþionale, Densusianuciteazã câteva din textele înregistrare pentru Graiul nostru, comentându-le imediat: „…câte-va constatãri pe care le dãm mai departe vor arãta ce preþ trebuie sã punem de acum înaintepe ce se spune mereu, cu aceleaºi cuvinte exagerate, despre sufletul sãteanului nostru, desprecomoara lui de însuºiri alese. Se vorbeºte despre dragostea de þarã a þãranului, despre ura pecare o are împotriva streinului. Cine vine, însã, în atingere cu el se poate convinge la ce sereduc aceste sentimente ale lui. […] Iatã-i pe þãrani spunând cã lumea trãia mai bine pe vre-mea turcilor, pentru cã, dupã credinþa lor, erau mai puþine sarcini atunci ºi fiecare se puteaduce pe unde voia cu vacile la pãscut. E caracteristicã aceastã mãrturisire pentru mentalitateaþãranului nostru: dacã ceva îi tulburã socotelile, dacã folosul lui iese micºorat dintr-o împre-jurare oarecare, iatã-l rãzvrãtit, cârtitor. Numai ce-l priveºte direct, ce i se pare pe placul lui,numai aceea existã pentru el” (Densusianu 1909 [1966] : 46 – 48, passim). Texte care traducpãrerile anti-sãmãnãtoriste din sfera disputei literare în cea a construirii disciplinelor etno-logice, pasaje precum cele de mai sus sunt extrem de elocvente pentru deschiderea majorã pe



care Densusianu o preconiza pentru o practicã ulterioarã a folclorului. Ele fac acest lucruchiar dacã interpretãrile ultime pe care autorul le propune erau extrem de incomode înmomentul publicãrii lor, iar în prezent par mai degrabã naive ºi cu siguranþã inocente înacceptarea dimensiunii sociale sine qua non a faptului folcloric viu.

În al doilea rând, aceastã revenire asupra textului este puternic marcatã de ansamblul dereferinþe critice care au acroºat, în timp, opera lui Densusianu în general, preocupãrile salepentru cultura tradiþionalã, în mod particular ºi cele douã volume din Graiul nostru, în speþã(v., în acest sens, Datcu 1998: 225 – 226). În acest context, ideea dominantã poate fi rezu-matã în spiritul amplei monografii a lui Marin Buga: în interiorul operei lui Ovid Densusianu,documentarea în vederea realizãrii colecþiei Graiul nostru ca ºi publicarea sa þin de ceea cecomentatorul numeºte „folcloristica aplicatã” (Buga 2003 : 254 – 255), fapt motivat, dealt-minteri, inclusiv de utilizarea materialelor de aici de cãtre Densusianu însuºi în vedereasusþinerii teoriilor sale despre folclor în la fel de celebrul curs inaugural din 1909, Folclorul.Cum trebuie înþeles (cf supra). În aceastã deschidere, Graiul nostru a fost apreciat, în gener-al, în bibliografia româneascã a problemei, ca o sursã extrem de importantã (principala sursã;cea dintâi sursã, în ordinea cronologicã a realizãrii celor de aceeaºi facturã!) de texte revela-toare pentru posibilitatea de a investiga folclorul contemporan / „faptul viu de folclor”.

Astfel, imediat dupã încetarea din viaþã a ilustrului cercetãtor, Ion Muºlea inventaria, într-un text nedisimulat omagial, contribuþiile sine quibus non ale lui Ovid Densusianu la dez-voltarea folcloristicii româneºti. Printre acestea, transcrierea „dupã criterii ºtiinþifice a fol-clorului tradiþional alãturi de cel de actualitate, adicã a tot ce aratã cum se rãsfrânge în sufle-tul poporului viaþa la care el participã” (Muºlea 1939 : 5) se aflã într-o poziþie privilegiatã.

Câteva decenii mai târziu, în prefaþa primei reeditãri selective a unor texte propuse pentruuz general, pentru uz de masã, se arãta: „Textele clasice, doine, balade, cimilituri, proverbe,pe care le-am moºtenit de la culegãtorii vechi sunt insuficiente pentru o sintezã asupra vieþiiþãrãneºti în totalitatea ei, pentru a o cuprinde pe toþi parametrii. […] sã stea creaþia oralãrecentã în care sã recunoaºtem pe omul simplu contemporan nouã, nu contemporan luiAlecsandri ori G. Dem. Teodorescu, ca literatura popularã sã nu fie o simplã arhivã a trecu-tului, ci ºi o mãrturie a prezentului, concurând starea civilã” (Bucur 1966 : 8 – 9). În acelaºisens ºi aproape în mod sincronic, într-un alt text provocat de un moment jubiliar, se apreciacã „cele aproape 800 de texte [din Graiul nostru — n.m., O.H.] sunt adevãrate documentesufleteºti, culturale ºi, în parte, istorice”, ele ipostaziind „concepþia lui Densusianu, întru totulmodernã, în sensul importanþei care se acordã astãzi cercetãrilor interdisciplinare” (Cazacu1968 : 23).

Tot într-un context aniversar, acela al scurgerii a opt decenii de la prezentarea cursuluiinaugural Folclorul. Cum trebuie înþeles, la Universitatea din Bucureºti, NicolaeConstantinescu sublinia cã Ovid Densusianu este un precursor al cercetãrii folclorului cafenomen viu, direcþie afirmatã, mai apoi, de R. Corso, 1923, Il Folklore, A. Van Gennep,1924, Le folklore ºi I. Vidosi, 1934, Nuovi orientamenti nelle studio delle tradizioni popolari(Constantinescu 1990 : 364).

În sfârºit, în cartea publicatã de curând, Marin Buga remarcã interesul lui Densusianu înipostaza sa de filolog pentru faptele vii de limbã — „Dupã cum observã Densusianu, întrea-

Otilia Hedeºan


ga filologie româneascã de pânã atunci era orientatã numai cãtre trecut, unilateral. Era decinevoie ºi de o extindere a cercetãrilor ºi la starea actualã a faptelor de limbã, menitã sã ne deao imagine completã asupra evoluþiei ei ca ºi asupra întregului proces psihosocial ºi istoric princare am trecut” (Buga 2003 : 259) — ºi, în acest context, noteazã interesul afiºat de autorulstudiat pentru textele ºi teoriile lui Ch. Bally, centrate, cum se ºtie, asupra relaþiilor dintre lelangage et la vie (Buga 2003 : 259).

Fãrã îndoialã, însã, cã aprecierea cea mai tranºantã a importanþei operei lui Densusianupentru folcloristica româneascã îi aparþine lui Ovidiu Bîrlea. În general reþinut în aprecierilesale critice, extrem de sobru ºi de lapidar atunci când e sã treacã de la factologia propriu-zisãla evaluarea ºi ierarhizarea axiologicã a acesteia, Bîrlea construieºte un portret entuziast al luiDensusianu: „Dupã Hasdeu, cea mai proeminentã figurã din folcloristica româneascã estefãrã îndoialã cea a lui O. Densusianu. Dealtfel, asemãnãrile dintre cei doi titani sunt izbitoare,sub multe aspecte Densusianu arãtându-se continuatorul apropiat al lui Hasdeu. […]Vastitatea problemelor abordate de Densusianu e de profil hasdeian. Deopotrivã lingvist, fol-clorist, istoric literar ºi poet – stâlp de curent literar, cãlcând îndeaproape urmele lui Hasdeu,opera lui e strãbãtutã de alte culori vizionare” (Bîrlea 1974 : 356). În ceea ce priveºte Graiulnostru, aici interesul comentatorului ajunge la un maximum: „Includerea fenomenului con-temporan în câmpul investigaþiilor ºi conceperea folclorului ca o disciplinã a speciilortradiþionale ºi a fenomenelor spirituale contemporane e cel mai de seamã câºtig al folcloris-ticii secolului nostru” (Bîrlea 1974 : 359); sau, în alt context: „Densusianu ºi-a comentat nouaconcepþie despre primatul producþiilor contemporane pornind de la cercetãrile lingvistice,îndeosebi dialectologice. De aceea, antologia dialectalã Graiul nostru rãmâne piatra unghiu-larã a acestui domeniu” (Bîrlea 1974 : 360).

Existã, desigur, ºi câteva cazuri în care, prin reflexe indirecte, o serie de folcloriºti românimai apropiaþi de definiþiile canonice date textului folcloric, au formulat — discret, sotto voce,cu nenumãrate meandre discursive, ca ºi când s-ar fi scuzat cã gândesc lucrurile astfel, fiind,cumva, împotriva unui curent mai general, mai puternic ºi, oricum, hegemonic — reþineri faþãde genul de colecþie pe care îl reprezintã Graiul nostru. Iatã, astfel, ce scrie Marin Bucur —este drept cã despre secþiunea de texte care însoþeºte Graiul din Þara Haþegului, dar comen-tariile sale funcþioneazã, dupã pãrerea mea, perfect ºi mutatis mutandis în raport cu op-ul pecare îl discut aici: „Puþine pagini din Graiul din Þara Haþegului — interpreteazã el — core-spund exigenþei artistice minime. […] Lipseºte orice sistematizare a materialului pe genuri,specii, primând criteriul geografic în acþiunea de culegere ºi orânduirea poeziilor” (Bucur1966 : 10 – 11). Afirmaþia este comentatã polemic de cãtre Marin Buga (Buga 2003 : 275 –276), care citeazã ºi alte secvenþe din textele lui Marin Bucur: „Teoria lui Densusianu facili-ta imixtiunea în folclor a unor producþiuni eterogene creaþiei populare” […] pentru cã „nuorice confesiune sincerã, prozaicã a þãranului, devine folclor, numai pentru cã ea e ineditã,contemporanã nouã, culeasã fãrã intermediari ºi intervenþii” (apud Buga 2003 : 275 – 276).Totuºi, în afarã de amendarea acestui punct de vedere, în afarã de sublinierea vocii distincteºi strãine de linia generalã a criticii, nu se afirmã o contraopinie viguroasã ºi argumentatã.

Sintetizând ce este de sintetizat, pot sã modelez ansamblul meta/textelor Graiului nostruca pe un adevãrat loc virtual de dezbatere ºi sã constat cã aceastã dezbatere se canalizeazã



foarte arareori pe un traiect exclusiv bibliografic (în sensul relatãrii fidele a structurilor /ideilor / valenþelor cãrþilor lui Densusianu), glisând mereu, în mai intensã cunoºtinþã / ori înignorare de cauzã cãtre o problematicã teoreticã. Totodatã, descopãr, asemeni desenului dincovor, câteva dominante ale acestor discuþii. Astfel:

Stilul politicos ºi adesea encomiastic cu care s-a scris despre preocupãrile de folclor ºi fol-cloristicã ale lui Ov. Densusianu contrasteazã cu un gen de lipsã perenã de imaginaþie dacãnu chiar cu o anumitã /rece/ indiferenþã faþã de ideile textelor sale. Nu pot pierde din vederecã aproape toate studiile pe care le-am consultat se intituleazã la fel — Ov. Densusianu, fol-clorist —, ca ºi când nici unul dintre recenzenþi nu ar fi decupat o chestiune aparte asupracãreia sã focalizeze, fãcând din ea o cheie de boltã a operei discutate. Nu neglijez nici cã sub-semnata, mai prezentã în presa culturalã decât în cea de facturã academicã, în consecinþãfoarte familiarizatã cu retoricile de succes ale intitulãrii, nu am gãsit un titlu mai bun pentruaceste pagini.

Din aceeaºi categorie, a jocurilor nepotrivirilor dintre nivelul declarativ ºi cel aplicativ,face parte ºi dezechilibrul paradoxal care poate fi identificat între corul elogiatorilor ideii luiDensusianu cã folclorul trebuie cercetat mereu ca fapt viu, în complexitatea sa pragmaticã ºipsiho-socialã, ceea ce înseamnã, adesea, alunecarea discretã în afara a ceea ce se considerã,prin axiomã, a þine de arta tradiþionalã, ºi numãrul foarte restrâns de cercetãtori români careau practicat acest gen de culegere de material pe parcursul secolului douãzeci.

În sfârºit ºi în acelaºi sens, la fel de intrigant este faptul cã replica criticã a lui Marin Bucura fost, în general, trecutã cu vederea, în ciuda faptului cã cercetãtorul formula acolo ochestiune de profunzime, atingând chiar problema nodalã a acceptãrii sau a refuzuluidefiniþiei foarte laxe pe care Densusianu o dãdea folclorului. Nu am nici un dubiu cã ceea ceformuleazã teoretic Ovid Densusianu, respectiv ceea ce propune el drept exemplu în Graiulnostru ºi Graiul din Þara Haþegului ar putea fi numit, prin simplificare, folclor. — Personalam numit folclor toate textele de aceastã facturã, ºtiind cã încalc, astfel, rigorile unei întregiserii de definiþii ºi, mai ales, rigorile unei anumite, foarte bine conturate, tradiþii de cercetareromâneºti. — Totuºi critica lui Marin Bucur nu este nici neîndreptãþitã ºi nici denigratoare.O mulþime de pasaje din aceste tomuri trec cu greu prin grilele din ce în ce mai alambicate ºimai perfecþionate ale speciilor ºi genurilor folclorice. În acest sens, trebuie menþionat cã decurând, Silviu Angelescu a alcãtuit o antologie a speciei de prozã popularã numitã povestireºi, cum era ºi de presupus, a inaugurat-o prin câteva texte din Graiul nostru. Este vorba, însã,despre doar 5 asemenea texte, iar numãrul foarte mic nu se datoreazã caracterului de „flori-legiu” pe care l-ar avea lucrarea. Este vorba, pur ºi simplu, despre faptul cã din cele aproape800 de texte ale colecþiei, dintre care majoritatea se prezintã ca secvenþe scurte, personalizate,în prozã, doar cinci îndeplinesc rigorile definiþiei povestirii. Celelalte sunt, de fapt, altceva,un altceva care rãmâne de definit în continuare.

Inexistenþa unei discuþii oricât de superficiale asupra acestei chestiuni trebuie pusã, dupãmine, în relaþie cu focalizarea excesivã a comentatorilor lui Densusianu asupra importanþeicercetãrii folclorului contemporan. Efectul obþinut prin aceastã ocultare a unei idei secondatãde supraestimarea alteia a condus la o deformare drasticã a proiectului construit, la începutulsecolului trecut, de cãtre Ovid Densusianu. Ca urmare a acesteia, domeniul folclorului s-a

Otilia Hedeºan


extins prin acceptarea unor elemente noi, generate în imediatul prezent al celui care fãceainvestigaþia, dar a rãmas opac la extensia care s-ar fi putut obþine prin cooptarea unor ele-mente noi, care þin de viaþa mãruntã, de sistemul de credinþe ºi de mici rituri cotidiene. Defapt, distanþa faþã de aceastã a doua posibilã extensie a domeniului folclorului, distanþã pecare o pãstreazã cu precauþie majoritatea folcloriºtilor români din secolul douãzeci se supra-pune, în opinia mea, peste unul dintre eºecurile cercetãrilor asupra culturii populare de la noidin ultima sutã de ani. În felul acesta folcloristica refuzã deschiderea cãtre etnologie, insti-tuind axioma necesitãþii componentei estetice a faptului de folclor ºi dezinteresându-se sis-tematic ºi deliberat de multiplele contexte care ar putea fi decupate, contexte culturale,sociale, politice, economice ale producerii acestui fapt.

O privire superficialã asupra întregii opere a lui Ovid Densusianu ar putea conduce lapunerea în relaþie a acestei moderaþii a posteritãþii folcloristice a savantului în aplicareadeschiderii intens etnologice cu afirmaþiile sale tranºant critice formulate la adresa ªcoliiSociologice a lui Dimitrie Gusti. Iatã cum se exprima, cu necenzuratã ironie, la începutul arti-colului Sociologia mendax1, Densusianu: „Vine fãrã voie cuvântul latin ce va lãsa impresiacã e pedant; l-a provocat un cuvânt de acelaºi fel al D-lui Dimitrie Gusti când a vorbit deSociologia militans într-un volum în care a adunat, acum doi ani, ce i s-a pãrut cã reprezintã?sinteza experienþei ºtiinþifice a unei vieþi’. Aºa se exprimã D. Gusti din primul rând al volu-mului, ca ºi când, din înãlþimile unei activitãþi bine orientate ºi dezinteresate era aºteptat sãspunã: ascultaþi câtã trudã am pus ºi la Universitate ºi la Institutul Social ºi la Radio ºi înmulte interviuri etc., ca sã se recunoascã cum de atâþia ani sociologia româneascã a gãsit peînþelegãtorul ei adevãrat, de la alfa la omega” (Densusianu 1936 : 1). Dincolo de aceste frazecare recurg la o retoricã a polemicii de tip jurnalier, articolul lui Densusianu comenteazã atentliniile – forþã ale tipului de investigaþie propus de Gusti ºi aplicat de echipele pe care acestale conducea / coordona în teren. Nodul semantic asupra cãruia focalizeazã comentariile crit-ice este reprezentat de o frazã – reper a eºafodajului teoretic al ªcolii Sociologice ºi anume:„noutatea cercetãrilor monografice întreprinse de noi nu consistã atât în contactul direct curealitatea, ceea ce am vãzut cã se practicã pe o scarã largã ºi în alte pãrþi, cât prin posibilitateaoferitã de un sistem de sociologie care, fãrã sã prejudicieze cu nimic realitatea, îi asigurã,dimpotrivã, o cercetare sistematicã ºi integralã” (Densusianu 1936 : 2). Densusianu areobiecþii privitoare la caracterul sistematic ºi la integralitatea viziunii despre care vorbescreprezentaþii ªcolii Sociologice; amendeazã constant tot ceea ce i se pare a fi prea elogiativsau gongoric în discursul autocaracterizant al acestora; este deranjat de sãrãcia expoziþiilor cumateriale aduse din teren; criticã ideea de a intra în viaþa satului cu un numãr atât de mare deintruºi, cum se fãcea în cazul echipelor Gusti; noteazã vag ironic cã unele lucruri trebuieobservate pur ºi simplu, iar aceasta nu se poate face decât iarna, bunãoarã, nu în lungi cam-panii – vilegiaturã, cum pãreau a fi, de din afarã, cele ale ªcolii Sociologice (Densusianu1936 : 1 – 7, passim).

Sunt observaþii din care, astãzi, multe lucruri pot fi luate în considerare ori mãcar redis-cutate. Chestiunea care mã intereseazã, însã, în contextul lecturii de faþã, este dacãDensusianu refuza pur ºi simplu, în fundamentele sale, cercetãrile de facturã sociologicã, aºacum titlul textului sãu lasã sã se înþeleagã, aºa cum cei mai mulþi dintre folcloriºtii de mai



târziu nu au ezitat sã o facã, sau articolul sãu trebuie citit într-o altã cheie. Dupã mine, textul din 1936 al lui Ovid Densusianu reprezintã mai degrabã un reproº —

este drept cã unul indirect ºi sofisticat — decât o delimitare teoreticã fermã ºi inamovibilãfaþã de sociologie. Cititã mai atent, Sociologia mendax se poate constitui într-o pledoarie —care rãbufneºte, uneori, în puseuri de supãrare copilãroasã — pentru miza cã o mare partedintre ideile teoretice ºi dintre soluþiile practice scoase la lumina rampei de cãtre ªcoala luiGusti se regãsesc fie in nuce, fie difuz – subtextual, fie manifest în cercetãrile efectuate pen-tru Graiul nostru respectiv pentru Graiul din Þara Haþegului de cãtre Densusianu însuºi. Sau,în litera autorului: „Derivând sociologia când într-o parte când într-alta, D. Gusti uitã, totuºi,sistematic, pe unde s-au abãtut unele treceri ale ei ºi cum ºi-a însuºit ceea ce e înfãþiºat caoriginalitate neputându-i fi contestatã: cercetarea satelor. Ea nu dateazã de când D. Gusti þinesã fie crezutã. Când anchete dialectale ºi de folclor m-au dus, în 1905, prin sate din Oltenia,observaþii asupra traiului þãranilor — m-au preocupat ºi ele alãturi de intenþia care în primulrând mã îndreptase într-acolo — mi s-a pãrut cã nu pot fi lãsate la o parte ºi le-am dat loc într-un articol, Printre þãrani, din Vieaþa nouã (I, p. 361), unde insistam asupra cunoaºterii deaproape a stãrilor de la þarã” (Densusianu 1906 : 7); apoi, o paginã mai târziu: „Directivelenouã, cum am crezut cã trebuie urmate în cercetãrile de acest gen — ºi nu numai la noi, darºi în alte pãrþi — au fost folosite de D. Gusti, dar cu mutismul nerecunoaºterei (s.m., O.H.)”(Densusianu 1936 : 8).

Frustrat personal, mai degrabã ºi iritat ca urmare a nerespectãrii unor coduri morale ºi filo-logice decât situat ferm pe o redutã opusã sociologiei — acestea mi se par a fi coordonatelepoziþiei lui Ovid Densusianu. Oricum ar fi privite lucrurile ºi oricum ar fi redesenatã reacþiadin 1936 a lui Densusianu, datele nu mi se par suficiente pentru amputarea filonului intensetnologic ºi marcat social al cercetãrilor inaugurate la anul 1906, prin Graiul nostru.

Nici unul dintre aceste aspecte, însã nu face Graiul nostru mai puþin incitant ºi mai puþinofertant nici ca sursã de informaþie ºi nici ca material de reflecþie teoreticã. Ipoteza pe care oavansez este cã ansamblul impresionant de texte pe care Densusianu – Candrea – Speranþiaîl oferã prin aceste ample colecþii poate fi citit în mod optim în ipostaza de „arhivã vie” ºi tre-buie privit ca un corpus de documente etnologice, în accepþia cea mai comunã a termenului,adicã de documente al cãror conþinut „existã independent de observaþia care îi dã statutul demãrturie, dar el nu ajunge la rangul de document etnologic decât pentru cã etnologul este înstare sã îl foloseascã drept indice, adicã sã-l facã, în acelaºi timp, inteligibil ºi semnificativcu ajutorul întrebãrii care îi este pusã. […] Documentul etnologic este o realitate transformatãîn semn de cãtre euristica etnologicã”(Lenclud 1991 [1999] : 435; v. ºi Géraud – Leservoisier– Pottier 1998 [2001] : 30).

Dar, sã revin la paginile lui Densusianu ºi sã încerc sã le reinterpretez prin aceastã nouãopticã asumatã. Voi focaliza, astfel, mai întâi asupra unui aspect care a fost destul de adeseaneglijat (o opinie separatã doar în Buga 2003 : 262) de cãtre comentatorii lui Densusianu, cares-au mulþumit sã sublinieze importanþa cercetãrii faptului viu de folclor, dar au ignorat ideeadirect secventã cã acest gen de studiu nu poate fi decât rezultatul unei / unor descinderi înteren. Or la Densusianu aceastã precizare se regãseºte în chiar primul paragraf al motivaþieicare inaugureazã Graiul nostru: „colecþiunea de faþã reprezintã rezultatul cãlãtoriilor între-

Otilia Hedeºan


prinse de fiecare dintre ei [dintre autori —n.m., O.H]” (Densusianu – Candrea – Speranþia1906 : V).

Coborârea în teren ºi contactul direct cu oamenii sunt lucruri simple doar la prima vedere.De fapt, atât în paginile justificative din Graiul nostru cât ºi, aproape un deceniu mai târziu,în secvenþa dedicatã descrierii metodei de investigaþie în Graiul din Þara Haþegului, autoruldã informaþii despre felul în care s-au derulat aceste relaþii ºi, în consecinþã, condiþiile în cares-au produs textele propuse de el notând: „greutãþile pe care le-au întâmpinat uneori culegã-torii de a-i face pe þãrani sã vorbeascã” (Densusianu – Candrea – Speranþia 1906 : VI); apoi:„Se ºtie cu câtã neîncredere e privit cineva care când îl întreabã pe þãran cum trãieºte, ce crededespre cutare împrejurãri — e luat drept un trimis al stãpânirii sã-l spioneze ori sã-l încarcecu dãri nouã”(Densusianu – Candrea – Speranþia 1906 : VI); sau, în sfârºit, într-o descriere ºimai amãnunþitã: „Pretutindeni, de altfel, cum e de aºteptat, þãranul se aratã foarte rezervatcând se gãseºte în faþa unui strãin. Teama cã vii, poate, cu vreo cercetare, cu vreo execuþie, îlface sã fie mereu bãnuitor ºi, dacã începe sã vorbeascã, cuvintele stereotipe sunt: trãim rãude tot. Într-un sat, amestecându-mã printre câþiva þãrani, îl vãd pe unul din ei apropiindu-serepede de o bãtrânã ºi ºoptindu-i ceva; deodatã bãtrâna, cu glas tare ºi privindu-mã încruntatãîmi spune: Domnule, la noi e sãrãcie, nu se face nimic. I se pãruse cã eram dintre cei care vinpentru dãri ºi teama de ele o fãcea sã mã întâmpine cu aceste cuvinte, ce dealtfel nu erau înte-meiate pentru cã cei din sat nu stãteau aºa de rãu. Plângerile constante ale þãranilor cã o ducgreu au prin urmare ºi pe aici o parte de exagerare” (Densusianu1915 : 10 – 11).

Ce poate fi reþinut, în ideea generalã a lecturii pe care o propun, din aceste afirmaþii extremde dense? Mai întâi, cred cã trebuie notat cã odatã cu publicarea acestor corpusuri, se poatevorbi despre o nouã imagine a þãranului român. Voi comenta, în acest sens, odatã cu VintilãMihãilescu, Ioana Popescu, Ion Pânzaru ºi mutatis mutandis cã ceea ce propune Graiul nos-tru depãºeºte, deja, modul în care se vorbea / scria / gândea despre popor în secolul alnouãsprezecelea. Sau, în litera acestora: „Comme pour tant d’autres objets d’étude on com-mence par envisager le peuple – paysan par la partie visible de son extériorité, ses produits etses traces matérielles. Le chercheur se déplace dans un village-mémoire, en quête de paysans-patrimoine” (Mihailescu, Popescu, Pânzaru 1992 : 85). Omul care se aflã dincolo de acesteproduse, omul care este promotorul culturii tradiþionale nu este, încã, interesant. Ei bine,odatã cu acest proiect al lui Densusianu lucrurile se orienteazã înspre o altã direcþie. Cel puþinca intenþie, interesul se mutã de pe produsul finit, neapãrat perfect (dacã nu este perfect, aju-stat!) sub raportul formei pe contextul acestui produs, pe haloul de variante ºi de textemãrunte cu care acesta interfereazã.

Prezentat pânã atunci mereu prin parafrazã ori printr-un ei generic, alternat de la fel degeneralele românii ori þãranii (cf Kilani 1994 : 51), insul folcloric al lumii tradiþionaleromâneºti capãtã drept de cuvânt în textul umanioarelor de limba românã odatã cu cercetãrilelui Densusianu. O varietate covârºitoare de voci se rânduiesc, una lângã alta, în sutele depagini ale colecþiilor fãcute de acesta ºi de colaboratorii sãi. Oameni vârstnici dar ºi mai tineriori chiar copii; þãrani, pãcurari, vânãtori, pescari, dar ºi meseriaºi de toate soiurile sau, maiarareori, mãrunþi intelectuali locali; oameni dispuºi sã povesteascã ori trecãtori grãbiþi; per-formeri — probabil — recunoscuþi ai anumitor specii tradiþionale ºi, alãturi de ei, indivizi în



a cãror memorie pasivã se regãseau informaþii / texte interesante; oameni veseli, locvace, cumemorii fidele dar ºi ursuzi, scumpi la vorbã sau doar dezinteresaþi de ceea ce li se solicitasa spunã — iatã vocile ºi, implicit, punctele de vedere ale tuturor acestora alcãtuiesc moza-icul de o diversitate halucinantã al noului domeniu al folclorului.

Aceastã diversitate frizeazã, uneori, deopotrivã preþiozitatea dar ºi hilarul. Astfel, la unmoment dat, se consemneazã discursul haiducului: „Când ieram io haiduc bãgam pã boeri îndraci. Cîn iera luna la amiaz mã puneam cu bolovani pã polata cãºîi ºî boerii tremura dã fricãcîn tunam la iei în casã” (Densusianu 1906 : 19). Altã datã, cercetãtorul obþine cu greu infor-maþia, doar dupã ce ascultã punctul de vedere al celui intervievat: „Mî ’ntreghi cam œe-ñi maiaduc aminti din vremea mé. Doamne, domnule profesãr, œe vî mai yini’n cap? He! He! Laœi folos îþ esti vorbili meli? Dumneavoastrî œitiþi pin cãrþi, toati œelea ºi pi urmî ni li spuniþnouã, da noi œi priœepem, œi ni duœi capu pi noi? […] Pãi, hincî m’ai chemat, o sî-þ spui ºîiãu œava” (Densusianu 1906 : 335). În sfârºit, avem cazuri când nu se face altceva decât sãse consemneze, conºtiincios, ce bavardeazã între ei câþiva þãrani, anticipând, parcã, una din-tre ideile ulterioare, atât de dragi cercetãrilor antropologice, privitoare la discreþia de carecercetãtorul trebuie sã dea dovadã în interiorul comunitãþii pe care o investigheazã: „Toader— […] Îi pari rãu moºneagului cî ni vedi c’avem ºî noi; da di œi sî-i parî rãu? Œeli patru sutidi franœi dacî li þâné, œini ºtii œi sî puté întâmpla! Chica-n mîna mé sau la altu… ori cî i lifura œiniva, ori cî li ascundé iel sîngur undiva… […] / Ghiorghe — Taœi din gurî, cumniatiToadiri. N’aº credi ieu ca moºneagu s’o dzîcî din inimî rã; aºî-i œirea lui, sî tolocãneascî di

aba […] / Costache — Ba nu, cã ca Ghiorghi a lu Niþî œinstit, drept sî-þ spui, mai rar s’orgãsî.” (Densusianu 1906 : 524 – 525).

Oricum am privi lucrurile, ne aflãm nu doar înaintea unei imagini mai fidele —cumintenþiona Densusianu sã obþinã, propunând transcrierea exactã, filologic riguroasã, a celorspuse de þãrani —, nu doar înaintea unei imagini obþinute în mod direct ºi nemediatã — cum,printr-o atitudine polemicã raportatã la majoritatea colecþiilor de folclor ºi etnografie de pânãatunci doreºte, de asemenea, sã realizeze autorul —, ci, totodatã, ne aflãm înaintea unei imag-ini care se produce în procesul de comunicare, la intersecþia dintre intenþiile cercetãtoruluiaflat în teren ºi suspiciunile, dorinþele, interesele omului intervievat. Este, altfel spus, o imag-ine construitã ca un joc al subiectivitãþilor, iar textul publicat este rezultatul negocierilorcomunicaþionale de care cercetãtorii pare sã fi devenit pe deplin conºtienþi.

Altfel spus, ca orice documente etnologice, textele care impun aceastã imagine sunt „pro-ducþii parþial fictive, rezultat al integrãrii sensului transmis de propunãtor în grila cu fisurisubiective a competenþei ºi obiectivelor cercetãtorului”(Fruntelatã 2004 : 13).

Nu ignor nenumãratele momente în care comentatorii lui Ovid Desusianu — folclorist ausubliniat cã odatã cu cercetãrile sale „folcloristica românã” se construieºte ca demers ºtiinþif-ic riguros, tinzând spre obiectivitate. Comentariile mele se diferenþiazã, desigur, de acesteobservaþii, însã personal cred cã oferã mai degrabã nuanþe ale felului în care s-a construit„ºtiinþificitatea” investigãrii culturii populare în România decât sã contravinã net inter-pretãrilor mai vechi. De fapt, obiectivitatea pe care o aduc odatã cu ele textele propuse prinmonumentalele colecþii ale lui Densusianu provine tocmai din conºtientizarea caracteruluirelaþional al producerii textului. În acest sens, notarea neliniºtilor din timpul anchetei, a

Otilia Hedeºan


întâmplãrilor care au condus la producerea unui text sau, din contrã, la renunþarea cuiva de ada o informaþie sau alta sunt, iarãºi, lucruri de mare intuiþie ºtiinþificã ºi de pionierat — etno-logic! — la noi.

Înþelegerea textelor propuse de Densusianu în colecþiile girate de el din aceastã perspec-tivã, ca documente etnologice, deci, îmi permite, în continuare, sã decelez ºi câteva dintreefectele perverse pe care colecþiile sale le-au avut asupra etnologiei române din secolul cares-a scurs de la apariþia lor.

Sunt nevoitã, astfel, sã observ cã imaginea pe care ele o oferã — foarte nuanþatã, deoareceeste vorba despre voci extrem, impresionant de numeroase care o comunicã ºi, totodatã,despre geografii textuale ample — este una care se cantoneazã într-un punct de vedere prior-itar: este o imagine venitã aproape exclusiv dinspre bãrbaþi. Densusianu, Candrea ºi Speranþiaau rareori informatoare – femei, chiar ºi speciile tipic feminine (descântecele, de exemplu)fiind obþinute, în majoritatea covârºitoare a cazurilor, de la informatori bãrbaþi. În acestecondiþii, este aproape de la sine înþeles de ce pãstoritul, rãzboiul ºi politica (iar nu moartea– bucãtãria ºi practicile magice, de exemplu) par a fi singurele subiecte de care este intere-sat românul (chiar atunci când se fereºte sã discute prea în detaliu o problemã sau alta).„Moºtenirea” pe care aceastã partiþie tematicã a lãsat-o este una extrem de serioasã, cu reper-cusiuni asupra cercetãrii culturii tradiþionale româneºti pe tot parcursul secolului douãzeci.Odatã cu ªcoala Sociologicã de la Bucureºti se produce o transformare ºi în aceastã privinþã,în sensul cã o serie de domenii ale vieþii tradiþionale sunt repartizate spre monografiere unorfemei – cercetãtor, iar acestea discutã, în sate, la rândul lor, tot cu femei. Este vorba, însã,doar despre speciile ori profesiile tradiþionale al cãror apanaj este prin excelenþã feminin,înscriindu-se, oarecum, unui cerc al competenþelor exclusiv feminine. Schimbarea efectivã asituaþiei în aceastã direcþie se realizeazã, pe teren românesc, foarte târziu, abia în pragul anu-lui 2000, când afirmarea concomitentã a unui mare numãr de femei – etnolog produce o ori-entare masivã înspre alte teme, care þin de sfera femininului (v. Constantinescu 1999 : 5).

În aceeaºi ordine de idei, a efectelor secundare care decurg din Graiul nostru, voi consta-ta ºi disproporþia semnificativã dintre amploarea primului volum, cel dedicat informaþiilorprovenind din Vechiul Regat ºi lapidaritatea datelor privitoare la regiunile aflate, la 1906, înafara graniþelor statului român. Nu insist asupra faptului cã textele din Criºana, Banat ºiSerbia sunt absolut nesemnificative ºi au fost excerptate din colecþii mai degrabã discutabilesub aspectul pregãtirii ºtiinþifice a realizatorilor lor, deºi ºi aceste lucruri sunt extrem de grãi-toare. Ceea ce mã intereseazã este cã textele din Regat sunt extrem diverse, uneori de oamploare impresionantã, alteori de un fragmentarism tulburãtor, foarte expresive ºi ofertanteîn calitatea lor de documente etnologice, în vreme ce cele din „afara graniþelor” — cum s-arspune prin recursul la un stereotip, astãzi — sunt texte folclorice care þin de diverse speciiclasice: baladã, basm, descântec º.a.m.d. Este ca ºi când realitatea imediatã poate fi privitã cuo lentilã performantã ºi exactã, în vreme ce cea îndepãrtatã nu reveleazã mai mult decât par-adisul etnografic. Implicit, vreau sã spun cã acest text exemplar de la începuturile etnologieiromâne, pare a avea inscripþionat în sine ºi un alt traiect al acestei discipline în ipostaza saromâneascã: este vorba despre un gen de observaþie care se efectueazã acasã, terenurile înde-pãrtate fiind dacã nu inaccesibile în orice caz exotice.



Acum cincisprezece ani, Nicolae Constantinescu încheia discuþia asupra cursului inaugu-ral al lui Densusianu de la Universitatea din Bucureºti, reafirmând cã „dupã optzeci de ani,în cea mai mare parte ºi schimbând ce este de schimbat, Folclorul. Cum trebuie înþeles îºipãstreazã actualitatea, fiind un punct de reper însemnat, o piatrã de hotar în evoluþia fol-cloristicii române moderne” (Constantinescu 1990 : 364). Parafrazându-l, voi observa cãdupã aproape o sutã de ani de publicarea sa, corpusul de texte Graiul nostru, girat de OvidDensusianu aºteaptã, încã, sã îºi comunice întregul mesaj. Instituirea sa în paginã inauguralãa etnologiei române ar facilita, dupã pãrerea mea, perceperea fidelã acestuia.

Notã1 Ideea de a pune în relaþie cercetãrile de la începutul secolului ale lui Ovid Densusianu, discutate în

acest text, cu Sociologia mendax, un articol târziu al savantului, mi-a fost sugeratã într-o discuþie par-ticularã de Dl. Rostás Zoltán, cãruia îi mulþumesc ºi pe aceastã cale.

Referinþe bibliografice:

Densusianu – Candrea – Speranþia, 1906: Ovid Densusianu, Ion Aurel Candrea, Th. Speranþia,Graiul nostru, I, Socec et co., 1906.

Densusianu – Candrea – Speranþia, 1908: Ovid Densusianu, Ion Aurel Candrea, Th. Speranþia,Graiul nostru, II, Socec et co., 1908.

Densusianu, 1909 [1966]: Ovid Densusianu, Folklorul. Cum trebuie înþeles, în Flori alese din poeziapopularã, Vieaþa pãstoreascã în poezia noastrã popularã, Ediþie îngrijitã ºi prefaþã de Marin Bucur,Bucureºti, Editura pentru Literaturã, 1966, p. 35 – 56.

Densusianu, 1915: Graiul din Þara Haþegului, Bucureºti, Socec et co., Societate Anonimã, MCMXVDensusianu, 1936: Ovid Densusianu, Sociologia mendax, Bucureºti, Tipografia modernã, 1936.Bîrlea, 1974: Ovidiu Bârlea, Istoria folcloristicii româneºti, Bucureºti, Editura enciclopedicã

românã. Bucur, 1966: Marin Bucur, Ovid Densusianu – folclorist, prefaþã la Flori alese din cântecele poporu-

lui. Vieaþa pãstoreascã în poezia noastrã popularã, Ediþie îngrijitã ºi prefaþã de…, Bucureºti, Editurapentru Literaturã, 1966, p. 5 – 21.

Buga, 2003: Marin Buga, Ovid Densusianu, folclorist, Bucureºti, „Grai ºi suflet – CulturaNaþionalã”, 2003.

Cazacu, 1968: Boris Cazacu, Ovid Densusianu, Bucureºti, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, 1968.Cãlinescu, 2003: Matei Cãlinescu, A citi, a reciti, Cãtre o poeticã a (re)lecturii, Traducere din limba

englezã de Virgil Stanciu, Cu un capitol românesc inedit despre Mateiu I. Caragiale (2002), Polirom.Constantinescu, 1990: Nicolae Constantinescu, Folclorul. Cum trebuie înþeles – dupã 80 de ani, în

„Limbã ºi literaturã”, 1990, nr. 3 – 4, p. 361 – 364.Constantinescu, 1999: Nicolae Constantinescu, Tineri etnologi, în „Adevãrul literar ºi artistic”, 4 mai

1999, p.5.Datcu, 1998: Iordan, Datcu, Dicþionarul etnologilor români, 1, Bucureºti, Saeculum I.O.Fruntelatã, 2004: Ioana Ruxandra Fruntelatã, Naraþiunile personale: experienþã ºi povestire,

Bucureºti, Ager, 2004.Géraud – Leservoisier – Pottier, 1998 [2001]: Marie – Odile Géraud, Olivier Leservoisier, Richard

Otilia Hedeºan


Pottier, Noþiunile – cheie ale etnologiei, Traducere de Dana Ligia Ilin, Iaºi, Polirom, 2001.Kilani, 1994: Mondher Kilani, Du terrain au texte, Sur l’écriture de l’anthropologie, în

„Communications”, 58, p. 45 – 60.Lenclud, 1991 [1999]: G. Lenclud, Documentul etnografic, în (coord.) Pierre Bonte, Michel Izard,

Dicþionar de etnologie ºi antropologie, Coordonatorii variantei româneºti, Smaranda Vultur ºi RaduRãutu, Iaºi, Polirom, 1999, p. 435.

Mihãilescu, Popescu, Pânzaru, 1992: Paysans de l’histoire, Bucarest, DAR – Collection S.A.C.R.Muºlea, 1939: Ion Muºlea, Ovid Densusianu, folklorist, în „Anuarul Arhivei de Folklor”, V, 1939, p. 1-6.

Rezumat

Antologia dialectalã Graiul nostru. Texte din toate pãrþile locuite de români, alcãtuitã de O.Densusianu în colaborare cu I.A. Candrea ºi Theodor Speranþia ºi publicatã în 1906, reprezintã primulcorpus românesc de folclor contemporan. Relectura acestei antologii dupã un secol este intersectatã dealte lecturi ale textelor apãrute în aceastã perioadã, intertextualitatea permiþând revelarea unor aspectepânã acum neobservate ale unei lucrãri fundamentale pentru etnologia româneascã. O concluzie impor-tantã a reevaluãrii programului de cercetare a culturii populare promovat de O. Densusianu este aceeacã, în colectarea ºi interpretarea datelor de teren nu trebuie sã luãm în considerare doar contextul lorestetic, ci ºi alte tipuri de contexte, egal relevante: cultural, social, politic, economic. Includerea textelordin antologia lui Densusianu în categoria documentelor etnologice corecteazã reducerea abuzivã aobiectului de studiu al etnologiei doar la faptele de folclor literar.

Abstract

The dialectal anthology Our Speaking. Texts from All the Places Inhabited by Romanians, puttogether by O. Densusianu in collaboration with I.A. Candrea and Theodor Sperantia and published in1906 represents the first Romanian corpus of contemporary folklore. Re-reading this anthology after acentury, we cannot but be influenced by the reading of the texts published in the meantime in the fieldof ethnology. However, this intertextual reading reveals aspects of this fundamental text of theRomanian ethnology that haven’t been noticed so far. An important conclusion of the reassessing of thefolk culture research program initiated by .Densusianu is that we have to consider all types of contextsin our work of collecting and interpreting field data. The cultural, social, political or economic contextsare as relevant to our studies as the aesthetical context. The inclusion of the texts in Densusianu’s anthol-ogy in the category of ethnological documents corrects the abusive reduction of the object of study ofethnology only to literary folklore facts.



Rodica Zane

Profesorul Mihai Pop – de la teorie la obicei

Ar trebui (ºi am voit sã încep cu) o scurtã motivaþie a acestui titlu, în compunerea cãruiaam mizat pe rolul prepoziþiilor. Voi justifica utilizarea lor.

Gramatica este, ca întotdeauna, de folos: prepoziþia compusã de la trimite la un teritoriucu valoare de punct de contact iniþial în raport cu care se produce o separaþie. Acest teritoriul-am numit teorie. Prepoziþia la semnificã limita unei extensiuni, respectiv teritoriul la carese ajunge printr-o extensiune, ºi acestui teritoriu i-am spus obicei. „De la teorie la obicei” –acesta cred cã este unul dintre sensurile inconfundabile ale cercetãrilor lui Mihai Pop con-centrate asupra obiceiurilor româneºti. Acel sens care se referã la o primã cotiturã semnatã deprofesorul Pop în folcloristica româneascã, cotiturã pe care o atribuim convenþional studiuluiObiceiuri tradiþionale româneºti, apãrut în 1976. Spun „convenþional” pentru cã în acestvolum se produce sinteza, dar drumul pânã la ea fusese punctat deja de contribuþii parþiale aleprofesorului la temã, ºi se pot cita titlurile unor studii importante pentru acest traseu.

În folcloristica româneascã, registrul descriptiv ºi cumulativ a dominat multã vreme actulde cercetare. Stãpânirea ºi ordonarea informaþiei de teren, impresionante prin cantitate ºi vari-etate, rãmâne ºi astãzi un subiect cald, cu dileme, rezolvãri incomplete sau insuficiente. Înstudiul sãu, Mihai Pop porneºte de la premisa caracterului sistemic al obiceiurilor, punctândîncã din Introducere miza demonstrãrii lui: ,,… vom încerca sã prezentãm obiceiurile într-oviziune unitarã în care numai deficienþele discursului lingvistic fac poate ca, prezentate însuitã, sã fie mai greu de sesizat sistemul, structura lor unitarã, ansamblul.“ (9-10). Amplelemonografii ,,separatiste“ – cel puþin ca urmare a dihotomiei obiceiuri calendaristice / obi-ceiuri ale vieþii de familie – primeau astfel replica unei necesare perspective totalizante: celedouã mari clase de obiceiuri ,,formeazã un sistem de complexe interelaþii, un sistem corelatcu viaþa omului, cu viaþa neamului (…), cu viaþa comunitãþilor (…)”. Intrãm astfel în primulorizont teoretic al sintezei Pop, transferat, în sincronie cu miºcãrile de cunoaºtere ale vremii,din zestrea ºi prestigiul lingvisticii. Organizarea inerentã oricãrei limbi, numitã de Saussuresistem, iar de continuatorii sãi structurã, pe care funcþionarea limbajului, vorbirea, nu o poatedestabiliza, suportã deplasarea conceptualã în planul culturii. Familiarizarea cu ideileCercului lingvistic de la Praga, fondat în 1928, se face simþitã încã de la primele rânduridespre obiceiuri, dar, simultan cu ea, ºi libertatea de miºcare a Profesorului. Consecinþeletransferului se înscriu în douã linii de dezvoltare: una ,,staticã”, prin extinderea noþiunii desemn, cod ºi codificare la faptul folcloric de tip obicei, iar cealaltã, dinamicã, prin extindereaperspectivei funcþionale asupra sistemului obiceiurilor.

Suspend pentru o clipã acest demers (poate prea tehnic) pentru a reconstitui, în datele lui


esenþiale, contextul de apariþie al Obiceiurilor. La acea vreme, în 1976, profesorul Pop avea69 de ani. Marile ucenicii – cele ale tinereþii – erau de domeniul trecutului îndepãrtat: studi-ile de anvergurã, cu ºansa unor mari întâlniri, dar ºi experienþa terenului, cu anii de ,,ºcoalã”gustianã. Nici uceniciile maturitãþii nu mai erau aºa de aproape: activitatea de profesor, ca ºicea instituþionalã erau depãºite formal. Poate pãrea cel puþin surprinzãtor cã profesorul nu-ºi,,îngrijise” opera. Despre Mihai Pop se poate spune cã nu a avut timpul ºi egoismul de a-ºiorganiza ºi edita opera. Profesorul nu a scris puþin, dar prioritate a acordat prezenþei sale înceea ce am putea numi cotidianul etnologiei ºi folcloristicii româneºti. Între cantitatea scrieri-lor lui Mihai Pop ºi amprenta remarcabilã a personalitãþii sale de-a lungul a cel puþin o jumã-tate de secol existã o disproporþie. Personalitatea sa modelatoare, dotatã cu vocaþie ºi energiede comunicare, pune într-o ierarhie specialã opera scrisã ºi acþiunea prin care s-a exprimatcercetãtorul. De aceea cred cã anul 1976 a însemnat un moment de bilanþ. Punctat de apariþiaObiceiurilor. Aº îndrãzni sã spun un bilanþ înaintea altei etape. Cãci profesorul ºi-a continuatacþiunea, ºi aº sublinia, grafic ºi verbal, termenul. Acþiunea sa a continuat încã aproape treidecenii ºi s-a concentrat asupra modelãrii celorlalþi, primiþi cu egalã disponibilitate ºi gene-rozitate, oricât de novici ar fi fost. Toþi am observat cã în ultimii ani obosise, dar acþiunea luinu cred cã a încetat nici astãzi, ºi întâlnirile noastre sunt o probã.

Am reconstituit contextul biografic din 1976 ca sã avansez ipoteza cã profesorul îºireprezenta cât de important era sã propunã ºi sã lase o carte, care a fost aceastã carte a obi-ceiurilor. De asemeni, ca sã formulez presupunerea cã în mod deliberat în sinteza sa a disti-lat cu filtre rafinate întregul bagaj de ºtiinþã, aproximat prin termenul teorie în titlul meu, scu-turând praful rigorilor excesive ºi preîntâmpinând consecinþele unei datãri restrictive.

ªi, revenind la sarcina de a fixa orizontul teoretic al obiceiurilor, punctez a doua luidirecþie de organizare: Mihai Pop a aplicat conceptul de comunicare la manifestãrile culturiitradiþionale, considerând cã obiceiurile sunt acte de comunicare cu ,,limbaj” propriu, un ,,lim-baj” complex, care se bazeazã pe sincretism. Ca ,,discursuri active”, obiceiurile presupun unmesaj codat ºi decodat în baza unui ,,cod” cunoscut, diferit de cel al comunicãrii prin limba-jul verbal, deoarece coreleazã mai multe nivele de manifestare, dintre care Mihai Pop enu-merã pe cel socio-cultural, de comportare, sacral, ceremonial, artistic. În felul acesta, obiceiuleste învestit ca ,,text” etnologic care presupune un ,,proces de gramaticalizare” pe baza unuisistem de semne.

La al doilea pol al comunicãrii, receptarea textului etnologic în afara culturii care l-a pro-dus presupune raportarea la sincretismul de coduri ºi de planuri contextuale care stã la bazamesajului, apoi la contextul în care a fost emis ºi la cel în care a fost receptat. La aceasta seadaugã o altã sarcinã pentru cercetãtor: sã stabileascã relaþia dintre limbajele care producmesajul, pentru cã fiecare contribuie într-un mod specific ºi contribuþia fiecãruia se înscrie peo anumitã treaptã de importanþã, participând la o ierarhie. Însã aceastã ierarhie este,,miºcãtoare”, dinamicã, nu numai în funcþie de presiunea pe care o produce ,,cotidianul” ºischimbãrile lui complexe, ci ºi datoritã caracterului variabil al fiecãrui obicei în funcþie despaþiul în care se performeazã, în funcþie de relaþiile pe care le întreþine cu celelalte obiceiuridin zona respectivã. Contribuþia fiecãrui limbaj este transpusã de Mihai Pop pe axa sintag-maticã în termeni de funcþie, ierarhia funcþiilor este dispusã ºi descrisã în raport cu douã



repere, funcþii dominante (manifeste) ºi funcþii subiacente (discrete), iar schimbarea rapor-turilor între funcþii determinã o mutaþie funcþionalã.

Rezumarea pasajului teoretic de mai sus are douã scopuri: primul, de a evidenþia dezin-voltura ºi claritatea cu care achiziþiile din ºtiinþele limbii sunt aplicate la teritoriul culturiipopulare; al doilea, de a puncta meritul esenþial al orizontului teoretic propus de Mihai Pop:nu doar acela de a sincroniza demersul ºtiinþific cu cercetarea la zi – la modã, poate –, ci maiales acela de a rezolva insuficienþele demersurilor anterioare. Preluarea terminologieifuncþionaliste în înþelegerea actelor ºi mesajelor de culturã popularã scoate din impasînþelegerea caracterului tradiþional al culturii populare. ,,Mutaþiile funcþionale nu înseamnã,cum credeau cercetãtorii tradiþionaliºti, eliminarea funcþionalitãþii, golirea de sens, ci doar oschimbare în ierarhia funcþiilor, o trecere a funcþiei dominante în rândul celor subiacente ºi auneia din cele subiacente în rolul de dominantã”. Reperãm, astfel, cea de-a treia achiziþie teo-reticã prin care Mihai Pop a reglat înþelegerea sistemicã a obiceiurilor – dimensiunea socialã.

Mutaþiile funcþionale reprezintã elementul dinamic al actelor ºi mesajelor de culturãpopularã ºi sînt, în ultimã instanþã, consecinþa condiþiilor socio-economice, a poziþiei de men-talitate a grupului, a schimbãrilor care intervin în aceastã poziþie (p. 17). Mihai Pop respingecategoric ,,golirea de sens” despre care vorbeau ,,cercetãtorii tradiþionaliºti”, ,,pentru cã însistemul culturii populare nu existã ºi nu pot sã existe acte fãrã rost, acte goale de sens”.Traseele funcþionale ale unui obiect cum este traista oºeneascã ºi mutaþiile ,,trãite” de ea printrecerea din portul cotidian în cel de sãrbãtoare sau din spaþiul rural în cel urban seconstituie în ilustraþii memorabile ale orizontului teoretic, ca ºi desfãºurarea procesului dederitualizare ºi de ceremonializare a gestualitãþii de la jucarea bradului la nuntã.

Mihai Pop propune o alternativã la prejudecatã tradiþionalitãþii – concretizatã în temereacã se pierd tradiþiile, obiceiurile, în general, ordinea pe care se sprijinã comunitatea tradiþiona-lã. Cercetãtorul nuanþeazã relaþia obiceiului cu inovaþia, explicând cã aºa zisa dispariþie a obi-ceiurilor este, de fapt, un proces de resemantizare care poate genera, uneori, apariþia unor obi-ceiuri noi: ,,Aceste expresii active ale spiritului uman, care dintotdeauna au transformatentropia în noi valori culturale, care au marcat momentele importante ale vieþii ºi ale munciiomului ºi care l-au ajutat sã depãºeascã, nu numai la nivel de grup, ci ºi la nivel individualsituaþiile liminale, nu dispar ca modalitatea creatoare de culturã, ca sistem, ci doar se trans-formã ºi se regenereazã“.

Opþiunea lui Mihai Pop de mediator al opoziþiilor într-o perspectivã etnologicã modernãeste marcatã ºi de punerea în relaþie a satului cu oraºul: cele douã spaþii se intersecteazã ºizona lor de intersecþie trebuie studiatã, ºi nu respinsã ca fenomen rezidual. Din acest punct devedere, obiceiurile se pot regãsi în trei variante: în forme ºi rosturi tradiþionale, adeseori cupotenþarea caracterului ceremonial, în forme ºi rosturi noi, prin desfãºurarea lor ca mari sãr-bãtori populare, ,,insigne ale mândriei locale“, sau prin introducerea lor în scenariul unuispectacol.

Pãtrunderea consumului în societatea ruralã sau a ruralului în producþia de consum,schimbãrile intervenite în compoziþia socialã a oraºului pun cele douã spaþii culturale într-orelaþie specialã. Obiceiurile pot reprezenta o zonã de convergenþã, mai ales prin valorizareacomponentelor spectaculare. Dar trecerea unui obicei în spectacol este o operaþie subtilã, care

Rodica Zane


presupune douã condiþii: pe de o parte, o cunoaºtere profundã a obiceiurilor tradiþionale casemne într-un sistem de semnificare complex, pe de altã parte, o bunã cunoaºtere a tehnicilorpe care le presupune arta spectacolului: ,,Între lectura spectacolelor tradiþionale ºi rescrierealor se stabileºte un raport în care cei care opereazã aceastã lecturã trebuie sã cunoascã atâtcodul ºi lexicul tradiþional, cît ºi codul ºi lexicul spectacolelor“.

În studiul sãu, Mihai Pop stabileºte mai multe obiective în sarcina cercetãrii folcloriceimediate, printre care acela de ,,determinare a codurilor cu care opereazã fiecare limbaj, princare se realizeazã textele, elaborarea gramaticii fiecãrui limbaj, a sistemului lui de semne”.Obiectivele sunt formulate în termenii lingvisticii, dar polifuncþionalitatea categoriei de codpermite depãºirea graniþelor disciplinei care nu mai are astãzi acelaºi statut de ºtiinþã-pilot. Otrecere în revistã a studiilor din ultimele decenii nu probeazã graba discipolilor de a urmaîndemnurile magistrului. Poate cã proiectele noastre de recunoºtinþã faþã de profesor trebuiesã se aºeze în substanþa comunicãrii, nu doar în forma ei. Dupã a doua ediþie a SesiuniiNaþionale „Mihai Pop”, îndrãznesc sã spun cã Profesorul s-ar bucura dacã întâlnirile noastrear ieºi din dimensiunea formalã ºi formularã. „Ce faceþi voi cu ce v-am lãsat eu?” este, proba-bil, întrebarea la care, începând de anul viitor, Profesorul aºteaptã rãspunsurile noastre.

RezumatNeîngãduindu-ºi niciodatã munca egoistã de a-ºi aduna ºi sistematiza opera, în anul 1976, când pro-

fesorul împlinea 69 de ani, soseºte momentul de bilanþ al întregii sale cariere, bilanþ ºi totodatãdeschidere cãtre o nouã etapã. Apariþia Obiceiurilor … dovedeºte deopotrivã cã etapele uceniciei laºcoala etnologicã româneascã, dominatã de registrul descriptiv ºi cumulativ, precum ºi cea de la ºcoalalingvisticii europene s-au încheiat, coagulând, prin filtrele rafinate ale barajului ºtiinþific, teoria sistemicãa culturii populare al cãrei element definitoriu, obiceiul este analizat ca act de comunicare cu limbaj pro-priu, sincretic ºi bazat pe coduri diferite de cele ale limbajului comun. Acest sistem particular este carac-terizat de funcþii dominante ºi subiacente, într-o continuã schimbare de raporturi, determinând mutaþiifuncþionale. Pe lângã acestea, cultura popularã, prin valoarea sa sistemicã, este susceptibilã ºi interferen-þelor – pe linia urban / rural – interferenþe pe care profesorul nu le neglijeazã, ci le înglobeazã analitic întrei forme de existenþã: forma tradiþionalã (adesea ceremonialã), forma nouã (marile sãrbãtori populare)ºi forma spectacol (în care cultura tradiþionalã este introdusã).

AbstractNever allowing himself the selfish work of gathering and systemizing his work, in 1967, when the pro-

fessor turned 69, a moment of evaluating his whole carrier came. But this moment also meant an openingtowards a new stage. The publishing of his Obiceiurile… proves not only that his time of apprenticeship atthe Romanian school of Ethnology, a descriptive and cumulative one, but also that at the EuropeanLinguistics ended, coagulating, by means of sophisticated scientific filters, his theory upon the systemicfeature of the traditional culture, the defining element of which, the custom, is analyzed as an act of commu-nication having his different encoding system, based on its own syncretic language an. This particular sys-tems has as features both dominant and subsidiary interchanging functions which determine a continuousshifting. Besides that, the traditional culture, by means of its systemic value, is susceptible of the interfer-ence between urban and rural. This is a state of facts which the professor does not disregard but which heincludes analytically into three forms of existence: a traditional one (usually ritually shaped), a new one (inthe big traditional holidays), and the show shaped one (in which the traditional culture is introduced).



Ioana-Ruxandra Fruntelatã

Sugestii de definire a patrimoniului imaterialîn opera lui Mihai Pop

Într-o definiþie acceptatã de UNESCO, patrimoniul cultural imaterial (în limba englezã,Immaterial Cultural Patrimony, sinonim cu traditional and popular culture ºi IntangibleCultural Heritage; în limba germanã, Immaterielle Volkskultur) include toate creaþiileemanând dintr-o comunitate culturalã bazatã pe tradiþie, exprimate de un grup sau de indiviziºi fiind recunoscute ca rãspunzând aºteptãrilor comunitãþii, ca expresii ale identitãþii socialea acesteia; standardele ºi valorile patrimoniului imaterial sunt transmise oral, prin imitaþiesau în alte moduri. Formele acestuia includ, printre altele, limbajul, literatura, muzica, dan-sul, jocurile, mitologia, riturile, obiceiurile ºi tehnica meºteºugarilor, a arhitecþilor ºi acelorlalte arte. [www.culturaldiversity.cioff.ch]. Observãm cu uºurinþã cã în descriereadomeniului încadrat în patrimoniul imaterial, folclorul ocupã un loc important, dar într-oaccepþie încãpãtoare, ce tinde sã asimileze uzul culturii cu tradiþia acesteia. În acelaºi timp,nu ne oferã nici un indiciu cu privire la clasarea unui obiect cultural imaterial pe o treaptãvaloricã mai joasã sau mai înaltã. Cuvinte ºi sintagme ca “tradiþie”, “aºteptãrile comunitãþii”,“identitate socialã” par sã oglindeascã, într-o terminologie actualizatã, vechea disputã cuprivire la autenticitatea faptelor de folclor, problemã ce nu poate fi ocolitã nici astãzi, la 95de ani de la programaticul discurs al lui Ovid Densusianu, care stabilea un nou canon pentruobiectul folcloristicii. Aºa cum ne-am obiºnuit, ne întoarcem la studiile lui Mihai Pop pentrua cãuta rãspunsuri cu privire la viabilitatea unor contururi pentru cultura popularã imaterialãsau nonmaterialã ºi mai ales pentru a cãuta un miraculos algoritm de integrare a folcloruluide azi în ierarhia valorilor de neînlocuit pentru patrimoniul cultural al umanitãþii. Trebuie sãne stabilim prioritãþi, sã încercãm sã înþelegem ce se cuvine sã apãrãm din tradiþia oralã azilelor noastre ºi mai ales cum sã reînvãþãm sã iubim aceastã tradiþie, recunoscându-ne în ea.

Rãsfoind opera lui Mihai Pop, intrãm în contact cu gândirea folclorului ca material viu,fapt de viaþã, act de creaþie, spre deosebire de accepþia “etnograficã” a termenului, ce reduceaactivitatea folcloristicã, mai mult sau mai puþin, la o muncã de documentare finalizatã prinînserieri de date culturale catalogate din perspectivã istoricã. Subliniind cã punem accentulpe faptul artistic nu pe cel etnologic ºi Ceea ce studiem este creaþia artisticã - manifestare aculturii populare ºi expresie a vieþii poporului, profesorul propune ierarhizarea esteticã afaptelor de culturã popularã nonmaterialã. Nu este însã vorba despre un frumos formal, cidespre o calitate esteticã apãrutã spre completarea funcþiei de viaþã a faptului de culturã. Înacelaºi studiu din 1956, din care am citat ºi pânã acum, intitulat Problemele ºi perspectivele


folcloristicii noastre, Mihai Pop ridicã în termeni foarte actuali problema patrimonializãrii(cum am spune astãzi) tradiþiei populare româneºti: În folclorul nostru existã bunuritradiþionale de o mare valoare a cãror importanþã depãºeºte cu mult hotarele culturiiromâneºti. Culegerea ºi cercetarea acestora este o preocupare permanentã a folcloristiciinoastre. Folclorul contemporan ºi creaþia nouã stau pe temelia acestor mari valoritradiþionale. Cãutãm sã întãrim în popor conºtiinþa valorii nepreþuite a bunurilortradiþionale ºi sã le pãstrãm prin înnoire naturalã, cât mai mult vii. Nu documentul de arhivãsalvat de folclorist, ci pãstrarea vie a creaþiilor populare de mare valoare formeazã bogãþiaadevãratã a folclorului nostru.

Desigur, rândurile citate ar putea fi contextualizate ºi interogate din perspectiva criticii“intervenþionismului” în cultura popularã, dar, în problematica actualã a conservãrii patrimo-niului, pedagogia tradiþiei este un subiect frecvent ºi existã numeroase proiecte de revitalizarea meºteºugurilor ºi obiceiurilor folclorice, fundamentate pe studii ale experþilor. Se înþelegeastfel cã pãstrarea folclorului viu nu se poate face în absenþa arhivei, ci tocmai cu ajutorul ei,acumularea de date ºi fapte de culturã popularã nonmaterialã servind ca bazã pentru inter-pretarea corectã a realitãþii de teren, pentru aprecierea elementelor de aculturaþie ºi intercul-turaþie, pentru experimentarea, cu echilibru ºi competenþã, a modelelor de supravieþuire a va-lorilor folclorice autentice. Mihai Pop atrage atenþia asupra nuanþelor sistemului culturii po-pulare ºi asupra necesitãþii cunoaºterii elementelor de diversitate ºi unitate din interiorul aces-tui sistem: Situaþia, simplã în generalitatea ei, apare complexã de îndatã ce o adânceºti.Folclorul nostru este într-adevãr deosebit regional, dar deosebirile nu ating în egalã mãsurãtoate domeniile ºi nici toate genurile lui. Dincolo de deosebirile regionale existã în substanþã,în elementele constitutive de conþinut ºi formã, un fond naþional comun. Deosebirileregionale prezintã stadiile deosebite în care se gãseºte, în evoluþia lui, folclorul diferitelorþinuturi datoritã momentelor ºi modurilor diferite de închegare a vieþii locale ºi condiþiilorei specifice de dezvoltare.

Aplicarea teoriei performanþei la folclorul românesc, aºa cum o face Mihai Pop în specialîn interpretarea obiceiurilor populare, continuând perspectiva structuralistã, în particularlévi-straussianã, asupra componentelor sintagmatice ºi paradigmatice identificabile iniþial înnaraþiunile mitice ºi ulterior în scenariile rituale, reprezintã, dupã pãrerea noastrã, un punct deplecare necesar pentru definirea patrimoniului cultural imaterial. Înþelese ca acte de comuni-care, faptele de folclor pot fi încadrate într-un canon funcþional, ce þine seama de natura pe caream numi-o “teatralã” a performanþei orale. În fapt, patrimoniul cultural imaterial nu cuprindeobiecte, ci modele ºi creaþii, acte, reprezentaþii “în direct” ale unor scenarii cu nucleu arheti-pal. Revenind la cuvintele profesorului, acceptãm cã obiceiurile comportã elemente de rit, deceremonial, gesticã ºi mimicã tradiþionalã, literaturã, muzicã, dans etc. Pentru sistematizareamaterialelor adunate în cercetãrile de teren, cât ºi în cele oferite de studiile ºi descrierilepublicate, se impune o prealabilã analizã structuralistã a lor. Prin ea se pot determina ele-mentele ºi actele pertinente, relaþiile lor invariante ºi variantele acestora, se poate desprindemodelul fiecãrui obicei ºi formele sub care acest model se realizeazã în diferite regiuni, formece pot uneori corespunde diferitelor etape de evoluþie istoricã [Corpus-ul folclorului românesc(1969) 1998:201]. Pãstrând în minte ºi definiþia datã de UNESCO patrimoniului imaterial, am

Definirea patrimoniului imaterial


7513

putea spune cã “moºtenirea intangibilã” a fiecãrei culturi cuprinde (într-o ordonarestructuralistã) modele ºi moduri, cunoaºterea invariantelor ºi tezaurizarea lor nefiind posibilãfãrã cercetarea variantelor particulare manifestate pe teren. Nu putem sã nu amintim, în acestpunct, ºi exemplara surprindere a caracterului formalizat al creaþiei populare în opera lui MihaiPop (1967), luminând un traseu de raportare a modurilor folclorice la modelele lor generatoareºi o posibilã înþelegere a caracterului semiotic al culturii populare nonmateriale, de cod ce stãla baza comunicãrii artistice orale [Pop (1967)1998:163].

Totodatã, situarea faptelor de folclor în cadrele unei teorii a performanþei atrage atenþiaasupra interpretului-creator ºi a contextului de performare, oferind o nouã sugestie pentruclasarea unui segment de oralitate tradiþionalã în patrimoniul cultural imaterial. Astfel, vomavea în vedere mai ales acele interpretãri aparþinând unui cunoscãtor al codurilor decomunicare Performarea ºi receptarea povestirilor (1987) 1998 322-323 ºi destinate unuiauditoriu competent cu privire la aceleaºi coduri.

Mihai Pop aduce în discuþie ºi problema caracterului folcloric al bunurilor de consum, darºi problema caracterului “consumabil” al folclorului, anticipând relaxarea graniþelor întrecultura popularã tradiþionalã ºi cultura popularã de masã, la care asistãm în prezent: Bunurilefolclorice de consum, spunea profesorul în 1971 Folclorul în contemporaneitate(1971)1998:246 au deocamdatã statutul replicilor, al reproducerilor din artele plastice. Elese adreseazã întregii comunitãþi naþionale. Deci rolul diferenþelor zonale a dispãrut, tindesã disparã diferenþa sat-oraº, dar apar noi diferenþe ce derivã din structura complexã asocietãþii industriale. Acestea creeazã diferenþe în nivelele de receptare, diversificãfuncþional consumul folcloric. Cei ce le reproduc artizanal sau profesional nu urmãresccomunicarea unui mesaj folcloric tradiþional, ci a unui mesaj artistic ce poate fi receptat dela petrecerea plãcutã a timpului liber pânã la o mare, esenþializatã trãire artisticã.

În luna mai a anului 2001, UNESCO a fãcut o listã de creaþii ce trebuie conservate pentrucã aparþin patrimoniului oral ºi imaterial al umanitãþii, sunt factori vitali pentru identitateaculturalã, promovarea creativitãþii ºi conservarea diferenþei culturale, care joacã un rolesenþial în dezvoltarea naþionalã ºi internaþionalã, în toleranþa ºi în interacþiunea armo-nioasã a culturilor [www.30giorni.it]. La statutul de capodopere ale patrimoniului oral ºiimaterial al umanitãþii aderã sau aspirã, de exemplu, tradiþia oralã ºi artisticã a grupuluiGelede din Benin, Nigeria ºi Togo, interpretarea de chitarã portughezã a lui Carlos Parede sauun festival organizat de Centrul Flamand pentru Folclor din Belgia. Se recunosc ideile cãtradiþia popularã are valoare identitarã ºi cã pãstrarea ei este o problemã comunitarã. Recitireastudiilor lui Mihai Pop reprezintã pentru noi, astãzi, o introducere esenþialã în problematicapatrimonializãrii. Acceptarea ºi cunoaºterea diversitãþii culturii populare nonmaterialeromâneºti, înþelegerea complexitãþii ei vii ºi funcþionale, integrarea semnificaþiilor ei într-oordine universalã a valorilor sunt câteva lecþii învãþate de la profesor, limpede, dar nu simplu,academic ºi totuºi colocvial, aºa cum ne-a obiºnuit. Pentru o definiþie specificã, dar cu referentgeneral a moºtenirii noastre intangibile trebuie, în orice caz, sã plecãm de la viziunea globalãa culturii, ca metodã de lucru [Mihai Pop: Arhiva de folclor…la ºura de fân (II), interviu deZoltán Rostás în “Litere, arte ºi idei”, supliment cultural al ziarului “Cotidianul”, 14 iulie,2003:4-5]. Mai departe, fiecare îºi va repeta lecþiile dupã conºtiinþa ºi puterile lui.



Referinþe bibliografice

Pop, Mihai 2001, Folclor românesc, vol.1, ediþie îngrijitã de Nicolae Constantinescu ºiAlexandru Dobre, Ed. “Grai ºi Suflet – Cultura Naþionalã”, Bucureºti.

Rezumat

Mihai Pop înþelege folclorul ca pe un material viu, propunând o ierarhizare esteticã a faptelor de cul-turã popularã nonmaterialã, dar atrãgând atenþia asupra dimensiunii funcþionale a frumosului folcloric.În studiul Problemele ºi perspectivele folcloristicii noastre, Mihai Pop atinge problema conservãriipatrimoniului imaterial, discutând importanþa faptului viu de culturã popularã, care are un rol egal cu celal obiectului de muzeu în exprimarea identitãþii tradiþiei populare. Produsul folcloric este rezultatul unuiproces a cãrui valoare patrimonialã este la fel de mare ca ºi aceea a obiectului material rezultat în urmaunei anumite „performanþe” tradiþionale. Mihai Pop subliniazã importanþa egalã a secvenþelor dincomunicarea de tip folcloric, vorbind despre cunoaºterea codurilor funcþionale în sistemul culturiipopulare.

Abstract

Mihai Pop understands the folklore as live material, suggesting that facts of non-material folk cul-ture should be ordered according to an aesthetical criterion but pointing out the functional nature of beau-ty in folklore. Mihai Pop raises the problem of preserving the intangible heritage in the article TheProblems and Perspectives of Our Folklore Studies, discussing the importance of the living fact of folkculture that has a role in expressing the identity of folk tradition. The folklore product is the result of aprocess that has intrinsic value of heritage. Mihai Pop underlines the equal importance of the sequencesin the act of folk communication, talking about the appropriation of the functional codes in the folk cul-ture system.

Definirea patrimoniului imaterial


Ioan ªt. Lazãr

Contribuþii ale profesorului Mihai Popla dezvoltarea teoriei literare moderne

Evocarea ºi mai ales perpetuarea memoriei profesorului Mihai Pop este o datorie deonoare pentru toþi discipolii sãi (ºi nu numai!), de aceea se cuvine cinstire ºi sprijin prezenteimanifestãri ºtiinþifice.

Pentru a reliefa câteva dintre contribuþiile profesorului Mihai Pop, dinspre folcloristicã îndomeniul teoriei literare moderne, ni se pare potrivit a evoca mai întâi anii sãi de formaþie pecare-i socotim semnificativi pentru direcþiile teoretice ºi practice ale operei sale.

Astfel, aceºti ani debuteazã sub semnul preþuirii faptului concret, viu, „de teren”, ceea cese configureazã din faptul cã a însoþit în cercetãri etnofolclorice în Maramureº pe TachePapahagi, Piotr Bogatîriov ºi, mai sporadic, pe Roman Jakobson.

În al doilea rând, anii de formaþie ai profesorului Mihai Pop se consacrã sub semnulîmbinãrii teoriei cu praxisul, ca membru în echipele ªcolii sociologice de la Bucureºti, în carelucreazã pe teren cu teoreticieni ºi cercetãtori de marcã precum Constantin Brãiloiu, AntonGolopenþia º.a.

În al treilea rând, aceºti ani înseamnã ºi o înstãpânire teoreticã ºi metodologicã sub sem-nul structuralismului: al structuralismului ºcolii formale ruse, perpetuat de Cercul de la Pragaºi însuºit sistematic în studiile de la Bratislava, dar ºi în pre-structuralismul folcloric ºiliterar al prof. Dim. Caracostea, la catedra cãruia este asistent.

Din pãcate, anii rãzboiului, precum ºi hiatusul în care ideologia comunistã va arunca pen-tru mult timp ºtiinþa româneascã, întrerupând-o din drumul ei organic, vor face ca acumulãriledin anii de formaþie sã nu fructifice corespunzãtor decât târziu, dupã ce ºi Profesorul, ca atâþiaalþii, va fi plãtit „vama” compromisurilor, salvându-se profesional ...

Revenind la anii de formaþie ai profesorului Mihai Pop, sã consemnãm douã constante cerezultã din cele prezentate mai sus. E vorba, mai întâi, de importanþa acordatã faptului viu,concret, în limbã ºi literaturã (ºcoala formalã), în folclor (Ov. Densusianu) ºi în culturapopularã, în general (ºcoala sociologicã a lui Dim. Gusti). Este vorba, apoi, de paralelismulpreocupãrilor, teoretice ºi practice, în domeniul folclorului ºi acela al literaturii scrise (v. ºiteza de doctorat) – douã domenii succesive, dar tot mai disociate în epoca modernã,pierzându-ºi tot mai mult „numitorul comun” (deºi pe acesta îl accentua ºcoala formalã);aceste domenii funcþioneazã, însã, ca douã nivele ale culturii, vãzute mai eficient prin prismalingvisticii / a „gramaticii”, încât se poate nãzui la o teorie comunã, subiacentã, ca o „langue”antropologico-esteticã.


În planul teoriei, însã, al teoriei literaturii, mai ales, prof. Mihai Pop, deºi a avut contribuþiicu totul remarcabile în dezbaterile de nivel intern sau de nivel internaþional, nu a fost un teo-retician propriu-zis sau, dacã a fost, totuºi, a fost unul sui generis. În mod principial, delibe-rat, prof. Mihai Pop nu era încântat sã aibã vocaþia ºi patosul teoriei – care duce la „uscãciu-nea” abstracþiei, la pierderea sevei praxis-ului. În acest sens, ne pare firesc sã-l asociem mo-delului iterat de cãtre B. Eichenbaum despre ºcoala formalã rusã:

„... Nu am avut un sistem sau doctrinã de-a gata.În munca noastrã preþuim teoria ca ipotezã de lucru, prin care putem cunoaºte faptele ºi

înþelesul lor, le putem deprinde sistemul prin care devin material de studiu. De aceea neocupãm de definiþii, de care sunt atât de avizi epigonii ºi nu construim teorii generale, pecare eclecticii le iubesc atât de mult.

Stabilim concret principii ºi le respectãm atâta timp cât sunt justificate de material. Dacãmaterialul cere sã le amplificãm sau sã le schimbãm, o facem. În acest fel ne simþim degajaþide propriile noastre teorii, aºa cum orice ºtiinþã trebuie sã fie liberã, fiindcã între teorie ºiconvingere este o distanþã.

Nu existã ºtiinþe imuabile, fiindcã ºtiinþa nu trãieºte din adevãruri eterne, ci din eroridepãºite ...” (Ce este literatura ? ªcoala formalã rusã. Antologie ºi prefaþã de Mihai Pop ...Bucureºti, Ed. Univers, 1983, p. VII).

Fãrã comentarii ! Fiecare dintre cei ce se revendicã, mai mult sau mai puþin, de la „ªcoalaMihai Pop” (v. „ªcoala Mihai Pop”, volum dedicat Profesorului Mihai Pop la împlinireavârstei de 90 de ani, antologie îngrijitã de Gheorghe Deaconu ºi Ioan St. Lazãr. Râmnicu-Vâlcea, Ed. „Patrimoniu”, 1997) ºtiu cã Mentorul, care a promovat o ºtiinþã sau, mai bine zis,o metodã atât de riguroasã precum structuralismul – cu „deschidere” în semioticã ºi semi-ologie, în poeticã ºi antropologie – nu a fost, în ceea ce îl privea, adeptul unei formule teo-retice stricte ori absolute, preferând sã verifice conceptul sau construcþia teoreticã în practicainterpretãrii de text ºi îmbogãþind, de aici, instrumentarul teoretic prin angrenarea faptelor lanivele diferite de lecturã dintre care nu lipseau perspectivele inter- ºi trans-disciplinare.

Ar fi de subliniat, în acest sens, cã acest adevãrat principiu al verificãrii textului teoreticîn concreteþea praxisului îºi are un paralelism (ºi argumente în plus) în teoria lingvisticã asemnificaþiei ºi în aceea literarã a receptãrii, cãci prof. Mihai Pop, trecând dincolo de duali-tatea saussureanã (a semnului lingvistic), subliniazã: „Sistemul normelor generale (langue)nu se realizeazã decât prin manifestãri individuale (parole) ºi prin atitudinea celui care per-cepe aceste manifestãri” (prefaþã de M. Pop la vol. „Ce este literatura ...” 1983, p. XIII) –ceea ce se aplicã perfect operei literare (orale sau scrise), în generarea ºi receptarea ei.

Aºadar, contextul concret al realitãþii – concept la care Profesorul þinea atât de mult – estecel care hotãrãºte viabilitatea unei teorii, ca ºi a oricãrei opere literare. De aceea, este de sub-liniat încã o datã - aºa cum, de altfel, M. Pop a fãcut-o, în finalul prefeþei sale la vol. „Ce esteliteratura ...” (1983) – „strãdania formaliºtilor de a nu se crampona de dogme, de a-ºi puneîntrebãri, de a cerceta ºi a-ºi da rãspunsuri, de a revizui aceste rãspunsuri când realitatea nule verificã, de a pãtrunde pe cãi proprii în înþelesurile operelor literaturii.” (op. cit., p. XV)

Sã recunoaºtem cã acest spirit continuu deschis la praxisul vieþii l-a caracterizat totdeau-na pe prof. M. Pop ºi caracterizeazã, deopotrivã, pe discipolii sãi (din „ªcoala Mihai Pop”),

Mihai Pop ºi teoria literarã modernã


fiecare, datoritã acestui spirit problematic ºi flexibil (deschis creativitãþii), aflându-ºi cãilecele mai proprii ale individualizãrii (personalitãþii) în contactul direct cu actul sau textul cul-tural, fie, acesta, al folclorului ºi etnologiei, fie al literaturii scrise.

Într-o altã ordine de idei, trebuie sã remarcãm faptul cã prof. Mihai Pop, deºi n-a avutambiþia (ºi iluzia) deºartã de a fi un teoretician (dedat abstracþiunilor dogmatice), a avut con-tribuþii de prim nivel în domeniul aplicativ. Ar fi suficient sã invocãm în sprijinul acestei afir-maþii, cursul de „Folclor literar românesc” (1976) semnat împreunã cu dl. Pavel Ruxãndoiuºi care constituie o aplicaþie de excepþie a structuralismului în domeniul folcloristicii;Profesorul configureazã folclorului literar sistemul (de-acum termenul de sistem devine „piv-otul definiþiei folclorului” – recunoaºte Petru Ursache, în: „Prolegomene la estetica folcloru-lui”. Bucureºti, Ed. „Cartea Româneascã”, 1979, p. 10); noi apreciem cã, deopotrivã cu sis-temul, prof. M. Pop configureazã ºi procesul creaþiei folclorice, într-o formulã stringentã ºioportunã - în epocã -, exemplarã pentru cercetãtorii de la noi (ºi nu numai!).

Dar contribuþiile prof. M. Pop la constituirea unui sistem teoretic de interpretare a fol-clorului literar, în procesualitatea lui, nu pot fi cantonate doar la nivelul holistic al tratatuluimenþionat (asupra cãruia spaþiul acestei comunicãri nu ne permite sã stãruim); ele suntsalutare ºi la nivelul analizei de detaliu, referitoare la genuri, specii, teme, motive ºi alte ele-mente constructive (prozodice etc.) prin care textul literar oral este asociabil cu acela al litera-turii scrise.

Ne vom limita în continuare sã exemplificãm câteva dintre acestea, pe care le considerãmchiar ºi repere demonstrative.

În primul rând, vom consemna, în raport de tema lucrãrii noastre, câteva din acele texteale prof. M. Pop cu totul remarcabile pentru „profunzimea de gând ºi claritatea metodei, nou-tatea demersului interpretãrii ºi forþa de a transmite idei, de a stimula gândirea, de a orien-ta cercetarea în direcþiile cele mai fertile ºi cele mai adecvate necesitãþilor momentului” (cf.Nicolae Constantinescu ºi Al. Dobre, în vol. Mihai Pop: Folclor românesc, II. Bucureºti, Ed.„Grai ºi suflet – Cultura naþionalã”, 1998, pp. 344-345).

Mai întâi, dintre articolele ºi studiile „de direcþie”, cu un caracter general:Perspective în cercetarea poeticã a folclorului (1966)Folclorul în contemporaneitate (1971)Problèmes gènèraux de l’ethnologie européenne (1973)În al doilea rând, menþionãm studii speciale care, aplicate la folclorul literar, vizeazã

condiþia operei literare orale, dar ºi a celei scrise:Caracterul formalizat al creaþiei orale (1967)Metode noi în cercetarea structurii basmelor (1967)La poetique du conte populaore (1970)Modèles dans la structure semantique des textes rituels roumains (1970)La struttura della ballata rumena „Mioriþa” (1970)La fait folklorique, acte de communication (1970)Rolul educaþional al limbajului culturii populare (1972)Încercând, în continuare, într-un timp rezonabil, sã ne apropiem de câteva exemple foarte

concrete, interesând deopotrivã folclorul, ca ºi literatura scrisã, subliniem urmãtoarele:

Ioan ªt. Lazãr


1. Perspectiva lingvisticã modernã aplicatã de cãtre prof. Mihai Pop la folclor ºi la lite-raturã se dovedeºte salutarã, prin analiza atât a asemãnãrilor, cât ºi a deosebirilor dintre aces-tea. Reþinem din studiul sãu Caracterul formalizat al creaþiilor orale, o dichotomie capitalã:„Deosebirea fundamentalã dintre opera folcloricã ºi cea literarã stã ... în faptul cã prima sesitueazã pe poziþia limbii, pe când cea de a doua pe poziþia vorbirii”. Ca atare, paralel cu opþi-unea lui Roman Jakobson cãtre o „gramaticã a poeziei”, prof. M. Pop aspira cãtre o „gra-maticã a literaturii ”, scontând cã un mare aport pentru aceasta îl are „caracterul formalizat”.

Acest „caracter formalizat”, prin care prof. M. Pop a finalizat teoria „oralitãþii” (fol-clorului), va fi abordat pânã la amãnunte prozodice, dar niciodatã prof. M. Pop nu va scãpadin vedere subtextul, conþinutul semantic / sau ideatic al formulei respective. Aºa se face cãunitatea formalã minimalã identificatã în poezia narativã (ºi nu numai!) – motivemul /motifemul – va fi definitã ºi semantic: „motifemele cuprind o idee poeticã ...”. Acest înþelesva fi adoptat ºi valorificat ºi de cãtre prof. univ. Nicolae Constantinescu (discipol ºi succesorla catedra universitarã) în cartea sa de referinþã despre „Rima în poezia popularãromâneascã” (Bucureºti, Ed. „Minerva”, 1973, p. 92), precum ºi de cãtre cercetãtoarea itali-anã Maria Corti (cf. unui interviu acordat d-lui Marin Mincu – v. volumul acestuia „Semioticaliterarã italianã”. Bucureºti, Ed. „Univers”, 1983, p. 41).

2. Structuralist deschis cãtre abordãri inter- ºi trans-disciplinare, prof. Mihai Pop nu vafi preocupat numai de sistemul intern al folclorului ºi al operei literare, ci ºi de procesuali-tatea acestuia, de diacronia structurii. În acest sens, un alt discipol, prof. univ. SilviuAngelescu, remarca, referitor la tratatul despre folclorul literar românesc, faptul cã cei doiautori, M. Pop ºi P. Ruxãndoiu, identificã, pornind de la diacronia baladei, „existenþa unorstraturi / sau etape culturale în interiorul literaturii orale”, acestea fiind, într-o ordine suc-cesivã, marcate prin:

· „gândire ºi mentalitate miticã / sau magicã· gândire ºi mentalitate eroicã· gândire concretã ºi comportament realist” (v. M. Pop ºi P. Ruxãndoiu: Folclorul liter-

ar românesc. Bucureºti, E.D.P., 1976, p. 287).Câºtigat de aceastã perspectivã, prof. Silviu Angelescu, în studiul sãu despre „Portretul

literar”, îi vine în sprijin, identificând convenþiile portretistice corespunzãtoare pentru fiecarestadiu, respectiv: portretul baladesc legat de fabulos, cel hiperbolic (cu elemente de fabulos,dar ºi de real) ºi, în sfârºit, portretul legat de senzaþional (op. cit. Bucureºti, Ed. „Univers”,1985, p. 170).

Ne îngãduim sã observãm cã acele trei niveluri diacronice disociate de prof. M. Pop ºi P.Ruxãndoiu se conjugã cu cele trei moduri ºi etape creative de bazã ºi succesive pe care N.Frye (în vol „Anatomia criticii”. Bucureºti, Ed. „Univers”, 1972, pp. 38-40) le relevã ºi leexemplificã, de asemenea, cu tipul eroului (literar): etapa miticã, etapa mito-poeticã ºi etapamimeticã, aceasta din urmã cu trei subetape. Cu aceastã conjuncþie – în fond, a folclorului culiteratura -, menþionãm cã noi înºine, în teza realizatã sub conducerea prof. M. Pop, am„tratat” trei moduri ºi trei epoci de creaþie succesive: modul ºi epoca magico-miticã, modulºi epoca mito-poeticã, modul ºi epoca mimeticã sau realist-poeticã - moduri comune, îndevenirea lor, atât folclorului, cât ºi literaturii, cu inerentele diferenþieri specifice. (v. I. St.



Lazãr: Recurenþa în procesul creaþiei populare. O introducere în gramatica topos-urilor fol-clorice. Rezumatul tezei de doctorat. Bucureºti, Universitatea din Bucureºti, 1988, 30 p.rotaprint).

3. Un ultim exemplu la care ne raportãm – în spaþiul de faþã - este din domeniul nara-tologiei ºi anume este vorba despre perfecþionarea pe care o face prof. M. Pop modeluluistructural al basmului, stabilit de cãtre V. I. Propp. La aceastã perfecþionare se referã semio-logul italian Cesare Segre (în vol. „Istorie – Culturã - Criticã”. Bucureºti, Ed. „Univers”,1986, p. 161), considerând cã prof. M. Pop, prin aplicarea impecabilã a metodei structuralela basmul „Fata - soldat”, a reuºit sã punã mult mai bine în evidenþã dichotomiile originareºi sã realizeze o organizare internã simetricã a structurii narative prin modelul:

I. LipsãII. ÎnºelãciuneIII. ProbãIV. ViolenþãLichidarea violenþeiLichidarea probeiLichidarea înºelãciuniiLichidarea lipsei

Nu vom comenta afirmaþia (justã ºi semnificativã) a semiologului italian decât observândcã, prin contribuþia prof. M. Pop, basmul românesc „Fata-soldat”, cu structura sa rafinatã,intrã în categoria basmelor reprezentative, în timp ce conexiunile sale cu cântecul epic aºeazãpunþi inedite între eposul vechi în prozã ºi cel în versuri. Pe de altã parte, exemplul analizeistructurale a basmului „Fata - soldat” de cãtre prof. M. Pop ne determinã sã reluãm, în finalulacestei pagini, principiul pragmatic enunþat de B. Eichenbaum ºi urmat neabãtut de cãtreProfesorul nostru în legãturã cu contribuþia praxisului, a cercetãrii concrete – de teren ºi detext – la rafinarea modelelor teoriei.

Ca într-o concluzie succintã evocãm ºi faptul cã lectorul prefeþei întocmite de M. Pop laediþia româneascã a lucrãrii lui Wolfang Kayser „Opera literarã” percepe pertinenþa remar-cabilã a Profesorului nostru în domeniul teoriei literare, precum ºi sagacitatea cu care urmãreasã (se) reliefeze opera literarã ca sistem (dar) ºi ca proces. Iar, dacã a studiat cu precãderenivelul langue al literaturitãþii reprezentat de folclorul literar, a considerat aspectele cercetateca având un caracter pre-estetic, în condiþia în care prin estetic se înþelege intenþionalitateaideaticã unitã cu aceea proceduralã. Prof. Mihai Pop nu a despãrþit strict folclorul de litera-turã, le-a considerat corelative atât sincronic, cât ºi diacronic. Pornind de la metoda formalã(rusã), aplicabilã deopotrivã celor douã domenii, a nãzuit nu doar spre „o gramaticã acreaþiei orale” (Dim. Caracostea), ci ºi spre acea „axiomaticã a literaturii” pe care o viza G.Genette sau, mai degrabã, spre o „axiomaticã”a literaturitãþii.

Ioan ªt. Lazãr


Rezumat

Având drept motiv datoria de onoare pe care fiecare din discipolii Profesorului Mihai Pop o are înevocarea ºi perpetuarea figurii acestuia, autorul realizeazã o succintã prezentare a cercetãtorului MihaiPop, prin reliefarea activitãþii acestuia în domeniul creaþiei folclorice ºi a fenomenului literar, în gene-ral. Adept ºi bun cunoscãtor al structuralismului, Mihai Pop aºeza studiul faptelor de folclor nu sub aus-piciul doctrinelor ºi teoriei, ci sub „dominaþia” faptului viu, de teren.

Plecând de la enumerarea studiilor Profesorului în domeniul folclorului si al literaturii scrise,lucrarea ilustreaza câteva din domeniile sub care Mihai Pop si-a desfasurat cercetarea: perspectivalingvistica moderna aplicata, sistemul intern al folclorului, privit în diacronia sa, precum si interesul pen-tru naratiune si fenomenul povestitului.

Abstract

Motivated by the moral obligation of each of the Professor’s disciples in evocating and developinghis work, the author presents, in short, the figure of the scholar Mihai Pop, by evocating his activity inthe domain of folklore and of literature, in general. Fine connoisseur and adept of structuralism, MihaiPop questioned the folklore not only in terms of doctrines and theories, but under the dominance of thefield-work.

Starting from Professor’s studies in folklore and written literature, the paper draws attention to someof Pop’s domains of interest and research: applied modern linguistics, the internal system of folklore(studied from a diachronic point of view), as well as his interest in narration and the phenomenon ofstory-telling.



Marin Marian Bãlaºa

Drama folclorului ºi gloria folcloristicii(note de antropologie vizualã)

Articolul de faþã preia, reformuleazã ºi dezvoltã câteva din ideile deja lansate în articolul„Que reste-t-il de nos amours?” Note despre emanciparea agentului mediator ºi intimitateafaptului de folclor (Marian Bãlaºa 2003-3004). Chiar ºi fotografiile care constituie obiectulanalizelor ºi comentariilor prezente au fost publicate ºi discutate cu acelaºi prilej. Reluarea,reactualizarea lor ºi insistenþa de faþã nu au un rol cu totul inedit. Totuºi, independenþaarticolului stã în acuitatea cu care se impune discutarea informatã multidisciplinar ºimultiepistemic a bazelor teoretice ale ºtiinþelor etnologice. Totodatã, independenþa con-tribuþiei de faþã derivã ºi din necesitatea eliberãrii de sub „tirania” pozitivismului cu carearhivistica, în general abordarea documentelor etnologice, ne-a deprins. Înscriindu-se ca oprobã a aplicãrii disciplinei numitã antropologie vizualã, lectura de faþã va aplica imaginiloretnografico-documentare grila subiectivã a intimizãrii situaþiilor ºi obiectelor ilustrate/sur-prinse de obiectivul fotografic, fãrã a repeta discursul oficios al celor care le-au înscrisrespectivelor documente discursul propriei instituþionalizãri. În concordanþã cu celebrele for-mulãri ale lui Susan Sontag (On Photography. Harmondsworth: Penguin, 1979), dupã careaparatul de fotografiat este o sublimare a puºtii (“sublimation of the gun”), iar a fotografiaoameni însemnã a-i viola (“to photograph people is to violate them”) (cf. Pinney 1992: 75).Oricum, dilemele interacþiunii dintre folclor ºi folclorist, dintre cultura oral-etnofolcloricãºi agenþii culegerii de teren are deja o istorie consistentã (Barz-Cooley 1997). Iar posturafeminin-pasivã ºi submisivã a folclorului, în comparaþie cu atitudinea masculin-virilã ºiposesivã a actului folcloristic a fost deja bine remarcatã ºi analizatã în bibliografia inter-naþionalã (Barwick 1988-89). Deºi în congruenþã, studiul de faþã nu preia ºi aplicã mimeticaceste paradigme ºi consideraþii occidentale. Introducerea pe care el o reprezintã constituie –mãcar ºi doar pentru etnologiile româneºti – un pas spre ceea ce Roland Barthes numeaexerciþiu de interdisciplinaritate veritabilã:

„Interdisciplinary work, so much discussed these days, is not about confronting alreadyconstituted disciplines (none of which, in fact, is willing to let itself go). To do somethinginterdisciplinary it’s not enough to choose a “subject” (a theme) and gather around it two orthree sciences. Interdisciplinarity consists in creating a new object that belongs to no one”[Interdisciplinaritatea, atât de discutatã astãzi, nu înseamnã sã confrunþi disciplinele deja con-stituite (oricum niciuna din ele dispusã sã cedeze). Pentru a face ceva interdisciplinar nu


ajunge sã alegi un „subiect” (o temã) ºi sã-i aduni în preajmã douã sau trei ºtiinþe.Interdisciplinaritatea constã în a crea un obiect nou, care nu aparþine niciuneia” – trad. mea,MMB] (cf. Clifford 1986: 1).

Toate fotografiile prezentate aici fac parte din arhiva Institutului Brãiloiu (Institutului deEtnografie ºi Folclor „C. Brãiloiu”, al Academiei Române, din Bucureºti). Fiindcã sensulacestui articol este comentarea conþinutului imagistic, ideologic ºi politic al imaginilor,nicidecum informaþia arhivisticã, aflu futilã eventuala redare a datelor de identificare docu-mentaristic-arhivisticã a ilustraþiilor, fapt pentru care o ºi evit. Asemenea date au fost, totuºi,reproduse în articolul anterior (Marian Bãlaºa 2003-2004).

* * *

Întotdeauna când privesc cele douã fotografii cu care deschid materialul de faþã (foto 1& 2) am un sentiment ciudat ºi puternic: nu doar o lume întreagã se exprimã ºi se comunicãacolo, ci inclusiv unul din ceasurile „astrale” ale devenirii socioculturale, mentalitare,antropologice.

Fotograful imortalizeazã un ins (cerºetorul olog Avesiloaia Ion, din Berzunþi, TârguOcna), dar surprinde totodatã miºcarea atitudinalã, mentalitatea, psihologia unei întregicomunitãþi. Împreunã cu cel puþin un alt „domn de la oraº”, el acordã atenþie unui individ pecare obºtea sãteascã nu l-ar fi considerat demn de vreo atenþie. Þãranii din planul secund alimaginii privesc sideraþi la faptul cã cineva contrazice propria lor moralã, cã intelectualiiorãºeni gãsesc de cuviinþã cã cel mai desconsiderat ins, handicapatul total, marginaluldesãvârºit – ºi cerºetor, ºi olog, ºi (foarte probabil) þigan! – e demn de interes, de investigare,de imortalizare. Nevãzutul aparat de fotografiat (alias ochiul, atenþia, demnitatea conferitã de

Drama folclorului ºi gloria folcloristicii


21

cãtre fotograf, folcloriºti, etnologi), plus bizarul fonograf, mediazã, practic, un ºoc cultural, oposibilã mutaþie mentalitarã. Este chiar momentul în care obºtea sãteascã îºi revizuie ºi îºireconsiderã propriile valori ºi ierarhii sociale. Folcloriºtii îi vor învãþa pe rurali cã uneleelemente ale vieþii lor se numesc folclor, cã ele reprezintã valori universale, cã ei trebuiesã dezvolte o mândrie cu totul aparte faþã de respectivele comportamente culturale. Bainclusiv cã oamenii nu se mai împart în nenorociþi ºi norocoºi, truditori ºi paraziþi,handicapaþi ºi normali, puternici ºi slabi, fiindcã savanþii urbani identificã, înregistreazã,preiau ºi promoveazã drept valori inclusiv lucruri provenind din gura sau mintea„blestemaþilor sorþii”, a marginalilor, handicapaþilor, paraziþilor. Cântecul celui mai amãrâtins din societatea ruralã beneficiazã de atenþia ºi tehnologia cea mai avansatã a ºtiinþei ºiindustriei vremii, cântecul lui meritã mult mai mult decât bãnuþul milei ori ironiile sileipopulare – iatã ce învaþã sãtenii în ºi dupã momentul efectuãrii instantaneelor fotografice demai sus. Iar experienþa trãitã de rurali echivaleazã cu o crizã moralã ºi o breºã antropologicã.

Folcloriºtii afecteazã conºtiinþele colaboratorilor lor rurali, iar una din cele mai exemplaredovezi din istoria etnologiilor româneºti o constituie fenomenul monografic ºi campaniile deculegere. Prin observarea muncii depuse de etnografi ºi folcloriºti, în urma colaborãrii cuaceºtia ºi dupã lectura cãrþilor scrise despre ei, numeroºi sãteni ºi-au revizitat ºi reînvãþatpropriul folclor, conservând mai mult sau mai puþin artificial, voit, interesat, artistic, ceea cear fi dispãrut pe calea naturalã a îmbãtrânirii ºi a transformãrilor impuse de modernism. Voire-exprima ºi re-explica lucrul acesta revenind la fotografii.

În 1929, cercetãtorii savanþi aterizeazã în vatra satului Drãguº ca o armatã a iluminãrii,egal admirabilã ºi temutã. Peste decenii, sãtenii vor rememora numãrul lor, de ºaizeci, drept

„peste o sutã”.Conducãtorul cam-paniei, profesorulsociolog D. Gusti, eraºi ministru, ºi intim alCasei Regale. Foartemulþi din scientiºtiivremii ºi ai vieþiirurale, toþi universi-tari, fie profesori, fiestudenþi, luau acumpentru prima oarãcontact cu satul româ-nesc. În imagine (foto3), chiar dacã munþiide hârþoage aduse debucureºteni nu

ºocheazã, bizareriile numite fonograf, precis da. Sãtenii s-au adunat în vatra satului ºi privescspre masa lui C. Brãiloiu ºi H. Brauner ca la OZN sau la urs. Prin intermediul folcloriºtilorºi al aparatelor lor modernitatea a dat buzna peste sãteni. Nimeni nu prevede consecinþele



3

acestui contact, iatã de ce, în fotograme,vedem cã ruralii asistã cu un accept pasiv ºicu o curiozitate nudã la spectacolul cam-paniei gustiene. Cãci, aºa cum vom vedea,culegerea masivã, exhaustivã, multidisci-plinarã este un spectacol.

Camera festivã a unei familii locale afost denumitã de orãºeni „atelierul defolclor” (foto 4). Afarã de bãtrânul orbcare se executã în pâlnia fonografului ºiafarã de decorativa matroanã din planulsecund, încãperea e dominatã de fol-cloriºti. Toþi se concentreazã asupra tre-bilor proprii, care sunt exclusiv tehniciste. Ca în multe alte imagini (foto 5-6), tânãrulMihai Pop e totdeauna atent doar la caietului sãu de notiþe, poate chiar stenografii ale

textelor, comentariilor ºi datelorauxiliare legate de informatoriiþãrani ºi de producþiile lor meloliter-are. Iatã pentru ce atât etnomuzico-logul Brãiloiu cât ºi literatul Popreprezintã icoanele virtuozitãþiistrict analitice, pozitiviste, total aca-demice, prin care folcloristica seemancipeazã ºi devine obiectul uneijuisãri ireferenþiale, autogene. Eisunt reprezentarea faptului cã fol-cloristica îºi acordã sieºi mai multã

importanþã, prestigiu ºi putere politicã decât ar fi putut avea sau i s-ar fi putut acordafolclorului însuºi.

La începuturile inocentelor surprinderi fotografice – egal instantanee ºi scenarizãri– acea concentrare asupra tehnicismului înregistrãrii, identificabilã/ lecturabilã ºi dreptrefuz de a participa la actul perfor-mãrii artistice, era ceva naturalpentru savanþi ºi cu totul nou saubizar pentru reprezentanþii culturiirurale reale. În numeroase poze,þãranii, oamenii reali, reprezentanþiai unei culturi vii, privesc la actulperformãrii folcloristicii cumirarea, neîncrederea saustupoarea de acordat incredibilului



4

4

5

6

M. Pop, C. Brãiloiu, Vasile Sofonea, H. Brauner,Rafira Jurcovan, M. Socor

7513

ºi irealului (foto 7-9). Dar folcloriºtii îºi vãdde treaba lor cu o interiorizare ºi abstragereaproape perfecte. Încovoierea lor fizicã asupranotaþiei autografe este o ilustrare, reprezentareºi chiar reprezentaþie a muncii specifice, inte-lectuale, savante. Cu prilejul operaþiei detranscriere muzicalã – adicã, acolo unde grafiaatinge ambiþia, vanitatea sau fudulia reprodu-cerii „fidele” a celui mai evanescent, iraþional,subtil, evanescent ºi aparent neconceptualfapt: materia sonorã – respectiva concentraredevine curatã cocoºare (foto 9-12). Iar profilularãtat la început de Brãiloiu ºi Mihai Pop (foto4-6), devine raccourci ºi întoarcere totalã acorpului cu spatele spre privitor ºi camera deluat vederi (foto 9, 12-14). Aºadar, nu doarconcentrarea folcloriºtilor asupra sculelor fun-damentale ale ºtiinþelor lor – caietul de tran-scrieri sau aparatajului înregistrãrii –, ci chiardosul folcloriºtilor reprezintã imaginea,portretul, „faþa” folcloristicii. Toate acestea,aºa cum spuneam (dar orice repetare nu va fiexcesivã!), fiindcã cucerirea ºi gloria fol-cloristicii constã într-o operaþie de izolare (deorice fapt real), o abstragere ºi abstracþie, onarcisisticã ºi solipsistã interiorizare strictpersonalã, individualã, intelectualã.

Imaginea din foto 15 – cu acelaºi MihaiPop ca actor ºi reprezentant absolut al fol-cloristicii tehniciste, pozitiviste, autonome,politice – este revelatoare pentru a sugera



7

8

9

10

H. Brauner ºi B. Bartók

11

G.Suliþeanu, G. Marcu

masivitatea, greutatea ºi gravitatea investiþieifolcloristice, care, implicit, apasã ºi asupra„umorilor” informatorilor þãrani. Fapt care,automat, presupune ºi autocorecþii, autocen-zurãri ºi adaptãri ale acestuia la aºteptãrileinstituþiei care le acordã atenþie, plus even-tualele inhibiþii, emoþii, tremolouri, ezitãri,simplificãri sau denaturãri ale inimii, minþii,atenþiei, memoriei, glasului. Fiindcã, sau ast-fel, trebuie sã ne imaginam cã ceea ce fol-cloriºtii obþineau de la colaboratorii rurali(„informatori”!) erau doar cópii sau imitaþiiale faptului real, de folclor oral.

Personajul central al pozei 14, care revineîn extrema dreaptã a imaginii 16, era tehni-cianul Institutului de Folclor, numit Abãlaºeiºi supranumit Edison. Un personaj nãscutparcã cu basca pe cap (fiindcã nu ºi-o scoteaniciodatã) ºi care, prin concentrarea sa exclu-sivã asupra complicatelor ºi fragilelor aparatede înregistrate, pãrea ursuz, supãrat, inhibândpe toatã lumea din jurul sãu ºi mai ales peinformatorii þãrani. La polul opus pare sã seposteze Ilarion Cociºiu, folcloristul centraldin foto 16, care îºi þine braþul pe dupãumãrul þãrãncii cântãreþe. În toamna anului2004 îl întreb pe Dumitru Capoianu – cel careapare în fotografia din 1951 rezemat cu cotulpe magnetofon, între Edison ºi Cociºiu – careera motivaþia acelui gest intim. Iar compozi-torul îºi aminteºte cã în faþa acestor aparateteribile, într-un prim moment, informatoriirefuzau categoric sã cânte. Ba doreau sã



12

13

14

15

16

amâne ºedinþa, sã vinã altã datã, ba îºi aminteau cã au treabãpe-acasã. Folcloriºtii trebuiau atunci sã desfãºoare un procescomplex de domolire a emoþiilor ºi de câºtigare a încrederiiacestor colaboratori. Îmbrãþiºarea din foto 16 avea tocmaiacest scop. Pentru ca în momentul executãrii piesei, inhibiþi-ile infuzate de moment, de aparate ºi de atitudinea stricttehnicistã a folcloriºtilor, oamenii sã cânte cu „spaima înglas”, parcã sugrumaþi, parcã afoni. Cum spuneam, ceea ceobþineau folcloriºtii pe fonograf sau pe bandã erau doar car-icaturi ale originalului, adicã ale realului (de actualizat doarîn contextele autentice, genuine). Chiar dacã, în studioul deînregistrare, cântãreþii folclorici vor reuºi sã se „adune” ºi sã

reactualizeze piese în stiluri ºiforme credibile, stângaceainadecvare dintre rurali ºi cas-tranta tehnologie ºtiinþificã totrãmâne evidentã. În foto 17, þãranul cântã ceva în mãgãoaiamicrofonului, cu toate cã fotografia priveºte obiectul respectivdin faþã iar pe bietul om doar din profil, astfel ilustrând maidegrabã tehnica ºtiinþei ºi doar decorativistic curiosul ºi inadec-vatul personaj uman. Iar în foto 18 o bocitoare reuºeºte sã setranspunã în emoþia necesarã plânsului ºi sã execute ceva spe-cific în prezenþa ºi-n dreptul unei scule electrice. Totuºi,accentuez din nou: întregul aparataj tehnic, fonograful, caietelede notiþe, ulterior magneto-foanele ºi toatã recuzita com-plicatã ºi masivã a tehnicilor

de înregistrãri sonore, sunt documente retorice ºi politice.Adicã, documente ale vizualizãrii ºi legitimãrii folcloristicii,prin care folcloristica se comunicã pe sine ºi se impune.

Ce reþin folcloriºtii ºi folcloristica, de unde vor porni elemai departe opera propriei virtuozitãþi ºi autoritãþi este ilus-trat de ultima imagine (foto 19). Unde obiectul folcloristiciieste comasat ºi condensat în rafturile ca de cenotaf alearhivei, unde personajul real este redus la respectivele con-tainere – umbre ºi cenuºe ale realitãþii piesei de oralitatemeloliterarã. Istoria folcloristicii de top (modern sau post-modern) porneºte, aºadar, de la aceastã reducþie esenþialã ºiexistenþialã, de la aceastã combustie sau crimã. Iar în loc detãcere, de aici urmeazã ºtiinþa, academismul, virtuozitatea ºi politica – ºi ea atât de virtuoasã,vreme de mai bine de-un veac – ale disciplinelor etnologice, ale folcloristicii.



17

18

19

Referinþe bibliografice:

Barwick, 1988-89: Transcription as Deflowering: Collection Practices in Italy, Pre-1939. În:„Musicology Australia” 11-12: 35-43.

Barz, & Cooley, (red.) 1997: Shadows in the Field: New Perspectives for Fieldwork inEthnomusicology. New York, Oxford: Oxford University Press.

Clifford, 1986: Introduction: Partial Truths, în vol. James Clifford & George E. Marcus (red.),Writing Culture: The Poetics and Politics of Ethnography. Berkeley, Los Angeles, London: Universityof California Press, p. 1-26.

Marian Bãlaºa, 2003a: Studii ºi materiale de antropologie muzicalã, Bucureºti: Editura Muzicalã.Marian Bãlaºa, 2003b: Music on Money: State Legitimation and Cultural Representation.În: ‚Music in Art: International Journal for Music Iconography’ (New York) 1-2(28): 173-189.Marian Bãlaºa, 2003-2004: „Que reste-t-il de nos amours?” O naraþiune vizualã despre emanci-

parea agentului mediator ºi intimitatea faptului de folclor. În ‚Anuarul Institutului de Etnografie ºiFolclor’ Bucureºti: Editura Academiei Române, vol. 14-15: 71-102.

Pinney, 1992: The Parallel Histories of Anthropology and Photography, în vol. Elizabeth Edwards(red.), Anthropology & Photography: 1829-1920. New Haven and London, p. 74-95.

Rezumat

Plecând de la anunþarea sistemului de lecturã – prezentarea unor poze din arhiva IEF ConstantinBrãiloiu, prin prisma antropologiei vizuale – lucrarea doreºte sã analizeze câteva imagini de demult încorelaþie cu grila subiectivã a intimizãrii situaþiilor ºi obiectelor ilustrate/surprinse de obiectivul fotogra-fic.

Rând pe rând, sunt prezentate un numãr de nouãsprezece fotografii diferite ca subiect ºi subiecþi,comentariul lor fiind doar un punct de plecare spre analiza ulterioarã a celorlalte discipline antropolo-gice.

Abstract

Starting from the enouncement of its method – the presentation of some pictures from the archive ofthe Institute of Ethnography and Folklore Constantin Brãiloiu, from the point of view of visual anthro-pology – the paper intends to analyse some old time images in relation with a subjective way of capturingthe situations and the objects illustrated/ collected by the camera.

One by one, there are presented nineteen photos, different in terms of subject and subjects, their com-mentary being just a starting point to a future analysis, with the tools of the other anthropological disci-plines.



Adrian Stoicescu

Bancul – o specie în cãutarea identitãþii1

În 1846, când arheologul englez Thoms propunea pentru prima datã utilizarea compusu-lui folk – lore2 pentru a defini toate producþiile create de popor, tonul care acompania demer-sul sãu teoretic era acela al cercetãtorului care îºi anticipeazã dispariþia obiectului cercetat ºicare îndeamnã la culegerea survivenþelor arhaice care rodeau odatã pe pãmântul bogat alculturii populare. Folclorul nu era altceva decât o formã fosilã a unui mod particular de a trãiºi înþelege universul proxim ºi nici pe departe entitatea vie, aflatã într-o continuã transformarede structurã ºi de funcþie, aºa cum practica etnologicã actualã îl figureazã.

Inventarul speciilor folclorice canonice conservat ºi transmis de manualele universitare defolclor pare, la o primã vedere, un argument forte în favoarea modalitãþii de înþelegere abunurilor folclorice specifice mijlocului de secol XIX. Ochiul neavizat, luând contact culumea ruralã contemporanã ar putea declama, pânã la un punct îndrituit, moartea folcloruluisau pervertirea formelor sale autentice, în favoarea unor forme pe cât se poate de nespecificementalului popular, neglijând, fãrã drept, o serie de elementele de structurã ale modul spe-cific de a fiinþa în contemporaneitate: pe de o parte neglijarea aspectului binomial al folclorpe linia urban / rural, pe de alta pornind de la premisa falsã a asocierii termenului de folclorcu o puternicã nuanþã arhaicã.

Totuºi, realitatea contemporanã furnizeazã o serie de exemple care demonstreazã contin-ua transformare a elementelor folclorice, continua schimbare de hainã sub care se poate regãsiaceeaºi nevoie spiritualã pe care folclorul o satisfãcea.

Cântecele de lume ºi folclorul mahalalei sunt perfect continuate, pe linia evocãrii învocabule ºi imagini simple, de o formã atât de controversatã astãzi, maneaua.

Cântecele revoltelor sociale, care au constituit un punct extrem de pregnant conturat înuniversul folcloric sunt astãzi prelungite prin fenomenul hip-hop prin care sunt sancþionaterealitãþile sociale contemporane în acelaºi mod în care fenomenul muzical raggae acompaniamiºcarea de eliberare jamaicanã.

Basmul, ca mod de figurare a unei lumi ficþionale care avea menirea de a furniza pe de oparte un canon al frumuseþii, pe de alta unul al moralei, este astãzi continuat de o serie demanifestãri culturale, specifice fie tipului de culturã media, fie tipului de culturã ciberneticãa cãrui prezenþã este din ce în ce mai resimþitã în ultimii ani. În prima categorie, aceea a cul-turii media, basmul, având tema racordatã la elementele sociale noi, este substituit de filmulde acþiune sau de lung-metrajul de animaþie, în care aceleaºi douã forþe antinomice se con-fruntã, finalul aducând supremaþia binelui ºi în care eroul are câºtig de cauzã în actele saleprin ajutorul unor entitãþi supranaturale sau naturale. În cea de-a doua categorie, aceea a cul-


turii cibernetice, basmul este regãsit sub forma jocului pe calculator care poate reprezentaformã interactivã a acestuia prin faptul cã eroul virtual reface traseul odatã cu cititorul, totvirtual, al acestui tip particular de basm.

Snoava, în calitatea sa de naraþiune comicã, este înlocuitã de banc, despre care se poateafirma, fãrã rezerve prea mari, cã este specia cu cea mai mare rãspândire în contemporanei-tate. Fãrã îndoialã cã diferenþele dintre cele douã specii sunt sensibile, însã în unele puncte,cele douã specii se suprapun, prin nuanþa comicã a naraþiunii, prin intenþia comicului din carerezultã ºi aspectul lor funcþional.

Bancul în folcloristica româneascã

Deºi una dintre cele mai rãspândite categorii orale în profilul culturii contemporane, ban-cului nu i se acordã nici pe departe locul cuvenit în folcloristica româneascã. Lipsa unui cor-pus de texte ºi a unei topologii, a unui studiu monografic ºi doar prezenþa câtorva studiirevuistice3, fac din una dintre cele mai accesibile categorii o mare necunoscutã, iar pe alocuri,studiile de folclor4, atunci când trateazã specia la capitolul naraþiunilor comice, creeazã maiales confuzie ºi nici pe departe construirea unui profil teoretic coerent ºi consistent.

Locul comun al acestor studii, indiferent de natura lor, este trasarea câtorva coordonateesenþiale în construirea cadrului povestirii (sau interpretãrii) bancului.

O importanþã cu totul specialã o are însã Cuvântul înainte al profesorului Mihai Pop laprima ediþia a colecþiei lui Cãlin Bogdan ªtefãnescu, 10 ani de umor negru românesc. Jurnalde bancuri politice, de la Ed. Metropol Paideia, din 19915, prin care semnaleazã una dintreformele de rezistenþã non-violentã împotriva regimului dictatorial surprins în anii feþei salecele mai sumbre, de la mijlocul anului 1979 pânã la cãderea regimului la finele lunii decem-brie 1989. Contribuþiile profesorului sunt pe de o parte legate de plasarea bancurilor în mediu– mediul urban, fãrã a însemna cã satul este strãin de aceastã formã – pe de alta de sublin-ierea trãsãturii funcþionale a acestei categorii de bancuri, sau a caracterului lor folcloric6.Totodatã, profesorul atrage atenþia asupra confuziilor terminologice care însoþesc încercãrileanterioare de delimitare a speciilor comice, menþionând cã:

în condiþiile în care a apãrut la noi, ºi nu numai la noi ci ºi la alte popoare, ºi în caretrãieºte astãzi, bancul este un mod de expresie al culturii orale urbane. Totuºi, folcloriºtii tre-buie sã þinã seama de legãtura lui cu anecdota sãteascã tradiþionalã de care se deosebeºtedoar prin nuanþe funcþionale.7

dar ºi asupra punctelor comune cu speciile canonice:cu rostul lor în actele de comunicare dintre oameni, existã fãrã îndoialã afinitãþi între

Pãcalã […] ºi vestitul personaj al bancurilor noastre, celebrul Bulã ºi poate ºi cu cel caredã rãspunsuri neaºteptate, pe dos, la radio Erevan.8

Nici profesorul Pop ºi nici ceilalþi exegeþi ai textului folcloric nu se o preocupã însã dedouã dintre problemele cele mai grave cu care aceastã specie se confruntã: inexistenþa unuicorpus de texte ºi, derivând din aceasta, inexistenþa unei tipologii care sã organizeze materi-alul. Este vorba de inexistenþa acestora în maniera tradiþionalã a termenilor: adunarea ºi cat-alogarea în opurile clasice pe un suport tradiþional. Varianta alternativã la aceastã lipsã este

Bancul - o specie în cãutarea identitãþii


însã oferitã de un model cultural cibernetic: colecþia ºi tipologia de bancuri de pe internet9.Spaþiul cultural cibernetic însã presupune o serie de diferenþe prin raportare la formele cul-

turale anterioare, cel mai important aspect diferenþiator fiind forma hipertextualã de tip icon-ic. Aceastã formã nu þine de textul propriu-zis, ci de forma particularã de organizare a aces-tuia într-o structura de tip arborescent care guverneazã deopotrivã materialul folcloric pro-priu-zis, dar ºi informaþia legatã de informator, pentru cã tipul de paginã web caracteristicacestui domeniu restrâns al bancurilor în formã virtualã conþine o serie de link-uri care trim-it la informaþia etnologicã de tip mai larg ºi anume date legate de cel care a trimis banculrespectiv pe internet, în alþi termeni spus, datele legate de identitatea informatorului.

Se poate, prin urmare afirma, fãrã putinþã de tãgadã, cã internetul – forma cea mai preg-nantã de culturã ciberneticã, alãturi, fãrã îndoialã de partea de soft – funcþioneazã ca unculegãtor de folclor. Aºa cum la nivelul speciilor se poate observa o puternicã tendinþã detransformare, acelaºi lucru se poate afirma ºi despre culegãtorul de folclor, pentru care inter-netul a devenit o formã complementarã a cercetãrii de teren în forma anchetei.

Prin maniera de organizare a unora dintre paginile care gãzduiesc arhive de bancuri, aces-ta se poate constitui ºi într-un cercetãtor ad hoc. Iatã, în continuare, imaginea unei porþiunidintr-o astfel de paginã (Fig.1). Formularul, dupã cum este denumit de creatorul de paginã,nu este altceva decât o fereastrã de dialog prin care i se permite celui care viziteazã pagina,sã adauge un eventual banc cunoscut, dublat prin minime informaþii despre sine, informaþiipe care cercetãtorul de teren oricum le-ar fi reþinut, cu observaþia cã acesta ar fi consemnatun numãr mai însemnat de date biografice.

Inserarea unui banc mai dã ºi posibilitatea unei clasificãri acestui vast corpus de texte. Dupã cum se poate observa dinprimul câmp site-ul permite cuprinderea unuia dintre bancurileurmeazã a fi trimise în una sau alta dintre clasele de exemple pecare acesta le conþine. Fragmentul de paginã decupat aicicuprinde clasa tematicã a bancurilor având ca personaj principalpe Alinuþa. Celelalte clase pe care bancurile trimise le mai potalimenta sunt: animale, ardeleni, artiºti, badea Gheorghe,beþivi, blonde, Bulã, calculatoare, canibali, cel mai scurt,culmi, diferenþe, doctori, GSM, întrebãri, Ion ºi Maria,moldoveni, nebuni, olteni, perle, poliþiºti, popi, proverbe,Erevan, sadice, scoþieni, soldaþi, þigani, unguri, somalezi ºi seci.Aceste clase sunt specifice numai unuia dintre site-urile specifice, celelalte putând propuneºi alte moduri de clasificare a acestora.

Pe lângã trãsãtura sa de culegãtor atipic de folclor internetul mai poate avea ºi calitatea dearhivar, de pãstrãtor de folclor sub forma unor antologii grupate dupã un anumit criteriu carepoate reprezenta ºi o posibilitate de organizare tipologicã.

Din perspectiva unei tipologii a bancului, site-urile pot fi criticate sub mai multe aspecte.În primul rând, dupã cum se poate observa din enumerarea claselor anterioare, cheia dupãcare se face înglobarea în clase trimite spre elemente eterogene. Unele dintre acestea sunttemele bancurilor: calculatoare, culmi, seci, sadice, altele sunt – în fapt, cele mai multe – per-

Adrian Stoicescu


sonajul principal al bancului: Alinuþa, Bulã, doctori, poliþiºti, popi, iar unele dupã un criteriuformal sau de compoziþie: întrebãri ºi cel mai scurt. Acestor tipuri li se mai adaugã ºi o cat-egorie mai puþin unitarã ºi întitulatã ca o altã specie, proverbele.

Lipsa de unitate la nivelul criteriilor de clasificare se poate regãsi ºi la nivelul exemplelordin fiecare clasã analizatã separat. Astfel, într-o clasã sunt exemple care fie cã nu corespundcriteriului respectiv, fie cã aparþin unei alte clase de bancuri.

Badea Ion vrea sã îºi vândã calul la târg.- Cu cât dai calul bade ?- Cu 5 milioane.- Îi cam scump.- Îi scump, da’i un cal fain. - Îi fain da’ sã ºtii cã mie mi se pare cã-i orb. - Nu crez. - Hai sã-l probãm.Dau ei drumul calului, care o ia la fugã ºi nimereºte, din goanã, cu capul drept într-un

copac. - No, zisu-þi-am cã-i orb? - Drept îi, da’ ai vãzut ce curajos îi ?

*De la spitalul de nebuni evadeazã un psihopat. Pe drum se întâlneºte cu o femeie: - Bã tu eºti vie? - Da.- ªi de ce nu faci struguri?

*În armatã, Ion este încorporat la paraºutiºti. Înainte de primul salt, instructorul le ream-

inteºte cã trebuie sã numere pânã la 9 ºi apoi sã tragã de mânerul de deschidere al paraºutei.Soldaþii încep sã sarã, totul decurge bine, când deodatã instructorul observã cã paraºutaardeleanului nu s-a deschis. Înnebunit, executã un salt pânã la limita minimã de securitate,ajunge rapid la sol ºi speriat îl cautã pe nenorocit, crezând c-o sã-1 vadã fãcut fãrâme.Dintr-o cãpiþã de fân din apropiere, auzi:

- No, amu vine 9...Exemplele citate aici fac parte din tipologia propusã de creatorul paginii de internet ºi sunt

incluse în categoria tematicã a bancurilor cu Ion ºi Maria. Aceastã categorie face parte dinmai larga clasã a bancurilor cu ardeleni, incluse tematic în tipul bancurilor regionale. Pe bazaasemãnãrilor ideatice ºi din cauza scindãrii poate nejustificate a clasei bancurilor cu ardeleni,bancuri ca cele citate anterior pot genera confuzii din perspectiva încadrãrii în una sau altadin clasele tematice.

Sub acest aspect, tipologia ºi antologia care se bazeazã pe aceasta ºi care se regãseºte înpaginile de internet, nu poate fi acceptatã ca general valabilã ºi nu poate fi luatã ca etalon.

În ceea ce priveºte modul de organizare a materialului, exceptând greºelile metodologicecare pot fi generate ºi de utilizatorii care trimit bancuri ºi nu respectã clasele pe care le pro-



pun autorii paginii, metoda graficã de prezentare a acestora este una pe cât se poate de origi-nalã ºi nu foarte depãrtã de modelul în care sunt realizate tipologiile de cãtre folcloriºti.

În ceea ce priveºte stocarea materialului, modul de prezentare este acela din fereastrareprodusã în figura 2. Fereastra care conþine un banc dã posibilitatea utilizatorului de calcu-lator sã realizezetrei operaþiuni.Prima este aceea dea citi bancul, a douãde a îl trimite, prinintermediul e-mail-ului unui alt utilizator cu acces la internet, iar a treia de a afla cine este celcare l-a trimis ºi eventual de a-l contacta. Segmentele subliniate (figuate cu verde) dau posi-bilitatea de contact sau de trimitere prin link-urile oferite de creatorul de paginã.

În termeni rezumativi, se poate trage o concluzie pe cât se poate de valabilã, aceea cã tipulde culturã ciberneticã (virtualã) care astãzi tinde spre captarea unui teren din ce în ce maiînsemnat, nu este total strãin de cultura de tip popular, absorbind-o, în formele care permitacest lucru, în totalitate.

Rezumat

În 1846, când arheologul englez Thoms propunea compusul folk – lore pentru definirea tradiþiei,teoriile epocii vorbeau despre moartea folclorului, el existând numai in forme arhaice, survivenþe aleceea ce altãdatã anima viaþa spiritualã a poporului de jos. Realitatea cotidianã infirmã aceste afirmaþiiprintr-o serie de categorii orale care astãzi continuã pe cele existente cândva: cântecele de lume ºi fol-clorul mahalalei sunt azi continuate de manele, cântecele revoltelor sociale de fenomenul hip-hop, bas-mul de filmul de animaþie sau cel de aventuri, iar snoava de banc. Acesta din urmã nu se caracterizeazãde atenþie deosebitã în rândul exegeþilor, acordându-i-se doar câteva studii, în periodice sau volume.Profesorul Pop este unul dintre cei care, lapidar însã, plaseazã contextul performativ al bancului în spaþi-ul urban, fãrã a neglija rurarul. Un loc de seamã însã îl ocupã acesta în spaþiul cibernetic, hipertextual detip iconic, unde internetul funcþioneazã deopotrivã ca un colportor, dar ºi, în acelaºi timp, arhivator debancuri.

Abstract

In 1846, when the English archeologist Thoms suggested the compound word folk-lore to define tra-dition, the theories of the spoke about the death of folklore. It existed only in archaic forms, survivals ofthose animating the spiritual life of the lower people. But the present reality disregards their theories bya series of folk types that continue the existence of the old one: old songs on the aspects of everyday lifeand suburb folk songs are today continued by the manea, the songs having as theme the social move-ments become songs contained in the hip-hop phenomenon, the old fairy-tales are today substituted byanimation films and thrillers, and the anecdotes are replaced by jokes. One cannot say that this last folktype is a major topics in the nowadays analyses, only a few books or articles being written. Yet, profes-sor Pop is one of those who concisely wrote about the joke placing it as specific to urban places eventhough it can be found in rural ones. Furthermore, a very important place is the cyberspace, the iconhypertext, in which the Internet plays the role of both a folklore-monger and an archivist.

Adrian Stoicescu


Note:1. Prezenta comunicare se bazeazã aproape în exclusivitate pe lucrarea de diplomã Râsu’ … Plânsu’ …Eseu despre bancul românesc, coordonatã de lect. dr. Lucia Ofrim ºi susþinutã în sesiunea iunie 20032. Ovid Densusianu, Folclorul Cum trebuie înþeles, în Viaþa pãstoreascã în poezia noastrã popularã,E.P.L, Bucureºti, 1966, pp. 36-37 3. Ovid Crohmãlniceanu, Dispariþia unui erou naþional, România literarã, an XXVII, nr. 6, 16-22.02.1994, p 14; Nicolae Constantinescu, Cãlin Bogdan ªtefãnescu: 10 ani de umor negru românesc,Fabula; Cristina Gafu, Ipostazieri ale folclorului contemporan. Bancurile, Suflet oltenesc, an VI, nr. 3,2002, p 13; Ilina Gligori, O sumbrã ipostazã la dispariþia unui erou naþional, România literarã, anXXXVIII, nr. 27, 12-18.07.195, pp 3 ºi 114. Ovidiu Bîrlea, Folclorul românesc, Ed. Minerva, Bucureºti, 1981, p. 230 º. urm. 5. Studiul succint, dar extrem de semnificativ din perspectiva trasãrii coordonatelor esenþiale ale specie,este cu atât mai valoros cu cât reprezintã punctul de plecare al analizei bancului. Este ceea ce lumea etno-logicã înþelege prin aportul capului de serie.6. Mihai Pop, Cuvânt înainte, în Cãlin Bogdan ªtefãnescu, 10 ani de umor negru românesc. Jurnal debancuri politice, Ed. Metropol Paideia, Bucureºti, 1991, pp. 5-67. idem., p. 68. idem., p. 59. www.bancuri.net, www.bancuri.ro, www.fun.ro, www.funoline.ro, etc



PPrroo ffeessoorr uu ll___________________

Gheorghe Deaconu

Surse ºi etape în formarea ºi devenireaprofesorului Mihai Pop

Preliminarii

Comunicarea de faþã prefigureazã un demers ºtiinþific mai amplu ºi de duratã, vizândelaborarea unei lucrãri despre biografia intelectualã a profesorului Mihai Pop, care are meri-tul incontestabil de a fi potenþat acumulãrile perene ale etnologiei româneºti tradiþionale ºi dea le fi sincronizat cu orientãrile moderne pe plan mondial. Douã sunt raþiunile care argu-menteazã necesitatea ºi finalitatea acestei contribuþii menite sã ne apropie de înþelegerea con-cepþiei creatorului de ºcoalã în ºtiinþa româneascã. Mai întâi, o motivaþie de ordin pur ºtiinþi-fic: a identifica ºi a explicita izvoarele care au alimentat ºtiinþa cercetãtorului constituiepremisa fireascã, necesarã a cunoaºterii aprofundate a operei sale. O operã (ne referim aici laaceea scrisã) revelatoare pentru nivelul atins de etnologia româneascã spre finele secolului alXX-lea, prin valorizarea a ceea ce oferea valid ºi peren moºtenirea ºi experienþa autohtonã ºiprin asimilarea noilor orientãri teoretice ºi metodologice în ºtiinþa mondialã. Apoi, o moti-vaþie ce þine de pedagogia ºtiinþei noastre: a reconstitui drumul pe care l-a parcurs cãrturarulînseamnã a înþelege “învãþãtura” pe care dascãlul a acumulat-o ºi a oferit-o atâtor promoþiide “elevi”, discipoli ºi colaboratori. Avem acum în vedere opera oralã a Profesorului, care,poate mai mult decât aceea scrisã, a edificat ºi a impus ceea ce biografii ºi exegeþii sãi aunumit ªcoala Mihai Pop. Corelând cele douã raþiuni, putem conchide cã a accede la “ºtiinþa”ºi la “învãþãtura” lui Mihai Pop echivaleazã cu o dublã lecþie – o lecþie de cunoaºtere ºi olecþie de comunicare.

Gândul de a ne apleca asupra formãrii ºi devenirii Profesorului s-a închegat în procesul depregãtire a primei lucrãri care a acreditat ideea existenþei ºi funcþionãrii ªcolii Mihai Pop.1Am înþeles atunci rolul pe care l-a îndeplinit Profesorul în evoluþia etnologiei româneºti însecolul al XX-lea: delimitându-se atât de apologeþii, în spirit romantic, ai “comorilor inepuiz-abile” ale “geniului popular”, cât ºi de savanþii de cabinet, strãini de realitatea fenomenului,profeþi, în numele unei anumite “logici a istoriei”, ai dispariþiei iminente a folclorului ºi


propovãduitori ai neputinþei ºtiinþei în faþa acestei agonii culturale, Mihai Pop a cultivat ºi apromovat o ºtiinþã vie, o ºtiinþã a vieþii ºi a dinamicii tradiþiei populare, în perpetua ei trans-formare, o ºtiinþã capabilã, prin îmbinarea cercetãrii fundamentale cu investigaþia aplicativã,sã întemeieze o strategie culturalã vizând viitorul culturii populare.2 Profesorul însuºi, nona-genar, ne îndemna, în alocuþiunea aniversarã, din noiembrie 1997, de la Facultatea de Literedin Bucureºti, sã uitãm trecutul ºi sã ne îndreptãm privirea spre viitor. Încã o “lecþie” memo-rabilã, care decanta învãþãtura ºi experienþa acumulate într-o viaþã de studiu ºi de dialog.

Impulsul de a ne angaja în acest travaliu ni l-a dat, însã, lectura dialogului purtat cuProfesorul, în anii ‘80, de Zoltán Rostás ºi consemnat într-o carte de istorie oralã desprecercetãrile monografice ale ªcolii sociologice de la Bucureºti.3 Autorul ne oferã, sub formaunui interviu, purtând amprenta inconfundabilã a discursului, a stilului ºi, de fapt, a omului,un captivant “spectacol” al personalitãþii Profesorului, revelator pentru gândirea ºi cariera lui,un “Bildungsroman” al vieþii ºi operei unui cãrturar de elitã, istorisit cu înþelepciunea ºisavoarea unui povestitor popular, o mostrã de oralitate savantã, gramaticalizatã. Povestea“aventurii” spirituale a unui intelectual român din secolul al XX-lea, la sfârºitul cãreia pro-tagonistul / povestitorul ne avertizeazã cu francheþea-i proverbialã: “Dar modelul meu nueste foarte recomandabil. Cã eu la ceea ce am þinut foarte mult în viaþa mea, am þinut laluciditate. La minte, la judecatã, ºi încã la ceva: la analiza realitãþii. N-am acceptat nici unfel de realitate, nici cea politicã, nici cea ºtiinþificã, pânã n-am analizat-o ºi am judecat-o.Asta te scuteºte de foarte multe lucruri. Adicã nu te lasã sã fii sentimental ºi sã te ambalezi.Presupune ºi un oarecare cinism.”4

Ignorând “recomandarea” Profesorului, lectorul este, însã, liber sã recunoascã ºi sãurmeze un asemenea model uman de luciditate, realism ºi pragmatism. Iar cercetãtorul vieþiiºi operei lui Mihai Pop se simte cu atât mai provocat de “avertismentul” Profesorului,descoperind în aceastã “poveste”, datoratã lui Zoltán Rostás, o sursã autorizatã ºi consisten-tã de informaþii ºi referinþe, chiar dacã marcatã de limitele inerente unui interviu (subiectivi-tatea interlocutorului, strategia realizatorului), utilã pentru subiectul ce ne intereseazã înprezentul demers.

*

Într-o perspectivã preliminarã, sumarã, ce urmeazã sã fie aprofundatã ºi detaliatã, formareaºi devenirea lui Mihai Pop ca om de ºtiinþã se situeazã în punctul de convergenþã interdis-ciplinarã a mai multor ºtiinþe socio-umane (filologia, sociologia, etnologia, antropologia º. a.)ºi de joncþiune a “ºcolilor” româneºti cu miºcãrile de idei pe plan european ºi mondial.

Moºtenirea ºi experienþa autohtonã, pe care Mihai Pop o preþuieºte ºi o recunoaºte drepttemelie a pregãtirii sale, cu putere modelatoare pentru formarea profesionalã, este reprezen-tatã de cele douã ºcoli care au dominat gândirea ºi practica ºtiinþificã româneascã înperioada interbelicã: ºcoala istorico-filologicã ºi ºcoala sociologicã.

ªcoala istorico-filologicã, de tradiþie hasdeianã, avându-l drept promotor ºi îndrumãtor peOvid Densusianu, a avut un rol hotãrâtor în profesionalizarea ºtiinþei folclorului, trasând“contururile folcloristicii româneºti ca disciplinã de sine stãtãtoare, cu problematicã ºimetodologie proprie”.5 Evocând, dupã aproape opt decenii, Lecþia de deschidere a cursului

Surse ºi etape în formarea Profesorului


þinut la Facultatea de Litere din Bucureºti, în 1909 (Folclorul – cum trebuie înþeles), MihaiPop evidenþiazã meritul lui Densusianu în orientarea cercetãrii spre fenomenul viu, contem-poran al folclorului ºi reþine esenþialul mereu actual al “lecþiei” magistrului sãu: “Dreaptajudecatã a profesorului, ponderea sa înþeleaptã în cumpãnirea lucrurilor, imperioasa nece-sitate de a cunoaºte realitatea în formele ei vii pentru a le putea aprecia lucid prin criteriileprofesionale ale unei discipline ºtiinþifice. Strãduinþa de a impune o opticã clarã asupra vieþiicreatorilor ºi purtãtorilor de folclor, asupra rolului folclorului în viaþa culturalã. Lipsa sa deprejudecãþi sentimentale ºi de false precepte dogmatice.” 6 “Lecþie” pe care discipolul ºi-aînsuºit-o ºi a cultivat-o în mod exemplar. În aceeaºi evocare, Mihai Pop remarcã rolul pe carel-a avut opþiunea metodologicã pentru filologie a lui Densusianu în cercetarea folclorului, înperspectiva dezvoltãrii moderne a folcloristicii, pregãtind terenul pentru achiziþiile semioticiiºi ale teoriei comunicãrii: “Optând pentru filologie, profesorul intuieºte acum optzecide ani rolul pe care filologia - lingvistica, disciplinã - pilot l-a avut ºi îl mai are încã îndezvoltarea folcloristicii, etnografiei ºi antropologiei culturale, în evoluþia unor discipline casemiotica ºi teoria comunicãrii pentru înþelegerea limbii folclorului, pentru descifrarea sen-surilor semnelor cu care aceastã limbã opereazã.” 7 Drumul lui Mihai Pop spre cunoaºtereafolclorului a pornit ºi a fost “bãtut” pe fãgaºul lingvisticii, ºi numai temeinica îndrumare filo-logicã a lui Ovid Densusianu, pe care s-au grefat ulterior acumulãrile lingvisticii structurale,l-a condus pe Mihai Pop spre înþelegerea gramaticii ºi a semioticii folclorului.

ªcoala sociologicã de la Bucureºti, fondatã ºi condusã de Dimitrie Gusti, a conferit fol-cloristicii o nouã fundamentare ºtiinþificã: “... necesitatea de a studia fenomenele folcloricevii în cadrul cercetãrilor concrete complexe, de a stabili determinãrile socio-economice alefaptelor de folclor, funcþia lor în viaþa culturalã a colectivitãþilor studiate, dinamica proce-selor generale de dezvoltare a satelor româneºti”.8 Aceasta este aprecierea etnologului, dinperspectiva timpului, asupra evoluþiei ºtiinþei culturii populare, proces în care aportul ªcoliisociologice de la Bucureºti a fost determinant nu atât prin doctrina elaboratã de Gusti (cunos-cutul sistem al “cadrelor” ºi “manifestãrilor”, guvernat de “legea paralelismului sociologic”)sau de militantismul sãu programatic (“ºtiinþa pentru þarã”, “ºtiinþa naþiunii” etc.), cât mai alesprin metoda ºi practica cercetãrilor de teren ºi mai ales prin capacitarea specialiºtilor de variiformaþii într-un demers pluridisciplinar pentru cuprinderea ansamblului realitãþii sociale,cercetare menitã sã asigure fundamentul ºtiinþific al acþiunii sociale. Iatã una din multipleleexplicaþii ale promotorului ºtiinþei în acþiune pentru rostul ºi sensul cercetãrilor de teren: “...noi ne scoborâm din frumosul ºi confortabilul turn de fildeº în plinã realitate vie, frumoasãºi asprã, ºi urmãrim pe teren torentul vieþii, precum ºi complexitatea câteodatã tragicã aexistenþei, pentru a-i descoperi coerenþa internã ºi a-i prinde sensul ºi unitatea intimã.” 9

Asimilarea “lecþiei” gustiene în formarea lui Mihai Pop ºi cultivarea spiritului ei în operascrisã ºi oralã a Profesorului a fost trainicã ºi roditoare.

Dar tânãrul Mihai Pop, care se pregãtea pentru o carierã de filolog (slavist), nu era intere-sat de sistemul ºi doctrina lui Gusti, cãci nu voia sã se facã sociolog. Participarea lui la cam-paniile monografice este motivatã, retrospectiv, prin atracþia echipei, a muncii în grup ºi maiales prin colaborarea ºi prietenia cu Constantin Brãiloiu.10 În aceste cercetãri de teren, elevullui Densusianu a redescoperit folclorul, l-a cunoscut în realitatea lui vie, în manifestarea con-

Gheorghe Deaconu


cretã ºi l-a trãit în ambianþa vieþii folclorice a satului tradiþional – o lume în care fiulMaramureºului se regãsea pe deplin. În compania sociologilor, tânãrul cercetãtor ( avea doar21 de ani, în campania din Fundul Moldovei, 1928) începe sã observe contextul social alfaptelor de folclor, sã-i cunoascã pe purtãtorii tradiþiei, sã deprindã metoda “observaþiei par-ticipative”, sã intuiascã structurile ºi dinamica fenomenului – toatã aceastã iniþiere prefigu-rând impactul profund ºi durabil al experienþei sociologice asupra viitorului etnolog. Dar ade-vãrata “învãþãturã” în cercetarea folclorului pe teren o primeºte de la Constantin Brãiloiu, decare s-a legat profesional ºi afectiv. Lucrând nemijlocit cu etnomuzicologul ªcolii gustiene,Mihai Pop a fost receptiv la principiile ºi metoda de cercetare promovate ºi cultivate curigoare ºi disciplinã de Brãiloiu, cãruia i se datoreazã în fapt orientarea sociologicã a fol-cloristicii româneºti. Pornind de la premisa cã obiectul ºtiinþei noastre este un fapt social,Brãiloiu a preconizat ºi a practicat cercetarea vieþii muzicale a unei comunitãþi, pe baza unorprincipii metodologice menite sã asigure profesionalizarea demersului ºtiinþific.11 ªtiinþa ºimetoda lui Brãiloiu, cunoscute direct de Mihai Pop în practica muncii de teren în campani-ile monografice, au constituit a doua mare “ºcoalã” a viitorului etnolog.

“Ucenicia” lui Mihai Pop în cadrul celor douã ºcoli – istorico-filologicã ºi sociologicã –nu a fost influenþatã de animozitãþile ºi divergenþele dintre liderii lor, în special dintreDensusianu ºi Brãiloiu (este cunoscutã polemica sociologia mendax versus sociologia mili-tans). Memorialistul de mai târziu recunoaºte cã, în fapt, cele douã orientãri erau comple-mentare, conjugându-se pe terenul fenomenului viu, concret – abordat de fiecare din per-spectiva specificã disciplinei proprii – ºi evocã reconfortant concilierea ºi chiar colaborareacelor doi mentori ai sãi, Densusianu ºi Brãiloiu.12 Iar omul de ºtiinþã remarcã, la ceasul eval-uãrilor, cã, în formarea sa ºi în evoluþia etnologiei româneºti în general, cele douã ºcoli ºtiinþi-fice interbelice i-au asigurat o pregãtire compatibilã – conceptual ºi metodologic – cucercetãrile occidentale în domeniu: “Când dupã rãzboi, începând cu anii ‘70, am reuºit sãreiau legãtura cu colegii mei de generaþie din Apus ( R. Jakobson, J. Greimas, Cl. Lévi-Strauss, Alan Dundes etc.), am constatat cã modul nostru de a vedea anumite aspecte ale fol-clorului nu numai cã nu era mai puþin profund ori mai puþin modern, ci dimpotrivã, se situala un nivel foarte bun, încât comunicãrile prezentate la diferite congrese sau conferinþe inter-naþionale au fost reþinute pentru publicare ºi au intrat astfel în circuitul internaþional.”13

Acumulãrile teoretice ºi metodologice realizate în cadrul celor douã “ºcoli” autohtone auintrat în dialog cu cele douã experienþe ºtiinþifice trãite de Mihai Pop peste hotare: una, delingvisticã structuralã, în tinereþe, în anii ‘30 - ‘40, la Praga ºi în alte centre universitare dinEuropa Centralã; cealaltã, de antropologie culturalã, la maturitate, în anii ‘60 - ‘70, înAmerica. Ambele experienþe i-au potenþat apetitul cunoaºterii ºi totodatã l-au stimulat sã-ºistructureze un sistem propriu de gândire ºi de analizã, în care fiecare element acumulat ºi-agãsit locul ºi rostul lui, în relaþie cu celelalte ºi în corelaþie cu întregul. Înþelegerea structuriiºi funcþionãrii acestui sistem ne va facilita cunoaºterea în profunzime a operei Profesorului.

Experienþa de la Praga a fost hotãrâtoare pentru opþiunea ºtiinþificã a lui Mihai Pop. Uni-versitatea din Praga era, între cele douã rãzboaie mondiale, cel mai important centru europeande slavisticã ºi totodatã un puternic centru de folcloristicã. Aici Mihai Pop are ºansa sã-icunoascã pe P. Bogatyrev ºi R. Jakobson, promotorii Cercului lingvistic de la Praga ºi, prin



ei, ºcoala formaliºtilor ruºi. Pop îl cultivã mai ales pe Bogatyrev, unul dintre cei mai mari fol-cloriºti din lumea slavã, ºi mediazã prietenia ºi colaborarea acestuia cu Brãiloiu, cei doidescoperindu-ºi afinitãþi de concepþie ºi metodã pe temeiul cercetãrilor de teren.14 La Praga,Mihai Pop îºi finalizeazã studiile de slavisticã, susþinându-ºi ºi doctoratul, dar opteazã defin-itiv, ca domeniu de cercetare, pentru folclor: studiile academice din strãinãtate alterneazã cucampaniile monografice din þarã. Dar tot aici, la Praga, Mihai Pop se iniþiazã în structuralis-mul lingvistic. ªcoala lui Bogatyrev îl familiarizeazã cu orientarea ºi metoda structuralistã,care se va impune în lingvisticã ºi apoi va trece în antropologie, prin colaborarea dintre R.Jakobson ºi Cl. Lévi-Strauss.15 Este un moment de rãscruce în procesul de formare a luiMihai Pop: experienþa praghezã îi netezeºte calea spre antropologia culturalã, semioticã ºiteoria comunicãrii.

Experienþa americanã, consumatã când Profesorul avea o vârstã ºi o personalitate, poatesurprinde pe cei care nu înþeleg cã toatã viaþa lui a fost studiu ºi dialog perpetuu, cu un þelunic: sã fie bine informat ºi sã comunice. Iatã-l evocând “aventura” americanã, în transcrierealui Zoltán Rostás: “... pe urmã m-am dus în America, ºi am luat contact cu antropologiaamericanã. Am învãþãt englezeºte în plus, la o vârstã destul de târzie, la 65 de ani, ºi amînceput sã citesc. Dar citind antropologie americanã, care este ºi metodã ºi teorie, ºi este ºifuncþionalism englezesc, adicã malinowskian... Pe urmã au venit noile curente, adicã lingvis-tica n-a rãmas numai lingvisticã structuralã. Lingvistica structuralã s-a îmbogãþit cu teoriacomunicãrii. ªi s-a îmbogãþit cu semiotica.î...º ªi eu mi-am tot cumpãrat cãrþi, ºi am tot statde vorbã cu oamenii... Mai cu seamã am stat de vorbã cu oamenii, ºi am cunoscut ºi foartemulþi dintre ei.”16 Dar paradoxul experienþei americane nu se opreºte aici: învãþãcelul înmaterie de antropologie americanã devine, în scurt timp, dascãl de etnologie europeanã pen-tru americani. Aflãm astfel, din aceeaºi sursã, ce a învãþãt de fapt... învãþãtul român pesteOcean: “Întâi ca sã te duci acolo trebuie sã cunoºti nu numai limba englezã, ci ºi limba lorºtiinþificã. Adicã sã nu le vorbeºti în grai maramureºean despre antropologia culturalã. Poþisã le vorbeºti despre Maramureº, dar sã le vorbeºti pe limba lor ºtiinþificã. Or eu ce-amfãcut? Eu când m-am dus acolo am învãþãt ºi limba, dar stând acolo ºi citind luni de zile, amînvãþãt ºi limba lor ºtiinþificã.”17 Elevul celui mai mare filolog român, cãrturarul poliglot,etnologul de notorietate internaþionalã învãþa “limba” ºtiinþei moderne pentru a fi mai bineinformat ºi pentru a comunica mai larg...

*

Procesul de formare a lui Mihai Pop, balansând permanent între cunoaºtere ºi învãþãturã,fundamentat pe anumite constante, dar receptiv la orientãrile novatoare, niciodatã dogmatic,totdeauna deschis ºi dinamic, este, aºadar, rezultatul unor laborioase ºi îndelungate acumulãride informaþie ºi experienþã, teoretice ºi metodologice, care se suprapun sau se intersecteazã,se confruntã sau se armonizeazã, se amendeazã sau se potenþeazã reciproc într-o devenirestructuratã. Profesorul însuºi ne ajutã sã înþelegem caracterul sistemic al evoluþiei ºtiinþeietnologice ºi al propriei sale gândiri: “Pe urmã vine ideea sistemului. ªi pe urmã vezi cãpãrþile pe care tu le observi, de fapt fac parte dintr-o unitate. ªi atunci trebuie sã concepi, sãreconcepi toatã unitatea, nu? ªi pe urmã îþi dai seama cã aceastã unitate nu este decât - dacã

Gheorghe Deaconu


este un cântec sau dacã este un obicei sau nu ºtiu ce - este un mod de comportament. ªi dacãeste un mod de comportament, atunci este un act de comunicare. ªi dacã este un act de comu-nicare, este un act de inter-relaþie socialã. ªi atunci mergând la inter-relaþii ºi la societate ºila structuri sociale, atunci te întorci la ºcoala gustistã, adicã la ideile vechi gustiste. Atuncitoate astea au sensuri. ªi fiecare lucru este polisemic, poate sã aibã în contexte diferite sen-suri diferite. ªi atunci ajungi la semioticã... Adicã, lucrurile se completeazã. Trebuie totmereu sã citeºti!”18

Profesorul Mihai Pop ne oferã aici încã o mostrã a discursului sãu dintotdeauna, remarcabilprin rigoare ºi coerenþã logicã, prin sobrietate ºi expresivitate, ºi ne îndeamnã, implicit, sã-lurmãm în travaliul perpetuu al lecturii ºi al învãþãrii. Dar, dincolo de valoarea modelatoare a“învãþãturii” Profesorului, nu putem sã nu recunoaºtem un adevãr evident: formarea etno-logului ºi antropologului român este o paradigmã a devenirii ºtiinþei noastre în cursul seco-lului al XX-lea, iar rezultatul acestei evoluþii îl constituie cristalizarea unui concept româ-nesc în etnologia contemporanã, care urmeazã sã fie cunoscut, valorizat ºi promovat în lume.Aceasta ar fi datoria majorã ºi actualã a discipolilor ªcolii Mihai Pop.

*

Biografia intelectualã a lui Mihai Pop, pe care noi, în aceastã schiþã preliminarã, amdivizat-o, din raþiuni analitice, în “surse” ºi “etape”, este, în realitate o totalitate vie, aidomaomului însuºi. Suntem conºtienþi cã lucrarea preconizatã este chematã sã recompunã aceastã“totalitate vie”, ºi pentru aceasta va trebui, vorba Profesorului, sã tot citim, sã tot învãþãm.Adicã sã reluãm ºi sã adâncim “lecþiile” acestei învãþãturi: lecþiile magiºtrilor sãi, lecþiile altorcorifei ai ºtiinþei etnologice, pe care el i-a consultat sau cu care a dialogat, ºi mai ales pro-priile sale lecþii. Cea mai grea încercare va fi sã (re)învãþãm limba ºtiinþificã a Profesorului...

Note:1) ªcoala Mihai Pop. Volum dedicat Profesorului Mihai Pop la cea de a 90-a aniversare. Ediþie

îngrijitã de Gheorghe Deaconu ºi Ioan St. Lazãr. Râmnicu Vâlcea, Centrul Judeþean de Conservare ºiPromovare a Tradiþiei ºi Creaþiei Populare Vâlcea, 1997. A se consulta, pentru subiectul ce ne intere-seazã aici, urmãtoarele contribuþii: Nicolae Constantinescu, Lecþiile Profesorului, p. 11-18; DumitruPop, Profesorul Mihai Pop ºi rolul sãu în evoluþia cercetãrii instituþionalizate a folclorului românesc,p.19-36; Al. Dobre, Prof. dr. doc. Mihai Pop - creatorul ºi îndrumãtorul ºcolii folcloristice româneºticontemporane, p. 37-42.

2) v. Gheorghe Deaconu, Promotorul unei ºtiinþe vii, în vol. cit., p.70-77.3) Mihai Pop: “Arhiva de folclor... la ºura de fân”, în: Zoltán Rostás, Sala luminoasã. Primii mono-

grafiºti ai ªcolii gustiene. Bucureºti, Editura Paideia, 2003, p. 261-360.4) Op. cit., p. 333.5) Mihai Pop, Cercetãrile interdisciplinare ºi studiile de poeticã ºi stilisticã în teoria folcloristicã a

lui O. Densusianu, în: Mihai Pop, Folclor românesc I. Teorie ºi metodã. Ediþie îngrijitã de NicolaeConstantinescu ºi Alexandru Dobre. Bucureºti, Editura “Grai ºi suflet – Cultura naþionalã”, 1998, p.81.

6) Mihai Pop, Evocarea primului curs de folclor þinut la Universitatea din Bucureºti, în: “MemoriileComisiei de Folclor”, vol. II (1988). Bucureºti, Editura Academiei Române, 1992; republ. în: Mihai Pop,Folclor românesc I..., p. 329.

7) Op. cit., p. 327.



8) Mihai Pop, Cercetãrile interdisciplinare ºi studiile de poeticã ºi stilisticã în teoria folcloristicã alui O. Densusianu, în: Mihai Pop, Folclor românesc I..., p. 82.

9) D. Gusti, ªtiinþa realitãþii sociale, în: D. Gusti, Pagini alese. Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1965,p. 123.

10) Zoltán Rostás, Sala luminoasã. Primii monografiºti ai ªcolii gustiene. Bucureºti, EdituraPaideia, 2003, p. 269-270.

11) cf. Constantin Brãiloiu, Arhiva de folklore a Societãþii compozitorilor români. Schiþã a uneimetode de folklore muzical. Extras din revista “Boabe de grâu”, anul II, nr. 4, 1931; republ. în Opere /Oeuvres, vol. IV. Bucureºti, Editura Muzicalã, 1979, p. 34 ºi urm.

12) Zoltán Rostás, op. cit., p. 294.13) Mihai Pop, Cuvânt lãmuritor, în: Mihai Pop, Folclor românesc I..., p. V.14) Zoltán Rostás, op. cit., p. 293.15) Zoltán Rostás, op. cit., p. 322.16) Zoltán Rostás, op. cit., p. 325.17) Zoltán Rostás, op. cit., p. 328.18) Zoltán Rostás, op. cit., p. 325-326.

Rezumat

O incursiune în biografia intelectualã a profesorului Mihai Pop lãmureºte câteva aspecte esenþiale aleformãrii celui care a conferit etnologiei româneºti o dimensiune internaþionalã, prin sincronizareametodelor ºi a limbajului ºtiinþific folosit cu direcþiile actuale la vremea lui în cercetarea europeanã ºiamericanã. Format sub influenþa a douã ºcoli de abordare a culturii populare: ºcoala filologicã ºi ºcoalasociologicã, Mihai Pop a beneficiat, în decursul perioadei petrecute la Universitatea din Praga, de uncontact direct cu formalismul rus, prin care a ajuns apoi la o înþelegere a folclorului din perspectivateoriei comunicãrii. Înainte de a fi un foarte bun teoretician al culturii populare, Mihai Pop a avut însã ovocaþie a comunicãrii orale, atrãgând în jurul lui o serie de discipoli valoroºi, grupaþi în ceea ce mai târzius-a numit „ªcoala Mihai Pop”. Adept al luciditãþii în cercetarea ºtiinþificã, el a promovat înþelegerea cul-turii populare ca fenomen viu, în continuã schimbare, acordând o atenþie deosebitã faptelor de folclorcontemporan.

Abstract

Looking at the intelectual biography of Mihai Pop, one can understand clearly a series of essentialaspects in the formation of the one who has conferred an international dimenssion to the Romanian eth-nology, by synchronizing his methods and scientific language with the new directions in the Europeanand American research of his time. Mihai Pop approached the folk culture under the influence of twotheoretical schools: the philologic school and the sociologic school. During his stay at the University ofPrague, he benefited from a direct contact with the Russian formalism, being then able to apply the the-ory of communication in the understanding of folklore. Besides being a very good theoretician, MihaiPop had a vocation of oral communication, gathering around him a lot of remarkable disciples who werelater grouped under the name “Mihai Pop School”. Adept of lucidity in scientific research, Mihai Poppromoted the idea of folk culture as a dynamic, constantly changing phenomenon, paying considerableattention to the facts of contemporary folklore.

Gheorghe Deaconu


Dumitru Iuga, Anamaria Iuga

ªcoala Mihai Pop ºi cercetãrile etnologiceMaramureºene contemporane

1. - De la Apºa de Jos la Glod.Coordonate istorico-geografice. Descendenþa.

Mihai Gabriel Pop s-a nãscut în Glod (azi în com. Strâmtura, pe Valea Izei, jud.Maramureº) la 18 noiembrie 1907. Pãrinþii sãi Iulia (n. Lazãr) ºi ªtefan Pop (Papp, înortografia vremii) erau originari din Apºa de Jos, pe malul drept al Tisei. Dupã tatã, eradescendent al familiilor voievodale Codrea ºi Stan de Sarasãu, menþionate în documentelevremii la începutul secolului al XIV-lea. Dupã mamã, descindea din familia nobilã Lazãr dePurcãreþ. Amândouã familiile au ºi astãzi descendenþi în Apºa de Jos, Apºa de Mijloc (înTranskarpatia) ºi Giuleºti.

Apºa de Jos - (rut. Dubrova, ucr. Dibrova, ung. Alsoapsa) este aºezatã la confluenþa râu-lui Apºa în Tisa, în aval de ªighetul Marmaþiei; descoperiri din epoca bronzului (depozit de5,5 kg.); în 1387 „Also Vapsa“ dãruitã lui Ioan Românul „fily Dragumery“, nepotul de sorãal „Magnificorum Virorum Balk et Drag Wayvodae“ (Ioan Mihalyi de Apºa, „Diplome mara-mureºene din veacul XIV-XV“, ªighet, 1905, dipl. 52). În 1456, la cererea lui Ioan Huzãu -„Johannis Hozyu“ -, Costa Pop, Danilã - „Danielis“ -, Blaºiu, Jacob ºi Iuga - „Blasy et Iacobiac Iwga“ - se face hotãrnicia domeniilor Apºa de Mijloc ºi Apºa de Jos, hotarele începând dela muntele Cremeniþa - acolo se cunosc ºi azi urmele castrului, redicat probabil în timpulDacilor (I. Mihalyi, op. cit., dipl. 229). În 1484, Doamna Veronica, vãduva lui Lazãr dinApºa, cu fiul sau Mihail, se introduc fãrã contrazicere în partea a patra a moºielor Apºa deMijloc ºi Apºa de Jos“ (I.Mihalyi, op. cit., dipl. 325).

Din Apºa de Jos îºi au originea familiile nobile ai cãror urmaºi trãiesc ºi astãzi aici: Albualias Cosma, Borca, Fedea, Filip, Ioanes, Lazãr, Pop alias ªimon, ªimon, ªimon ºi ªimion,Vida ºi Vlaºin (Vz. Al Filipascu, Istoria Maramureºului, editura Cultura Naþionalã, Buc.,1940, p. 93; I. Mihalyi, op. cit., p. 145, 149).

În 1893 Apºa de Jos are 849 case, 3998 loc.; cãtune: Valea Plopilor, Valea Malului, ValeaScradei, Citera, Chechiº, Opeºina, Cireºi, Bouþ, Valea Peºterii, Botcãuþi (Bâtcãu), DealuUrsului, Leurda, Valea ºi Dealu Igovii, Hodorova; 2 parochii greco-catolice cu douã bisericidin lemn, una datând din 1561 (probabil construita pe un lãcaº mai vechi, de vreme ce, la


1526, se consemneazã preot Dominicus Pop), cealaltã de la 1776.

Familia Pop - (scrisã ºi Pap sau Papp) este amintitã prima data la 1365: Papp deSzaploncza (Sãpânþa) cu diploma de la Ludovicu, din a. 1365 are 5 familii în Apºa de Jos(Ioan Cavaler de Puºcariu, Date istorice privitoare la familiile nobile române, vol. I ºi II, ed.A II-a, Editura Societãþii Culturale Pro Maramureº - Dragoº Vodã, Cluj-Napoca, 2003, vol.II, p. 288; vz. ºi vol. I, p. 15). În 1345 este amintit Stan de Sarasãu, fiul lui Gherheº[Gerhardt]. Joody Pal (în Cercetarea calitãþii de nobil în Comitatul Maramureº, ed. a II-a,Editura Societãþii Culturale Pro Maramureº - Dragos Voda, Cluj-Napoca, 2003, p. 23) facegenealogia familiei:

Gherhes (Gherhardt) —— Stan din Sarasãu (1345)5)

Vladimir (1390), Tivadar Petru (1470) Stan, (Saplontai), Nichifor, Cristofor, TivadarCostea Pop (1482) Petru Pop (1482), Costea ºi Petru Pop sunt strãmoºii familiilor Pop dinSapânþa ºi Apºa de Jos.

În 1428 este amintit Ioan, fiul lui Balotã Pop (J. Pal, op. cit., p. 138).

În 1456: Costea ºi Daniel Pop, nobili în Apºa (Idem, p. 66, p. 138).

În 1506 nobil Ioan Pop, fiul lui Ladislau, Ignat Pop, Teodor Pop, un alt Ioan Pop au pro-prietãþi în Apºa de Jos (Idem, p. 66, p. 116); tot acum doamna (nobila) Salomena Bacos ºiIoan Pop, nobil din Apºa de Jos, presbiter, îºi împart între ei, solemn, bunurile în faþanobililor Ioan Iodi, Grigore Hozau, Ladislau Vida ºi Alexe Pop, din Apºa de Jos (Idem, p.139).

Într-o diploma de la 1683, acordatã lui Pap alias Popilyan de Apºa, sunt descrise armalelede nobilitate: pe scut ceruleu, un huszar pe cal negru, îmbrãcat cu braci roºii, coturne gal-bine, manta de lup, cu sabia scoasa - pe un câmp verde (Puºcariu, II, op. cit., p. 283).

În 1708 se recunoaºte calitatea de nobil lui ªimion Pop ºi altora: „ei, din vremuristrãvechi, au fost conºideraþi dintotdeauna nobili“ (J. Pal, op. cit., p. 225).

În Apºa de Jos au fost ºi preoþi Pop: presbiterul Ioan Pop la 1506, Dominicus Pop la 1526,Baziliu Papp între 1825-1847 (Tit Bud, Date istorice despre protopopiatele, parochiile ºimânãstirile române din Maramureº din timpurile vechi pânã în anul 1911, Culese ºi scrisede Tit Bud, Gherla, 1911, p. 18).

Notã: Cercetãrile noastre nu ºi-au propus, deºigur, sã stabileascã descendenþa directã aProf. Mihai Pop, oferind doar câteva jaloane în cercetãrile celui care va îndrãzni sã sta-bileascã filiaþia, luând în considerare sistemul de înrudire, endogamic ºi exogamic, al famili-



ilor nobile maramureºene, de care era preocupat ºi Profesorul.

Începând cu 1920, Apºa de Jos ºi celelalte sate maramureºene din dreapta Tisei, pânã laTalabârjaba, au fãcut parte, pe rând, din Cehoslovacia, între 1939-1944 din Ungaria, din 1944din URSS, iar, dupã destrãmarea Uniunii Sovietice, din Ucraina.

Preotul ªtefan Pop, tatãl lui Mihai Pop (n. la 12 mai 1882 în Sãliºtea de Sus, m. 16 iulie1967), a fost preot în Glod (1906-1910), apoi protopop al tractului Iza cu sediul înDragomireºti între 1911-1913 (vz. Erogaþiunea bãsericei din Glod, 1906-1913, cu semnã-turile ºi scrisul tatãlui sãu, Arhiva Bisericii din Glod); a ridicat, între 1907-1911, biserica dezid din Slãtioara (filie a parohiei din Glod), cu hramul Cuvioasa Paraschiva, Tit Budmenþionând cã pentru gãtarea ei s-a ostenit mult preotul zelos Stefan Pop (T. Bud, op. cit.,p. 45). Dupã 1913 s-a întors în Apºa de Jos, fiind preot 22 ani, unde în perioada interbelica...a început sa funcþioneze o societate de culturã cu caracter românesc - organizatã de preotulde la Apºa de Jos, ªtefan Pop - tatãl lui Mihai Pop, regele folclorului românesc, cu doi fiistudenþi la Univerºitatea de la Bucureºti. Societatea a fost numitã <Sfinþii Arhangheli Mihailºi Gavril> dupã numele hramului Mãnãstirii episcopeºti Peri. Societatea organiza vara ser-bãri naþionale, înfiinþa filiale prin satele româneºti, aranja biblioteci cu cãrþi scrise în limbaromânã. Apºa de Jos era consideratã centrul intelectual ºi cultural al Românilor dinCehoslovacia“ (Dr. Ion M. Botoº, Românii din Transcarpatia, Maramureºul istoric, Ed.Macarie, Târgoviºte, 2003, p. 28, apud Almanahul presei române din Ardeal ºi Banat, 1928,p. 117). A mai funcþionat ca preot ºi la Sighet timp de 7 ani, iar sub regimul hortyst se refu-giazã, revenind ca preot în Turt timp de 3 ani, în 1947 penºionându-se.(Vz. Arhiva Ioan M.Botos, „Descendants of Kazar de Purcaretz“, Donaþia familiei Tona Chirilã (Pop), fiica luiªtefan Pop).

2.- De la Sighet la Bucureºti, Praga, Bratislava, Varºovia, Cracovia, Bonn ºi iar laBucureºti. O viaþã de om pentru o ªcoalã.

Mihai Pop, în 1925, la 18 ani, absolvã Liceul „Dragoº Vodã“ din Sighet. ApoiUniversitatea de Litere ºi Filosofie din Bucureºti (1925-1929), dupã care urmeazã studii despecializare la Praga, Bonn, Varºovia, Cracovia (1929-1934).

Îºi dã doctoratul în filologie la Universitatea din Bratislava (1942).

Prezenþa sa la Praga ºi la Bratislava nu ne mirã, familia sa fiind în Apºa de Jos, localitatecare, între cele douã rãzboaie mondiale întâmplate în sec. XX, fãcea parte din Cehoslovacia;la fel, nici, mai târziu, conferirea Medaliei pentru Merite în Relaþiile Româno-Cehoslovace.

A fost dr. doc. în ºtiinþe filologice al Universitãþii din Bucureºti. Cariera universitarã oîncepe ca asistent universitar (1936-1939) la catedra de literaturã românã a Universitãþii dinBucureºti condusã de D. Caracostea, apoi cercetãtor ºtiinþific (1948-1965), conferenþiar

Mihai Pop în Maramureº


(1957-1962) ºi profesor (1962-1965), director al Institutului de Etnografie ºi Folclor dinBucureºti (1965-1975).

Între 1929-1936 participa la cercetãrile sociologice ale Institutului Social Român condusde D. Gusti, Preºedinte al Societãþii Internaþionale de Etnologie ºi Folclor (1971), membru almai multor societãþi internaþionale, primind (1967) premiul internaþional „I. G. Herder“,redactor sef al „Revistei de Folclor“ (din 1956), apoi redactor responsabil al aceleiaºi publi-caþii, devenitã „Revista de etnografie ºi folclor“; a fost invitat, de numeroase ori, la presti-gioase universitãþi din Europa, S.U.A. ºi Japonia.

A trecut în eternitate la 7 octombrie 2000.

Opera omnia n-am putea spune cã este restrânsã, mai potrivit ar fi sã o numim esenþialã.Profesorul era, cum spunea adeseori, de structurã „oralã“, mândrindu-se cu originea sa ºi curetorica þãranilor nobili maramureºeni care, la întrunirile importante, se adresau obºtei cu sin-tagma: „Onoraþi Boieri ºi Domni de viþã veche“. Se confunda cu lumea tradiþionalã ºi încer-ca sa-i gãseascã resorturile intime în contextul transformãrilor benefice ºi/sau mai puþinbenefice ale lumii moderne pe care a perceput-o cu acuitate peste 8 decenii. Dacã „rememo-ra adesea, ca un exemplu teza sa de licenþã, condusã de Ovid Densusianu, care ar fi avutnumai câteva pagini“ (Mihai Pop, Folclor românesc, Ed. Grai ºi Suflet - Cultura Naþionalã,Buc., 1998, p. 344), la apariþia celor doua volume de Folclor românesc, în „Cuvânt lãmuri-tor“ spunea: „Acum, când mã uit la sumarul acestor doua volume, cuprinzând peste 700 depagini, nici nu-mi vine sã cred cã eu am scris ºi am publicat atâta, fiindcã toatã viaþa meam-am ferit sã scriu ºi sã public cu toptanul, zicându-mi cã ºi în puþine rânduri poþi spunemulte, dacã ai ce spune“ (M. Pop, Folclor românesc, I, p. VI, s. n.).

Deºi i s-a imputat, direct sau indirect ca ar fi publicat prea puþin, Profesorul Mihai Popa scris, totuºi, destul de mult (vz. Fiºa biograficã, în Mihai Pop, Folclor românesc, vol. II, op.cit. p. 344). Timp de peste ºapte decenii este prezent cu studii în reviste româneºti ºi dinstrãinãtate, precum ºi cu câteva volume, de sintezã sau de teorie ºi metode de cercetare a fol-clorului. Cele mai importante - cu excepþia volumelor Obiceiuri tradiþionale româneºti(1976; ediþie revãzuta 1999) ºi Folclor literar românesc, în colaborare cu P. Ruxãndoiu(1976; ediþia a II-a 1978; ediþia a III-a 1991) - au fost publicate în Folclor românesc, vol. I -Teorie ºi metoda, 358 pag., vol. II - Texte ºi interpretãri, 356 pag, Editura Grai ºi Suflet -Cultura Naþionalã, Buc., 1998, prin grija lui Nicolae Constantinescu ºi Alexandru Dobre.

Prin întreaga sa activitate, în care predomina latura de îndrumare ºi orientare acercetãrilor de folclor (Iordan Datcu, Dicþionarul etnologilor român“, II, p. 161), Mihai Popa modelat o ºcoala de etnologie româneasca, oferindu-i repere, surse de informaþie, metode,instituþionalizând-o însã a creat ºi o instituþie neoficialã încã, dar recunoscutã ºi chiar astãziprezenþa profesorului este activã (Rodica Zane, Cartea ºi autorul, în M. Pop, Obiceiuritradiþionale româneºti, Ed. Univers, Buc., 1999, p. 220). Dupã „ªcoala Dimitrie Gusti“ însociologie, se poate vorbi de „Scoala Mihai Pop“ în etnologie, sau „efectul Mihai Pop“ (vz.ªcoala Mihai Pop, ediþie îngrijitã de Gheorghe Deaconu ºi Ioan St. Lazãr, Râmnicu Vâlcea,



1997; Silviu Angelescu, Mihai Pop ºi cercetarea etnologicã româneascã, în revista „Datina“,nr.3-4, 1997, p. 17 sq.). „O ºcoalã“ prin care folcloristica româneasca intrã decisiv în cir-cuitul internaþional ºi este recunoscutã ca atare (vz. „Fiºa biograficã“, în M. Pop, Folclorromânesc, II, op. cit., p. 345).

De la primul studiu publicat în „Arhiva pentru ºtiinþa ºi reforma sociala“, X (1932), nr. 1-2 [Contribuþii la studiul limbilor speciale din Cornova: pãsãreascã], Mihai Pop este prezentfrecvent în majoritatea revistelor de specialitate ºi anuarele universitare din tara, precum ºi înnumeroase publicaþii din strãinãtate. Proiectele sale de cercetare, analize ale stãrii folcloris-ticii româneºti, perspectiva circumscrierii cercetãrilor româneºti în sfera internaþionalã facobiectul a numeroase studii, între care citãm: Problemele ºi perspectivele folcloristicii noas-tre, 1956 (vz. M. Pop, Folclor românesc, I, op. cit., p. 1-32), în care semnaleazã absenþa unorlucrãri de mai mare cuprindere, necesitatea cercetãrii þinând seama de ansamblul faptelor defolclor, dar observând ºi cã diferenþele dintre þinuturi tind sã se ºteargã“ (p. 18); Noi orien-tãri în studiile de folclor, 1958 (Idem, p. 33-54), cu interesanta observaþie: Folcloriºtiitradiþionaliºti studiau creaþia popularã ca un fenomen pe cale de dispariþie. Aceasta con-cepþie este astãzi definitiv pãrãsitã la noi ºi tinde sa fie pãrãsitã ºi în þãrile apusene. Cu toatãpreþuirea pe care o acordã tradiþiei folclorice valoroase, folcloriºtii nu pot privi global ºi nuse pot situa pe poziþii opuse progresului... de dragul pãstrãrii unor bunuri folclorice depãºiteºi ca atare pãrãsite de popor (Idem, p. 49); Tradiþie ºi înnoire în folclorul român contempo-ran“, 1959 (Idem, p. 65-74), în care se aduc în discuþie orientãrile în studiul tradiþiei, însãpreocupãrile nu sunt pentru a o pãstra cu orice preþ neschimbatã, ci interesul pentru modulîn care ea se înnoieºte“ (Idem, p. 65); Îndreptar pentru culegerea folclorului, volum, 1967(Idem, p. 95-150); Corpus-ul folclorului românesc, 1969 (Idem, p. 196-206) - bazându-ne„pe o clasificare funcþionalã a genurilor ºi speciilor, care sã redea cât mai fidel situaþia lor înrealitatea folcloricã vie, corpus-ul ar putea cuprinde... capitole însumând uneori mai multevolume (Idem, p. 203); Le fait folklorique, acte de communication, 1970 (Idem, p. 215-219);Folclorul în contemporaneitate, 1971 (Idem, p. 237-247) - consideraþii privind folclorul caun bun de continua comunicare între oameni, ca un bun de schimb, putându-se emite ipotezaexistentei, la doua extreme, a folclorului tradiþional al societãþii rurale autarhice ºi a fol-clorului bun de consum al societãþii industriale de astãzi (Idem, p.237); „Problemes générauxde l’ethnologie européene“, 1973 (Idem, p. 266-283); „Orientãrile actuale ale antropologieiculturale“, 1988 (Idem, p. 313-318) - se subliniazã „tendinþa integratoare“ care „astãzi domi-na în antropologia culturala“, afirmându-se „nu numai necesitatea cercetãrilor pluridiscipli-nare, ci ºi aceea de a avea în vedere, întotdeauna, ansamblul ºi locul diferitelor domenii înacest ansamblu, de a desprinde nu numai pentru domenii izolate, ci ºi pentru întreg, sistemede concepte ºi valori“ (Idem, p. 313).

Studiile privind teoria ºi metodele de cercetare, alãturi de volumele Obiceiuri tradiþionaleromâneºti (1976, ed. a doua 1998), Folclor literar românesc (în colaborare cu PavelRuxãndoiu , 1976, ed. a doua 1978, ed. a treia 1991), precum ºi cele de analizã ºi interpretarea textelor - Mioriþa, Meºterul Manole, Cântecul popular epic, despre lirica populara, cãluºul,mãºti etc. etc. - (vz. M. Pop, Folclor românesc, II, op. cit.), îl situeazã pe Mihai Pop printremarile personalitãþi ale culturii româneºti contemporane.



3.- De la Bucureºti din nou „acasã“ în Maramureº. Cercetãri folclorice în Maramureº

„Eu, de felul meu, sunt de acolo“, din România Micã, aºa cum zic azi cei din Maramureºuldin dreapta Tisei, despãrþit de trupul Maramureºului Voievodal prin 1920. Descindea dinmaramureºenii din Apºa de Jos, care, prin delegaþia Comitetului Naþional Român participan-tã la Alba Iulia în 1 Decembrie 1918, scandau: „Trãiascã România Mare de la Nistru pânãdincolo de Tisa!“.

Pentru a face Liceul „Dragoº Vodã“ din Sighet, între cele doua rãzboaie se trecea pur ºisimplu, pe jos, podul de la Sighet-Camara, chiar fiind în Bucureºti sau la Praga putea venioricând acasã, în sat, unde tatãl sau era preot. Dupã al doilea rãzboi mondial, cortina de fiera închis toate drumurile, nu se putea trece râul peste care oamenii se strigau unii pe ceilalþisau „ziceau“ din cetera (cum o fãcea, pânã de curând, George Bota din Slatina, Solotvino,care avea casa chiar pe malul Tisei) ca sã-ºi anunþe rudele despre evenimentele ce se petre-ceau în neam: nunti, botezuri, înmormântãri. Deºi în acea vreme nu-ºi putea vedea pãrinþii ºirudele din „România Micã“, Profesorul Mihai Pop, venind în Maramureº, se simþea acasã ºiîntotdeauna era interesat de situaþia maramureºenilor. Cunoºtea bine starea cercetãrilor fol-clorice efectuate în acest þinut. În „Cuvânt înainte“ la reeditarea volumelor lui Ion Bârlea,Literatura popularã din Maramureº (vol. I-II, E.L., Buc., 1968), remarcând faptul cã fol-clorul Maramureºului n-a intrat de la început în sfera de interes a folcloristicii noastre, însãîn momentul în care culegerea cântecelor populare capãtã noi înþelesuri, creaþia popularafiind menita sa dezvãluie caracterele proprii psihologiei poporului român, ºi sa fie docu-mente de strãveche cultura româneasca, folclorul Maramureºului atrage atenþia celor gru-paþi în cercul <Orientul>, ºi Mihai Eminescu se pregãteºte sã þinã în Maramureº conferinþasa despre culegerea poeziei populare“ (I. Bârlea, op. cit., p. V). Acest fapt se explicã prinsituaþia particularã pe care o ocupa Maramureºul în peisajul istoric ºi etnic al poporuluiromân. Þara de baºtinã cu îndelungate tradiþii voievodale, þara de unde au pornit spreMoldova descãlecãtorii, loc al primelor traduceri în limba româna, þinut de margine cu obi-ceiuri strãmoºeºti nealterate, þara ce pãstreazã în biologic ºi cultural esenþe ale românitãþiinoastre, Maramureºul capãtã în configuraþia culturalã a acelei vremi o semnificaþie aparte,care se soldeazã, din deceniile urmãtoare pânã astãzi, cu interesul crescând pentru istoria ºicultura lui populara“ (Mihai Pop, în I. Bârlea, op. cit., p. V, s. n.).

Dupã primele culegeri (Athanasie Marienescu, Ioniþã Scipione Bãdescu) ºi începuturilemiºcãrii folcloristice Maramureºene la sfârºitul sec. al XIX-lea (vz. Dumitru Pop,Folcloristica Maramureºului, Minerva, Buc., 1970, p. 21-52), vine epoca marilor colecþii,publicate la începutul sec. XX ºi între cele doua rãzboaie mondiale: Alexandru Þiplea, Poeziipopulare din Maramureº, Academia Româna, 1906; Tit Bud, Poezii populare dinMaramureº, Academia Românã, 1908; Tiberiu Brediceanu, 170 melodii populare româneºtidin Maramureº, apãrutã abia în 1957; Béla Bartok, Volksmusik der Rumanen vonMaramureº, Munchen, 1923; Ion Bârlea, Balade, colinde ºi bocete din Maramureº, Casaªcoalelor, 1924; Tache Papahagi, Graiul ºi folklorul Maramureºului, Academia Românã,Buc., 1925.



Mai apar ºi unele broºuri: Petre Lenghel Izanu, Obiceiuri de Crãciun ºi colinde dinMaramureº, Sighet, 1938; Gheorghe Dãncuº, Literatura popularã. Crestãturi ºi crâmpeie“,Cluj, 1945.

Dupã al doilea rãzboi mondial îºi continuã cercetãrile Petre Lenghel Izanu, Andrei Grobei,Ion Berinde, Andrei Radu, Mihai Marina, Vaºile T. Doniga dar, destul de târziu, cam prindeceniul 7-8, vine o noua generaþie de cercetãtori.

În acele vremuri, în Maramureº, ca peste tot în tara, cultura ºi oamenii de cultura - nunumai în domeniul folclorului - erau consideraþi duºmani de clasã.

Se publicã ºi se horea la radio sau pe scena doar folclor nou (vz. Culegerile Maramureº,tara noua, apãruta în Transkarpatia, la Ujgorod, prin anii 1958; Folclor poetic nou, Buc.,1965, în care sunt prezenþi ºi culegãtori, am spune mai bine, versificatori din Maramureº. Nudorim sa le amintim numele). Se înfiinþa Cântarea României, despre care în Maramureº, ime-diat, s-a spus ca este Plânsul, Cãinarea României: la noi numai morþii se cântã, nu se horesc;se zice cântare de petrecan’e, nu bocet, ºi coconii când zd’eara - plâng - se zice cã se cântã.

Sistemul centralizant a dorit sã fie concentrate într-o singurã mânã, adicã pe un singurpicior al gândirii politice de atunci, toate demersurile care priveau ºi cultura, inclusiv dome-niul etnologic, amestecat cu miºcarea artisticã de amatori care avea rol, în special, de a influ-enþa masele populare. O asemenea instituþie a fost Casa Creaþiei Populare, cu subordonãri înfiecare judeþ. În Maramureº s-a înfiinþat în 1956. Numele s-a schimbat între timp, devenindCentrul de Îndrumare a Creaþiei populare ºi miºcãrii artistice de masã, iar, dupã ce, în 1974,Mihai Pop a fost înlocuit de la conducerea Institutului de Folclor al Academiei, cele douãinstituþii s-au comasat, pe plan central, devenind Institutul de Cercetãri Etnologice ºiDialectologice Bucureºti. Astãzi se numeºte, foarte lung, ºi reproducând întreg Regulamentul(tot provizoriu) de funcþionare, Centrul pentru Conservarea ºi Promovarea CulturiiTradiþionale, cu puþin timp înainte fiind Centrul de Conservare ºi Valorificare a Tradiþiei ºiCreaþiei Populare, încât cei care cãutau distribuþia de conserve sunau sã ne întrebe: „Alo!Centrul de Conserve al Judeþului?“.

Dintotdeauna însã marginile apãrã Centrul. Maramureºul, fiind la nordul þãrii, unde seagaþã harta în cui, ºi ºtiind cã România este singura þarã ale cãrei graniþe sunt înconjuratenumai de români, a încercat, prin anumite personalitãþi, sã îºi apere identitatea culturalã. Înacei ani, dar mai ales în perioada ce a urmat înfiinþãrii Institutului de Folclor din Bucureºti,folclorul Maramureºului a beneficiat de o seamã de culegeri ºi cercetãri ºtiinþifice pe potri-va importanþei excepþionale ce o prezintã în contextul folcloric naþional (D. Pop,Folcloristica..Maramureºului, op. cit., p. 125). Se publica, destul de mult, în culegeri colec-tive (Teodor Balº, Pe-un picior de plai, Folclor contemporan, 1957; Folclor din Transilvania,I, Buc., 1962; Folclor poetic nou, Buc., 1965). De asemenea, în strânsã legãturã cu miºcareaartisticã de amatori trebuie amintite ºi înfãptuirile pe plan editorial ale Casei CreaþieiPopulare de la Baia Mare (D. Pop, op. cit., p. 125). Se publicã volumele: Gheorghe Popescu-Judeþ Jocuri populare din Oaº ºi Maramureº, 1963; Creaþii ºi creatori populari, 1964;Francisc Nistor, Ornamentaþii în lemn, 1967; Tancred Bãnãþeanu, Portul popular dinregiunea Maramureº, 1967; Tradiþii Maramureºene, vol. I, 1967, vol. II, 1979; FranciscNistor, Mihai Dãncuº, Mãºtile ºi jocurile cu mãºti, 1968;. Maramureº, album, 1968; Tancred



Bãnãþeanu, Arta popularã din nord-vestul Transilvaniei, 1969.

Momentul Mihai Pop

Profesorul Mihai Pop a sprijinit, direct sau indirect, apariþia unor lucrãri, precum ºifavorizarea unor cercetãri în Maramureº. În 1966, fiind numit director al Casei CreaþieiNicoarã Timiº (n. 1929), un mare iubitor de folclor ºi având multe culegeri ale tradiþiilor pop-ulare, dã o nouã orientare instituþiei, motivând, la sugestia Prof. Mihai Pop, necesitatea efec-tuãrii ºi publicãrii cercetãrilor de folclor, acestea fiind în sprijinul formaþiilor artistice deamatori. Era ºi o perioadã sumbrã. Prin anii 1967-68, printr-o hotãrâre a conducerii judeþenea partidului, miliþia nu dãdea voie sã se mai colinde de Crãciun în Maramureº. O experienþãpersonalã: fiind profesor în Sãliºtea de Sus, pe valea Izei, a doua zi de Crãciun 1967, am merscu autobusul la Rozavlea, erau cam 15 km., la poetul Simion Sustic Coman. Între satele ªieuºi Rozavlea, mai mulþi mascaþi (draci) din Viflaim ne-au barat drumul ºi, invitându-ne, pe ceicâþiva cãlãtori, sã coborâm, au mãcelãrit autobusul. În anul 1968, pentru a opri barbariainterzicerii colindelor pe sate, s-a luat legãtura cu Maramureºeanul Mihai Pop, director alInstitutului de Etnografie ºi Folclor.

S-a propus înfiinþarea unui festival de colinde, de datini de... iarna, de Anul Nou. Era înperioada de constrângere laicã, ateistã, iar Profesorul - cum îi spuneam noi, Domn’ Profesor- a propus sã se numeascã Festivalul datinilor laice de iarnã, pentru a trece de toate cenzurile.Doar astfel s-a aprobat acest festival (chiar târziu, prin 1988, la acest festival a participat ºiAdrian Pãunescu; el a vãzut cum din grupurile Viflaimului, activiºtii de partid scot Îngerii, peIosif ºi Maria, bisericuþa ºi, întrebând ce se întâmplã, a spus la microfon sã-i lase pe toþi laparadã; un mucalit zicea: la paradã lasã numai dracii; comuniºtii-s cu dracu!). Astfel s-aînfiinþat Festivalul datinilor ºi obiceiurilor laice de iarnã, prima ediþie având loc în decem-brie 1968 la Baia Mare (de fapt un festival de colinde laice), iar din 1969 s-a mutat la SighetulMarmaþiei, aflându-se anul acesta la ediþia a XXXVI-a, desfãºurându-se, în fiecare an, înzilele de 26 ºi 27 decembrie. Este una din cele mai impresionante manifestãri naþionale (par-ticipând, cândva, colindãtori din peste 30 de judeþe). Din 2003 a fost inclus în rândulFestivalurilor Internaþionale, prin I.O.V. (Organizaþia Internaþionalã de Folclor, afiliata laUNESCO).

La sugestia Prof. Mihai Pop, cu sprijinul Institutului de Folclor, cu ocazia Festivalului s-a organizat, începând cu decembrie 1970, o Sesiune de comunicãri pe teme folclorice care,se motiva atunci, constituie un bun prilej de fundamentare teoreticã, de prezentare ºi inter-pretare a ceea ce ne-am obiºnuit cu toþii sã numim datini ºi obiceiuri strãbune, având o va-loare instructivã ºi documentarã... atât prin lucrãrile prezentate... cât ºi prin schimbul util deopinii dintre diferiþi lucrãtori pe tãrâmul culturii de masã ºi contribuind la o mai deplinãclarificare ºi interpretare a fenomenului folcloric legat de sãrbãtorile laice de iarna ºi altetradiþii populare (Comunicãri ºtiinþifice pe teme folclorice, Sighetul Marmaþiei, decembrie1970-1971, CJCES, CJICPMAM Maramureº, 1973, Cuvânt înainte, p. 3). De-a lungul apeste 30 de ani sesiunile ºtiinþifice ºi Festivalul de la Sighetul Marmaþiei erau ºi un pretext



pentru marii Intelectuali ai Þãrii, scriitori, artiºti, cercetãtori, muzeografi sã vinã aici <sãne comunice ceva> dar ºi sã sãrbãtoreascã Crãciunul, care altfel era interzis, sã schimbeidei într-un spaþiu de sãrbãtoare ºi libertate (Mihai Dãncuº, Cuvânt înainte, în Acta MuseiMaramorosiensis, I, Etnografie ºi Folclor, [Sighetul Marmaþiei], 2002, p. 15).

La primele sesiuni au participat, alãturi de maramureºeni, cercetãtori din þarã, în majori-tate de la Institutul de Folclor, universitari din Cluj, Baia Mare, iar, mai târziu, li s-au adãu-gat ºi cercetãtori strãini, colaboratori ai Institutului de Folclor sau ai Centrului CreaþieiPopulare Maramureº ºi Muzeului Maramureºean din Sighet. De-a lungul timpului s-auprezentat peste 500 de comunicãri. Studiile au fost publicate, în parte, în volumul Comunicãriºtiinþifice pe teme folclorice, apãrut în 1973 (op. cit., 140 pag.), iar, mai recent, în „ActaMusei Maramorosiensis“ (op. cit., 512 pag.).

De la iniþierea Sesiunii de comunicãri, în 1970, Profesorul Mihai Pop nu a lipsit, pânã în1988, aproape de la nici o întrunire, fiind mentorul spiritual al manifestãrii. În seara primeizile, adicã a doua zi de Crãciun, câþiva maramureºeni, împreunã cu Mihai Pop ºi unii invitaþi,mai ales din strãinãtate, mergeau la colindat la prieteni din sate, mai ales la familia Aurel Fãt.Era o bucurie de mare suflet, ne reîncãrcam „bateriile“ºi puteam merge, optimiºti, maideparte.

Au fost prezente personalitãþi cunoscute în lumea ºtiinþificã naþionalã ºi internaþionalã:Jean Cuisenier, Claude Karnoouh, Gail Kligman, Kosei Miya, Marie Gabrielle Leblanc,Patrick ºi Christiane Weisbecker, Pierre Dutron, Joel Marrant, Mihai Dimiu, ConstantinEretescu, Sanda Golopenþia, Irina ªafarica Nicolau, Aurora Perju-Liiceanu, Anca Surcel,Romulus Antonescu, Nicolae Dunãre, Ion I. Drãgoescu, Radu Don, Narcisa ªtiucã, IulianaBãncescu, ªtefan Cãrãpãnceanu, Liviu Sofonea, Dumitru Pop, Vasile Savonea, RaduFlorescu, Mariana Marian, Ioan Opriº ºi mulþi alþii, alãturi de cercetãtorii maramureºeni.

La 8 octombrie 1972 ia fiinþã Asociaþia Folcloriºtilor din Maramureº, preºedinte deonoare fiind ales Prof. Mihai Pop, iar ca preºedinte Nicoarã Timiº, director al CentruluiCreaþiei Populare Maramureº. A fost elaborat un statut care îºi propunea un amplu programde culegere ºi cercetare a materialului folcloric, elaborarea de studii sub directa îndrumarea Institutului de Etnografie ºi Folclor din Bucureºti (Statutul Asociaþiei Folcloriºtilor ºiEtnografilor din Maramureº, Baia Mare, 1972, art. 4, s.n.).

Rolul Institutului de Etnografie ºi Folclor ºi, în mod special, al Prof. Mihai Pop se vaobserva, în timp, mai ales în modalitãþile de abordare a fenomenului folcloric. Într-o„Informare“ din aprilie 1974, se face o analizã a rezultatelor obþinute: cu sprijinul organelorlocale de partid ºi de stat ºi al Institutului de Etnografie ºi Folclor din Bucureºti, în persoanaProf. dr. doc. Mihai Pop, în luna octombrie 1972 a luat fiinþã Asociaþia Folcloriºtilor ºiEtnografilor din jud. Maramureº, care îºi propune drept scop culegerea, cercetarea, pãs-trarea ºi valorificarea creaþiei populare locale tradiþionale ºi contemporane, prin mijloacelecare îi stau la dispoziþie, prin antrenarea în aceastã acþiune nobilã a tuturor forþelor de caredispune judeþul nostru (Arhiva CCP, dosar 1973, p. 28). La înfiinþare, Asociaþia a avut 70 demembri: profesori, învãþãtori, alþi iubitori de folclor (ingineri, medici, geologi etc.), meºteripopulari, cântãreþi, dar ºi preoþi, scriitori, artiºti plastici, studenþi ºi elevi.

Dupã nici un an, în aprilie 1973, s-a organizat o consfãtuire la care au participat 200 de



persoane (cercetãtori, instructori ai formaþiilor artistice). Programul a cuprins expuneri deinformare privind cele mai moderne metode de cercetare etno-sociologice ºi studiere afenomenului folcloric în complexitatea lui. Precizãrile preþioase ºi instructive referitoare lamodalitãþile de valorificare a creaþiei populare prin miºcarea artisticã de amatori ºi de inte-grare a acesteia în cultura contemporanã, fãcute de specialiºtii Institutului de Etnografie ºiFolclor au fost deosebit de importante pentru noi („Dare de seamã privind cercetarea ºi valo-rificarea creaþiei populare din jud. Maramureº“, aprilie 1974, Dosar 1974, p. 29).

Din 1970 se desfãºura cercetarea etno-sociologicã de pe Valea Cosãului, iniþiatã de Prof.Mihai Pop ºi Institutul de Etnografie ºi Folclor, cu participare Naþionalã ºi internaþionalã, darºi numeroºi cercetãtori din Maramureº. Prin Comitetul de Cultura ºi Centrul CreaþieiPopulare se asigurau cea mai mare parte din cheltuielile necesare. De asemenea, în vara anu-lui 1973 peste 40 de cercetãtori locali au efectuat, timp de 10-20 de zile, în grup, cercetãriîn zonele Chioar, Codru, Lãpuº, Valea Izei, la stâni ºi în diferite localitãþi din judeþ (Dosar1974, Arhiva CCP).

În aceastã perioadã, pentru a pãstra unele datini ºi obiceiuri, au fost iniþiate unele festi-valuri folclorice: „Hora la Prislop“, „Festivalurile cântecului, dansului ºi portului popular dinCodru (la Asuaju de Sus), Chioar (La „Stejarul“, Somcuþa Mare), Lãpuº (la Stoiceni),„Tânjaua de pe Mara“ (la Hoþeni), serbãri populare legate de ieºitul oilor la munte („Ruptulsterpelor“ la Bogdan Voda), urmãrindu-se revitalizarea horei satului, ºezãtorilor, târgurilorºi expoziþiilor de artã popularã, reluarea costumului popular local ºi crearea unor condiþiiadecvate de integrare a creaþiei populare în viaþa contemporanã („Informare privind valori-ficarea creaþiei populare prin miºcarea artisticã de amatori“, 27 iunie 1975, Dosar 1975,Arhiva CCP). În aceste demersuri, într-o epocã de constrângere ideologicã (sã nu uitãm,avusese loc „celebra“ plenarã din iunie 1971, iar „chinga ideologicã“ era strânsã tot mai evi-dent!), numele Profesorului Mihai Pop era luat ca un stindard, fiind, pentru organismelepolitice locale de atunci, un mod de motivare a finanþãrii unor activitãþi. Începuse epoca ori-entãrii tot mai pregnante a cercetãrilor înspre valorificarea scenicã a folclorului contempo-ran, în special prin montaje-literar muzicale, brigãzi artistice de agitaþie (mai ales la oraº -n.n.) ºi ansambluri folclorice, în informãrile ºi dãrile de seamã periodice citându-se copiosdin Mihai Pop, fragmentând spusele Profesorului în sensul dorit de autoritãþile de partid:Dacã vrem sã acþionam ca folcloriºti în contemporaneitate - spunea Profesorul Mihai Pop -suntem chemaþi sã ne ocupãm de problemele contemporane ale folclorului, adicã suntemchemaþi sã ne ocupãm tot mai mult de modul în care bunurile folclorice tradiþionale trãiescmai departe în mediile folclorice, de modul în care tradiþia noastrã folcloricã se integreazãîn cultura contemporanã, de modul în care cultura contemporanã influenþeazã culturatradiþionalã („Informare...“, 1975, lucr. cit.).

Activitãþi ºi tipãrituri

Direcþionarea cercetãrilor înspre miºcarea artistica de masã a fost, prin diferite subterfugii,ºi un motiv al continuãrii cercetãrilor folclorice. La „Cântarea României“ se aducea bocetulºi descântecul pe scena, alte elemente „laice“, se puneau în scenã spectacole cum ar fi



„Moartea pãcurarului“ la Viºeu de Sus, „Masa dorului“ ºi „Mioriþa“ la Sãliºtea de Sus,„Cerbul minunat“, „Meºterul Manole“, „Zburãtorul“ la Gârdani, „Pintea Viteazu“ la Bârsana,„Ursitoarele“ la Vadu Izei, „Peþitorul“ la Cãlinesti, „Vergelul“ la Coruia, „În ºezãtoare“ laCosteni ºi Sarasãu, „Tiralexa (kir eleison)“ la Sãliºtea de Sus, Budeºti, Berbeºti etc. etc. Se„exploata“ libertatea, adicã modurile de exprimare ale întregii game de performare a fol-clorului ºi tradiþiilor. Elementele mistice erau considerate „ateism“, iar Maramureºul aveazeci de spectacole - „regalul Maramureºului“ - care luau premiul I pe þarã în vremea „CântãriiRomâniei“. Se mergea, altfel spus, într-o zonã interzisã, cu mari influenþe naþionale, dar maiales în Maramureº. Erau regizori amatori sau profesioniºti, venea în Maramureº Ion D. Sârbu,Mihai Dimiu. Era, printr-o închidere ideologica în fapt o deschidere, pe care Mihai Pop o pre-figura în 1973 (Vz. Mihai Pop, De la obiceiuri strãvechi la ceremoniale ºi la spectacole con-temporane, în Comunicãri ºtiinþifice pe teme folclorice, op. cit., p. 3-13).

Pe acele vremuri se fãceau, anual, întâlniri cu fiii Maramureºului, la care veneau numesonore ale literaturii ºi culturii româneºti: Mihai Pop, Alexandru Ivasiuc, Nicolae Breban,Augustin Buzura, Laurenþiu Ulici, Ion Iuga, George Boitor, A. I. Brumaru etc.; era ºi omiºcare puternicã a artiºtilor plastici: Vida Gheza, Costan Dipºe, Traian Biltiu Dãncus, MihaiOloº, Ilie Cãmãrãºan, Mircea Hriºca, Nicolae Apostol, Josif Balla, Traian Hriºca etc.; exis-tau 25 de cenacluri literare, majoritatea poeþilor fiind ºi cercetãtori de folclor: Ion Filip,Vasile Latiº, Augustin Botiº, Alexandru Codreanu, Ion Codreanu, Leontin Drãgan, IonBogdan, Ion Burnar, Echim Vancea, Nicolae Iuga, Mihai Cupcea, Emil Florescu, PetruDunca, ªtefan Cãmãraºu, Vasile Bologa etc. etc. Se înfiinþase Asociaþia Tinerilor Artiºti„Mãiastra“; se tipãreau culegerile literare „Pagini Maramureºene“ (ajunse, în 1982, la vol.14), în 1976 se editeazã foaia „Mãiastra“ dedicatã Centenarului Brâncuºi, 4 pag., în care sepublicã folclor despre pasãrea mãiastra/mnistraºie în româneºte ºi englezã. Se organizeazãîntâlniri literare, festivaluri-concurs de literaturã : Festivalul naþional de poezie de la Sighet,devenit astãzi internaþional, Festivalul naþional de literaturã ºi folclor „Vasile Lucaciu“ de laCicârlãu, Festivalul de literaturã „Andrei Mureºanu“ la Viºeu de Sus, Festivalul de literaturãpentru tineri „Mãiastra“ la Baia Mare, Lecþiile de poezie de la Sãliºtea de Sus (unde au „pre-dat“ Ioan Alexandru, Nichita Stãnescu, Gheorghe Pituþ, Ion Gheorghe, Marin Sorescu, IonIuga), Colocvii de criticã contemporanã la Borºa (conduse de Laurenþiu Ulici), Întruniriletrimestriale „Mãiastra“ de la Baia Mare la care veneau toþi scriitorii din Maramureº, avândinvitate personalitãþi din þarã. Se organizeazã, la Ieud ºi Budeºti „Colocvii de civilizaþieromâneascã“, cu participarea a numeroºi scriitori ºi cercetãtori din Cluj, Bucureºti, Iaºi,Chiºinãu (Achim Mihu, George Mihãila, Ioan ªerb, Vasile Vetiºanu, Gheorghe Bulgãr,Nichita Stãnescu, Ioan Alexandru, Gheorghe Pituþ, Marin Sorescu, Ion Gheorghe, LiviuDamian, Angela Marinescu, Laurenþiu Ulici, Ion Iuga, Nicolae Breban, Augustin Buzura,Mircea Zaciu, Ion Mureºan, Adrian Popescu, Ana Blandiana etc. etc.).

Începuserã însã ºi restricþiile pentru tipãrituri. Se puteau publica, de prin 1976, doar„Lucrãrile cenaclului“, ºapirografiate, cu menþiunea „uz intern“. Se fãceau liste cu numeleinvitaþilor din tarã la diverse manifestãri, chiar ºi la sesiunile de folclor de la Sighet, Ieud sauBudeºti, acestea trebuind sã fie aprobate de organele judeþene. Totuºi, în deceniile urmãtoareapar câteva lucrãri de referinþã despre Maramureº, la unele edituri din tarã, sau prin Centrul



Creaþiei Populare Maramureº.

În þarã, dar ºi la edituri din Baia Mare apar, pânã în 1990, puþine lucrãri (dãm, în special,autorii originari din Maramureº):

Dumitru Pop, „Folcloristica Maramureºului“, Ed. Minerva, Buc., 1970, 397 pag.;Vasile T. Doniga, „Folclor din Maramureº“, Postfaþa de Mihai Pop, Ed. Minerva, Buc.,

1980, 666 pag.;Francisc Nistor, „Iarna Maramureºeanã“, Album, Ed. Sport-Turism, Buc., 1981;Mihai Pop, Georgeta Stoica, „Zona etnograficã Lãpuº“, Ed. Sport-Turism, Buc., 1984, Petre Lenghel-Izanu, „Poezii ºi poveºti populare din Maramureº“, Prefaþa de Mihai Pop,

Ed. Minerva, Buc., 1985, 710 pag.;Sabin Sainelic, Maria Sainelic, „Zona etnograficã Chioar“, Ed. Sport-Turism, Buc., 1986,

125 pag.;Mihai Dãncuº, „Zona etnograficã Maramureº“, Ed. Sport-Turism, Buc., 1986, 221 pag..

Dupã 1990, tipãriturile se înmulþesc vertiginos. Apar:

Valerica Steþco, „Poezii populare din Þara Maramureºului“, Ed. Minerva, Buc., 1990, 358pag.;

Pamfil Biltiu, „Poezii ºi poveºti populare din Þara Lãpuºului“, Ed. Minerva, Buc., 1990;Ion Chiº Ster, „Corindatul în Maramureº“, Baia Mare, 1990, 31 pag., (litografiat);Valentin Bãinþan, „Colinde de Crãciun“, Tipomar, Baia Mare, 1993, 24 pag.;Vasile Latiº, „Pãstoritul în Munþii Maramureºului (Spaþiu ºi timp)“, Ed. Marco & Condor,

Baia Mare, 1993, 305 pag.;Pamfil Bilþiu, „Fãt Frumos cel înþelept“, Ed. Gutinul, Baia Mare, 1994, 448 pag.;Mihai Dãncuº, „Sighetul Marmaþiei: Muzeul etnografic al Maramureºului“, Ed. Museion,

[Buc., 1995], 104 pag.Pamfil Bilþiu, Gheorghe Pop, „Sculaþi, sculaþi, boieri mari“, Colinde din judeþul

Maramureº, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1996, 438 pag.;Valentin Bilþ, „Poezii, tradiþii ºi obiceiuri populare din Maramureº“, Ed. Grai ºi Suflet -

Cultura Naþionalã, Buc., 1996, 275 pag.;Valeria Bilþ, „Literatura ºi obiceiurile vieþii de familie din Maramureº“, Ed. Grai ºi Suflet

- Cultura Naþionalã, Buc., 1996, 134 pag.;Gheorghe Pop, „Terminologie minierã din bazinele Maramureºene“, Ed. Dacia, Cluj-

Napoca, 1996, 130 pag.;Gheorghe Pop, „Sãpânþa cea dreaptã ca bradul“, Monografie, [Baia Mare, 1997], 301

pag.;Lucian Perta, „Folclor eminamente nou din Þara Maramureºului“, Parodii, Ed. Jurnalul

de Sighet, Sighet, 1997, 82 pag.;Vasile Viorel Paºca, „Lãpuºul românesc“, Monografie, Ed. Mica Doris, [Tg. Mureº],

1997, 132 pag.;



Georgeta Corniþã, „Paradigme ale expresivitãþii în lirica populara neritualã dinMaramureº“, Ed. Umbria, Baia Mare, 1997, 184 pag.;

Elisabeta Faiciuc, „Dragomireºti - strãveche vatrã Maramureºeanã“, Ed. Dragoº Voda,Cluj-Napoca, 1998, 415 pag.;

Vasile Olteanu, „Din comoara folclorului românesc“, Ed. Proema, Baia Mare, 1998, 332pag.;

Constantin Corniþã, „Obiceiuri în legaturã cu naºterea, cãsãtoria ºi moartea în Ungureni -zona Lãpuº: Elemente de sociologia folclorului“, Ed. Umbria, Baia Mare, 1998, 56 pag.;

Constantin Corniþã, „Cultura popularã Maramureºeanã în preocupãrile folcloriºtilor ºietnografilor“, Ed. Umbria, Baia Mare, 1998;

Simion Vaida, Sarolta Vaida, „Izvor, izvoraº“, Colinde, Ed. Ariadna, 1999, 48 pag.;Pamfil Bilþiu, Maria Bilþiu, „Izvorul fermecat“, Legende, basme mitologice, Ed. Gutinul,

Baia Mare, 1999, 472 pag.Aurel I. Brumaru, „Despre fiinþa româneascã“, Ed. Viitorul românesc, Buc., 2001, 216

pag.;Pamfil Bilþiu, „Studii de etnologie româneascã“, Ed. Saeculum I. O., Buc., vol. I, 2003,

368 pag., vol. II, 2004, 296 pag.

Prin Centrul Creaþiei Populare (în afarã de pliantele în care sunt incluse ºi culegeri de fol-clor: „[Cenaclul] Andrei Mureºanu - Mãiastra - Maramureº, 1980, „Luceafãrul - Mãiastra -Maramureº“, 1980, „Astra - Mãiastra - Maramureº“, 1982, „Maramureº tarã nouã“, Zece cân-tece, 1977, „Mândru-ºi cânta-un cerb în codru“, Zece colinde, 1977), se editeazã:

„Maramureº“, Album foto ºi vederi, 1968; reeditare în 1972;„Ceas pe ceas se alungã“, [Antologie], 1970;„Datini ºi obiceiuri“, Culegere de librete pentru spectacolele folclorice, vol. I, 1968, vol.

II, 1970, vol. III, 1972;Ilie Godja, „Între ai mei“, Din creaþiile ºi culegerile rapsodului popular Ilie Godja din

Valea Stejarului, 1973, 141 pag.;Gheorghe Baciu, Gavril Ghiur, „Jocuri populare din Þara Lãpuºului ºi Þara Chioarului“,

vol. I-II, 1973;Dumitru Pop, „Folclor din zona Codrului“, 1978, 415 pag.;Petre Lenghel-Izanu, „Doina mândrã pân Barsana“, 1979, 263 pag.;Ion Bogdan, Mihai Olos, Nicoarã Timiº, „Calendarul Maramureºului“, alcãtuit în 1975 ºi

aprobat sa aparã dupã un „cincinal“, în 1980, 144 pag.;„Antologie de folclor din judeþul Maramureº“, vol. I, Poezia, Prefaþa de Mihai Pop, 1980,

550 pag.;Gheorghe Pop, „Folclor muzical din zona Maramureº“, 1982, 420 pag.Ion Chiº Ster, Gheorghe Pop, „Graiul, etnografia ºi folclorul zonei Chioar“, 1983, 462

pag. (Premiul Academiei Române);Ortansa Dogaru, „Ornamentele ºi croiul costumului popular din Maramureº“, 1984, 304

pag.;



„România, Maramureº“, 4 pliante foto, Tipãrit la Arta Grafica, 1988, 12 pag. fiecare;Alexandru Viman, „Cu cât cânt, atâta sunt“, Rapsozi ai cântecului popular, 1989;

Dupã 1990, nu mai funcþioneazã cenzura politicã, ci o cenzurã mai durã, cea a sãrãciei. În15 ani apar foarte puþine tipãrituri:

Alexa Gavril Bâle, „Leacuri pentru vite“, în colecþia „Corpus TraditionumMaramorosiensis“, 1993, 60 pag.;

Iuliu Pop, „Pecetare Maramureºene“, Album, în colecþia „Corpus TraditionumMaramorosiensis“, 1995, 60 pag.

„Maramureº“, 10 vederi „Tradiþii ºi obiceiuri din Maramureº“, 1994.„54 colinde“, casete audio, 1998.

În anul 2001, prin Centrul Creaþiei Populare, se iniþiazã, dupã modelul „CalendaruluiMaramureºului“ apãrut în 1980, revista „Memoria ethnologica“, din care pânã acum, 2004,au apãrut 10 numere, însumând 1172 pagini, cuprinzând studii, descrieri de tradiþii ºi obi-ceiuri, peste 3500 de texte poetice. Revista „nu se vrea a fi decât un fragmentarium din ceeace mai existã în memoria imediatã a Maramureºului. Este o încercare de a relua o tradiþie ºi,în acelaºi timp, de a elabora un corpus al tradiþiilor, al memoriei culturale“ („Memoria eth-nologica“, nr. 1, decembrie 2001, Întâmpinare, p. 1, º.a.).

Prin aceastã revista, precum ºi prin alte publicaþii, se continua imboldul pe care Prof.Mihai Pop l-a dat, prin anii 1970, cercetãrilor din Maramureº, atât personal, cât ºi prin con-tinuatorii “ªcolii Mihai Pop“.

Deºi Profesorul a trecut în eternitate, totuºi timpul sãu, parafrazându-l, are o „duratãnelimitatã“ ºi „atâta vreme cât îl cuprinde memoria generaþiilor este real, iar dincolo de aceas-ta trece în legendã“ (vz. „Acta Musei Maramoroºiensis“, op. cit., p. 13). Aºa cum o legendãmereu vie va rãmâne Domn’ Profesor Mihai Pop nu numai pentru cei care l-au cunoscut ºicontinuã ªcoala, ci ºi pentru toþi cei care se apleacã cu dragoste ºi pricepere asupra tezauru-lui culturii populare.

Rezumat

Genealogia profesorului Mihai Pop dovedeºte vechimea familiei lui în þinutul Maramureºului. Oincursiune în activitatea sa ºtiinþificã, focalizatã asupra cercetãrilor etnologice ale regiunii natale, pre-cum ºi bibliografia receptãrii critice a operei lui Mihai Pop întregesc imaginea unui om de ºtiinþã înaceeaºi mãsurã devotat locului care l-a format ºi înþeles de cei din jur ca un reprezentant de frunte alMaramureºului.

Deºi Profesorul a trecut în eternitate, totuºi timpul sau, parafrazându-l, are o „durata nelimitatã“ ºi„atâta vreme cât îl cuprinde memoria generaþiilor este real, iar dincolo de aceasta trece în legendã“. Aºacum o legendã mereu vie va rãmâne Domn’ Profesor Mihai Pop nu numai pentru cei care l-au cunoscutºi continuã ªcoala, ci ºi pentru toþi cei care se apleacã cu dragoste ºi pricepere asupra tezaurului culturiipopulare.



Abstract

The genealogy of professor Mihai Pop is proof of the deep roots of his family in Maramureº coun-ty. An exploration of his scientific activity, focused upon his ethnological research of his native region,as well as the bibliography of the critical response to his work complete the image of a scholar devotedto his place of formation and perceived by those around him as a leading representative of Maramureº.

Although the Professor passed away, his time, as he would say, “lasts indefinitely” and “as long ashe remains in the memory of the following generations, his time is real and the rest is legend”. It is truethat our professor Mihai Pop will always stay for us as a living legend and this will happen not only forhis disciples but also for all those who love and care for the treasure of folk culture.



Ilie Moise

Profesorul Mihai Pop ºi cercetareaetnologicã sibianã

Surprinzãtor, numele profesorului Mihai Pop îmi evocã, întotdeauna, începuturile stu-denþiei, la Cluj – în ultima decadã a anilor ’60 – ºi se leagã de primele noþiuni ºtiinþifice mo-derne privind cultura ºi civilizaþia tradiþionalã româneascã. Audiam, în fiecare sãptãmânã,prelegerile de folclor literar ale profesorului Dumitru Pop, care zãbovea cu o realã plãcereasupra unor studii semnate de Mihai Pop. În acelaºi timp seminariile, conduse de profesorulªeuleanu, acordau un loc distinct contribuþiilor de ultimã orã ale profesorului bucureºtean,semnalând, nu o datã, modernitatea acestora, viziunea de tip holistic, tenta antropologicã. Bamai mult, tânãrul nostru asistent îl considera nici mai mult, nici mai puþin decât creatorul denecontestat al ºcolii folcloristice postbelice, creatorul ºcolii etnologice româneºti, omul care,în ciuda izolãrii României – a racordat cercetarea etnologicã româneascã la cea europeanã.

Datorez, aºadar, dascãlilor mei clujeni apropierea timpurie de lucrãrile profesorului MihaiPop, impresionat, cu siguranþã, de claritatea limbajului ºi mai cu seamã de viziunea integra-toare asupra culturii tradiþionale româneºti, de modernitatea mesajului ºtiinþific. Articoleleprogramatice, publicate în acei ani – Perspective în cercetarea poeticã a folclorului (în Studiide poeticã ºi stilisticã, Bucureºti, 1966), Caracterul formalizat al creaþiilor orale (în „Secolul20”, nr. 5/1966) ºi Metode noi în cercetarea structurii basmelor (în „Folclor literar”, I/1967)au constituit, pentru mine, ºi pentru întreaga mea generaþie, cel dintâi contact cu ºcoala struc-turalistã francezã (condusã de Claude Lévi-Strauss), cu teoria comunicaþiilor, cu semiotica.

Pe omul Mihai Pop l-am cunoscut mai târziu, odatã cu cele dintâi ediþii ale colocviilornaþionale ale cercurilor ºtiinþifice studenþeºti de folclor. Fluenþa frazei ºi modernitatea dis-cursului, firescul ºi amabilitatea în relaþiile cu ceilalþi alcãtuiau un personaj cu adevãratcuceritor. Nu avea nimic din dascãlul sobru, rigid, „scorþos”, cu care era obiºnuitã generaþiamea. Generozitatea ºi charisma, aureolate de o nedezminþitã autoritate ºtiinþificã, se îmbinau,îºi dãdeam mâna în modelarea unui dascãl de o facturã aparte, pe care nu-l poþi uita prea uºor.

O fotografie din 1971 surprinde participanþii la cel de-al IV-lea Colocviu Naþional...strânºi în jurul profesorului. Cu zâmbetu-i atât de caracteristic, troneazã efectiv în centrul„artileriei folcloristicii româneºti”. Are alãturi pe Emilia Comiºel, Dumitru Pop, Gh. Vrabie,Vasile Adãscãliþei, colegi din alte centre universitare, asistenþi ºi mai ales studenþi, tineri cebat, cu entuziasm ºi încredere, la porþile cercetãrii. Privitã cu atenþie fotografia reuneºte celpuþin trei generaþii (dacã nu patru!) de folcloriºti. Alãturi de cei trei magiºtri – Mihai Pop, Gh.Vrabie ºi Emilia Comiºel – îi regãsim pe prof. Dumitru Pop de la Cluj, Vasile Adãscãliþei de


la Iaºi, Pavel Ruxãndoiu de la Bucureºti ºi Gabriel Manolescu de la Timiºoara. Cea de-a treiageneraþie e reprezentatã de asistenþii Nicolae Constantinescu, Ion ªeuleanu, V.T. Creþu ºi Gh.Oprea. Apoi studenþii folcloriºti între care pot fi recunoscuþi câþiva dintre actualii cercetãtoriºi dascãli de folclor: Silviu Angelescu, Ion Viorel Boldureanu, Maria Murãrescu, CrãciunParasca ºi chiar Ioan Petru Culianu. Aceastã imagine îþi sugereazã firescul, te lasã sã înþelegimodul natural în care se trecea de la o generaþie la alta. Deoarece, trebuie sã mãrturisesc –sub oblãduirea Profesorului – nu s-a simþit, nu am simþit hiatusul, ruptura dintre generaþii.Grupul de studenþi – spre exemplu – prezent la acest „Colocviu Naþional al Cercurilor ªtiinþi-fice Studenþeºti de Folclor” (13–15 mai 1971) se constituie în ceea ce obiºnuim sã numim, cuun termen uºor demonetizat – pepiniera de cadre pentru instituþiile de cercetare, pentru muzeesau universitãþi.

Acest fapt a fost posibil cred, ºi datoritã triplei sale calitãþi de profesor titular laUniversitatea din Bucureºti, de redactor responsabil al „Revistei de Etnografie ºi Folclor” ºide director al „Institutului de Etnografie ºi Folclor” Bucureºti – funcþii care i-au permis, din-colo de cadrul ideal, de pârghiile eficiente de promovare a ideilor sale, sã-ºi urmãreascã, sã-ºiformeze ºi sã-ºi stimuleze discipolii. Astfel studenþii cu preocupãri în domeniul cercetãriietnologice puteau participa la cercetãrile organizate de „Institutul de Etnografie ºi Folclor”unde uceniceau pe lângã specialiºti de marcã cu experienþã îndelungatã, pregãtindu-se înacest mod, pentru o viitoare carierã în cercetare, sau chiar pentru un eventual debut în„Revista de Etnografie ºi Folclor”. De aici ºi pânã la conturarea ªcolii Mihai Pop nu mai estedecât un pas, pe care studenþii l-au fãcut ori de câte ori au avut prilejul, atraºi îndeosebi, deviziunea modernã asupra culturii ºi civilizaþiei tradiþionale în care un ochi era îndreptat spretrecut, iar celãlalt aþintit, întotdeauna spre viitor.

Mai târziu, dupã absolvirea facultãþii, l-am reîntâlnit la dezbaterile periodice (axate pedestinul culturii ºi civilizaþiei tradiþionale), organizate de dr. Cornel Irimie la Muzeul TehniciiPopulare din Sibiu, dar ºi în calitate de coordonator al unui proiect de cercetare a dansurilorºi obiceiurilor de pe Valea Hârtibaciului finanþat de Comitetul de Culturã a Judeþului Sibiu,

Mihai Pop ºi cercetarea etnologicã sibianã


materializat în volumul Dansuri ºi obiceiuri de pe Valea Hârtibaciului ºi a apãrut la Sibiu în1974. Fiecare întâlnire cu Profesorul era o adevãratã sãrbãtoare: aceeaºi frazã scânteietoare,acelaºi verb briliant menit a orienta ºi îndruma activitatea de cercetare. Recunoscut pe plannaþional (redactor-ºef al „Revistei de Etnografie ºi Folclor”, director al „Institutului deEtnografie ºi Folclor”) ºi internaþional (laureat al Premiului Herder, preºedinte al SocietãþiiInternaþionale de Etnologie ºi Folclor), profesorul „oficia” cu acelaºi farmec, cu aceeaºidãruire, cu aceeaºi nobleþe de adevãrat „lord al discursului etnologic”. În prezenþa sa totulpãrea posibil, simplu ºi uºor de împlinit. În câteva rânduri a fost oaspetele Festivalului„Cibinium” ºi al Asociaþiei Folcloriºtilor ºi Etnografilor din judeþul Sibiu, la sesiunile decomunicãri ºtiinþifice organizate în anii ’80. ªi-a mãrturisit, nu o datã, simpatia ºi apreciereafaþã de locurile ºi oamenii Sibiului, aducându-le aminte cã în anii ’50, pe vremea când eradirector adjunct al Institutului de Folclor din Bucureºti, a încercat sã înfiinþeze aici o secþie,pornind de la potenþialul de cercetare, de la resursele umane ºi materiale existente. Din cores-pondenþa cu membrii „Cercului Permanent de Studii ºi Cercetãri Folclorice” de la Sibiureiese cã viitoarea secþie a „Institutului de Folclor” urma sã-ºi axeze activitatea pe conturareaidentitãþilor culturale ale saºilor ºi românilor din zonã, idee atât de actualã în contextul globa-lizãrii ºi a integrãrii europene. Emulaþia ºtiinþificã din deceniile ºapte ºi opt, apariþia unorperiodice cu profil etnologic în oraºul de pe Cibin constituiau, în opinia profesorului, doarcâteva din împlinirile unui centru universitar cu vechi ºi adânci tradiþii umaniste. În intervi-urile acordate presei profesorul aprecia: „Puterea creatoare de artã a poporului din aceastãzonã a depãºit cu mult media creaþiei populare, atât prin domeniile noi în care s-a manifestat,cât ºi prin concepþia ce a stat la baza acestor manifestãri ºi prin modurile în care câteva per-sonalitãþi excepþionale au dat expresie artisticã acestor concepþii” (Cibinium ’73). În ceea cepriveºte periodicele „Cibinium” ºi „Studii ºi comunicãri (de etnologie)” le considera „anuarecare situeazã Sibiul în primul eºalon al publicaþiilor de profil din România” („TribunaSibiului”, 14 sept. 1983). Studiul Printre douã pãrãuþe..., redactat în acei ani, porneºte de lavolumul Cântecul miresei de I. Albescu ºi a fost prezentat la Sibiu, în 1983. Semnele de sim-patie ºi preþuire faþã de Sibiu au continuat, legãturile umane ºi spirituale nu s-au întreruptniciodatã, astfel cã la susþinerea tezei de doctorat m-a onorat cu un referat mãgulitor, iar maitârziu m-a cooptat în câteva din comisiile de doctorat pe care le conducea.

Ilie Moise


Rezumat

În mod surprinzãtor, numele profesorul este strâns legat de începuturile studenþiei clujene, unde prinintermediul lui Dumitru Pop, glasul universitarului bucureºtean se fãcea auzit, iar vocea seminarelorconduse de I. ªeulean afirma cu tãrie cã profesorul este întemeietorul ºcolii etnologice româneºti. Însãaºa cum centrul clujean racorda studenþii cu mediul gândirii lui Pop, acesta din urmã prin articolele salecrea o punte de legãturã cu ºcoala de lingvisticã structuralistã francezã.

Contactul cu Mihai Pop însã se prelungeºte ºi dupã anii studenþiei prin participarea acestuia con-stantã la manifestãrile etnologice din cadrul festivalului sibian Cibinun sau la întâlnire Asociaþiei fol-cloriºtilor ºi etnografilor din judeþul Sibiu.

Tripla ipostazã a lui Mihai Pop – profesor universitar, director al Institutului de etnografie ºi Folclorºi redactor responsabil al Revistei de Etnografie ºi Folclor – i-a permis profesorului nu numai prezenþape orizontalã, el reprezentând ºi un factor coagulant pe verticala generaþiilor.

Abstract

Surprisingly, the professor’s name is closely related to my early university years in Cluj wherethrough Dumitru Pop the voice of the Bucharest professor was heard. At the same time, within his sem-inars, ªeulean strongly stated that the professor is the founder of the Romanian ethnology school. Yet,the same way as Cluj put its students through Pop’s way of thinking, Pop himself enabled by his stud-ies to contact with the French structural linguistics school.

Furthermore the contact with Pop is prolonged after the university years by his constant participationat the ethnological meetings at the Cibinum – the Sibiu festival – and at the Association of Ethnologistsand Folklorists from Sibiu County.

Pop’s triple position – as a university professor, as director at The Institute of Ethnography andFolklore, and as chief-editor of Revista de etnografie ºi folclor - enable the professor’s presence not onlyin different places but also vertically since he represented the generation connector.

Mihai Pop ºi cercetarea etnologicã sibianã


DDii ss cc ii ppoo ll ii ii__________________

Iordan Datcu

Amintindu-ne de Marin Buga

Fãrã îndoialã cã l-am remarcat îndatã, încã din primul meu an de studenþie, adicã din 1952,la Facultatea de Filologie a Universitãþii Bucureºti, l-am vãzut adesea în sala de lecturã a bib-liotecii de la etajul întâi, am fost alãturi la cursurile lui Tudor Vianu ºi la conferinþele lui G.Cãlinescu, þinute fie la etajul IV – Rectorat, fie la Academie.

Ne-am împrietenit însã mai târziu. Pânã atunci însã consemnez câteva date biografice alesale. S-a nãscut la 17 septembrie 1924, la Cireºu, judeþul Argeº, a fãcut liceul la Piteºti (1943– 1950) ºi facultatea amintitã între anii 1950 ºi 1954. Deºi coleg de promoþie cu DanGrigorescu ºi Valeriu Râpeanu, era mai în vârstã decât ei ºi în genere decât colegii sãi, fiind-cã deºi a terminat ºcoala primarã în anul 1938, liceul l-a început abia în 1943. Dupãabsolvirea facultãþii, a fost mai întâi asistent universitar la Institutul de Relaþii Internaþionaledin Bucureºti (1954-1957), apoi, între anii 1957 ºi 1970, asistent la Catedra de folclor a pro-fesorului Mihai Pop, de unde s-a mutat, în 1970, la Institutul Pedagogic din Bacãu, unde afuncþionat pânã la pensionare.

Spuneam mai sus cã ne-am împrietenit mai târziu, odatã cu angajarea mea, în 1963, caredactor la Editura pentru Literaturã. Atunci i-am tipãrit în Folclor din Oltenia ºi Muntenia(vol. III, 1968, p.715-941) colecþia sa Folclor de pe Argeº, una dintre cele mai bune culegericare au apãrut atunci, alcãtuitã din 193 de texte din Siliºtea, Cãteasca, Rãteºti, Hârseºti (toatedin judeþul Argeº) ºi Poboru (judeþul Olt), remarcabile fiind variantele la Soarele ºi Luna,Cântecul ºarpelui, Mihu haiducul, Radu lui Anghel din Greci, Uncheºeii, Corbea (pretendentla domnie), Mircea ciobanul, fiecare cu o bine conturatã funcþie moral-educativã, iar dinsecþiunea liricii, cântecele de dragoste ºi dor ºi cele satirice. Introducerea constatã mutaþiilesurvenite în funcþionalitatea unor cântece.

Anii 1968 ºi 1970 au fost ani de vârf în activitatea lui Marin Buga, atunci el tipãrind, înpublicaþii periodice, o serie de studii. Preluând sugestii metodologice din opera lui RomanJakobson pe care le fructificã într-un sistem analitic propriu, Buga încearcã sã conturezespecificitatea genurilor literaturii populare pe baza unor norme stabilite de tradiþie ºi care


trãiesc latent în conºtiinþa creatorilor anonimi, obiectivându-se cu fiecare act de creaþie înmodelãri specifice diferitelor categorii ale literaturii populare, respingând de plano criteriilede apreciere propuse de teoria literaturii culte. În demersul sãu critic porneºte de la con-statarea modelãrii accentuate a creaþiei populare, modelare exprimatã în mai multe planuri:versificaþie, expresivitate, structurã arhitectonicã, formule stereotipe. Din planurile amintite,cel al structurii compoziþionale i se pare esenþial în delimitarea genurilor ºi speciilor litera-turii populare. Pentru atingerea þelului propus, sunt examinate funcþia psihosocialã, precisã,sistemul intern de relaþii, contextul funcþional specific al genurilor ºi speciilor. În Structuracompoziþionalã, criteriu de diferenþiere a genurilor literaturii populare (în Folclor literar,Timiºoara, II, 1968, p.137-168), analiza, în plan sintagmatic, în funcþie de contextul amintit,a douã creaþii structurate pe acelaºi moment ceremonial, nupþial (oraþia de colãcãrie ºi bala-da Cântecul nunului), conclude cã fiecare dintre cele douã creaþii are o marcã proprie.Cercetãrile anterioare ale colindelor aminteau doar tipul compoziþional tripartit. În Tipuri destructuri compoziþionale în colindele româneºti (în „Revista de etnografie ºi folclor“, 1968,nr.1, p.27-57) angajeazã o cercetare a întregii game de colinde, pornind de la constatarea cãstructura compoziþionalã este strâns legatã de varietatea mesajului, de funcþionalitatea este-ticã. Într-un examen al liricii ( Improvizaþie ºi sistem în compoziþia liricii populare, în AnaleleUniversitãþii Bucureºti, seria „Limba ºi literatura românã“, an. XIX, 1970, p.139-147), genmai intens supus improvizaþiei, aglutinãrii, contaminãrii, constatã ºi aici sisteme compozi-þionale proprii, modele de combinare a secvenþelor-idei în noi contexte. Privite din acelaºiunghi, al structurii, poezia riturilor agrare de invocare a ploii, ruga la ursitori, zorile, invocaþiade dragoste vãdesc atât variabilitatea structurilor compoziþionale, cât ºi elementele unifica-toare, ºabloane cvasiabstracte.

ªi-a canalizat apoi întreaga sa activitate spre elaborarea tezei sale de doctorat, OvidDensusianu, folclorist, pe care a susþinut-o, în 1976, cu profesorul universitar Mihai Pop, tezãcare a impresionat deopotrivã prin temeinicia ei ºi prin amploarea ei, pe lângã textul propriu-zis, de vreo ºapte sute de pagini, prezentând ºi douã volume complementare, Folclorul înpaginile revistei „Vieaþa nouã“ ºi Latura folcloricã în profilul general al revistei „Grai ºisuflet“.

Ani de zile, când eram redactor la Editura Minerva, am insistat ca Marin Buga sã ne deasã-i tipãrim teza. I-am cerut sã ne dea un manuscris de vreo 400-450 de pagini dactilografi-ate, pentru cã un text mai mare nu admitea colecþia „Universitas“, în care publicam teze dedoctorat. Nu s-a îndurat sã taie nimic din textul pe care-l scrisese. ªi aºa s-a fãcut cã mono-grafia sa a apãrut postum, la Editura „Grai ºi Suflet – Cultura Naþionalã“ (2003, 459 p.).

Mai nimic nu l-a satisfãcut deplin pe Marin Buga, în Ovid Densusianu, folclorist, din ceeace s-a scris pe aceastã temã. Ceea ce s-a scris, spune el, este îngrijorãtor de puþin, iar subraportul problematicii abordate, nu convinge. Interpretãri eronate, deformatoare asupraconcepþiei folclorice densusiene. Este aici o vãditã exagerare, atât în ceea ce priveºte aºa-zisapuþinãtate a bibliografiei critice, cât ºi în ceea ce priveºte interpretarea deformatoare. Fiindcãnu se poate vorbi de paupertatea bibliografiei critice atâta vreme cât despre Densusianu ºiproblema în chestiune, chiar dacã uneori atinsã doar tangenþial, constaþi cã s-au exprimat înscris nume precum G. Pascu, Ion Bianu, Vasile Bogrea, Ion ªiadbei, N. Georgescu-Tistu, Al.



Popescu-Telega, Traian Herseni, G. Giuglea, Iorgu Iordan, Ion Muºlea, Al. Rosetti, N.Cartojan, S. Puºcariu, Bazil Munteanu, D. ªandru, D. Macrea, J. Byck, Mihai Pop, MarinBucur, Valeriu Rusu, Ion Diaconu, D. Caracostea, Adrian Fochi, Radu Niculescu, OvidiuPapadima, Nicolae Constantinescu º.a.

Este adevãrat însã cã Marin Buga oferã, prin cartea sa, prima tratare monograficã asupraproblemei, pentru elaborarea ei nerãmânând doar la lucrãrile mai importante ale luiDensusianu, ci cercetând totul, de la cãrþi, reviste, manuscrise pânã la ecourile trezite de aces-tea. Nimic nu pare uitat, autorul monografiei cercetând pânã ºi manuscrisele lecþiilor þinutede Densusianu la liceul din Focºani. Spunând cã a cercetat totul înþelegem, totodatã, cã nu serezumã la lucrãrile cu evidentã tematicã folcloricã, ci examineazã ºi scrieri aparþinând isto-riei limbii, dialectologiei, etnografiei, criticii ºi istoriei literare, în toate acestea descoperindimplicaþii ale chestiunii pe care o cerceteazã.

Cel mai sever reproº pe care-l face, mai tuturor celor care au abordat folcloristica luiDensusianu, este acela cã au neglijat atât activitatea lui de început, perioada 1893-1905, câtºi perioada imediatã întoarcerii sale de la studii în strãinãtate. Perioadei 1893-1905 îi cores-pund – scrie Buga – contribuþii esenþiale, definitorii pentru concepþia înnoitoare a luiDensusianu: Literatura popularã din punct de vedere etnopsihologic (1893), Aliteraþiunea înlimbile romanice (1894), La prise de Cordres er de Sébille (1896), cursurile despre literatu-ra românã modernã (1899-1901). O lecturã unilateralã a studiului Literatura popularã dinpunct de vedere etnopsihologic a fãcut din Densusianu reprezentantul cercetãrii tipic etnopsi-hologice. Or, scrie Marin Buga combãtându-i pe Gh. Vrabie, D. Pop, Mihai Pop, P.Ruxãndoiu, Adrian Fochi, Ovidiu Bârlea, - în studiul amintit, în care sunt dezbãtute idei teo-retice ºi metodologice, erau semnalate douã categorii de cercetãri diferite ca scop, cercetareaîn sine (care se ocupã de originea creaþiei populare, filiaþii, transformãri) ºi cercetarea apli-catã, ale cãrei rezultate pot fi de folos ºi altor discipline, precum filologia, psihologia, istoria.Comentariile pe care le respinge Marin Buga au reþinut ºi absolutizat, din cercetarea aplicatã,doar cercetarea de psihologie etnicã ºi au fãcut din ea o dominantã a tipului de cercetare prac-ticat de Densusianu. Dacã ia atitudine criticã faþã de opiniile acelora care îl fixau peDensusianu pe linia concepþiei etnopsihologice, autorul monografiei se exprimã nuanþatdespre pãrerile acestora în alte chestiuni. Respinge însã global capitolul rezervat folcloristu-lui în cartea lui Marin Bucur, Ovid Densusianu (1967), taxat ca interpretare impresionistã,neadecvatã. Cea de a doua perioadã, aceea de dupã întoarcerea lui Densusianu de la studii înstrãinãtate, rãstimp în care cercetãtorii anteriori au crezut cã acesta n-a avut preocupãri pen-tru creaþia popularã demne de reþinut, s-a caracterizat, dimpotrivã, scrie Marin Buga, printr-o ºi mai mare diversitate a problematicii abordate. Noile contribuþii trebuie sã fie cãutate nuîn lucrãri speciale, nu în cãrþi publicate, ci în cursurile de Istoria literaturii române þinute laFacultatea de Litere din Bucureºti (1898-1901), cel mai concludent în acest sens fiind acelaþinut în anii 1898-1899, în care aduce nu doar o perspectivã esteticã asupra literaturii românevechi de pânã la ªcoala Ardeleanã, ci ºi o prezentare a evoluþiei folclorului de la Anton Pannînainte, a influenþei creaþiei populare asupra literaturii de autor, a influenþei acesteia asuprafolclorului, a interferenþelor dintre literatura religioasã ºi creaþia popularã, a influenþei tex-telor apocrife asupra literaturii populare. Aceleaºi probleme le urmãreºte ºi în cursul univer-

Iordan Datcu


sitar Istoria filologiei romanice ºi principiile ei fundamentale (1904-1905), dupã aceºti aniactivitatea folcloristicã a lui Densusianu devenind programaticã.

Contrariat cã, în exegeza anterioarã, Ovid Densusianu si-a aflat preþuire supremã doar cafilolog ºi lingvist, Marin Buga a întreprins o amplã cercetare, menitã sã îndrepte aceastãnedreptate, sã punã la locul meritat contribuþia majorã a savantului la fundamentarea fol-clorului ca disciplinã autonomã, a principiilor ºi metodologiei de cercetare a lui, a demersu-lui comparatist. Autorul monografiei a urmãrit cu sagacitate formularea sistemului propriudensusianist de abordare a domeniului, ideile noi pe care le-a adus, atât faþã de B.P. Hasdeuºi grupul de la „Columna lui Traian“, cât ºi faþã de folcloristica europeanã contemporanã lui,faþã de care a adus, în unele privinþe, ca spre exemplu în chestiunea nonistoricitãþii creaþiilorpopulare, a baladelor în speþã, despre care Gaston Paris spunea cã ar putea sã fie pe drumulcel bun, sau în domeniul cercetãrii stilului folcloric în Aliteraþiunea în limbile romanice.

Marin Buga a fãcut din cercetarea operei lui Ovid Densusianu o pasiune de o viaþã, mono-grafia despre acesta ºi celelalte douã cercetãri amintite mai sus sunt contribuþia sa cu totulremarcabilã. A lucrat mereu, dupã susþinerea tezei de doctorat, la aceastã monografie, a cerce-tat ºi iar a revenit asupra unor probleme, pentru ca sã formuleze exact, pentru ca sã aprofun-deze. De aceea, este profund regretabil ºi nedrept cã autorul nu ºi-a vãzut, cât a trãit, carteatipãritã, autorul ei decedând în decembrie 2003. Situaþie nedreaptã ºi altfel, ºi anume cã,nemaivãzându-ºi ultima corecturã, cartea a apãrut cu multe greºeli, fãrã un indice de nume,fãrã un rezumat într-o limbã de circulaþie.

Mi-a rãmas în amintire omul tonic, care când râdea i se îmbujora toatã faþa, care-ºi expri-ma cu francheþe opiniile, care nu ezita sã polemizeze, uneori, chiar ºi cu profesorul MihaiPop, în cadrul catedrei de la Universitate. Regãsesc aceastã trãsãturã a omului ºi în cartea sa,strãbãtutã de un constant apetit polemic.

Pentru mai deplina cunoaºtere a demersului critic al lui Marin Buga, socotim cã este ºinecesar ºi justificat sã-i fie tipãrite ºi celelalte douã cercetãri densusianiste, care i-au flancatteza de doctorat.

Rezumat

Marin Buga, asistent la catedra de folclor a profesorului Mihai Pop, în perioada 1957 – 1970, esteautorul unei remarcabile culegeri de folclor poetic argeºean, cuprinzând 193 de texte, tipãrite de editorulIordan Datcu în anul 1968, în antologia regionalã Folclor din Oltenia ºi Muntenia, vol. 3. În activitateade folclorist a lui Marin Buga, anii 1968 ºi 1970 i-au marcat vârful profesional, apãrându-i studii în legã-turã cu diferenþierea genurilor literaturii populare, structuri compoziþionale în colindele româneºti saumodelarea creaþiilor folclorice. Teza de doctorat a celui evocat în acest articol a tratat subiectul OvidDensusianu, folclorist ºi a fost susþinutã în 1976, sub coordonarea ºtiinþificã a lui Mihai Pop. Foarteamplã ºi documentatã, reliefând un spirit polemic ºi o realã vocaþie de cercetãtor al istoriei folcloristiciiromâneºti, teza de doctorat a lui Marin Buga a fost tipãritã postum, în 2003.

Abstract

Marin Buga, a university assistant of professor Mihai Pop at the Folklore Department of the Faculty



of Philology at the University of Bucharest from 1957 to 1970, is the author of a remarkable folk poet-ry collection. The collection contains 193 texts from Argeº district, in the south of the country and IordanDatcu edited it in the regional folklore anthology Folklore from Oltenia and Muntenia, volume 3.

The years 1968 and 1970 can be considered the professional peak of Marin Buga’s activity, when hewrote his studies on the distinction between genres in folk literature, compositional structures inRomanian winter solstice songs and patterns in folk creation. Marin Buga’s Ph. D thesis, OvidDensusianu, folklore scholar, was presented in 1976 under the scientific coordination of Mihai Pop. Itis very ample and documented and it points out the author’s polemic spirit and his call for researchingthe history of folklore studies. Unfortunately, it came to print only postumously, in 2003.

Iordan Datcu



Pavel Ruxãndoiu la 70 de ani

Într-o istorie a folcloristicii româneºti actuale, care sã cuprindã ultimul sfert al secoluluial XX-lea ºi începutul celui de-al XXI-lea, venind astfel ca o continuare fireascã, necesarã ºiaºteptatã a sintezei lui Ovidiu Bârlea (Istoria folcloristicii româneºti, Editura EnciclopedicãRomânã, 1974), profesorul Pavel Ruxãndoiu (n. 15 august 1934) ºi-ar afla fãrã dificultatelocul în secþiunea “Folclorul la Universitate”. O asemenea secþiune fusese anticipatã, cu mal-iþie, e adevãrat, în volumul menþionat, la p. 576: “În universitãþi, folcloristica este susþinutãîn aceastã perioadã de o echipã cu renume, care va da la luminã opere fundamentale, mai cuseamã cã unii predau folclor de mai bine de douã decenii”. Ovidiu Bârlea era, din motivestrict personale, supãrat pe Mihai Pop ºi, de aceea, de mai multe ori nedrept: o datã, prin per-siflarea, “într-o notã prizãritã”, a lui Mihai Pop, care, pentru a fi corecþi, nu preda folclor “depeste douã decenii”, cum se afirmã, revenirea sa la catedrã producându-se abia în 1957, adoua oarã prin ignorarea deliberatã ºi injustã a celor dintâi asistenþi ai celui care introdusesedisciplina “Folclor literar românesc” în planurile de învãþãmânt de la facultãþile filologice,Marin Buga (1924-2003) ºi Pavel Ruxãndoiu, deºi cei doi aveau, la data respectivã, o seriede contribuþii demne de a fi luate în seamã.

În ceea ce îl priveºte pe Pavel Ruxãndoiu, acesta figura deja ca autor al unui scurt capitol,“Proverbe ºi zicãtori”, în tratatul academic de Istoria literaturii române, vol. I, 1964, p. 193-200, publicase o antologie de Folclor poetic, însoþitã de note, glosar ºi indice de informatori,Editura ªtiinþificã, 1967, ºi scrisese, cu înþelegere, dar ºi cu spirit critic, despre lucrarea luiOvidiu Bârlea, Antologie de prozã popularã epicã, în “Revista de Etnografie ºi Folclor”, nr.1, 1967, argumente suficiente, zic eu, pentru a fi reþinut de autorul respectivei istorii a disci-plinei.

Absolvent al Facultãþii de Filologie, în 1957, Pavel Ruxãndoiu a devenit asistentul profe-sorului Mihai Pop la noua disciplinã academicã, “Folclor literar românesc”, ºi a rãmas fidelUniversitãþii, Facultãþii de Litere (Filologie, Limba ºi literatura românã), colectivului de fol-clor (din 1990, Catedra de etnologie ºi folclor) de atunci pânã la pensionare (2003) dar ºi dupãaceasta. A parcurs, înfruntând numeroase piedici, unele aparþinând sistemului, altele de ordinpersonal, treptele carierei universitare, fiind, pe rând, asistent (1957-1964), lector (1964-1996), conferenþiar universitar (din 1996). Între anii 1967-1982 a funcþionat ca inspector despecialitate în Ministerul Educaþiei ºi Învãþãmântului, acoperind, în paralel, cu mari eforturi,în toatã aceastã perioadã, norma didacticã de la Facultate, la care nu a vrut sã renunþe cu niciun preþ.

A pregãtit, cu multã competenþã ºi abnegaþie, zeci de promoþii de studenþi, cãrora le-a pre-dat cursul general, introductiv sau cursuri speciale, opþionale, precum cele despre Proverbele


româneºti, Poeticã folcloricã, Mitul mioritic în cultura româneascã, Etnologie ºi folclor com-parat, Antropologia textului folcloric, multe din prelegerile prezentate în cadrul acestoratransformându-se în lucrãri ºtiinþifice de þinutã, publicate sub formã de volume sau de studiide specialitate. Examenele sale au devenit “proverbiale”, prin meticulozitatea cu care erauþinute, prin calmul desãvârºit cu care îºi asculta studenþii, prin exactitatea micrometricã cucare erau mãsurate rãspunsurile. La examenele lui Ruxãndoiu studenþii ºi cei care îl asistauaveau ce învãþa.

În bunã mãsurã, cariera ºtiinþificã a universitarului Pavel Ruxãndoiu merge mânã în mânãcu aceea didacticã. Datã fiind cunoscuta reþinere pe care Mihai Pop o avea faþã de scris, îirevine asistentului ºi colaboratorului sãu meritul de a-l fi determinat sã punã pe hârtie, împre-unã, sub forma unui curs universitar, sinteza Folclor literar românesc, Editura Didacticã ºiPedagogicã, 1976, cu douã reeditãri supervizate exclusiv de P. Ruxãndoiu. Scriam, în croni-ca mea la aceastã carte, apãrutã în “România literarã”, anul IX, nr. 34, 19 august 1976, p. 9:“Depãºind dificultãþile generate de diletantismul care nu o datã s-a manifestat în acest dome-niu, de vastitatea ºi diversitatea extremã a câmpului cercetãrii, autorii realizeazã o sintezãcuprinzãtoare ºi coerentã asupra creaþiei literare populare îmbinând în exegeza lor câºtigurilefolcloristicii tradiþionale cu principiile teoretice ºi metodologice cele mai moderne manifes-tate în cadrul acestei discipline. Mai vechilor, dar nu întotdeauna anacronicelor teorii privi-toare la geneza, circulaþia, tipologia bunurilor folclorice le sunt subliniate punctele de rezis-tenþã ºi li se adaugã perspectivele noi generate de antropologia structuralã, de semioticã ºi depoeticã, operaþie din care rezultã o platformã teoreticã solidã, pe baza cãreia este definit con-ceptul de folclor, ca parte integrantã a culturii populare ºi, mai departe, cel de literaturã pop-ularã. [...] În contextul interesului major, ºtiinþific fundamentat, pentru valorile perene aletradiþiei noastre culturale, cartea universitarilor bucureºteni Mihai Pop ºi Pavel Ruxãndoiu seînscrie ca un exemplu de interpretare sinteticã, integralã ºi integratoare a folclorului literarromânesc”.

Dupã fix 25 de ani, Pavel Ruxãndoiu simte nevoia sã reia cartea cu autor dublu din 1976ºi publicã, singur, Folclorul literar românesc în contextul culturii populare româneºti,Editura “Grai ºi Suflet – Cultura Naþionalã”, 2001, 568 p. Cele câteva capitole aparþinând luiMihai Pop, reþinute din vechiul manual, sunt marcate ca atare ºi adaptate, stilistic, noii lucrãricare se prezintã ca o sintezã originalã a unui domeniu vast ºi lipsit, în general, de asemeneaconstrucþii exegetice. “Cartea reprezintã – aºa cum scria un recenzent – mai mult decât uncurs universitar. Ea închide deopotrivã între coperþile ei o introducere în universul folcloris-ticii româneºti, cu deschideri spre antropologia culturalã, o exegezã a ideilor de folclor ºifolclor literar, o viziune personalã asupra sistemului categoriilor folclorice, o rediscutare apunctelor-cheie din problematica specificã domeniului ºi, nu în ultimul rând, o lecturãanaliticã, modelatoare a unor texte reprezentative din folclorul românesc” (Ioana-RuxandraFruntelatã, Folclorul literar ca fapt de culturã, “Observatorul cultural” nr. 108, 19.03.-25.03.2002, p. 14-15).

Aceastã îndelungã stãruire asupra unor teme îi este proprie universitarului Pavel Ruxãndoiual cãrui nume este inextricabil legat de cercetarea proverbului. Studiile sale despre formele lite-raturii sapienþiale se întind pe durata a aproape 40 de ani, dacã luãm drept “cap ºi începãturã”



capitolul “Proverbe ºi zicãtori” din Istoria literaturii române, E. A., 1964, menþionat mai sus,iar ca punct terminus volumul Proverb ºi context, Editura Universitãþii din Bucureºti, 2003,243 p., la origine teza sa de doctorat, susþinutã în 1996, la Facultatea de Litere a Universitãþiidin Bucureºti, în faþa unei comisii alcãtuite din personalitãþi ale domeniului (preºedinte acad.Ion Coteanu, Decanul Facultãþii, conducãtor ºtiinþific Mihai Pop, membri Eugen Todoran,Valeria Guþu-Romalo, Dan Grigorescu, Nicoleta Coatu) care comentau în termeni elogioºilucrarea (Vezi “Post-scriptum”, op. cit., p. 237-240). Pãrþi finite ale tezei au vãzut, în timp,lumina tiparului, ºi doar scrupulul împins la extrem al autorului a fãcut ca aceasta sã se întru-peze integral atât de târziu. Altminteri, studii precum Aspectul metaforic al proverbelor, apãrutîn vol. Studii de poeticã ºi stilisticã, Editura pentru Literaturã, Bucureºti, 1966, p. 94-113;Proverbele ca gen folcloric, în “Folclor literar” I, Universitatea din Timiºoara, 1967, p. 183-198; Proverbul – element de educaþie, în vol. Educaþie ºi limbaj, Editura Didacticã ºiPedagogicã, 1972, p. 171-176; Funcþia socialã a proverbelor, “Analele Universitãþii dinBucureºti – Limba ºi literatura românã”, XXII (1973), p. 81-87; Despre proverbe (cu aplicaþiela proza lui I. Creangã), “Limba ºi literatura românã”, 1977, nr. 2, p. 26-28; Eres, datinã ºiproverb. Relaþii genetice ºi funcþionale, “Revista de Etnografie ºi Folclor”, nr. 1, 1986, p. 12-20 (apãrut mai întâi într-o publicaþie editatã aproape eroic, în condiþii incredibile pentru ziuade azi, prin dactilografiere ºi multiplicare în câteva zeci de exemplare, de cãtre regretatulConstantin Negreanu, “Proverbium” I, Drobeta-Turnu Severin, 1984, p. 19-24; la fel, IordacheGolescu ºi proverbele româneºti, Idem, II, 1987, p. 18-24) ºi altele intraserã deja în bibli-ografia de bazã a studiilor paremiologice.

Noutatea remarcabilã a studiilor despre proverb, concentrate în tezã, a fost reþinutã, cumrezultã din scurte extrase din referatele oficiale de doctorat, de cel mai nefolclorist dintremembrii comisiei, prof. Dan Grigorescu, care constatã cã “abordarea proverbului în context”face posibilã “o relevantã deschidere ºi spre teritoriul istoriei ideilor, teritoriu aflat – cum binese ºtie – într-un proces de reevaluãri ºi reformulãri. Desfãºurarea acestui proces este, însã, demulte ori ezitantã, tocmai pentru cã nu se iau în seamã implicaþiile tuturor sectoarelor uni-versului cultural care participã la adoptarea ºi la formularea unor idei, la rândul lor determi-nante pentru constituirea unui fond universal ºi, deopotrivã, pentru implicarea unor exprimãrispecifice pentru fiecare spaþiu cultural în parte” (Proverb ºi context, p. 238-239). Într-adevãr,dacã avem în minte perioada când au fost elaborate studiile menþionate mai sus, constatãm cãPavel Ruxãndoiu era “sincron” cu noile orientãri din folcloristica americanã, mai ales, care,în anii ’70, impunea schimbarea accentului “de pe lucruri pe procese” ºi, aproape concomi-tent, cãuta cãile de definire a folclorului în context (vezi, cu titlu de exemplu, Dan Ben-Amos,Toward a Definition of Folklore in Context, “Journal of American Folklore”, vol. 84, 1971,p. 3-15, urmat de Richard Bauman, The Field Study of Folklore in Context, în Handbook ofAmerican Folklore. Edited by Richard M. Dorson with Inta Gale Carpenter. Bloomington,Indiana University Press, 1983, p. 362-368, ºi, mai târziu, Dan Ben-Amos, “Context” inContext, “Western Folklore”, vol. 52, Numbers 2, 3, 4 April, July, October 1993, p. 209-226).Faptul cã nici unul dintre aceste studii nu apare în bibliografia lucrãrii atestã faptul cã autorulromân a gândit singur tipurile de context în raport cu care se defineºte proverbul (contextulgenetic, contextul generic, contextul funcþional cu varianta context funcþional scriitoricesc),

Pavel Ruxãndoiu la 70 de ani


acestea trebuind sã poarte, cu toatã reticenþa, ca sã nu spun altfel, pe care o avem noi faþã deprodusele româneºti, marca Pavel Ruxãndoiu.

A treia dimensiune a activitãþii sãrbãtoritului, intim legatã de aceea de cadru didactic înînvãþãmântul superior, se construieºte din multele sale analize ºi comentarii de texte literare,folclorice (Mioriþa, Toma Alimoº, Lirica popularã – orizont tematic ºi imagistic, Lexiculmioritic) ºi de autor (“Ce te legeni, codrule?, Despre proverbe (cu aplicaþie la proza lui I.Creangã) ºi Rezonanþe folclorice în creaþia marilor prozatori români) apãrute, majoritatea,în publicaþiile Societãþii de ªtiinþe Filologice de care s-a simþit întotdeauna apropiat.

Cum am fost, peste 30 de ani, începând cu 1964, colegi de catedrã, ºi am petrecut, împre-unã, anii frumoºi ai primei tinereþi, nu pot sã nu evoc lungile continuãri ale dezbaterilor dinºedinþele de catedrã sau de cerc ºtiinþific în loc(al)uri intrate de acum în legendã –“Universitãþii”, “Terasa Colonadelor”, “Dunãrea”, “Berlin”. Pe vremea aceea, PavelRuxãndoiu þinea un carneþel cu bancuri din care reproducea, cu haz, pe cele care i se pãreaumai reuºite, se lua la harþã, din te miri ce, cu mai vârstnicul prieten ºi coleg Marin Buga, cãdeaîn melancolii ºi povestea întâmplãri din armatã sau din studenþia nu foarte îndepãrtatã, spreamuzamentul ºi în admiraþia din ce în ce mai tinerilor convivi, lansa provocãri de proiecteºtiinþifice îndrãzneþe. Cei 15 ani (1967-1982) cât a lucrat ca funcþionar în M. E. I. l-au solici-tat enorm ºi l-au uzat fizic, au rãrit întâlnirile noastre, fãrã a-l îndepãrta, cum am spus, nici oclipã de Universitate care, poate, nu i-a rãsplãtit, cum s-ar fi aºteptat el, fidelitatea.

Acum, la aniversare, îi urez Domnului Pavel Ruxãndoiu, sãnãtate ºi liniºte sufleteascã,mulþi ani de tihnã lângã devotata ºi iubitoarea sa soþie, puterea de a se bucura de ceea ce alãsat în urmã ºi de a duce pânã la capãt proiectele începute.

RezumatÎn 2004, Pavel Ruxãndoiu a împlinit 70 de ani, o vârstã favorabilã unui prim bilanþ al activitãþii lui

pe terenul etnologiei româneºti. Asistent al profesorului Mihai Pop la Catedra de folclor literar aFacultãþii de Litere de la Universitatea din Bucureºti, apoi lector ºi conferenþiar, Pavel Ruxãndoiu seremarcã prin pasiune faþã de misiunea didacticã, meticulozitate ºi calitate a informaþiei în studiile ºtiinþi-fice publicate ºi capacitatea de analizã în context a textelor folclorice. Printre lucrãrile reprezentativepentru valoarea lui Pavel Ruxãndoiu se aflã cursul universitar Folclor literar românesc (1976), scris încolaborare cu Mihai Pop ºi reluat ulterior într-o lucrare proprie, Folclorul literar în contextul culturiipopulare româneºti (2001) ºi Proverb ºi context (2003), carte rezultatã din teza de doctorat.

AbstractPavel Ruxandoiu celebrated his 70th anniversary in 2004, which is a favorable age to a first review

of his activity in the field of Romanian ethnology. He was an assistant to Professor Mihai Pop within theLiterary Folklore Department at the Faculty of Letters at the University of Bucharest, promoted then tolecturer and associate professor. During this period, Pavel Ruxandoiu could be characterized as a pas-sionate teacher, a meticulous and well informed researcher and a fine analyst of the folklore texts in theirrelevant contexts. Among the representative works for Pavel Ruxandoiu’s value we mention the univer-sity course Romanian Literary Folklore (1976), written in collaboration with Mihai Pop and re-elabo-rated later as Literary Folklore in the Context of Romanian Folk Culture (2001) and Proverb andContext (2003), a book resulted from the author’s Ph. D. thesis.



DDeebbuu tt_______________

Lorena Anton, Mihaela Barbu, Ioana Petrescu

,,Dincolo de hotarul satului“ (naraþiuni contemporane despre migraþia la muncã în strãinãtate)

Cercetarea de teren desfãºuratã în comuna Bughea de Sus, judeþul Argeº, de cãtre o echipãa Facultãþii de Litere coordonate de conf.dr. Rodica Zane a avut ca obiect de studiu naraþiu-nile personale despre plecarea la muncã în strãinãtate, fenomen actual în România de azi.Interviurile realizate au ca informatori principali un numãr de ºase localnici, plecaþi la muncãpe diferite filiere (Spania, Italia, Israel, Columbia) ºi în diferite perioade (înainte de cãderearegimului comunist, dar mai ales dupã anii ‘90, în „perioada de tranziþie”, aºa cum este eanumitã în discursul ºtiinþelor politice româneºti).

Specia cercetatã este una relativ noua, denumirea de naraþiune personalã începând sa fieaplicatã consecvent în folcloristica anglo-saxonã în anii ‘70. Deºi la noi nu s-a bucurat iniþialde atenþia acordatã speciilor tradiþionale ale epicii populare, e amintitã de folcloriºtii românisub denumirea de memoratã sau povestire*. În lucrari recente, valoarea identitara a poves-tirilor vieþii este abordatã, din punct de vedere antropologic (S. Vultur), al istoriei orale (A.Hartular) sau etnologic (O. Hedeºan, N. ªtiucã). Pe plan internaþional, în ºtiinþele sociale,conceptul poate fi întâlnit sub diverse denumiri: “cronicate” (chronicates - JuhartPentikäinen), “naraþiuni cotidiene”(every-day narratives - Hermann Bausinger), “naraþiuni-cronica”(chronicle-narrations - Ina-Maria Greverus), “comentarii”, “rememorãri personale”ºi “proto-mãrturii” (commentaries, personal recollections, proto-testimonies - Jan Vansina),“reminiscenþe de lucru” (labor reminiscences - Siegfried Neumann), “povestiri adevãrate”(true stories - Ilona S. Dobos), “povestiri de familie” (family stories sau family sagas -ModyC. Boatright), “povestiri de viaþã” (récits de vie - Bogumil Koss), º.a.m.d.

Mihai Pop, în articolul sãu din „Memoriile Comisiei de Folclor”, I, din 1987, subliniazãatenþia care ar fi trebuit sã se dea, la acea datã, nu numai povestitului tradiþional, ci ºi povesti-tului viu al celor care „povestesc desapre locurile ºi viaþa lor, despre pelegrinãrile lor prinlume. De pildã, cei ce povestesc întâmplãri din timpul celor douã rãzboaie din urmã” – ºi,s-ar putea adãuga, din timpul migraþiei la muncã în strãinãtate. Profesorul aminteºte termenulde „life stories”, pentru a grupa aceste tipuri de povestiri factuale.


Datã fiind amploarea fenomenului în contemporaneitate, s-ar putea considera cã naraþiu-nile de acest tip, factuale, sunt în mãsurã sã revitalizeze povestirea tradiþionalã, aºa cum esteea înþeleasã, ca specie a epicii populare.

Având în vedere cã tema cercetãrii a fost naraþiunile personale despre migrarea la muncãîn strãinãtate, am considerat cã poate fi utilã o abordare la nivelul contextului genetic, darmai ales la nivelul contextului generic al acestor povestiri.

___________

Mihaela Barbu

Reprezentarea “celuilalt” ca efect al migraþiei

Lucrarea de faþã îºi propune sã analizeze discursul naraþiunilor despre migraþia la muncãîn strãinãtate dintr-o perpectivã antropologicã. Pornind de la conceptul de identitate cultura-lã, vom schiþa trãsãturile celuilalt aºa cum apar ele în imaginar, pentru ca apoi sã conturãmimaginea celuilalt, a strãinului, aºa cum reiese din naraþiunile personale culese. Din motiveobiective nu ne propunem sã epuizãm acest subiect, ci dimpotrivã, sã creionãm o direcþie deanalizã ce va fi extinsã într-un studiu ulterior.

Tot mai multe studii din sfera ºtiinþelor sociale analizeazã conceptul de identitate cul-turalã, definit ca un dat permanent si unic, pornind de la suporturi identitare fixe, privile-giate, cum ar fi: limba, religia, numele, tradiþiile culturale etc. Actantul sistemului cultural areo sarcinã extrem de simplã: el trebuie sã-ºi insuºeasca trãsãturile, bine definite, de altfel, aleculturii în care s-a nãscut. Procesul de definire a identitãþii culturale a unui membru al grupu-lui se face prin raportare la o sursa istorica ce ii uneºte pe toþi membrii grupului ºi careprimeºte, de cele mai multe ori, caracteristici apropiate de sacralitate. Prin urmare, relatiasocietate-cultura este una de identificare, de suprapunere completã.

Studiile recente au introdus un nou concept, cel de multiculturalism (diversitate cul-turalã) care caracterizeazã societatea actualã. Prin urmare, interacþiunile sociale (ex.migraþia) între grupurile purtãtoare a unor culturi diferite au condus la o renegociere a sen-sului de identitate. S-a trecut, prin urmare, de la o concepþie staticã, bazatã pe invãþarea siapropierea de o moºtenire, la una de tip dinamic, la un tip de identitate care se construieºteprin interacþiune cu ceilalþi.

Aºa cum afirmam la început, punctul de plecare al lucrãrii noastre îl constituie naraþiuneapersonalã despre migraþia la muncã în strãinãtate. Povestirea vieþii, sau a unor experienþemarcante, poate fi privitã ca un discurs fondator, prin care cel ce povesteºte îºi construieºte,ºi construieºte o imagine, deci o identitate. Altfel spus, identitatea se construieºte ºi se recon-struieºte, iar povestirea vieþii este un cadru ideal pentru revelarea acestui proces. Cel carepovesteºte „nu se limiteaza la a se povesti pe sine insuºi; el povesteºte si despre ceilalþi, în

Debut


mãsura în care aceºtia fac parte din propria-i existenþã“ (Poirier, Clapier-Valland). La nivelde discurs jocul identitãþii ºi al alteritãþii devine astfel transparent, orice parcurs memorialimplicând un parcurs identitar, prin urmare un raport cu celãlalt.

Când vorbim de celãlalt ne referim la o persoanã sau o comunitate adevãratã, observatãînsã prin filtrul deformat al imaginarului. Ceea ce percepem este imaginea sa, iar aceastãimagine face parte simultan din real ºi din ficþiune. Alunecând de la concret la imaginar, eleste supus unei operaþii de simplificare ºi de amplificare, atingând caricatura sau simbolul.Banalitatea îi este refuzatã. Imaginea celuilalt trebuie sã fie încãrcatã de sens. Raportat lanormã, acest strãin se poate dovedi mai bun sau mai rãu, „anormalitatea“ acestuia exprimân-du-se prin trãsãturi devalorizante sau valorizante.

În culturile tradiþionale imaginea celuilalt, a strãinului, este, de regulã, conotatã negativca urmarea a opoziþiei cu categoria autohton (def. Autohtonismul = convingerea cã valorileculturii proprii nu pot fi înþelese ºi apreciate de cãtre venetici):

Veneticu-i rãu vãzut, cã nu ºtie nime ce-i cu el, ce sãmânþã are. Omu strein tot streinrãmâne, orice-ar face. ªi de se întâmplã ceva rãu, oamenii catã tot la el: o molimã, o secetãsau nu ºtiu ce... Bine-i sã rãmâi pe locul tãu.

(Ernest Bernea, „Cadre ale gândirii populare“, p. 43)Raportul autohton vs. strãin poate fi observat cu uºurinþã în discursul a doi dintre infor-

matorii noºtri din satul Bughea de Sus, Câmpulung Muscel: Sorin Beldugan de 38 de ani ºiMaria Udrea de 53 de ani.

Poveºtile lor sunt diferite: primul a plecat la muncã în Spania, pe când ce-l de-al doileainformator s-a dus în Spania sã-ºi viziteze copiii, doi bãieþi ºi o fatã, cu toþii stabiliþi acolo.

Deºi poveºtile lor de viaþã sunt diferite, discursul acestora prezintã puncte comune în ceeace priveºte reprezentarea celuilalt: spaniolul este analizat ºi reprezentat prin prisma proprieiculturi ºi mentalitãþi, diferenþele fiind sancþionate, sau, dimpotrivã, acceptate.

Fenomenul acceptãrii diferenþelor este totuºi mai rar. Reprezentarea celuilalt se face deregulã în termeni caricaturali, valorile morale ºi de comportament (pozitive la origine) fiindredate negativ. Fenomenul care are loc este cel al etnocentrismului (cei doi informatori au oatitudine de respingere a normelor ºi valorilor societãþii sau grupului cultural, câtã vreme suntdiferite de cele proprii).

Rugaþi sã-i caracterizeze pe spanioli, aceºtia ne-au spus:Doamnã, deci dacã compar românul cu spaniolul, spaniolul e foarte prost faþã de român.

Deci el e credul, în primul rând, foarte credul. [...] Ei nu mint [...] foarte lãudãroºi în Spania[...] C.B

Sînt niºte oameni aºa, nu ºtiu cum sã vã zic! Dificili într-un fel, sînt ºi... foarte asocia-bili.[...] Dacã-i calci puþin pe nervi, te-ai dus. Sa nu-i minþi, sã nu-i furi! Te încearcã cu bani,fel ºi fel de probe! Sînt, sînt ºi buni, n-aº putea sã zic! M.U

O altã trãsãturã devalorizantã este preocuparea spaniolului pentru calitate, ce contravinelucrului de mântuialã atât de încetãþenit la noi:

Au fãcut o poartã la un... am vãzut la un spaniol; era prietenul meu; cu el mã duceam...ªi fãcuse o poartã din asta mare. 3 români ºi 3 spanioli. Au lucrat 2 luni de zile. Pãi treiromâni, în 3 zile era gata poarta. Da, cã puneau gresie ºi se uitau la ea sã vadã; se uitau 3

Debut


– unul de colo, unul de p-un colþ, unul... Mã uitam ºi io: La ce vã uitaþi mã ? Sã vãd dacã edrept. Dã-o dracu’ cã-i drept, treci la alta ! Dacã nu era drept... o mai strâmbai, o mai cio-pleai. Gãseam eu o idee sã o îndrept ! Cum sã vã spun, ei migãlesc, vreau sã facã lucrul bun,de fapt. C.B

Relaþiile de prietenie româno-spaniole sunt rare, sau situate undeva la nivel superficial:Cât ai fi de prieten cu ei, sau ceva, deci ei tot se uitã urât la tine! În ochii lor eºti un strãin,

nu eºti de-al lor, sau ceva! Nu, te trateazã altfel!Spaþiul în care aceºtia trãiesc ºi facilitãþile de care dispun sunt descrise pozitiv. Ambii

informatori ne-au vorbit de frumuseþea locurilor (dar, cu toate acestea tot mai frumos e lanoi!), de preþurile ieftine la mâncare (deºi nu se comparã cu cea de aici, cã nu are nici un gust)dar scumpe la haine ºi încãlþãminte (pe care, de altfel, preferã sã le cumpere din þarã) º.a.m.d.

Perceperea diferenþei mai poate fi observatã foarte bine atunci când vorbesc de relaþiamasculin-feminin, sau relaþia adult-copil. Într-o societate în care noþiunea de drept al femeiiºi al copilului existã, dar, în acelaºi timp, lipseºte cu desãvârºire, trecerea ºi acceptarea se facefoarte greu. De aici ºi tendinþa de a-i judeca pe cei care trãiesc dupã astfel de norme:

ªi mã duc într-o dimineaþã, la un restaurant. Era cinci dimineaþa, ca sã beau ºi io o cafea.În restaurant, nouã femei ºi un bãrbat. Printre care una era soþia lu’ bãrbatu’ ãla. Îi repetã,el... era înc-o fazã! N-am vãzut un bãrbat beat, spaniol..., în Spania. Da’ femei, am vãzutsute! Numai femeile erau bete acolo! [...] Pãi într-o cârciumã dacã intrai, ziceai cã eºti încofetãrie! Multe femei, puþini bãrbaþi!

- Hai dragã, hai dragã, hai acasã!- Bete, bete, mierda! - Of, a! M-ai forþat oleacã dã mânã... Ia asta douã genþi, º-ii dã în cap, ºi începe sã urle.

Bã, de unde o fi apãrut guarda aia civilã, de n-am vãzut! Am trãit secunde!!! L-a luat pã ãla, l-a ºi ciomãgit, l-a bãgat... Îi spunea cã e nevasta lui, da’ cine a stat

de vorbã cu el!I – A intrat aia înapoi în cârciumã, s-a aºezat iar la... jos cu marfa!!!

baba era foarte ciudatã. Deci, cum sã vã spun, baba asta era cam tâmpitã. Deci avea,sãptãmânal... program: dã fitness, dã sport, dã...... întreþinere. Seara, d-ãlea la ochi, cu...naiba ºtie! Deci, avea pã masã, o cutie dã bijuterii cam aºa, mare, pliiiinã! Mã uitam caprostu` aºa acolo: Ia uite, mã, ºi aºa le aruncã baba! Zice: aºa le þine, da, zice, a dracu`babã de trei ori sã schimbã cu toate ãstea pã zi! ªi unili le ia dimineaþa, unili la prânz, uniliseara! S.B

Aºa cum poate fi observat din discursul informatorului, pe alocuri presãrat cu ironii laadresa modului acestora de viaþã, femeia are cu totul alt statut, fiind perceputã ca diferitã. Câtde diferitã este vã las sã observaþi singuri, ascultând ºi prezentarea colegei mele Lorena Antondespre diferenþele de gen ce apar în cazul fenomenului migraþiei.

În ciuda diferenþelor subliniate, ºi totodatã sancþionate de cei doi informatori, am obser-vat caracterul imitativ al acestora. Deºi sancþioneazã anumite deprinderi sau practici, întorºiîn þarã aceºtia sunt percepuþi, la rândul lor, de cãtre comunitatea localã ca fiind diferiþi.Motivul? Însuºirea anumitor trãsãturi întâlnite în cultura gazdã ce au fost blamate iniþial. Din

Debut


7513

discursul acestora rezultã o modificare de mentalitate: apare astfel o mai mare preocuparepentru calitate, pentru seriozitatea faþã de aproape, intoleranþa faþã de minciunã ºi lene,º.a.m.d.

La rândul lor, percep ca diferiþi proprii consãteni, ca urmare a însuºirii unora dintrenormele ºi valorile societãþii gazdã (Spania). Cu toate acestea, procesul de adaptare la vechilevalori este rapid, dupã cum ne mãrturiseºte unul dintre informatori, cãci

„ Românu-i foarte adaptabil“.

În final, am putea spune cã adevãratul celãlalt nu este de fapt decât un pretext. Dintre ceidoi actori implicaþi în dialectica celuilalt, cel care comandã nu este, contrar aparenþelor, celdespre care se vorbeºte, ci acela care þine discursul. Celãlalt îl putem considera o simplãproiecþie de sine, blamate fiind nu valorile celuilalt grup cultural, ci acelea ale propriuluigrup. Dar despre aceastã direcþie de analizã urmeazã sã discutãm într-un studiu viitor.

___________

Ioana Petrescu

Resemantizarea unui rol social: Picarul

Analiza de faþã ºi-a stabilit drept obiect unul dintre interviurile culese, avându-l dreptinformator pe Cristi Vasi, de 36 de ani, acordeonist, fãrã ocupaþie stabilã, din satul Bugheade Sus (judeþul Argeº).

Fiecare dintre povestirile personale culese în cursul acestei cercetãri conþine o dozã deinedit. Cristi Vasi, de pildã, a renunþat la o carierã de fotbalist pe care jocurile de culise nu auîncurajat-o. Urmând o tradiþie de familie, a cîntat la nunþi, însoþindu-ºi mai întâi tatãl, apoifratele. Dupã Revoluþie s-a aventurat peste graniþã. Este recunoscut de cãtre oamenii din satca fiind unul dintre „veteranii” acestui soi de peregrinãri. Face parte, s-ar putea spune, din„primul val” al celor care cântã prin marile oraºe ale Europei, în metrouri sau în trenuri(Prima datã am plecat în ’94, dupã Revoluþie, nu târziu... am plecat printr-o cunoºtinþã de-amea, primisem o invitaþie din Franþa [...]Eu pot sã mã mândresc cã mai am câteva þãri ºi amîncheiat cu Europa! Ca vizitator!). „Mandatele”, cum numeºte el plecãrile lui succesive, suntîntreprinse în vederea supravieþuirii, pentru ceea ce se numeºte „coºul zilnic”: Cristi Vasipetrece în strãinãtate câte douã luni, timp în care trimite bani acasã. Întors în þarã reuºeºte sã-ºi mai întreþinã familia – soþia ºi douã fete – pentru alte douã luni.

PremisãAm pornit de la ideea comunã a cercetãrii de faþã, aceea cã naraþiunile personale pe o anu-

mitã temã – în cazul nostru, plecarea la muncã în strãinãtate – pot revitaliza povestirea caspecie a epicii tradiþionale. Totodatã, am luat în considerare faptul cã ne aflãm în faþa unuidiscurs alcãtuit dupã logica unui anumit tip de povestiri, teoretizat sub termenul de „povestiri

Debut


factuale”. Prin urmare, am încadrat preferinþa pentru acest gen de povestiri în linia uneipropensiuni care poate fi constatatã ºi în literaturã: aceea care valorizeazã preponderent non-ficþiunea faþã de ficþiune.

MizãAbordând interviul ca text produs în condiþii specifice, am încercat sã punctez, la nivelul

discursului, modul în care povestirea factualã resemantizeazã un rol social cu o existenþãîndelungatã (Picarul).

Clarificãri asupra terminologiei utilizateTermenul „picar” nu se vrea a fi, aici, o etichetã aplicatã rigid. Dimpotrivã, avem de-a face

mai degrabã cu actualizarea lui într-un context specific, ºi, pentru cã inedit, beneficiar al unuisemantism deschis.

„Picar” (dublet mult mai celebru al lui picaño) are ca origine limba spaniolã, în care esteun derivat argotic al verbului picar („a ºterpeli”). Gloria a cunoscut-o odatã cu desantul în lit-eraturã, mai precis în romanele ce aveau sã fie numite, mai apoi, „romane picareºti”.

Ficþiunea literarã însãºi creeazã un tip de personaj pornind de la sugestiile oferite de afir-marea, în polis, a unui tip social. Într-adevãr, picarul este un individ de insignifiantã / joasãprovenienþã, peregrin sau cerºetor, produs al unei perioade de crizã socialã (protagonistulromanului picaresc apare pe fondul unor tensiuni politice, economice ºi ideologice: Spaniacunoaºte sfârºitul domniei lui Carol Quintul – 1556 - ºi al lui Filip al II-lea - 1598)

Opusul cavalerului-rãtãcitor, el este aºadar mai degrabã simptom al unei epoci de alexan-drinism, de tranziþie. Tip de anti-erou, picarul se afirmã drept individul care devine, careînainteazã social pe principiul meritocraþiei, susþinute de acumularea unei bogate experienþede viaþã.

Un picar modern. În descendenþa instituitã de Lazarillo de Tormes ori de Guzmán de Alfarache (primii eroi

ai romanelor picareºti), ar putea fi încadrat ºi picarul nostru modern. Aspecte ale povestirii personaleNu este lipsitã de importanþã menþionarea contextului generic al actului povestirii avut în

vedere aici. Interviul a fost realizat la primãria din Bughea de Sus. „Diferenþa specificã” a fostdatã de prezenþa unui observator aflat, faþã de informator, într-un raport de statusuri determi-nant pentru modul de structurare a discursului celui care povesteºte. Pe de o parte, vicepri-marul s-a plasat ad-hoc în poziþia auditoriului, a publicului-receptor. Pe de altã parte, el nuînceteazã sã fie, dupã cum se vede pe alocuri în text, reprezentantul autoritãþii, ceea ce pro-duce, în discurs, strategii induse de suspiciune, retractãri, controlul subiectelor alese etc.

Ceea ce se poate constata de la prima vedere, este dominanta anecdoticã a discursuluiactualizat în textul de faþã. Naraþiunea personalã a „picarului” e ritmatã de o succesiune deepisoade de tip anecdotic, a cãror apariþie e justificatã de întrebãrile adresate de cercetãtor,dar ºi de ceea ce s-ar putea numi „cererea publicului”. Dacã episoadele cu valoare ilustrativã,oferite de muzicantul Cristi Vasi, vin sã îi susþinã consideraþiile, observaþiile personale,secvenþele cu caracter senzaþional rãspund la orizontul de aºteptare al unui auditoriu. Voceacare interpeleazã, care incitã la nararea episoadelor inedite, e cea a observatorului. Aluziileacestuia din urmã sugereazã cã faptele pe care le invocã îi erau anterior cunoscute.

Debut


Totuºi, diferenþa de percepþie e fundamentalã: dacã receptorului episoadele îi par memo-rabile din perspectiva senzaþionalului lor, „picarul” le selecteazã ºi le reactualizeazã prinintermediul povestirii dupã un alt pincipiu. Acela de a le releva valoarea formativã (în sensulunui Bildungsroman).

Dat fiind caracterul anecdotic al acestui discursului picaresc, modul preponderent deexpunere a faptelor este narativ. Pasajele introspective, ralentis-urile creatoare de perspec-tivã sunt quasi-absente. Picarul nostru nu e un moralist, ci beneficiarul unei inteligenþe prac-tice. Un autodidact, care înþelege sã expunã uzului public o experienþã de viaþã în scop for-mativ, ºi nu sfaturi cu mizã informativã.

Episoadele relatate capãtã, în acest fel, valoare de exemplum. Înºirarea pãþaniilor person-ale implicã, în subsidiar, ideea cã pãþitul nu se aflã numai în ipostaza celui pãcãlit. Fie deîmprejurãri: Cristi Vasi ºi fratele sãu sunt cercetaþi de poliþie atunci când coboarã dintr-unT.G.V., în München. Motivul: simpli cãlãtori, care îºi cumpãraserã tichet pe deasupra,pãruserã suspecþi din cauza genþii în care îºi duceau acordeoanele (Nu era enorm de mare,dar era de rafie! Nimeni nu avea aºa ceva. Numai noi aveam acordeoanele. Singura geantãîn care ne încãpeau acordeoanele era acea geantã de rafie mare, pentru care am dat 2 euro,de la turci). Fie de oameni: la piscinã, e buzunãrit chiar de români de-ai lui prinºi asupra fap-tului. El ajunge, învãþând lecþia celor pãtimite, la condiþia celui trecut prin viaþã. Din a cãruiexperienþã se poate, aºadar, învãþa.

Mai mult, Cristi Vasi pare a-ºi fi schiþat o „teorie pedagogicã”. În cazul sãu, idealul edu-caþional se confundã cu propriul ideal de viaþã. Muzicantului peregrin i se pare cel puþinamuzantã presupunerea cercetãtorului cã, „la vârsta lui”, visul pentru care ar pleca periodicsã cânte în strãinãtate ar fi unul de naturã pur materialã („Pentru mine, nu. Nu mai sînt astea.Deci eu am alt þel în viaþã. Am copii pe care pot sã-i pun, aº vrea sã-i pun pe niºte linii ºi sãnu depindã de ceea ce am depins eu. Adicã sã nu ajungã copiii mei sã plece peste hotare, sãpoatã supravieþui.”) Rãspunsul lui Cristi Vasi e clar: „Soluþia este ºcoala, sã înveþe.”Semnificativ pentru el este faptul cã nu îºi expune argumentele la un mod aºa-zicând teoret-ic. Concluzia aceasta e una personalã, la care Cristi Vasi a ajuns dupã un proces suportat pepropria piele. Informatorul insereazã aici, în chip de argument peremptoriu, scurte episoadeilustrative din istoria propriei formãri: fotbalist la F.C. Argeº înainte de ’89, se resemneazãsã renunþe la o carierã pe care acum o regretã, din oboseala pe care i-o prilejuise confruntareacu un obicei al locului: promovarea pe principiul „pilelor”. Conservatorul – ca ºi armata dealtfel – e considerat „o pierdere de vreme”, din moment ce „la noi în þarã muzica a ajuns...”

Mereu în tranzit prin mai multe þãri europene, ºi deci prin mai multe culturi, Cristi Vasipare cã a adoptat un concept al educaþiei deschise:

R: Bun. Sã facã o facultate, dar o facultate pentru o meserie bãnoasã. Asta trebuie sãfacã.

I: Pentru viitorul ei. Deci depinde ºi de copil. Situaþia ºi capacitatea…R: Dorinþa…

I: Exact. Deci eu nu pot s-o oblig. Numai în cazul în care îºi alege o þintã falsã, atun-ci pot sã mai… sã intervin, sã împing un pic cãtre altceva.

Textul interviului acrediteazã ideea cã episoadele relatate de picarul nostru suportã

Debut


înscrierea într-un adevãrat ciclu de povestiri, cu personaje recurente. Protagonistul e însoþitpretutindeni de fratele sãu cu care împãrtãºeºte ºi aceeaºi vocaþie de muzicant. Dincolo deaceste apariþii, jocul de roluri se structureazã destul de clar: un personaj antagonist e cel alunui „moº” întâlnit într-un metrou din Germania. Aparent fãrã vreun motiv, moºul nu-l lasãcu nci un chip sã cânte pe fratele lui Cristi Vasi. Cei doi pun la cale, atunci, o serie deînscenãri, menite sã-l descurajeze pe „urmãritor”, înscenãri ce se constituie în tot atâteaepisoade comice.

Propria profesie nu e dispreþuitã. Dimpotrivã, Cristi Vasi o considerã o „artã”. ªi otrateazã cu atare: ºi-a conturat chiar o „deontologie”, al cãrei primat este interpretarea „peviu”, live.

Faþã de simplii diletanþi (“viruºi”, “folcloriºti”) el se revendicã de la o tradiþie de familie:I: ...Deci noi suntem muzicanþi, din familie de muzicanþi, nãscuþi din familie de muzi-

canþi...P: Cam câte generaþii?I: Cam trei generaþii, trei generaþii de muzicanþi.

Îºi asociazã, de asemenea, nume de „prestigiu” (Marcel Pavel, Adrian Minune).Semnificativ e faptul ca nu el le aminteste, ci sunt invocate de „public”, de viceprimar.

Cristi Vasi pune în scenã un tip specific de spirit de breasla. Tematica episoadelor sestructureaza dupã o paradigmã a „pãþaniei”. Pãþanie personalã ori a colegilor de breaslã. Sepoate delimita, în ordine logicã, un adevãrat ciclu al micro-naraþiunilor de acest tip, în careprotagonistul, „pãcãlit” în primele episoade, devine sfãtuitor în urmãtoarele. Ca în snoavelepopulare, „personajul principal” îºi dovedeºte mãiestria, isteþimea în confruntarea cu autori-tatea. Savuros este episodul în care un grup mare de muzicanþi (moldoveni, NB, deci nu chiar„unii de-ai noºtri”) „invadeazã” trenurile din zona München-ului. Pãþaniile lor sunt o pildãclarã despre cum nu trebuie sã se comporte tipul acesta special de picar. Pentru cã nu þin contde sfaturile lui Cristi Vasi, moldovenii sunt prinºi de la prima tentativã de a cânta.

Un modus vivendi. Succesiunea aceasta de întâmplãri narate vine sã alcãtuiascã acea„ºcoalã a vieþii” de care picarul nostru e foarte mândru. (R: Zece clase, dar pot sã spun cã amvreo cinci facultãþi. Eu am învãþat foarte multe din ºcoala asta a vieþii, tot din popor.)

O retoricã specificãFãrã a forþa aprecierea, se poate spune cã informatorul de faþã dezvoltã o veritabilã

retoricã. O ars bene dicendi, relativ scuturatã de podoabe, în stilul naraþiunii populare. Totuºi,„retorica” sa nu se rezumã la simplul adaos ornamental, ci actualizeazã strategii comuni-caþionale mai subtile, susþinute, fãrã îndoialã, de o ascuþime a spiritului, dar ºi de„deschiderea” pe care subiectul a cãpãtat-o în contactul cu alte culturi.

Textul e ritmat, la acest nivel, nu numai de termeni eufemistici, dar utilizeazã copiosantifraza (Cristi Vasi se referã la una din plecãrile cu termenul de „vacanþã”). Dar mijloaceleironiei nu se rezumã, în cazul sãu, la procedeul antifrazei. Discursul sãu acumuleazã o seriede informaþii pe care abia la sfârºitul episodului relatat le reneagã, nu ºi le asumã. (un detal-iu din aceastã categorie: moldovenii sosiþi la München sunt „îmbrãcaþi frumos, de la sapã.”)ca un gest de captatio benevolentiae, picarul nostru ºtie sã utilizeze, cu mãsurã, ºi autoironia.

Debut


Apar, în text, indici ai unui soi de jargon: pseudo-muzicanþii, practicanþii play-back-ului,sunt „folcloriºtii”, „viruºii”.

Comunicarea non-verbalãEste de menþionat specificitatea acestui tip de text (în sens larg): decodificarea nu se poate

realiza exclusiv la nivel textual. Ea este rezultanta unor niveluri diferite cde la care se reali-zeazã comunicarea. Avem de-a face cu un act de comunicare oralã, deci importantã va fi ºiintonaþia, tonalitatea vocii, gestica, dar ºi ceea ce þine de contextul generic al actului pove-stirii (prezenþa unui auditoriu, de pildã).

ConcluzieCum fenomenul social a cãrui trãire, la nivel individual, rãzbate din text este unul foarte

recent la noi, cercetarea sa sistematica, la acest nivel al discursului, este abia în faza decãutãri. Prin urmare, în lipsa unui „algoritm” încercarea de a mã apropia de acest text (în senslarg) a fost mai degrabã o chestiune de euristicã. Ceea ce nu vrea sã însemne nicidecum cãam pornit de la ideea cã se poate spune orice despre orice sau cã pot întreprinde treceri forþatedintr-o disciplinã în alta.

Naraþiunile personale despre plecarea la muncã în strãinãtate vin sã propunã un nou dome-niu de cercetare, care poate fi abordat din perspective multiple. Prin urmare, metodologiarãmâne o chestiune deschisã.

___________

Lorena Anton

Migraþia ºi diferenþele de gen – povestirile femeilor.Direcþii de analizã

Orice tip de povestire, ca ºi cele factuale înregistrate de noi la Bughea de Sus, Argeº, estedeterminat de un context genetic specific, fiind performat la rândul sãu în contexte genericediferite. Rândurile urmãtoare propun sã supunã atenþiei nu atât contextul performãrii saurelaþiile povestitor-ascultãtor, cât modul în care acelaºi context genetic, i.e. migraþia la muncãîn strãinãtate, determinã un discurs alternativ prin prisma diferenþelor de gen.

Aºa cum multe studii din sfera ºtiinþelor sociale dedicate fenomenului subliniazã rolulneglijat al femeilor în procesul migraþiei, numeroºi autori au încercat o „analizã de gen”,problemele dezbãtute fiind urmãtoarele:

1 – cum influenþeazã diferenþele de gen decizia de a migra, i.e. care sunt cauzele, respectiv consecinþele, în cazul migraþiei bãrbaþilor/ femeilor2 – care sunt modelele în încorporarea pe piaþa muncii a imigranþilor-femei,

i.e. în ce domenii muncesc femeile, ºi dacã se pot într-adevãr contura anumite tipare

3 – care este relaþia public – privat dupã migrarea la muncã în strãinãtate

Debut


i.e. care este impactul rolurilor-de-muncã asupra rolurilor-de-familie ºi a experienþei migraþiei asupra imigranþilor

În literatura de specialitate, rolul ºi funcþiilor actorilor feminini ºi masculini în procesulmigraþiei au fost privite separat de cercetãtori, presupunerea îndelung subliniatã* fiind aceeacã, în marea majoritate a cazurilor, bãrbaþii iau decizia de a emigra, iar femeile de a-i urma:„femeile migreazã în general pentru a crea sau a reuni o familie”** La o primã vedere,aceastã teorie pote fi verificatã ºi din analiza datelor de teren culese de echipa Facultãþii deLitere în cercetarea de la Bughea de Sus (bineînþeles, o analizã ulterioarã amãnunþitã vadescoperi poate alte posibile interpretãri!)

În povestirile spuse de femei aceastã principalã motivaþie poate fi uºor de urmãrit: dintrecei ºase informatori principali intevievaþi în aceastã varã, doi au fost femei – Sonia Onofre ºiMaria Udrea. În ciuda faptului cã, din punct de vedere socio-istoric, plecarile lor diferã unade alta (Sonia Onofre a plecat imediat dupã ’89, în Columbia, dupã soþul rãmas acolo lamuncã din timpul regimului comunist, iar Maria Udrea a plecat anii trecuþi în Italia, scopulprincipal fiind acela de a-ºi vedea copiii), la nivelul discursului povestitoarele noastre îºiasumau fiecare un „rol întors al Penelopei”:

„R: Dar v-aþi gândit cã vine, nu v-aþi gândit sã vã recãsãtoriþi?I: Nu. Nu m-am gândit, nici atâta. Dacã aº fi vrut eu, sã divorþez eu, puteam foarte

repede. R: Nu þi-au zis sã divorþezi, de la poliþie…?I: Nu. Eu i-am zis cã sper cã el se-ntoarce ºi cã nici acum nu cred cã el e hotãrât sã

rãmânã. Aºa am þinut-o eu ºi la toþi. Când mã-ntrebau toþi, inginerii: “Cum mã, doamnaOnofre, sã rãmânã domnu’?” Nu, nu cred, în nici un caz.......ªi mama sãraca a zis: “Du-teºi sã vii cu Nelu, sã nu vii fãrã Nelu.” ªi toþi a zis. Cel puþin Daniela, “Mamã sã nu vii acasãaºa. Indiferent cât stai. Sã nu vii fãrã tata.” ªi când vorbeam la telefon, ºi cã ne scria, ºi cã…nu ai ce cãuta..........Nu puteam sã dorm. Nopþi de-a rândul nu dormeam acolo. ªi steteam ºiplângeam. ªi mã mutam de colo pânã colo, cã îmi era cald, cã e cãldurã mare. ªi plângeamtoatã noaptea.” (Sonia Onofre)

Necesitatea de a reuni familia este asumatã de la început de aceste femei, ea rãzbãtând lanivelul mãrcilor cele mai diferite ale povestirilor. Totodatã, aceastã necesitate specificã dãnaºtere unui alt tip de discurs, care vine sã exteriorizeze nevoia celor douã femei, soþii ºimame, de a reuni mereu pe cei dragi, de data aceasta în þarã. Parantezele operate de povesti-toare în corpul central al povestirilor lor, tocmai prin lungimea ºi rafinamentul explicaþiei, vinsã transpunã în vorbe golul resinþit de acestea: „A: ªi atuncea, acuma de ce o mai întreþineþi...de ce vreþi sã rãmâneþi? Vã gândiþi cã poate s-ar întoarce, dacã nu s-a stabilit acolo?

I: A, nu! Eu mai stau aicea pentru casã, mai repar câte ceva la ea... poate, nu ºtiu! Poatevin copiii, au loc. Deci toþi copiii, toþi trei, cu toate cã am bãieþii cãsãtoriþi; cel mare are doicopiii, celãlaltu` are un bãieþel... Deci am casa, suficiente camere pentru copii. Pot sã vinãtoþi trei. Cã nu ºtiu ce se-ntâmplã. Zice: Gata, românii în þara lor, ãia în þara lor, ãia-n þaralor. Nu? ªi zic: Unde stã copiii?”

Proces complex, migraþia la muncã în strãinãtate a devenit un fenomen actual ºi am putea

Debut


spune aproape omniprezent în România de azi (ne referim aici atât la migraþia în cadru legal,cât ºi ilegal, statul român neavând la ora actualã un sistem de politici publice implementatecoerent pentru aceastã realitate socialã). O analizã detaliatã a fenomenului, pornind chiar dela naraþiunile personale despre el, ar trebui sã aibã în vedere structurile sociale mai largi încare motivaþiile personale se formeazã ºi în care care deciziile sunt luate, atât de cãtre bãrbaþi,cât ºi de cãtre femei. Ceea ce transpare însã mai pregnant la nivelul „discursului feminin”, ºipoate fi deci mai uºor de analizat pornind de la diferenþele de gen, este „caracterul proteic”al fenomenului migraþiei. Astfel, dacã la început migraþia la muncã este motivatã de o dinami-cã ºi o logicã externã, structuratã, cu timpul ea ajunge sã fie susþinutã de o logicã ºi o dinami-cã proprie. Familiile fac din plecare la muncã una dintre strategiile de supravieþuire, dar cutimpul se creeazã adevãrate reþele ºi treptat motivaþiile iniþiale se transformã – în acest fel,mutaþia se autoalimenteazã.

Note** “ women generally migrate to create or reunite a family”, Houston et al., 1984 : 919* Pentru femei, actul de a emigra poate deveni însã ºi o modalitate de a scãpa de depen-

denþa totalã faþã de soþii ºi familiile lor. Decizia de a pleca la muncã în strãinãtate vine astfelpe fondul dorinþei de a câºtiga autonomie ºi de a reduce astfel controlul patriarhal al soþilor/taþilor.

* Pentru o privire în detaliu asupra conceptului în literatura româneascã de specialitate,vezi: O. Bârlea, Antologie de prozã popularã epicã (1966, 3 vol.); Silviu Angelescu, Poeticalegendei, 1983; Mihai Pop, Performarea ºi receptarea povestirilor, 1988; N. Constantinescu,Fiºe pentru un dicþionar de folclor. Povestirea, 1986; Ioana Fruntelatã, Naraþiunile person-ale. Problematica definirii, „Studii ºi comunicãri de etnologie“, 1999 etc.

Referinþe bibliografice

Boyd, 1989: „Family and personal networks in international migration: recent developments andnew agendas”, International Migration Review, vol. 23

Engel,1986: „The woman’s side: male out-migration and the family economy in KostromaProvince”, Slavic Review, vol.45

Guendelman & Perez-Itrigo, 1987: “Double lives: the changing role of women in seasoning migra-tion”, Women’s Studies, vol. 13

Houston; Kramer; Barret, 1984: “Female predominance of imigration to the United States since1930: a first look”, International Migration Revie, vol. 18,

Pedraza, 1991: “Women and migration: The Social Consequences of Gender”, Annual Review ofSociology, vol. 17

Rezumat

Având drept cadru cercetarea de teren desfãºuratã la Câmpulung, Argeº, sub organizarea Catedrei deEtnologie ºi Folclor, lucrarea analizeazã unul dintre cele mai prezente fenomenele ale satului românescactual, migraþia la muncã în strãinãtate. Cele trei autoare propun fiecare un alt punct de vedere prin care

Debut


povestirile despre plecarea la muncã în strãinãtate pot fi interpretate, i.e. reprezentarea celuilalt ca efectal migraþiei, prezentarea resemantizãrii unui rol social, picarul, precum ºi tratarea migraþiei prin prismadiferenþelor de gen.

Abstract

Having as context the fieldwork organized at Campulung, Arges, in 2004, by the Department ofEthnology and Folklore, the paper draws attention to one of the most actual phenomena of the nowadaysRomanian village – the migration to work abroad. The three authors propose each a different point ofview, by which the stories about work migration can be interpreted, i.e. the representations of the otheras a direct effect of migration, the presentation of the modification of a social role, le picar, as well asthe interpretation of migration narratives through gender differences.

___________

Monica Beatrice Bercovici

Naraþiuni despre rãzboi. Între victimizareºi glorificare

Cercetarea organizatã în comuna ªtefãneºti, judeþul Argeº, în perioada 17-20 iulie 2004,sub îndrumarea conf. dr. Narcisa ªtiucã ºi cu participarea câtorva studenþi ai Facultãþii deLitere, specializarea Etnologie ºi folclor, din cadrul Universitãþii Bucureºti, a avut dreptobiectiv înregistrarea naraþiunilor contemporane pe tema rãzboiului, a contactului sãtenilor cufamilia Brãtianu ºi a înfiinþãrii unei colonii de greci, în anii ’50.

Uzina de la Colibaºi, condiþia preotului în perioada comunismului, balul, brigada artisticãºi parada ca posibilitãþi de petrecere a timpului liber etc. reprezintã teme secundare ce îºipropun sã recupereze trecutul celor din ªtefãneºti.

Naraþiunile cu tema rãzboiului se încadreazã în ceea ce teoreticienii francezi numesc“povestiri autoreferenþiale”, naratorii fiind combatanþi ai acestuia. Se creeazã o imagine par-ticularã a rãzboiului, construitã pe mai multe voci, prin experienþe, amintiri ºi sentimente aleunor persoane implicate direct sau care au devenit victime – sub diferite forme – ale celui de-al doilea rãzboi mondial. Caracterul personalizat al informaþiei culese dã naºtere nu uneiimagini a rãzboiului ca simplu eveniment istoric, ci unui tablou interiorizat al rãzboiului,descompus în mod particular ºi recompus chiar în momentul vorbirii. Discursul narativcuprinde astfel detalii ale portretului povestitorului, trãdate de însãºi structura naraþiunii.

Citând-o pe Smaranda Vultur, putem afirma cã “un eveniment se constituie în egalãmãsurã din cele întâmplate ºi din discursurile care se þin asupra lui.” În acest sens, acea com-ponentã a rãzboiului ce þine de naraþiune este o recreare a imaginii acestuia. Aceastã imaginenu e stereotipã, ci foarte vie, cu un grad mare de personalizare care poate dezvãlui fapte

Debut


inedite, ºocante. Este rãzboiul privit din interior, prin subiectivitatea veteranilor ºi a memo-riei acestora.

Povestitorii sunt: Nicolae Mitu (n.1922), Anghel Andrei (n. 1923), Gogu Ungureanu(n.1921), Sandu Marin (n. 1915), Alexandru Duþã (n. 1923) ºi Gavrilã Auricã Vâlcu (1918),iar cel mai interesant ne apare cel din urmã care, precum moº Gheorghe Adam dinTranscrierile infidele ale Narcisei ªtiucã, ne împãrtãºeºte câteva naraþiuni personale cefuncþioneazã pe o tipologie tradiþionalã: dacã pentru moº Adam comunismul, personalizat saunu, pare sã semene cu un zmeu prost, uºor de pãcãlit, pentru Gavrilã Vâlcu, eroul care poateînvinge rãzboiul prin a-i supravieþui demn, este el însuºi. Astfel, dupã ce dã pe mâna poliþieiun hoþ internaþional sârb (nu ne dã detalii, confirmând importanþa tãcerilor în istoria oralã!),este ales datoritã hãrniciei ºi isteþimii sale sã participe la o pregãtire militarã timp de trei aniconsecutiv. Fiind aranjat în treburile militãreºti, este înrolat în anul 1939. Ordonându-i-se laBuzãu, dupã întoarcerea armelor, sã tragã într-un soldat german, acesta nu se supune ºi areabilitatea de a crea impresia cã s-a supus ordinului: «Împuºcã-l!» Am luat ºi eu pistolul atun-ci ºi trrrrap! în sus. Eu n-am fãcut rele! (…) Cã de ce n-am tras drept? Am tras, dac-aºa amºtiut sã trag?!… Pe acelaºi tipar e construitã o povestire de pe frontul din Iaºi, unde un supe-rior îl trimite sã asiste la execuþia prin împuºcare a unui consãtean de-al lui Gavrilã Vâlcu.De data aceasta ofiþerul chiar îi dã dreptate: «Mã scuzaþi, nu vã contrazic, adicã cã nu executordinul dumneavoastrã, dar nu-mi vine sã mã duc: ãsta mi-e consãtean! » Am pus ºi eu prob-lema, am zis cã mi-e ºi rudã, cicã: «Bine, mã , Vîlcule, ai dreptate. » Astfel de povestiri aufie un final moralizator de tipul “ mai bine mergea pe front, sã fi murit ca un erou!”, fie unulîn care se dovedesc bunele intenþii ale personajului central: cã i s-o fi întâmplat în altã parte,treaba lui, dar nu din mâna mea. Spre deosebire de Sandu Marin care nu se sfieºte sã nespunã ce “rele” fãcea peste graniþã în timpul rãzboiulul – Viþei, sute de viþei: tãiam beregãþile,îi puneam în cãruþã, pãi cum dracu’? – Gavrilã Vâlcu rãmâne un model comportamentalcând, în Ungaria, niºte frizeri români furã unui copil de doi-trei ani, cele câteva borcane cucompot de caise primite. Vãzându-l eroul nostru cã plânge de foame, ia un subaltern ºi,trecând printr-o ploaie de gloanþe, furã de la o moarã un sac de fãinã ºi-l duce bunicii copilu-lui: Ce m-a fãcut pe mine sã vin pânã la mãtuºa aia cu cetãþeanul cu sacul de trei duble defãinã?! Strãin! Ungur!!! Mama copilului, recunoscãtoare, îi spune subalternului: Eu când m-oi duce la bisericã nu mai mã rog pentru nimeni, decât pentru el sã se întoarcã! Sã-i spui cãare sã se întoarcã înapoi de unde-a venit! Povestea se încheie pe un ton pilduitor: ªi de-aiavã spusei: dacã poþi sã faci bine, fã bine! ªi pe plan sentimental Gavrilã Vâlcu este cumvaieºit din comun: o iubitã s-a sinucis când el a plecat pe front, alta a fost pãrãsitã de el în faþaaltarului…, iar poveºtile pot continua, întrerupte de un soi de convenþie narativã pe careautorul pare sã ºi-o asume: Vã place, sã vã mai spun?/ Fetelor, v-am povestit câte ceva, aºa?

Discursul lui Duþã Alexandru este marcat de o suferinþã ca pare sã fi ignorat trecerea tim-pului: Am suferit, tatã, am suferit…/, Mizerie, mizerie, mizerie!/, jale ºi jale, înþelegi? Acestane prezintã o faþetã a rãzboiului de un naturalism cutremurãtor, coborâtã într-o atmosferãapãsãtoare. Lipseºte intenþia de a brava sau de a câºtiga atenþia ascultãtorului. Atunci mi-arupt piciorul (…) ºi m-a pansat ºi a cerut salvarea. Salvarea – ce-a venit? A venit un cãru-cior d-ãla cu douã roate (…) îmi fãcuse pansament, da’ nu puteai sã iei pãduchii dupã pansa-

Debut


ment! Îi luai aºa cu mâna, îi dãdeai jos, n-aveai ce face. Eram pe niºte paie, eram mulþi trân-tiþi acolo, alþii morþi. Doamne! Maica Domnului! Nenorocire, înþelegi? (…) Am plecat ºi eude-a buºilea ºi-am intrat în garnizoana lor: când îl vãz pe frati-miu împuºcat în frunte, cucreierii ieºiþi prin spate, mort…

Cei ºase veterani compun fiecare o imagine personalã a rãzboiului prin amintirile selec-tate, prin reflecþii, dar, poate cã mai important, lasã sã se întrevadã ºi o imagine a povesti-torului, un autoportret, un univers mental în care nu funcþioneazã constantele.

Rezumat

Veteranii de rãzboi au un statut diferit ºi recunoscut în interiorul unei comunitãþi sãteºti. Aceºtiaprimesc o pensie în plus faþã de vecinii lor de-aceeaºi vârstã, au decoraþii ºi medalii care atestã o vitejiece atrage dupã sine respectul din partea comunitãþii. Mai ales, au o memorie încãrcatã cu amintiri ce nuaparþin trecutului comun al sãtenilor, ce nu se întretaie cu memoria colectivã în ceea ce priveºte rãzboiulde pe poziþia combatantului activ, ºi un alt tip de discurs, ce înfãþiºeazã experienþa rãzboiului. Fãrã aîncerca o tipologizare a naraþiunilor despre rãzboi, unele dintre acestea ne apar ca apropiindu-se de unmodel al glorificãrii – ca în cazul lui Gavrilã Vâlcu –, iar în altele poate fi întrezãritã victimizarea – DuþãAlexandru. Eroii naraþiunilor respective vor diferi în funcþie de tonul întregii naraþiuni, iar imaginearãzboiului celor douã cazuri va fi zugrãvitã conform cu receptarea lui, înfãþiºându-ni-se nu un rãzboi, cimai multe faþete ale acestuia.

Abstract

War veterans have a different status, recognized inside the boards of a village community. Theyreceive another type of retirement alimony, in contrast with their neighbours, they have decorations andmedals which testify their courage and which attract the respect of the community. Their memoryincludes recollections of the war from the point of view of the combatant, which are not a part of the col-lective memory of the community. Most of all, they have another type of discourse which presents theexperience of the war. Without trying a typology of war narrations, the paper presents some narrationswhich seem to follow a model of glorification – as in the story of Gavrila Valcu – or one of the victim-ization – Duta Alexandru. The heroes of the narrations will differ depending on their attitude in front ofthe war, and the image of the war – in those two cases – will appear following the perception of the warin the eyes of the story teller, showing to the reader not a certain war, but different faces of it.

___________

Cristina Raluca Mihalã

Nea’ Ticã Popelca sau viaþa ca povestire

Dacã mergi în Bumbuieºti ºi întrebi cine ºtie mai bine rânduiala cea veche ºi cine ºtie maibine a povesti, aproape sigur vei fi trimis la nea’ Ticã, cel mai bãtrân om din sat. Numele defamilie aproape nici nu se mai precizeazã, nea’ Ticã dobândind o astfel de identitate încâtpare cã nu ar mai aparþine nici unui neam anume, ci satului întreg.

Debut


Prin aºa de multe a trecut pânã la cei 90 de ani ai sãi, încât fiecare sãtean povesteºte altce-va despre el. Cei mai tineri spun cu uimire ºi puþin haz despre ciudãþenia lui de a–ºi povestiviaþa pereþilor, atunci când e singur în casã ºi nu are cine-l asculta. Deºi lucrul acesta nu parecu totul deplasat într-un loc în care oamenii trãiesc mai mult din povestit, într-un trecut pecare-l modeleazã dupã cum li-i vrerea ºi placul. Când l-am întrebat despre obiceiul sãu de avorbi singur (ºi nu în orice fel, ci ca ºi cum mereu s-ar afla în faþa unui auditoriu antrenat pen-tru ascultare), ne-a rãspuns cã exerseazã, cã-ºi perfecþioneazã tehnica. Dar, mai ales, ca sã nuuite… Sã nu uite de grozãvia celui de-al doilea rãzboi mondial, din care a ieºit cu un piciorgrav rãnit, pe care-l va purta toatã viaþa ca pe un însemn. Sã nu uite de experienþa comunis-mului, pe care ºi-l aminteºte în culori luminoase, cãci pentru dânsul comunismul a însemnatmai mult excursia la Moscova, despre care îºi aminteºte ca despre un fapt excepþional, rezer-vat oamenilor de seamã. Sã nu uite de pãrinþii sãi, de experienþele mãrunte. Fiecare dintreacestea se situeazã pe un lanþ în care fiecare verigã trezeºte noi amintiri, printr-un adevãratmecanism proustian, pe care nea’ Ticã îl foloseºte fãrã a-l ºti.

Dincolo de experienþa sa de viaþã, pe care o povesteºte pentru a arãta cã viaþa e un ºir com-plicat de fapte, din care omul trebuie sã þinã minte doar ceea ce e frumos sau cu un anumetâlc, nea’ Ticã gãseºte ca pretext de povestire orice eveniment mãrunt. Scenariul celui de-aldoilea rãzboi mondial, propria experienþã, telenovela pe care o urmãreºte la ora prânzului,poveºti în adevãratul sens al cuvântului, pe care le ºtie mai ales de la tatãl sãu, toate seîncadreazã dialectic basmului tradiþional, într-un limbaj impregnat mult de limbajul folosit decomuniºti în timpul ºedinþelor de partid (cu atât mai mult cu cât nea’ Ticã a fost preºedinteleG.A.C.-ului “Steagul Roºu”). Personajele telenovelei sunt impostori ºi eroi, Hitler a fost unduºman de clasã, dar cãruia îi recunoaºte o oarecare inteligenþã, tacticã militarã. Tot ce-ipãrea interesant, nea’ Ticã nota într-un carnet, pe care l-a folosit pentru jurnalul cãlãtoriela Moscova: de la traseu ºi colegi de cãlãtorie, pânã la cuvântãrile mai-marilor partidului,impresii de la muzeele moscovite, inventarul muzeelor, indicaþii de prim-ajutor, câte limbi sevorbesc pe “planeta noastrã”, adrese ale prietenilor…

Permanentul antrenament al povestirii a determinat o disciplinã a memoriei cu care nea’Ticã ne-a uimit: orice eveniment, cât de neînsemnat, este povestit cu un scop anume, foartebine precizat. Fie cã este moralizator, fie pentru a argumenta ºi a susþine mai bine ceea cepovesteºte, nea’ Ticã nu poate trãi fãrã a povesti. Când ai un asemenea dar, mai cã-þi vine sãspui ca Gabriel Garcia Marquez cã o viaþã întreagã nu-þi ajunge a povesti tot ceea ce-ai trãit.

“Ãsta-i adevãru’ trãit de mine, nu povestit…”sau

Despre regulile povestirii doamnei Lucreþia Popescu din ªtefãneºti

În fosta comunã ªtefãneºti, devenitã de puþinã vreme oraº, statut cãruia parcã nu i se poateadapta timpul acþiunilor zilnice, rutiniere, pare a cãpãta semnificaþie numai într-un timp alpovestirii. Petre Popescu, fost învãþãtor ºi veteran de rãzboi, ºi-a cristalizat într-un fel expe-rienþa pe care încearcã, atunci când ne povesteºte nouã, sã o apropie cât mai mult de variantaoficialã a povestirilor istorice din manualele ºcolare. Deºi soþia dumnealui, Lucreþia Popescu,

Debut


ne sugereazã cã ºtie mai multe, “altceva”: “Povesteºte-le cum aþi degerat voi în zãpadã…”.“Nu, nu, nu asta vor sã audã…”. Oricât am încerca, învãþãtorul nu se lasã înduplecat sã vor-beascã despre sine unor strãini, experienþele de viaþã povestindu-se numai celor cu caretrãieºti, care te înþeleg fãrã primejdia de a te judeca.

O altfel de viziune are soþia dumnealui, pentru care evenimentele ºi povestirea constituiedouã momente distincte. Povestirea devine, de altfel, un fel de “exorcizare” a evenimentelor,dramatice în sine, o modalitate de a accepta sau de a protesta fãrã riscul alienãrii…

Refugierea ªcolii Normale din Iaºi, a cãrei elevã era în timpul rãzboiului, pare a fi o expe-rienþã pe care Lucreþia Popescu a comprimat-o în timp, pãstrând doar o serie de amãnunteistorice, date reale care se constituie ca o modalitate obiectivã de validare a experienþei: “Eueram elevã, studiam la Iaºi, sunt moldoveancã, ºi-acolo era ºcoala mea ºi-atunci când au venitruºii, am început cam spre sfârºitul lui februarie sã ne pregãtim cu ºcoala, nu mai vorbesc defamilie, cu ºcoala. ªi… ºcoala noastrã s-a evacuat în primãvarã, prin martie, cândva, aici – laPiteºti - . Întâmplãtor, eu n-am vãzut partea asta a þãrii, dacã eram acolo la Iaºi, da’ aici a fostrefugiatã ºcoala, al Piteºti, întâmplãtor, aici am fost. ªi dupã ce s-a terminat rãzboiu’, prin‘45-’46, ne-am întors la Iaºi…”

O datã cu trecerea timpului, unele bãnuieli se transformã în certitudini: “Probabil, adicã,nu probabil, vã spun precis, Ministerul a hotãrât care ºi unde se refugiazã. ªi Ministerul era…nu, nu numai controlat, pot sã zic ºi controlat, era Comitetul Central… Da, ºi se hotãra refer-itor la situaþia ce era, se discuta acolo. Aºa cã aºa au stabilit la Minister. Cã, bineînþeles, cãau fost ºi alte ºcoli, da’ la Piteºti nu. ªcoala noastrã, ªcoala Normalã din Ieºi…”. Însuºi actulpovestirii pune într-o luminã nouã evenimentele trãite, evenimentele trãite devenind la rân-dul lor o modalitate de a înþelege ceea ce nu este accesibil direct.

În discursul doamnei Popescu apare în permanenþã distincþia între poveste – ca adevãrscornit sau ca minciunã – ºi adevãrul trãit, numit tot poveste: “Ãsta-i adevãru’ trãit de mine,nu povestit…”, “ nu sunt poveºti, sunt lucruri trãite de noi”. Povestea ar fi, aºadar, cea carevorbeºte despre alþii, aflatã mereu în primejdia de a deforma adevãrul, de a-l împinge sprenereal (în sensul de neadevãr). Povestirea-mãrturisire constituie însã dovada de netãgãduit aadevãrului celor relatate.

Permanenta grijã în alcãtuirea discursului este dublatã de învestirea fiecãrui evenimentpovestit cu un scop precis, care duce la formularea unor concluzii ce funcþioneazã dreptconvingeri. Astfel este povestirea a douã “episoade” menite sã evidenþieze firea nemþilor ºi aruºilor, povestirea fiind modalitatea târzie de a protesta în faþa unor fapte absurde.

Construite mai mult dupã regulile memoriei afective, povestirile doamnei LucreþiaPopescu par a fi fost elaborate în timp, în special prin forma coerentã, arãtând o grijãdeosebitã pentru receptare. Nu este suficient sã povesteºti, ci trebuie sã ºtii ºi cum sãpovesteºti. Deºi inconºtiente ºi involuntare, regulile povestirii sunt înseºi regulile adevãruluipovestit.

Rezumat Viaþa fiecãrui individ în parte nu este altceva decât o poveste pe care însuºi personajul ºi-o

povesteºte. Astfel fiecare individ îºi are povestea ºi fiecare poveste este unicã în modul ei de expunere.

Debut


O dovedesc nea Ticã Popelca ºi doamna Lucreþia Popescu ale cãror existenþe nu sunt altceva decâtînºiruiri de evenimente narativizante. Dar pentru fiecare viaþa însãºi se ghideazã dupã propriile principiinarative.

Pentru Ticã, cel mai bãtrân povestitor al satului Bumbuieºti, istoria individualã nu mai este istorialui, ci a întregului sat în care oamenii trãiesc mai mult din povestirea unui trecut adesea modelat defiecare povestitor în parte. Nostalgiile lui Ticã dupã un regim comunist, care pentru el ca individualitatea însemnat excursia la Moscova sau cuvântãrile mai-marilor din partid, sunt, mod narativ, în limitelelumii basmului.

Pentru Lucreþia însã, povestea nu mai este decât modus vivendi. A povesti viaþa înseamnã a reactu-aliza, într-un mod inconºtient ºi involuntar, regulile vieþii înseºi, ale adevãrului trãit.

Abstract

The life of every man is nothing but a story which he himself narrates. This way every man has astory and every story is unique in the way of saying it. This is proven by both old man Ticã Popelca andMrs Lucreþia Popescu whose lives are nothing but long chains of narrated memories. But for each caseLife guides after its own narrative trends.

On one hand, for Ticã, the oldest story teller in Bumbuieºti village, his history is not his own any-more, but the history of the whole village where people live more form narrating a past often modifiedby every man in his turn. Ticã’s nostalgia after the communist regime, which represented for him the tripto Moscow or the speeches of those of high rank in the communist party, are just a narrative way of life,sometimes within the limits of the fairy-tale language.

On the other hand, for Lucreþia the story is nothing but a modus vivendi. To tell the story of lifemeans to put-up-to-date, unconsciously and unwillingly, the rules of life itself, the rules of lived truth.

___________

Laura Negulescu

Memoria colectivã ºi experienþa personalã în povestiri

În folclorul nostru, povestitul este încã ºi astãzi un fenomen viu, deºi nu mai areamploarea de altã datã, iar în unele locuri începe sã devinã din ce în ce mai rar. Prilejurilede povestit sunt încã multe ºi variate, în orice caz, mai multe decât se crede de obicei. (Pop,Ruxãndoiu 1976).

În iulie 2004, în judeþul Argeº, cea mai frecventã ocazie în care se povestea era provocatãde „pornirea“ reportofonului. Interlocutorii preferau povestirile din viaþa cotidianã, legendelelocale, momentul evocãrii experienþelor de rãzboi lãsându-se mult aºteptat. Atitudinea faþã decadrul artificial creat (prezenþa noastrã, înregistrarea, fotografierea) oscila între o nedisimu-latã stare de încordare, o izbutitã reprezentaþie de scenã – cu autocenzurarea limbajului ºiapelarea repetatã la mijloace de sporire a credibilitãþii - sau mãrturisirea recunoºtinþei faþã deascultãtor.

Experienþa din ªtefãneºti ºi Izvorani s-a constituit în parcugerea unui traseu marcat de

Debut


cunoaºterea a ºase veterani din cel de-al doilea rãzboi mondial, întâlnirea cu preotulConstantin Tudosiu ºi fiica sa, Dora, ºi o scurtã discuþie cu Floarea Stãvãruº (fina de botez aElizei Brãtianu) ºi vecinele ei de bloc. Povestitorii aduc elemente contradictorii în cazulreconstituirii imaginii coloniei greceºti din anii ‘50, contururi vagi se traseazã atât în momen-tul venirii cât ºi la plecarea grecilor. Mai mult decît atât, douã dintre soþiile veteranilor auacordat cel mai important loc în istorisirile lor, tot rãzboiului, episodului intrãrii trupelor sovi-etice în sat: Personalitatea povestitorului ºi mãsura în care ea influenþeazã structura dis-cursului narativ actualizat implicã grade diferite de originalitate, dar ºi trãsãturi parþialcomune, cu distribuþie mai largã sau mai restrînsã (Pop, Ruxãndoiu 1976)

Pãrerile expuse de veteranii de rãzboi în privinþa ruºilor sunt echilibrate, înþelegerea dininterior a conflagraþiei, atenueazã ºocul provocat de contactul cu populaþia strãinã, diferitã.La polul opus mãrturiile femeilor au accente de panicã ºi aratã cã încã nu sunt împãcate cusoarta care nu le-a ferit de aºa întâmplãri.

Amintirile din vremea rãzboiului1 ºi din anii comunismului, dincolo de claritateaatestãrilor ºi de existenþa documentelor incontestabile, sunt dezvãluite într-un registru foartepersonal, astfel încât o imaginarã juxtapunere într-un „jurnal colectiv“ ar fi marcatã de oincredibilã eterogenitate

Ocupanþi au fost ºi unii ºi alþii.2În vreme ce Gherghina Duþã aratã grozãviile pe care le-au lãsat ruºii în urmã (mutilarea

unei bãtrâne, împuºcarea bãrbatului care nu i-a servit, agresarea fetelor ºi femeilor, jafurile)ºi descrie personajele feminine ale rãzboiului, Gogu Ungureanu schiþeazã o imagine înmiºcare, marºul ruºilor, urâþi ºi aproape inofensivi: Rîdeam de ei, ziceam: „Uite gãzarii!“ Autrecut numai, n-au stat…afirmã Stãvãruº Floarea, fina Elizei Brãtianu ºi douã vecine.

Am lãsat tot. A venit un rus ºi-am fugit cu tãticu, sãracu, am trecut dealu la Racoviþa.S-a dus ca sã anunþe alt rus ca sã vie sã ne ia de-acolo. A fost rãi, ce sã zic, a fost rãi.. N-a stri-cat… bãuturã mâncare, asta a luat. Cã dacã omu a plecat, cu ce era sã plece? Lãsa lighioni,lasã porc, lasã… Vacile le-am luat cu noi, cã am putut sã le luãm de funie… Încolo, n-amluat nimic… Nemþii nu fãcea rãu. Cu fete, cu femei cu astea, nu se ducea dupã ele… no, nuse lua dupã ele…( Vîlcu Leana, soþie de veteran)

Aveam, maicã, oi, o butie mare cu porumb, mi-a luat-o ruºii, a venit cu caii, îi bãgase înbisericã, nu mai era bisericã, doi oameni, acolo lângã bisericã, într-o casã, i-a închis într-un beci acolo, nu ºtiu cât a stat acolo, un om iarã…, o femeie pã drumu dealului, chiar erarudã cu noi, de vreo 80-90 de ani, ºi-a bãtur joc de ea, dacã n-a mai putut, i-a mâncatmâinile, pã ºolduri era mâncatã, a venit tot rusoaice d-ãlea a îngrijit-o, a pansat-o. Eraarmatã cu rusoaice, îmbrãcate ºi ele tot aºa ca ruºii, erau miloase. Era un om, cum îþi spui,dã vale de bisericã, tot aºa, l-a rugat cã sã-i ducã la muieri, nu ºtiu unde i-a trimes, nu ºtiuce-a fãcut... pã ruºi ºi-a bãtut joc de ei ºi a venit l-a-mpuºcat, ºi-l îngropase dupã casã. Pãice, noi am mai stat aci? Ne-am dus în Papuceºti! încolo… la o sorã a mamii…lua câte-ooaie, câte o oaie, zicea cã ne dã coaja, adicã pielea, încolo, o lua, pleca cu ea… Aveam 14-15 ani. Am fugit cu toþii… Era ruºi de ãia nebuni, cãuta dupã fete: haziaice, barâºne…ne suia

Debut


biata mamã, în pod, eram cu o veriºoarã… Aicea era ocupat satu. A stat în case, a bãgat înbisericã caii…Ce sã mai gãsim… dezastru: butia cu boabe era golitã, a dat-o la cai, bãgasemo ladã cu niºte zdrenþe, niºte þoale în pãmânt, într-un capãt de vie acolo, am gãsit-o scoasã,de ei, lada goalã, niºte acte, le-am gãsit ude…Zdrenþele luate. Rusoaicele le vindea… Offf,am pãtimit! ( Duþã Gherghina, nãscutã în 1926, soþie veteran).

Ruºii, nu. Ruºii a trecut pã ºoseaua principalã. N-a stat. Ei venea de la ei, de aicea.Rãzboiu s-a-ntors de la ruºi ºi mergea dupã nemþi. Venea trupe-trupe, în cãruþe… N-a rãmasruºii, n-a rãmas în sat. Avea cãruþe cu cai. Râdeam de ei, ziceam: „Uite gãzarii!“…Pãi, erauurâþi ºi mergea jerpeliþi, venea de pe front. Ce mai venea, îmbrãcaþi aºa, cum ºtii, se mai rupehaina! Nu fura, cã ei era în marº… mergeau. Pe urmã s-a mai apucat ei, care a rãmas înurmã… Cine poa sã ºtie…Fura câte unu…( Gogu Ungureanu, veteran ).

Domnul Mitu a fost oarecum ferit de priveliºtile ºi grozãviile pe care rãzboiul le-a rezer-vat majoritãþii interlocutorilor de la ªtefãneºti ºi Izvorani.(fost mecanic de aviaþie, mãr-turiseºte cã a stat departe de front). Reuºeºte astfel sã punã mãsurã în observaþiile sale ºi sãemitã judecãþi lucide ºi conciliante: Ocupanþi au fost ºi unii ºi alþii. Dreptul ocupantului…cum sã fie? Au trecut prin toatã þara. Când au trecut la 23 august, când s-a rupt frontul dela Iaºi, s-a încheiat armistiþiul, au trecut ca armatã eliberatoare. Eram cu ei acuma. Nuputeam sã spunem cã aºa sau aºa… Nu ne considera ca pã nemþi, pentru cã ºtia cã noi amfost obligaþi, Antonescu n-a fãcut-o cu mult elan… s-a agãþat de Hitler… Eram prinºi încleºte: nemþii de-o parte, ruºii într-o parte… A trebuit sã ne dãm de partea celui mai tare…(Nicolae Mitu, nãscut la Câmpulung, mecanic aviaþie, veteran).

…Acuma, nu zic, fiindcã gineri-miu e grec…3

Cel mai adesea am ascultat o prezentare exactã a condiþiilor în care trãiau ºi locuiau grecii(cu menþiunea cã ajutorul ºi fondurile veneau de la “Crucea Roºie” ºi statul român), dar ºienumerarea avantajelor lor, nu fãrã înþelegerea dificultãþilor de a fi într-o þarã strãinã, dupã unasemenea eºec. “[…] a fost rãzboi acolo la ei, au fost contra partidului acolo… sau… cã eiau fost comuniºti ºi ãia i-a zgornit… partizani, aºa era ºi denumirea, cartieru’ parti-zanilor…(Stãvãruº Floarea).

Convieþuirea românilor cu grecii pare sã fi fost una desfãºuratã în condiþii fireºti.Cãsãtoriile mixte, relaþiile de prietenie, de vecinãtate au ºters treptat mãrcile specific etnicecare au determinat-o pe Elena Petrescu, profesoarã, absolventã de Istorie ºi de Teologie sã îiconsidere profund diferiþi faþã de noi: “ Ei toatã ziua stãteau lângã bloc, jos, cu mãtãniile.Pentru fiecare…, o rugãciune, eu nu ºtiu. Nu existã mãtãnii în religia ortodoxã… mãtãnii înortodoxism nu existã! ºi sã prezinte avantajele pe care aceºtia le aveau faþã de copiii români:” Era o colonie de copii greci, ºcolarizaþi, 500 la ºcoalã… dar mai mulþi în total, cã erau ºila grãdinþã, ºi copii orfani. Grecii au fost aduºi aici din Macedonia, erau macedonieni, ºi-aufost luaþi într-o noapte cînd veneau armatele lui Hitler, în Macedonia, Grecia, ºi-au fost într-onoapte ridicaþi i-aºtepta camioanele…cu bocceluþa, ce-au putut sã ia într-o basma. ªi aici lis-au oferit barãci de lemn ºi abia în 1949 s-au fãcut blocurile pentru ei…

Debut


Vorbeau un dialect comun, greaca vulgarã, erau analfabeþi. erau partizani, ar fi luptatîmpotriva hitleriºtilor, ocupaþii: agriculturã sau pãstorit, în funcþie de relief.

Aci stãteau,erau îmbrãcaþi în negru… veneau cu sufertaºu’ ºi-ºi luau mâncare. Pe rând,cam 80-100 copii încãpeau. ªi noi, cadrele didactice, veneam de dimineaþã, fãceam ore,mâncam, aveam pauzã. Când a descoperit cã a mâncat un copil român un castron de orez culapte, a fost… mutaþi ca sã-i disperseze, erau bãnuiþi cã fac politicã (Elena Petrescu, profe-soarã de istorie- pensionarã).

Spitalul a fost fãcut tot pentru greci, ºcoala cu cantinã, tot pentru greci, avea cofetãrie,avea spãlãtorie, aveau multe… Au venit în 49-50, mai sunt ºi-acum, de plecat a-nceput din56-57, nu s-a repatriat Unii s-au repatriat, dupã câte am înþeles, dar unii au plecat pe ValeaPrahovei, la Mãneciu Pãmânteni, pe Valea Teleajenului[…]…era pensionari, Crucea Roºieîi întreþinea. Ei, când am venit noi aicea, eram cinci familii în blocul trei. Io aveam copii ºiîncã douã familii; copiii de greci nu-i înghiþea pe copiii noºtri ºi când îi vedea pe afarã…începuserã sã-i mai scoatã; creºtea capre, creºtea în bloc, grecii. Copiii noºtri care era maiprieteni cu copii lor, zice: “Mamã, are capra în casã”… cã io nu mã duceam… dar pe urmã,s-au îmblânzit ºi ei, n-au mai fãcut sã mai fie duºmãnoºi ºi au început sã se angajeze la uzinã,sã facã ºcoala cu copii noºtri, copiii lor (Elena Sorescu).

[…] a fost rãzboi acolo la ei, au fost contra partidului acolo sau cã ei au fost comuniºtiºi ãia i-a zgornit, partizani, aºa era ºi denumirea, cartieru’ partizanilor..

Aveau cinematograf, farmacii, la ei ne duceam, ne primea…ºi pe noi la bal… ªedeau,erau pensionari, aveau cantinã, erau salariaþi. În 72, 73 au început sã plece. Nu le-a convenitcine era la putere…Au plecat noaptea pe vapoare, copii, pãrinþi singuri, în þãrile în carepoposeau primeau azil…(Stãvãruº Floarea, n. 1933. fina Elizei Brãtianu ºi douã vecine).

Nu erau numai greci erau ºi albanezi. Ei erau cam sãlbatici, cum sã vã spun eu vouã,cam sãlbatici. Când au venit s-au nãpustit, au venit aici peste dealuri…( Dora Tudosiu, 64ani, fiicã de preot ).

Nicolae Mitu, prin experienþa intimã (cãsãtoria fiicei sale cu un grec) care a determinatexistenþa unei relaþii de rudenie cu Celãlalt, contactele actualizate cu civilizaþia greceascã(prin cãlãtoriile sale la Atena), are un discurs cu evidente conotaþii admirative la adresa gre-cilor, dar nu pierde din vedere, pentru credibilitatea celor spuse sã se disculpe, în eventuali-tatea în care l-ar bãnui cineva de subiectivism: Când au venit nu erau blocurile astea. Cu eis-au fãcut, au muncit ºi ei sã facã blocurile fiindcã ei fiind expulzaþi din þarã - din cauzarãzboiului civil: naþionaliºtii cu comuniºtii, douã orânduiri diferite – partea care þinea cudemocraþia, cu comunismul, a fost înfrântã, pentru cã au venit englezii ºi au rãzbit… Cuscrulmeu – fata mea e cãsãtoritã cu un grec - a pãþit multe. Erau toþi civili. Nu ºtiai… Te uitai ºinu ºtiai þi-e prieten sau duºman? În cine sã tragi? Când am venit aicea blocurile erau dejaconstruite, au stat mulþi greci aicea, colonie greacã. Ei au fost biruiþi, comunismul a fostînfrânt, ei au trebuit sã fugã… ca sã scape. Nu numai în România, unde au putut sã scape…în statele cu democraþie popularã – cum i se spunea atunci – ºi-n Polonia, Cehoslovacia,

Debut


fosta U.R.S.S.. s-au stabilit aici familii, mulþi s-au repatriat, dar au mai venit aicea… Amemoþii…

Armata care a luptat a trebuit sã fugã. Armata englezã i-a ocupat. Ei, asta a fost intro-ducere în privinþa cum s-a format colonia greacã. Au fost primiþi cu simpatie ºi cu drag, cãregimul de la noi era… primea pe comuniºti, le-a fãcut blocuri… Limba, obiceiurile eraudiferite… ca oameni… foarte, foarte plãcute, frumoase, acuma nu zic, fiindcã gineri-miu egrec, ce am simþit: foarte patrioþi, muncitori, cinstiþi. Sunt mai credincioºi decât noi, maiortodocºi decât noi. N-aveau biserica lor, la biserica de la …fostã Brãtianu. Am fost de optori la Atena… ce slujbã se face… se plimbã pe strãzi, dã ocol…Mi-e cuscru, a luptat în arma-ta civilã, comunistã. Au plecat, s-au repatriat anul trecut (Nicolae Mitu,nãscut la Cîmpulung,mecanic aviaþie, veteran).

Nu oricine ºtie sã povesteascã4)Orfan din primul rãzboi mondial, cu aspiraþii spre o carierã militarã, dar cu o mamã prea

autoritarã, de dragul cãreia se lasã modelat ºi devine preot, Constantin Tudosiu crede: Cândvorbeºti, îþi mai scapã un cuvânt mai înflorit, nu aºa, prostesc…Cã eram tânãr ºi mã price-peam la vorbe […] Vorbirea are mare rost.

Temându-se toatã viaþa sã nu ajungã în închisoarea comunistã - iadul, care nu-i doar ovorbã, e un loc necurãþit - s-a sprijinit pe încrederea în Dumnezeu. În discursul sãu revine per-manent ideea binelui rãsplãtit ºi a iminenþei pedepselor: moartea lui întârzie, mai are comu-niºti d-ãºtia care a fost ai dracului…

Prezenþa noastrã, interesul pe care i l-am arãtat, l-au întors în viaþa, în tinereþea lui. Nu s-aferit sã se arate fericit, dar nerãbdarea cu care atingea subiectele, ajutorul sau intervenþiilenenumãrate ale fiicei lui au împiedicat de cîteva ori actul de comunicare. Cum sublinia MihaiPop: Povestirile conþin informaþii explicite ºi implicite ºi ca orice act relaþional comunicã ºiascund. În raport cu contextele, mai cu seamã cu cele situaþionale ºi psihologice, povestitoriiºi ascultãtorii opereazã selecþii în jocul dintre încifrare ºi descifrare, în adecvarea a ceea cese spune ºi se aude, la intenþiile partenerilor.

Între zvon ºi poveste decurge una dintre naraþiunile înregistrate la ªtefãneºti. Este vorbadespre pedepsirea cu moartea a unei tinere care încalcã cuvântul tatãlui ºi pericliteazã pres-tigiul familiei. Deºi Dora Tudosiu stãpâneºte un vocabular complex ºi nuanþat ºi este pre-ocupatã de felul în care se exprimã, preferã ca în succesiunea episoadelor sã intervinã prinreluarea anumitor cuvinte ºi expresii. Întreruperile astfel impuse de povestitoare anticipeazãmomentul urmãtor în care sunt necesare mai multe amãnunte ºi explicaþii. Completãrile adusede preotul Tudosiu au rolul de a adeveri povestirea. Localizarea cu exactitate a mormântuluifetei trãdeazã intenþia de a da un plus de veridicitate. Spre final sunt aglomerate dovezi caresã sporeascã credibilitatea pe care se mizeazã din partea ascultãtorului. În forma înregistratãtextul are aspectul unei repetiþii generale dinaintea premierei.

Imaginaþia popularã nu rãmîne niciodatã inactivã: ea se amestecã mereu în realitatea defiecare zi ºi cu încetul ajunge sã schimbe faptele cele mai bine cunoscute, cele mai apropiatede noi […] chiar printre cei culþi se vede adeseori aceastã tendinþã pentru fãurirea de le-gende (Densusianu 1910)

Debut


Brãtienii…Ajutor, nu prea… Nu se uita la ei. Avea pãdure pânã mai încolo… Nu se atingea cã avea

pândar. Te prindea în pãdure, pândaru, fãceai puºcãrie…( Tudosiu Constantin, 95 ani,preot).

Dã-mi voie: Brãtianu a avut o fatã, o splendoare, Florica, cicã era ceva nemaipomenit…ªi ea s-a îndrãgostit de zarzavagiul sau grãdinarul, sã zicem, corect: grãdinarul care aveagrijã pe-acolo, da. ªi îndrãgostindu-se de grãdinar, el s-a îndrãgostit în aºa hal de ea, cã asedus-o. ªi a sedus-o, a dus-o în vie ºi i-a fãcut un copil. Pe care Brãtianu, bineînþeles cãnu l-a acceptat. ªi în momentul când a vãzut cã fata lui este însãrcinatã, îþi dai seama, cã ºi-a spus punctul lui de vedere…( Dora Tudosiu, liceu, 64 ani, fiica preotului).

A împuºcat-o…( Tudosiu Constantin, 95 ani, preot).N-a împuºcat-o. ªi i-a pus în vedere. ªi grãdinaru a zis cã o vrea de soþie. ªi el a zis:

oricine în casa lui, da nu un grãdinar, nu putea sã intre într-o casã boiereascã. ªi atunci ela luat pistolul ºi a împuºcat-o, la al doilea rând de vie, când urci de la vilã mai sus. Nuprimul, al doilea. A împuºcat-o ºi a îngropat-o la capela unde tata a fost preot. Eu m-am duscu tata acolo ºi am vãzut mormântul. Avea 23, 24, 25 de ani. Nu ºtiu. (dacã nãscuse copilu).Asta a fost o enigmã enigmaticã. ªtiu de la oamenii de aicea, care ºtiu. Eu, de unde era sãºtiu… Iubita, când intri în bisericã jos, sunt mormintele lui Ion Brãtianu, I.C. Brãtianu, suntdouã mausoleuri, zic bine? ªi pe mine tot tata m-a dus acolo. Cu o cheie mare, uite, atâtamare! Cînd am vãzut cã deschide uºa aia, zic: „ Doamne, nu ne mai scoate nici naiba d-acia!„ Aºa niºte chei mari! Douã mausoleuri unde este ºi doamna Pillat ºi într-un loc, într-ofiridã, zic corect? ( Dora )

Are mai multe firide…( Tudosiu Constantin, 95 ani, preot )… este Florica Brãtianu, care nu se ºtie dacã mai este sau nu mai este ( Dora).Cã atunci când a venit grecii, a intrat acolo în subteran ºi a scos toate alea de-acolo, din

firidele alea. Când m-am dus acolo era mizerie, nu ºtiai, cãpãþâni, ce era sã fac acolo? Eramºi eu tânãr când m-a trimis pe mine ca þap ispãºitor acolo. Sã adun cãpãþânile, ce eraacolo!… Am fãcut ºi eu ce-am putut…(Tudosiu Constantin, 95 ani, preot)

La ªtefãneºti ºi Izvorani parcurgerea traseului prin care am cunoscut veterani de rãzboi ºiam întâlnit pe preotul Tudosiu ºi pe fiica sa, amintirile Floarei Stãvãruº ºi ale vecinelor ei s-autransformat într-un labirint. Imagini vechi - contradictorii ºi neclare - evenimente mai recente,dar estompate de amãrãciunea neîmplinirilor din tinereþe, rãmân nedesluºite pânã dispar.Locul lor în memorie este însã asigurat, pentru cã virtualitatea e preferabilã, de cele mai multeori, realitãþii. Reconstituirea imaginilor trecutului se întemeiazã ºi pe memoria celorlalþi, ºi peprelucrãrile ºi interpretãrile personale, conservarea ºi restituirea fiind determinate de pretex-tele (fireºti sau artificiale) oferite pentru întâlnirile dintre variantele povestite ale fiecãruia.

Note1) …sînt legate de ceva cu desãvîrºire personal-( Ovid Densusianu, Folclorul – cum trebuie înþe-

les, 1910).2) Nicolae Mitu

Debut


3) Nicolae Mitu4) Pop, Ruxãndoiu

Referinþe bibliograficeMihai Pop, Pavel Ruxãndoiu 1976, Folclor literar românesc, Editura Didacticã ºi Pedagogicã,

Bucureºti.Ovid Densusianu 1910, Folclorul. Cum trebuie înþeles, Bucureºti.

RezumatÎncã un fenomen viu în profilul spiritual al satului românesc, chiar dacã pe alocuri puterea sa

slãbeºte, povestea ºi povestitul definesc profilul cercetãrilor de teren actuale. Afirmaþia este pe deplinfundamentatã de cercetarea de teren realizatã în iulie 2004 în Argeº, la ªtefãneºti ºi Izvorani.

Fenomenul povestitului, extrem de viu în zonele investigate, conturat tematic în zonele experienþelorde rãzboi narate de veterani, este caracterizat de imagini vechi, adesea contradictorii ºi neclare, conju-gate cu imagini noi estompate de neîmpliniri ale vieþii. Acestea din urmã dovedesc faptul cã în realitateapovestirii virtualitatea este preferabilã, de cele mai multe ori, realitãþii. Trecutul devine astfel o recon-stituire a realitãþii prin prelucrãri ºi interpretãri personale ale realitãþii, conservarea ºi restituirea acestu-ia realizându-se în diverse contexte – unele fireºti, altele artificiale – în care povestitorul îºi istoriseºtetrecutul ficþionalizat.

Abstract Still a very alive phenomenon in the spiritual life of the Romanian village, even though in some

places its strength fades, the story and the story telling define the profile of the present field research.This statement is totally sustained by the field research project in July 2004 in Argeº, at ªtefãneºti andIzvorani.

The story telling phenomenon is still very vivid in the investigated areas, having as central themesveterans narrating the war experiences, is characterized by old imagery, often contradictory and confus-ing combined with a new one shadowed by the shortcomings of life. This proves the fact that in the real-ity of the story, in many cases, the virtual side is preferred. So the past becomes of a reconstruction ofreality by interpreting personally that reality. The preserving and giving back this past is made by placingit in different contexts – some of them natural and some artificial – contexts in which the story teller nar-rates his past in a fictionalized manner.

___________

Adelina Dogaru, Ania Moldoveanu, Georgiana Onoiu

Poveºti ºi povestitori din Boiºoara în pragul secolului XXI

Experienþa Boiºoara se înscrie în seria cercetãrilor de teren iniþiate de cãtre Mihai Pop în1968. Împreunã cu elevii care participau la cercul de folclor într-o vreme în care pasiuneapentru cultura tradiþionalã a condus la elaborarea unora dintre cele mai complete anchete deteren, profesorul punea bazele studiilor în Tara Loviºtei, pe care o considerã „zonã de baºtinã

Debut


a folclorului românesc“.(Folclor din Þara Loviºtei, 1970, pag.3)Cercetarea pe care noi am întreprins-o în anii 2003 ºi 2004 a avut ca scop investigarea

categoriilor folclorice considerate definitorii pentru Boiºoara: legende, naraþiuni personale,poveºti cu animale sau fiinþe fantastice, mai ales cu zmei, de altfel omniprezenþi în minþileboiºorenilor, deºi în forme tot mai diversificate; specii pe care însuºi profesorul Pop le cerc-etase în urmã cu mai bine de 30 de ani.

Din multitudinea de fenomene investigate pe teren, ne vom opri astãzi asupra povestitu-lui, domeniu încã destul de reprezentativ în teren.

Astfel în casa familiei Petria am avut ocazia sã luãm contact cu informatori de vârstediferite ºi sã surprindem în paralel opiniile celor mai tineri ºi ale celor mai vârstnici asupraacestui fenomen folcloric.

Ancheta noastrã a cuprins trei etape, având ca rezultat înregistrarea aceleiaºi poveºti încontexte diferite.

La prima investigare am obþinut o relatare succintã a firului epic al naraþiunilor vehicu-late. Informatorii prezenþi la acest interviu au fost Lenuþa Petria, 50 de ani, fiul sãuConstantin, 21 de ani ºi Manolicã Iosif, nepotul sãu în vârstã de 20 de ani.

Poveºtile nu erau relatate dupã cum ne-am obiºnuit, sub forma unor discursuri stereotipeci ca un act de comunicare liber, profund oral ºi necondiþionat de rigori stilistice.

Relatarea poveºtilor era stimulatã din interior, o confuzie de nume luatã în glumã de nepo-tul sãu a determinat-o pe informatoare sã ne povesteascã legenda Mexoaiei.

Aceasta face parte din neamul unor uriaºi despre care se spune cã au trãit înaintea oame-nilor. Mexoaia încãleca Oltul ca sã se poatã spãla pe faþã iar informatorii sunt convinºi cãpietrele de la Râul Vadului, acolo unde albia râului se îngusteazã, reprezintã corpul meta-morfozat al acestui personaj.

Despre ea se spune cã ar fi vãzut niºte oameni arând pe câmp. Mirându-se de existenþa lora luat „carul cu boi cu tot” ºi l-a dus pãrinþilor sãi întrebându-i „de ce râmã viermii ãºtiapãmântul?” . Finalul poveºtii este disputat, uriaºa femeie fiind lovitã în cap cu o piatrã, saude copitele cailor devenind apoi stanã de piatrã.

Pe parcursul discursului apar forme de legitimare a informaþiei „da, era adevãrat atunci,cã pe atuncea noi ieriam“ dar ºi reversul, „acuma nu mai sunt, o fi ieºit altfel de lume“. Deaici rezultã faptul cã pentru Lenuþa Petria adevãrul lor nu este contestat ci considerat depãºit.Pentru ceilalþi doi mai tineri valoarea de adevãr a poveºtilor îmbracã altã formã: negarea ade-vãrului celor povestite pe care o susþine fiul sãu vine ca rãspuns la încercarea lui nereuºitã dea demonstra existenþa acestor fiinþe supranaturale, cu toate cã, în copilãrie credea cu tãrie înveridicitatea lor. Manolicã Iosif, declarã cã se simte atras de asemenea poveºti, el însuºicunoscând o mulþime, însã despre povestea Mexoaiei spune: „Asta nu-i adevãratã, cã ºi eucred d-astea dar pânã la o limitã”.

Deoarece bibliografia nu ne oferea destule date cu privire la acest subiect am continuatinvestigarea, revenind câteva zile mai târziu cu noi întrebãri.

În cadrul celei de-a doua intervievãri informaþia nu a fost completatã satisfãcãtor,rãmânându-ne sarcina sã cãutãm alte mãrturisiri privind existenþa acestui personaj inedit înrepertoriul povestitorilor de la Boiºoara.

Debut


Concluzia la care ajunsesem în anul precedent a fost aceea cã poveºti apar tot timpul,interesul pentru ele este încã destul de mare în rândul tuturor categoriilor de vârstã. Putemspune cã boiºorenii sunt mari consumatori de poveºti, actul povestirii pãrând a fi integratvieþii cotidiene. Însã se produce o selectare ºi reactualizare a poveºtilor, fãrã modificareatemelor. Poveºti cu zmei ºi cu strigoi continuã sã incite publicul, dar este vorba mereu de alþizmei ºi alþi strigoi.

Revenirea în sat un an mai târziu ne-a permis sa continuãm cercetarea. Construind cuinformatorii noºtri o relaþie specialã am avut ocazia sã reascultãm poveºtile lor minunate.

Nu vom uita niciodatã orele de povestit ce se desfãºurau în micuþa bucãtãrie a familieiPetria. Poveºtile se þineau lanþ, discuþiile erau presãrate de istorisiri de viaþã, de strigãturi pecare Constantin Petria ºi soþia sa Lenuþa le recitau cu o plãcere deosebitã.

Cu cât petreceam mai mult timp alãturi de ei, cu atât observãm cã poveºtile pe care ni lespuneau erau adânc înrãdãcinate în viaþã. Pare cã pentru informatori funcþionau ca realitateparalelã ce o susþine pe cea de zi cu zi ºi care se aflã la convergenþã cu propria lor existenþã.

Informatorul nostru în vârstã de 59 de ani îºi aminteºte cã în copilãrie jucându-se pe loculunui fost cimitir, când dãdeau ploile ieºeau la suprafaþã oase, niºte oase mari. Nea Dinîntãreºte ideea cã înainte oamenii erau mai mari. Soþia sa, Nuþa, cu nouã ani mai tânãrã,vãzuse ºi ea oasele acelea mari dar de asemenea ea cunoaºte o poveste ce susþine ºi se pliazãperfect pe aceastã teribilã descoperire din copilãrie a soþului sãu – povestea Mexoaiei de laRâul Vadului.

Dacã în primele douã relatãri veridicitatea acestei poveºti este pusã la îndoialã, prezenþaacestei uriaºe creaturi pãrând singularã, excepþionalã, acum informatoarea cuprinde în pove-stire un aspect inedit.

Ducând tatãlui sãu în poala ºorþului pe oamenii care arau pãmântul, acesta îi spune cu ointuiþie de clarvãzãtor, cã ei nu trebuie stârpiþi ca viermii pentru cã ei sunt cei care vormoºteni pãmântul.

Dacã în înregistrãrile precedente relatarea poveºtii a venit în urma unei intervenþii glumeþea unuia dintre informatori, fãrã ca aceasta sã fie relaþionatã de vreun eveniment anume ºi fiindcatalogatã de cãtre informatori ca exageratã ºi de necrezut, în ultima relatare ea este susþin-utã de un argument din realitate.

Putem concluziona deci cã experienþa de viaþã a informatorilor acþioneazã ca filtru al ade-vãrului.

Faptul cã ultima relatare a fost mai completã nu pare a fi nici el întâmplãtor. Informatoareaa omis acest element al povestirii pentru cã nu l-a considerat punctul cheie al naraþiunii.Spectaculosul era mult mai important în acel context al povestirii.

Vorbindu-se despre zmei care viziteazã pe ciobani la stânã ºi despre modul în care aceºtiasunt îndepãrtaþi, despre strigoi ºi practici de destrigoire informatoarea a respectat aceeaºischemã a discursurilor precedente: a descris situaþia apoi remediul. Aºadar nota dominantã ainterviului era deci aceastã confruntare cu supranaturalul potrivnic omului.

Completarea pe care informatoarea a fãcut-o discursului narativ în ultima relatare, com-pletare din care reiese cã aceºti uriaºi erau strãmoºii oamenilor nu duºmanii lor, nu se încadraîn tipul poveºtilor relatate de ceilalþi informatori, fapt ce a determinat prezentarea poveºtii

Debut


într-o formã distinctã: Ara oamenii pe câmp cu boii ºi a luat pugul cu tot cu boi cu tot in poalãºi l-a dus lu’ tac-su, cã de ce râmã viermii ãºtia pãmântul? …ºi zâce cã au omorât-o cã i-adat unii în cap.

Relatarea poveºtii în variantã completatã a fost posibilã datoritã unui context aparte:pornind de la afirmaþia soþului sãu cã oamenii înainte erau mai mari, ceea ce presupune cãuriaºii erau pentru noi un fel de strãmoºi, permite informatoarei sã nuanþeze conflictul dupãcum am vãzut mai sus.

Aceastã completare a poveºtii face trimitere la aspecte similare întâlnite ºi în alte regiuniale þãrii.

Asemenea reprezentãri sunt prezente în legende ºi povestiri fantastice privind fie antro-pogeneza fie, la polul opus, sfârºitul lumii. Elena Niculiþã Voronca noteazã o naraþiunedespre urieºi în care aceste creaturi se rãzvrãtesc împotriva divinitãþii ºi se proclamã eiDumnezeu atrãgând astfel mânia divinã care încearcã fãrã izbândã sã cureþe lumea de ei.Paznicul iadului este cel care pune capãt acestor uriaºi înecându-i sub ape, unde se zice cãs-ar gãsi ºi azi. Povestea continuã cu reîntoarcerea lor pe pãmânt, conduºi de împãratul lorConstantin, ºi atunci lumea noastrã se va sfârºi. Iar de nu va ieºi împãratul acela sã neprapãdeascã, Dumnezeu va da alte patemi pe oameni, boale, ºi tot lumea se va sfârºi(Niculiþã Voronca 1998: 39)

În mitologia româneascã apariþia uriaºilor mai este legatã de credinþa cã ei au lãsat în urmalor comori nebãnuite. Asemenea poveºti sunt prezentate de Tudor Pamfile care culege câtevaistorisiri din Botoºani ºi Muscel. Face însã referire la un aspect privind dispariþia urieºilor caremeritã amintit întrucât se aseamãnã cu povestea Mexoaiei pe care ne-am propus sa o analizãm:“ cele mai multe comori ne sunt rãmase de la acel soi de oameni care au trãit înaintea noastrã,adicã de la urieºi sau jidovi, care ºi-au luat tãlpãºiþa de prin pãrþile noastre îndatã ce fata dejidov a venit acasã de la câmp cu o sumã de-alde noi, în poalã”. (Pamfile 1997: 380)

Am încercat sã urmãrim în aceastã cercetare modul în care o naraþiune se poate modificaîn raport cu factori de tipul context, relaþie cu cercetãtorul, biografie ºi aºa mai departe dar ºia atitudinii informatorilor asupra celor povestite ºi a frecvenþei cu care le performeazã.Profesorul Pop a atras atenþia asupra funcþionalitãþii faptelor de folclor. Cu cât un fapt fol-cloric este mai natural ºi mai prezent în viaþa performerilor cu atât el va continua sã existe ºisã producã forme noi.

Putem spune cã în cei doi ani de cercetare am ascultat numeroase poveºti, unele ineditealtele recognoscibile în colecþiile de folclor, am sesizat de asemenea fenomene contrare depierdere ºi regãsire a formei, însã în ceea ce priveºte actul povestirii în esenþã el poate fiobservat în forme foarte variate ceea ce înseamnã cã a reuºit sã-ºi gãseascã modele adecvaterealitãþii pentru a putea continua sã existe în Boiºoara mileniului trei.

Imaginea ºi personalitatea celui pe care unii îl numesc cu atât respect Profesorul a avut unimpact deosebit asupra noastrã încã de la primul contact cu folclorul. Probabil cã nu mulþidintre cei care abia se familiarizau cu ceea ce înseamnã cultura tradiþionalã s-au gândit cã fol-clorul va deveni vreodatã o pasiune. ªi mai puþini însã au avut minunata ocazie de a mergepe urmele lui Mihai Pop, continuînd cercetarea din satul Boiºoara.

Singurul nostru regret este faptul cã nu l-am putut cunoaºte personal pe cel care a inspirat

Debut


dragostea pentru folclor a atâtor generaþii. Oricum, imaginea Profesorului este imposibil sãnu o putem reconstitui din amintirile celor care l-au cunoscut ºi care vorbesc despre el curespect ºi veneraþie.

Boiºoara a fermecat în decursul timpului profesori, cercetãtori, studenþi, medici. Toþi ceicare au trecut pe aici ºi au consemnat acest fragment al existentei lor într-o formã sau alta sedovedesc a fi fost profund impresionaþi.

Profesorul Mihai Pop spunea despre acest tãrâm cã reprezintã un rezervor al bunurilor fol-clorice de mare valoare (Folclor din Þara Loviºtei, 1970, pag.6)

Noi nu putem spune decât cã în cuvintele sale gãsim exprimarea sentimentelor noastre,gândindu-ne cã dupã aproape 40 de ani Boiºoara a rãmas la fel de fascinantã nu prin încre-menirea ei sub un clopot de sticlã ci prin modificarea de formã ºi nu de substanþã.

Vom încheia aceastã comunicare citând o altã personalitate care a scris despre Boiºoaranu ca folclorist ci ca om care a descoperit ºi apreciat valorile acestei zone. Este vorba despredoctorul Andrei Pandrea care îºi încheia cartea sa „Medic la Boiºoara” spunând:

„Toate acestea nu le voi uita niciodatã, cãci nu va fi cu putinþã sã le uit. Boiºoara varãmâne pentru mine unicã“.

Referinþe bibliograficeFolclor din Þara Loviºtei, 1970 Casa creaþiei populare a judeþului Vâlcea.Tudor Pamfile 1997 (1915) Mitologie româneascã, Editura All, Bucureºti.Elena Niculiþã Voronca 1998 Datinele ºi credinþele poporului român, vol. I, Editura Saeculum I.O.,

Bucureºti.Andrei Pandrea 1967 Medic la Boiºoara, Editura pentru literaturã, Bucureºti

RezumatCercetarea naraþiunii a ocupat în cadrul studiilor de folclor un rol foarte important. Mai mult primele

direcþii de cercetare s-au îndreptat asupra basmului popular ulterior abordând alte specii ale epicului înprozã. Studiile au descoperit noi frontiere ale povestirii, ajungând sã cuprindã o gamã largã de subiecte.

În momentul actual, fenomenul povestitului a ajuns sã îmbrace forme complexe si deosebit de intere-sante, ce pot fi studiate sub raportul tradiþie - inovaþie; tematicã; modificãrii de funcþie, dar ºi ca partecomponentã a unui sistem de relaþii descriind contextul cultural care l-a produs.

Lucrarea de faþã propune analiza fenomenului povestitului prin prisma unor povestiri culese încercetãrile Catedrei de Etnologie ºi Folclor, la Boiºoara, Vâlcea, în 2003 ºi 2004.

AbstractThe research upon narration had an important role in the studies dedicated to folklore. As the first

studies were concentrated on the folk fairy-tale, in time the scholars studied other epic species of folk-lore. Thus, new frontiers of the story-telling were discovered, on a large scale of new subjects.

Nowadays the phenomenon of story-telling is embracing some complex and extremely interestingforms, which can be analysed through different approaches: tradition vs. innovation; thematic; functions’evolution, but as well as a part of a system of relations that describe the cultural context which has pro-duced them.

The paper analyses the phenomenon of story-telling applied to some stories collected in the field researchstages of the Department of Ethnology and Folklore, in Boiºoara, Vâlcea county, in 2003 and 2004.

Debut


RReecceennzz ii ii____________________

Academia Românã. Institutul de Etnografie ºi Folclor „Constantin Brãiloiu“,Bibliografia generalã a etnografiei ºi folclorului românesc vol. II (1892-1904). Coordonareºi cuvânt înainte de ADRIAN FOCHI. Ediþie îngrijitã ºi prefaþã de IORDAN DATCU. EdituraSaeculum I. O., Bucureºti, 2002, 703 p.;

I. Muºlea, Bibliografia folclorului românesc 1930-1955. Ediþie ºi cuvânt înainte deIORDAN DATCU. Editura Saeculum I. O., Bucureºti, 2003, 286 p.;

Stelian Cârstean, Creaþia popularã româneascã. Lucrãri editate de centrele judeþene alecreaþiei populare (1954 - 2002). Colecþia „Anotimpuri culturale“ Nr. 3, editatã de CentrulNaþional pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale, 2003, 239 p.

Intrã în abeceul cunoºtinþelor despre istoria ºtiinþelor cã trei sunt condiþiile sine-qua-nonale constituirii acestora: definirea cât mai exactã a domeniului, a obiectului de studiu, uti-lizarea unor metode ºi tehnici de cercetare adecvate obiectului ºi elaborarea instrumentelor delucru specifice. Folcloristica ºi etnografia româneascã au parcurs, în timp, etapele necesareemancipãrii lor ca discipline ºtiinþifice autonome, contribuþii notabile având, în acest sens,mari cãrturari ºi specialiºti de la B. P. Hasdeu ºi Ovid Densusianu la C. Brãiloiu, D.Caracostea, P. Caraman, I. Muºlea, Romulus Vuia, în epoca interbelicã ºi, pe urmele lor,Ovidiu Bârlea, Valer Buturã, Adrian Fochi, Mihai Pop, Gheorghe Vrabie, Ion Vlãduþiu,Romulus Vulcãnescu, dintre cei care nu se mai aflã printre noi, apoi Al. I. Amzulescu, IordanDatcu, D. Pop, Ion Taloº ºi alþii (scuze pentru inevitabilele omisiuni, dar cei care sunt în pro-fesie îi cunosc bine pe „ctitori“), precum ºi reprezentanþi ai generaþiei imediat urmãtoare, a„ºaizeciºtilor“, ºi chiar mai tineri.

Sigur cã necesitatea elaborãrii unor istorii ale disciplinei, a unor dicþionare de personali-tãþi ºi a unei bibliografii a scrierilor din domeniu s-a impus abia atunci când etnografia ºi fol-cloristica se vor fi înfiripat îndeajuns, nu doar ca numãr de contribuþii, dar ºi, mai ales, ca sub-stanþã, trecându-se de la culegerile întâmplãtoare la marile colecþii de literaturã ºi muzicãpopularã, ºi de la comentariile mãrunte la marile studii de orientare ºi de sintezã care le vormarca destinul.

Instrument de lucru pentru a cãrui utilitate nu este, cred, nevoie de nici o pledoarie, bib-liografia - una bine fãcutã - stã mãrturie mersului disciplinei în timp ºi reprezintã sprijinul cel


mai preþios pe care autorii de studii particulare sau de sinteze cuprinzãtoare îl pot primi înmunca lor. Nu e întâmplãtor faptul cã primele „Note bibliografice“, care se situeazã laînceputul bibliografiei curente a folclorului românesc, au fost publicate de cãtre S.Teodorescu-Kirileanu, în prima revistã specializatã de folclor, de tradiþii ºi artã popularã,„ªezãtoarea“ (1892-1929), în 1902. Dar e o întâmplare fericit-nefericitã faptul cã la exact osutã de ani de atunci vede lumina tiparului cel de-al doilea volum din Bibliografia generalãa etnografiei ºi folclorului românesc (1892-1904), realizatã de un grup de cercetãtori subconducerea lui Adrian Fochi (1920-1985), acelaºi dãruit om de carte care girase ºi primulvolum, Bibliografia generalã a etnografiei ºi folclorului românesc I (1800-1891). Cuvântînainte de MIHAI POP. Prefaþã de A. FOCHI, Editura pentru Literaturã, Bucureºti, 1968,XVI+739 p.

Teoretic, principiile elaborãrii unei bibliografii a folclorului românesc fuseserã formulate,cu 20 de ani înainte de apariþia primului volum, de Mircea Tomescu în studiul Bibliografiafolclorului românesc apãrut în primul ºi unicul numãr al revistei „Cercetãri folclorice“(1947). Adrian Fochi elabora, la începutul muncii de despuiere a materialelor din biblioteciºi arhive, un Proiect pentru schema de clasificare a „Bibilografiei generale a etnografiei ºifolclorului românesc“, apãrut în „Revista de folclor“ nr. 1-2, 1960. Schema ca atare seregãseºte în sumarul primului volum ºi este respectatã întocmai ºi în cel de-al doilea,cuprinzând urmãtoarele capitole mari: „I. Generalitãþi“; „II. Etnografie“; „III. Demografie ºiantropologie“; „IV. Artã plasticã popularã“; „V. Folclor“; „VI. Acþiuni de valorificare a etno-grafiei, artei populare ºi folclorului“; „VII. Folclor strãin“. Fãcând dosarul receptãrii primu-lui volum, Adrian Fochi nota cu satisfacþie, în „Cuvânt înainte“ la vol. II, scris în 1978, cãvolumul întâi s-a bucurat de 8 recenzii favorabile, care confirmau astfel cã „principiile dealcãtuire a bibliografiei noastre nu trebuie sã se modifice în continuare, cã ele satisfãceau exi-genþele actuale ale cercetãrii…“. Pentru informarea bibliografilor de mai târziu, menþionez cão a noua recenzie a fost semnatã de noi, în revista „Argeº“ nr. 9 (40), 1969, dar prin nu ºtiuce meandre redacþionale, cartea i-a fost atribuitã lui Gheorghe Vrabie (!), încercãrile mele dea repara greºala lovindu-se de formula naþionalã „las’ cã merge ºi-aºa“!

Întinsã pe o perioadã de 91 de ani, bibliografia din 1968 cuprindea 8.330 de titluri, învreme ce în numai 13 ani (1892-1904) s-au înregistrat nu mai puþin de 12.430 de intrãri careilustreazã convingãtor „saltul ce s-a produs în munca folcloricã din þara noastrã în perioadade care vorbim. Interesul pentru cultura popularã în general, ca ºi pentru folclor în special -constatã Adrian Fochi - atinge acum cote nebãnuite ºi se constituie într-o direcþie nouã decercetare, ce se va vedea mereu mai îndreptãþitã sã-ºi caute drumuri teoretice proprii ºimetode adecvate, pânã la autonomizarea sa ca ºtiinþã independentã“.

Din pãcate, din nefericire putem zice, aceastã imensã oglindã retrovizoare care captase cuo fidelitate ce nu poate fi pusã nici un moment sub semnul întrebãrii tot ce se scrisese ºi sepublicase în presa româneascã despre cultura popularã în întregul ei a rãmas timp de câtevadecenii (din 1978) în manuscris (dactilogramã). În reconstituirea „anilor negri“ care au urmatdepunerii manuscrisului pregãtit pentru tipar la Editura ªtiinþificã, Iordan Datcu identificãchiar persoana, fãrã a-i da numele („un redactor … înlãturat de la Biblioteca Centralã deStat“), care vrând sã-ºi arate „principialitatea comunistã“ a masacrat volumul „compromiþând

Recenzii


astfel apariþia lui“. Din punctul de vedere al istoriei culturii româneºti din ultimele decenii aledictaturii este mai puþin important numele sceleratului sau nefericitului care aplicase dinconvingere sau din teamã „linia justã a partidului“. Ar fi însã extrem de instructiv sã vedemîn ce sens se îndreptase „vigilenþa“ redactorului (ºi nu mi se pare imposibil ca acum, dupãtipãrirea volumului, ca prin miracol, exemplarul de editurã, pierdut, ni se spune, sã iasã laivealã), pentru a putea reconstitui „canonul“ oficial care se aplica, iatã, ºi unei lucrãri ºtiinþi-fice de informaþie, care, s-ar zice, lasã loc cu greu ingerinþelor ideologicului. Pe de altã parte,nu trebuie uitatã nici conjunctura imediatã, faptul cã Institutul de Etnografie ºi Folclor, subegida cãruia se lucra la „Bibliografie“, se afla în subordinea Comitetului de Stat pentruCulturã ºi Artã, devenit ulterior Consiliul Culturii ºi Educaþiei Socialiste, conducerea nouluiInstitut de Cercetãri Etnologice ºi Dialectologice, care îngloba, din 1974, ºi Centrul Naþionalde Îndrumare ºi Valorificare a Creaþiei Populare, fiind asiguratã de activiºti culturali, multmai puþin interesaþi de cercetarea fundamentalã, ale cãrei baze fuseserã puse în timpul direc-toratului lui Mihai Pop, pensionat în 1978. Dar nici dupã 1990, când Institutul a revenit laAcademie ºi ºi-a reluat sarcinile de cercetare, recuperarea „Bibliografiei“ existente, pregãtitãpentru tipãrire de Adrian Fochi sau rãmasã în fiºe, n-a ocupat locul cuvenit între prioritãþileinstituþiei academice post-decembriste.

A fost nevoie de tenacitatea unui experimentat „recuperator de culturã“, editorul ºi fol-cloristul Iordan Datcu ºi de înþelegerea superioarã a istoricului literar, folcloristului ºi direc-torului de editurã I. Opriºan pentru ca acest volum II din Bibliografia generalã a etnografieiºi folclorului românesc (1892-1904), sã vadã lumina tiparului la Editura Saeculum I. O., olucrare, cum s-a spus, „de interes naþional“.

Adrian Fochi s-a impus în cultura româneascã din a doua jumãtate a secolului al XX-leaprintr-o serie de realizãri remarcabile, în fruntea cãrora stã masivul op Mioriþa. Tipologie, cir-culaþie, genezã, texte, Editura Academiei 1964, 1.106 p., intratã în conºtiinþa publicã drept„Mioriþa lui Fochi“. La fel, se poate spune „Bibliografia lui Fochi“, mai ales dupã aceast aldoilea volum care dã consistenþã unui proiect de mare întindere ºi de lungã duratã. Nu trebuieînsã uitat nici o clipã, ºi Fochi însuºi ne îndeamnã la aceasta, cã o astfel de operã nu poate firealizatã de un singur om (pentru volumul al II-la au fost parcurse nu mai puþin de 1.410 pub-licaþii periodice !), ea fiind rezultatul muncii de ani mulþi a unor ample colective de cercetã-tori plãtiþi pentru aceasta. Numindu-se cu modestie „Redactorul“, Adrian Fochi menþioneazãcolaboratorii permanenþi din Bucureºti - Elena Bejat, Dan Bugeanu, Virgil Cândea, AdrianFochi, Rodica Fochi, Vasile Iliescu, Tatiana Plopeanu, Valeria Trifu, Leopold Voita - ºi dinCluj - Teofil Bugnariu, Ion Muºlea, Emil Sklenka, ºi colaboratorii temporari din Bucureºti -Const. Stihi-Boos, Polixenia Djamo, Ion Moanþã, Radu Rãutu - ºi din Cluj - Emil Micle,Maria Muºlea, Ion Taloº, mulþi dintre ei, în frunte cu coordonatorul, trecuþi în lumeaumbrelor. Dar, dacã în astfel de ocazii în teatru se zice „spectacolul trebuie sã continue“, cuatât mai mult un asemenea de proiect ºtiinþific trebuie dus la capãt. În cadre instituþionale,cred eu. De altfel, într-un gest de extremã corectitudine ºi de nobleþe, acest al doilea volumpublicat de Editura Saeculum I. O. indicã, pe foaia de titlu, drept instituþii girante, AcademiaRomânã ºi Institutul de Etnografie ºi Folclor „Constantin Brãiloiu“, în timp ce la primulvolum cadrul instituþional era indicat într-o notiþã cu petite în subsolul paginii de titlu.

Recenzii


Sigur cã, pe mãsura înaintãrii în timp, volumul scrierilor consacrate culturii populare creºteexponenþial. Munca de bibliografiere este una de regularitate ºi duratã. Ea cere oamenipregãtiþi, timp ºi bani. Cere coordonare, disciplinã ºi spirit de sacrificiu, calitãþi care se regã-sesc în persoana lui Ion Muºlea care, împreunã cu o mânã de colaboratori, a acoperit perioada1930-1955 în Bibliografia folclorului românesc 1930-1955 întocmitã de Ion Muºlea ºi colab-oratorii sãi (Laurenþiu F. Nemeº, Th. Mihãilescu, Septimiu E. Martin, Ion Mãrcuº, pentru anii1930-1943 ºi Teodor Oniºor, Faragó Jósef, apoi Ion Taloº, A. Reischel, A. ºi Faragó Jósef,Victor Opriºiu, Nicolae Dunãre, pentru anii 1945-1955), publicatã, într-o ediþie îngrijitã ºi cuun Cuvânt înainte de Iordan Datcu, la Editura Saeculum I. O., Bucureºti 2003, 286 p.

Ion Muºlea (1899-1966) a fost unul dintre echipierii de bazã ai lui Adrian Fochi înrealizarea primelor douã volume ale Bibliografiei generale a etnografiei ºi folclorului româ-nesc, dar pânã la lansarea proiectului academic el lucrase, la Cluj, la bibliografia curentã,editând, în „Anuarul Arhivei de Folclor“, I - VII, bibliografia pe anii 1930-1943, iar dupã cepublicaþia clujanã ºi-a încetat apariþia, în „Revista de folclor“ nr. 1-2, 1056 ºi nr. 1, 1957, bi-bliografia pe anii 1944-1950 ºi, respectiv, 1951-1955, în total, cum se vede, 25 de ani de fol-cloristicã româneascã. Dar ce ani! Rãzboiul, Diktatul de la Viena, mutarea Universitãþii ºi,implicit, a bibliotecii din Cluj la Sibiu, cu limitarea nedoritã a accesului la publicaþii, sfârºitulrãzboiului, instaurarea puterii democrat-populare, comunismul, proletcultismul etc.

Este de aºteptat, aceasta fiind chiar menirea unei astfel intreprinderi, ca o asemenealucrare ºtiinþificã, un inventar obiectiv al scrierilor despre folclor, alcãtuit dupã niºte normeriguroase ºi urmând tipare prestabilite, sã reflecte miºcarea de idei din interiorul disciplinei,dar pare mai puþin previzibil ca aceasta sã restituie ºi ceva din tumultul epocii.

Cât priveºte primul aspect, de notat ar fi faptul cã, deºi foarte riguros gânditã, schema declasificare a materialului nu e una rigidã, ci una destul de flexibilã, reflectând, în fond, situ-aþia de fapt a cercetãrii. Astfel, de la an la an, s-au adãugat secþiuni noi. În raport cu bibli-ografia pe anul 1930, în anii urmãtori au apãrut secþiunile „Colinde. Folclor religios“,„Magie. Medicinã popularã. Descântece“, „Viaþa satului. Psihologie popularã“ ºi „Geografieumanã. Pãstorit“; în anii 1933-1934 anumite contribuþii sunt grupate sub titlul „Monografiisãteºti ºi regionale care cuprind ºi folclor“, iar în 1936-1937 la capitolul „Magie. Medicinãpopularã. Descântece“ se adaugã „Mitologia“. Dupã rãzboi, în schimb, unele secþiuni dispar,„din lipsã de material“; este cazul, în bibliografia pe anii 1951-1955, diviziunilor privitoarela „Sãrbãtori“, „Colinde“, „Descântece“, „Magie“, puþinele menþiuni fiind reþinute, totuºi, încapitolul „Diverse“, „atât de criticat pe vremuri“. „Lipsa acestor capitole - comenta discretIon Muºlea - este grãitoare pentru noua orientare a cercetãrilor noastre de folclor“. „Noua ori-entare“ însemna, în fapt, impunerea unui program clar de ideologizare, de sovietizare acercetãrii ºi în acest domeniu. Reþin, spre exemplificare, poz. 76 din cap. III. Domeniu, prin-cipii, metodã: Astahova, A. M. Însemnãtatea lucrãrilor lui I. V. Stalin despre problemele delingvisticã pentru dezvoltarea ºtiinþei despre creaþia popularã poeticã. Traducere din ruseºte…, în Studii ºi cercetãri de istorie literarã ºi folclor, 1 (1952), p. 145-159; poz. 84. Lucrãrilelui I. V. Stalin despre lingvisticã ºi însemnãtatea lor pentru folclor…, Idem, 2 (1953), p. 258-259; la fel, poz. 82. Grosu, Mitu. Concepþia sovieticã despre folclor. (rezumat al comunicãriiþinute la 24 XI 1951), Idem, 2 (1953), p. 247-248. Acum se înregistreazã studii, articole ºi

Recenzii


texte despre „folclorul nou“, despre „cântecele de viaþã nouã“, despre „partid“ (vezi poziþiile100, 123, 141, 147, 148, 149 º. a.). ªi acesta era doar începutul!

Cam din locul în care se opreºte bibliografia lui Muºlea începe inventarul întocmit deStelian Cârstean, Creaþia popularã româneascã. Lucrãri editate de centrele judeþene alecreaþiei populare (1954 - 2002). Colecþia „Anotimpuri culturale“ Nr. 3, editatã de CentrulNaþional pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale, 2003, 239 p.

Întocmitorul acestui util instrument de lucru, dr. Stelian Cârstean, unul dintre studenþii ºidoctoranzii favoriþi ai Profesorului Mihai Pop, evocat cu cãldurã în „Argument“, ca unul din-tre sprijinitorii fervenþi ºi îndrumãtorii competenþi ai activitãþii centrelor creaþiei populare dinanii ‘60 - ‘70 ai secolului XX, pune în relaþie acþiunea de cercetare, culegere, editare a unorample segmente ale culturii populare româneºti prin aceste instituþii cu aceea intreprinsã, încu totul alte coordonate istorico-sociale, de „monografiºtii“ din ªcoala D. Gusti, cu deose-birea cã cercetãrile gustiene erau fãcute de profesioniºti ai terenului, în timp ce aceleacuprinse în bibliografia 1954-2002 aparþin mai mult unor „amatori“, unor „ne-profesioniºti“,activând în cadrul Casei Centrale a Creaþiei Populare ºi al filialelor ei judeþene, continuate(din 1990, Centrul Naþional de Conservare ºi Valorificare a Tradiþiei ºi Creaþiei Populare,condus, pânã la prematura sa trecere în lumea umbrelor, de Victor Parhon, iar din 2003,Centrul Naþional pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale, director OanaPetricã, sub a cãrui egidã apare bibliografia pe care o comentãm).

Se poate constata cã activitatea „ne-profesioniºtilor“ („înþelegem prin acest termen - scrieStelian Cârstean - nu lipsa de profesionalism a celor implicaþi, cât faptul cã profesia de bazãa acestora era, sau este, alta decât cercetarea etnofolcloricã“, p. 8) s-a desfãºurat, încã de laînceput, sub îndrumarea sau în colaborare cu profesioniºtii cei mai prestigioºi din institutelede cercetare ºi din universitãþi.

Bibliografia 1954-2002 cuprinde nu mai puþin de 634 de titluri, ceea ce înseamnã o„recoltã“ destul de bogatã (în medie 12 apariþii pe an), la strângerea cãreia au trudit sute defolcloriºti, etnografi, etnomuzicologi, etnocoreologi, mulþi dintre ei reþinuþi, ºi astfel învestiþicu calitatea de etnolog, tocmai datoritã lucrãrilor publicate prin casa centralã ºi caselejudeþene ale creaþiei populare, în cele trei volume din Dicþionarul etnologilor români deIordan Datcu. Judecata acestuia, în legãturã cu o parte din cãrþile inventariate de StelianCârstean, este destul de asprã. Citim, astfel, în secþiunea „Instituþii“ a Dicþionarului …, vol.III, 2001, p. 230, sub „Casa Centralã a Creaþiei Populare“: „A tipãrit un numãr considerabilde cãrþi de folclor nou, improvizaþii pedestre ale unor activiºti culturali despe viaþa nouã,bucuria, bogãþia ºi tinereþea þãrii, despre traiul luminos adus de comunism pe meleagurileRomâniei“. Dupã ce dã o listã cu câteva zeci de titluri de astfel de lucrãri, care susþin, în parte,aprecierile de mai sus (Bogatã ºi tânãrã-i þara, Bucureºti, 1961; Bucurie, mândrã floare,Suceava, 1962; Spune, Argeº, spune tu/Cum a fost ºi cum i-acu, Piteºti, 1962; Bucurii deviaþã nouã, Braºov, 1963; Viaþã nouã, cântec nou, Oradea, 1964 etc. etc.) autorul noteazã:„Cititorul contemporan, interesat cumva de aceste falsuri, nu trebuie sã apeleze la volumeca acestea citate de noi, ci îºi poate face o impresie asupra amintitei producþii prin studiuldoamnei Nicoleta Coatu, un excelent studiu de altfel, Lirica popularã româneascã cu tem-aticã actualã - clasificarea tematicã a variantelor motivice (1984), structurat pe bibliografia

Recenzii


volumelor tipãrite sub egida CCCP“. Nu încape nici o îndoialã cã multe dintre culegerile de„poezii populare cu tematicã actualã“ erau „confecþionate“ ad-hoc, de „condeieri“ plãtiþi pen-tru aceasta, care rãspundeau, „din strãfundul inimii“ comenzii ideologice a timpului,elaborând, în acest fel, cu bunã ºtiinþã sau purtaþi, pur ºi simplu de valurile vremii, un seg-ment important al culturii oficiale, al literaturii de partid, proiectatã la secþia de propagandãa CC al PCR. Aceasta cu atât mai mult cu cât Casa Centralã ºi Casele Judeþene ale CreaþieiPopulare s-au aflat sub controlul direct al Consiliului Culturii ºi Educaþiei Socialiste, vec-torul esenþial al ideologiei ºi propagandei de partid. Dar nu trebuie ignoratã sau minimaliza-tã nici latura pozitivã a fenomenului, subliniatã cu fair-play de comentator: „Sigur este cã auapãrut sub egida CCCP ºi multe cãrþi de bunã þinutã ºtiinþificã, aºa cum sunt cele semnate deAurelian Popescu, V. Cãrãbiº, Dumitru Pop, Mihai Pop, Gh. Pavelescu, Zamfir Dejeu, IosifHerþea, István Almási, Eugenia Cernea, Sigismund Seifert, Gh. Popescu-Judeþ, ConstantinCostea, Emeric Dombi, Tancred Bãnãþeanu, Nicolae Dunãre, Radu Octavian Maier, PaulPetrescu, Georgeta Stoica, Dumitru Jompan º. a.“ (ar fi sugestiv de comparat cu lista luiStelian Cârstean de la p. 9!).

Oricum, bibliografia lucrãrilor editate de centrele judeþene ale creaþiei populare (dar ºi deCasa Centralã, respectiv Centrul Naþional), atestã preocuparea constantã a unui mare numãrde intelectuali pentru cultura popularã româneascã, tradiþionalã ºi nouã, iar culegerile ºimonografiile locale trebuie luate ca documente etnologice de cea mai mare importanþã pen-tru o întinsã perioadã din istoria contemporanã a României. Din acest punct de vedere,culegerile ºi studiile de folclor publicate de instituþiile menþionate s-ar înscrie mai de grabãîn seria cercetãrilor întreprinse, începând cu a doua jumãtate a secolului al XIX-lea de„învãþãtorii folcloriºti“, cadre didactice, preoþi, funcþionari din mediul rural care s-au nevoita scoate la luminã „comoara satelor“ lor, „floricelele“, „trandafirii ºi viorele“ de pemeleagurile natale. E drept cã pe contul lor ºi fãrã vreo intruziune de la „centru“!

Cele trei „argumente“ prin care Stelian Cârstean îºi susþine utila ºi valoroasa sa lucraresunt întrutorul valide: calitatea ºtiinþificã a multora dintre cercetãrile realizate, contribuþia lorla cunoaºterea mai completã a domeniul larg al culturii populare, recunoaºterea, astfel, ameritelor incontestabile ale unor harnici, devotaþi ºi învãþaþi cercetãtori care au publicat roa-dele muncii lor în regia instituþiilor menþionate.

Cu volumele editate de Iordan Datcu ºi cu acela realizat de Stelian Cârstean, bibliografiafolclorului românesc începe sã se împlineascã, dar pânã la capãtul drumului mai sunt câtevaetape dificile de parcurs1.

Notã1 Între timp, alte douã volume bibliografice au vãzut lumina tiparului: Bibliografia generalã a etno-

grafiei ºi folclorului românesc 1956-1964. Ediþie îngrijitã ºi prefaþã de I. Opriºan, Editura Saeculum I.O., Bucureºti, 2004, 718 p. ºi Bibliografia generalã a etnografiei ºi folclorului românesc 1965-1969.Ediþie îngrijitã ºi prefaþã de I. Oprisan, Editura Saeculum I. O., Bucureºti, 2005.


Recenzii


Al. I. Amzulescu Capodopere ale literaturii populare româneºti.”Frunzã verde, floaremândrã ...”. Antologia viersului popular românesc, Editura Scrisul Românesc, Craiova,2003, 470 p.

Începuturile istoriei folcloristicii româneºti sunt jalonatã de marile culegeri de literaturãpopularã (în primul rând de poezie) semnate, pe rând, de Vasile Alecsandri (1852-53; 1866),G. Dem. Teodorescu (1885), Gr. C. Tocilescu (1900) ºi alþii, contemporani sau continuatoriai acestora. Felul cum au fost întocmite aceste colecþii reprezintã etape în constituirea uneimetodologii a culegerii, transcrierii, ordonãrii materialului, punând în discuþie teme teoreticede permanentã actualitate precum aceea a autenticitãþii, a intervenþiei sau non- intervenþieiculegãtorului în textele culese, a acurateþei cu care varianta oralã, vorbitã, spusã, cântatã, estetranspusã în forma scrisã, tipãritã în carte. La fel de importantã este ºi chestiunea grupãriimaterialului cules în clase sau categorii folclorice; poetul Vasile Alecsandri avea în vedereaspectul literar al textelor, aranjându-le, în colecþia Poezii populare ale românilor (1866), în„cântice bãtrâneºti sau balade”, „doine” ºi „hore”, în timp ce G. Dem. Teodorescu, Poeziipopulare române (1885), folclorist influenþat de gândirea lui B. P. Hasdeu, recurgea la un cri-teriu extrem de modern pentru vremea respectivã, þinând seama de „contextul” zicerii:„Aºezarea acestor mii de versuri, care se pot considera ca tot atâtea mii de glasuri nevinovateale poporului, dã loc numai la douã sisteme de clasificare: dupã anotimp ºi dupã vârsta celorce le cântã. [...] Cu chipul acesta, variantele culegerii de faþã se întocmesc, fireºte, în douãpãrþi cam de aceeaºi mãrime”, unele aparþinând „copilãriei, juneþii ºi adolescinþei”, alteleaparþinând „maturitãþii ºi bãtrâneþii”.

Pe mãsurã ce cantitatea de „materialuri folcloristice” creºtea, ajungând la dimensiunigigantice, ele deveneau din ce în ce mai greu de stãpânit ºi de consultat, mai ales cã multãvreme s-a cules ºi s-a publicat cam la întâmplare, încât s-a impus cu necesitate o selecþie înaceastã imensitate de texte poetice populare, care sã le facã mai accesibile cititorului iubitorde poezie popularã ºi studiosului, transformându-se în adevãrate instrumente de lucru adec-vate cerinþelor cercetãrii. Este ceea impunea ca principiu de lucru cercetãtorilor culturii pop-ulare Ovid Densusianu în lecþia sa de deschidere din 1909, Folclorul – cum trebuie înþeles,adevãrat act de naºtere a folcloristicii româneºti moderne: „Diletantismul a tronat neturburatpânã acum în folclor; oricine s-a crezut în stare sã culeagã texte populare ºi, sub pavãzaocrotitoare a serviciilor aduse literaturii ori a dragostei pentru popor, am vãzut îngrãmãdin-du-se atâtea volume printre care abia descoperi din când în când câte unul mai de seamã.Epoca de culegere cu grãmada, fãrã sistem, fãrã orientare, fãrã pregãtire ºtiinþificã, trebuie sãse încheie. Folcloriºtilor de mâine trebuie sã le cerem altã pregãtire”.

Pentru a apropia cât mai mult posibil acest „mâine”, profesorul de la Universitatea dinBucureºti dãdea el însuºi exemple demne de urmat, publicând, în 1915, Graiul din ÞaraHaþegului (Texte folclorice din Densuº), texte culese ºi transcrise cu maximã atenþie pentrurespectarea autenticitãþii graiului local, iar în 1920 antologia Flori alese din cântecelepoporului. Într-o scurtã „Prefaþã”, Ovid Densusianu formuleazã câteva dintre principiile care

Recenzii


l-au condus la realizarea acestui florilegiu, între care, pe primul loc, autenticitatea: „Dincolecþiile publicate de folcloriºtii noºtri, din ce am gãsit prin reviste ºi ziare ºi din ce am pututafla în cãlãtorii de cercetãri, am ales poeziile care se înºirã aici, redându-le astfel cum au fostculese – notele de la sfârºit aratã izvorul fiecãreia – aºa cã frumuseþile literaturii noastre pop-ulare pot fi judecate în forma lor autenticã (subl. mele - N. C.), nu dupã schimbãri arbitrare,cu amestec de estetism personal, nu dupã impresii alterate cum sunt acelea pe care ni le dãcolecþia lui Alecsandri”. Credincios etnopsihologismulului care domina gândirea sa etnolo-gicã, Ovid Densusianu nu pierde din vedere nici latura esteticã a creaþiei folclorice: „Din câtam strâns la un loc în paginile care urmeazã cred cã poezia noastrã popularã apare nu numaicu valoarea ei documentarã sufleteascã, ci ºi cu ce a atins în culminaþia ei artisticã”. Acestaeste sensul selecþiei operate de filolog care dã culturii româneºti o antologie „clasicã”, unmodel demn de urmat. Sã menþionãm, în acest punct al discuþiei, cã Flori alese ... (1920) con-stituie baza pentru versiunea francezã Florilège des chants populaires roumains. Traduits parMlle M. Holban, Paris, 1934 ºi cã ambele antologii au fost republicate, în semn de omagiu,de cei doi editori eminenþi ai operei densuseniene, Ioan ªerb ºi Florica ªerb, la Editura „Graiºi Suflet – Cultura Naþionalã”, 1999; tot în semn de omagiu, acelaºi Ioan ªerb a publicat,reluând, în parte, titlul antologiei din 1920, Flori alese din poezia popularã. Ediþie îngrijitãde I. ª. Prefaþã de Mihai Pop, „B. P. T.”, 1960, urmatã de „ediþia a II-a revãzutã ºi adãugitã”,vol. I, „Lirica popularã”, Vol. II, „Poezia obiceiurilor tradiþionale”, „B.P.T.”, 1967, cu pre-faþa aceluiaºi Mihai Pop, cel mai comprehensiv studiu asupra liricii populare româneºti lavremea respectivã.

Tot în anii ’60, Ovidiu Papadima realizeazã o amplã antologie a liricii populare, memo-rabilã ºi aceasta, intitulatã cu un vers dintr-un cântec transilvãnean, Cu cât cânt, atâta sânt,Editura pentru Literaturã, 1963. Pornind de la etimologia cuvântului antologie, din gr.anthologion, din anthos = floare ºi legein = a alege, latinescul florilegium nefiind decât uncalc dupã modelul grecesc, alcãtuit din flos, floris = floare ºi legere = alegere, OvidiuPapadima face portretul antologatorului: „Prin urmare, alcãtuitorul unei antologii a fost vãzut... ca un îndrãgostit de frumos ... [...] La fel ca iubitorul de frumuseþi florale, autorul uneiantologii parcurge întinderi mari din domeniul artei literare, culegând ºi potrivind împreunãceea ce îi încântã simþul artistic ºi sufletul”.

Primeazã, cum se vede, în planul selecþiei, criteriul estetic, doar cã, fiind vorba de oselecþie din literatura popularã, antologatorul se izbeºte de o problemã de neocolit: care este-ticã? Pot fi aplicate creaþiilor folclorice principiile artei culte, ºtiut fiind cã, deºi aceeaºi îndatele ei esenþiale, estetica oralitãþii se conduce dupã alte legitãþi (sau ºi dupã alte legitãþi),decurgând din specificul creãrii ºi transmiterii ei prin viu grai, de la persoanã la persoanã,parcurgând drumul de la gurã la ureche ºi nu de la scriere la ochi ? Dilema lui OvidiuPapadima era maximizatã de formaþia sa de om de litere, de istoric literar, pe de o parte, ºi de„tirania” lui G. Cãlinescu care, chiar în acei ani, premergãtori apariþiei primului volum dintratatul academic de Istoria literaturii române (1964), milita cu energie ºi intransigenþã pen-tru „arta literarã în folclor”.

Trebuie sã spunem cã autorul antologiei Cu cât cânt, atâta sânt a ieºit cu bine dinîncercuirea principiilor ºi îndoielilor, realizând o antologie care rezistã timpului, „cea mai

Recenzii


meritorie” dupã aceea a lui Ovid Densusianu din 1920, aºa cum apreciazã un reputat cunoscã-tor al literaturii populare, Al. I. Amzulescu, el însuºi autor al mai multor antologii, intratedefinitiv în bibliografia obligatorie a folclorului românesc. Cel mai de seamã specialist înepica popularã româneascã în versuri, pe care a cercetat-o, urmând cãile deschise de profe-sorul sãu D. Caracostea, parcurgând marile colecþii, dar ºi pe viu, pe durata unei jumãtãþi desecol, Al. I. Amzulescu ºi-a creat propriile instrumentele de lucru din mers, realizând, întâi,cunoscuta tiplogie ºi corpusul de texte aferent, în cele trei volume de Balade populareromâneºti, Editura pentru Literaturã, 1964, apoi colecþia antologicã de Cântece bãtrâneºti(1974) înregistrate de la ultimii rapsozi populari, cântãreþi de balade din anii ’60-’70 ai seco-lului al XX-lea, pentru a încheia cu Cântecul epic eroic (1981) ºi Balada familialã (1983).Toate aceste volume au un caracter antologic, autorul selectând, pe criterii de conþinut, dar ºide frumuseþe, cea mai reprezentativã variantã pentru fiecare dintre tipurile de balade (cânteceepice) identificate de el, printr-o muncã asiduã, de unul singur, la masa sa de lucru de laInstitutul de Folclor din Bucureºti.

Aceste remarcabile tipologii ºi corpusuri de texte au pus oarecum în umbrã alte volumecu caracter antologic, pe care Al. I. Amzulescu le rememoreazã, cu nostalgie ºi umor (douãconstante caracterologice ºi stilistice care îl apropie pe Alexandru sin Amza ot ValeaStanciului, Oltenia de Nicã al lui ªtefan al Petrei din Humuleºtii Neamþului, Moldova –dovadã, în acest sens, volumul miscellaneu Despre obârºii ... ei quibusdam aliis!, Ediþia I,Editura Scrisul Românesc, 2001; ediþia a II-a, Editura Etnologicã 2005) în „Postfaþã” laCapodopere ale literaturii populare româneºti.”Frunzã verde, floare mândrã ...”. Antologiaviersului popular românesc, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2003. Aici, folcloristul rea-duce în atenþie o primã antologie, Doine, cântece, strigãturi, E.S.P.L.A, 1955, semnatãîmpreunã cu Gh. Ghiþã, „regretat prieten de pahar” ... „a cãrui singurã contribuþie propriu-zisã, dar sine qua non” ... „a fost iniþiativa ºi mijlocirea publicãrii antologiei în colecþia„Biblioteca pentru toþi” (în 30.000 de exemplare!)”, care stã la baza antologiei din 2003.

Cu obiectivitatea ºi rigoarea folcloristului doct, „meseriaº”, cum zic tinerii de azi, Al. I.Amzulescu îºi caracterizeazã foarte exact opera conturatã dintr-o perspectivã „fundamentalfolcloristicã”, spre deosebire de cea a lui Ovidiu Papadima, din 1963, datoratã unui literat,care ordoneazã materialul tematic, fãrã a þine seama de apartenenþa categorialã a pieselorantologate, „aºezând de fiecare datã laolaltã, ca într-un mozaic, creaþii de toate genurile”.Lucrarea sa urmãreºte „criteriul aºezãrii materialului „pe genuri”, þinând seama, pe de o parte,de legãtura strânsã a textelor cu anume prilejuri tradiþionale din cursul anului”, ca ºi de „cri-teriul evoluþiei biografice, a vieþii purtãtorului de «viers» popular (de la copilãrie la ado-lescenþã, maturitate ºi bãtrâneþe), din leagãn pânã la mormânt ..”. Este, cum se vede, o per-spectivã dublã sau chiar triplã. Se au în vedere, exclusiv, formele versificate ale folclorului;când zice „viers”, Al. I. A. se joacã puþin, mizând pe ºtiinþa – sau pe neºtiinþa noastrã! – acesttermen popular indicând atât prezenþa „glasului”, a „vocii”, adicã oralitatea de principiu a fol-clorului (cf. Paul Zumthor, „la présence de la voix”), cât ºi a „melodiei”, a „cântecului”,mãcar cã unele dintre textele selectate, deºi versificate, nu sunt ºi cântate, precum cele maimulte dintre formulele jocurilor de copii, pluguºorul, oraþiile de nuntã, descântecele. Modelulîndepãrtat dar prestigios al acestei situãri poate fi gãsit în colecþia lui G. Dem. Teodorescu,

Recenzii


Poezii populare române, 1885, în care erau reprezentate toate formele metrificate ale fol-clorului, inclusiv formulele versificate din basme. Doar cã folcloristul contemporan nouãevitã termenul „poezie”, preferându-l pe acela de „viers”, cu toate ambiguitãþile lui, ºifoloseºte în gruparea textelor sugestii din taxonimiile de datã recentã.

Rezultã un admirabil corpus de texte, selectate de un connaisseur cu un gust estetic sigur,cu o ºtiinþã a folclorului câºtigatã nu doar în biblioteci ºi arhive, dar ºi pe teren, în contactulnemijlocit cu cântãreþii ºi rapsozii plaiurilor româneºti, atent la nuanþele, la schimbãrile pecare folclorul versificat ºi cântat le-a suferit în timp, în bine sau în rãu. Al. I. Amzulescureproduce masiv în aceastã lucrare din vechea sa antologie Doine, cântece, strigãturi, 1955,inclusiv o serie de texte din folclorul contemporan, grupate aici într-o ultimã secþiune:„Cântece populare noi”, cu un subtilu comentariu: „Câteva ecouri din frenezia poeticã a«obsedantului deceniu» 1950-60” din care citez câteva versuri, „actuale” ºi azi, când trecemde la „leul vechi” la „leul nou”, deºi se referã la „stabilizarea” din 1952,: „Cât o fi Gheorghiu-Dej,/Milioane nu mai vezi!/Plâng morarii ºi brutarii,/Nu mai sunt milionarii...”. ªi alte câte-va, de un trist umor acum, la 50 de ani de când au fost „confecþionate”: „Foaie verde demohor,/ Trecea Leana pe tractor;/Nime-n sat nu vrea sã creazã/Cã Leana-i aºa viteazã” ºi„Zboarã, mândrule cocor,/Peste Nipru, peste Don,/ªi te-aºeazã în zbor lin/Pe fereastra luiStalin ...”. Evident cã în 1955 conceptul de „obsedant deceniu” nu exista, iar sintagma„frenezie poeticã” nu se putea folosi, aºa cã pãstrarea într-o antologie publicatã în 2003 amostrelor de folclor nou e o probã de onestitate ºtiinþificã (aºa ceva a existat ºi folcloriºtiivremii le-au consemnat), de comentariu exegetic subtil ºi de seninã detaºare faþã de un tre-cutul nu prea îndepãrtat.

Dar nu pentru aceasta meritã antologia Capodopere ale literaturii populare româneºti sãfie cititã, ci pentru marile valori pe care antologatorul le-a reþinut ca fiind reprezentative pen-tru folclorul românesc ºi pentru gustul ºi înþelegerea unuia dintre cei mai fideli, mai rafinaþi,mai profunzi cercetãtori ai lui din zilele noastre, tânãrul octogenar Al. I Amzulescu.


___________

Ruth Benedict, Cultura ºi comportamentul la români, Criterion Publishing, 2002, 120 p.

Printr-o coincidenþã, s-ar putea zice, deºi cred cã nu e vorba doar de jocul hazardului, înplinã desfãºurare a celui de-al doilea rãzboi mondial, în puncte depãrtate ale Planetei, erauelaborate, din perspective diferite ºi cu intenþii sau finalitãþi puþin convergente, douã studiicare îºi propuneau sã surprindã esenþa modului de a fi al românilor, specificul lor ca popor,Weltanschauung-ul românesc. Unul – Dimensiunea româneascã a existenþei, conferinþã ros-titã în 10 ianuarie 1943, publicatã, cu adãugiri, în Izvoare de filosofie. Culegere de studii ºitexte, II, îngrijitã de Const. Floru, Const. Noica ºi Mircea Vulcãnescu, Bucureºti, 1944, p. 53-97 – aparþinea lui Mircea Vulcãnescu (1904-1952), sociolog format la „ºcoala” lui Dimitrie

Recenzii


Gusti ºi filosof al culturii puternic influenþat de profesorul Nae Ionescu, mentorul unei întregi„tinere generaþii” ilustratã de nume celebre precum cele ale lui Mircea Eliade, Emil Cioran(cãruia îi este dedicat studiul amintit mai sus, subintitulat „Schiþã fenomenologicã”), C. Noicaºi alþii. Al doilea – Romanian Culture and Behavior, scris tot în 1943, dar tipãrit mult maitârziu – poartã semnãtura unei celebre cercetãtoare a culturii, antropologul american RuthBenedict (1887-1948), autoare a unor studii fondatoare în antropologia culturalã precumPatterns of Culture (1934), Zuni Mythology (1940), The Chysanthemum and the Sword.Patterns of Japanese Culture (1946) ºi, postum, o selecþie din scrierile sale, de asemeneacelebrã, An Anthropologist at Work, editatã de prietena sa, Margaret Mead, în 1959.

Evident, cele douã lucrãri pe care le-am alãturat mai mult, dar nu numai, din considerentede cronologie, s-au zãmislit ºi au apãrut cu totul independent una de cealaltã ºi au rãspuns,fiecare în felul sãu, altor comandamente. Studiul lui Mircea Vulcãnescu se înscria „pe terenulpreocupãrilor de tipologie a culturii, alãturi de alte sudii, mai mult sau mai puþin reuºite, deacelaºi fel” între care le amintea pe cele semnate de D. Drãghicescu, I. Petrovici, C.Rãdulescu-Motru, Vasile Pârvan, Lucian Blaga, Dan Botta, Vasile Bãncilã, D. C. Amzãr,Ovidiu Papadima ºi cãrora li se pot adãuga ºi altele, precum, cu titlu de exemplu, Liviu Rusu,Le sens de l’existence dans la poésie populaire roumaine, Paris, 1935. Studiul semnat deRuth Benedict face parte din seria de cercetãri comandate de Biroul pentru Informaþii deRãzboi din Washington cu privire la inamicii ori aliaþii S. U. A. din vremea celui de-al doilearãzboi mondial. Era un program la care aderaserã sau fuseserã chemaþi sã lucreze ºi alþiantropologi de prestigiu ai timpului respectiv, între care Margaret Mead ºi Gregory Bateson.Ruth Benedict a elaborat studiile despre Romaânia, Tailanda ºi Japonia. Cel mai cunoscutdintre ele, cel despre japonezi, Crizantema ºi spada, a apãrut ca o lucrare de sine stãtãtoareîn 1946. Celelalte douã s-au publicat mai târziu; cel despre Tailanda în 1952, cel despreromâni, într-o colecþie iniþiatã de prof. Robert J. Theodoratus, de la Colorado StateUniversity, „Occasional Papers in Anthropology”, no. 1, 1972. Dupã alþi 30 de ani, în 2002,apare, la Criterion Publishing, Norcross, GA, USA, traducerea româneascã, fãcutã nu se ºtiede cine ºi tipãritã în România, sub titlul, cam forþat din punct de vedere lingvistic, Cultura ºicomportamentul la români. Studiul propriu-zis este însoþit de o „Introducere” semnatã deMargaret Mead, o „Notã asupra ediþiei” de Robert J. Theodoratus ºi de o postfaþã (Fãrã pãr-tinire ºi patimã despre românii-americani, p. 110-120) de Gabriel Stãnescu.

Margaret Mead dã unele relaþii în legãturã cu proiectul care dusese la elaborarea memo-randumului cu privire la România, redactat în 1943, dar nerevizuit de autoare ºi nefãcut pub-lic în timpul vieþii acesteia. Precizarea cea mai importantã ºi de care trebuie sã se þinã seamaîn aprecierea studiului lui Ruth Benedict priveºte condiþiile documentãrii, modalitãþile deculegere a informaþiilor, cu totul speciale, ºi care au fost teoretizate în cartea editatã de M.Mead ºi Rhonda Metraux, The Study of Culture at a Distance, Chicago University Press,1953. „Fiºele” necesare pentru a contura profilul spiritual al românilor, „cultura ºi comporta-mentul” lor, au avut douã surse principale: literatura de specialitate, româneascã ºi americanã(britanicã), ºi românii din America. Ca atare, cultura româneascã a fost studiatã „de la dis-tanþã”, ºi nu la faþa locului, „acasã” la români, ceea ce, de altfel, nici nu ar fi fost posibil înmomentul desfãºurãrii cercetãrii. Dacã sursele scrise, tipãrite, sunt consemnate într-o listã

Recenzii


bibliograficã, despre sursele orale nu ºtim mai nimic, respectarea principiului confidenþial-itãþii, impus de multã vreme în antropo-logie ºi aplicat strict, lucru firesc ºi de înþeles în vre-mea de rãzboi când s-a fãcut cercetarea, lipsindu-ne de cea mai vagã idee despre cei cu cares-a stat de vorbã (sex, vârstã, stare socialã, loc de origine în România, durata ºederii în S. U.A. etc.). Au fost, spune cercetãtoarea în „Prefaþã”, „aproximativ douãzeci ºi cinci de români[care] au depus timp ºi efort pentru a înlesni acest studiu. [...] Prin aceºti români, scheletul defraze abstracte a putut primi carnea ºi sângele experienþelor personale, astfel [încât] copilulromân ºi familia românã apar descriºi într-o manierã fãrã precedent” (p. 9).

Cu tot caracterul extrem de limitat al surselor, nici acestea întotdeauna de cea mai bunãcalitate, din perspectiva etnologului, cãci alãturi de colecþia (pe numai doi ani, 1937-1938) apublicaþiei „Sociologie româneascã” (când revista apãrea din 1936 ºi va continua sã aparã,pânã în 1944), ºi de studiile româneºti ale lui Mozes Gaster sau Agnes Murgoci, de exemplu,figureazã ºi unele cãrþi de literaturã sau de popularizare ale Prinþesei Bibescu, ale EleneiVãcãrescu, ale Teresei Stratilesco, ale lui Peter Neagoe, cu toate acestea, zic, felul în care estecondusã investigaþia ºi sunt formulate concluziile ne reþine atenþia, chiar ºi astãzi. Din pãcate,nu se poate trece cu vederea calitatea mai mult decât precarã a traducerii ºi a redactãrii ver-siunii româneºti a cãrþii. Ca sã ne facem o idee, titlurile cãrþilor folosite în cuprinsul lucrãrii,toate în englezã, au fost traduse, nu pricepem de ce, în românã. Dar ce traducere! MozesGaster este citat cu o lucrare care s-ar intitula „Pasãrea România ºi cele mai bune poveºti”,când titlul este Romanian Bird and Beast Stories, adicã, la mintea oricãrui elev care a fãcutdoi ani de englezã în ºcoalã, „Poveºti româneºti despre pãsãri ºi animale”. Studiul scris deAgnes Murgoci, The evil-eye in Romania, and its antidotes ar însemna „Ochiul Diavolului înRomânia ºi antidoturile sale”, când, din nou, orice novice într-ale englezei face o diferenþãîntre „evil” ºi „devil” ºi ºtie (ar trebui sã ºtie) cã „evil-eye” înseamnã „privire rea”, „deochi”.

Consideraþiile asupra istoriei României „aºa cum o vãd românii” sunt îndatorate studiiloristorice ale lui R. W. Seton-Watson, A History of the Romanians from Roman Times to theCompletion of Unity, Cambridge University Press, 1934, socotitã de autoare o sursã „ines-timabilã” ºi reþinutã ca atare ºi de istoriografia româneascã, dar ºi altor lucrãri la care cercetã-toarea a avut acces la vremea respectivã.

Intreprins cu scopul „de a limpezi unele confuzii legate de români, pe care le avem noi,occidentalii”, cum aratã explicit Ruth Benedict în „Prefaþã”, studiul sãu din 1943 impre-sioneazã prin acuitatea observaþiilor ºi prin standardul de obiectivitate pe care ºi l-a impus.Cei interesaþi au putut gãsi aici câteva dominante ale societãþii româneºti a vremii respective:ruralitatea, þãrãnimea ºi problema pãmântului, raporturile dintre þãrani, „cei care poartãcãmaºa pe dinafarã” ºi „ceilalþi” (boieri, arendaºi, funcþionari publici, preot, învãþãtor,hangiu, jandarm, strãini etc.), instituþiile statului (armata, justiþia, parlamentul) ºi modul lorde funcþionare, în a cãror mecanicã „ºpaga”, „bacºiºul” au un rol bine precizat. „Salariul ºipriceperea într-o meserie sunt categoric mai puþin importante decât bacºiºul ºi ºpaga ºi, fiecã este adevãrat sau nu, este semnificativ faptul cã oamenii cred, unanim, cã în Româniaoricine poate fi cumpãrat. [...] Bacºiºul se dã de la sine, practic în orice tranzacþie de zi cu zi;nimeni nu-l respinge” (p. 35-36). Dupã 60 de ani, lucrurile par sã nu se fi schimbat prea mult,sau chiar de loc ! O susþinere în acest sens aflãm într-un studiu recent al lui Filippo Zerilli,

Recenzii


Playing (with) bribery, în vol. La ricerca antropologica in Romania. Prospective storiche edetnografiche. A cura di Cristina Popa, Giovanni Pizza, Filippo M. Zerilli, „SMAC”- nuovaserie n. 4, Editioni Scientifiche Italiane, 2003, p. 275-308, în care se încearcã o explicaþie„istoricã”, prin Mioriþa, stãpânirea otomanã ºi comunism, a legãturii dintre corupþie, ilegalitateºi „românitate”, „a relationship between illegal behavior and Romanianness” (op. cit., p. 301).

Ruth Benedict, un antropolog eminent, dublat de un bun sociolog ºi politolog, vede sau seuitã în zone care, uneori, i-au scãpat etnologului român sau cãrora nu le-a dat atenþia cuven-itã. Din nou ºi din pãcate, observaþiile sale de acum 60 de ani sunt de o tulburãtoare actuali-tate. „Biºniþarii” de astãzi, traficanþii de influenþã sunt surprinºi „la lucru” cu o forþã de car-acterizare remarcabilã: „În afarã de avocaþi, existã mulþi indivizi disponibili sã ofere asistenþãîn administrarea afacerilor particulare. Aceºtia sunt deopotrivã bãrbaþi ºi femei ºi se numesc„afaceriºti”. Aceºtia acþioneazã ca intermediari în dispute, oferã bacºiº reprezentanþilorguvernamentali ºi participã la tranzacþii. [...] Unii s-au specializat în obþinerea de posturi demuncã, pentru care, ca onorariu, primesc salariul pe trei luni de la postulanþi....” (p. 53).

Din punctul de vedere al etnologului, studiul lui Ruth Benedict este plin de sugestii ºi deînvãþãminte. Într-o frazã, se consemneazã pasiunea românilor pentru jocurile de noroc (com-parã, în zilele noastre, cu jocurile piramidale tip „Caritas” sau cu nebunia miliardelor de leLoto 6 din 49), în alta se face o sumarã etnologie a bãuturii la români, altundeva sunt fãcutereferiri punctuale la violenþa domesticã („bãtutul nevestei este considerat ca o parte compo-nentã a cãsniciei”). Paginile despre poziþia femeii în societatea româneascã a vremii suntprintre cele mai bune scrise pânã la acea datã, ca ºi acelea referitoare la psihologia vârstei laromâni. Nu-mi amintesc (dar poate cã mã înºel) sã fi întâlnit undeva, într-un studiu românesc,o referire, mãcar, la problema masturbãrii la copii ºi a mijloacelor de prevenire a acestei prac-tici frecvente, aproape generalizatã, dupã informaþiile autoarei, la români, mai ales în oraºe ºiîn târguri, dar ºi în sate. Cãci, deºi se aratã cã „s-au gãsit prea puþini interlocutori þãrani dinVechiul Regat spre a li se cere pãrerea despre aceastã chestiune” (p. 79), practica pare sã fifost generalã: „Bãieþii, atât la sate cât ºi la oraºe, fac întreceri care e mai tare între cei deaceeaºi vârstã” (p. 83). Dar ce legãturã are chestiunea aceasta, de ordin intim, s-ar zice, cufelul de a fi al românilor, în ce mãsurã poate fi ea subsumatã „culturii ºi comportamentului laromâni”? Se porneºte de la practicile de înfãºare a copiilor ºi de supraveghere a acestora camijloace de prevenire a „comportamentului” producãtor de plãcere, sarcinã care revenea, încea mai mare mãsurã mamei, sursã, pe de o parte, a plãcerilor pentru copil (alãptare, hranã,îngrijire, protecþie) ºi, pe de altã parte, „obstacol împotriva satisfacþiei”. Or, tocmai„plãcerea” pare sã fie factorul ordonator al comportamentelor românilor.

Se afirmã, cu valoare de concluzie, cã „Idealul de viaþã românesc este practic hedonismul.Oamenii ar trebui sã îºi satisfacã dorinþele”, „Aceastã aprobare a plãcerii e substratul atitu-dinilor româneºti în relaþiile interpersonale. Un individ îºi bazeazã legãtura cu un alt individpe plãcerea pe care i-o furnizeazã aceastã legãturã”, „O relaþie omeneascã bunã care sã nudãruiascã plãcere este pentru români o contradicþie în termeni”, „Oportunismul românesceste o expresie a hedonismului românesc” (p. 90-93). Cã aceastã opinie este întrutotul corec-tã sau nu, cã are sau nu valoare de semn identitar nu vom cãdea niciodatã toþi de acord.. Dare neîndoielnic faptul cã antropologul american Ruth Benedict, pornind de la o informaþie,

Recenzii


prin forþa lucrurilor limitatã ºi inegalã, a izbutit sã contureze, în câteva luni de lucru, în plinrãzboi, o schiþã de portret a românilor, aceºti „oameni încântãtori” cãrora „le place veselia”,care „sunt siguri cã vor fi plãcuþi” ºi care chiar, „cei mai mulþi dintre ei se bucurã de simpatie” (p. 88).

Dar oare, schimbând tot ce este de schimbat, filosoful român Mircea Vulcãnescu nuajungea, urmând cu totul alt plan de lucru ºi altã þintã, la o concluzie comparabilã, cel puþin,cu aceea a antropologului american când nota, ca o caracteristicã definitorie a firii românului„Uºurinþa în faþa vieþii. Starea normalã a românului e lipsitã de sentimentul gravitãþii exis-tenþei ...” ?

Nu ºtim cât de mult a servit studiul lui Ruth Bendedict în luarea deciziilor comandanþilormilitari ºi în instruirea ºi supravieþuirea soldaþilor americani care au cãzut cu avioanele lor debombardament sau au fost paraºutaþi de Aliaþi în România, înainte de sfârºitul rãzboiului. Cerãmâne ca un bun câºtigat este exerciþiul de antropologie aplicatã, „de la distanþã”, realizat cuobiectivitate ºi metodã de un profesionist al domeniului.1

Notã1 Din „folclorul antropologilor” se ºtie cã Ruth Benedict a scris cele trei studii despre

Japonia, România ºi Thailanda fãrã sã fi vizitat vreodatã þãrile respective. Totuºi, într-uninstrument de lucru credibil cum este Dicþionar de etnologie ºi antropologie. Volum coordo-nat de Pierre Bonte ºi Michel Izard (1991), trad. rom. Editura Polirom, 1999, în articoluldespre R. B., semnat chiar de M. Izard, se scrie cã, „dupã rãzboi R.B. a întreprins cãlãtorii destudiu în Europa (Germania, Olanda, România) ºi în Asia (Japonia ºi Thailanda)”. Nu amgãsit, deocamdatã, nici o confirmare a prezenþei antropologului american în România, în anii1944-1948, care, dacã ar fi avut loc, n-ar fi putut trece chiar aºa de neobservatã. Acelaºi arti-col conþine, de asemenea, o informaþie eronatã, de data asta controlabilã. Se afirmã cã „R.B.a creat în 1928 revista Journal of American Folklore (care îºi înceteazã apariþia în 1939)(sublinierile mele - N.C.)”. Nimic mai fals! Ruth Benedict a fost redactorul ºef (editor) alpublicaþiei Societãþii Americane de Folclor pentru volumele 38-52, în anii 1925-1939, cânda fost înlocuitã în condiþii mai puþin regulamentare (fired) (pentru detalii, vezi Journal ofAmerican Folklore. The Centennial Index, „J.A. F.” Vol. 101, no. 402, October-December1988, p. 26-28)


___________

Constantin Eretescu, Folclorul literar al românilor. O privire contemporanã,Bucureºti, Editura Compania, 2004

Studiul de folclor al lui Constantin Eretescu este conceput în spiritul tentativei actuale aspecialiºtilor de ,,democratizare” a domeniilor mai mult sau mai puþin închise, de deschiderea porþilor sau de ,,slãbire” a frontierelor tari. De fapt, se poate vorbi despre o ofensivã a spe-cializãrilor asupra ,,publicului larg” încurajatã de diversificarea domeniilor lecturii. O

Recenzii


retoricã a deschiderii semnalizeazã aceastã tendinþã. Este prezentã ºi în introducerea cãrþii defaþã, care ,,se adreseazã în egalã mãsurã specialiºtilor / viitorilor specialiºti ºi nespecialiºtiloratraºi de cultura popularã”, optând ,,pentru o formulã accesibilã unui public destul de larg” ºinu pentru ,,un ton pretenþios ºi exclusivist” ºi fiind conceputã ca ,,o carte de citit cu bucurieimediatã ºi cu cert folos”.

Domeniul pe care autorul îºi propune sã îl facã accesibil, folclorul, are în spaþiul româ-nesc, o poziþie aparte. Recuperat în cultura modernã de literaþi, folclorul s-a constituit treptatca domeniu de cercetare ºi ca disciplinã academicã cu precãdere în teritoriul filologiei. Deºifolcloriºtii ºi-au identificat obiectul ºi cu ajutorul altor domenii, cum ar fi etnografia, soci-ologia, istoria, psihologia etc., acesta nu a fost perceput de confraþii filologi ca diferit de celal literaturii, ceea ce a determinat preluarea ºi analizarea lui alternativã ca fapt literar. Nu înultimul rând, ºcoala a contribuit la înstrãinarea folclorului prin cliºeizarea acestui tip dedemers, supralicitind componenta identitarã ºi naþionalã a textelor. Pe de altã parte, include-rea folclorului în economia unei ideologii ºi a unui regim politic i-a prejudiciat substanþa ºiimaginea. Ca ºi ,,industrializarea” lui ca spectacol. Toate acestea au fãcut ca folclorul fol-cloriºtilor ºi cel al ,,publicului larg”, de literaturã sau de spectacol, sã fie foarte diferit.Cotropit de prejudecãþi ºi denaturat de manipulãri, folclorul nu a murit însã. ConstantinEretescu oferã, prin cartea sa, un remediu acelor compatrioþi cãrora ,,li se face gura pungã”când aud de folclor sau care, înarmaþi cu ,,o sumã de idei vagi ºi de prejudecãþi precise”, îlþin departe pentru cã ar fi ,,ceva cam învechit ºi, în mod cert, legat de viaþa la sat”.Reîntoarcerea la folclor poate fi o cale ,,de a ne descoperi bogaþi ºi interesanþi pentru noiînºine ºi pentru ceilalþi”, de a ne recunoaºte ºi a ne înþelege ca identitate culturalã.

Fiºa de prezentare a autorului, care precede studiul, atestã rãdãcina filologicã a pre-ocupãrilor sale, din care s-a dezvoltat ulterior, dupã plecarea în Statele Unite, calitatea de pro-fesor de antropologie culturalã la Rhode Island School of Design din Providence. Ca cercetã-tor la Institutul de Etnografie ºi Folclor timp de 15 ani, Eretescu a avut o experienþã consis-tentã de teren ºi, probabil, reîntoarcerea la folclorul românesc nu este doar un capriciu, ci þinede un proiect de profunzime. Pledeazã pentru aceastã ipotezã de lecturã în primul rând mizavolumului: ,,sintezã care acordã atenþie lucrãrilor apãrute în ultimele decenii ºi lãrgeºte teri-toriul folclorului prin includerea speciilor ignorate ale culturii tradiþionale ºi a folcloruluiorãºenesc”.

Reperând, într-o suitã cronologicã, seria studiilor similare din cercetarea româneascã,autorul puncteazã, dintr-o perspectivã criticã sobrã ºi fãrã exces de verbalizare, merite ºi nea-junsuri. Principala sintezã de gen, Folclor literar românesc, semnatã de Mihai Pop ºi PavelRuxãndoiu, este evidenþiatã atât pentru informaþie, cât ºi pentru ieºirea din teritoriul faptuluiliterar. Dar de la elaborarea ei au trecut trei decenii, timp în care, pe de o parte, o serie decercetãtori ºi-au încheiat, ºi-au continuat sau ºi-au început remarcabil activitatea, iar alþii,ocultaþi de regimul comunist, au reintrat în circuitul de referinþã. Aceste atente detalii de,,cântãrire” se încarcã, o datã cu parcurgerea cuprinsului, cu un dublu sens: al unei continu-itãþi, deoarece Eretescu propune o grilã de cunoaºtere a folclorului similarã celei din reperulPop-Ruxãndoiu, dar ºi al unei inovaþii, pentru cã autorul îºi propune sã dezvolte în studiul sãuºi dimensiunea prezentului, aºa cum anunþã prin suplimentul de titlu de pe copertã.

Recenzii


Miºcarea de actualizare se desfãºoarã în mai multe direcþii. Cea mai importantã dintre eleabordeazã folclorul ca fenomen productiv, activ în prezent, cu graniþe mai laxe, pentru cã þinenu numai de tradiþie ºi de rural. Spaþiul urban este, în egalã mãsurã, mediu socio-cultural pro-ducãtor de folclor ºi Eretescu propune o tipologie a categoriilor lui: anecdota, bancurile,zvonurile, legenda. Decanonizarea sistematizãrilor anterioare nu este surprinzãtoare prinaceste extinderi teritoriale, pentru cã cercetarea româneascã în domeniu, impulsionatã atât derealitatea din ,,teren”, cât ºi de tendinþele din afarã, a ,,palpat” fenomenul ºi l-a supus atenþieiprin contribuþiile unor specialiºti, dintre care unele sunt citate de autor. Dar aºezarea cate-goriilor în trei mari secþiuni – folclorul obiceiurilor, folclorul tradiþional, folclorul oraºului –ºi delimitarea lor, mai ales în cazul ultimei secþiuni, chiar în condiþii de austeritate – aº numi,în primul rând, absenþa unui corpus de texte consistent ºi riguros alcãtuit (situaþia legendeiurbane, de exemplu) – reprezintã, fãrã îndoialã, o deschidere, cel puþin. Chiar dacã se pot ridi-ca obiecþii de denominare sau legate de puterea de acoperire a domeniului ,,folclor literar”,argumentele schimbãrii de peisaj nu pot fi ignorate. Aº selecta câteva dintre ele: existenþaunui folclor urban a fost remarcatã la noi din secolul al XIX-lea (Anton Pann) ºi o serie denume importante au cules folclor din zona Bucureºtiului: G. Dem. Teodorescu, NicolaeFilimon, Petre Ispirescu; în ciuda participãrii culturii rurale la cea urbanã, nu putem tratafenomenul în termenii unei continuitãþi absolute, deoarece ,,între cele douã tipuri de culturãexistã desigur echivalenþe ºi interferenþe; ele comunicã, dar nu decurg una din cealaltã”, iaroraºul ,,are propria sa culturã, cu teme ºi forme de expresie specifice”. Familiarizareacercetãtorului cu teritoriul folclorului urban este probatã de dezinvoltura cu care opereazãselecþia de informaþie ºi o integreazã în contextul autohton, ilustrând-o cu texte adecvate,chiar atunci când acestea nu fac obiectul unei culegeri sistematice. Fiecare dintre capitolelede folclor urban se compune dintr-o secvenþã de identificare a categoriei prin luarea în con-sideraþie a mai multor abordãri consacrate de cercetarea contemporanã, urmatã de punctareaunei istorii a genului, precum ºi a posibilelor corespondenþe cu alte categorii atât din rural,cât ºi din urban. Exemplificãrile cu material autohton ºi comparaþiile cu material strãin per-mit ascultarea atât a vocii proprii, cât ºi a vocii celorlalþi.

Eretescu iniþiazã, în demersul sãu de actualizare a folclorului, ºi o miºcare de recuperare.Controlul ideologic exercitat în câmpul cercetãrii a exclus douã categorii folclorice impor-tante: strigãtura ºi cântecul social anticomunist, precum ºi strigãtura licenþioasã, prezentãtimid doar în culegerile unor amatori din perioada interbelicã. În schimb, a inventat ºi a încu-rajat un ,,mutant” cu rol ideologic, ,,folclorul nou”, care a falsificat actul creator autentic ºi adeturnat interesul pentru literatura urbanã. Lirica popularã de rezistenþã anticomunistã,înscrisã în categoria amplã ºi diversã a cântecului social, a fost culeasã sporadic în epocã,datoritã riscurilor pe care trebuiau sã le înfrunte atât cercetãtorii, cât ºi interpreþii. Restituireaei se impune generaþiei active de folcloriºti. Din acelaºi proiect de recuperare face parte ºistrigãtura licenþioasã, eliminatã ca reziduu obscen. Cercetãtorul pledeazã pentru legitimitateaei, ca zonã de creaþie deloc neglijabilã, prin care se poate corecta imaginea idilicã de pânãacum a satului în conformitate cu repere reale.

Segmentul stabil al folclorului românesc, numit ,,al obiceiurilor” ºi ,,tradiþional”, bazat, defapt, pe clasicul reper al relaþiei cu un context ritual sau ceremonial, ocupã cea mai impor-

Recenzii


tantã parte a sintezei, dar ºi aici autorul pune accente personale. Aº semnala, pe de o parte,atacul prejudecãþilor care au fãcut din Mioriþa ºi Meºterul Manole texte moarte, ca ºiredeschiderea dosarului de interpretare a Mioriþei ºi adãugarea unei propuneri noi. În fapt,perspectiva lui Eretescu asupra folclorului se situeazã în unghiul complex ºi profitabil aldemersului de tip antropologic, potrivit cãruia principalul câºtig de cercetare a unei culturiconstã în identificarea ºi participarea ei la diversitatea culturalã.

Rodica Zane

___________

Otilia Hedeºan, Lecþii despre calendar, Ed. Universitãþii de Vest din Timiºoara, 2005, 414 p.

Cursul universitar de folclor pe care-l avem în faþã îºi propune sã-i atragã pe studenþii dinanul întâi ai secþiilor de limbi moderne cãtre universul civilizaþiei tradiþionale, printr-untraseu de lecturã ce vrea sã-i convingã pe tinerii poligloþi, crescuþi în faþa televizoarelor, cã-ºipot asuma cu mândrie rãdãcinile lor folclorice. Puterea de seducþie a Lecþiilor despre calen-dar a fost verificatã de autoare de-a lungul a ºapte ani (1998-2005) de predare a cursului,structurat ca o alternativã atât la tradiþia realã, cât ºi la tradiþia bibliograficã, varianta tipãritãincluzând chiar ºi informaþii ºi reflecþii ale unor studenþi care au ascultat prelegerile „îndirect”. Pe lângã textul canonic de manual universitar ºi înregistrarea receptãrii lui de cãtrebeneficiari, fiecare capitol conþine ºi relatãri de teren, comentarii, extrase recente din presã,incursiuni narative în complexitatea sistemului calendaristic popular, toate acestea reuºind sãcontureze dimensiunea actualã a tradiþiei folclorice. Una dintre calitãþile – deloc uºor de atins,pentru cã presupune cunoaºtere aprofundatã ºi din interior a subiectului tratat – Lecþiilordespre calendar este conectarea permanentã la faptul viu de culturã tradiþionalã, aflat într-unproces continuu de reconfigurare ºi refuncþionalizare.

În segmentarea calendarului, Otilia Hedeºan respectã cronologia sezoanelor, acordândînsã o atenþie deosebitã tradiþiilor de primãvarã, pe care le împarte în trei secvenþe diferite:Ciclul festiv de primãvarã, Sãrbãtorile ciclului pascal, Sângiorzul. Structurã ºi semnificaþii.Dealtfel, atât din numãrul de capitole, cât ºi din numãrul de pagini alocat fiecãrui anotimp,remarcãm simetria între iarnã ºi primãvarã, pe de o parte (cu câte zece „lecþii” fiecare) ºi varãºi toamnã, pe de altã parte (cu câte trei „lecþii”), o simetrie neconcordantã cu cea a calen-darului astronomic solar, unde se creeazã perechile iarnã/ varã (solstiþiale) ºi primãvarã/toamnã (echinocþiale). Autoarea nu-ºi motiveazã explicit opþiunea pentru aceste dezvoltãri,dar înþelegem, din comentariile ºi notele de teren inserate în capitolele despre tradiþiile fol-clorice de primãvarã, cã este vorba mai ales despre o adaptare a teoriei la realitatea terenuluibãnãþean, pentru care Sântoaderul este, de exemplu, mai important decât Cãluºul.

Concret, o lecþie despre calendar se desfãºoarã dupã o strategie narativ-retoricã, fãrã a abdi-

Recenzii


ca însã nici o clipã de la rigoarea ºtiinþificã necesarã unei prelegeri academice. Tradiþia esteîntotdeauna descrisã, caracterizatã succint ºi „adusã la zi”, dupã care, printr-o generalizare, serevine la contextul teoretic, propunându-se deschideri noi, apoi problema este localizatã ºi seajunge la concluzii aplicabile la întregul fenomen focalizat. Dealtfel, pendularea aceasta întreansamblu ºi detaliu este proprie Otiliei Hedeºan, un etnolog caracterizat de spirit critic,gândire asociativã, respect ºi pasiune pentru obiectul de studiu. Desigur, articularea discur-sului în ritmul alternanþei dintre abstract ºi concret este familiarã stilului pedagogic, dar înscrierile Otiliei Hedeºan, comentariile nu gloseazã cuminþi pe marginea teoriei, ci o prob-lematizeazã, aºezând-o, la limitã, sub semnul întrebãrii, astfel încât studentul este învãþat înprimul rând exact ce-ºi doreºte autoarea: sã nu te laºi manipulat când auzi despre tradiþie, sãreflectezi la tot ce þi se spune, sã verifici, mereu, la bibliotecã sau la cei care îºi amintesc maibine ca tine ce a fost… (p.9).

În acelaºi timp, Lecþiile despre calendar aduc în discuþie probleme actuale ale culturiipopulare: funcþionalitatea scripturalului în tradiþia oralã (de exemplu cititul în fãºanc de laGârliºte, p.168), interferenþa rural/ urban (bãtrânele din Chergheº care culeg popilnic deSântoader ca sã trimitã cu autobuzul ºi nepoatelor de la oraº, p.163; textele lui Caragialefolosite, cum grano salis, ca sursã etnologicã, p.264) ºi rolul media în dinamica tradiþiei po-pulare (amplificarea semnificaþiei zilei Sfântului Andrei pornind de la o campanie televizatã,pp.375-378).

O altã observaþie evidentã la lectura cursului semnat de Otilia Hedeºan este aceea cã neaflãm în faþa unui studiu autentic etnologic, în care elementele sunt permanent în legãturãdatoritã încadrãrii în contextele lor culturale. Combinând o mare libertate de miºcare în spaþi-ul teoriei cu siguranþa cunoaºterii terenului ºi farmecul spunerii, autoarea ne delecteazã cu unenciclopedism etnologic colocvial.

În altã ordine de idei (în altã ordine de idei pare o sintagmã caracteristicã pentru stilulOtiliei Hedeºan), incursiunea „pe viu” în universul tradiþiilor calendaristice depãºeºte adeseanivelele didactic ºi retoric, incizând linii de ordine pertinente în materia diversã ºi bulversan-tã: autoarea identificã scenarii tipice în riturile Lãsatului de Sec (dezvoltãri pornind de laceremoniile vieþii omului sau de la reprezentãri zoomorfe fundamentale ale mitologiei locale,p.167), ierarhizeazã argumentat ipoteze genetice (mãºtile zoomorfe sunt mai vechi decât celeantropomorfe, p.177), suprapune evenimente tradiþionale ºi evenimente social-politice,ajungând la concluzia cã ultimele sunt judecate de comunitãþile de tip folcloric dupã mãsuracelor dintâi (suprapunerea mineriadei din 1999 pentru ritul de fãºanc – fârºang, p.182 ºiurm.), analizeazã situaþii de teren relevante pentru compararea riturilor sau propune incursi-uni în mitologie, aºezând tradiþia româneascã în perspectivã universalã. Este memorabilã, înacest sens, lectura cântecului epic Toma Alimoº pornind de la comentariul semnificaþiei ritu-ale a drobului din mãruntaie de miel de pe masa de Paºti (sã reþinem cã ºi pe masa de Crãciunavem „maþele umplute”, echivalente cu drobul). Sugerând cã sfâºierea reciprocã a intestinelorcelor douã personaje umane din cântecul epic poate fi interpretatã ca un reflex folcloric almitului jertfei cu finalitate cosmogonicã, Otilia Hedeºan strãbate pe verticalã imaginarultradiþional, ajungând la o paradigmã puternicã a logicii simbolice (pp.241-243), în care TomaAlimoº reformuleazã un mare mit vegetaþional. Demonstraþia este seducãtoare ºi prin grija

Recenzii


autoarei de a se feri de speculaþii, sugerând doar soluþii surprinzãtoare, parcã tocmai pentru atrezi interesul studenþilor pentru cercetãri de domeniul antropologiei corpului ºi etnologieialimentaþiei.

Fiecare grup de obiceiuri calendaristice este fixat prin teme ample, unele clasice, alteleneconvenþionale, întregind impresia de percepþie proaspãtã a fenomenului tradiþional, cumeste, de exemplu, tema 7 de la p.204: În primãvara lui 1997, la Moldova Nouã, carnavalul acuprins ºi o „paradã a carelor alegorice”. Pe acestea puteau fi recunoscute, alãturi de per-sonajele ºi scenele tradiþionale ale fãºancului (mirii bãtrâni, falsul mort), scene din serialulTV Spitalul de urgenþã, o scenã virtualã din procesul imaginar al celui mai mare „embargo-ist”etc. (v. caseta video realizatã de Ramona Goanþã, în vederea alcãtuirii lucrãrii de licenþãCarnavaluri la zãpostit în Banatul sudic). Comentaþi aceste transformãri suferite de mani-festarea tradiþionalã.

Nu în ultimul rând, autoarea Lecþiilor despre calendar este preocupatã de valoarea debrand a faptului de folclor (Gloria cãluºului ºi a cãluºarilor este comparabilã – dacã am învedere sfera tradiþiilor româneºti – doar cu interesul intelectualilor autohtoni pentru Mioriþa,respectiv al cercetãtorilor strãini pentru complexul tradiþional al vampirismului., p.316) ºide internalizarea/ internaþionalizarea tradiþiilor legate de calendar (bradul de Crãciun, figurasfântului Nicolae, Halloween vs. Sf. Andrei ºi Sf. Valentine vs. Dragobete).

Cursul se încheie cu o serie de observaþii utile asupra subiectului: cele mai multe obiceiuricalendaristice au caracter de palimpsest (explicat prin sincretismul cultural); perspectivaºtiinþificã asupra obiceiurilor se modificã în funcþie de ideologiile dominante ale epocilor sauîn funcþie de direcþiile ºi curentele culturale; existã sãrbãtori supralocale ºi sãrbãtori careimplicã restrictiv un anumit grup; obiceiurile cu circuit exclusiv (relaþionate cu o ocupaþietradiþionalã) se pot disipa ºi dispãrea atunci când grupul beneficiar traverseazã o crizã; con-juncturi culturale, dar mai ales ideologice sau politice au propulsat, uneori, sãrbãtori mod-este ºi destul de puþin importante pentru mediile tradiþionale în poziþii extrem de favorizanteîntr-o ierarhie imaginarã a tradiþiilor; se impun sãrbãtori noi ºi se cuvine a þine seama deinfluenþa persuasivã a mass media (pp.392-394).

Valoarea de concluzie a afirmaþiilor de mai sus este incontestabilã pentru orice etnologinteresat de ipostazele contemporane ale tradiþiei populare. Otilia Hedeºan nu le considerãînsã decât rezultate parþiale, intitulându-le În loc de concluzii nu din falsã modestie, ci pen-tru a pãstra caracterul deschis al cursului ºi al propriului discurs etnologic. Ca ºi în celelaltecãrþi ale ei (cu deosebire Folclorul. Ce facem cu el?, Ed. Universitãþii de Vest, Timiºoara,2001), autoarea invitã printre rânduri cititorul sã aºtepte continuarea, lãsând impresia cã maiavea multe de spus, dar s-a oprit din povestit ca sã nu ne vãduveascã de misterul aºteptãrii…


Recenzii


CCrroonn ii ccaa___________________

Evenimente ºtiinþifice de profil (2005)

• 7-8 mai 2005, ªtefãneºti Argeº, Sesiunea anualã de comunicãri ºtiinþifice aAsociaþiei folcloriºtilor argeºeni „C. Rãdulescu-Codin”, Folclorul în monografiilesãteºti – retrospectivã ºi perspectivã

• 13 -14 mai, 2005, Colocviul Departamentului de Comunicare ºi Relaþii Publicedin cadrul Facultãþii de Litere, Universitatea din Bucureºti, Culturã comunicaþionalã ºirelaþii publice: configuraþii teoretice ºi aplicaþii

• Centrul Cultural al Republicii Ungare, Bucureºti, lansarea volumului Növények aFolklórban. Plante în folclor, Redactat de Zsigmond Gyözö, cuprinzând materialelecelei de-a patra Conferinþe româno maghiare de etnografie ºi folclor, organizatã deCentrul Cultural al Republicii Ungare, Bucureºti, Catedra de Hungarologie (Facultateade Limbi ºi Literaturi Strãine) ºi Catedra de Etnologie ºi Folclor (Facultatea de Litere),Universitatea din Bucureºti

• 26 – 29 mai, 2005, Belgrad A treia conferinþã a Asociaþiei Internaþionale pentruAntropologie Sud-Est Europeanã, Urban Life and Culture in Southeastern Europe

• 24-28 august 2005, Constanþa, Sesiunea naþionalã de comunicãri ºtiinþificeDobrogea – spaþiu de sintezã a culturii tradiþionale, parte integrantã a spiritualitãþiiromâneºti

• 20-22 octombrie 2005, Institutul de Etnografie ºi Folclor „Constantin Brãiloiu,Colocviile Brãiloiu, Reconfigurãri etnologice contemporane


• 14-15 octombrie 2005, Avec le concours de: l’Ecole doctorale /AUF, l’UniversitéVictor Segalen Bordeaux 2, du Conseil Régional d’Aquitaine, des Ambassadesfrançaises de Pologne, de Bulgarie et de Moldavie, Colloque international Des étudesfolkloriques à l’anthropologie dans les pays de l’Europe centrale et orientale:analyses réflexives et état des lieux

• 3-5 noiembrie, 2005, Râmnicu Vâlcea, Colocviile Centrului Naþional pentruConservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale, ediþia a XII-a

* * *

Cronica

_________________

Bun tipar: decembrie 2005. Apãrut: 2005. ISSN: 1841 - 6276 Editura Valahia, str. Clucereasa Elena nr. 82, sector 1, Bucureºti.

E-mail: [email protected]_________________

Tehnoredactare ºi difuzare: Muntenia Print, Str. Medelnicerului nr. 12, sector 1, Bucureºti.

Tel./fax: (021) 222.66.14; E-mail: [email protected]_________________

Tiparul executat la tipografia SEMNE ‘94

Documents

Cercetari Etnologice Românesti Contemporane, Numarul 1