Pagina 1 |

1. INTRODUCERE

Cercetarea și inovarea (C&I) joacă un rol

esențial în generarea unei creșteri economice inteligente și durabile și în

crearea de locuri de muncă. Prin producerea de noi cunoștințe, cercetarea

este esențială pentru dezvoltarea unor produse, procese și servicii noi și

inovatoare, care permit creșterea

productivității, a competitivității industriale și, în cele din urmă, a

prosperității.

Importanța productivității în stimularea creșterii economice durabile și

consolidarea redresării economice a

Europei a fost recunoscută pe scară largă1. Cu toate acestea, productivitatea

muncii la nivelul UE este cu aproximativ 12 % mai scăzută decât cea din Statele

Unite, iar diferența s-a mărit în ultimii 10 ani. Creșterea productivității muncii

depinde de capacitatea economiilor de a investi mai mult în capitalul disponibil

pentru fiecare lucrător, și anume

consolidarea intensității capitalului, și de a mări eficiența prin combinarea

factorilor de producție, și anume productivitatea multifactorială. De la

izbucnirea crizei, nivelul investițiilor în capital este scăzut, iar creșterea

productivității multifactoriale este redusă sau negativă în majoritatea țărilor UE.

Pentru țările care prezintă un nivel ridicat al producției pe cap de locuitor,

C&I, competențele și dezvoltarea

1 The future of productivity [Viitorul productivității], OCDE, Paris, 2015.

tehnologică sunt de o importanță fundamentală pentru productivitatea

multifactorială2. Pentru țările care vin din

urmă, este esențial, de asemenea, să înceapă să reducă decalajul înregistrat la

nivelul productivității. Alături de cadre de reglementare și instituționale mai bune

și o funcționare eficientă a pieței, sistemele de C&I sunt esențiale pentru

creșterea eficienței în utilizarea combinată a forței de muncă și a

capitalului unei țări.

Sistemele de C&I constituie ecosisteme

complexe care necesită mai multe elemente pentru a funcționa în mod

optim. Printre acestea se numără o bază științifică publică solidă care să producă

rezultate de calitate ridicată, o

participare intensă a întreprinderilor la activitățile de inovare, fluxuri de

cunoștințe fluide și abundente între actorii din domeniul C&I, și bune condiții-

cadru care să permită dezvoltarea inovării în întreprinderi.

Având în vedere diversitatea sistemelor naționale de C&I pe întreg teritoriul UE,

este important să se identifice principalele blocaje în fiecare dintre

acestea. Prin urmare, analizele referitoare la politica de C&I din cadrul

2 Raportul privind competitivitatea globală

2016-2017, Forumul Economic Mondial, Geneva, 2017.

SEMESTRUL EUROPEAN – FIȘĂ TEMATICĂ

CERCETARE ȘI INOVARE

Pagina 2 |

rapoartelor de țară ale Comisiei3 se bazează pe o abordare în două etape:

stabilirea, pentru fiecare stat membru, pe baza unui set de

indicatori de performanță în domeniul C&I, a principalelor sale provocări în

ceea ce privește C&I, și anume identificarea principalelor blocaje care

împiedică contribuția deplină a C&I la creșterea economică și a

productivității;

evaluarea adecvării răspunsului politic la provocările identificate.

Prezenta fișă informativă se bazează pe

această abordare în două etape după cum urmează. Secțiunea 2 revizuiește

funcționarea sistemelor de C&I europene

și identifică provocările persistente în ceea ce privește investițiile, fluxurile de

cunoștințe și condițiile-cadru. Secțiunea 3 analizează probele disponibile privind

posibilele politici destinate a aborda aceste provocări și eficacitatea acestora

în funcție de condițiile specifice în care sunt aplicate. Pârghiile de politică

prezentate în secțiunea 3 sunt doar un

exemplu: acestea nu reflectă întregul spectru de măsuri de politică care pot

stimula sistemele de C&I. În sfârșit, secțiunea 4 schițează bune practici în

materie de politică ale statelor membre pentru a răspunde provocărilor cu care

se confruntă acestea.

2. PROVOCĂRI LEGATE DE POLITICĂ

Principalele provocări în ceea ce privește

politica în materie de C&I identificate în rapoartele de țară ale semestrului

european se încadrează în trei categorii

principale: calitatea scăzută a sistemului public de C&I (2.1), insuficiente fluxuri

de cunoștințe și legături între mediul științific și mediul de afaceri (2.2) și

3 https://ec.europa.eu/info/business-economy-

euro/economic-and-fiscal-policy-coordination/eu-economic-governance-monitoring-prevention-correction/european-semester_ro. A se vedea,

de asemenea, Observatorul european pentru

cercetare și inovare – Mecanismul de sprijin al politicilor din cadrul Orizont 2020 pentru analize,

informații, date statistice și cele mai bune practici în elaborarea, punerea în aplicare și evaluarea politicii de cercetare și inovare la nivelul UE și la nivel național.

blocaje care afectează investițiile în inovare (2.3).

2.1. Calitatea scăzută a sistemului public de C&I

Sistemul public de C&I (format din

instituții de învățământ superior și alte

organizații publice care desfășoară activități de cercetare și inovare) joacă

un rol-cheie în crearea și stimularea cunoștințelor și a talentului de care au

nevoie întreprinderile inovatoare, permițându-le să-și consolideze eforturile

de R&I. Analizarea calității acestuia în toate statele membre contribuie la

identificarea țărilor în care există blocaje.

Există o serie de indicatori de

performanță relevanți pentru evaluarea calității unui sistem public de C&I. Unii

dintre cei mai folosiți dintre aceștia sunt: „bibliometria”, pentru a măsura impactul

publicațiilor științifice asupra generării de noi cunoștințe; numărul de granturi

prestigioase „Consiliul European pentru

Cercetare” acordate cercetătorilor dintr-o anumită țară (deoarece se consideră că

acestea recompensează excelența științifică); și numărul universităților cu

cele mai bune performanțe dintr-o țară conform clasamentelor internaționale.

O analiză a acestor indicatori evidențiază o divizare clară și persistentă în

domeniul științei în UE. În primul rând, există o divizare est-vest, cu o calitate în

general mai scăzută a sistemelor publice de C&I în țările din Europa de Est, în

comparație cu alte state membre. În al doilea rând, există, de asemenea, o

divizare nord-sud, deși mai puțin

pronunțată, întrucât Grecia, Portugalia, Spania, Cipru, Malta și Italia se situează

puțin sub media din UE și dețin o poziție intermediară între țările din Europa de

Est și cele din nordul Europei.

Într-o mare măsură, aceste divizări sunt

rezultatul unor investiții publice mai scăzute în C&D în țările care rămân în

urmă. Cu toate acestea, atunci când se iau în considerare diferitele niveluri de

investiții publice în C&D, se observă în continuare că mai multe țări care

înregistrează întârzieri au rezultate mai slabe decât cele prevăzute pe baza

Pagina 3 |

nivelului investițiilor lor publice în C&D, fapt care indică posibile probleme legate

de modul în care sunt alocate investițiile

în C&D.

Pentru a ilustra aceste divizări, figura 1 prezintă: (i) pe axa verticală, un

indicator bibliometric al excelenței științifice (procentul de publicații

științifice foarte citate din toate publicațiile științifice naționale)4; și (ii)

pe axa orizontală, intensitatea

activităților publice de C&D (cheltuielile legate de C&D efectuate în sistemul

public de cercetare ca % din PIB).

Aceasta evidențiază trei tipuri principale de situații:

Statele membre în care calitatea foarte scăzută a sistemului public de

C&I reprezintă un aspect-cheie care trebuie abordat, în special prin

consolidarea capacităților. Pentru aceste țări (de exemplu, Bulgaria,

Letonia, Croația și România),

creșterea investițiilor trebuie să meargă mână în mână cu reforme

profunde în vederea creșterii eficienței și a calității.

Statele membre cu o bază științifică foarte solidă, cum ar fi Regatul Unit,

Țările de Jos, Danemarca și Belgia. Pentru aceste state membre,

principala provocare ar putea fi să

transpună propria bază științifică de nivel mondial într-un nivel crescut al

inovării în economie. Statele membre precum Finlanda,

Republica Cehă, Estonia și Lituania, care nu prezintă un nivel de

performanță științifică în concordanță cu cheltuielile lor publice legate de

C&D. În cazul Republicii Cehe, al

Estoniei și al Lituaniei, această situație poate fi legată de creșterea

semnificativă a cheltuielilor publice legate de C&D în ultimii 10 ani, care

nu au produs încă un impact complet. Această situație evidențiază

4 Publicațiile „foarte citate” sunt cele 10 % cele mai citate publicații. Întrucât citările

trebuie să fie evaluate pe o perioadă de mai mulți ani de la publicare, cele mai recente date sunt pentru cercetările publicate în 2014.

necesitatea ca țările respective să se concentreze în prezent pe creșterea

eficienței acestor investiții.

Pagina 4 |

Figura 1 — Calitatea rezultatelor științifice și investițiile publice în C&D

Sursă: DG Cercetare și Inovare — Unitatea de analiză și monitorizare a politicilor naționale de cercetare și

inovare

Date: Eurostat, EIS 2016

Note: (1) Publicații științifice în procentul de 10 % cele mai citate publicații științifice internaționale ca % din publicațiile științifice totale ale țării, metoda bazată pe numere

fracționare. (2) Cheltuielile guvernamentale legate de C&D plus cheltuielile din învățământul superior legate de C&D ca % din PIB. Regresia liniară: y = 7,3693

+ 4,3233

2.2. Insuficiente fluxuri de informații și legături între mediul științific și

mediul de afaceri

În timp ce unele state membre au nevoie urgent să sporească calitatea globală a

bazei lor științifice publice, altele ar

trebui să își concentreze eforturile pe o mai bună valorificare a atuurilor bazei lor

științifice pentru a crește productivitatea și pentru a stimula prosperitatea

economică și crearea de locuri de muncă. Aceasta înseamnă, de asemenea,

promovarea legăturilor dintre mediul

științific și mediul de afaceri pentru a permite răspândirea pe scară mai largă a

cunoștințelor și utilizarea acestora în sectorul afacerilor.

Această difuzare a cunoștințelor poate avea loc prin mai multe canale, iar

importanța relativă a acestor canale va depinde de structura fiecărui sistem

național de C&I. Având în vedere că

unele fluxuri de cunoștințe sunt greu de cuantificat, evaluarea performanței

globale a țărilor pe baza acestora înseamnă combinarea unor serii de

informații cantitative și calitative.

Pagina 5 |

Unul dintre elementele-cheie care trebuie evaluat este nivelul colaborării

dintre sectorul public și cel privat prin

„activitățile de cercetare pe bază de contract”, și anume investițiile directe

realizate de întreprinderi în proiecte concrete desfășurate de organizațiile

publice de cercetare. Figura 2 prezintă:

- pe axa verticală, volumul activităților de cercetare realizate în sistemul public

de C&I și finanțate de întreprinderi (în % din PIB).

- pe axa orizontală, intensitatea activității de C&D în întreprinderi (care

trebuie să fie reflectată deoarece sfera

cooperării dintre sectorul public și cel privat depinde de volumul activităților de

C&D din întreprinderi în țara respectivă). În combinație cu alte informații

cantitative și calitative, acest lucru permite identificarea unor țări precum

Irlanda, Italia și Portugalia în care nivelul scăzut de colaborare între baza științifică

publică și sectorul afacerilor constituie un blocaj major în cadrul sistemului de C&I.

Figura 2 — Cheltuielile publice legate de C&D finanțate de întreprinderi în % din PIB, comparativ cu cheltuielile întreprinderilor legate de C&D

Sursă: DG Cercetare și Inovare — Unitatea de analiză și monitorizare a politicilor naționale de cercetare și inovare

Date: Eurostat

Note: (1) Cheltuielile guvernamentale legate de C&D plus cheltuielile din învățământul superior legate de C&D. (2) Finanțarea din străinătate nu este inclusă.(3) BE, LU, AT,

SE: 2013; BG, DE, IE, ES, FR, IT, CY, PT, UE: 2014. Regresia liniară: y = 0,0145x +0,0234

Pagina 6 |

2.3. Blocaje în investițiile în inovare Pentru a maximiza beneficiile economice

potențiale ale ecosistemului de C&I,

întreprinderile trebuie să funcționeze într-un mediu care le permite să transforme în

mod eficace cunoștințele în beneficii economice. Acest lucru depinde nu numai

de calitatea și cantitatea realizărilor științifice și tehnologice, ci și de condițiile-

cadru în care acestea își desfășoară activitatea. Prin urmare, este esențial să

se creeze un mediu favorabil investițiilor în C&D, precum și activităților

antreprenoriale prin reforme structurale și

instrumente de politică eficace.

Decalajul în ceea ce privește intensitatea activităților de C&D în întreprinderi dintre

UE și SUA5 este rezultatul capacității mai

reduse a UE de a dezvolta întreprinderi importante cu activitate intensă de C&D,

bazate pe progresele științifice și tehnologice, în special în ceea ce privește

TIC. Este ilustrativ faptul că, atunci când se înființează întreprinderi noi în UE,

acestea se dezvoltă mai lent decât cele din SUA și mai puține dintre acestea

ajung să se numere printre cele mai mari din lume6.

Figura 3 de mai jos prezintă numărul de

salariați din întreprinderile cu creștere rapidă în sectoarele cele mai inovatoare7

în comparație cu numărul total de angajați (axa orizontală).

5 În 2015, intensitatea activității de C&D în întreprinderi era de 1,25 % în UE, în timp ce aceasta

era de 1,99 % în SUA. Activitatea de C&D în întreprinderi este, de asemenea, semnificativ mai

mare în alte economii majore: Coreea (3,28 %), Japonia (2,58 %) și China (1,59 %). 6 Veugelers și Cincera, „Europe missing yollies”, Bruegel policy brief, Bruxelles, 2010. 7 Primele 50 % „cele mai inovatoare” sectoare sunt selectate pe baza coeficienților de inovare din fiecare sector la nivelul UE, după cum arată rezultatele Anchetei comunitare privind inovarea, ponderate cu ocuparea forței de muncă în sectoarele bazate pe cunoștințe. Întreprinderile cu mai puțin de 10 angajați nu sunt luate în considerare.

Pagina 7 |

Figura 3 — Ocuparea forței de muncă în întreprinderile cu creștere rapidă din sectoarele inovatoare ca % din ocuparea totală a forței de muncă, 2012 și 2014

Sursă: DG Cercetare și Inovare — Unitatea de analiză și monitorizare a politicilor naționale de cercetare și inovare

Date: EIS 2017

Notă: (1) EL: nu sunt disponibile date pentru Grecia.

Pagina 8 |

Figura arată că mai multe țări, cum ar fi Irlanda, au reușit să creeze medii

dinamice pentru a stimula

antreprenoriatul, precum și condițiile pentru ca întreprinderile inovatoare să

se poată dezvolta. Aceasta indică, de asemenea, situația interesantă a țărilor

precum Belgia, care se situează pe ultimul loc deși înregistrează în

continuare performanțe bune în ceea ce privește ceilalți indicatori de C&I

prezentați mai sus. Belgia se bucură de o bună bază

științifică și o cooperare strânsă între

mediul academic și cel de afaceri, însă întreprinderile cu creștere rapidă în

sectoarele cele mai inovatoare reprezintă mai degrabă un procent

scăzut din ocuparea forței de muncă în această țară. Deși politicile belgiene în

materie de C&I au permis creșterea intensității activității de C&D în

întreprinderi în ultimul deceniu, C&D

pare să rămână prea concentrată într-un număr limitat de mari întreprinderi

multinaționale. Această deficiență împiedică transpunerea pe deplin a

punctelor forte ale sistemului său de C&I în performanță economică.

Creșterea întreprinderilor este complexă și într-o mare măsură dependentă de

context. Întreprinderile din cadrul

diferitelor piețe se confruntă cu diferite condiții-cadru și medii de piață

competitive, au capacități diferite și utilizează diferite modele de afaceri și

strategii de inovare.

Cu toate acestea, dovezile arată că existența condițiilor-cadru care sprijină

realocarea cotelor de piață către

întreprinderile mai productive sunt importante pentru apariția și numărul

întreprinderilor inovatoare cu o creștere importantă într-o țară. Fricțiunile legate

de reglementări și politici care împiedică procesul de realocare a resurselor către

utilizări mai eficiente trag aceste întreprinderi înapoi8.

În plus, alți factori se pot afla în spatele acestei performanțe scăzute în ceea ce

privește întreprinderile cu creștere rapidă

în sectoarele inovatoare. De exemplu, disponibilitatea unei finanțări

corespunzătoare este esențială. În această privință, UE în ansamblu său și

toate statele membre individuale continuă să rămână în urmă față de SUA

în ceea ce privește cantitatea disponibilă de capital de risc investit ca procent din

PIB: raportul aferent acestui decalaj

dintre SUA și UE este de 6:1. În plus, alte condiții-cadru, cum ar fi sistemul

fiscal, dezvoltarea financiară, disponibilitatea forței de muncă

calificate, eficiența administrației publice și statul de drept pot avea un impact.

8 Hölzl, „High growth firms in Europe” (Întreprinderile cu creștere rapidă în Europa), „Science, Research and Innovation performance of the EU”(Performanța UE în domeniul științei, al cercetării și al inovării), Comisia, Bruxelles, 2016.

Pagina 9 |

Figura 4 — Ușurința cu care pot fi desfășurate activități economice (punctajele cele mai mari reprezintă mediile cele mai propice pentru a desfășura activități economice), 2010 și 2017

Sursă: DG Cercetare și Inovare — Unitatea de analiză și monitorizare a politicilor naționale de cercetare și inovare

Date: Indicatorul referitor la ușurința cu care pot fi desfășurate activități economice (Banca Mondială)

Notă: (1) UE: media neponderată a valorilor pentru statele membre (media pentru 2010 nu include MT).

Figura 4 prezintă rezultatele raportului

anual al Băncii Mondiale „Doing Business”, care clasează țările în funcție

de calitatea reglementării destinate

întreprinderilor, inclusiv protecția drepturilor de proprietate intelectuală,

reflectând astfel o altă serie de condiții-cadru relevante pentru inovare.

Indicatorul compus al Băncii Mondiale

arată că:

Danemarca, Regatul Unit și Suedia

au instituit condiții-cadru foarte bune pentru desfășurarea de activități

economice.

Unele dintre economiile din estul

Europei (cum ar fi Polonia, Republica Cehă, România, Slovenia și Croația)

au redus decalajul în raport cu cele mai performante economii din UE

începând din 2010, în principal prin reducerea complexității și a costurilor

proceselor de reglementare, precum

și prin consolidarea instituțiilor judiciare.

Grecia, Italia, Portugalia și Spania,

toate printre economiile cele mai afectate de criza economică, au

menținut un ritm constant al

reformelor în materie de

reglementare.

Deși majoritatea statelor membre și-au

îmbunătățit condițiile-cadru pentru desfășurarea de activități economice în

general, o provocare specifică de politică o constituie în continuare sprijinirea în

mod adecvat a IMM-urilor cu creștere rapidă în sectoarele inovatoare, care,

prin stimularea concurenței și o alocare

mai eficientă a resurselor, au o mai bună capacitate de a accelera schimbările

structurale la nivel agregat și de a transforma UE într-o economie mai

orientată spre cunoaștere și bazată pe inovare.

3. PÂRGHII DE POLITICĂ

3.1. Creșterea calității sistemului public de C&I

Nivelul resurselor financiare puse la dispoziția sectorului public de C&D

constituie un factor determinant al calității realizărilor sale, astfel cum este

măsurată aceasta, de exemplu, prin publicațiile științifice foarte citate: în

cazul în care statele membre au investit mai mult decât media în baza lor de

cercetare publică, sistemul tinde să aibă

Pagina 10 |

un randament bun în termeni de excelență științifică.

În același timp, în timp ce o bază științifică de înaltă calitate depinde de un

nivel adecvat de finanțare publică, numai creșterea investițiilor nu va rezolva

situația. Asigurarea eficienței și eficacității acestor investiții necesită

uneori o reformă ambițioasă a sistemelor naționale de C&I cu accent pe modul în

care sunt alocate resursele pentru C&D.

O astfel de reformă ar putea fi caracterizată de utilizarea de echipe

internaționale pentru alocarea finanțării pe bază de proiect sau de utilizarea

criteriilor de performanță în distribuirea finanțării instituționale.

În unele state membre, fragmentarea excesivă între instituțiile care desfășoară

activități de cercetare constituie o frână în calea eficienței sistemelor lor publice

de cercetare: ample reforme instituționale sunt necesare pentru a

atinge o masă critică, în special în domeniile identificate ca fiind relevante

pentru a pune în aplicare o strategie de

„specializare inteligentă”.

În sfârșit, mobilitatea internațională a cercetătorilor este în beneficiul calității

științifice, al inovării și al creșterii economice. S-a dovedit că impactul

științific al autorilor care nu s-au

deplasat niciodată la nivel internațional este mai mic decât cel al autorilor care

au petrecut perioade de timp în străinătate. Atât persoanele returnate,

cât și viitorii cercetători contribuie, în mod obișnuit, la creșterea calității

rezultatelor științifice ca urmare a expunerii lor la alte metode de

desfășurare a cercetării și a contribuției

acestora la o rețea de cercetare internațională. Prin urmare, pentru țările

cele mai afectate de exoduri, este esențial să se pună în aplicare politici de

reintegrare a cercetătorilor în sistemul lor de origine sau de atragere a

cercetătorilor de nivel internațional. Acest lucru poate, de asemenea, să îi

încurajeze pe cei care rămân să își

sporească productivitatea.

3.2. Dezvoltarea unor fluxuri de cunoștințe mai solide. Consolidarea

legăturilor dintre mediul științific și mediul de afaceri

În unele state membre care beneficiază de un sistem public de C&I de bună

calitate, cooperarea dintre mediul științific și mediul de afaceri poate

rămâne limitată din cauza nepotrivirii dintre capacitatea publică de cercetare și

nevoile economiei. O pârghie esențială pentru cooperarea dintre mediul științific

și mediul de afaceri este reprezentată,

prin urmare, de conceperea și punerea în aplicare a unor „strategii de specializare

inteligentă” care să concentreze resursele pe domeniile în care există

potențial de absorbție din partea întreprinderilor. În multe state membre,

deși o astfel de strategie există, aceasta nu este pusă în aplicare în mod eficace.

În plus, guvernele pot folosi, de asemenea, un set de instrumente de

politică care să contribuie la o mai bună canalizare a capacității publice de

cercetare către nevoile industriei și ale economiei. Printre acestea se numără:

stimulente pentru cercetarea publică, destinate în special instituțiilor (de

exemplu, prin criterii de finanțare care favorizează colaborarea cu

întreprinderile) și cercetătorilor (de exemplu, prin recunoașterea

experienței de lucru cu sectorul de

afaceri în dezvoltarea carierei în sectorul public);

scheme de finanțare specifice pentru

proiecte public-privat, validări de concept, agende de cercetare definite

împreună cu industria și burse

doctorale în industrie.

3.3. Instituirea unui mediu pentru inovare favorabil investițiilor

Pe lângă factorii referitori la calitatea și relevanța bazei științifice, o gamă largă

de pârghii de politică pot fi utilizate pentru a stimula investițiile

întreprinderilor în C&D și pentru a contribui la transformarea noilor realizări

științifice și tehnologice în inovații și activitate economică. Statele membre

folosesc deopotrivă instrumente de

sprijin direct și indirect pentru a

Pagina 11 |

promova investițiile întreprinderilor în C&D și activitățile acestora de C&D.

Acestea oferă granturi și achiziționează servicii de C&D (sprijin direct) și oferă

stimulente fiscale, cum ar fi tratamentul fiscal avantajos al cheltuielilor legate de

C&D și tratamentul preferențial pentru veniturile din licențe și pentru vânzările

de active care pot fi atribuite C&D sau brevete (sprijin indirect).

Cu toate acestea, disponibilitatea, accesibilitatea și eficiența sprijinului

public direct pentru C&I și a altor stimulente menite să stimuleze

activitatea de C&D a întreprinderilor trebuie adeseori îmbunătățite pentru a

se asigura că sprijinul public generează

investiții private suplimentare. Sarcinile administrative legate de sprijinul public

pot constitui un obstacol serios în calea investițiilor, în special pentru IMM-uri. În

unele state membre, sistemele de credite fiscale pentru C&D trebuie să fie

îmbunătățite, întrucât unele dintre acestea pot fi orientate către marile

întreprinderi și trebuie ajustate pentru a

ține mai bine seama de nevoile IMM-urilor și ale întreprinderilor inovatoare

tinere cu o creștere importantă.

Accesul la finanțarea pentru inovare este esențial pentru transpunerea noilor idei

în inovații. Deși împrumuturile bancare și

finanțarea prin capitaluri proprii, în special prin capital de risc, sunt în

continuare cele mai utilizate mijloace de finanțare a inovării, există și alte canale

care pot fi folosite, iar unele metode noi, cum ar fi finanțarea participativă, care

au câștigat teren în ultimii ani, pot oferi o alternativă utilă pentru IMM-urile care

încearcă să transforme noile idei în

inovare.

O altă problemă care trebuie abordată este disponibilitatea forței de muncă

dotate cu competențele adecvate: în special, deficitul de competențe poate

rezulta din neconcordanțe între

programa universitară și nevoile pieței forței de muncă.

În general, promovarea unui mediu

favorabil inovării și investițiilor întreprinderilor în C&D necesită utilizarea

coordonată a unei serii de politici: abandonarea abordării fracționate și

dezvoltarea unei abordări la nivelul

întregii administrații în ceea ce privește combinația de politici.

Aceasta ar trebui să includă adoptarea

unor reglementări inteligente, cererea publică de produse inovatoare și

dezvoltarea de piețe de produse eficiente prin reforme structurale care să sprijine

(re)alocarea efectivă a resurselor de

producție către activități inovatoare, cu un grad ridicat de productivitate. În

multe state membre, acest lucru va necesita consolidarea instituțiilor și a

guvernanței.

4. SITUAȚIA POLITICĂ ACTUALĂ

Sistemele de cercetare și inovare eficace

și eficiente sunt cele care reușesc să genereze realizări științifice, tehnologice

și de inovare solide, în ceea ce privește atât calitatea acestora, cât și relevanța,

în vederea abordării provocărilor

economice și sociale ale societăților. Deși există încă diferențe majore între statele

membre în ceea ce privește performanța sistemelor lor de C&I, cele mai multe

dintre acestea au lucrat activ pentru îmbunătățirea calității sistemelor lor

publice de cercetare și/sau pentru instituirea condițiilor-cadru

corespunzătoare pentru facilitarea

investițiilor și a inovării, iar unele dintre ele au obținut rezultate excelente.

4.1. Creșterea calității sistemului

public de cercetare

În UE, excelența științifică este

concentrată în continuare, într-o oarecare măsură, într-un grup de țări de

vârf, cum ar fi Regatul Unit, Țările de Jos și Danemarca. Cu toate acestea, în

ultimii ani s-au realizat progrese de către majoritatea celorlalte state membre,

astfel cum se arată în figura 5 de mai

jos, care arată publicațiile foarte citate ca procent din numărul total de publicații

științifice naționale în 2004 (liniuțe roșii) și 2014 (bare albastre).

Figura 5 arată că unele țări precum

Estonia, Luxemburg, Malta și Slovenia

reduc într-adevăr în mod activ decalajele înregistrate

Pagina 12 |

Figura 5 — Publicații științifice în procentul de 10 % cele mai citate publicații științifice internaționale ca % din numărul total de publicații științifice (1), 2004 și 2014

Sursă: DG Cercetare și Inovare — Unitatea de analiză și monitorizare a politicilor naționale de cercetare

Date: CWTS bazat pe baza de date Web of Science

Note: (1) Publicații științifice în procentul de 10 % cele mai citate publicații științifice internaționale ca % din numărul total de publicații științifice al țării. Intervalul de citare

pentru o publicație este anul publicării plus doi ani.

Aceste îmbunătățiri ale calității științifice au fost posibile în principal prin investiții

majore în C&D, fie din resurse naționale (Luxemburg), fie din fondurile

structurale europene (în țările din estul

Europei). Legătura de cauzalitate cu investițiile se poate observa în figura 6,

care indică evoluția între anii 2004 și 2014, în ceea ce privește atât ponderea

publicațiilor foarte citate (axa verticală), cât și intensitatea activităților publice de

C&D (axa orizontală). Atât impactul pozitiv pe care îl are creșterea

investițiilor, cât și impactul negativ al

investițiilor publice reduse în C&D (Ungaria, Bulgaria) pot fi observate în

această figură.

Cu toate acestea, figura 6 arată, de asemenea, că impactul creșterii

investițiilor asupra calității a fost mai redus în unele țări (cum ar fi Republica

Cehă, Letonia și Lituania) decât în altele.

Calitatea științifică nu depinde numai de nivelul investițiilor publice în C&D.

Acesta depinde, de asemenea, de capacitatea diferită a sistemelor

naționale de cercetare de a obține cea mai mare valoare din investiția

respectivă: reformele sistemice sunt esențiale pentru țările care rămân în

urmă.

Există o serie de bune exemple de reformă care promovează eficiența

sistemului public de cercetare. În Danemarca, reforma învățământului

superior a urmărit să consolideze

Pagina 13 |

Figura 6 — Calitatea producției științifice și nivelurile investițiilor publice în C&D, 2004 și 2014

● 2004 ● 2014

Sursă: DG Cercetare și Inovare — Unitatea de analiză și monitorizare a politicilor naționale de cercetare

Date: CWTS bazat pe baza de date Web of Science

Note: (1) Publicații științifice în procentul de 10 % cele mai citate publicații științifice internaționale ca % din numărul total de publicații științifice al țării. Intervalul de citare

pentru o publicație este anul publicării plus doi ani.

programe de învățământ superior în mai puține instituții și astfel să se sporească

coerența și masa critică în domeniul cercetării publice. În Regatul Unit, Cadrul

de excelență în cercetare a fost introdus

pentru a consolida legătura între excelența în cercetare și finanțarea

instituțională.

4.2. Dezvoltarea unor fluxuri de cunoștințe mai solide. Consolidarea

legăturilor dintre mediul științific și mediul de afaceri

Deși multe state membre trebuie în

continuare să își concentreze eforturile

pe promovarea legăturilor dintre mediul științific și cel de afaceri pentru a

mobiliza investiții private și publice în C&D și pentru a permite o difuzare

corespunzătoare a cunoștințelor (a se vedea secțiunea 2.2), unele țări prezintă

deja o cooperare deosebit de puternică între sectorul public și cel privat. Belgia,

Țările de Jos și Germania oferă exemple

de politici interesante puse în aplicare în acest scop.

În Belgia, politica „polilor de competitivitate” a fost lansată în

regiunea valonă în 2005 ca o politică industrială de perspectivă concentrând

resurse importante în anumite domenii economice pentru a genera creștere

economică și locuri de muncă și pentru a

atrage atât investitori străini, cât și resurse umane cu înaltă calificare. Polii

includ întreprinderi, centre de formare și unități de cercetare publice sau private

dintr-o anumită zonă geografică

Pagina 14 |

(Valonia) care sunt angajate în cadrul unei abordări bazate pe parteneriat

menite să genereze sinergii în legătură

cu proiecte inovatoare comune.

Parteneriatele sunt formate pe cinci piețe

specifice (științele vieții, industria agroalimentară, inginerie mecanică,

transporturi și logistică, industria aerospațială) și în domeniile științifice și

tehnologice conexe. Obiectivul final este de a atinge masa critică necesară pentru

competitivitate și vizibilitate internațională. Polii de competitivitate au

permis întreprinderilor implicate să

atingă un nivel mai ridicat de excelență și au adus laolaltă competențele

necesare pentru a lansa proiecte mai ambițioase și de succes, pentru a inova

pe baza competențelor partenerilor acestora și pentru a îmbunătăți

calificările lucrătorilor lor. Autoritățile publice sprijină polii de competitivitate în

efectuarea de investiții, proiecte de C&D

și de formare în conformitate cu strategia de poziționare concurențială

definită chiar de aceștia.

În Țările de Jos, așa-numita abordare a

„sectoarelor de vârf”, care a fost lansată în 2011, contribuie la valorificarea bazei

științifice solide a țării într-un mod specific prin intermediul parteneriatelor

între întreprinderi, mediul academic și

centrele publice de cercetare și își propune să extindă domeniul de aplicare

și ambiția inovării în afaceri. Această nouă formă de politică industrială, care

se axează pe un număr de nouă sectoare economice cheie, plasează reprezentanții

industriei în centrul procesului de coordonare, în timp ce guvernul se

concentrează în cea mare parte pe

dezvoltarea politicilor sectoriale între portofoliile ministeriale, inclusiv educație,

inovare și politică externă.

În sfârșit, în Germania, așa-numitul

„model Fraunhofer” este un bun exemplu de cooperare între sectorul public și cel

privat. Fraunhofer Society este una dintre principalele organizații

internaționale în domeniul cercetării,

constând din 67 de institute situate pe întreg teritoriul german, fiecare dintre

acestea axându-se pe diferite domenii ale științei aplicate. Deși o parte din

finanțarea de bază pentru Fraunhofer Society este furnizată de stat, peste

70 % din fonduri provin din activitățile

pe bază de contract, fie pentru proiecte guvernamentale, fie pentru industrie.

Acest model a permis o abordare flexibilă, autonomă și antreprenorială

pentru prioritățile de cercetare ale Fraunhofer și a stimulat totodată

cooperarea cu sectorul afacerilor acordând atenție nevoilor sale de

cercetare.

4.3. Instituirea unui mediu pentru

inovare favorabil investițiilor

Cu investiții publice foarte eficiente și

eficace în C&D, un grad înalt și din ce în ce mai bun al excelenței în știință și

tehnologie și dezvoltarea de „zone fierbinți” (hot spots) în ceea ce privește

tehnologiile esențiale, sistem olandez de

C&I a reușit să-și sporească capacitatea de inovare. Într-adevăr, performanța

acestuia în materie de inovare s-a îmbunătățit constant între 2008 și 2014,

iar în prezent Țările de Jos sunt un lider în domeniul inovării, în conformitate cu

Tabloul de bord european privind inovarea (Comisia Europeană, 2016)9.

Condițiile-cadru pentru inovare sunt bine

puse în practică în Țările de Jos și, prin urmare, țara beneficiază de o economie

foarte competitivă bazată pe cunoaștere.

Abordarea „Green Deal” este un bun

exemplu de politică olandeză care își propune să creeze un mediu propice

investițiilor și să elimine barierele din calea inovării pentru o creștere

economică durabilă, în special la început,

când inițiativele inovatoare se confruntă cu cele mai mari dificultăți. Această

abordare este utilizată pentru a completa instrumentele existente, cum ar fi

legislația și reglementările, stimulentele de piață și cele financiare, și măsurile de

stimulare a inovării și pentru a aduce guvernul mai aproape de întreprinderi,

de organizațiile părților interesate și de

grupurile de interese.

9 innovation/facts-

figures/scoreboards_en innovation/facts-figures/scoreboards_en

Pagina 15 |

Green Deal a inspirat „Acordurile pentru inovare”, o nouă schemă-pilot lansată de

Comisia Europeană în mai 2016, al cărei

scop principal este de a sprijini inovatorii cu soluții promițătoare pentru a face față

provocărilor în materie de reglementare întâmpinate în momentul aducerii ideilor

lor pe piață10. Acordurile pentru inovare reprezintă o nouă modalitate de a

aborda obstacolele în calea inovării oferită de dispozițiile juridice ale UE

într­un mod pragmatic, deschis și transparent. Acestea ar trebui să ia

forma unei cooperării voluntare între

inovatori, autoritățile naționale/regionale/locale și serviciile

Comisiei. Această cooperare este formalizată printr-o declarație comună

de intenție.

Acordurile pentru inovare se bazează pe

dovezile din partea statelor membre care sugerează că aproape două treimi din

obstacolele de reglementare percepute

care împiedică, în prezent, inovatorii să-și aducă ideile pe piață pot fi depășite

prin explicarea sau interpretarea mai clară a reglementărilor specifice de către

autoritățile publice. În cazul în care o normă sau o reglementare este

confirmată ca fiind un obstacol în calea unei inovări care ar putea aduce beneficii

societale mai ample, acordul o va face

vizibilă și va contribui la posibile acțiuni ulterioare.

Data: 16.11.2017

10 https://ec.europa.eu/research/innovation-deals/index.cfm?pg=home

Pagina 16 |

5. REFERINȚE

2016, Comisia Europeană, Bruxelles Science, Research and Innovation Performance

of the EU [Performanța UE în domeniul științei, al cercetării și al inovării],

The Future of Productivity [Viitorul productivității], OCDE, Paris, 2015

Raportul privind competitivitatea globală 2016-2017, Forumul Economic Mondial, Geneva, 2016

Tablou de bord european privind inovarea, Comisia Europeană, Bruxelles, 2017

Doing Business, Banca Mondială, Washington, 2017

Veugelers și Cincera, „Europe missing yollies”, Bruegel policy brief, Bruxelles, 2010 http://bruegel.org/wp-content/uploads/imported/publications/PB-

RVMC_Yollies_27082010_01.pdf

Site-ul internet al mecanismul de sprijin al politicilor din cadrul programului Orizont 2020: https://rio.jrc.ec.europa.eu/en/policy-support-facility

Site-ul internet al semestrului european: https://ec.europa.eu/info/business-economy-euro/economic-and-fiscal-policy-coordination/eu-economic-governance-

monitoring-prevention-correction/european-semester_ro

Acorduri de inovare: https://ec.europa.eu/research/innovation-

deals/index.cfm?pg=home

6. RESURSE UTILE

Publicații foarte citate, sursă: CWTS, actualizat în fiecare an în luna septembrie,

Intensitatea activităților publice de C&D (cheltuielile publice legate de C&D ca % din

PIB): sursă: Eurostat, actualizat în fiecare an în lunile martie și noiembrie.

Intensitatea activităților de C&D în întreprinderi (cheltuielile întreprinderilor legate de

C&D ca % din PIB): sursă: Eurostat, actualizat în fiecare an în lunile martie și noiembrie.

Cheltuielile publice legate de C&D (cheltuielile guvernamentale legate de C&D plus

cheltuielile din învățământul superior legate de C&D) finanțate de către întreprinderi (finanțarea din străinătate nu este inclusă) ca % din PIB: sursă: Eurostat, actualizat

în fiecare an în lunile martie și noiembrie.

Ușurința cu care pot fi desfășurate activități economice: sursă: Banca Mondială,

actualizat o dată pe an (în octombrie)