ORGANIZAREA ACTIVITATII FINANCIAR-CONTABILE LA

S.C.MIRUNA INTERNATIONAL IMPEX SRL

CAPITOLUL I. UNITATEA PATRIMONIALA SI CONTABILITATEA

1.1. Tipuri de unitati patrimoniale care organizeaza contabilitatea

Contabilitatea se tine in limba romana si in moneda nationala. Contabilitatea operatiunilor

efectuate in valuta se tine atat in moneda nationala cat si in valuta. Pentru necesitatile proprii

de informare, entitatile pot opta pentru intocmirea situatiilor financiare anuale si intr-o alta

moneda. Cursul utilizat pentru conversia in moneda nationala a situatiilor financiare anuale

intocmite intr-o alta moneda este cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a

Romaniei, valabil pentru data bilantului.

Clasificare tipurilor de unitati patrimoniale ca unitati de organizare a contabilitatii:

a) societati comerciale:

- societatile in nume colectiv;

- societatile in comandita simpla;

- societatile pe actiuni;

- societatile in comandita pe actiuni;

- societatile cu raspundere limitata

b) societatile/companiile nationale

c) regiile autonome

d) institutele nationale de cercetare-dezvoltare

e) societatile cooperative si celelalte persoane juridice care in baza legilor speciale de

organizare, functioneaza pe principiile societatilor comerciale.

f) Subunitatile fara personalitate juridica, cu sediul in strainatate, care apartin persoanelor

prevazute la lit.a)-e) ,cu sediul sau domiciliul in Romania, precum si sediile permanente

din Romania care apartin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul in strainatate,

in conditiile prevazute de prezentarea reglementarii.

Societatea comerciala MIRUNA INTERNAŢIONAL IMPEX SRL a fost înfiinţată in 23.05.1994 şi

are sediul in Reşiţa,strada Timişorii ,nrumarul 4.La constituire a avut un număar de 8 angajati si o

singura masina de distributie a marfurilor ce erau depozitate intr-un depozit de 300 mp.Distributia

se efectua in Resita si localitatile limitrofe.

1

In prezent activitatea de distributie se desfasoara pe intregul judetul Caras-Severinsi in partea de sud

a judetului Timis.

Obiectul principal de activitate il constituie ,,comertul cu ridicata al bauturilor”,insa societatea

mai comercializeaza in regim en-gross si alimente ,dulciuri,detergenti,industriale,produse care sunt

furnizate direct de producatori din peste 10 judete ale tarii.Dintre cei mai impotanti producatori cu

care avem contracte de distributie exclusiva pe termen de cinci ani ,amintim urmatoarele Societati

Comerciale:

VINARIA SA, ALEXANDRION GRUP, EXCELLENT SA, ADAZIA.BEST FOODS, ELITA,

COCA-COLA, PHOENIX, MIB PRODCOM, AGRANA, PERFECT, RIALDA PRODCOM,

URSUS BREWERIES, PERFECT SA, BERE MURES, ARGUS SA ,OLPO SA ,PIC SRL,

SCARSLAN SA,etc.,cu care se colaboreaza din 1994, 1997, 2000.

Societatea colaboreaza in prezent cu un numar de peste 300 de furnizori de marfuri si produse

pe care le distribuie pe tot teritoriul judetului Caras-Severin si sudul judetului Timis prin reteaua

proprie de distributie.

In prezent societatea detine un numar de trei depozite situate in Resita(cu o suprafata de

depozitare de 5000mp)-propritate, Caransebes(1200 mp)proprietate si Timis(1200mp)+chirie si are

in prezent un numar de peste 170 angajati.

In privinta parcului auto, societatea detine un numar de 51 autovehicole care sunt implicate

direct in activitatea de distributie.

Societatea dispune de in prezent de dotari cu tehnica de calcul si retea proprie de 25

calculatoare.

In privinta clientilor ,societatea colaboreaza in prezent cu un numar de peste 1500 clienti activi

doar in judetul Caras-Severin,iar in judetul Timis se preconizeaza ca pana in luna decembrie sa se

ajunga la aproximativ 1500 de clienti.

In incheiere trebuie mentionat faptul ca inca de la constituire ,societatea a avut capital privat si

in viitor se preconizeaza marirea zonei de acoperire a teritoriului prin desciderea unui nou punct de

lucru.

Nu exista dependenta de furnizorul URSUS BREWERIES SA cu care colaboram din anul 1994,

iar discounturile pot fi de fidelitate, volum, osciland in functie de targetele realizate.

Scaderea cheltuielilor cu marfurile provine din diminuarea pirderilor de marfuri perisabile.

Cheltuielile de exploatare scad prin diminuarea imobilizarilor corporale,diminuarea

taxelor,impozitelor,amenzilor si sponsorizarilor.

Imobilizarile financiare in crestere reprezinta valoarea ambalajelor acizitionate de la URSUS

BREWERIES,COCA-COLA care doresc sa-si pastreze proprietatea si pentru care percep garantii.

2

Imobilizarile corporale in curs reprezinta construirea unui minimarket,precum si marirea

spatiului de depozitare pentru depozitul din Caransebes.

Creditorii diversi reprezinta imprumuturi de la asociati pe termen nelimitat,iar de la 01.06.2006 nu

mai sunt purtatoare de dobanda.

1.2 Organizarea evidentei operative si contabile

Contabilitatea este una din disciplinele regăsite în ştiinţele economice, s-a născut din necesităţile

practice ale activităţilor economice şi s-a dezvoltat odată cu acestea.

“Contabilitatea este un judecător nepărtinitor al trecutului, un ghid necesar prezentului şi un

consilier indispensabil viitorului”.

Contabilitatea este o tehnică de ţinere a evidenţei patrimoniului firmei.

Contabilitatea este ştiinţa care înregistrează, urmăreşte şi controlează în mod documentat, complet

şi neîntrerupt existenţa şi mişcarea mijloacelor economice de natură materială (adică, a bunurilor),

disponibilităţilor băneşti, cheltuielilor şi veniturilor, capitalului social, creditelor bancare, datoriilor

faţă de terţe persoane, profitul sau pierderea înregistrată.

Una din condiţiile fundamentale pentru ţinerea unei contabilităţi corecte este documentarea

operaţiunilor, adică efectuarea înregistrărilor în contabilitate numai pe baza unor documente

justificative. În acest fel, contabilitatea consemnează o informaţie pe care o putem considera ca

fiind obiectivă, prin faptul că este reflectată într-un înscris verificabil şi care este emis, de cele mai

multe ori, de persoane din afara compartimentului contabil, creându-se astfel şi posibilitatea unui

control suplimentar. Contabilul constată „realitatea perimetrului contabil” prin mijlocirea acestor

documente, în lumina regulilor proprii, mai mult sau mai puţin rigide şi uneori contestabile, şi după

trecerea prin filtrul judecăţii sale. Obligativitatea justificării fiecărei înregistrări contabile cu

documente este prevăzută în legea contabilităţii.

Documentaţia constă în faptul că orice operaţie economică sau financiară cu privire la

existenţa şi mişcarea elementelor patrimoniale, pentru a putea fi înregistrată în conturi trebuie

consemnată într-un document care atestă înfăptuirea ei.

Documentele contabile sunt acte scrise în care se consemnează tranzacţiile, evenimentele şi alte

operaţii economice, în momentul şi de regulă la locul efectuării lor, cu scopul de a servi ca dovadă a

înfăptuirii lor şi ca suport de înregistrare în contabilitate.

Elementele principale pe care trebuie să le conţină un document justificativ sunt1:

1 Conform Normei metodologice din 14/12/2004, de întocmire şi utilizare a registrelor şi formularelor comune pe economie privind activitatea financiară si contabilă (publicată în M. Of. nr. 23bis din 07/01/2005).

3

denumirea documentului;

numărul documentului şi data întocmirii acestuia;

denumirea şi sediul unităţii care îl întocmeşte, la care se pot adăuga şi date privind

subunitatea, serviciul, biroul, compartimentul emitent;

menţionarea părţilor care participă la derularea operaţiunii pentru care este întocmit (dacă

este cazul);

conţinutul operaţiunii şi, dacă este cazul, temeiul legal al înfăptuirii acesteia;

datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii efectuate;

numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea

operaţiunii, ale persoanelor cu atribuţii de control financiar-preventiv şi ale persoanelor în

drept să aprobe operaţiunile respective, după caz;

coduri pentru prelucrarea automată a datelor;

alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiunilor efectuate.

Înscrisurile care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document

justificativ numai în cazul în care furnizează toate informaţiile prevăzute în normele legale în

vigoare.

Persoanele însărcinate cu întocmirea, verificarea, avizarea, contabilizarea documentelor

(inclusiv cele care se ocupă de contabilitate) trebuie să asigure completarea documentelor cu toate

elementele necesare. Altfel, cu ocazia diverselor controale la care este supusă întreprinderea

(îndeosebi cele fiscale), există riscul ca operaţiunea să fie considerată fără documente legale;

consecinţa acestui fapt este că operaţiunea nu mai este recunoscută.

Contabilitatea se caracterizează prin fundamentarea şi justificarea datelor ei pe bază de acte

scrise. Nici o operaţie economică nu se poate înregistra în contabilitate unei întreprinderi fără un act

scris.

Plecând de la conţinutul şi destinaţia lor, documentele contabile îndeplinesc următoarele funcţii:

a. Funcţia de consemnare - potrivit căreia orice operaţie economică, efectuată în cadrul

întreprinderii, se consemnează în documente letric şi cifric, cantitativ şi valoric.

b. Funcţia de acte justificative - potrivit căreia documentele justifică înregistrarea în

contabilitate a operaţiilor economice consemnate în ele.

c. Funcţia de verificare a activităţilor desfăşurate - potrivit căreia documentele asigură urmărirea

activităţii economico-financiare a întreprinderii în cele mai mici detalii şi efectuarea controlului,

privind respectarea disciplinei financiare şi fiscale de către organele cu atribuţiuni în acest sens

(organe de control financiar intern, cenzori, inspectori fiscali etc).

4

d. Funcţia de asigurare a integrităţii patrimoniului - potrivit căreia documentele angajează

drepturi, răspunderi şi obligaţii în sarcina persoanelor care le-au întocmit, cu privire la mişcările de

valori produse în averea întreprinderii.

e. Funcţia de calculaţie - potrivit căreia documentele referitoare la cheltuielile de producţie stau

la baza calculării costului produselor obţinute, lucrărilor executate şi serviciilor prestate.

f. Funcţia juridică - potrivit căreia documentele asigură stabilirea drepturilor şi obligaţiilor

băneşti ale întreprinderilor. În cazul unor litigii, lipsuri, fraude etc., documentele contabile stau la

baza efectuării eventualelor expertize şi cercetări ale organelor judiciare.

Documentele contabile se clasifică în funcţie de mai multe criterii şi anume:

a. După modul de prezentare, documentele contabile pot fi:

a1. Formularele tipizate - sunt suporturi de informaţii, în care conţinutul, forma şi formatul

sunt prestabilite şi imprimate.

a2. Formularele netipizate - sunt suporturi de informaţii în care conţinutul, forma şi formatul

nu sunt prestabilite şi imprimate, iar folosirea lor este la latitudinea oricărei întreprinderi, aşa cum

este cazul documentelor cumulative.

b. După rolul lor în cadrul sistemului informaţional, documentele contabile se clasifică în:

-Documente justificative asigură datele de intrare în sistemul informaţional-contabil;

-Registre contabile realizează înregistrarea şi stocarea datelor în structura proprie contului;

-Documente contabile de sinteză şi raportare asigură centralizarea şi transmiterea

informaţiilor către utilizatori.

c. După locul întocmirii avem: documente interne şi documente externe

d. După destinaţie putem avea: documente de dispoziţie, documente de execuţie, documente

combinate şi documente contabile;

e. După momentul întocmirii se identifică: documente primare şi documente

centralizatoare/secundare;

f. După regimul de tipărire şi folosire: documente cu regim special, documente fără regim

special sau cu regim uzual şi documente cu reglementări exprese;

g. După natura sau conţinutul operaţiilor consemnate, pot fi: documente pentru operaţiuni

băneşti, documente pentru operaţiile cu active fixe, documente pentru operaţiile cu stocuri şi

documente pentru inventariere.

Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată defineşte documentul justificativ astfel: orice operaţiune

economico-financiară efectuată, se consemnează în momentul efectuării ei într-un document, care

stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

Conţinutul documentelor justificative variază în funcţie de caracterul operaţiilor consemnate. În

vederea reflectării clare şi complete a operaţiilor economice pentru care se întocmesc, documentele

5

au anumite elemente obligatorii, dintre care unele sunt comune tuturor categoriilor de documente,

iar altele sunt specifice.

Documentele justificative se întocmesc, de regulă la locul de muncă în cadrul căruia se produce

operaţia economică. Întocmirea se face pe formulare tipizate sau netipizate, după caz, iar

completarea se face manual sau cu tehnică de calcul.

Pentru întocmirea corectă, completă şi la timp a documentelor, sunt stabilite reguli de întocmire

şi utilizare, aprobate fie prin acte normative, fie prin regulamentele interne de organizare şi

funcţionare a întreprinderilor. La întocmirea documentelor justificative nu se admit ştersături sau

alte operaţiuni de acest gen.

Rectificarea greşelilor în documente se face prin tăierea textului sau sumei greşite cu o linie, în

aşa fel încât să se poată citi ceea ce a fost greşit, apoi se scrie alăturat textul sau suma corectă.

Corecţia făcută se confirmă prin semnăturile aceloraşi persoane, care au semnat iniţial documentul.

În documentele de casă şi de bancă (cecuri, chitanţe, ordine de plată etc.) nu se admit corecturi.

Dacă s-au făcut greşeli în aceste documente, ele se anulează, păstrându-se în carnetele respective,

fără să se detaşeze şi se întocmesc apoi alte documente corecte.

Prelucrarea documentelor este operaţia următoare, după întocmirea şi transmiterea lor la

compartimentul de contabilitate şi constă în sortarea documentelor pe categorii de operaţii

(cumpărări de bunuri, livrări de produse şi mărfuri, consumuri de materiale etc), exprimarea în

etalon monetar a mărimii naturale, cantitative a operaţiilor economice şi dacă este cazul,

centralizarea mai multor documente justificative în documente cumulative pentru operaţii din

aceeaşi categorie, în vederea înregistrării în conturi.

Verificarea documentelor are scopul să descopere eventualele erori, acţiunile ilegale sau

incorecte, asigurându-se astfel exactitatea şi realitatea datelor înregistrate în contabilitate.

Arhivarea documentelor trebuie să asigure depozitarea şi conservarea acestora în siguranţă,

deoarece servesc la controlul operaţiilor economice efectuate. După înregistrarea în evidenţa

contabilă şi rezolvarea completă şi definitivă a documentelor, acestea se clasează (aranjează) într-o

anumită ordine strict determinată pentru a fi uşor găsite, în vederea obţinerii informaţiilor necesare

şi pentru a fi păstrate în bune condiţii.

Păstrarea documentelor se realizează:

pentru anul curent în arhiva curentă a fiecărui sector sau compartiment din întreprindere;

pentru anii precedenţi în arhiva generală a unităţii.

Termenul de păstrare a documentelor contabile şi a celor justificative este de 10 ani, cu începere

de la data închiderii exerciţiului în cursul căruia au fost întocmite, cu excepţia statelor de salarii şi a

bilanţului contabil care se păstrează timp de 50 de ani.

6

Reconstituirea documentelor Atunci cînd se constată lipsa sau distrugerea unui document, este

necesar să se întocmească un dosar de reconstituire în care să apară toate lucrările efectuate în

legătură cu constatarea şi reconstituirea documentului dispărut: sesizarea persoanei care a constatat

lipsa, procesul verbal de constatare a pierderii, sustragerii sau distrugerii documentului, dispoziţia

conducătorului unităţii pentru reconstituirea documentului, o copie a documentului reconstituit şi

alte elemente, în măsura în care sunt necesare. Dacă documentul dispărut a fost emis de o altă

unitate, atunci reconstituirea se face de către unitatea emitentă. Documentele reconstituite vor purta

o menţiune în acest sens. Nu se pot reconstitui documente de cheltuieli nenominale pierdute,

sustrase sau distruse înainte de înregistrarea lor în contabilitate.

CAPITOLUL II. OBIECTUL SI METODA CONTABILITATII

2.1. Definiri si structuri privind patrimoniul

7

Patrimoniul este un complex de drepturi si de obligatiuni, cu respectivele lor obiecte de drepturi si

obligatiuni. Astfel, patrimoniul are un activ in care se regasesc bunurile ca obiecte ale drepturilor si

obligatiilor, si un pasiv care regrupeaza drepturile si obligatiile titularului de patrimoniu.

La acestea se adauga cele de cheltuieli si de venituri asociate proceselor interne care modifica

cantitativ si calitativ masa patrimoniului.

Activul reprezinta bunurile economice ca elemente ale patrimoniului cu valoare pozitiva pentru

intreprindere.

Pasivul desemneaza sursele de finantare a activului ca elemente ale patrimoniului cu valoare

negativa pentru intreprindere.

Masa elementelor de activ este impartita pe subdiviziuni, in raport de natura, modul de utilizare a

bunurilor si lichiditatea acestora. Structurile care raspund la o asemenea cerinta sunt cele de active

imobilizate si asimilate.

Activele imobilizate cuprind toate valorile economice de investitie, de folosinta durabila a caror

lichiditate se extinde pe o perioada mai mare de un an. La randul lor, aceste active sunt grupate in

subdiviziunile: imobilizari necorporale (cheltuieli de constituire, cercetare-dezvoltare, concesiuni,

brevete si alte valori similare, fondul comercial) , imobilizari corporale (terenuri si amenajari

corporale) si imobilizari financiare(titluri de participare detinute la societatile in cadrul grupului ,

titluri sub forma de interese de participare, titluri detinute ca imobilizari, creante imobilizate,

depozite si cautiuni).

Activele circulante insumeaza toate valorile economice de consum si circulatie a caror lichiditate

este mai mica sau cel mult egala cu un an. Ele se diferentiaza in stocuri si productie in curs de

executie, creante (clienti si valori asimilate, debitori diversi, etc), titluri de plasament sau investitii

financiare temporare (titluri de plasament, actiuni proprii, alte investitii financiare temporare) si

disponibilitati banesti(disponibilitati in conturile de la banca si casierie, valori de incasat, etc).

Pasivul prin componenta sa, evidentiaza natura si modul de finantare sau de sustinere financiara a

activului si exigibilitatea surselor de finantare. Astfel ,categoria de pasiv corespunzatoare finantarii

proprii activului, asigurata de proprietar ca investitor, este denumita capitaluri proprii. Ea se

regaseste sub forma capitalului social , primelor legate de capital , rezervelor , diferentelor din

reevaluare si rezultatelor.

Finantarea straina a activului, asigurata de terte persoane in raport cu titularul de patrimoniu, se

regaseste in categoria de pasiv, denumita datorii. In aceasta situatie se afla creditele bancare si de la

alte institutii de credit, imprumuturile din emisiunea de obligatiuni, datoriile comerciale fata de

furnizori, datoriile fiscale, salariale si sociale, datoriile catre asociati din operatiuni de capital si

dividende si alte datorii.

8

Structurilor de activ si de pasiv prezentate mai sus li se asociaza valorile de regularizare de activ

sub forma cheltuielilor in avans si veniturilor in avans.

Veniturile constituie cresteri ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile

sub forma intrarilor sau cresterilor de active sau a reducerilor de datorii care au ca rezultat cresteri

ale capitalului propriu, altele decat cele legate de contributiile participantilor la capitalul propriu.

Cheltuielile constituie diminuari ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei

contabile, sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor sau cresteri ale datoriilor care au ca

rezultat diminuari ale capitalului propriu, altele decat cele legate de sumele distribuite asociatilor/

actionarilor.

In contabilitatea financiara, doua criterii pot fi folosite pentru delimitarea si gruparea cheltuielilor si

veniturilor , natura si destinatia acestora. Potrivit naturii lor, cheltuielile si veniturile sunt grupate in

functie de natura activitatilor (exploatare, financiara, extraordinara), natura resurselor utilizate in

cadrul cheltuielilor (cheltuieli cu materii prime ,materiale si marfuri, cheltuieli cu lucrarile si

serviciile primite, cheltuieli cu impozitele si taxele, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu dobanzile

si cu alte cheltuieli financiare, cheltuieli extraordinare privind calamitatile si alte evenimente

similare si in functie de natura rezultatelor in cazul veniturilor( venituri din vanzari, venituri din

productia stocata, venituri din productia de imobilizari, alte venituri de exploatare, venituri din

dobanzi si alte venituri financiare).

In raport cu cel de-al doilea criteriu, destinatia ,cheltuielile se diferentiaza pe functiile intreprinderii,

respectiv, cheltuieli de productie formate din cheltuieli cu materiile prime, materialele directe,

cheltuieli cu salariile directe, cheltuieli cu asigurarile sociale si protectia sociala aferenta salariilor

directe ,cheltuieli indirecte de productie (cheltuieli cu regia sectiilor de fabricatie) cheltuieli

generale de administratie; cheltuieli de desfacere; cheltuieli financiare si cheltuieli extraordinare.

Veniturile in raport de destinatia lor se grupeaza in: venituri din vanzari;alte venituri din exploatare;

venituri financiare si venituri extraordinare.

Evaluarea este procesul prin care se determina valorile la care elementele descrise in situatiile

financiare sunt recunoscute in bilant si in contul de profit si pierdere . Aceasta presupune alegerea

unei anumite baze de evaluare.

In raport de natura elementelor patrimoniale , sensul miscarilor intervenite in masa patrimoniului si

momentul cand se face evaluarea se delimiteaza urmatoarele reguli si forme de evaluare : evaluarea

la intrare , evaluarea la inventar si evaluarea la bilant.

Evaluarea la intrare se intemeiaza pe costul istoric calculat pe baza documentelor justificative, care

capata statutul de valoare contabila de intrare sau valoare la prima inregistrare.

In mod concret, valoarea contabila de intrare se identifica cu:

9

a) Valoarea de utilitate pentru bunurile intrate prim aport in natura, obtinute cu titlu gratuit sau

prim donatie. Ea se stabileste in functie de pretul pietei, utilitatea bunului pentru

intreprindere, starea si amplasarea sa. O asemenea valoare este asimilata costului de

achizitie.

b) Costul de achizitie pentru bunurile procurate cu titlu oneros. Costul de achizitie este format

din pretul de cumparare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare si alte

cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in stare de utilitate sau intrare in gestiune a

bunului respectiv.

c) Costul de productie pentru bunurile produse in propria intreprindere. Aceasta cuprinde

costul de achizitie al materiilor prime si materialelor consumate ,celelalte cheltuieli directe

de productie precum si cota cheltuielilor indirecte de productie atasate rational (proportional

cu gradul de folosire a activitatii) bunului produs in societatea comerciala. Cheltuielile

generale de administratie, cheltuielile de desfacere si cele financiare ,de regula, nu se includ

in costul de productie. Pot fi incluse dobanzile aferente perioadei de fabricatie, in cazul

bunurilor materiale si lucrarilor cu ciclu lung de fabricatie.

Evaluarea la iesire. La data iesirii prin vanzare, cedare sau dare in consum bunurile se evalueaza si

se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau contabila. Daca bunuri de natura stocurilor si

titlurilor de valoare similare sau identice au valori de intrare diferite si nu exista posibilitatea

identificarii valorilor de intrare, evaluarea la iesire se poate face, dupa caz, pe baza costului mediu

ponderat, dupa metoda primul intrat- primul iesit (FIFO) , sau dupa metoda ultimul intrat –primul

iesit (LIFO).

Evaluarea la inventar se intemeiaza pe valoarea actuala ,care capata statutul de valoare de inventar

si opereaza in valoarea elementelor de active si datorii cu ocazia inventarierii lor. Valoarea actuala

este stabilita in functie de utilitatea bunului in economia intreprinderii si pretul pietei. Pentru

estimarea unei asemenea valori se utilizeaza referintele si tehnicile cele mai adecvate ,cum

sunt:preturile de piata, baremele,mercurialele, indicii specifici de preturi.

Evaluarea la bilant se intemeiaza pe valoarea neta contabila calculata pe baza valorii contabile de

intrare diminuata cu amortizarile si provizioanele pentru deprecieri. Rezultatul este acelasi si in

conditiile in care se compara valoarea contabila de intrare cu valoarea de inventar ,cu retinerea in

evaluare a valorii celei mai mici in cazul activelor si valorii celei mai mari in cazul pasivelor. In

aceste conditii, pentru elementele de activ diferentele constatate in plus intre valoarea de inventar si

valoarea contabila nu se inregistreaza in contabilitate, acestea mentinandu-se la valoarea de intrare.

Diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar si valoarea contabila se inregistreaza pe

seama cheltuielilor prin intermediul amortizarilor,in cazul activelor amortizabile si pe calea

provizioanelor pentru deprecieri , in cazul activelor neamortizabile.

10

Pentru elementele de datorii, diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar si valoarea

contabila nu se inregistreaza in contabilitate, aceste elemente se mentin la o valoare de intrare.

Pentru politicile contabile trebuie retinuta si regula potrivit careia metodele de evaluare adoptate de

entitatea contabila trebuie sa fie aceleasi in tot cursul exercitiului precum si de la un exercitiu la

altul. In cazuri justificative, entitatea contabila poate schimba metodele de evaluare ,facand in acest

sens mentiuni in anexa la bilant, inclusiv influenta asupra situatiei patrimoniale si financiare,precum

si asupra rezultatului exercitiului.

2.2. Procedeele si principiile contabilitatii

Procedeele specifice contabilitatii sunt : contul , balanta de verificare si bilantul contabil.

Contul este un procedeu reprezentativ al metodei contabilitatii, de o forma speciala, folosit pentru

gruparea si sistematizarea informatiilor, pentru evidenta si calculatia scrisa, valoric, in ordine

sistematica si cronologica.

Sistemul conturilor reflecta atat situatia la un moment dat, cat si cresterile si micsorarile elementelor

patrimoniale. Acesta reprezinta cel mai important mijloc de lucru al contabilitatii ce asigura

reflectarea distincta a fiecarui element in parte

Balanta de verificare reprezinta un procedeu al metodei contabilitatii, cu ajutorul caruia se asigura

gruparea, centralizarea si verificarea exactitatii datelor din conturi, controlul egalitatii bilantiere,

legatura dintre bilantul initial si conturi, si intre conturi si bilantul final.

Ea are rol important in analiza situatiei economico-financiare, intrucat reprezinta instrumentul de

centralizarea a activitatii intreprinderii.

Bilantul contabil este un procedeu de lucru specific metodei contabilitatii, prin care se prezinta

generalizat activul si pasivul unitatii patrimoniale in etalon banesc, precum si rezulatele obtinute de

o intreprindere la un moment dat.

Este document oficial de gestiuneal unitatii patrimoniale, care se intocmeste obligatoriu anual.

Principiile contabilitatii sunt :

1. Principiul continuitatii activitatii presupune ca intreprinderea isi continua in mod normal

activitatea intr-un viitor previzibil, fara a intra in stare de lichidare sau de reducere sensibila

a activitatii sale.

2. Principiul contabilitatii de angajamente. Efectele tranzactiilor si alte evenimente sunt luate

in calcul din momentul cand acestea s-au produs si nu atunci cand intervine plata sau

incasarea de lichiditati sau a echivalentului de lichiditati.

11

3. Principiul permanentei metodelor contabile consta in asigurarea continuitatii de la un

exercitiu la altul, a aplicarii metodelor contabilizarii si a evaluarii adoptate in contabilitate

privind masurarea si analiza activelor ,datoriilor si rezultatelor.

4. Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere impune ca la deschiderea exercitiului sa

fie preluate informatiile privind patrimoniul si rezultatele de incheiere a exercitiului

precedent.

5. Principiul necompensarii. Este interzis a se efectua compensarea intre posturile de activ si

cele de pasiv ,intre creante si datorii, intre posturile de cheltuieli si venituri.

6. Principiul pragului de semnificatie si agregarii impune ca situatiile financiare sa evidentieze

toate operatiile economice si financiare ,precum si informatiile a caror importanta poate

afecta evaluarile si deciziile.

7. Principiul prudentei. Acesta consta in aprecierea cu precautie sau rezonabila a activelor si

pasivelor, cheltuielilor si veniturilor pentru a evita supraevaluarea rezultatului.

8. Principiul evaluarii separate a activelor si datoriilor. In vederea stabilirii totale

corespunzatoare a fiecarei pozitii din bilant se determina separat valoarea aferenta fiecarui

element individual de activ sau de datorii.

2.3. Registre de contabilitate si forme de inregistrare in contabilitate

Conform Ordinului MEF nr. 3512 / 2008 privind documentele financiar-contabile publicat in

Monitorul oficial nr. 870 / 2008, formele de inregistrare in contabilitate sunt:

- pe jurnale;

- maestru-sah;

- maestru-sah cu jurnale - forma combinata.

Forma de inregistrare in contabilitate "pe jurnale”

In cadrul acestei forme de inregistrare se utilizeaza in principal urmatoarele registre si formulare:

- registrul-jurnal

- registrul-inventar

- cartea mare

- jurnale auxiliare;

- balanta de verificare.

In cadrul acestei forme se pot utiliza jurnale auxiliare pe feluri de operatiuni prin care se

stabilesc totalurile sumelor debitoare sau creditoare inregistrate in cursul lunii (perioadei), totaluri

care se inscriu in Registrul-jurnal. Aceste jurnale auxiliare sunt:

12

- jurnal privind operatiunile de casa si banca

- jurnal privind decontarile cu furnizorii

- situatia incasarii-achitarii facturilor

- jurnal privind consumurile si alte iesiri de stocuri

- jurnal privind salariile si contributia pentru asigurari sociale, protectia sociala a somerilor si

asigurarile de sanatate

- jurnal privind operatiuni diverse

Pentru inregistrarea cronologica a tuturor operatiunilor economico-financiare consemnate in

documentele justificative se utilizeaza Registrul-jurnal

Pentru operatiunile care nu au la baza documente justificative se intocmeste Nota de contabilitate .

Cartea Mare este documentul de sistematizare contabila care cuprinde toate conturile sintetice si

reflecta existenta si miscarea tuturor elementelor de activ si de pasiv la un moment dat. Cartea mare

serveste la stabilirea rulajelor lunare si a soldurilor conturilor si sta la baza intocmirii balantei de

verificare.

Balanta de verificare este utilizata pentru verificarea inregistrarii corecte in contabilitate a

operatiunilor efectuate si controlul concordantei dintre contabilitatea sintetica si cea analitica,

precum si principalul instrument pe baza caruia se intocmesc raportarile contabile. Balanta de

verificare a conturilor sintetice, precum si balantele de verificare ale conturilor analitice se

intocmesc cel putin anual, la incheierea exercitiului financiar sau la termenele de intocmire a

raportarilor contabile, la alte perioade prevazute de actele normative in vigoare si ori de cate ori se

considera necesar.

Forma de inregistrare "maestru-sah"

Principalele registre si formulare care se utilizeaza in cadrul acestei forme de inregistrare sunt:

- registrul-jurnal

- registrul-inventar

- cartea mare

- balanta de verificare.

Si in cadrul acestei forme de inregistrare se utilizeaza registrul-jurnal pentru inregistrarea

cronologica a tuturor operatiunilor economico-financiare consemnate in documentele justificative.

Documentele justificative pentru a fi inregistrate in registrul-jurnal sunt supuse prelucrarii

contabile: sortare pe feluri de operatiuni, verificare, evaluare, contare. Pentru operatiunile care nu

au la baza documente justificative se intocmeste Nota de contabilitate .

Cartea Mare este documentul de sistematizare a inregistrarilor contabile in conturile sintetice. In

acest registru inregistrarile se fac pe baza documentelor justificative, a documentelor cumulative si

a notelor de contabilitate, cronologic, zilnic, lunar sau ori de cate ori este nevoie.

13

La sfarsitul lunii (perioadei), pentru fiecare cont sintetic din Cartea Mare (sah) se stabilesc totaluri

ale rulajului contului debitor sau creditor si ale conturilor corespondente. Totalul sumelor conturilor

corespondente trebuie sa fie egale cu rulajul debitor sau creditor al contului respectiv.

Balanta de verificare se intocmeste pe baza totalurilor preluate din Cartea mare (sah), respectiv

din fisele deschise distinct pentru fiecare cont sintetic iar pentru verificarea inregistrarilor in

contabilitatea analitica se pot intocmi balante de verificare analitice.

Ca o particularitate, institutiile publice intocmesc balantele de verificare sintetice lunar, iar

balantele de verificare analitice, cel mai tarziu la sfarsitul trimestrului pentru care se intocmesc

situatiile financiare.

Forma de inregistrare combinata "maestru-sah cu jurnale”

In cadrul acestei forme de inregistrare pe langa fomularele mentionate la forma de inregistrare

"maestru-sah" se utilizeaza jurnalele auxiliare specifice formei de inregistrare "pe jurnale".

Astfel in Cartea Mare (sah), pentru fiecare cont sintetic, totalurile lunare stabilite in jurnal se

inscriu atat in coloana destinata rulajului debitor sau creditor, cat si in coloanele conturilor

corespondente.

La persoanele juridice fara scop patrimonial si la institutiile publice se poate folosi o forma de

inregistrare in contabilitate simplificata denumita "maestru-sah simplificat". In acest caz,

contabilitatea sintetica se tine pe fise de cont pentru operatiuni diverse deschise pentru fiecare cont

sintetic in Cartea Mare (sah), iar contabilitatea analitica se tine pe fisele mentionate la forma de

inregistrare "maestru-sah".

CAPITOLUL III. CONTUL SI DUBLA INREGISTRARE

3.1. Definiri ,structuri si reguli de functionare a conturilor

Contul este:

14

(1) cea mai mica unitate de identificare specifica pentru clasarea si înregistrarea curenta a existentei

si miscarii elementelor de patrimoniu;

(2) procedeu de alegere a caracteristicilor cantitative, calitative,operationale sau valorice pentru

identificarea, gruparea, prezentarea, înregistrarea, analiza si interpretarea situatiei, a miscarii si

transformarii realitatilor care conditioneaza existenta umana;

(3) instrument tehnic conceput sa modeleze în forma adecvata relatiile cauzale dintre existent,

cresteri si scaderi – în orizontul de timp;

(4) cel mai reprezentativ instrument care asigura unitatea de constructie a sistemului de calcule si

reprezentari adecvate ce permite:

administrarea averii;

gândirea, aprecierea justa si motivarea regulilor de compunere adecvata a calculelor

aritmetice;

surprinderea esentei prin reunirea partilor prin reguli universale – aplicabile în orice conditii;

desprinderea unitatii si a semnificatiei dintre conceptul logic si idealul abstract;

separarea identitatii dintre fenomene, procese, persoane, acte de schimb, competente, acte

si proceduri;

sinteza dintre cauze si efecte pentru fenomene grupate si sintetizate pe baza de criterii de

omogenitate.

(5) un sistem unitar, coerent de cifre, calcule – socoteli – în care se trec prin antiteza si unitate

valorica, fata în fata – toate cresterile si scaderile pentru marimi reprezentative de acelasi fel din

compararea carora se poate stabili cu certitudine, sensul, valoarea si semnificatia existentei si a

schimbarilor în raport cu timpul.

Structura contului :

1) DENUMIREA

identifica elementul patrimonial pentru care se deschide;

este specifica pentru continutul economic, juridic, financiar sau administrativ al faptelor,

operatiilor, evenimentelor, pentru a delimita precis si clar particularitatea, identitatea,

specificitatea.

4) EXPLICATIA OPERATIEI ECONOMICE

asigura identitatea descriptiva, redarea pe scurt a operatiei înregistrate în cont

explicatia poate fi contabila, daca înregistrarea este însotita de

simbolizarea sau codificarea adecvata a operatiilor

5) DATA CALENDARISTICA A INREGISTRARII

permite identificarea cronologica a “istoriei faptelor”

asigura ordinea structurala a seriilor de evenimente de acelasifel

15

6) DEBITUL / CREDITUL

Debitul este partea sau situatia din stânga

Creditul este partea sau situatia din dreapta

7) RULAJULMiscarea pe parcursul perioadei

Totalizarea sumelor înscrise pe debit sau credit

Deosebim:- rulaj curent (pentru o luna)- rulaj cumulat (de la 01.01 la data de

referinta)-rulaj reportat (trecerea unei sume totalizate la

- sfârsit de pagina, ca redeschidere pe o pagina, noua, în continuare)

8) TOTALUL

Însusirea dintre existent si rulaj:

Existent initial-Rulaj cresteri=Existent final+Rulaj micsorari

Deosebim:-total debitor-total creditor

La sfârsitul perioadei, fiecare cont are doua totaluri:un total pe debit-un total pe credit

Este diferenta periodica dintre sumele înscrise pe debitul si creditul aceluiasi cont

La deschiderea exercitiului soldul initial, existentul initial corespunde bilantului de

deschidere

Pe parcursul perioadei soldul se calculeaza ca diferenta aritmetica între sumele transcrise pe

debit si credit

La sfârsitul perioadei, se scade totalul mai mic din totalul mai mare:

(activ): total sume debitoare-total sume creditoare=Sold final debitor

9) SOLDUL

(pasiv): total sume creditoare-total sume debitoare=Sold final creditor

Regulile de functionare a conturilor au drept scop sa stabileasca partea contului(debit sau credit) in

care urmeaza sa se inregistreze soldul initial existent in fiecare cont la deschiderea acestuia,

modificarile (cresteri sau miscorari) valorii elementului la care se refera contul,determinate de

tranzactiile,evenimentele, operatiile economice si soldul final al conturilor existent la inchiderea

acestora. Acestea au ca punct de plecare bilantul cu structurile sale (active,capitaluri si datorii) si

cele doua principii de baza ale contabilitatii :dubla reprezentare si dubla inregistrare.

1. Prima regula care trebuie retinuta este aceea ca toate conturile de activ incep sa functioneze

prin a se debita (partea stanga a contului) si se debiteaza cu soldul initial al conturilor de

activ; conturile de pasiv incep sa functioneze prin a se credita (partea dreapta a contului) si

se crediteaza cu soldul initial al conturilor de pasiv.

2. A doua regula importanta este aceea ca toate conturile de activ inregistreaza in debit

cresterile (intrarile) elementelor de activ ,iar toate conturile de pasiv inregistreaza in credit

cresterile(intrarile) elementelor de pasiv.

16

3. A treia regula care trebuie tinuta minte este aceea ca toate conturile de activ inregistreaza in

credit (partea dreapta a contului) micsorarile elementelor de activ, iar conturile de pasiv

inregistreaza in debit (partea stanga a contului) micsorarile (iesirile) elementelor de pasiv.

4. A patra regula de functionare a conturilor este aceea ca toate conturile de activ au totdeauna

sold final debitor sau sunt soldate (echilibrate,balansate) iar toate conturile de pasiv au

totdeauna sold final creditor sau sunt soldate.

3.2. Dubla inregistrare si corespondenta conturilor

In secolul al XV-lea ,un calugar franciscan, Luca Paciolo a promovat si popularizat o metoda de

folosire a conturilor astfel incat, fiecarei sume trecute in debitul unui cont sa-i corespunda aceeasi

suma trecuta in creditul altuia, adica o dubla inregistrare. De aceea, sistemul contabil este unul in

„partida dubla”. Legatura dintre debitul (D) si creditul (C) conturilor, stabilita cu ocazia inregistrarii

operatiilor economice in conturi poarta denumirea de corespondenta conturilor, iar conturile care

reflecta o astfel de legatura se numesc conturi corespondente.

Explicatia descriptiva a tranzactiilor si evenimentelor inregistrate in cont consta in prezentarea

naturii operatiei, a persoanelor fizice sau juridice implicate, a datei operatiei ,a documentului

justificativ utilizat etc.iar explicatia contabila consta in indicarea sub forma de simbol cifric a

contului sau conturilor corespondente.

Rulajul reprezinta miscarea sau sumele inregistrate succesiv intr-o perioada de gestiune in debitul

sau creditul unui cont ca urmare a cresterilor si micsorarilor determinate de tranzactii (evenimente).

Rulajul este de doua feluri:debitor si creditor. Rulajul debitor reprezinta totalitatea inregistrarilor

efectuate in debitul unui cont intr-o perioada de gestiune. Rulajul creditor reprezinta totalitatea

inregistrarilor efectuate in creditul unui cont intr-o perioada de gestiune. Totalul sumelor unui cont

este de doua feluri:total sume debitoare si total sume creditoare. Prin adunarea rulajelor debitoare

sau creditoare cu sumele care exprima in partea de debit sau credit soldul initial reflectat de cont la

inceputul perioadei de gestiune , se obtine total sume debitoare si total sume creditoare ale contului

respectiv.

Existentul valoric stabilit la un moment dat la elementul pentru care s-a deschis cont reprezinta

soldul contului. Se stabileste ca diferenta intre total sume debitoare si total sume creditoare. In

functie de marimea sumelor, soldul poate fi debitor , sold creditor,sau sold balansat. Astfel daca

totalul sumelor debitoare din cont este mai mare decat totalul sumelor creditoare, contul are sold

debitor, iar daca totalul sumelor creditoare este mai mare decat totalul sumelor debitoare ,contul are

sold creditor. Relatiile de calcul pentru sold sunt:

1. TSD – TSC = SD cand TSD > TSC

17

2. TSC – TSD = SC cand TSC > TSD

3. TSD – TSC = 0 cand TSD = TSC

Soldurile se stabilesc de regula, la sfarsitul perioadei de gestiune reprezentand solduri finale care, la

inceputul perioadei urmatoare de gestiune apar ca solduri initiale.

Procedura de inregistrare in contabilitate a tranzactiilor evenimentelor se deruleaza in 3 etape:

1.analiza tranzactiilor, evenimentelor pe baza documentelor justificative

2.inregistrarea operatiunilor in Registrul Jurnal (procedeu numit jurnalizare sau inregistrare

cronologica)

3.transferarea articolelor din Registrul Jurnal in Cartea Mare (procedeu numit inregistrare

sistematica).

Planul de conturi general este un tablou al intregului sistem de conturi in cadrul caruia fiecare cont

este delimitat printr-o denumire si simbol cifric fiind incadrat intr-o clasa si grupa. Astfel se asigura

uniformitate si unitate de continut, functie, denumire si simbolizare a conturilor.

Pentru studierea planului de conturi se impune o clasificare a conturilor. La baza acesteia pot sta

mai multe criterii. Din punct de vedere al continutului econbomico-financiar, conturile se pot grupa

in:conturi de bunuri economice, conturi de surse, conturi de cheltuieli, conturi de venituri. Intrucat

continutul economico-financiar determina functia contabila a conturilor acestea pot fi grupate in

conturi de activ ,conturi de pasiv si conturi bifunctionale. Conturile bifunctionale nu formeaza o a

treia grupa de conturi cu ocazia intocmirii bilantului, ci, dupa soldul pe care il reprezinta la sfarsitul

perioadei de gestiune, se incadreaza fie in categoria conturilor de activ, fie in cea a conturilor de

pasiv.

Avand in vedere sfera de cuprindere ,conturile pot fi grupate in: conturi sintetice si conturi analitice.

Analizand planul de conturi general in ansamblul sau, dar si principalele componente, constatam ca

exista mai multe puncte de sprijin ce au rol de a-i spori accesibilitatea. Iata cateva asemenea puncte

de sprijin:

Clasa 1- conturi de capitaluri. In general sunt conturi cu functia contabila de pasiv (de exemplu, 101

Capital Social)

Clasa 2-conturi de imobilizari. In general sunt conturi cu functia contabila de activ (de exemplu,

201 Cheltuieli de constituire)

Clasa 3- conturi de stocuri si productie in curs de executie. In general, sunt conturi cu functia

contabila de activ (de exemplu, 300 Materii prime)

Clasa 4-Conturi de terti. Conturile de datorii sunt conturi cu functia contabila de pasiv (de exemplu

401 Furnizori). Conturile de creante sunt conturile cu functia contabila de activ (de exemplu 411

Clienti)

18

Clasa 5 –Conturi de trezorerie. In general, conturile au functia contabila de activ (de exemplu 531

Casa)

Clasa 6-Conturile de cheltuieli. Cheltuielile prin definitie, micsoreaza capitalurile proprii iar functia

contabila a conturilor de cheltuieli este opusa functiei contabile a capitalurilor proprii, astfel

cheltuielile sunt asimilate conturilor de activ (de exemplu 601 Cheltuieli cu materii prime)

Clasa 7-Conturi de venituri. Veniturile sunt opuse cheltuielilor ele prin definitie majoreaza

capitalurile proprii si astfel functia contabila a conturilor de venituri deriva de la capitalurile proprii,

toate veniturile sunt asimilate conturilor de pasiv (de exemplu 701 Venituri din vanzarea produselor

finite).

Bilantul constituie un sistem care reprezinta corelatia dintre mijloacele economice resursele de

formare a acestora, intr-o relatie de echilibru dintre activ si pasiv; asigurata prin rezultatele

financiare profit sau pierdere obtinute in perioada de referinta.

In cadrul contabilitatii, bilantul indeplinese o functie financiar-contabila ,asigurand deschiderea si

inchiderea conturilor precum si prezentarea la sfarsit de exercitiu a mijloacelor economice existente

si resursele de formare inclusiv rezultatele activitatii desfasurate.

Daca bilantul generalizeaza prin indicatorii sai mersul activitatii unitatii economice sau sociale,

contul este procedeul care particularizeaza aceasta activitate, furnizand informatii necesare pentru

caracterizarea fiecarui bun economic, proces economic, sursa de finantare si rezultat final.

Legatura dintre cont, care furnizeaza informatiile de detaliu asupra fiecarui element ce intra in

obiectul contabilitatii, si bilant, care asigura informatiile generatoare asupra activitatii de ansamblu

a unitatii, se realizeaza cu ajutorul unui alt procedeu specific metodei contabilitatii, si anune balanta

de verificare sau balanta conturilor.

3.3. Analiza contabila si articolul contabil

Fiecare tranzactie consemnata intr-un document ,inainte de inregistrarea ei in contabilitate,

trebuie sa fie supusa analizei contabile in vederea determinarii efectului dual asupra conturilor.

Aceasta analiza are drept rezultat stabilirea conturilor ce sunt afectate de tranzactii si in ce mod.

De asemenea, acest rezultat trebuie sa respecte cele doua ecuatii fundamentale:

1. ACTIV= CAPITAL PROPRIU + DATORII

2. DEBIT=CREDIT

Realizarea analizei contabile presupune parcurgerea ,in general a urmatoarelor etape:

1. Determinarea naturii operatiei, adica stabilirea continutului tranzactiei ce trebuie inregistrata

in contabilitate

19

2. Modificarea elementelor bilantiere, stabilirea modificarilor care se produc in strauctura

elementelor bilantiere, continutul si sensul modificarilor.

3. Identificarea conturilor corespondente ,adica stabilirea conturilor corespondente in care

urmeaza sa se inregistreze tranzactia, baza elementelor bilantiere modificate.

4. Debit sau credit, adica determinarea, pe baza regulilor de funtionare a conturilor, a partii din

fiecare cont (debit sau credit) in care urmeaza sa se inregistreze tranzactia.

5. Formula contabila, respectiv, intocmirea pe baza analizei contabile efectuate a formulei

(egalitatii) contabile.

Rezulta ca scopul final al analizei contabile il constituie intocmirea formulei contabile, pe baza

careia se inregistreaza tranzactiile in contabilitate. Formula contabila exprima, sub forma grafica,

modificarile pe care le determina fiecare tranzactie pe baza dublei inregistrari, sub forma de

egalitate valorica.

Structura formulei contabile este:

- conturile corespondente

- semnul „=”

- semnul „%” utilizat in intelesul de „urmatoarele”, atunci cand formula contabila intra in

corespondenta mai mult de doua conturi

- sumele

In formula contabila, contul (conturile) care se debiteaza se aseaza in stanga semnului egalitatii,

deoarece debitul este partea stanga a unui conta, iar contul(conturile) care se crediteaza se aseaza in

partea dreapta a semnului egalitatii, deoarece creditul este partea dreapta a unui cont. Prin atasarea

explicatiei descriptive a operatiunilor in cauza la elementele formulei contabile rezulta notiunea de

articol contabil.

CAPITOLUL IV. INREGISTRARI CONTABILE PRIVIND OPERATIILE

PATRIMONIALE

4.1. Tipuri de documente utilizate in evidenta contabila

20

La SC MIRUNA INTERNATIONAL IMPEX SRL am utilizat urmatoarele tipuri de

documente:

- nota de receptie (anexa 4)

- fisa de magazie (anexa 6)

- factura fiscala (anexa 5)

- aviz de insotire a marfii (anexa 9)

- nota de receptie si constatare de diferente (anexa 8)

- bon de transfer (anexa 7)

- chitanta (anexa 22)

- decont de TVA (anexa 10)-declaratia 300

- declaratie privind obligatiile de plata la bugetele asigurarilor sociale si fondurilor

speciale (anexa 11)-declaratia 102

- declaratie privind obligatiile de plata la bugetul de stat (anexa 12)-declaratia 100

- ordin de plata (anexa 13)

- bilet la ordin (anexa 14)

- borderou de incasare (anexa 15)

- borderou insotitor (anexa 17)

- borderou de incasare emis de banca (anexa 16 )

- foaie de varsamant (anexa 18)

- extras de cont (anexa 19)

- registru de casa (anexa 21)

- proces verbal de scoatere din gestiune a mijloacelor fixe (anexa27)

- registrul numerelor de inventar (anexa 25)

- fisa mijlocului fix (anexa 26)

- bon de miscare a mijloacelor fixe (anexa 24)

- nota contabila a salariatilor (anexa 23)

- fisa de cont pentru clienti (anexa 28)

- fisa de cont pentru furnizori (anexa 29)

- bilant prescurtat (anexa 33)

- jurnal pentru bunuri si servicii intracomunitare (anexa 32)

- jurnal de banca (anexa 20)

- jurnal pentru cumparari marfa (anexa 31)

- ordin de deplasare(delegatie) –(anexa 30)

- balanta de verificare provizorie (anexa 34)

21

- scadentar leasing (anexa 2)

- factura leasing avans (anexa 1)

- factura leasing (anexa 3)

4.1. Operatii privind capitalurile proprii

4.1.1. Documentele de infiintare a unei unitati patrimoniale

Baza juridică a organizării contabilităţii capitalurilor o constituie documentaţia de înfiinţare a

unităţii comerciale care este alcătuită din:

- statutul societăţii şi contractul de societate sau actul constitutiv, prin care este

stabilit modul de organizare şi funcţionare a societăţii

- sentinţa de autorizare emisă de instanţa judecătorească

- codul unic de înregistrare la Registrul Comerţului, fiind documentul ce atestă

înfiinţarea societăţii comerciale şi existenţa sa ca persoană juridică

- prospectul de emisiune pentru societăţile constituite din iniţiativa unor membri

fondatori pe baza subscripţiei publice de acţiuni

- declaraţia de subscriere semnată de persoanele care acceptă să participe la

constituirea capitalului social

Evidenţa operativă a asociaţilor/acţionarilor societăţii comerciale se realizează cu ajutorul

registrului asociaţilor/acţionarilor. În acest registru se ţine evidenţa nominală pe

fiecare asociat/acţionar cu numărul de acţiuni sau părţi sociale subscrise şi valoarea

nominală a acestora, vărsămintele efectuate la capitalul subscris, precum şi menţiuni

speciale privind cesionarea acţiunilor/părţilor sociale.

4.3. Operatii privind activele imobilizate

4.3.1. Tipuri de documente

Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii si detinute pe o perioada mai mare de un

an.

Activele imobilizate in raport de comportamentul lor economic si al structurii lor materiale se

grupeaza astfel:

- imobilizari corporale, detaliate in: terenuri si constructii; instalatii tehnice si masini; alte

instalatii, utilaje si mobilier; avansuri si imobilizari corporale in curs.

22

- imobilizari necorporale, care cuprind: cheltuieli de constituire; cheltuieli de dezvoltare;

concesiuni,brevete,licente,marci comerciale si alte drepturi si valori similare; fond

comercial, in cazul in care a fost achizitionat; alte imobilizari necorporale.

- imobilizari financiare, care se impart in : titluri de valoare imobilizate si creante imobilizate.

Evidenta activelor imobilizate impune consemnarea completa si la timp in cadrul documentelor

financiar-contabile a tuturor operatiunilor privind miscarea imobilizarilor.

Intrarile de imobilizari ,care nu necesita montaj si nici probe tehnologice si care sunt date in

folosinta in momentul receptionarii lor de la furnizor sunt consemnate in Procesul verbal de

receptie . Acesta se emite pe baza documentelor justificative, ce difera in functie de caile de

intrare in gestiune, si anume:

- intrarea prin cumparare cu titlu oneros este consemnata in factura intocmita de furnizor,

avizul de insotire a marfii si contractul de vanzare-cumparare .De cele mai multe ori, factura

reprezinta documentul de baza pentru inregistrarea in contabilitate.

- aportul in natura de la asociati si actionari este reliefat in contractul de societate si

documentele de expertiza tehnica.

- Valoarea si caracteristicile imobilizarilor din productie proprie sunt reflectate in proiectele si

devizele lucrarilor, fisa de cont analitic pentru costuri efective, etc.

Intrarile de imobilizari care necesita montaj, dar nu si probe tehnologice precum cladirile si

constructiile speciale, care nu deservesc procese tehnologice, se consemneaza in Procesul

verbal de receptie provizorie.

Receptionarea imobilizarilor corporale supuse montajului si probelor tehnologice se inregistreaza in

documentul Proces verbal de punere in functiune.

Intrarea imobilizarilor prin cesionare, locatie de gestiune, inchiriere se oglindeste in Procesul verbal

de predare-primire si are la baza contractul de concesionare sau locatie de gestiune.

Miscarea imobilizarilor de la o sectie la alta, de la un serviciu la altul in cadrul aceleiasi unitati,se

consemneaza in documentul Bonul de miscare a mijloacelor fixe.(anexa 24 )

Iesirea imobilizarilor prin casare este consemnata in Procesul verbal de scoatere din functiune a

mijloacelor fixe, elaborat de Comisia de casare.

Pentru a se stabili existenta efectiva a imobilizarilor corporale pe locuri de folosinta si pe

responsabili, se utilizeaza Lista de inventariere si de evidenta a mijloacelor fixe. Ea serveste si la

inventarierea imobilizarilor corporale si a consemnarii rezultatelor ei. Contabilitatea analitica a

imobilizarilor corporale trebuie sa fie organizata de o maniera care sa asigure individualizarea

fiecarei imobilizari, cunoasterea existentei si miscarii lor pe locuri de folosinta, gradul de

depreciere, pe structura categoriilor lor.De aceea, ea se organizeaza pe locuri de folosinta (sectii,

servicii,etc) pe categorii de imobilizari si, in cadrul acestora pe obiecte de evidenta. Contabilitatea

23

analitica a imobilizarilor se poate tine fie folosind Registrelor numerelor de inventar si Fisa

mijlocului fix, fie utilizand Registrul pentru evidenta mijloacelor fixe. (anexa 26)

Registrul numerelor de inventar ( anexa 25 ) serveste ca document de atribuire a numerelor de

inventar (simboluri cifrice) imobilizarilor corporale existente in unitate in vederea identificarii lor.

Fisa mijlocului fix serveste ca document pentru evidenta analitica a imobilizarilor corporale. Se

intocmeste intr-un exemplar, de catre compartimentul financiar-contabil, pentru fiecare mijloc fix

sau pentru mai multe imobilizari corporale de acelasi fel si de aceeasi valoare care, in cazul

unitatilor, au unitatilor, au aceleasi cote de amortizare si sunt puse in functiune in aceeasi luna.

Fisele imobilizarilor corporale scoase din functiune sau transferate se pastreaza separat. ( anexa 27 )

SC MIRUNA INTERNATIONAL IMPEX SRL tine evidenta imobilizarilor corporale la valoarea

de intrare, respectiv costul istoric. Tratamentul contabil aplicat pentru imobilizarile corporale este

cel de baza, conform caruia inregistrarea in contabilitate se face la cost. Constructiile, mijloacele de

transport, instalatiile si echipamentele sunt evaluate la cost, mai putin amortizarea si orice alta

depreciere suferita.

Cheltuielile suportate dupa ce imobilizarile corporale au fost puse in functiune cum ar fi costurile cu

reparatiile si intretinerea sunt incluse in contul de profit si pierdere in perioada in care sunt angajate,

cu exceptia siuatiilor in care se poate demonstra ca aceste cheltuieli au ca rezultat o crestere a

beneficiilor economice viitoare preconizate a se obtine din utilizarea acestora peste standardul

initial de performanta, cand aceste cheltuieli sunt capitalizate ca un cost suplimentar al

imobilizarilor corporale.

SC MIRUNA INTERNATIONAL IMPEX SRL a achizitionat un mijloc de transport prin leasig

financiar , pe care l-am inregistrat astfel : (anexa 1,2,3 )

I. Inregistrare avans in valoare de 3033.75 EUR la un curs valutar de 3.5392 lei (anexa 1):

%= 404 /12777.09

10737.05 / 167

2040.04 /4426

II. Inregistrare comision de leasig in valoare de 404.5 EUR utilizand acelasi curs valutar (anexa 1):

%= 404/ 1703.62

1431.61 /622

272.01 /4426

III.Inregistrare inmatriculare in valoare de 200 EUR (anexa 1):

%= 404/ 842.33

707.84 /628

134.49 /4426

24

III. Achitare avans:

404=5121/15323.04

IV. Inregistrarea mijlocului de transport:

2133=167/20225 (valoarea de intrare)

4.3.2. Metode de amortizare si intocmire a graficului

Amortizarea se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a

imobilizarilor corporale. Amortizarea imobilizarilor corporale se calculeaza pe baza unui plan de

amortizare, de la data punerii in functiune a acestora si pana la recuperarea integrala a valorii lor de

intrare, conform duratelor de utilizare economica si conditiilor de utilizare a acestora.

Entitatile amortizeaza imobilizarile corporale utilizand unul dintre urmatoarele regimuri de

amortizare:

a) amortizarea liniara

b) amortizarea degresiva

c) amortizarea accelerata

Amortizarea aferenta imobilizarilor corporale se inregistreaza in contabilitate ca o cheltuiala.

SC MIRUNA INTERNATIONAL IMPEX SRL amortizeaza imobilizarile la valoarea evaluata,

folosind metoda liniara de-a lungul duratei utile de viata estimata a activelor, dupa cum urmeaza:

Activ Ani

Constructii 5-45

Instalatii tehnice si masini 3-28

Alte instalatii,utilaje si mobilier 3-20

In cazul nostru de mai sus, unde am achizitionat mijlocul de transport pe o perioada de 4 ani, l-am

amortizat folosind metoda liniara procedand astfel:

20225 (valoarea de intrare) / (4 ani * 12 luni) = 421.35 lei/luna

Apoi am facut inregistrarea :

681=2813/421.35

Aceasta inregistrare se va repeta in fiecare luna, pana cand mijlocul de transport va fi complet

amortizat.

25

0

50

56.2

5

1011

.25

1516

8.75

2

0225

I II III IV

26

4.3.3. Casarea si scoaterea din evidenta

O imobilizare corporala trebuie scoasa din evidenta la cedare sau casare, atunci cand niciun un

beneficiu economic viitor nu mai este asteptat din utilizarea sa ulterioara.

Castigurile sau pierderile obtinute in urma casarii sau cedarii unei imobilizari corporale trebuie

determinate ca diferenta intre veniturile generate de scoaterea din evidenta si valoarea sa

neamortizata, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta si trebuie prezentate ca venit sau cheltuiala,

dupa caz, in contul de profit si pierdere.

La SC MIRUNA INTERNATIONAL IMPEX SRL imobilizarile corporale care sunt casate sunt

eliminate din bilant impreuna cu amortizarea cumulata corespunzatoare. Orice castig sau pierdere

rezultat(a) dintr-o asemenea operatiune este inclus(a) in contul de profit si pierdere curent.

4.4. Operatii privind stocurile si productia in curs de executie

4.4.1. Particularitati ale contabilitatii marfurilor; documentele contabile specifice

Stocurile cuprind bunurile şi serviciile care intervin în ciclul curent de exploatare al întreprinderii

destinate fie pentru a fi vândute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie,

fie pentru a fi consumate la prima lor utilizare.

În cadrul stocurilor se cuprind:

- mărfurile, respectiv bunurile pe care unitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele

predate spre vânzare magazinelor proprii

- materiile prime care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit,

integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformate

- materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de

schimb, etc) care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare, fără a se regăsi de

regulă în produsul finit

- materialele de natura obiectelor de inventar

- produsele, respectiv:

- semifabricatele, prin care înţelegem produse al căror proces tehnologic a fost terminat într-

o secţie şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secţii sau se livrează terţilor

27

- produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie şi nu

mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unităţii putând fi depozitate în vederea livrării sau

expediate direct clienţilor

- rebuturile, materialele recuperabile sau deşeurile

- animalele şi păsările, respectiv animalele născute şi cele tinere de orice fel crescute şi folosite

pentru reproducţie, animalele şi păsările la îngrăşat pentru a fi valorificate

- ambalajele, care includ ambalajele refolosibile achiziţionate sau fabricate, destinate produselor

vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi cu obligaţia restituirii

- producţia în curs de execuţie, care reprezintă producţia ce nu a trecut prin toate fazele de

prelucrare prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi recepţiei

tehnice sau necompletate în întregime; în cadrul producţiei în curs de execuţie se cuprind şi lucrările

şi serviciile, precum şi studiile în curs de execuţie sau neterminate

În cadrul stocurilor se includ şi bunurile aflate în custodie pentru prelucrare sau în consignaţie la

terţi care se înregistrează distinct în contabilitate pe categorii de stocuri.

La evaluarea stocurilor se aplică regulile generale de evaluare corespunzătoare momentelor

principale ale stării lor în patrimoniu, respectiv evaluarea la intrarea în patrimoniu, la ieşirea din

patrimoniu, la inventariere şi la bilanţ.

Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu se face la costul de achiziţie sau costul de producţie.

Evaluarea stocurilor la inventariere se face la valoarea actuală sau de utilitate, denumită şi valoare

de inventar.

Evaluarea stocurilor în bilanţ se face în principiu la valoarea contabilă/de intrare a acestora, iar

pentru stocurile care au suferit deprecieri şi pentru care s-au constatat şi înregistrat provizioane -

la valoarea actuală mai mică decât valoarea contabilă.

În sfera organizării contabilităţii stocurilor se cuprind: clasificarea şi codificarea, evaluarea

stocurilor, organizarea documentaţiei primare şi a evidenţei operative, organizarea contabilităţii

analitice şi sintetice.

Toate aceste operaţii trebuiesc consemnate în documente primare şi evidenţe operative specifice.

Pentru a organiza sistemul de documente se elaborează nomenclatorul de documente

şi graficul de circulaţie al fiecărui document de la întocmirea sau intrarea în societate

până la arhivare.

Pentru achiziţia de stocuri, documentele primare sunt:

- avizul de însoţire ( anexa 9)

- factura ( anexa 5)

- nota de intrare-recepţie ( anexa 4)

28

- nota de recepţie şi constatare de diferenţe (anexa 8) , dacă la recepţie se constată

diferenţe care se comunică şi furnizorului în vederea soluţionării situaţiei constatate

Pentru operaţii de transfer şi mişcare internă a stocurilor avem bonul de predare-transfer-restituire.

Pentru operaţii de consum a stocurilor avem bonul de consum.

Pentru materialele trimise la terţi pentru prelucrare avem avizul de însoţire, cu menţiunea scopului

expedierii.

Pentru vânzare avem documentele: dispoziţie de livrare, aviz de însoţire, factură.

Evidenţa operativă a stocurilor se realizează la nivelul depozitelor (gestiunilor) prin fişa de magazie

şi raportul de gestiune, iar la nivelul societăţii prin registrul stocurilor.

Marfurile constituie o structură importantă în categoria stocurilor achiziţionate, fiind formate din

bunurile cumpărate în vederea revânzării în aceeaşi stare. Sunt asimilate mărfurilor şi stocurile de

materii prime şi materiale disponibile redistribuite pentru a fi vândute.

În contabilitatea mărfurilor pot fi adoptate următoarele preţuri pentru evaluare şi înregistrare:

a) preţul efectiv de cumpărare

În acest caz, costul de achiziţie al mărfurilor se formează şi se înregistrează în contabilitate astfel:

- preţul efectiv de cumpărare fără TVA în contul 371

- cheltuielile de aprovizionare în contul 378

b) preţul prestabilit de cumpărare (preţ standard)

În acest caz, costul de achiziţie se formează astfel:

- preţul prestabilit de cumpărare în contul 371

- diferenţa dintre preţul efectiv de cumpărare şi cel prestabilit în contul 378

- cheltuielile de aprovizionare în contul 378

c) preţul de vânzare

– cu ridicata

– cu amănuntul

– preţul importatorului

În acest caz, costul de achiziţie a mărfurilor se fixează astfel:

- preţul de vânzare în contul 371

- cheltuielile de transport - aprovizionare în contul 378

- adaosul comercial inclus în preţul de vânzare în contul 378

Contabilitatea operaţiilor privind mărfurile se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 37 –

„Mărfuri”, din care fac parte: 371 – „Mărfuri” şi 378 – „Diferenţe de preţ la mărfuri”.

Contul 371 (A) ţine evidenţa existenţei şi mişcării stocurilor de mărfuri.

În debit se înregistrează:

29

- valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor achiziţionate prin conturile 401, 408, 542 (pentru cele

importate contul 446)

- valoarea mărfurilor reprezentând aport în natură prin creditul contului 456

- valoarea mărfurilor aduse de la terţi prin creditul contului 357

- valoarea materiilor prime şi materialelor trecute la mărfuri prin creditul conturilor 301, 302

- valoarea produselor finite transferate magazinelor proprii de desfacere prin creditul contului 345

- valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor constatate plus la inventar prin creditul contului 607 şi

a celor primite cu titlu gratuit prin creditul contului 758

- valoarea adaosului comercial şi a TVA-ului neexigibilă în situaţiile în care evidenţa mărfurilor se

ţine la preţul cu amănuntul prin creditul conturilor 378, 4428

La SC MIRUNA INTERNATIONAL IMPEX SRL s-au inregistrat urmatoarele achizitii de marfuri:

1. ACHIZIŢIE MĂRFURI Preţ efectiv de cumpărare (anexa 4):

% = 401 / 21718.02

18250.44 / 371 (preţ de cumpărare)

3467.58 / 4426

% = 401 / 51.95

44.8/ 378 (cheltuieli de transport-aprovizionare)

7.15/ 4426

2. ACHIZIŢIE MĂRFURI Preţ standard

% = 401/21718.02

18250.44 /371 (preţ standard)

3467.58/ 4426

(pentru ) 378 (cheltuieli de transport-aprovizionare)

3. ACHIZIŢIE MĂRFURI Preţ de vânzare cu amănuntul

15470 / 371 = %

(preţ de cumpărare) 401/10000

(adaos) 378/3000

(TVA neexigibilă) 4428/ 2470

1900/4426 = 401/1900

% = 401

(preţ de cumpărare) 371

30

4426

371 = %

378 (adaos)

4428 (TVA neexigibilă)

În credit se înregistrează:

- valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor ieşite din gestiune prin vânzare şi minusurile de

inventar prin debitul contului 607

- valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor trimise la terţi prin debitul contului 357

- valoarea adaosului comercial şi a TVA-ului neexigibilă a mărfurilor ieşite din gestiune prin debitul

conturilor 378, 4428

- valoarea donaţiilor şi pierderilor din calamităţi prin debitul conturilor 658, 671

Soldul contului reprezintă valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor din stoc la sfârşitul perioadei.

SC MIRUNA INTERNATIONAL IMPEX SRL a vandut marfuri pe care le-am inregistrat astfel:

9163/ 411 = %

707/ 7700

4427/ 1463

707 – 607 = 378 (Adaos comercial)

% = 371

607

(adaos) 378

4428

Stocurile la SC MIRUNA INTERNATIONAL IMPEX SRL sunt inregistrate la cea mai mica

valoare dintre cost si valoarea realizabila neta. Evidenta se tine la costul mediu ponderat (CMP). Ea

foloseste metoda cantitativa-valorica prin folosirea inventarului permanent.

Metoda cantitativ-valorică – constă în ţinerea evidenţei cantitative pe categorii de bunuri la locul de

depozitare, iar în contabilitate a evidenţei cantitative şi valorice. Contabilitatea stocurilor se

desfăşoară pe gestiuni, iar în cadrul acestora pe categorii de bunuri. Controlul exactităţii şi

31

concordanţei înregistrărilor din evidenţa de la depozite şi din contabilitate se face prin punctajul

periodic dintre cantităţile înregistrate în fişele de magazie şi cele din fişele de cont analitic de la

contabilitate.

Metoda inventarului permanent constă în înregistrarea tuturor operaţiilor de intrare şi ieşire în

conturi sintetice de stocuri şi, pe această bază, stabilirea şi cunoaşterea permanentă a stocului

cantitativ şi valoric, sau numai valoric.

Metoda CMP presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a

costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a costului elementelor similare

produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după fiecare

intrare.

4.2.2 Particularitati ale procesului de aprovizionare, obtinere si desfacere a productiei; documentele

contabile specifice

Stocurile, în gestiunea întreprinderii, ocazionează numeroase operaţii care pot fi grupate în:

- aprovizionare şi depozitare (anexa 31-32)

- consum şi valorificare

- inventariere

Raţiunea de formare a stocurilor de materii prime şi materiale o constituie utilizarea lor în procesul

de producţie de bunuri, executări de lucrări, prestări servicii. Documentul care consemnează

consumul este bonul de consum sau fişa limită de consum.

1. Factură ACHIZIŢIE MATERII PRIME – 100 kg * 100.000 lei; TVA 19% (anexa 5)

Nota de intrare-recepţie (anexa 4)

Fişa de magazie (anexa 6)

% = 401/11.900

10.000/ 301

1.900/ 4426

2. Bon de consum CONSUM DE MATERII PRIME

601 = 301/10.000

3. Nota (Bon) de predare (anexa 7)

345 = 711/ 12.000

32

În procesul de formare a stocurilor pot interveni situaţii în care, în totalitate sau în parte, acestea să

fie respinse la recepţie ca urmare a unor minusuri cantitative sau pentru că nu corespund calitativ.

Asemenea situaţii pot fi soluţionate astfel:

1. Comisia de recepţie întocmeşte documentul nota de recepţie şi constatare de diferenţe (anexa 8),

care se tratează astfel:

a) în cazul minusurilor cantitative – pentru valoarea cantitativă lipsă nu se

înregistrează în contabilitate intrarea de stoc şi obligaţia faţă de furnizor, urmând să

se comunice nota furnizorului pentru soluţionare

b) în cazul stocurilor necorespunzătoare calitativ – pe baza notei de constatare,

stocurile respective sunt preluate în păstrare şi ţinute la dispoziţia furnizorului,

cantitatea şi valoarea acestora fiind evidenţiate în contul în afara bilanţului 8033 –

„Valori materiale primite în păstrare sau custodie”

2. În urma comunicării notei de constatare a diferenţelor calitative, furnizorul poate proceda astfel:

a) execută recondiţionarea calitativă a materialelor la sediul cumpărătorului şi în

urma acceptării se întocmeşte documentul nota de intrare-recepţie, pe baza căruia

valorile respective sunt trecute din contul 8033 în conturile de stocuri din depozit

301, 302, 303, înregistrând corespunzător obligaţia faţă de furnizor

b) poate cere returnarea stocurilor necorespunzătoare calitativ şi, pe baza avizului de

însoţire, acestea sunt expediate, urmând a fi creditat contul 8033 cu valoarea lor

În cazul în care pentru diferenţele operaţiilor de prelucrare a materiilor prime şi materialelor

societatea nu dispune de capacităţi corespunzătoare se poate recurge la colaborarea cu altă societate,

care poate executa acele prelucrări. În acest caz, cantităţile de materiale sunt trimise cu aviz de

însoţire cu menţiunea „Trimise spre prelucrare”, fără ca valoarea acestora să fie facturată terţului

care le va prelucra.

Valoarea prelucrărilor va fi ataşată valorii materiilor prime sau materialelor trimise spre prelucrare,

formându-se astfel preţul de intrare al materialelor prelucrate.

Aviz de însoţire: 351 = 301/ 5.000 (anexa 9)

Aviz: 301 = 351/ 5.000 (intrare materii prime prelucrate)

Factură: % = 401 1.190

301 1.000

Manoperă 4426 190

33

Deşi materiile prime şi materialele sunt achiziţionate cu scopul de a fi consumate în activităţi de

exploatare, pot interveni cazuri în care anumite cantităţi devin disponibile în urma restructurării

programului de producţie sau ca urmare a unei supraaprovizionări. În asemenea cazuri acestora li se

schimbă destinaţia, fiind puse în vânzare şi, ca urmare, devin stocuri de mărfuri. Astfel, valoarea lor

este trecută în gestiunea mărfurilor prin contul 371 împreună cu diferenţele de preţ aferente, care

vor fi transferate din 308 în 378.

Bon de transfer: 371 = 301

D) Alte destinaţii

Stocurile de materii prime şi materiale mai pot fi utilizate prin cedarea sub formă de donaţie sau cu

titlu gratuit, valoarea lor fiind înregistrată pe cheltuielile curente ale exerciţiului prin contul 6582 –

„Donaţii şi subvenţii acordate”.

Contabilitatea productiei presupune organizarea documentaţiei primare, a evidenţei operative, a

contabilităţii analitice şi sintetice.

a) Pentru organizarea documentaţiei primare se studiază conţinutul operaţiilor specifice,

gestionarea produselor şi proiectarea pe această bază a nomenclatorului documentelor,

modului lor de completare, precum şi circuitul lor. Documentele caracteristice gestionării

produselor sunt:

- bonul de predare-transfer-restituire – utilizat pentru predarea de către secţiile de

exploatare la depozite a produselor finite şi a semifabricatelor, cât şi ca document de

transport între magazii

- nota de rebut – consemnează elementele din procesul de fabricaţie constatate ca

fiind necorespunzătoare calitativ în urma controlului tehnic de calitate (CTC)

- nota de remaniere – consemnează, în urma CTC-ului, piese necorespunzătoare, dar

care prin operaţii tehnice suplimentare pot fi aduse la nivelul calitativ corespunzător

- dispoziţia de livrare, avizul de însoţire, factura – documente pentru livrări, respectiv

vânzări

- bonul de consum – se foloseşte pentru gestiunea semifabricatelor din producţia

proprie, care trec de la o secţie de prelucrare la alta în vederea obţinerii produsului

finit

b) Evidenţa operativă a produselor se ţine la nivelul depozitului cu ajutorul fişei de magazie.

c) Pentru contabilitatea analitică se poate adopta una din metodele de contabilitate analitică a

stocurilor, fiind recomandată metoda cantitativ-valorică.

4.5. Operatii privind creantele si datoriile

34

4.5.1. Evidentierea furnizorilor si a clientilor

La nivelul firmei există o evidenţă analitică ,respectiv o evidenţă operativă pt. datoriile şi creanţe.Pt.

aceasta se foloseşte registrul de comenzi, fişă de urmărire a contractelor,evidenţa de pontaj.

Înregistrarea în contabilitatea sintetică ,a creanţelor şi datoriilor se efectuează cu ajutorul conturilor

din clasa 4 ,conturi.de terţi şi anume conturi. care înregistrează datoriile firmei ,au funcţie contabilă

de pasiv;adică înregistrează în credit ,datori constituite faţă de terţe persoane şi se debitează în

momentul decontării (stingerii acestor datorii).Soldul acestor datorii (de obligaţii )este tot de unul

creditor şi reprezintă datoriile în curs de decontare.

În ceea ce priveşte conturile. care reflectă creanţele,acestea sunt conturi. de activ ,ele înregistrează

în debit ,creanţele constituite şi se creditează în momentul decontării acestor creanţe.Soldul

conturilor.de creanţe este debitor şi reprezintă creanţele firmei asupra terţei persoane.

Decontările cu terţii cuprind toate datoriile şi creanţele faţă de terţi, a căror durată nu

depăşeşte de regulă, un an.

Terţii reprezintă persoanele fizice şi juridice cu care societatea intră în relaţii economice, pe

parcursul desfăşurării activităţii.

Relaţiile economice se reflectă în contabilitate sub formă de :

Datorii – exprimă surse de finanţare furnizate de terţi, pentru care unitatea trebuie să acorde o

contraprestaţie sau un echivalent valoric.

Creanţe – sunt drepturi cuvenite creditorilor de a pretinde de la debitori anumite sume de bani,

bunuri sau servicii.

. Prin furnizor se înţelege un agent economic care , în calitate de vânzător, pune la dispoziţia

terţilor bunuri sau servicii contra cost, pe baza unei înţelegeri prealabile.

Contabilitatea decontărilor cu furnizorii se ţine cu ajutorul conturilor din grupa 40 "Furnizori

şi conturi asimilate", care cuprinde următoarele conturi:

401" Furnizori"

403 "Efecte de plătit"

404 "Furnizori de imobilizări"

405 " Efecte de plătit pentru imobilizări"

408 "Furnizori – facturi nesosite "

409 "Furnizori - debitori".

Datoriile agenţilor economici faţă de furnizori se înregistrează în contabilitate la valoarea lor

nominală înscrisă pe documente.

Contabilitatea furnizorilor se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.

35

Contul 401" Furnizori " este utilizat pentru evidenţierea datoriilor faţă de furnizorii de stocuri şi

servicii. Este un cont de datorii pe termen scurt şi are funcţie contabilă pasiv.

În contabilitatea clienţilor se înregistrează operaţiunile privind livrările de bunuri, lucrări şi servicii .

Evidenţa acestor operaţiuni se ţine cu ajutorul conturilor din grupa 41 "Clienţi şi conturi

asimilate ", care cuprinde următoarele conturi:

411 Clienţi

o 4111 Clienţi

o 4118 Clienţi incerţi sau în litigiu

413 Efecte de primit de la clienţi

418 Clienţi – facturi de întocmit

419 Clienţi – creditori

Toate aceste conturi sunt conturi de creanţe şi au funcţie contabilă de activ ( cu excepţia

contului 419 care este cont de pasiv) .

Contul 4111" Clienţi " se utilizează pentru reflectarea creanţelor aferente livrărilor de bunuri

şi servicii.

Se debitează cu valoarea la preţ de vânzare a mărfurilor, produselor, semifabricatelor livrate,

lucrărilor efectuate şi serviciilor prestate, precum şi taxa pe valoare adăugată colectată aferentă.

Se creditează cu sumele încasate de la clienţi în conturile de disponibilităţi bancare sau în

numerar.

Soldul debitor reprezintă sumele datorate de clienţi.

Evidenta furnizorilor respectiv a clientilor se inregistreaza in fisele de cont analitice si

sintetice a acestora. ( anexa 28-29).

4.5.2. Drepturi salariale si contributiile aferente acestora

Relaţiile întreprinderii cu personalul angajat sunt statuate (hotărâte prin lege) pe piaţa muncii pe

baza unor norme juridice menite să asigure cadrul legislativ pentru protecţia personalului angajat şi

remunerarea echitabilă a muncii depuse.

Principalele norme juridice sunt:

☼ legea privind:

- protecţia persoanelor angajate

- soluţionarea conflictelor pe baza contractului colectiv de muncă

- protecţia socială

36

- asigurările sociale

- asigurările de sănătate

- impozitul pe venituri salariale

Prin contractul colectiv de muncă sunt stabilite drepturile şi obligaţiile angajatorului şi ale

angajaţilor într-un cadru general în limitele căruia se încheie cu fiecare angajat contractul individual

de muncă.

Contractul individual de muncă se încheie cu persoanele care urmează să presteze activităţi

permanente, acestora asigurându-li-se, pe lângă salariul pentru munca depusă, şi alte drepturi cum

sunt cele de concediu de odihnă plătit, concedii şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de

muncă şi alte drepturi.

Documentele primare pot fi grupate în următoarele categorii:

a) documente de angajare prin care se stabilesc drepturile şi obligaţiile persoanelor angajate şi

ale angajatorului

contractul individual de muncă

b) documente privind prezenţa la lucru

condica de prezenţă

fişa de pontaj

fişa de ceas

c) documente privind timpul de muncă prestat

foaia colectivă de prezenţă

carnetul de pontaj

situaţia prezenţei la muncă şi a absenţelor

d) documente privind producţia obţinută sau alte rezultate ale muncii

bonul de lucru

raportul de producţie

pontajul lucrărilor executate

e) documente privind calculul şi evidenţa salariilor

lista de avans chenzinal

statul de plată a salariilor

lista de indemnizaţii pentru concediul de odihnă

centralizatorul statelor de plată a salariilor

Statele de plată ale salariilor şi centralizatorul statelor de plată sunt documente justificative de bază

pentru calculul şi decontarea drepturilor salariale ale angajaţilor. Prin aceste documente se stabilesc

salariile brute şi se calculează reţinerile din salarii şi celelalte obligaţii datorate de societate

bugetului de stat, bugetelor asigurărilor sociale şi fondurilor speciale.

37

Statele de plată ale salariilor constituie baza organizării contabilităţii analitice pentru toate conturile

sintetice în care sunt înregistrate operaţiile privind salariile.

Organizarea contabilităţii analitice a salariilor se realizează şi prin folosirea fişei de evidenţă a

salariaţilor întocmită nominal pe fiecare salariat, în care se înscriu salariile brute şi cele nete pe

fiecare lună a unui an calendaristic. Această evidenţă foloseşte în principal la calculul

indemnizaţiilor pentru concediul de odihnă, pentru concedii medicale şi alte drepturi care se

stabilesc pe baza salariului zilnic sau lunar.

Folosind registrele şi fişele contabile corespunzătoare formei de contabilitate adoptată,

contabilitatea sintetică se organizează cu ajutorul următoarelor conturi:

- conturile din grupa 42 – „Personal şi conturi asimilate”:

421 – „Personal – salarii datorate”

423 – „Personal – ajutoare materiale datorate”

425 – „Avansuri acordate personalului”

426 – „Drepturi de personal neridicate”

427 – „Reţineri din salarii datorate terţilor”

428 – „Alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul”

- contul din grupa 44: 444 – „Impozitul pe venituri de natura salariilor”

- conturile din grupa 43:

431 – „Asigurări sociale”

437 – „Ajutor de şomaj”

438 – „Alte datorii şi creanţe sociale”

Sistemul de salarizare stabilit prin contractul colectiv de muncă include:

- salariul tarifar

- sistemul de sporuri

- formele de salarizare

- formele de premiere

- alte forme

Salariul tarifar, ca element principal al sistemului de salarizare, se stabileşte prin contractul

individual de muncă sub forma salariului tarifar orar sau al unui salariu lunar fix pentru un program

de lucru de 176 ore.

Salariul tarifar poate fi stabilit pe baza uneia din următoarele forme de salarizare:

- acord direct

- acord progresiv

- acord indirect

- salarizare pe bază de tarife sau cote procentuale

38

- forma salarizării în regie, respectiv după timp

În afară de salariul tarifar de bază, în salariul brut total mai pot fi cuprinse sporuri şi adaosuri cum

sunt:

- sporuri pentru condiţii deosebite de muncă

- sporuri pentru ore lucrate peste program se supun impozitării

- sporuri de vechime

- sporuri de lucru în timpul nopţii

- premii/prime acordate pe baza anumitor criterii

În sistemul de salarizare, pe lângă salariul pentru timpul efectiv lucrat, personalul angajat mai

beneficiază şi de alte drepturi:

- indemnizaţii pentru concedii de odihnă

- concedii pentru evenimente familiale deosebite

- alte drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă

Statul de salarii cuprinde pe de-o parte salariul brut format din salariul de bază, sporuri, adaosuri şi

indemnizaţii, iar pe de altă parte reţinerile pentru contribuţia la asigurările sociale – CAS (9,5%),

contribuţia la fondul de şomaj (1%), contribuţia la asigurările sociale de sănătate – CASS (6,5%),

impozitul pe salarii, precum şi reţinerile făcute din salariu pentru datorii ale salariatului pentru terţe

persoane, cum sunt:

- rate pentru diverse cumpărări de bunuri

- chirii

- pensii alimentare, etc

În statul de plată a salariilor se operează (unde este cazul) şi reţinerea avansului chenzinal acordat in

cursul lunii pe baza listelor de avans chenzinal.

Contabilitatea remunerării personalului se realizează cu ajutorul conturilor:

421 – „Personal – salarii datorate”

425 – „Avansuri acordate personalului”

426 – „Drepturi de personal neridicate”

427 – „Reţineri din salarii datorate terţilor”

Venitul net impozabil se determină scăzând din venitul brut următoarele categorii de cheltuieli:

1. contribuţii reţinute din salariul brut, şi anume:

- contribuţia pentru asigurările sociale (10,5%) ( anexa 11)

- contribuţia la fondul de şomaj (0.5%)

- contribuţia la asigurările sociale de sănătate (5,5%)

2. deducerile din salariul brut, şi anume:

- cheltuielile profesionale

39

- deducerile personale de bază

- deducerea personală suplimentară – care se acordă salariaţilor care au în întreţinere

persoane fără nici un venit (soţia, copiii, etc)

Pentru calculul şi evidenţa impozitului pe venituri de natură salarială ( anexa 12 ), angajatorul este

obligat, potrivit legii impozitului pe venit global, să ţină o evidenţă nominală pe fişe

fiscale individuale (FF1, FF2).

Drepturile asiguraţilor cuvenite din bugetul asigurărilor sociale privesc:

a) indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă datorate bolilor obişnuite, accidentelor în

afara locului de muncă, bolilor profesionale, accidentelor de muncă

Acestea se acordă salariaţilor pe baza certificatelor medicale eliberate de medicul specialist în care

este înscrisă cauza incapacităţii de muncă şi durata în zile a acesteia.

Aceste indemnizaţii se suportă de către angajator pentru primele zile (3 10 zile), iar pentru

următoarele de către bugetul asigurărilor sociale.

Cuantumul indemnizaţiilor este de 75% din media veniturilor lunare ale persoanei în cauză din

ultimele 6 luni, pe baza cărora s-a stabilit contribuţia individuală la asigurările sociale.

Pentru bolile profesionale, accidentele de muncă şi tuberculoză, cuantumul indemnizaţiilor este de

100% din media veniturilor lunare.

b) indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi refacerea capacităţii de muncă

Se acordă în cazul reducerii programului de muncă, schimbării locului de muncă din motive

medicale, pentru trimiterea la tratament în staţiuni, pentru instituirea de carantină, pentru proteze

medicale.

c) indemnizaţiile pentru creşterea copilului şi îngrijirea copilului bolnav, precum şi indemnizaţii

pentru sarcină şi lehuzie

Se acordă pe baza certificatului medical pe o durată de 126 zile, din care 63 zile prenatal şi 63

postnatal – în cuantum de 85% din media veniturilor lunare.

Am calculat contributiile aferente unui salariat, pornind de la un salariu brut de 5000 lei .

641=421/5000

421=4312/525

421=4372/25

421=4313/275

421=444/650

645=4311/1040

645=4371/25

645=4314/260

645=4474/37.5

40

645=4317/42.5

645=4473/8.4

645=4373/12.5

Anexa nr 23.

4.5.3. TVA-ul

TVA-ul reprezintă un venit al bugetului de stat din categoria impozitelor indirecte, care se aplică

asupra operaţiunilor privind livrări de bunuri mobile, transferul proprietăţii bunurilor imobile,

importului de bunuri, prestărilor de servicii şi a altor operaţii similare.

Ca regulă generală, baza de impozitare este constituită pentru livrările de bunuri şi prestările de

servicii din valoarea bunurilor primite sau care urmează a fi primite în contrapartidă, respectiv

preţul sau tariful negociat şi înscris în factură.

Nu se cuprind în baza de impozitare reducerile de preţ acordate de furnizori cu condiţia ca acestea

să fie efective, precum şi penalităţile pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, dobânzi

percepute pentru plăţi cu întârziere, etc

Pentru bunurile importate, baza de calcul a TVA-ului o constituie valoarea în vamă calculată la

cursul de schimb din declaraţia vamală la care se adaugă taxa vamală, comisioanele şi alte taxe,

precum şi accizele aferente bunurilor importate.

Calculul TVA-ului se realizează prin metoda deducerii care constă în faptul că pentru fiecare

operaţie comercială de livrări de bunuri şi prestări de servicii, pe baza facturilor emise, se

calculează şi se înscrie în document (factură) TVA aplicată la preţul bunurilor livrate, respectiv

tariful lucrărilor şi serviciilor prestate.

TVA aferentă intrărilor reprezintă TVA deductibilă, TVA aferentă ieşirilor reprezintă TVA

colectată. Lunar, din TVA colectată se deduce (se reţine) TVA deductibilă.

Documentele primare prin care se consemnează operaţiile supuse TVA-ului sunt formularele cu

regim special, înseriate, numerotate şi gestionate cu asigurarea strictă a evidenţei lor.

După nivelul la care se realizează gestiunea şi evidenţa formularelor cu regim special, acestea sunt

de două categorii:

- formulare tipizate comune:

- aviz de însoţire

- factură fiscală

- formulare tipizate specifice anumitor sectoare

41

Agenţii economici care folosesc tehnica de calcul pentru completarea formularelor ce conţin

operaţii supuse TVA-ului trebuie să folosească soft-uri autorizate de Ministerul Finanţelor Publice

şi să garanteze respectarea normelor privind calculul şi decontarea TVA-ului.

Evidenţa operativă a TVA-ului se realizează sub forma unor registre operative şi a borderourilor de

încasări şi plăţi.

Organizarea contabilităţii TVA-ului are ca obiect evidenţa distinctă a taxei în conturi sintetice de

gradul II în corcondanţă cu fluxurile de determinare şi de decontare a TVA-ului astfel:

- pentru intrări „TVA deductibilă” în contul 4426

- pentru ieşiri „TVA colectată” în contul 4427

- pentru „TVA neexigibilă” aferentă atât intrărilor, cât şi ieşirilor contul 4428

- pentru decontarea la sfârşitul lunii a taxei intervin conturile 4423 – „TVA de plată”, 4424 – „TVA

de recuperat”

Conturile de T.V.A. se închid la sfârşitul fiecărei luni,prin decontul de TVA.(anexa 10 )

Astfel, dacă:

1. TVA deductibilă > TVA colectată => TVA de recuperat (4424) = TVA deductibilă – TVA

colectată

2. TVA deductibilă < TVA colectată => TVA de plata (4423) = TVA colectată – TVA deductibila

La SC MIRUNA INTERNATIONAL IMPEX SRL la sfarsitul unei luni de referinta avem

urmatoarele valori pentru TVA:

Cazul I :

4426 =21198.17 lei

4427=359.83 lei

4426 > 4427 4427=4426/359.83

4424=4426/20833.34

Cazul II:

4426=19308.5 lei

4427=20976.84 lei

4427> 4426 4427=4426/19308.5

4427=4423/1668.34

Cazul III

4426=19308.5 lei

42

4427=2026.86 lei

4427.2=21646.96 lei

Prima data se inchide contul analitic cu contul sintetic, dupa cum urmeaza:

4427.2=4427/21646.96

4427=4426/19308.5

4427=4423/2338.46

4.5.4. Impozitul pe profit, respectiv impozitul pe venitul intreprinderii si impozitul forfetar

Sunt obligate la plata impozitului pe profit următoarele persoane denumite contribuabili :

a. persoanele juridice române;

b. persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent

în România;

c. persoanele juridice străine şi persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activitate în

România într-o asociere fără personalitate juridică;

d. persoanele juridice străine care realizează venituri din / sau în legătură cu proprietăţi

imobiliare situate în România sau din vânzarea / cesionarea titlurilor de participare deţinute

la o persoană juridică română;

e. persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile realizate

atât în România cât şi în străinătate din asocieri fără personalitate juridică; impozitul datorat

de persoana fizică se calculează , se reţine şi se varsă de către persoana juridică.

Sunt scutiţi de plata impozitului pe profit:

- trezoreria statului ;

- instituţiile publice;

- persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;

- fundaţiile române;

- cultele religioase, pentru veniturile realizate din producerea şi valorificarea

obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult;

- asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi asociaţiile de locatari ;

- fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;

- fondul de compensare a investitorilor, înfiinţat potrivit legii.

Determinarea impozitului

Rezultat fiscal = Rezultat contabil + Cheltuieli nedeductibile – Venituri neimpozabile

Cheltuieli nedeductibile pot fi:

- cheltuieli cu impozitul pe profit aferent trimestrului anterior;

43

- amenzi;

- penalităţi;

- depăşirea cheltuielilor de protocol, de sponsorizare, de publicitate peste limita legală;

- pierderile din perisabilităţi peste limitele prevăzute;

- minusurile constatate în gestiunea stocurilor neimpozabile + TVA aferent etc.

Veniturile neimpozabile (deducerile) cuprind:

- dividende încasate de la o altă societate;

- provizioane care au fost considerate în exerciţiul precedent ca nedeductibile fiscal în

exerciţiul următor etc.

Rezultat contabil = Total venituri – Total cheltuieli

Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16 %., cu excepţiile

prevăzute de lege.

Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi

cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile

neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Contabilitatea impozitului pe profit se ţine cu ajutorul contului 441 "Impozitul pe profit".

Cu acest cont se ţine evidenţa decontărilor cu bugetul statului / bugetele locale privind

impozitul pe profit / venit. este un cont bifuncţional.

În creditul contului se înregistrează:

- sumele datorate de unitate către bugetul statului / bugetele locale;

- impozitul pe profit / venit aferent exerciţiului financiar anterior în cazul corectării

erorilor contabile.

În debitul contului se înregistrează:

- sumele virate bugetului de stat / bugetelor locale;

- datorii anulate.

Soldul creditor al contului reprezintă sumele datorate de unitate.

Soldul debitor reprezintă sumele virate în plus către bugetul statului / bugetele locale.

Impozitul pe venit

Urmatoarele persoane datoreaza plata impozitului conform prezentului titlu si sunt numite in

continuare contribuabili:

a) persoanele fizice rezidente;

b) persoanele fizice nerezidente care desfasoara o activitate independenta prin intermediul unui

sediu permanent in Romania;

44

c)persoanele fizice nerezidente care desfasoara activitati dependente in Romania;

Urmatoarele persoane datoreaza plata impozitului conform prezentului titlu si sunt numite in

continuare contribuabili:

a)persoanele fizice rezidente;

b) persoanele fizice nerezidente care desfasoara o activitate independenta prin intermediul unui

sediu permanent in Romania;

c) persoanele fizice nerezidente care desfasoara activitati dependente in Romania;

Impozitul forfetar este o suma fixa ceruta de stat unei firme, indiferent de bilantul acesteia. Fie ca

are profit sau declara pierdere, firma plateste periodic statului o suma fixa pentru simplul fapt ca

este inregistrata si are activitate.

Are darul de a se comporta ca o taxa regresiva, pentru ca suma e importanta atunci cand firma

merge pe pierdere, dar devine derizorie pe masura ce profitul unei firme creste. Datorita acestui

fapt, este mult mai buna decat o cota unica atunci cand se aplica firmelor profitabile.

In teoria economica, este privit ca un impozit potrivit pentru un sistem fiscal usor.

4.5.5. Alte impozite si taxe

În cheltuielile de exploatare ale întreprinderii se cuprind şi o serie de impozite şi taxe datorate în

principal pentru proprietatea unor bunuri mobile şi imobile, pentru veniturile din cedarea folosinţei

bunurilor sau pentru operaţii de punere în circulaţie a unor bunuri.

Contabilitatea acestor obligaţii se realizează cu ajutorul contului 446 – „Alte impozite, taxe şi

vărsăminte asimilate” (P).

În credit se înregistrează:

- valoarea altor impozite, taxe şi vărsăminte asimilate datorate bugetului de stat sau bugetelor locale

prin debitul contului 635

- impozitul pe dividende datorat prin debitul contului 547

- valoarea taxelor vamale aferente aprovizionărilor din import prin debitul conturilor 212, 213, 214,

301, 302, 371

În debit se înregistrează:

- plăţile efectuate la bugetul de stat sau bugetelor locale privind alte impozite, taxe şi vărsăminte

asimilate prin creditul contului 512

- datorii anulate prin creditul contului 758

45

Soldul contului reprezintă sumele datorate bugetului de stat sau bugetelor locale reprezentând alte

impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.

4.6. Operatii privind trezoreria

4.6.1. Documente specifice, instrumente de incasari si plati prin casieria unitatii

Operaţiile de trezorerie circumscriu fluxurile financiare şi monetare derulate pentru procurarea

mijloacelor băneşti necesare desfăşurării activităţii, precum şi cele pentru utilizarea acestora.

Luând în considerare factorul timp în realizarea acestor fluxuri, se disting două categorii mari:

a) cele care generează angajamente pe termen lung, fiind asimilate

operaţiilor de capital

b) cele care generează operaţii pe termen scurt pentru asigurarea

lichidităţilor şi efectuarea decontărilor

Această ultimă categorie cuprinde încasările şi plăţile curente şi formează trezoreria sau fluxurile de

trezorerie.

În sens restrâns, trezoreria cuprinde disponibilităţile băneşti la bancă, în lei sau valută, precum şi

cele în numerar, în lei sau în valută.

În sens larg, în sfera trezoreriei se cuprind toate mijloacele de care dispune întreprinderea pentru a

face faţă plăţilor curente (carnetele de cec, etc). În sfera acesteia se mai cuprind şi investiţiile

financiare pe termen scurt numite titluri de plasament, efectele comerciale de primit, creditele

primite pe termen scurt numite şi credite de trezorerie.

La organizarea contabilităţii trezoreriei trebuie avute în vedere următoarele obiective:

- evidenţa şi controlul obiectiv asupra operaţiilor băneşti în numerar

- gestiunea şi valorificarea disponibilităţilor băneşti din conturile de la bancă, precum

şi a efectelor de primit

- efectuarea plăţilor la termenele scadente

- respectarea legislaţiei financiar-bancare şi fiscale

- valorificarea disponibilităţilor băneşti prin investiţii financiare pe termen scurt

Pentru operaţiile băneşti în numerar, contabilitatea trebuie să ţină seama dacă acestea sunt făcute în

moneda naţională sau în valută.

Pentru operaţiile băneşti în moneda naţională utilizăm contul 5311 – „Casa în lei” şi apelăm la

informaţiile din registrul de casă.

46

Operaţiile băneşti în numerar în valută trebuiesc evidenţiate conform legii contabilităţii atât în

valută, cât şi în lei prin transformarea valutei pe baza cursului de schimb la data la care se

efectuează operaţiile de încasare (plată).

4.6.2. Conturi la banci sau trezorerie:incasari si plati ;documente specifice si instrumente de

decontare

Întreprinderile pot efectua operaţii de încasări şi plăţi prin conturile deschise la bănci în care scop

încheie contracte cu societăţile bancare prin care se stabilesc condiţii de păstrare a banilor şi de

efectuare a operaţiilor, precum şi comisioanele cuvenite băncii pentru serviciile efectuate. Întrucât

operaţiile realizate prin conturi la bănci nu presupun mişcare efectivă a sumelor de bani, aceste

operaţii sunt denumite şi decontări băneşti fără numerar.:

Astfel, definim decontările fără numerar ca fiind acele operaţii bancare prin care plăţile, respectiv

încasările se fac prin trecerea numită şi virare a unei sume de bani datorate de debitor (cumpărător,

client sau alt plătitor) din contul său de la bancă în contul de la bancă al altui titular care este

creditorul (furnizor sau beneficiar).

Plăţile din contul debitorului se fac cu consimţământul acestuia, cu excepţia celor care reprezintă

obligaţii stabilite prin titluri executorii.

Conturile deschise la bănci pot fi folosite pentru:

- operaţii curente de încasări şi plăţi numite conturi curente

- constituirea de depozite la termen numite şi conturi de depozit

- operaţii speciale cum sunt operaţiile de acreditiv

Operaţiile de decontare fără numerar pot fi realizate prin mai multe forme şi instrumente de

decontare, astfel:

- acceptarea – prin care plăţile între unităţi se efectuează pe baza consimţământului debitorului.

Aceasta se poate realiza în două variante:

a) din iniţiativa debitorului pentru care se foloseşte ca instrument de

decontare ordinul de plată (ex.: cumpărare mijloc fix)

b) din iniţiativa creditorului, folosind ca instrument ordinul sau dispoziţia

de încasare (în cazul asigurărilor sociale)

- compensarea datoriilor şi creanţelor între doi sau mai mulţi parteneri pe baza unui proces-verbal

de compensare, eliminându-se astfel transferul mijloacelor băneşti prin conturi bancare (ex.: avem

şi o datorie şi o creanţă care se compensează)

47

- acreditivul – prin care plăţile se efectuează pe măsura livrării bunurilor sau executării lucrărilor

dintr-o sumă rezervată în acest scop de cumpărător într-un cont distinct deschis la banca

furnizorului

Contabilitatea decontărilor fără numerar se realizează cu ajutorul conturilor:

5121 – „Conturi la bănci în lei”

5124 – „Conturi la bănci în valută”

5125 – „Sume în curs de decontare”

Pentru livrări de mărfuri şi prestări de servicii cu frecvenţă mare şi valori relativ constante,

decontările băneşti pot fi făcute în sistemul plăţilor scadenţate folosind ordinul de plată.

În acest scop, între furnizor şi client se încheie o convenţie prin intermediul băncii furnizorului prin

care se stipulează suma ce va fi virată periodic de client, termenele de livrare şi de emitere a

facturii, precum şi intervalele la care se vor efectua regularizările între parteneri.

Astfel, se operează cu conturile 409 – „Furnizori debitori” desfăşurat în două conturi sintetice de

gradul II operaţionale astfel:

4091 – „Furnizori debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor”

4092 – „Furnizori debitori pentru prestări de servicii şi executări de lucrări”

şi 419 – „Clienţi creditori”.

Contul 409 (A) – cu ajutorul acestui cont evidenţiem avansurile acordate furnizorilor pentru

cumpărări de bunuri de natura stocurilor (materii prime, mărfuri, produse, etc) sau pentru prestări de

servicii şi executări de lucrări.

În debit se înregistrează:

- valoarea avansurilor achitate furnizorilor prin creditul conturilor 512, 531

În credit se înregistrează:

- valoarea avansurilor acordate furnizorilor cu ocazia regularizării plăţilor cu aceştia prin debitul

contului 401

Soldul contului reprezintă avansuri achitate furnizorilor nedecontate.

Contul 419 (P) – cu ajutorul acestui cont se evidenţiază avansurile încasate de la clienţi.

În credit se înregistrează:

- sumele încasate de la clienţi reprezentând avansuri prin debitul conturilor 512, 531

În debit se înregistrează:

- decontarea avansurilor încasate de la clienţi

Soldul contului reprezintă sumele încasate sub forma avansurilor.

48

CLIENT FURNIZOR

1. ACHITARE AVANS (ordin de plată)

4091 = 5121

2. PRIMIRE MARFĂ (factură + notă de

recepţie şi constatare diferenţe)

371 = 401

- operaţiile se repetă pe parcursul lunii

3. REGULARIZARE PLĂŢI (notă contabilă)

401 = 4091

- dacă 401 4091 diferenţa se achită cu ordin

de plată:

401 = 5121

1. ÎNCASARE AVANS (extras de cont +

ordin de plată)

5121 = 419

2. LIVRARE MARFĂ (factură)

411 = 707

607 = 371

- operaţiile se repetă pe parcursul lunii

3. REGULARIZARE PLĂŢI

419 = 411

5121 = 411

O situaţie particulară poate interveni la efectuarea operaţiilor băneşti prin conturi la bănci datorită

decalajului în timp generat de circuitul bancar de la data când sumele plătite de debitor şi operate în

contul său până la data când aceste sume intră în contul de la bancă al creditorului, respectiv al

furnizorului.

Această situaţie este relevantă la sfârşitul lunii (a exerciţiului financiar) când în ultima zi plăţile ies

din contul debitorului dar nu ajung în contul creditorului decât în luna următoare (exerciţiul

financiar următor).

În contabilitatea creditorului, aceste sume sunt considerate în curs de decontare şi evidenţiate într-

un cont distinct.

Sume în curs de decontare sunt şi sumele de bani consemnate (rezervate) la bănci în vederea

participării la licitaţie pentru achiziţionarea de valută.

Contabilitatea acestor operaţii se realizează cu ajutorul contului 5125 – „Sume în curs de decontare”

(A).

Se debitează:

- cu sumele plătite de debitor dar neapărute în extrasul de cont al creditorului până la sfârşitul lunii

prin creditul conturilor de creanţe 411, 461

- cu sumele de bani consemnate în vederea cumpărării de valută prin participare la licitaţie prin

creditul contului 581

- cu numerarul depus la bancă la sfârşitul lunii şi care nu este operat în aceeaşi zi în extrasul de cont

prin creditul contului 581

49

Se creditează:

- cu sumele plasate în contul de la bancă care anterior au fost constatate în curs de decontare prin

debitul contului 5121

- cu sumele de bani plătite pentru achiziţionarea de valută prin debitul contului 581

Soldul contului reprezintă mijloacele băneşti care aparţin societăţii şi sunt în curs de decontare.

5125 = 411 ca soldul clientului să corespundă cu soldul furnizorului

5125 = 581 581 = 5121 (la licitaţie)

5125 = 581 581 = 5311 (depunerile de numerar care nu au ajuns în extrasul de cont)

581 – nu trebuie să prezinte sold

Avansurile de trezorerie sunt sume de bani încredinţate administratorilor sau altor persoane

împuternicite pentru efectuarea unor plăţi necesare achiziţionării unor bunuri sau pentru plata

sarviciilor efectuate de terţi societăţii.

Contabilitatea gestionării avansurilor de trezorerie se realizează cu ajutorul contului 542 –

„Avansuri de trezorerie” (A).

În debit se înregistrează:

- avansurile de trezorerie acordate prin creditul contului 531 (5311, 5314)

- diferenţele favorabile de curs valutar aferente avansurilor de trezorerie în valută la încheierea

exerciţiului financiar prin contul 765

În credit se înregistrează:

- avansurile de trezorerie justificate prin achiziţia de stocuri (301, 302, 303, 371), prin plăţile către

furnizori (401)

- avansurile nejustificate restituite prin debitul contului 531

- diferenţele nefavorabile de curs valutar la încheierea exerciţiului financiar prin contul 665

Soldul reprezintă sumele acordate ca avansuri de trezorerie nedecontate.

1. Dispoziţie de plată către casierie ACORDARE AVANS: (anexa 30)

542 = 5311 / 500

2. Decont de cheltuieli (facturi, chitanţe, etc) DECONTARE AVANS:

628= 542 /58.5

628 = 542/106.4

%=542 / 22.5

18.91 / 628

3.59 / 4426

%=542 / 9.33

7.84 / 628

1.49 / 4426

50

%=542 / 12.20

10.25 / 628

1.95 / 4426

%=542 / 18.82

18.82 / 628

3.58 / 4426

628=542 / 6

628=542 / 58.5

%=542 / 28

23.52 / 628

4.47 / 4426

625=542 / 45

3. Chitanţă RESTITUIRE AVANS:

5311 = 542 / 131.6 (diferenţa)

- din casierie nu se pot face plăţi mai mari de 50.000.000 lei într-o zi

În contul de viramente interne se înregistrează transferurile de disponibilităţi băneşti între conturile

la bănci, precum şi între acestea şi casierie.

Evidenţa viramentelor de disponibilităţi se ţine cu ajutorul contului 581 – „Viramente interne” (A).

În debit se înregistrează:

- sumele virate dintr-un cont de trezorerie în alt cont de trezorerie prin creditul conturilor 512, 531,

541, 542

În credit se înregistrează:

- sumele intrate într-un cont de trezorerie din alt cont prin debitul conturilor 512, 531

Nu prezintă sold

581 = 5311 5121 = 581

Cateva din documentele utilizate la SC MIRUNA INTERNATIONAL IMPEX SRL:

- ordin de plata ( anexa 13 ) 401 = 5121

- bilet la ordin ( anexa 14) 413 = 411

5121 = 413

-borderou de incasare-cec emis de banca (anexa 15 -16) 5112 = 411

5121=5112

-borderou insotitor ( anexa 17 ) 5121 = 5311

-foaie de varsamant ( anexa 18 ) 581 = 5311

5121 = 581

51

- extras de cont ( anexa 19 )

- jurnal de banca (anexa 20)

- registru de casa ( anexa 21 )

-chitanta ( anexa 22 ) 5311 = 411

4.7. Operatiuni privind cheltuielile si veniturile; determinarea rezultatului exercitiului

4.7.1. Evidentierea in contabilitate a cheltuielilor si veniturilor

Activităţile desfăşurate de o unitate economică, ca parte integrantă a obiectului său de

activitate, angajează cheltuieli şi generează venituri.

Cheltuielile unităţii reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:

- consumuri de stocuri, lucrări executate şi servicii prestate de care beneficiază unitatea;

- cheltuieli cu personalul;

- executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc.

În cadrul cheltuielilor exerciţiului se cuprind de asemenea amortizările şi

provizioanele constituite.

Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel:

a) cheltuieli de exploatare, care cuprind:

- cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile; costul de achiziţie al

obiectelor de inventar consumate; costul de achiziţie al materialelor nestocate,

trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei şi apei consumate;

valoarea animalelor şi păsărilor; costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor;

- cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi, redevenţe, locaţii de gestiune

şi chirii; prime de asigurare; studii şi cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate

de terţi ( colaboratori); comisioane şi onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă şi

publicitate; transportul de bunuri şi personal; deplasări, detaşări şi transferări;

cheltuieli poştale şi taxele de telecomunicaţii; servicii bancare şi altele;

- cheltuieli de personal ( salarii, asigurările şi protecţia sociale şi alte cheltuieli cu

personalul suportate de unitatea economică);

- alte cheltuieli de exploatare ( pierderi din creanţe şi debitori diverşi; despăgubiri,

amenzi şi penalităţi; donaţii şi alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele

cedate şi alte operaţii de capital etc.);

b) cheltuieli financiare, care cuprind : pierderi din creanţe legate de participaţii; cheltuieli privind

investiţiile financiare cedate; diferenţele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind

52

exerciţiul financiar în curs; sconturile acordate clienţilor; pierderi din creanţe de natură

financiară şi altele;

c) cheltuieli extraordinare – provenite din calamităţi şi alte evenimente extraordinare.

Cheltuielile cu amortizările şi provizioanele, precum şi cheltuielile cu impozitul pe profit şi

alte impozite , calculate potrivit legii, se evidenţiază distinct, în funcţie de natura lor.

În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume

propriu din activităţi curente, cât şi câştigurile din orice alte surse..

Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi :

vânzări, comisioane, dobânzi, dividende.

Contabilitatea veniturilor se ţine pe categorii de venituri, după natura lor, astfel:

a) venituri din exploatare, care cuprind:

- venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate şi serviciilor

prestate;

- venituri din variaţia stocurilor, reprezentând variaţia în plus ( creştere) sau în minus

( reducere) dintre valoarea la cost de producţie efectiv a stocurilor de produse şi

producţie în curs de la sfârşitul perioadei şi valoarea stocurilor iniţiale ale

produselor şi producţiei în curs, neluând în calcul provizioanele pentru depreciere

constituite.

- venituri din producţia de imobilizări;

- venituri din subvenţii de exploatare, reprezentând subvenţiile pentru acoperirea

diferenţelor de preţ şi pentru acoperirea pierderilor, precum şi alte subvenţii de care

beneficiază unitatea;

- alte venituri din exploatarea curentă, reprezentând venituri din creanţe recuperate şi

alte venituri din exploatare;

b) venituri financiare, care cuprind :

- venituri din imobilizări financiare;

- venituri din investiţii financiare pe termen scurt;

- venituri din creanţe imobilizate;

- venituri din investiţii financiare cedate;

- venituri din diferenţe de curs valutar;

- venituri din dobânzi;

- venituri din sconturi obţinute;

- alte venituri financiare.

53

c) Venituri extraordinare ( de exemplu, daunele pretinse de deţinătorii de poliţe în urma

producerii unor calamităţi).

Veniturile din reluarea provizioanelor se evidenţiază distinct în funcţie de natura acestora .

Contabilitatea cheltuielilor se ţine cu ajutorul clasei 6 de conturi "Conturi de cheltuieli".

Conturile din această clasă au funcţie contabilă de activ.

Se debitează cu cheltuielile efectuate în cursul exerciţiului financiar şi se creditează la

decontarea cheltuielilor asupra rezultatelor.

Conturile sintetice de cheltuieli se pot dezvolta pe conturi analitice, în funcţie de necesităţile

impuse de anumite reglementări sau potrivit necesităţilor proprii.

Clasa 6 "Conturi de cheltuieli" cuprinde următoarele grupe de conturi:

- 60 "Cheltuieli privind stocurile"

- 61 "Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi "

- 62 "Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi "

- 63 "Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate "

- 64 "Cheltuieli cu personalul "

- 65 "Alte cheltuieli de exploatare "

- 66 "Cheltuieli financiare "

- 67 "Cheltuieli extraordinare "

- 68 "Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele "

69 "Cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte impozite

Date financiare MIRUNA INTERNATIONAL IMPEX SRL2

An

bilant

Cifră de afaceri

(RON)

Venituri

(RON)

Cheltuieli

(RON)

Profit net / pierdere

netă (RON)

Număr

angajaţi

1999 7.699.242,20 8.163.017,30 7.953.092,8

0

125.261,30 Nedisponbi

l

2000 11.461.731,50 12.230.419,4

0

11.869.110,

90

267.312,40 73

2001 19.043.047,20 20.370.335,2

0

19.992.673,

20

322.737,40 92

2002 25.644.359,40 28.451.879,1

0

28.157.341,

60

274.625,90 102

2003 33.092.651,00 36.319.866,5

0

36.105.963,

00

194.553,90 101

2004 41.254.058,40 44.650.794,7 43.843.349, 600.846,20 120

2 http://www.totalfirme.com/309184/MIRUNA_INTERNATIONAL_IMPEX_SRL

54

0 40

2005 52.866.202,00 57.893.873,0

0

55.077.538,

00

2.361.928,00 150

2006 67.877.118,00 74.343.852,0

0

69.626.647,

00

3.969.615,00 198

2007 93.682.957,00 102.581.917,

00

99.989.430,

00

2.184.380,00 254

4.7.2. Inchiderea conturilor de venituri si cheltuieli si stabilirea rezultatului perioadei de gestiune

Performanţa unei întreprinderi este cuantificată cel mai bine în contul de profit şi pierdere, care este

un document contabil de sinteză a contabilităţii de flux, deoarece pune în evidenţă fluxurile de

valoare care au contribuit la creşterea sau micşorarea bogăţiei unei întreprinderii.

Spre deosebire de bilanţul contabil, care ne indică doar rezultatul activităţii, contul de profit şi

pierdere ne indică şi elementele care au condus la obţinerea acestui rezultat, permiţându-ne astfel să

facem o analiză a acestor elemente.

Contul de profit şi pierdere prezintă importanţă pentru o largă categorie de utilizatori de

informaţie contabilă: investitorii şi creditorii, clienţii, managerii etc.

Informaţiile extrase din contul de profit şi pierdere sunt utile pentru a evalua rentabilitatea

întreprinderii şi capacitatea ei de a genera fluxuri de trezorerie, plecând de la sursele pe care le

controlează.

Întocmirea contului de profit şi pierdere se realizează plecând de la soldurile conturilor

claselor 6 şi 7 din ultima balanţă de verificare sintetică.

55

Aşadar contul de profit şi pierdere este un tablou al veniturilor şi cheltuielilor unei perioade

având ca şi sold rezultatul net.

În România s-a introdus modelul contului de profit şi pierdere în formă „listă”, cu prezentarea

veniturilor şi cheltuielilor după natura lor economică.

Contul de profit şi pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă, veniturile şi cheltuielile

exerciţiului, grupate după natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere).

121= 6xx

7xx=121

La sfârşitul anului se compară veniturile cu cheltuielile pentru a determina rezultatul exerciţiului.

Acest lucru se realizeaza prin intermediul contului 121 Profit şi pierdere. Pot aparea 2 situatii:

TSD 121 > TSC 121 (adică avem SFD) => pierdere

TSD 121 < TSC 121 (adică avem SFC) => profit.

4.8. Balanta de verificare-tehnica intocmirii acesteia si posibilitatile de identificare a erorilor de

inregistrare

Balanţa de verificare – face legătura între cele două procedee menţionate anterior, adică între bilanţ

şi cont. Este un procedeu folosit mai ales pentru centralizarea datelor, îndeplinind şi funcţia de

control al înregistrărilor în contabilitate.

1. Stabilirea balanţei conturilor înainte de inventariere

Este aşa numitul inventar contabil, respectiv balanţa care pregăteşte datele de referinţă necesare

comparării soldurilor din contabilitatea firmei cu inventarul faptic.

Balanţa conturilor înainte de inventariere este practic un instrument de verificare al conţinutului

soldurilor conturilor contabile, în sensul că acestea trebuie să reflecte tranzacţii economico-

financiare reale consemnate în documente justificative.

Întocmirea balanţei definitive a conturilor, după inventariere :

Este balanţa ale cărei date/informaţii vor fi folosite pentru întocmirea/redactarea situaţiilor

financiare anuale şi cuprinde soldurile finale la sfârşitul exerciţiului financiar.

Pentru centralizarea si controlul exactitatii datelor inregistrate in conturi se intocmeste balanta de

verificare inainte de inventarierea patrimoniului.

Relatiile de control proprii balantei sunt cele dintre debitul si creditul conturilor , inregistrarea

sintetica si analitica. Dintre acestea, cea care ofera informatii de control privind inregistrarea in

conturi a tuturor documentelor justificative este aceea ca totalul rulajului debitor sau creditor din

balanta trebuie sa fie egal cu totalul rulajului calculat in Registrul- jurnal.

Balanta conturilor poate fi discutata si prezentata si ca instrument de verificare a continutului

sodurilor conturilor contabile, in sensul ca acestea sa reflecte operatii economice si financiare reale

56

consemnate in documentele justificative si inregistrate in concordanta cu normele metodologice de

utilizare a conturilor. ( Anexa 34 )

4.9.Bilant contabil - prezentare si mod de intocmire

Bilanţul este procedeul metodei contabilităţii prin care se face dubla reprezentare a patrimoniului.

Concret, cu ajutorul bilanţului se prezintă, la un moment dat, în expresie valorică, patrimoniul

firmei sub dublul său aspect. Pe de o parte, sub aspectul destinaţiei economice pentru care

contabilitatea foloseşte noţiunea de activ patrimonial şi pe de altă parte, sub aspectul surselor de

provenienţă pentru care contabilitatea foloseşte noţiunea de pasiv patrimonial.

Bilanţul cuprinde situaţia patrimonială la un moment dat, furnizând informaţii sintetice, dar nu

poate prezenta transformările curente, care au loc în structura şi mărimea patrimoniului ca urmare a

operaţiilor ce se produc în firmă. De aceea, se recurge la procedeul, specific metodei contabilităţii,

numit cont, cu ajutorul căruia sunt reflectate, practic, elementele patrimoniale ale întreprinderii

(câte un cont pentru fiecare element), de asemenea sub dublul aspect (destinaţia şi sursa de

provenienţă).

Bilanţul se construieşte pe seama conturilor.

Posturile bilanţiere sunt solduri de conturi.

Bilanţul contabil, model privind situaţia patrimoniului

Bilanţul contabil se prezintă ca un tablou în formă sintetică şi în expresie valorică, ce cuprinde

activele (bunuri şi mijloace) fixe şi circulante, precum şi sursele din care au fost constituite

(finanţate).

Rolul bilanţului priveşte cunoaşterea contabilă (bilanţul demonstrează şi realizează dubla

înregistrare), dar priveşte şi planul practicii contabile, fiind procedeul prin care se încheie şi cu care

începe un ciclu contabil.

Funcţiile bilanţului:

1. de reflectare – cuprinde un sistem de indicatori economico-financiari, respectiv informaţii privind

finanţarea activităţii firmei şi alocarea de resurse. Ca şi instrument tehnic al contabilităţii, cuprinde

soldurile finale ale conturilor din momentul închiderii exerciţiului finaciar.

2. de control şi analiză – cu ajutorul datelor şi informaţiilor din bilanţ sunt urmărite modul de

utilizare a mijloacelor şi fondurile. Tot cu ajutorul lui, sunt formulate concluzii asupra modului de

gospodărire a patrimoniului (analiza pe bază de bilanţ).

Felurile bilanţului:

Din punct de vedere al momentului întocmirii:

1. de fondare – nu cuprinde rezultate ca surse de finanţare,

57

2. curent sau de gestiune,

3. întocmit cu ocazia lichidării sau fuziunii.

Forma bilanţului – schemele bilanţului sunt diferite de la ţară la ţară şi sunt de două feluri:

1. listă

2. tablou

România a adoptat bilanţul sub formă de listă. Primele sunt activele după care urmează elementele

patrimoniale de pasiv.

Concluzia este că bilanţul este procedeul metodei contabilităţii prin care se reflectă principiul dublei

reprezentări a averii, a patrimoniului firmei.

Dacă bilanţul este considerat sub formă de tablou:

Partea stângă se numeşte activ şi cuprinde, practic, structura mijloacelor economice concrete ale

firmei, inclusiv creanţele firmei.

Partea dreaptă se numeşte pasiv şi oglindeşte sursele de provenienţă a mijloacelor economice din

active.

Structuri bilanţiere:

1. Activul bilanţier

Cuprinde bunurile economice sau mijloacele de care dispune întreprinderea. Concret, activul arată

cum au fost utilizate sursele, respectiv capitalurile proprii şi capitalurile atrase.

Dacă se are în vedere modul de prezetare în active, bunurile sunt prezentate în funcţie de destinaţia

şi lichiditatea acestora (capacitatea acestora de a se transforma în bani). Având în vedere aceste

două criterii, se disting următoarele categorii de active:

1. active imobilizate

2. active circulante

3. active de regularizări

Activele imobilizate (sau fixe sau imobilizări sau bunuri imobile) – cuprind acele valori economice

de investiţie a căror perioadă de utilizare în firmă şi lichiditate este mai mare de 1 an.

Activele fixe se caracterizează prin durabilitatea lor îndelungată şi prin participarea lor repetată la

circuitul economic. Sunt destinate să servească activităţii firmei o perioadă lungă fără a se consuma

la prima lor utilizare.

Activele fixe sunt:

a) imobilizări necorporale

b) imobilizări corporale

c) imobilizări financiare

a) Imobilizări necorporale

58

Sunt active intangibile, fără substanţă fizică şi fără suport corporal. Concret, sunt reprezentate de

unele documente ce consemnează cheltuieli efectuate pentru aceste imobilizări.

Exemple:

- cheltuieli de constituire (fondare, înfiinţare a firmei: taxe, onorarii, cheltuieli cu emiterea de

acţiuni)

- cheltuieli făcute de firmă pentru achiziţionarea unor drepturi de exploatare a unui bun sau

servicii (cheltuieli cu concesiuni, brevete, licenţe, mărci de fabrică)

- fond comercial – cheltuieli pentru menţinerea sau dezvoltarea potenţialului său de activitate

(cheltuieli pentru menţinerea vadului comercial, al segmentului de piaţă)

NOTĂ: Aceste cheltuieli nu sunt de natura celor care se compară cu veniturile şi se calculează

rezultatul. Ele reprezintă cheltuieli de natura imobilizărilor, care se recuperează pe seama

amortizării (cu excepţia fondului comercial, perioada de amortizare este de la 3 la 5 ani).

b) Imobilizări corporale

Sunt active fixe tangibile, cu substanţă fizică. Concret, se prezintă sub formă de bunuri cu conţinut

material.

Se caracterizează prin recuperarea valorii pe seama amortizării.

În structura lor sunt cuprinse:

1. terenuri şi amenajări de terenuri (agricole, silvice, împădurite), care încă nu sunt supuse

amortizării în România. Amenajările de terenuri reprezintă cheltuieli efectuate de firmă, care se

recuperează pe seama amortizării (cheltuieli cu împrejmuiri, desecări, terasări, drumuri de acces,

etc.).

2. construcţiile – sunt mijloace fixe reprezentate de clădiri achiziţionate de la terţi (furnizori de

imobilizări) sau obţinute din producţie proprie. Acestea sunt supuse amortizării şi se reţine faptul că

terenul pe care îl ocupă este înregistrat separat în contabilitate.

3. Instalaţii tehnice şi maşini reprezentate de echipamente, utilaje şi instalaţii de lucru, mijloace de

transport, instalaţii de măsurare, control şi reglare.

Din punct de vedere contabil, aici sunt cuprinse, ca mijloace fixe specifice agriculturii şi

silviculturii, animalele de muncă şi plantaţiile.

Legea din ţara noastră prevede şi consideră mijloc fix obiectul sau complexul de obiecte ce se

utilizează şi îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

- valoarea este mai mare decât limita stabilită de lege (acum este de 1800 RON),

- durata de viaţă este mai mare de 1 an.

Cele care nu îndeplinesc cele două condiţii de mai sus sunt obiecte de inventar.

4. Alte imobilizări corporale: mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor

umane şi materiale.

59

c) Imobilizări financiare (investiţii financiare pe termen lung) – reprezintă valori financiare investite

de întreprindere pe termen lung sub formă de titluri în scopul obţinerii de venituri, în principal sub

formă de dividende.

Active circulante (curente)

Sunt reprezentae de bunuri şi valori, care se utilizează pe o perioadă scurtă de timp şi participă, în

general, la un singur circuit economic.

În structura lor sunt:

1. stocurile

2. creanţele

3. investiţiile financiare pe termen scurt

4. casa şi conturile la bănci

1. Stocurile cuprind:

- materii prime

- materiale consumabile

- materiale de natura obiectelor de inventar

- ambalaje

- produse finite

- mărfuri

- animale şi păsări supuse sacrificării

- producţia în curs de execuţie

2. Creanţele (valori în curs de decontare) reprezintă valori avansate de firmă temporar unor terţe

personae, pentru care urmează să primească un echivalent.

Persoanele fizice sau juridice, care au beneficiat de o valoare avansată, urmând să dea echivalentul

corespunzător, se numesc “debitori”.

Cea mai mare parte a debitorilor derivă din procesul de vânzare de bunuri şi prestări de servicii şi se

numesc clienţi.

Deci, clienţii includ creanţele firmei rezultate din bunuri vândute, servicii prestate, lucrări executate

a căror contravaloare firma urmează să o încaseze ulterior.

3. tipuri de plasamente sau valori de trezorerie: acţiuni proprii răscumpărate temporar de firmă.

4. Casa şi conturile la bănci

- disponibilităţi băneşti în numerar aflate în casieria firmei (lei şi devize)

- conturile bancare deschise la diferite bănci în lei şi devize

- acreditivele deschise de firme la bănci

- avansuri de trezorerie

Active de regularizări

60

Cheltuieli înregistrate în avans, adică sume de bani achitate în cursul exerciţiului curent, dar care se

referă la servicii recunoscute drept cheltuieli în exerciţiul următor (abonamente, chirii, poliţe de

asigurare)

2. Structuri bilanţiere de pasiv

Pasivul reprezintă sursele de finanţare ale activului. Categoriile care se regăsesc în pasivul

bilanţului sunt:

1. capital şi rezerve,

2. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli,

3. Datorii,

4. Venituri în avans (pasive de regularizare sub formă de venituri în avans).

2.1. Capitaluri proprii – surse de finanţare stabile de care dispune firma. În structura lor se cuprind:

a) capitalul social,

b) primele legate de capital,

c) rezervele propriu-zise,

d) rezervele din reevaluarea activelor,

e) rezultatul exerciţiului – rezultatul curent,

- rezultatul reportat.

a) Capitalul social reprezintă aporturile în bani sau în bani şi natură aduse de fondatori/proprietari.

Având în vedere cele două etape de constituire a capitalului social, se diferenţiază capitalul subscris

nevărsat şi capitalul subscris vărsat.

Capitalul subscris nevărsat reprezintă capitalul pe care fondatorii s-au angajat să-l pună la dispoziţia

întreprinderii, conform actului constitutiv.

Capitalul subscris vărsat reprezintă efectiv aporturile puse de proprietari la dispoziţia firmei (în

momentul vărsării, aceste aporturi devin proprietatea firmei)

Capitalul social se constituie în momentul înfiinţării firmei şi se modifică pe parcursul desfăşurării

activităţii prin creşteri sau micşorări hotărâte numai de A.G.A.

Capitalul social este împărţit în fracţiuni de capital numite părţi sociale la S.R.L. şi acţiuni la S.A.

La constituirea capitalului social, aceste fracţiuni au o valoare numită valoare nominală.

b) Primele legate de capital reprezintă surse generate de operaţiile de creştere a capitalului social

prin aducerea de noi aporturi sau fuziuni de societăţi. De aceea se vor regăsi prime de aport şi prime

de fuziune. Practic, la creşterea capitalului social prin aducerea de noi aporturi are loc o emisiune de

acţiuni. Diferenţa de valoare dintre valoarea nominală a acţiunilor şi preţul de emisiune al noilor

acţiuni formează prima de emisiune.

61

c) Rezerve din reevaluarea activelor reprezintă plusuri de valoare care apar în urma reevaluării

activelor imobilizate (clădiri, terenuri, construcţii). Aceste plusuri se pot utiliza pentru creşterea

capitalului social.

d) rezerve propriu-zise – constituite din profitul firmei. O firmă nu poate discuta despre fondurile de

rezervă prevăzute de legea contabilităţii decât dacă există profit.

e) rezultatul:

-rezultatul curent al exerciţiului, care poate fi favorabil (profit), sursă proprie de finanţare sau

nefavorabil (pierdere ce trebuie acoperită)

-rezultatul reportat reprezintă profitul din exerciţiile financiare precedente sau pierderea constatată

în aceste exerciţii şi neacoperită încă.

2.2. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli – reprezintă sume constituite pe seama cheltuielilor

pentru acoperirea unor riscuri sau cheltuieli imprevizibile.

2.3. Datoriile (capital străin sau surse atrase) – reprezintă surse de finanţare externe puse la

dispoziţia firmei fie de bănci, fie de furnizori. Aceste datorii se împart în:

- datorii curente cu termen de scadenţă un an

- datorii pe termen lung cu termen de scadentă mai mare de un an (de obicei 5 ani).

În structura datoriilor se includ:

a) Împrumuturi:

- împrumuturi obligatare – din emisiunea de obligaţiuni,

- împrumuturi de la bănci (credite bancare) pe termen lung şi pe termen scurt (credite de trezorerie).

Se reţine că aceste credite sunt generatoare de dobânzi care pentru firmă reprezintă cheltuieli

financiare, iar pentru bancă reprezintă venituri.

b) datorii comerciale – reprezintă datorii ale firmei create în cadrul relaţiilor de decontare cu

furnizorii de bunuri, lucrări şi servicii sau cu furnizorii de imobilizări, de mijloace fixe.

Furnizorii desemnează datoriile întreprinderii echivalente valorii bunurilor, lucrărilor şi serviciilor

primite de la terţi.

În cazul firmelor româneşti:

1. furnizori de materii prime, mărfuri,

2. furnizori de imobilizări (active imobilizate).

2.4. Modificarea activului şi pasivului bilanţier

Activitatea dintr-o întreprindere implică modificări în activul şi pasivul bilanţului şi sunt

determinate de aşa numitele tranzacţii (operaţiuni economico-financiare), care au loc în masa

patrimoniului, care apare permanent sub dublul său aspect, activ şi pasiv patrimonial.

Exemple:

- achiziţionări de materii prime,

62

- eliberări de materii prime din depozit spre consum,

- obţinerea de produse finite,

- vânzarea (livrarea) produselor finite,

- plata salariilor,

- virarea la bugetul de stat a obligaţiilor legale (impozit de plătit, T.V.A., C.A.S.,

C.A.S.S.,fond de şomaj, etc.),

- încasări prin conturile bancare,

- rambursări/restituiri de credite, etc.

Toate aceste operaţii vor determina creşteri sau micşorări în activul şi pasivul patrimonial,

menţinându-se în permanenţă egalitatea bilanţieră Total activ = Total pasiv.

Există operaţii, care produc modificări numai în active, în sensul creşterii unui element de active şi

concomitant şi cu aceeaşi sumă micşorarea altui element de active (scos bani din cont şi băgaţi în

casă).

Există alte tranzacţii, care produc modificări în sensul creşterii unui element de pasiv şi concomitent

şi cu aceeaşi sumă micşorării altui element de pasiv, totalul pasivului rămânând neschimbat (luarea

unui credit şi achitarea furnizorilor cu el).

Există tranzacţii, care produc modificări concomitent şi cu aceeaşi sumă în structura şi volumul

activului şi în structura şi volumul pasivului. Totalul bilanţului se modifică în acelaşi sens

(cumpărări de materii prime sau plata furnizorilor din contul curent de la bancă).

2.5. Contul de profit şi pierdere (cont de rezultat)

În el se regăsesc cheltuielile, veniturile şi rezultatele, atât pe total, cât şi pe activităţi (activitatea de

bază – activitatea de exploatare), activitatea financiară şi activitatea extraordinară sau excepţională.

Conform definiţiilor din standardele de contabilitate, cheltuielile reprezintă diminuări ale

beneficiilor, înregistrate pe parcursul exerciţiului financiar sub formă de ieşiri sau micşorări de

valori privind activele sau creşteri ale datoriilor. Opozabil acestora, veniturile reprezintă creşteri ale

beneficiilor economice înregistrate pe parcursul exerciţiului financiar sub formă de intrări sau

creşteri de active sau reducerea datoriei.

Cheltuielile şi veniturile din activitatea de bază (activitatea de exploatare) sunt ocazionate,

respectiv generate de activitatea curentă principală de la nivelul întreprinderii :

Cheltuieli privind consumul de materii prime şi materiale consumabile,

Cheltuieli cu salarii,

Cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor,

Costuri de achiziţie a mărfurilor vândute,

Venituri din vânzări de produse finite,

Venituri din lucrări executate şi servicii prestate,

63

Venituri din vânzări de mărfuri.

Cheltuieli şi venituri financiare generate de activităţi şi operaţii cu caracter financiar-bancar:

-Cheltuieli privind dobânzile,

-Diferenţe nefavorabile de curs valutar.

Venituri financiare din:

-dobânzi,

-sub formă de dividende din participaţie,

-din sconturi obţinute (reduceri obţinute de o firmă pentru cumpărarea mare de marfă sau achită

înainte de scadenţă).

Venituri şi cheltuieli extraordinare generate de tranzacţii care nu sunt legate de activitatea curentă

a firmei; au un caracter întâmplător, accidental.

În contul de profit şi pierdere sunt prezentate cele 3 categorii de venituri şi cheltuieli şi rezultatul

înregistrat în acest sens:

-rezultatul din exploatoare (activitatea de bază)

-rezultatul financiar

-rezultatul extraordinar

În contul de profit şi pierdere este evidenţiată distinct cifra de afaceri (total venituri din exploatare)

Întocmirea unui bilanţ după fiecare tranzacţie nu este realizabilă. De aceea, contabilitatea a recurs la

un alt procedeu reprezentativ şi specific denumit cont. Cu ajutorul lui, contabilitatea înregistrează,

urmăreşte şi controlează existentul şi schimbările în fiecare element patrimonial.

La începutul exerciţiului financiar, posturile din bilanţ sunt preluate în contabilitatea curentă sub

formă de conturi în care se înscriu soldul iniţial şi apoi eventualele mişcări şi creşteri (deschiderea

conturilor).

La sfârşitul exerciţiului financiar, pentru fiecare cont se stabileşte starea finală denumită sold final,

căreia îi corespunde o anumită valoare. Aceste solduri finale sunt preluate în bilanţ la posturile

corespunzătoare. Cu ajutorul acestor posturi finale se construieşte bilanţul.( anexa 33 )

64

BIBLIOGRAFIE

1. Bojian Octavian, Contabilitate generală. Bazele contabilităţii. Contabilitatea financiară a

întreprinderii, Editura Universală, Bucureşti, 2001

2.Caraiani C., Olimid L., Bazele contabilităţii, Editura ASE, Bucureşti, 2002

3.Dumitru Corina, Contabilitate – teste grilă rezolvate, aplicaţii, teste de autoevaluare, studii ce caz,

Editura Universitară, Bucureşti, 2006

4. Pereş Ion, Mateş Dorel, Pereş Cristian, Bazele contabilităţii, Editura Mirton, Timişoara, 2005

65

5.Pop Atanasiu, Contabilitatea financiară românească, armonizată cu directivele contabile europene,

standardele internaţionale de contabilitate, Editura Intelcredo, 2002.

6..Ristea Mihai (coordonator), Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară,

Bucureşti, 2005.

7.Ristea Mihai (coordonator), Contabilitatea financiară, Editura Universitară, Bucureşti, 2005.

8.Ristea Mihai, Dumitru Corina, Bazele contabilităţii: noţiuni de bază, probleme rezolvate, teste

grilă şi monografi, Editura Universitară, Bucureşti, 2006.

9.Ministerul Finanţelor Publice, Reglementări contabile pentru agenţii economici, Editura

Economică, 2002.

10.Ministerul Finanţelor Publice, Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaţionale de

Contabilitate, Partea I, Editura Economică, Bucureşti, 2001.

11.*** Standardele Internaţionale de Contabilitate.

66