f,frn^[. Cf&imssr$

Edward E" Sffiith

o trfoeM f,.*r*fusoao effiryd"Utrsm

EDITURAreuulcA

""

Rita L. Atkinson Richard C. AtkinsonUniversity of California, San Diego

Edward E. SmithUniversity of Michigan

Daryl J. BemCornell University

Introducere,1tn

psihologieEdifia a XI-a

Colaborator: Susan Nolen-HoeksemaStanford University

Traducere din limba englezd:

Leonard P. Biiceanu

Gina Ilie

Loredana Gavrilitl

Bucuregti,2002

Prefuld

O datd cu publicarea celei de-aunsprezecea edilii, Introducere inpsihologie sdrbdtoreSte cea de-a

patra aniversare. in anii care au

urmat primei sale edilii, cea a luiErnest R. Hilgard din 1953, aceastd

carte a devenit una dintre cele maiutilizate din istoria publica;iilorpentru colegiu; mulli dintre studenliau citit-o, preferdnd-o altor intro-duceri tn psihologie, Si mulli dintrecei care publicd in prezent studiipsihologice au folosit drept carte de

cdpdtdi prima ediyie q acestuimanual. Manuqlul de fald a fost, de

asemenea, tradus tn rtunteroase limbi:rusd, spaniold, francezd, chinezd,

germand Si portughezd.Noi considerdm cd succesul

acestei cdrli a fost determinat de con-

tinua preocupare pentrtt prezentarea

cu cdt mai multd claritate Si acuratelea conceptelor Si a contribuliilor meto-

dologice, evithndu-se insd schemati-zarea saLt interpretdrile denaturateale conceptelor dificile. Acestea fiindobiectivele noastre, am preferat sdprezentdm mai degrabd lucrdri inte-grate despre o anumitd temd Si nu

.fragmente sau teorii care sd fie me-

ntorizate in vederea exantindrii finale.intr-adevdr accentttl este pus pe ceea

ce se va reline pentru o perioadd mai

fndelungatd, adicd dupd examinarea

finald, qcesta fiind criteriul care aorientat obiectivele autorilor prezen-

tei cdrli.Primul obiectiv vizat este acela de

a oferi astfel o intagine generaldasupra comportamentului uman Si de

a stimula interesul pentru domeniulpsihologiei, dorneniu care este tn ace-

lasi timp extrem de vast Si extrem de

ambilios. Influenlatd la interfa1a cu

Stiinlele naturale de cdtre biologie Si

la interfala cu Stiinlele sociale de

cdtre sociologie Si antropologie, psi-hologia abordeazd problematicacomplexd a naturii unxane, conside-ratd anterior apanajul exclusiv alliteraturii Si filosofiei. Mai presus de

orice, aceastd lucrare tncearcd sd

redea farntecul psihologiei ca denrcrs

umanist, prin excelenld intelectual.

Un aI doilea obiectiv este acela de

modelare, de fornrure a unei categoriide cititori care sd devind ,,inteligenlaconsumatoare" de literaturd psiholo-gicd. Fiecare dintre noi este zilnicasaltat de declaralii qi afirntaliireferitoare la contportamentul unran

Si tocmai de aceea considerdm cd ointroducere tn psihologie ar deter-minq o atitudine criticd fald de

asemenea afirmalii. in momentul in

VIII I ti rod uce rc irt psi lto lo g i e

care vor auzi despre detectorul de

minciuni, despre hipnozd, orientaresexuald, perceplie extrasenzoriald

S.a.m.d., sperdnt cd ,,absolvenyii"acestei cdryi iSi vor reaninti cdte pro-bleme ridicd dovedirea unor astfel de

afirmalii sau iSi vor aminti, cel pulin,cd aceste dovezi existd Si cd le-au cititcdndva.

irt al treilea rdnd swttem pre-octtpali de rolul psihologului in

rezolvarea problemelor sociale. ASa

cum demonstreazd numeroasele dis-

culii din aceastd certe, psiltologia acontribuit adesea la atittgerea unuiasemenea obiectiv, eficienla psihote-rapiei fn tratarea tulburdrilor com-

portamentale Si ento{ionale fiind rut-

mai un exemplu tn acest serts. Studie-rea invdldrii a ficut posibild apariliainstruirii asistate pe calculcttor, cer-cetarea nrcmoriei a contribuit la con-

Stientizarea riscurilor presupuse de

declaraliile martorilor oculari, cerce-

tdrile din donteniul psihologiei socia-le au fundamentat metodele de inla-turare a discrimindrii Si de dininuarea cordlictelor intergrupale. Exemple

ca acestea vor fi gdsite in fiecarecapitol al acestei cdrli.

Un psiholog a afirmat cd ,,s€-cretele eforturilor noastre nu trebuiesd fie rezervate specialiStilor ... Res-

ponsabilitatea noastrd este mai pulinaceea de a ne asunta rolul de specia-listi Si de a fncerca sd aplicdnt noiinsine teoriile psihologice ci, ntai

degrabd, aceea de a le preda ntaideparte acelora care au fiir-adeviu'nevoie de ele ... Nu-nti pot irnagirtct

altceva mai bun pentru binele .fiinleiumane ... decdt sd descoperi cAt cle

nrult bine poli face prin interntediultransniterii psihologiei" (Miller,1969). Stutem intru totul de acord cu

aceste afirma{ii Si, timp de 40 de ani,

Introducere in psihologie a fost ntoda-

litatea noastrd de a transmite psiho-logict mai depane.

itt cea de-a noua editrie ant

introdus un apendice ntuttit Cum sicitegti un manual: metoda PQRST.

Cititorii au afirmat cd acesta s-a

dovedit a fi extrent de folositor Si de

aceea recomanddnt studenlilor sd-lcortsulte trmirte de a irtcepe lectura.

Un alt ajutor in vederea invalarii,prezentat pentru prima data in

aceastd ediyie, este accentuarea (in-groSarea) termenilor sau conceptelorimportante, in scopul de a le scoate trtevidenPd; cititorul care stdpdneSte

semnificayia termenilor accentuatipoate spune cd este pregatit pentnt o

examitrure. Urt ajutor sttpliutertaresre Ghidul de studiu gi programulmodular elaborqt de cdtre John G.

Carlsott, Universitatea din Hawai.Acest tndreptar, care va fi prezettatin prefayd, poate fi util studenlilor fiepentru pregdtirea cursurilor obiSnui-te, fie pentru un ntodul de master.

Cea de-a unsprezecea ediyie a fostrevizuitd Si completatd, cuprinTdnd

Prefald xnoi inforrnalii fn legdturd cu sistentulde neurotransmildtori Si neurorecep-

tori, teoriile constiinlei, releaua neu-

ronald Si conexionismul, diferenleleintersexuale, itfluenlarea geneticd Si

evolulionis td a contp ortamentului, iarin fiecare secliune a cdrlii a fostintegratd diagrama funcliondrii cere-

brale, cu localizdrile specifice ale

cogniliei, emoliilor Si limbajului. Pen-

tru a nu repeta unele lucruri tn fiecarecapitol, vom menliona in continuare

cdteva dintre schimbdrile maiore.

in capitolul /, Psiholo gia ca qtiinldgi demers umanist, sunt cuprinse

disculii critice in legdturd cu deon-

tologia cercetdrii Si o secliune ampld,

dedicatd aborddrii interdisciplinare,in principal Stiin{ei cognitive Si evolu-

lionismultri psihologic. in capitolttl 3,

Dezvoltarea psihologicd, secliuneareferitoare la dezvoltarea cognitivd a

fost rescrisd pentru a furniza o

perspectivd mai clard a teoriilor luiPiaget Si ale aborddrilor alternativece explicd evolulia modalitdyilor de

tnlelegere a lumii de cdtre copil.Noile cercetdri asupra identitdliisexuale Si a caracteristicilor sexuale

sunt abordate extensiv tn cadrul dis-culiilor critice reunite sub numele de

,,Se poate preveni sexualisntul speci-

fic copildriei prin educalie sexuald? ".

Capitolul 5, Perceplia, are dreptsubiect delimitarea procesdrii ascen-

dente (determinatd de stimul) de cea

descendentd (determinatd de cuno$-

tinle Si expectalii) din cadrul pro-cesului de recunoastere a obiectelor(rolul delinut de aceste procese inachizilionarea conceptelor este expLts

tn capitolul 9). Acest capitol fantilia-rizeazd cititorul cu modelttl conexio-

nist al structurii recunoctSterii ql

include noi disculii critice in legdtu"dcu scdderea capacitdlii de recunoag-

tere, secundard diferitelor afecliutticerebrctle.

Capitolul 7, invillarea qi condilio-narea a fost revizttit Si reorganizat in

aSa fel incdt sir se acorde importanlacuvenitii cunoscutelor aborddri cont-

portamentalistd, cogt'ritivistd Si eto-

logicd ale fnvdldrii. in capitolul 8,

Memoria discttliile critice suplimen-

tare ilustreazd perspectiva neuronal;tprin de scrierea modelului conexiottist

al mentoriei de lungd duratd. Este, de

asemenea, inclusit o nouit sec{ittne

referitoare la memoria involuntard:prezentarea dovezilor care atestd cd

nTenTorarea ev enint entelor pre supune

sisteme de stocare diferite fayd de

memo ria aptitudinilor.in capitolul 10, Motivele primare,

sunt prezettate arnple disculii asupra

obezitdlii, anorexiei, bulimiei, precunx

qi o noud secliune referitoare laperttersiurtile sexuale. Capitolul 1 1,

Emo{ia, prezintd cele mai recentestudii transculturale pe tema expri-mdrii emoliilor, precum Si o noudsecliune referitoare la emoliile afe-

rente precogniliilor.

--

I ti rotluce re itt ps i ltolo gie

Capitolul 13, Dezvoltarea persona-

litdlii de-a lungul viefii, care a apdrutpentru prima datd in cea de-a zecea

edilie a lucrdrii, a fost extins prinincluderea unei importante disculii amodului tn care factorii genetici,

anfuientali gi culhrali interaclio-neazd in procesul de fonnare a

personalitdlii. Acest capitol include o

noud secliune referitoare la dezvol-

tarea personalitdlii adolescentului Si

cuprinde fit final o analizd a

.factorilor care contribuie Ia stabili-tatea personalitdlii Si la schimbdrileacesteia o dqtd cu maturitatea.

Capitolul 15, Stres gi adaptare, a

fost contplet reorganigtt pentru areflecta domeniul tn plind dezvoltareal psihologiei sdndtdlii; acest capitolinclttde secliuni noi in care se

abordeazd modtrl in care stresulafecteazd sdndtatea, modul in caretipul de personalitate mediazd rds-ptutsul la stres Si eficienla strategiilorde adaptare la stres. Douit noidisculii critice stmt ,,Abuzul sexual ca

factor major de stres" Si ,,Psihotera-pia poate influenla evolulia canceru-lui? " .

Capitolul 16, Psihologie patologicd,

a fost revizuit pentru a irtclude cele

mai recente cercetdri din donteniulgeneticii Si biologiei. Sec{iunea refe-ritoare la schizofrenie Si tulbtrdrileobsesiv-contpulsive a fost rescrisd Si

aufost introduse noi studii de caz.

Capirolul 18, CredinJe qi atitudinisociale, cuprinde de aceastd datd o

disculie exhaustivd (t persistenleistereotipurilor chiar ,pi in situaliineobisnuite. Secliunea referitoare laatitudini a fost in aSa fel reconceputd

incdt sd cuprindd .funcliile atittt-dinilor, modul de influenyare e con-

sistenlei atitudinale qi modificdrileatitudinale. Secliunea in care sunt

prezentate relu{iile interpersonale de

atraclie-respirtgere cuprhtde o discu-

lie interesantd a alegerii obiectuluiiubirii Si teoria celor trei compo-

trcnente ale iubirii. Capitolul 19,

Interacliunea gi influenla sociali, con-

line o noud secliune referitoare la

deciziile de gntp Si o disculie criticdpe tema respectdrii principiilor deon-

tologice in catil experimettelor luiMilgram pe tema obedienyei.

Autorii acestei cdrli, acwtt cadre

universitare tn diferite institttyii, au

fost colegi la Universitatea Stanfurd,

urtde profesorul Entest R. Hilgardle-a insuflat entuziasntul pentru sttt-

diul psihologiei. Pdstrdnd Si acunt

legdtura cu aceastd universitate,

autorii au solicitat colaborarea pro-

.fesorultti Susart Nol en-Hoeksenru, al e

cdrei cercetdri vizeaza in principalstrategiile de adaptare la stres, tnvederea elabordrii direcyiilor prirtci-pale ctle capitolultti 15. Alegereo s-a

dovedit a fi destul de inspiratd insensul cd noua versiute a capitoluluiStres gi adaptare este w1e clirtrepdrlile cele mai interesante ale

lucrdrii.

Prefald XI

Alte completdri

Primele completdri prezentate inaceastd edilie au fost cLr aten[ieactualizate Si, in acelasi timp, coor-donate atdt cu kttregul manual, pre-cum Si unele cu altele incdt sd se

asigure acuratelea Si, prin aceesta,

posibilitatea de folosire eficientd.Folosirea Ghidului de studiu qi a pro-gramului modular (Unit Mastery Pro-gram) elaborat de cdtre John G.

Carlson, Universitatea din Manoa-Hawai, oferd posibilitatea ca la fie-care capitol sd se pund in aplicarevocabulsrul, ideile principale Si con-ceptele, constituind asfel un veritabilsistem de asintilare Si fixare a cuno$-

tinlelor cuprinse in respectivul capi-tol. in vederea atingerii aceluiasiobiectiv, o importantd contribulie o

aduce Manualul de instruire al luiJohn G. Carlson si Tracy Trevoruow,

de la aceeasi universitate, carecuprinde sugestii de lecturi, activitdlieuristice recomandate, disculii qi

tntrebdri, liste actualizate de casetevideo Si diapozitive adaptate, referi-toare la anumite tente Si conline Si un

ghid de utilizare a sistenrului preTen-

tctt tn Ghrdul de studiu.Figele de examinare, elaborate de

cdtre Vivian Jenkins de la Univer-sitatea din Indiana de Sud, au Jbst trtmare mdsurd adaptate Si extinse, fiindctstfel disportibile afit trt versiunecomputerizatd, cdt Si in versiune tipd-

ritd; itemii esenliali, respectiv jumd-tate din itemii fiecdrui capitol, au fostvalidali Si aprobali de cdtre AsocialiaPsihologicd. Validitatea itemilor, de-

ntonstratd de itemii-cheie, oferd pro-

fesorilor posibilitatea sd realizeze o

examinare riguroasd a cunoStinlelorstudenlilor. Proporlia itemilor, care a

fost cu atenlie stabilitd, perntite pro-

fesorului sd-Si extindd gi sd-gi adap-teze examinarea in concordan{d cu

specificul claselor. in al doilea rdnd,

ca rdspuns la solicitdrile profesorilor,juntdtate din totalul itemilor au acum

o accentuatd componentd conceptu-

ald; itemii conceptuali, care se gdsesc,

de asemenea, Si in itemii-clteie, tes-

teazd nivelul de lnlelegere al aces-

tora, datoritd faptului cd implicd atdtaplicarea practicd a cunoStinlelor,cdt Si generalizdri ale informaliilor.in at treilea rdnd, numdrul total alitemilor afost ntdrit cu 50 96 astfel cd

permite profesorilor sd foloseascdtestul la mai multe examindri, evitdn-du-se repetarea itemilor de la exami-ndrile anterioare. in aceastd edilie

fiecare capitol conline 150 de iteni,prin addugarea celor 7 5 de itemi noic oresp unzdtori anexei s tati s tice.

Alte instrunrcnte de studiu care arputea facilita inlelegerea prezenteilucrdri sunt: compact-discttl Concep-tele dinamice din psihologie (extrentde extensiv Si actual), o cuprinzdtoare

XN I tt roduce re iu ps iltolo gi e

videotecd, progranrc interactive pecalculator (interesante Si inovatoare),precLtm gi ingeniosul Catalog de

psihologie.Pentru a se acorda importanla

cuvenitd cercetdrii, s-a colabora.t cu

experli din acest domeniu in vederea

revizuirii materialului referitor lacercetare, asfel incAt fit fiecctrecapitol sunt prezerfiate diversecontentarii ale unor specialisti indonteriul cercetdrii. AceSti colabora-

tori tntpreund cu alli pro/bsiottiSticare eLt oferit di.ferite sugestii sLurt

enumerati itt prefata. Aceia care

Si-au adus o importantd contribuliein ediliile anterioare, deSi nu sLult

menlionali, beneficiazd in continuarede apreci erile noastre.

in afurd de cei menlionali anterior,dorim sd mullunint tuturor celor care

Si-au adus contribulia lct elctborareaacestei noi edilii Si, in special, luiH arc ottrt B rac e J ov anovi ch.

Rita L. AtkinsonRichard C. Atkinson

Edward E. SmithDaryl J. Bem

Cuprins

Panrrn I. PslHoLocrn cr SrilnTA Sr

DEMERSUMAMST 1

CAP. 1. NATURA PSIHOLOGIEI 2Obiectivele psihologiei 4Perspective in psihologie l

Originile diferitelor concep{iipsihologice 7

Perspective moderne 8

Relaliile dintre orientdrile psi-hologice 13

Metode in psihologie 14

Metoda experimentali L4

Metoda corelafiei l8Metoda observaliei 2l

Disculie criticl: Aspectele deonto-

Iogice ale cercetdrii psihologice 22Ramuri psihologice 24

Specializiri in psihologie 25Aborddrile interdisciplinare 27

Imagine de ansamblu asupracd(ii 29

Rezunwtul capitolului 31Recomanddri bibliografice 33

PInrpI a II.A. PROCESELE DE DEZVOL.TARE BIOLOGICA$IPSIHOLOGICA 35

C I*. 2. B AZELI' BIOLOGICE ALEPSIHOLOGIEI 36Componentele sistemului nervos 38

l.leuronii gi nervii 38Potenlialele de acfiune 40Transmiterea sinaptici 4lNeurotransmilitorii gi neuro-receptorii 43

Disculie criticd: Psifu tlo gia

molecalard 45Organizarea sitemului nervos 47Structura creierului 48

Stratul intern 48Sistemullimbic 50

Disculie criticd: Metode de vizua-

lizare a actttildlii cerebrale 5 I

Emisferele cerebraleStructura emisferelor cere-brale

Ariile corticale gi funcliileacestora

Asimetria cerebraldEfectele sec{iondriiconexi unilor interemisferice

Specializarea emisferelorcerebrale

Discutie criticA: Linbaiil si cre-

ierul

Sistemul nervos vegetativSistemul endocrinInfluenlele genetice asupra com-portamentului

Cromozomii gi geneleStudiul genetic al comporta-mentului

Infl uenlele mediului asupraacfiunii genelor

Rezunntul capitoluluiRecomanddr i b ibliogr afice

CAP. 3. DEZVOLTAREA PSIHOLOGICAProbleme fundamentale aledezvoltarii psihologice

Interac!iunea dintre ereditategimediu

Stadiile dezvoltdrii gi perioadasenzoriald

Capac itali le nou-ndscutulu i

AuzulDisculie criticd: A re nou-ndscutul

rupacitatea de a ilnita?

VedereaGustul gi mirosulInvdlarea gi memoriaTemperamentul

- Dezvoltarea cognitivd incopilarie

Teoria stadiali a lui PiagetEvaluarea teoriei lui PiagetAlternative la teoria lui Piaget

53

53

5557

60

6l

636466

6868

72

757578

80

8l

82

85

87

88

88909l9294

9595

l&t107

XIV Int roducere in psihologie

9i pdrinliDezvoltarea identitdlii

Disculie criticd: Graviditatea inafuie scenld S i folos irea con-

traceptitelor

Dezvoltarea ca proces permanent-Tinere.teaPerioada adulti

--Bitrdne{eaRezumatul capitoluluiRecomanddri bibliogr afice

PARTEA A UI-A. CoN$ruNTA $r PER-CEPUA

Dezvoltareasocial6acopilului lllComportamentul social tim-purlu

AtagamentulIdentitatea de gen gi compor-tamentul specific sexului

DiscuJie criticd: Educalia senuldpaale preveni sexisnul sperifccopildriei?

- Dezvoltarea in perioada adoles-cen{ei 127

Dezvoltarea sexuala 07Standardele sexuale gi com-portamentul 129

* Conflictele dintre adolescenti

r32t34r36r36r37139141

143

152156156156r59162t69170t7r173174

176176179l8l

Sim{urile cutanateSimlurile somatice

Rezunatul capitoluluiRecom anddr i bi bl iogr afice

CAP.5. PnncrnluFuncliile percep{ieiLocalizarea

Separarea obiectelorPercepgia distanteiPercepfia migcdrii

RecunoagtereaStadiile timpurii ale recunoag-terii

Stadiul de corespondenld 9imodelele conexioniste

Recunoagterea obiectelornaturale gi procesareatop-down

RolulatenlieiDisculie critictr: Tulburdrile de

re('unoa$tere

Constante perceptualeConstanla luminozitdlii 9i a

culoriiConstanfa formei gi a pozitieiConstanla mdrimii

Dezvoltarea perceptualdNivelul de discriminabilitatela copii

Cregterea copiilor cu stimu-lare controlatd

R ezuntat ul c ap ito luluiReconnnddr i bibliogr afi ce

CAP. 6. CoNgrrrNln $r srARrLE sALEMODIFICATEAspecte ale congtiinlei

CongtiinlaAmintirile precongtienteIncongtientul

Conqtiinla divizatdDisocierea con$tiin!eiPersonalitatea multipld

Somnul gi viseleOrarele de somnProfunzimea somnuluiTulburSrile de somnViseleConlinutul visului

Disculie critictr: Teorii ale sonnu-

lui cu vise

tt2tt4

116

126

r82186188t90

r92193194194r9120t203

204

207131

t32

Ce,p. 4. PROCESELE SENZORIALE I44Proprietd{i comune ale moda-litafllor senzoriale 145Sensibilitatea 146Codarea senzorial[ 150

Discufie critic6: P rocese der: izit>nale implicate tn delecfia stihtu-

lilorSimlul viz"ral

Lumina gi senzafia vizualf,Sistemul vizualReceplia vizuald a luminiiVederea cromaticd

Simlul auditivUndele sonoreSistemul auditivReceplia intensitAii sunetuluiRecepfia in6l{imii sunetului

Disculie criticf, : P rotezarea artifi-ciald duditivd ti ocalard

Alte modalitii{i senzorialeSimlul olfactivSimful gustativ

2102t5

2t9220

22t22r222226

226

231235238

24024r242244244245245246248249249253255257

257

Cuprins XV

drog

MeditaliaForme tradifionale de

meditalieMeditalie girelaxareEfectele meditaliei

HipnozaInduc{ia hipnoticdSugestiile hipnotice

Discufie criticA:,,Observatorul

as(uns"

Fenomene PsiDovezi experimentaleDezbateri privind dovezileDovezi amuzanteScepticismul legat defenomenele Psi

R e zurtat u I c ap ito luluiRe c om an ddr i b i b I i ogr afi c e

PARTEA A IV-a- iNvAlaREA, MEMoRTA

9I GANDIREA

CAp. 7. irwAlanel gr coNDTTToNAREAPerspectivele psihologice aleinv6!irii

Condilionarea clasicSExperimentele lui PavlovFenomene 9i aplica{iiPredictibilitatea gi factoriicognitivi

Limitirile biologice

CAP.8. MEMORIAConsideralii asupra memorie i

Cele trei stadii ale memorieiDiferite tipuri de memorie

Memoria de scurtd duratdEncodareaStocarea informali i lorReactualizareaMemoria de scurtd duratd gi

gdndireaTransferul informaliilor d inmemoria de scuttd durati inmemoria de lungd duratd

Memoria de lungd duratdEncodareaReactualizarea informa{iilor

Discr\ie crilicd: Modelele conexi-

ofiiste ale nettnrieiStocarea informa{i i lorInterac{iunea intre encodare gi

reactualizareFactori emo!ionali implicali inuitare

Memoria implicitdMemoria in amnezie

Disculie critictr: I mnezia copild-

rieiMemoria implicit6 la subiecliinormali

Stocarea informa{iilor qi dife-rentele de reactualizare

Imbun6t6{irea memorieiStructurarea informaliilor inunitdli qi capacitatea de

' memorareImagine mentalf, gi encodareElaborarea gi encodarea infor-ma{iei

Contextul gi reactualizareaOr ganizar ea i n forma{ i i I orExersarea reactualiziriiMetodaRICAR

Memoria constructivdRafionamente simpleStereotipuri

Substan.tele psihoactive 259Sedativele 261Opiaceele 265Stimulantele 268Halucinogenele 270Substanlele derivate dincannabis 212

Discutie critic6: Dependenla de

Discutie criticl: Bazele neurolo-gice ale invdldrii elementare 308

Condilionarea operantl 310kgea efectului 311Experimentele lui Skinner 3I2Fenomene 9i aplicalii 315Condilionarea aversivd 319Controlul gi factorii cognitivi 321Limitarile biologice 323

Disculie critici: Ecounnia recon-

^ wnsdrii 324Invdlarea complexf, 326

Schemele cognitive gi concep-tele abstracte 321

invSlarea prin inlelegere 329Convingerile anterioare 333

Rezumatul capitolului 335Recomanddri bibliografice JJ8

34034134t342343343345348

350

359362

363

366368368

369

372

3t5375

375376

378379379380381382383384

273274

2742t5276277277278

281282282284287

288290292

293

294

295297297299

302306

351353353355

XVI I rtt roduc ere itt psi lto lo gie

Scheme 385Reatnntttl capitolului 386Recomanddri bibliografice 389

Cap. 9. GAxornnl $r Lril{BAJUL 390Concepte qi categorii 391

Funcliile conceptelor 392Prototipurile 392Ierarhizareaconceptelor 394Achizi{ionarea conceptelor 395Combinarea conceptelor 398

Disculie critica: I pote za re la t iv i -

rdlii lingvistice 399Rafionamentul 400

Ra{ionamentul deductiv 400Ralionamentul inductiv 403

Limbaj qi comunicare 406Nivelurile limbajului 406Elementele componente gi

procesele specifice limba-jului 407

Infl uenlele contextuale asupraingelegerii gi producerii lim-bajului 4ll

Dezvoltarea limbajului 412Ce anume este achizilionat? 4I3Procesul invdlarii 415Factorii ereditari 417Pot alte specii s6 invele limba-jul uman? 419

Disculie critici: krcalizrtrea ce re-

brald o limbajului 421Gdndirea imagisticd 423

Imageria vizuall 9i percep{ia 423Operaliile imagistice 424Creativitatea vizuald 426

Gdndirea in ac{iune: rezolvareade probleme 427

Strategii de rezolvare a

problemelorReprezentarea unei problemeExpert versrs noviceSimularea pe computer

Rezunntul capitoluluiRec om anddr i b i b I i ogr af c e

PARTEA AV-A. Morrvelngr ENroTrA

Cep. 10. MorrvELE PRTMARE

Motivele de supraviefuire gi

homeostaziaNatura hcmeostaziei

421429430432434437

439

440

Reglarea temperaturii ca sis-tem homeostatic

Setea ca sistem homeostaticFoamea

Variabilele reglatoare ale foa-mei

Detectorii salietatiiMecanismele cerebrale

Obezitatea gi anorexiaFactorii genetici ai obezitiliiSupraalirnentarea gi obezitateaDieta qi conffolul greutSliiAnorexiaBulimia

Sexualitatea adultuluiControlul hormonalControlul neuronalPrimele experien!eInfluen{ele culturaleHomosexualitatea

Dezvoltarea sexual6 timpurieHormonii prenataliRaportul dintre hormoni gi

mediuTranssexualismul

Comportamentul maternDeterm inanli i biologici

443444445

44644744845245245545145946346446546146746947r474474

4754774714'7'7

motiveRezunwtul capitoluluiRe c o nt an d d r i b i b I i o gr afi c e

Cap.11. EnolrnComponentele unei emolii

Activarea fiziologicd gi

emo{iaBazele fiziologice ale emoliei

Disculie critictr: Utilizarea acth'd-

r ii pe tt ru det e c ta re a ntinc iuti I or

Intensitatea emo{iilorDiferenlierea emo{iilor

Procesele cognitive gi erno{iaIntensitatea gi diferen{iereaemo{iilor

Dimensiuni ale emotiei

Disculie criticd: lnstinctele Si conrpo nante nte Ie spe cifi ce re lalie imamd-<opil 478

Determinanlii de mediu 481Motive legate de curiozitate 481

Explorarea gi manipularea 481Stimularea senzoriali 482

Principii comune ale diferitelor

494497499501

50r503

485485488

490491

492492

Cuprins xvII

Unele implicafii cliniceSepararea emoliei deprocesele cognitive

Expresie gi emolieComunicarea expresiilor emo-

!ionaleLocalizarea cerebraldIntensitatea gi diferenliereaemo{iilor

Reaclii le generale caracteristicestdrii emolionale

Energie gi descircareAtenlia gi invdlarea: congru-

en{a dispoziliei emo{ionaleEvaluarea gi estimarea: efec-tele dispoziliei emolionale

Agresivitatea ca reaclieemo{iona16

Agresivitatea ca instinctAgresivitatea ca rispuns inv6-

tatExprimarea agresivitdlii 9icatharsisul

Rezumatul capitoluluiRe c om an ddr i b i b I i o gr afi c e

PARTEA A VI.A. PERSONALITATE $IINDIVIDUALITATE 527

C,l'r. 12. Evllunncl ABTLTTATILoR

Abordarea inteligenlei dinperspectiva procesdrii infor-ma{iei

Aspecte ale inteligen{eiDisculie criticA: Tipuri ntultiple de

inteligenla

Influenlele genetice gi ambien-tale

Raporturile genetice 9i inteli-genfa

Influenlele ambientaleTestele de abilitate in perspectivd

Discutie criticl: Rasa Si inteligenla

Rezumatul capitoluluiRecom anddr i b iblio g rafic e

Cn p. 13. DnzvorrnnrA PERSoNALI-TATII DE-A LINGUL VIETIICopil6ria: formarea personal it61ii

lnfluente geneticeDiscuf ie criticd: Studiul M inne sota

asupra gemenilor cresaqi sepa-

rdt

Influen{e de mediuDisculie critictr: Angajarea tnntwtcd a nnmei Si ingt|ireacopiilor

Interac{iuni personalitate-mediu

Influenle culturaleAdolescenfa: consffuirea uneiidentitali

Statusurile de identitate

$coal6 versas familieMaturitatea: continuitateapersonalit6!ii

Dovezi ale continuitdliiDiscu{ie criticf,: Studiul persoru)i-

tdlii proieclat pe termen lung

Surse ale continuitAfliSurse ale discontinuitafii

Rezumatul capitoluluiRecom anddri bi bliografic e

Diferen{ele de grup gi perfor-manta testului 551

Utilizarea testelor in prognozaperforman(ei 553

Disculie critic6: Diferenlele de sex

in abititdlile specrfce 553Natura inteligenlei 555

Abordarea factoriald a inteli-gen{ei 555

587

505

506507

507509

510

5t25t2

513

MENTALETestele de abilitate

Aptitudine v e r s us achizilieGeneralitate versus specifi ci-tate

Caracteristicile unui test efi cientFidelitatea testuluiValiditatea testuluiOmogenitatea procedurii detestare

Testele de abilitate intelectuallFondul istoricMetoda lui Binet: scala deevaluare a vArstei mentale

Testarea abilitifilor mentalespecifrce

Testele de grupDisculie critic6: Instruirea it stra

tegiile de rezolvare s testelor Sic o ntp le x itat e a ace s t o ra

Validitatea predictiviScorurile testului gi

performanla academicf,

s58560

s6I

562

562565567569571573

5745755'15

514

515515

518

52r524526

589

592

594595597

598598

60060r605606610

528529530

534534535536

531537537

538

541545

579579

548549

550

XVIII I ttt roduc e re ttt p s ilto lo g ie

CAP. 14. TEOIUA$I EVALUAREAPERSONALITATIIAbordarea personalita|i dinperspectiva trf,sdturilor sale

fundamentaleTipuri de personalitateTrdsdturi de personalitateTeoria trdsdturilor de persona-litate

Abordarea fenomenologicdPsihologia umanistdTeoria constructelor personaleImaginea personalitalii umanedin perspectivd fenomeno-logici

Evaluarea aborddri i fenome-nologice

Evaluarea personalit[{iiConsideralii generaleEvaluarea trisdturilor de per-sonalitate

Evaluarea abord6rii personal i-tAtii din perspectiva trdsitu-rilor sale fundamentale 621

Abordarea psihanalitici a perso-

nalitalii 622 cap.Stmctura personalitalii 623Dinamica personalitSlii 624Dezvoltarea personalitdfii 624Modificdri ale teoriei freudi-ene 625

Personalitatea uman6 dinperspectiva psihanaliticd 621

Evaluarea aborddri i psihana-litice 627

Abordarea personalit6!ii dinperspectiva invAtArii sociale 630

Condilionare gi invdlare soci-ali 630

Variabilele personale 631Imaginea personalitd{ii umanedin perspectiva invS{drii soci-ale

Evaluarea teorieisociale

632invdtdrii

Paradoxul consistenfei 658Disculie critic6: Stoil eronate itttk-

iliile noaslre ar privire la cottsis-

lenla comportamentului? 660Solufia centrata pe persoand 662Solulia agregirii 663Solulia interacfionald 664

Rezuntatul capitolului 666Recomanddri bibliografice 670

PeRTTe A VII-A. STRESTIL, PSIHOPATO-LOGOLA 9I PSMOTERA-PIA 67I

15. STnTSgIADAPTARE 672Caracteristici ale evenimentelorstresante 614

Evenimente traumatice 674Controlabilitate 675Predictibilitate 676Sfidarea propriilor limite 671Conflicte interne 6'78

Disculie critica: Abu:ul sexual ta

facktr de srres nnjor 680Reacliipsihologice de stres 681

Anxietatea 681Furia qi agresivitatea 682Apatia gi depresia 683Deteriorarea cognitivd 684

Reaclii fiziologice de sffes 685Rispunsul fiziologic la stres 685Stres 9i boal6 688

Cum afecteazd stresul sdndtatea 689Ruta directi 689Ruta interactivE 694Ruta comportamentului desinitate 695

Ruta comportamentului de

boal6Evaludri gi stiluri de personali-tate ca mediatori ai r6spunsu-rilor la stres

Teoria psihanalitic6Teoria compoftamental6Stilul de personalitate

Deprinderi de control al stresuluiControlul centrat pe problem6Controlul centrat pe emolieMecanismele de apdrare ca

strategii de control centratepe emo{ie

Organizarea terapiei

695

696696696697102702703

705709

612

6146t4615

615

633634634640

641

64t643643

645Disculie criticd: Val id itat e a te st i-noniald Si alte nonsensuri 647

Evaluarea psihanaliticd 651Evaluarea personalitSlii dinperspectiva invS!6rii sociale 655

Evaluarea fenomenologicd 656

Cuprins xIx

Tehnicicomportamentale 710Discu{ie critic6: P ol intenenli ilepsihologice sd influenlezd evo-

Iulia canceruLui? 7 12Tehnici cognitive 113Modifi carea comportiimen-tului de tip A 714

Reiunntul capitolului 715Recomanddri bibliografice 716

Cep. 16. PsurolocrrpATolocrcA 718Comportamentul anormal 719

Dehnirea anormalitalii 719Ce este normalitatea? 720Clasifi carea comportamen-

Profesii implicate in psihote-rapie

Tehnici de psihoterapiePsihanalizaTerapii psihanaliticeTerapii comportamentaleTerapi i cognitiv-comporta-mentale

Terapii umanisteO abordare eclecticdTerapia familiald 9i de grup

Efi cacitatea psihoterapieiEvaluarea psihoterapieiCompararea psihoterapiilorFactori comuni in psihoterapii

Discuiie criticl: Rdspunsul de tipplatebo

Terapii biologiceMedicamente psihotrope

^ Terapia electroconvulsivantdImbundtdlirea sin6tdf ii mentale

Resursele comunitare gi per-sonalul auxiliar

Promovarea propriului echili-bru emolional

Rezumatul capitoluluiRecomanddr i bibl io g rafice

PeRree A VIII-A. ConrponrenrntvrwSOCIAL

Cep. 18. Cnnonln gr ATrrr.rDrNrSOCIALE

$tiin{a intuitivl a credinlelorsociale

Colectarea informali ilorDetectarea covarialieiDeducerea cauzalit6lii

Disculie criticl: Distorsiuni tn pro-c e sare a i nfonnal i i I or : cognitive

tului anormalTulburdrile anxioase

Anxietatea generalizatd gi

tulburdrile de panicdFobiileTulburdrile obsesrv-compul-sive

inlelegerea tulburdri lor anxi-

't22

127

727728

730

732

781782183186186

793797800802805805807808

810812812815817

817

819821

823

825

826

827828832836

Tulburdri ale dispozilieive)

DepresiaTulburdrile bipolare

(afecti-139739741

Disculie critica: Depresia Si sinu-

ciderea 741

inlelegerea tulburdrilor de dis-pozilie (afectivd) 143

Disculie critic[: Iluzie Si bundstare

mentald 749Schizofrenia 751

Caracteristicile schizofreniei 752inlelegerea schizofreniei 758

Tulburdrile de personalitate 165Personalitatea de tip antisocial 766inlelegerea personalitdlii de

tip antisocial 768Disculie criticA: Nebunia ca apd-

rare legald 770Rezunntul capitolului 772Recomanddri bibliografice 775

CAP. 17. Mnrone onTERAPm, 776Fundamentul istoric 711

Primele aziluri 111Facilitd{i moderne de

tratament 779

sau molivolionale? 84IAtitudinile 842

Consisten{a atitudinilor 843Funcliile atitudinilor 8.15

Atitudinile gi comportamentul 848Atraclia interpersonald 851

Preferinfa 851Iubirea 856

Disculie criticl: Pasiute prhtdezntribuire?

Rezunwtul capitoluluiRecom anddri b iblio grafi c e

859860863

XX lfiroducere fn psihologie

CAp. 19. INrnruclruxEA $r rN-FLUENTA

soclAl,A 864Prezenla altora 865

Facilitarea socialI 865Depersonalizarea 869Interven{ia martorului 872

Disculie criticd: Teoria itnpactului

social

Infl uen{a interpersonal6Conformarea fap de majori-tate

Obedienla fa{i de autoritateForfele situa{ionale

Disculie critic6: Aspede etit:e fitexperimentele de obedienld ale

Iui Milgranr

RdzvrdtireaInfluenfa persuasivd a minori-tAillor

Teoria rdspunsurilor cognitivela persuasiune

Decizia de grupPolarizarea grupuluiG roupthink (,,gdndire degrup")

R ezunrat ul c ap it o luluiRecomanddr i b iblio g rafic e

ANExA I. Cuu sA crrE$Tr UNTRATAT:METODARICAR

AT.IEXA II" SCURT ISTORIC ALPSIHOLOGIEI

Originile psihologiei contem-porane

Originile psihologiei contem-porane

Laboratorul luiWundt 914Alte origini ale psihologieicontemporane 915

$colile de psihologie 916Structuralismul gi funcliona-lismul 916

Date importante din istoriapsihologiei 917

Behaviorismul 919Psihologia gestaltistd 920Psihanaliza 921

Abordiri contemporane 922Recomanddri bibliografice 924

ANEXA III. METODE $I IUASURATORISTATISTICE

Statistica descriptivdDistribulia frecvenleiMdsuri ale tendinlei centraleMdsuri ale varialiei

Inferen{a statisticlPopulalii qi eqantioaneDistribulia normaliScalarea datelorCdt de reprezentativi este omedie?

Semnifi calia unei diferenleCoefi cientul de corelalie

Corelalia produs-momentIntelpretarea coeficientului decorelalie

Re com anddr i b i b I iog rafc e

913 BTBUqGRAFTE

944

r018

1086

926927927929930932933934935

936937939940

94t943

875877

877880886

887888

891

892898898

901903906

908

912

913 Grostn

Cele dintdi aborddri psiholo-gice 913 INDEr

Cap. I

Psihologia ca ;tiinfn ;idemers umanist

Natura psihologiei

III

I

Capitolul 1

Natura psihologiei

Obiectivele psihologiei

Perspective in psihologieOriginile diferitelor conceplii psihologicePerspective moderneRelaliile dintre orientdrile psihologice

Metode in psihologieMetoda experimental5Metoda corela{ieiIzhtoda obsewatieiDiscufie critic6: Aspectele deontologice ale

ce rcetarii ps i hologi c e

Ramurile psihologieiSpecializdri in psihologieAborddrile interdisciplinare

Imagine de ansamblu asupra cirfii

Notd cdtre cititori:

O metodd de eficientizare a invdldrii acestui manual este descrisdin Anexa I, care ar trebui parcursd inainte de a incepe acest capitol.

A n prezent. nimeni nu-gi poate per-

f ri,. sd nu srie psihologie pentruI cd aceasta este implicata in orice

situalie de via{d. De exemplu: in ce fel esteinfluenfat modul in care vd cregteli gi edu-ca{i copiii de modul in care pdrinlii v-aucrescut gi educat pe durnneavoastrd? Careeste cea mai eficientl metodd de a inl5turadependenla de droguri? Se pot reamintimai in detaliu experientele din copildrie instare de hipnozd? Se poate evita eroareaumand intr-o uzind nucleard prin perfeclio-narea instrumentelor? Este eficientd psiho-terapia in tratamentul depresiei? Se poateimbunatdli capacitatea de invdlare prinfolosirea medicamentelor care faciliteazd,transmiterea neuronald? Psihologii cautdrdspunsuri la aceste intrebdri, precum gi laincd multe altele.

O alta modalitate de ac{iune a psiho-logiei asupra vie{ii de zi cu zi o reprezintdinfluen{a acesteia asupra politicii legisla-tive qi sociale. Teoriile gi cercetdrile psiho-logice au dus la aparilia unor legi referi-toare la discriminare, la pedeapsa capitald,pornografie, compoftament sexual gi la cir-cumstanfele in care o persoand nu poate ficonsideratd responsabilS pentru acliunilesale. Legile referitoare la devian{a sexuald,spre exemplu, au suferit impoftante modi-ficdri in ultimii 40 de ani ca unnare acercetdrilor care au ardtal cd,, uneori, ceeace anterior era catalogat drept perversiuneeste de fapt,,normalitate", in sensul cd estepractica majorit5{ii. Sd luim, de asemenea,in considerare efectele violen{ei, atdt dedes prezentd pe posturile de televiziune:modificarea programelor de televiziune afost posibild doar dupi ce studiile psiho-

logice au adus dovezi in legdturd cu efec-tele nocive ale unor asemenea ernisiuni. inprezent, programele de televiziune specialepentru copii conlin din ce in ce mai pulinescene violente qi se fac eforturi in vedereaprezentdrii ernisiunilor cu uu asemeneacaracter la ore cAt nai tdrzii.

Datoritd i mportantelor influen{e exerci-tate de psihologie asupra vie{ii cotidiene,devine necesard stdpAnireaunui bagaj con-ceptual minimal gi inforrnarea in legdturdcu metodele de cercetare chiar in cazulpersoanelor care nu intentioneazd s6 se

specializeze in acest dorneniu. O introdu-cere in psihologie ar putea ajuta la rnaibuna inlelegere a motivelor pentru careoamenii gAndesc Ai reaclioneazd in modulin care o fac, precum qi la inlelegerea pro-priilor atitudini gi reac{ii. Un alt efectbenefic al psihologiei ar fi acela cd oferdposibilitatea de evaluare a numeroaselorafirmafii licute in numele psihologiei, incondiliile in care din ce in ce mai des intAl-nim in ziare titluri ca acestea:

o Un nou medicament pentru irnbund-tdlirea memoriei.

o Controlul anxietalii prin intermediulautoregldrii activitati i cerebrale.

o Dovezi in legdturd cu existen{a telepa-tiei;

o Eficienla hipnozei in controlul durerii.. Stabilitatea emo{ionalS este puternic

influenlatd de mirimea familiei.o Homosexualitatea este detenninatd de

atitudinea parentalS.o Meditatia transcendental6 faciliteazd re-

zolv ar ea prob I erne I or.o Personalitatea multiplS este efectul abu-

zurilor din copildrie.

I ntrodu cere in ps i hol ogie

Puteli aprecia valoarea unor asemeneaafirmalii, cel pu{in in parte, prin cunoag-terea acelor fapte care au fost pe deplinconfirmate prin cercetare gi numai in acestmod putefi stabili cornpatibilitatea noilorafirmafii cu datele deja existente. Puteli, de

asemenea, sd le apreciali validitatea dac6suntefi infonnali asupra tipului de dovezicare ar fi necesare pentru a considera cre-dibile noile ,,descoperiri", cu alte cuvinte,dacd pute{i detennina gradul in care argu-mentele folosite respectd starrdardele obig-nuite ale unei dovezi. Aceastd carte oferd oimagine asupra stadiului actual al cunoa$-terii in psihologie, cuprinzAnd cele maiirnportante gi rnai sigure date existente in

psihologie. Mai cuprinde, de aser.nenea. ca-racteristicile cercetarii psihologice - adicdrnodalitdlile specifice de elaborare a pro-gramelor de cercetare astfel incAt sa firrui-zeze argutnente solide. pro sau contra uneiipoteze.

In acest capitol se va face referire inprimul r6nd la obiectul de studiu al psiho-logiei. Ulterior, vor fi abordate diferiteleperspective adoptate in studiul fenome-nelor psihice qi metodele de cercetare psi-hologicS, dupd care vor fi prezentate

specializdrile existente in acest domeniu,respectiv ramurile psihologiei. In final. vafi realizatd o scurtd imagirte de ansatnbluasupra restului cdrfii.

Obiectivele psihologiei

Psihologia ar putea fi definitd ca gtiinfacomporlameutului gi a proceselor psihice,insd o asernerlea definilie ar acoperi oimensd varietate de fenornene. Pentru omai bund infelegere a definiliei psihologiei,se vor trece acurn in revistd cinci maricategorii de problerne corrcrete de care suntpreocupafi psihologii, probleme care vor fiprezentate mai detaliat pe parcursul cdr{ii.

vrATA iN CONUlrr DE SECTTO-NARE A LEGATURILOR INTERE-MISFERICE. Creierul uman este alcdtuitdin doud emisfere (dreapta gi stdnga) in-terconectate, in condilii de normalitate,printr-o bandd de fibre nervoase. Bolua-vilor cu forrne severe de epilepsie li s-ausec{ionat chirurgical aceste fibre gi trdiescpractic in condilii de absenfd a conexiu-nilor interemisferice (aceastd separare im-piedicS extinderea accesului epileptic de lao emisferd la alta). Relafionarea cu aselne-nea persoane in condiliiobignuite nu indicdabsolut nirnic anormal. insh experimentelepsihologice arati existen{a unor experienle

perceptuale gi de congtiinld neobignLrite,

experienle care oferd o multitudine de

informalii in legdturd cu stdrile normale de

conqtiin{[.intr-unul din experimente, un asemenea

pacient era agezat in fa{a uuui ecran careimpiedica vizualizarea rnAinilor (fig. l.l).Pe ecran a fost proiectat, pentru o clip6,cuvAntul ,,piuli16" in aga fel incAt irnagineaacestui cuvdnt sd fie trausmisd doar ernis-ferei cerebrale drepte, emisfera care con-troleazd. activitatea motorie a jumatafiist6ngi a corpului. Deoarece emisfera dreap-td controleazd partea stAngd a corpului,subiectul este capabil sd aleagd cu rnAna

st6ngd piulila dintre celelalte obiecte exis-tente in spatele ecranului, insd nu gtie carea fost cuvdntul proiectat pe ecran (vorbireaeste controlatl de ernisfera stdngd qi ima-ginea acestuia nu fusese transmisd acesteiemisfere). In mornentul in care a fost intre-bat ce face cu m6na stAngd, subiectul nu a

putut sI rdspundd! La un asemerrea subiect,experien{a congtientd nu are deci caracterunitar.

Natura psihologiei

TEAMA CONDITIONATA. Dacd un

$obolan este plasat intr-un spa{iu inchis gi

supus periodic urrui goc electric moderat,care provine din podea, asociat cu un sunet

care aclioneazi irnediat inainte de qocul

electric, se constatd, dupl mai multe aso-

cieri, cd ac{iunea izolatd a sunetului vadetermina aparitia reactiilor de fricd - ghe-

muirea, ca pregdtire pentru sdritur6, gi

defeca{ia. Animalul prezintd deci o teamicondifionati la un stirnul inofensiv.

Multe dintre situaliile provocatoare de

teamd pot fi invd{ate in acest fel, in special

in copiliria timpurie. Dacd un copil este

supus in mod repetat abuzurilor fizice sau

psihice de cdtre o persoand, dupd un anumitnumdr de astfel de experienle dureroase,

simpla auzire a vocii respectivei persoane

va declanqa copilului o reacfie de fricd. Oastfel de teamd, inv6{atd in condifiile uneiparticipdri relativ minore a congtiinlei. este

extrem de dificil de inldturat prin interme-diul asiguririlor verbale de genul: ,,Acumnu mai ai de ce sd te temi"; singura telrnicdterapeuticd eficientd este cea bazati pe prin-cipiile condiliondrii (aceastd telrnicd va fiprezentatd in capitolele 7 Si l7).

AMNEZIA COPIL;,RIEI. CCi MAimulli adulli, 9i clriar baffenii, igi amintescevenimente din tinrpuI copilSriei, insddoarpAnd la un anurnit punct; nimeni nu-qipoate reaminti prea multe evenimente dinprimii trei ani de via{d. Sd considerdm uneveniment important, cum ar fi nagterea

unui frate: dacd acest lucru se intAmpldinainte de vArsta de trei ani, este posibil sd

avem cAteva arnintiri, insd cei mai rnulfidintre noi nu-gi arnintesc foarte clar impre-jurSrile in care a avut loc acest eveniment,volurnul amintirilor mdrindu-se pe mdsurace cre$te vArsta pe care am avut-o la nag-

terea fratelui (fig. 1.2).

Fig. 1.1. Testarea specializirilor celor doulemisfere. In condilii de seclionare a legiitu-r il or int er enisfer ice es te pos i b i ld i den t iJicareatactild cu ntana stdngd a unui obiect al cdruinume esle prezentat vizual emisferei drepte,insd nu este posibild denumirea obieclului saudescrierea acliunii.

1,00. 3,00- 5,00- 7,00- 9,00+2,99 4,99 6,99 8,99

vARsrA suBtEcruLUt LA NASTEREA FRATELUT

Fig. 1.2. Amintirea evenimentelor din copi-llria timpurie. Inlr-un experiment, subiecSilorde varstd liceald li s-au pus 20 de intrebdr"ireferitoare la evenimenlele petrecute in apro-p i e r e a naS t er i i fr a; i I or nt a i nt i c i. Nun d nr I nt e diual intrebdrilor la care s-a pulut rdspunde a fostdependent devdrsta subiectului la data na$teriifratelui: nu s-a pdstrat nici o amintire dacdnasterea fratelui a avut loc inainte de varsta depatru ani a sttbiectului, iar dupd aceastavdrstd,volumul amintirilor crestea direct proporlionalcu vdrsta subiectului la acel moment. (DupdSheingold qi Tenney, 1982.)

ozfIotr

610ueoJ

a6-ufdFE

I ntro duc ere i n ps iho I ogie

Fenomenul de amnezie infantild, des-coperit de cdtre Freud, are o importanldremarcabi16: primii trei ani de via!6 repre-zintd o perioadd foarte bogatd in experien-

{e. Totul este foarte nou, iar aceastd trAirer.l-o vom mai avea vreodatd: depigim starea

de neajutorare specificd nou-ndscutului,evoludm de la gingurit la vorbirea arti-culatS, de la ,,mersul de-a bugilea" la mer-sulin pozilie vertical[. Toate aceste remar-cabile evenimente lasb, din pdcate, doarcdteva unne in memorie.

OBEZITATEA. in America existd injur de 35 de milioane de persoane cu obe-zitate, deci aprox. 30 % din americani augreutatea mai mare decAt greutatea consi-deratd nonnald, obezitatea fiind un ade-vdrat stigmat al societd{ii americane. Gra-vitatea acestei afecliuni este destulde mareintrucAt sporegte inciden{a diabetului, a

hipertensiunii arteriale gi a afec{iunilor car-diace. La cealaltd extremd, un mare numdrde persoane (in special femei) suferd deanorexie nervoasl, o tulburare care constbin lipsa apetitului alirnentar ce poate ducela stdri de inanilie autoimpusl gi poate pro-duce chiar moartea.

O problernd de mare interes pentru psi-hologii contelnporarri o coustituie cauza

exagerdrii sau diminudrii aportului alimen-tar. Unul dintre factorii care determind acest

compoftament pare a fi deprivarea alimen-tard repetatd: dupi ce au fost infometa{i,gobolanilor li s-a dat rn6ncare p6nd la atin-gerea greutdlii nonnale gi apoi li s-a dat sd

mdnAnce cAt de mult au dorit. S-a constatatcd acegtia mdnAncd mult mai mult dec6tgobolanii din grupul de control (care nufuseserb infornetaf i). Concluzia experimeu-tului de mai sus a fost aceea cd deprivareaalimentard determind o exagerare ulterioarda aportului alimentar. Acest rezultat poateexplica exagerarea aportului alimentar inmulte cazuri de anorexie: deprivarea impli-cd preocuparea pentru o greutate micd gi

poate fi deseori insolitd de supraalirnentare.

EXPRIMAREA AGRESIVITATII.Degi rnulli oameni considerd cd igi potminimaliza tr[irile agresive exprimAdu-lefie direct, fie indirect, cercetdrile psiholo-gice demonstreazd, contrariul in rnajoritateacazurilor. Una dintre modalit6tile indirectede exprimare a agresivitAtii destul de stu-diatd este comportamentul copiilor in timpce privesc filme violente. Irrtr-un studiu,unui grup de copii li s-au prezentat desene

animate cu caracter violent, iar unui al

doilea grup desene animate lipsite de irna-gini violente, durata ambelor filme fiindaceeagi. S-a constatat cd cei din primulgrup au devenit mai agresivi irt rela{ie cucolegii lor, in timp ce copiii din al doileagrup nu au prezentat nici o modificare de

comportament. Mai mult decAt alitt,vizio-narea filmelor violente are chiar efecte de

durat6: cu cAt vf,d mai multe filme violentela vArsta de 9 ani, cu atAt copiii vor fi naiagresivi la vArsta de 19 ani (fig. 1.3).

scAzUT MoDERAT AccENTUAT

Fig. 1.3. Rela{ia dintre vizionarea violen{eiTV in copilSrie gi agresivitatea in perioadaadulti. Preferinlu penlru yi:iottarea progra-melor TV in cazul bdieyilor in vdrstd de 9 aniinfl u en I e az d c ottl p o r I qm e n tu I a gr es iv ev a I u o t I avdrsta de 19 ani. (Dupd E,ron, Huesmann,Lefkowitz 9i Walder, 1972.)

4If, rso

FaE 125

J

i rooF

U'

u75

F<50E.

Natura psihologiei

Aceste cinci probleme - percepfia incondili de seclionare a leg[turilor interemis-ferice, teama condilionatd, amnezia infantila,

control ul greutdli i gi exprimarea agresiv it51i i

- vor fi reluate in cadrul secliunilor in care

sunt prezentate concepliile psihologice.

Perspective in psihologie

Orice subiect din cadrul psihologieipoate fi abordat dintr-o varietate de pers-

pective gi acest lucru este valabil pentruorice ac{iune umand. Sd presupunem cd

traversali strada. Din perspectiva biolo-gici, aceastd ac{iune poate fi consideratdca o activare a sistemului nervos care pro-duce consecutiv o activare a musculaturiigi, in final, determind migcarea picioarelorgi deplasarea de-a lungul strdzii. Dinperspectiva comportamentall, ac{iunea

este interpretatd frrd nici o referin{d lavreun segment corporal; lumina verde este

consideratd ca stimul la care se rdspundeprin traversarea strdzii. O alt[ modalitatede iriterpretare este cea oferiti de perspec-tiva cognitivil accentul este pus in acestcazpe procesele mentale care au ca rezul-tat comportamentul corespunzdtor. Dinperspectiva cognitivd, ac{iunea de a tra-versa strada este explicatd in tenneni de

scopuri qi obiective individuale: obiectivuleste acela de a vizita un prieten. iar traver-sarea strdzii este o parte a strategiei stabi-lite pentru a atinge acest obiectiv.

Deqi existd mai multe posibilitdli de adescrie un act psihologic, reprezentativesunt numai urmdtoarele cinci perspectivepsihologice: biologicS, comportamentaligi cognitivi - pius alte doud: psihanaliticigi fenomenologici (fig. l.a). intrucdt uneledintre aceste perspective au apdrut din con-gruenfa cu alte orientdri, niai int6i vom pre-zenta originile corrcepliilor psihologice,apoi vom descrie cele cinci perspective con-temporane enumerate mai sus.

Originile diferitelor concepfiipsihologicel

Originile psihologiei modeme se regd-sesc in secolele IV-V i.Ch. Marii filosofigreci, Socrate, Platon gi Aristotel gi-au pus

intrebdri fundamentale despre viafa psihicd.

De exemplu, oarnenii percep corect realita-tea? Ce este congtiinla? Ornul este fiinld ra-

fionald sau ira{ionald, sunt aceste stdri mog-tenite? Are omul libertate de alegere abso-lutd? Aceste intrebdri, la fel de irnportatrteacum ca gi irr urrnd cu 2 000 de ani, se

referd mai degrabd la natura psihicului Si a

proceselor mentale gi nu la natura corpuluisau a c o mportamen tulu i, gi sunt considerateca fiind originile psihologiei cognitive.

Perspectiva biologica are de asemeneao indelungat[ istorie. Hipocrate, considerat

,,pdrintele medicinei", a trdit in aproxi-mativ aceeagi perioadd cu Socrate gi a fostpreocupat defiziologie (ramurd a biologieicare studiazi funcliile normale ale organis-mului gi ale p6rfilor care il conipun). Con-tribu{ia sa in ceea ce privegte controlulcerebral asupra activitdtii diferitelor organeeste deosebit de importantd gi constituiebaza aborddrilor moderne in fiziologie pre-curn 9i a perspectivei biologice in psiho-logie.

Doud milenii mai t6rziu, la sfdrgitulsecolului al XIX-lea, avea sd ia nagtere

psihologia ca gtiin!6 qi ideea fundamen-tald era aceea cd psihicul gi comporlamen-

I O dcscriere completd a istoriei psihologiei esteprezentati in Anexa II.

I ntroducere in ps ihologie

Abordaroapsihana'

litici

,A.b'ordareabiolggici

Abordar8d ,

fgnomqno-tst9i,:,

Fig. 1.,1. Perspective in psihologie. Analiza

fenomenelor psihologice se poate realiza dinmai multe perspectfue. Fiecare dintre acestea

oferd o explicaTie specificd pentru acyiunileumane, contribuind astfel la inlelegered omtilLti

ca intreg. Lilera greceascd psi esle uneorifolo-sitd ca prescurtare pentru psihologie.

tul- la fel ca gi planetele, substan{ele chi-mice sau organele corpului uman - pot fisubiecte de analizd gtiinfifica. Cu alte cu-vinte, prin varierea sisten'raticd a situafiilorprezentate oalrlen i lor, psihicul gi cornporla-mentul acestora pot fi analizate sub formaunor componente de bazd. inceputurile psi-hologiei sunt rnarcate de o relativd intrepd-trundere a intrebdrilor filozofiei gi a meto-delor fiziologiei, insd aceste doud aborddriau fost suficient de bine delimitate incAt sd

prefigureze perspectivele cognitivi gi bio-logica in psihologie.

Conceplia biologicd din psihologie,specificd secolului al XIX-lea, prezintddiferen{e marcante fa{a de cea actuald,corespunzdtoare d iferen{elor considerabileintre nivelul general al cunoagterii carac-teristic celor doud perioade. Dezvoltareaacestei concepfii s-a realizat intr-un modrelativ constant. comparativ cu concepfiacognitivd: psihologia cogn itivd a secoluluial XIX-lea gi-a concentrat aten{ia, in

principal, pe experierr{ele psihice, iarinforrnatiile oferite sunt in cea rrai urareparte rezultat al introspecfiei (autoobser-vafia), care corrstd in analizarea propriilorpercepfii, gAnduri gi trairi emo{ionale; un

exernplu in acest sens este autoreflectareaimpresiilor senzoriale imediate generate

de un stimul, cum ar fi un spot de lurnindcoloratS. Irrtrospeclia s-a dovedit insd ine-ficientd, in special in cazul proceselor psi-hice de scurtd durata. Chiar in condiliilein care au fost efectuate alltrenamentespeciale, s-a constalat cd existd diferenfeinterindividuale semniflcative intre iutro-specfii, in cazul experien{elor senzorialerelativ simple. Introspecfionismul nu este

un punct forte al psihologiei cognitiveactuale, insd a jucat un rol important indezvoltarea altor conceplii psihologicemoderne.

Perspective moderne

Deoarece cele cinci nrari perspectivepsihologice vor fi prezerrtate in capitolelecare unneaz5, ne vom opri aici la o scur16

descriere a cAtorva dintre ideile lor celernai impoftante. Trebuie avut insd in vede-re faptul cd aceste concep{ii, degi distincte,nu se exclud una pe cealaltd. ci se reali-zeazd, mai degrabd o focalizare a intere-sulLri pe aspecte diferite ale aceluiagi f'e-

nolren. extrerl de cornplex.

PERSPECTIVA BIOLOGICA. Creie-rul uman confine in jur de l0 rniliarde deneuroni gi un nr,rmdr aproape infinit deinterconexiuni, putdnd fi considerat caavAnd cea mai complexl structurd din uni-vers. ln principiu, toate evenirnentele psi-hice sunt influenfate, intr-un fel sau altul,de activitatea creierului gi a sistemuluinervos. Studierea fiin{ei umane sau a altorspecii din perspectivd biologica este oincercare de a explica col.nportamentul

Natura psihologiei

observabil pe baza activitetii electrice qi

biochimice a organismului, in special lanivel cerebral dar gi la nivelul intreguluisistem nervos. Aceastd abordare igi pro-pune sd prezinte procesele neuro-biologicecare stau la baza comportamentului gi aproceselor psihice. Pentru a ilustra pers-pectiva biologicd, putem face referire lacele cinci probleme concrete de interespentru psihologie, expuse anterior. Studiileasupra pacienfilor cdrora li s-au seclionatconexiunile interemisferice au demonstratcd stirile normale de congtiinld sunt me-diate de fibrele neuronale care asigurd le-gitura intre ernisferele cerebrale; mai multdecAt atdt, aceste studii oferd informaliiasupra localizdrii cerebrale a diferitelorprocese psihice. Reamintirn faptul cd pre-zentarea unui cuvAnt, in corrdifii carepermit transmiterea cdtre emisfera cere-bral6 dreapt6, este suficientd pentru ca unasemenea subiect si aleagi corect obiectuldintr-o multitudine de obiecte ascunsevederii - rezultat care demonstreazd c6lanivelul emisferei cerebrale drepte au locdiscrimindri tactile ale obiectelor, dar gi

prelucrdri ale cuvAntului. Reamintim, de

asemenea, faptul cd acegti subiec{i nu potpreciza cuv6ntul prezentat - deci centrulvorbirii este localizat la nivelul emisfereicerebrale stAngi.

Perspectiva biologicd a inregistrat de

asemenea progrese in domeniul de studiual inv6!5rii gi rnernoriei. Neurobiologii suntcei care au propus mecanismul acumulSriidin-aproape-in-aproape al invd{drii princondilionare, ca in exemplul experimen-tului in care un gobolan este condilionats5-i fie teamd de un sunet. Esen{ialul aces-tor rezultate este cd mecanismul condi-

a memoriei a accentuat impoftanla anu-mitor structuri cerebrale, inclusiv a hipo-campului, care este irnplicat in consoli-darea informafiilor. Amnezia copil6riei se

datoreazd cel pu{in in parte imaturitdliihipocanipului, aceastd structurd nervoas[nefiind pe deplin dezvoltatd pAnb la vArstade2-3 ani.

Perspectiva biologicb a avut un successirnilar gi in ceea ce privegte studiul moti-va{iei gi emo{iilor, in special la alte specii.Se gtie, in urma experimentelor cu gobo-

lani, pisici gi mairnu{e (fig. 1.5), cd existianumite zonE cerebrale a cdror stimulareelectricd are ca efect supraalimentareaexcesivb gi obezitatea; s-au mai delirnitatde asemenea zone cerebrale care, stimulateelectric, determini un comportalnent agre-

siv. Degi obezitatea gi agresivitatea la ompresupun cu mult mai mult decdt stimu-larea unor anumite zone cerebrale, stu-dierea animalelor oferd totugi o imagine a

contribu{iei aduse de biologie la explicareamotiva!iilor gi emoliilor umane.

!iondrii presupune modificdri ale conexiu-nilor dintre neuroni (cerurele nervoase), Fig' 1'5' studiind activitatea cerebrald la ani-

modificrri in cadrul cdrora are loc o me- male,ceyetdtorijayintelelspecificulactivitdlii

diere biochimica (modificdri ale concen- cereDrate uman. In acest expertntent se tnre-

traliei unor substan.te produse lanivelcere- r"';I7;"ri::;::',:',:;r:::fi;:irll,H"'"llfiJ,

bral). Abordarea din perspectivd biology9.3 vizuat at unei maimuye.

'r?$802 l*",BHitr'I

10 I ntro ducere in ps ihologi e

l

PERSPECTIVA COMPORTAMEN.TALA. Un om ia micul dejun, se plimbdcu bicicleta, vorbe$te, ro$e$te, rAde gi !ipd;acestea sunt forme de comportament - ac-tivitef i ale organ ism u I u i direct observabi le.

Psihologii de orientare comportamentalistdstudiaz[ psihicul uman prin observarea

comportamentului gi nu prin intermediulactivitdtii nervoase.

Ideea conform clreia comportamentuleste singurul indicator cu valoare psiholo-gicd a fost avansatd de cdtre John B. Watson,

la inceputul secolului al XX-lea. O altdabordare non-biologicd anterioar[ a fostperspectiva cognitivd din secolul al XIX-lea,care punea accentul pe introspeclie. Watson

constatb cd irrtrospeclia are o caracteristicddistincti fa{6 de observa{ie, ca metoddutilizatd in alte dornenii qtiinlifice. Oriceom de gtiintd poate folosi observa{ia inqtiinlele naturale, insd observa{ia introspec-tivd este realizatd numai de cdtre obser-

vatorul insuqi, in tirnp ce comportamentuldeclangat de perceptii sau sentimente(inclusiv comportamentul verbal) poate frins6 observat de cdtre o alti persoan[,Watson sus{ine cd doar comportamentuloamenilor este un obiect posibil de studiatqtiinfific in cadrul psihologiei.

Behaviorismul, denumirea sub care adevenit cunoscutd concepfia lui Watson, a

contribuit semnificativ la dezvoltarea psi-hologiei in prima jumdtate a acestui secol.Una dintre orientdrile promovate de citrebehaviori sm, psihologia stimul-rispuns,este gi in prezent extrem de influentd. Ex-perimentele din cadrul acestei orientdri au

vizat: stimulii semnificativi din mediul in-conjurltor, rdspunsurile declangate gi re-compensa sau pedeapsa ulterioar6.

Pentru a ilustra aceastd orientare vomrelua cele cinci probleme prezentate lainceputul capitolului. in tearna condilio-nat6, stimulii semnificativi sunt sunetul gi

qocul electric (memorarea faptuluicd sune-tul precede in mod constant gocul electric),iar rispunsul relevant este ghemuirea,defecalia gi alte cornportamente specificeasociate in mod obignuit fricii. Condiliona-rea este procesul prin care sunetul declan-geazd acelagi rdspuns cu cel declangat inmod obiqnuit de gocul electric Ai este o

consecin{d a asocierilor repetate, in care

sunetul precede gocul electric.Explica{ii similare s-au elaborat gi in

cazul obezitSlii gi agresivitSlii: unele per-

soane se supraalimenteazb (rdspuns specific)

doar in prezen\a unui stimul specific - in-vdlarea modalitllilor de inldturare a sti-mulilor specifici este o secven{d a pro-gramelor de control al greutafii. in ceea ce

privegte agresivitatea, se constatd accen-

tuarea rdspunsurilor agresive la copii (rna-

nifestatd de exernplu prin lovirea unui altcopil) dacd acest comportament este inso{itde retragerea celuilalt, comparativ cu situa-

lia in care comportamentul agresiv este

urmat de un rdspuns sirnilar (contraatacul

celuilalt copil).in accepliunea sa restrictivS, perspec-

tiva behavioristd nu ia in considerare pro-cesele mentale. Psihologii de o alti orien-tare decit cea behavioristd iau adesea inconsiderare atAt date subiective (relatdrilesubiectului despre experien{ele sale con-gtiente), cAt gi date obiective (presupuse de

activitatea psihici). Cu alte cuvinte, beha-viorigtii au preferat sd facd abstraclie de

procesele mentale care au loc intre stimulgi rdspuns (Skinner, I 98 1 )t. Degi in prezentpu[ini psihologi se mai considerd beha-

I Pe parcursul acestei cdrfi vefi intdlni numeroase

trimiteri (carevizeazdautorul pi data) care constituiedovezi sau extinderi ale afirmatiilor existente.Detalii mai ample referitoare la aceste lucrdri suntcuprinse in lista de Ia sl'drgitul c[r!ii. Lista relerin-fclor cuprinde 9i paginile din respectiva carte la careapar citatele folosite.

Natura psihologiei 11

viorigti, multe dintre curentele psihologicemoderne s-au inspirat din lucrdrile beha-viorigtilor.

PERSPECTM COGNITIVA. Pers-pectiva cognitivd modernd este pe de o parteo reaclie la behaviorism gi pe de altd parte oreintoarcere la rddicinile cognitive ale psi-hologiei. Ca gi versiunea specificd secoluluial XIX-lea, cognitivismul modern studiazdprocesele mentale (perceplia, judecSlile,

deciziile gi rezolvarea de probleme) fbriins[ a se baza pe introspectie. In prezent,studiul cogniliei pornegte de la ipoteza ci:(a) numai prin studierea proceselor mentalese pot inlelege acfiunile umarle gi (b) proce-sele mentale pot fi studiate qtiinlific prinanalizarea comportamentului (principiubehaviorist) insolitd insd de interpretareaacestor comportamente in termeni de pro-cese mentale. Elaborarea acestor interpretdrise realizeazd adesea prin analogia dintrepsihicul uman gi computer: infonna{iile suntprelucrate in diverse moduri (sunt selectate,

comparate gi combinate cu alte informaliiexistente in memorie, transformate, reor-ganizate etc.).

Perspectiva cognitivd (din acest punctal expunerii va fi vtzatd doar versiuneamodern[) s-a dezvoltat deci ca reaclie lacaracterul restrictiv al rela{iei stimul-rds-puns. Interpretarea ac{iunilor umane intermeni de stimul gi rbspuns, degi poate fiadecvatd in cazul comportamentelor sim-ple, neglijeazd totugi mult prea multe as-pecte esenliale ale funcliondrii organis-mului uman: g6ndirea, luarea deciziilor pebaza informaliilor memorate gi, poate celmai important, folosirea limbajului invederea relafiondrii cu ceilalli. Toate acestefenomene extrem de complexe sunt intr-unfel sau altul neglijate de cdtre behaviorigti.

Pentru a infelege aceastd perspectivdpsihologicd vom relua aceleagi probleme

concrete analizate in prezentdrile ante-rioare. Atunci cAnd unui gobolan ii estefricl de un sunet, ipoteza care ar puteaexplica acest comportament este urm6-toarea: La auzul unui sunet, el va gti cdurmeazd un $oa care-i va provoca durere.Poate ci nu suntem capabili sd ne reamin-tim evenimentele din copildria timpuriepentru cd in aceastd perioadd dispunem de

un alt mod de organizare a experienleimnezice; in jurul v6rstei de 3 ani se inre-gistreazd schimbdri semnificative, datoritddezvoltdrii impresionante a limbajului,proces psihic ce ne oferS o noul posibi-litate de organizare mnezicS.

Din perspectiva cognitivd, obezitateapresupune urmitoarea evolulie: respec-

tarea dietei alimentare pentru o perioadS,

apoi renun{area la dietl qi supraalimenta-rea -practic consumul energetic este multmai mare decAt cel necesar respectdrii die-tei. Factorul critic in acest caz este renun-

lareala un plan, consecutivd pierderii con-trolului cognitiv. in cazul agresivit6lii, rolulcogniliei este mult mai evident: in situalia incare suntem insultati, este mai probabil sd

reacfiondm agresiv dacd persoana care ne-ainsultat este o cunogtinfd, dec6t dacd este unbolnav mintal pe care nu-l cunoaqtem. inambele cazuri situalia in sine este aproxi-mativ aceeaqi, ceea ce diferd insd este cu-noagterea, fenomenul care controleazdcomportamentul.

PERSPECTIVA PSIHANALITICA.Conceplia psihanaliticb despre comporta-mentul uman a fost elaboratd de SigrnundFreud in Europa, aproximativ in aceeagiperioadd cu aparilia behaviorismului inStatele Unite. Degi era medic practician, elaflase de curentele cognitive nou-apdrutein Europa. in ceea ce privegte teoria psi-hanalitic5, ea reprezintd un amestec defiziologie qi psihologie cognitivd. Teoria

t2 I ntr o ducer e in ps ih ologie

lui Freud se bazeazd deci pe informa{iileexistente in acea perioadd despre con-gtiinfi, percepfie gi memorie, la care se

adaugd conceptul de instinct.

Sigmund Freud.

Principiul de bazd promovat de teoriafreudian[ este acela cd cea mai mare parte

a comportamentului uman este determinatde procese inconEtiente, prin acestea in{e-legAndu-se ansamblul credinfelor, teme-rilor gi dorinfelor care, deqi incongtiente, ne

infl uenleazd totugi comportamentul. Freud

afirma cd multe dintre pulsiunile care suntinterzise sau pedepsite de cdtre pdrinli sau

societate in timpul copildriei sunt derivatedin instincte, fiecare om avAnd aceste in-stincte inci de la nagtere qi exteriorizdn-du-le in timpul vielii. Prin interzicerea lor,ele pur gi simplu sunt for{ate sd iasd dincongtiinfi qi sd ajungl in inconqtient, de

unde afecteazd visele, determind lapsusu-rile, manierismele, tulburdrile emofionale(simptome ale unor afecliuni psihice),precum gi comportamentele aprobate social(cum ar fi activitdtile artistice sau literare).

Freud considerl cd toate ac{iunile uma-ne au o cauzd,care rimdne adesea necon-gtientizatd, iar natura umand are conota{iinegative: omul este condus, ca gi anima-lele, de instincte (in special instinctul se-

xual gi agresivitatea) gi se afl6 intr-o per-manenti luptd impotriva societltii, care

incearci sd controleze aceste irnpulsuri.Degi unii psilrologi nu au fost de acord intotalitate cu afirma{iile lui Freud, este ge-neral acceptat faptul cd oamenii nu sunt pe

deplin congtienli de unele aspecte impor-tante ale personalitSlii lor.

Perspectiva psihanaliticd propune re-considerarea anumitor aspecte ale persona-litSlii urnane. Freud considerd cd amneziacopildriei este determinatd de caracterultraumatizant al experien{elor emo{ionaledin prirnii cinci ani de via!6, care duce laapari{ia anxiet6lii. Referitor la obezitate, se

gtie ci existd oameni care mdnAnc6 inexces in situalia ?n care sunt anxioqi; con-ceplia psihanaliticd susline cI asemeneapersoane provoacd ele insele situafia an-

xiogend pe care ulterior o vor contracaraprin adoptarea unui comportament care sd

le ofere satisfac!ie - mdncarea. Psihanalizaare destul de multe de spus qi in leglturdcu exprimarea agresivitblii: Freud a sus-

{inut cd agresivitatea este un instinct qi c5exprir,rd o dorin!6 inndscutd. Degi aceastd

ipotezd nu este total acceptatd in psiho-logie, este uneori adoptati in studiereaanimalelor.

PERSPECTIVA FENOMENOLO.GICA. Spre deosebire de alte concepfiipsihologice, perspectiva fenomenologiciare ca punct principal de interes trdireasubiectivd a experienlei, ocup6ndu-se decide pdrerea subiec{ilor in legdtur6 cu anu-mite evenimente. Aceastd abordare s-a

dezvoltat ca reaclie la caracterul meca-nicist al altor concep!ii psihologice; psiho-logii de orientare fenomenologicd nu ac-

cepti ipoteza conform cLreia stimulii ex-terni de{in controlul comportamentului(behaviorisrnul), ideea de procesare a in-formaliei in cadrul percep{iei qi memoriei(cognitivismul) sau de determinare incon-gtientd (psihanaliza). Obiectivele acestuicurent psihologic sunt destul de diferite

Natura psihologiei 13

fa![ de celelalte concep{ii: descrierea vieliiinterioare, a experienlelor individuale gi nuelaborarea unor teorii explicative sau pre-dictive ale comportamentului.

Unele teorii fenomenologice sunt denu-mite umaniste pentru cd accentueazd acelecalitdli care diferenliazd oamenii de ani-male, cum ar fi dorinfa de autorealizare.Conform teoriilor umaniste, for{a motiva-

tionald principal6 a omului este tendinlacdtre autorealizare: orice om are ca tre-buin![ debazd, progresul gi dezvoltarea ma-ximd a poten{ialului propriu. Prin depdgireaobstacolelor sociale sau de alti naturd se

satisface o tendin{d naturali de actualizarea poten(ialului individual.

Psihologia fenomerrologicd (umanistd)este mult mai mult apreciatd de literaturddec6t de gtiinti gi din acest motiv este des-tul de dificil[ prezentarea explicafiilor ofe-rite de acest curent psihologic pentru fricacondi!ionatd sau uitarea evenimentelor dincopilSria timpurie. Problemele de acest tipnu constituie o preocupare pentru psiholo-gii de orientare fenomenologicd, unii dintreei respingdnd caracterul qtiinfific al psiho-logiei pe motiv cd metodele folosite nuajutd cu nimic la cunoa$terea naturii uma-ne. Aceastd pozilie devine insi incompati-bi16 cu definilia psihologiei. Reprezentanfiicurentului fenomenologic in psihologieavertizeazd cd este esen{iald solu{ionareaproblemelor relevante pentru umanitate gi

nu studierea izolatd, a unor secven{e decomportament, lucru care dd analizei gtiin-

lifice un caracter superficial; rezolvareaproblemelor psihice pe baza metodelorgtiintifice este consideratb o iluzie.

Relafiile dintre orientirilepsihologice

Perspectiva biologica utilizeazd con-cepte gi principii biologice aplicabile inpsihologie, in timp ce celelalte perspective

psihologice folosesc principii gi conceptepur psihologice (cum ar fi: percep{ia, me-moria, incon gtientul, autoreal izarea).

Existi insd o direc{ie in care perspectivabiologicd se suprapune concepfiilor cu ur1

mai accentuat caracter psihologic: incer-carea de a explica principiile qi conceptelepsihologice prin analogie cu cele biologice.Explicarea fi'icii condilionate doar prinreferire la modificdrile conexiunilor neuro-nale dintr-o anumiti zond cerebrali ar avea

ca rezultat reducerea fenomenelor psil-ro-

logice la cele biologice (acest tip de ex-plicalie este denumit reduc{ionism). Pe

parcursul acestei carli se vor prezenta gi

situalii in care reduc{ionismul a avut totugisucces: unele fenomene care puteau fi in{e-lese p6nd nu demult numai la nivel psi-hologic au acum gi o explica{ie biologicd.

Dacd reduc{ionismul are totugi succes,

de ce at6tea probleme cu explicaliile psiho-logice? Psihologia nu igi poate demonstrauti litatea in absen{a explicali i lor biologice?Rdspunsul este fireqte NU. Existd uume-roase fenomene care pot fi explicate numaiin termeni psihologici.

Pentru a ilustra acest lucru, sd ludm inconsiderare o particularitate a memorieiumane: dupl doud minute de la prezentarea

unui text, subiecfii nu igi amintesc cu exac-titate cuvintele existeute, insb igi reamin-tesc semnifica{ia textului. Deci rnemoriapdstreazd semnifica{ia unui mesaj, dar nugi simbolurile folosite pentru comunicareaacestei semnificalii. Acest fenomen pare sd

aibd o legdturd cu modul de receplionare a

mesajului (citit sau aLrzit). Procesele biolo-gice, respectiv tipul de activitate cerebral6irnplicatd, sunt diferite in cele doud situaliigi reducerea acestei particularitdti a memo-riei la o explicalie de naturd biologicd vaavea ca rezultat acceptarea existenlei a

doud sub-modalitali mnezice: una pentrucitit qi alta pentru auzit, deci va duce la

t4 I ntr o duc ere in p s iho logie

el iminarea particularitAti i unice iniliale. Se

mai pot da o multitudine de astfel de exem-ple gi toate subliniazd importan{a explica-

!iilor psihologice, distincte de cele biolo-gice (Fodor, 1981).

Un al doilea motiv pentru care este nece-

sard o explicalie psihologicd este faptul cb

principiile gi conceptele psihologice pot fiutilizate ca atare de cdtre biologi in cerce-

tbrile lor. Data fiind existen{a la nivel cere-

bral a miliarde de neuroni, fbrd a lua inconsiderare conexiunile dintre acegtia,

cercetdtorii de fonnalie biologica nu pot sd

facd descoperiri spectaculoase dacd se lirni-teazdla studierea c6torva celule cerebrale.Rezultatele cercetirilor psihologice aduc

insd informalii care pot fi utilizate in cadrulconcepliei biologice: cercetdrile psihologiceau demonstrat deja caracterul lent gi progre-

siv al condilionirii, astfelincAt psihologii de

orientare biologica igi pot concentra efortu-rile asupra proceselor cerebrale relativ lente

de modificare a conexiunilor interneuronale(Churchland 9i Sejnowski, 1998).

Concep{iile psihologice - in specialcomportamentald, cognitivd gi psihanaliti-c[ - sunt uneori complementare gi alteoriconcurente. Se tinde cdtre complementari-tate in situalia in care se studiazd aspectediferite ale aceluiagi fenomen. in cazulobezitilii pot exista motive determinantediferite - unele biologice (o predispoziliegeneticd spre obezitate), altele comporta-mentale (stimulii asociali meselor), iar altelepsihanalitice (a mAnca este o modalitateobignuitd de a reduce anxietatea). Rapor-turile de competi{ie apar atunci cAnd se

urmdregte explicarea aceluiagi aspect al unuifenomen. O asemenea relatie va fi adesea

intdlnitd pe parcursul acestei ca(i qi nupoate avea drept explicalie decAt nivelulrelativ redus al cunoagterii diferitelor feno-mene: cu c6t se va gti mai mult despre un

anume fenomen cu atdt va cre$te posibi-litatea ca diferitele concep{ii psihologice sd

devind complementare. Conflictul existentinilial poate fi doar un alt pas inainte pe dru-mul deja ascendent al psihologiei ca qtiin{d.

Metode in psihologie

Av6nd deja cunogtinle despre obiectulde studiu al psihologiei qi despre perspec-

tivele de studiere a diferitelor fenomenepsihice, putem aborda metodele folosite incadrul investigaf iei psihologice.

Aga curn s-a menfionat anterior, psiho-logia poate fi definitd ca studiul Stiinlific alcomporlamentului Si al proceselor psihice.Termenul ,,gtiin{ific" este folosit pentru asublinia cd metodele folosite pentru cerce-

tare sunt: (a) intparliale, adicd nu favori-zeazd o ipotezd sau alta qi (b) obiective,adicd permit altor specialigti sd repete

observaliile qi sa oblind aceleagi rezultate.Numeroasele metode care vor fi prezentate

in continuare au in conlun dou6 caracte-

ristici: deqi unele sunt folosite cu predi-lec{ie in cadrul anumitor perspective psiho-logice, fiecare metodd poate fi folositd inorice perspectivd. Singura excepfie o repre-

zintd faptul cd unii psihologi aparlinAndcurentului fenomenologic resping in tota-litate metodele gtiinlifice.

Metoda experimentali

CONTROLUL VARIABILELOR.Metoda gtiinlificd specificd este metodaexperimentali. Experimentatorul contro-leazd riguros condiliile de des{igurare, cel

Yatura psihologiei 15

mai adesea intr-un laborator, gi ia rndsurilenecesare in scopul stabilirii relaliilor din-tre variabile (o variabilS este un indicatorcare poate lua diferite valori). Sd ludmdrept exemplu un experiment care vizeazdstabilirea relaf iei dintre variabilele capaci-tate de tnvdlare Si vdrstd; pornindu-se dela premisa cA abilitdlile de inv6{are se

modificd odatd cu inaintarea in vArstd, s-a

descoperit existen(a unei relalii directproporfionale intre aceste doud variabile.

Ceea ce diferenliazd aceastd rnetodS de

altele este faptul cd oferd posibilitatea unuicontrol riguros al variabilelor. DacI experi-mentatorul are drept obiectiv stabilirea de-penden{ei capacitdlii de inv6{are de timpulafectat somnului, atunci va putea controlavariabila somn prin studierea randamen-tului de invdfare in urmdtoarele condilii:doud grupe de subiecli dorm de la ora I IpAnd la l3 gi al treilea grup std treazp?ttd,la ora 16. in condiliile in care toli subiecliis-au trezit la ora 7 , li se da aceeagi sarcindde invSlare gi se va putea stabili astfel in ce

mdsurd subiec{ii care au dorrnit mai rnultror asimila un volum de cunogtinle maimare fa16 de ceilalli.

in acest tip de studiu, durata somnuluieste denumiti variabili independenti, a

;6rei valoare nu depinde de subiect (nu su-biectul este cel care stabilegte cAt de multsi doarm6, ci experirnentatorul). VolumulinvatAri i reprezintd variabila dependent[,a cdrei valoare depinde de cea a variabileiindependente.

Variabi la dependentd mdsoard compor-mmentul subiectului, iar expresia ,,esteruncfie de" se foloseqte pentru a ardta rela-tia de dependenld. in experimentul de fa[d,spre exemplu, putem spune cd abilitatea de

invdtare a subieclilor este o funcpie a du-ratei de sotnn.

Un experirnent referitor la efectele ma-rrluanei asupra mernoriei poate face mai

clari distinclia dintre variabilele depen-dente gi cele independente. in rnomentulsosirii in laborator, subieclilor li se dddea oprdjiturd (aceeagi pentru toli subieclii) care

confinea o dozd,de marijuana (diferitd de la

un subiect la altul): 5 mg, l0 mg, l5 rng gi

20 mg de THC (tetrahidrocanabinol), iarinstrucliunile erau aceleagi.

Dupd consumarea prdjiturii care con{i-nea rnarijuana, subiec(ilor li se cerea s6

memoreze cdteva liste de cuvinte lirdlegdturd. O sdptdrn6nd maitArziu, subiecliiau revenit in laborator gi li s-a cerut sd-gi

reaminteascd cAt mai multe cuvinte. Figura1.6 aratd, procentajele de cuvinte relinutede subieclii din cele patru grupe. Se ob-serv6 cd numdrul cuvintelor refinute este

invers propo(ional cu cantitatea de mari-juana ingeratd in momentul invdlbrii.

inainte de incepere, experimentatorii au

elaborat un plan; cu exceplia dozajului de

marijuana, au pdstrat constante toate cele-lalte condilii experimentale: camera dedesfbgurare, instrucliunile, materialul dememorat, timpul alocat memordrii gi con-ditiile de testare a acesteia. Singurul factorcare a variat pe parcursul experimentului a

fost doza de marij uana - variabila indepen-dentd, iar variabila dependentd a fost canti-tatea de material re{inut6. Dozajul de mari-juana a fost mdsurat in rniligrame de THC;memorarea a fost m[suratd prin procen-tajul cuvintelor care s-au refinut. Experi-mentatorii au avut astfel posibilitatea de areda grafic relafia dintre variabila indepen-dentd gi cea dependent[, aga curn se aratdin figura 1.7. Numdrul de subiecfi ai expe-rimentului a fost suficient de mare (20 pen-tru fiecare grup) pentru a permite gene-r alizar ea rezu ltate 1or, c u alte c uv i nte pentrua avea certitudinea cd rezultatele vor fi ace-

leagi la alte egantioane. LiteraNeste utilizatdpentru a specifica numdrul de subiecfi aifiecdrui grup; in acest studiu I{ :20.

l6 I nl r o dttc ere i n ps iho I o gie

5 10 ,15 20 ,

CoNCENTRATIE DE THc [mg]

Fig. 1.6. Efectele marijuanei asupra memo-riei. Subieclii au memorqt liste de cuvinle dupdce anterior atr luat diferite doze de THC (sub-

stanla activd conlinutd in ntarijuana). Testareamemoriei, realizatd o sdptdntdnd mai tdrziu,aratd in ce mdsurd a fost relinut materialul.Graficul aratd relalia dintre nivelul dozajului(var i ab il a independent d) S i reant int ire (vari abil adependentd). (Dupd Darley et a|.,1973a.)

Metoda experirnentului poate fi utilizatdla fel de bine gi in afara laboratorului; este

posibil, spre exemplu, sd fie investigateefectele diferitelor metode psihoterapeuticeprin aplicarea acestora la mai multe gru-puri, care trebuie sd fie insd similare dinpunct de vedere al afecfiunii subieclilor;metoda experimentului este o chestiune de

logica gi nu de situalie. in prezent, cele maimulte experimente sunt desfdgurate inlaboratoare speciale, in principal datoritlfaptului cd este absolutd nevoie de instru-mente de precizie pentru controlul prezen-

tirii stirnulilor gi pentru mbsurarea com-portamentelor.

PROIECTUL EXPERIMENTAL. Ex-presia de proiect experimental se referd la

procedura folositd pentru colectarea da-

telor. Cel rnai simplu proiect experimental

este cel in care experimentatorul manipu-leazdvariabila independentd gi ii studiazdefectele asupra variabilei dependente (aqa

cum s-a intdmplat in studiul asupra efec-telor marijuanei). Deoarece toate condiliileexperimentale se pdstreazd constante, lafinalul experimentului se va fornrula o

concluzie de genul: ,,in condilii constaute,

cre$terea lui X determind cregterea lui Ir'sau, in alte cazuri ,,Cu c6t cregte Xcu atdt

scade )^'. Aproape orice rezultat poate fifonnulat in terrneni asemdndtori; de exem-plu: (a) ,.Cregterea dozajului de marijuanaeste inso{itd de scdderea capacitatii de

reactualizare unui material"; (b) ,,Cu cAt

copiii vizioneazd mai multe emisiuni de

televiziune cu caracter violent, cu atdt

cregte caracterul agresiv al rela(iondrii cu

alli copii": (c) ,.Cu cat este mai mare

frecvenla urrui sunet. cu atAt va cregte

indllimea perceputb" sau (d) ,,Cu cdt este

mai mare expunerea la stres a unei per-

soane, cu atAt va cregte pericolul aparilieiulcerului la respectiva persoand".

Uneori, un experiment poate avea dreptobiectiv efectele prezenlei sau absenfeiunei singure variabile (o variabild inde-pendentd cu doud valori: absen{a sau pre-zenla). Proiectul experimental se referd lagrupul experimental in care variabilaindependentd este prezenta gi la grupul decontrolo in care variabila independentd este

absentS. Rezultatele unui asemenea expe-riment sunt prezentate in figura 1.7 . Ana-liz6nd figura, se observd cd grupul experi-mental, care este integrat intr-un proces de

invd{are asistatd de computer, a oblinutrezultate mai bune la testarea cunogtinlelor,comparativ cu grupul de control, care nu afost integrat intr-un asemenea proces.

Lirnitarea investigafiei la o singurdvariabilS este insi rnult prea restrictiv[ inunele cazuri, in special atunci cAnd se

doregte studierea interac{iun i lor exi stente

UJhFz,

=30E,utFzIroolllo-F

frro(Jou.c.

\atura psihologiei t7

intre mai multe variabile care au efecteasupra uneia sau chiar rnai multor variabiledependente. Cercetdrile care presupun ma-nipularea simultand a mai multor variabileindependente sunt denumite experimentemultivariate gi sunt frecvent folosite incercetiri le psihologice.

CUANTIFICAREA. Psihologii care

uttlizeazd metoda experimentului sunt ade-

sea nevoili s6-gi cuantifice rezultatele. inunele cazuri, variabilele pot fi mdsuratefblosind instrumente uzuale, spre exemplu:durata deprivdrii de somu, nivelul dozajuluiunui drog sau timpul necesar apisbrii pe opedalS la stimularea luminoasi. In altesitua{ii insd variabilele trebuie mdsurate inaga fel incAt si poatd fi ordonate pe o anu-mitd scald de valori; pentru evaluarea trdi-rilor agresive ale unui pacient, psihotera-peutul trebuie sd facd apel la o scalS cu cincinivele, incepdnd cu ,,niciodatd" gi conti-nudnd cn rrrar"r,,uneori", ,radesea" gi ,1ot-deauna". in scopul unei bune comunicdri,r ariabilele sunt inlocuite cu numere; un ase-

menea procedeu este denumit cuantificare.Experimentele implicd de obicei eva-

ludri ale unui egantion format din mai mullisubiec{i gi nu dintr-unul singur. Rezultatelecercetdrii vor fi, din aceastd cauzd, sub

fbrma unui set de numere care trebuie in-sumate gi interpretate. Baza teoreticd aacestei operaliuni este statistica, disciplinacare se ocupd cu culegerea gi prelucrareadatelor referitoare la un anumit egantion alunei popula{ii in scopul elabordrii conclu-ziilor pentru intreaga popula{ie, pomind dela respectivul eqantion. Statistica de{ine unrol deosebit de impoftant nu numai in ca-drul cercetdrii experimentale, ci gi al altormetode3. Cet mai utilizat procedeu este

' Aceasti scurti referire are drept scop si ofere:ititorului o introducere sumard in domeniul sta-:isticii. O discufie mai ampl6 va fi prezentatd in.{nexa III.

,r: : ., Grup Grup de

experimental control

Fig. 1.7. Grupul experimental qi grupul decontrol. In /iecare zi elevii care formeazdgrupul experimental au participat la un curs de

invdlare a cititului asistatd de conrputer (IAC).Compulerul era astfel programat incdt sd pre-zinte diferite tipuri de materiale Si instrucliuni

fecdrui elev, in funclie de dificultdlile pe careacesta le intdmpind in curriculum-ul de citire.IAC are avantajul oferit de individualizareainv d! dr i i, a c centu dnd E i a c c es i b i I iz ti n d z o ne I e incare elevul intdmpind difcultdli de invdlare.Grupul de control nu beneficiazd de un ase-menea avantaj. La sfarSitul experimentului am-bele grupuri au fost evaluate prin interntediulunui tesl de citire. In acesl experiment, variabiladependentd este scoml oblinut la testul de citire.ASa cum indicdfigura, elevii din gruptil expe-rimental au oblinut scoruri mai marifa{d de ceidin grupul de control, acest rezultat suslindndideea cd invdlarea asistatd de computer este

beneficd (dupi Atkinson, 1974). Experimentesimilare aratd ca IAC poateJifolosit cu aceleasirezultate Si in alte cazuri. (Reuser et al., 1989.)

==)tarSot!it! l

g12

c,t,o:u

o

z '|.

/,/././4,/,/,

,,

,//,

18 Introducere in ps i hologie

acela al mediei, termenul tehnic pentrumedia aritmeticS, care reprezintd suma maimultor scoruri impdrfitd la numdrul aces-

tora. in studiile care presupuu un grup ex-perimental qi unul de control, se folosegteadesea compararea a doud medii: o mediepentru scorurile oblinute de grupul experi-mental gi o alta medie pentru scorurile ob-(inute de grupul de control. Ceea ce intere-seazd reprezintd, bineirr{eles, diferen{eleexistente intre aceste dou6 medii.

Daci diferen{a intre cele doud mediieste mare, poate fi acceptatd ca valoare ca

atare. Ce se intAmpld insd dacd diferenlaeste mica? Dacd mdsurdtorile sunt eronate?

Dacd aceste diferen{e sunt deternrinate de

cazuri extreme? Statisticienii au gdsit so-

lulia acestor probleme prin elaborarea tes-

telor de senmiJicalie a diferenlei.Un psiholog care afinnd cd diferen{a

dintre grupul experimental gi cel de controleste ,,relevantd statistic'., spune de fapt cd

datele au fost testate prin metoda statisticagi diferenla stabilita este reali. Cu alte cu-

vinte, testele statistice sunt o coufirmare a

faptului cd diferenlele observate sunt maidegrabd un efect al variabilelor indepen-

dente gi nu o simpld intAmplare nefericitdsau efectul unor cazuri extreme.

Metoda corelafiei

DIFERENTELE NATURALE. Nuorice problemf, poate fi studiatb prinintermediul metodei experimeutului. inrnulte situalii, experimentatorul uu are po-

sibilitatea de a controla conditiile expe-rimentale; dacd se urmdregte testarea ipo-tezei conform cdreia persoarrele auorexice,spre exemplu, surrt mult mai sensibile la

modificarea gustului fald de persoanele cu

greutate normald. nu putem sd selectdm un

grup de subiecli cu greutate normald gi sd

le cerem sd devind anorexici! Putem irrsd

sd formdm un grup din persoane care su-

ferd deja de anorexie gi un altul din per-

soane cu greutate normald; la nivelul aces-

tor grupuri vorr putea sd stabilirn dacdexistd vreo diferenfa de sensibilitate gusta-

tiv6. in general, metoda corela(iei se poate

folosi pentru arealiza o corelare eventua16

a unor variabile pe care nu le avem sub

control, cu alte cuvinte o corelare a aces-

tora cu alte variabile care ne intereseazd.

COEFICIENTUL DE CORELATIE.in exernplul anterior se iau in consideraredoar doub valori ale variabilei greutate:

anorexia gi nornralitatea. In mod obigrruit.intr-o situafie experimentald sunt implicateinsd rnult nrai multe valori ale fiecdrei va-

riabile pentru cd se vizeazd determinareagraduluiin care valorile uneivariabile sunt

corelate cu valorile alteia. Aceastd deter-rninare se realizeaz[ prin intertnediul coe-

ficientului de corelafie, simbolizat iu cele

ce umreazd prin litera r. Coeficientul de

corela{ie este o estimare a gradului in care

exista o rela{ie intre doud variabile gi este

exprimat printr-un nurnlr cuprins intre 0 gi

I (absen{a unei relalii este indicatd prin 0,

iar o legaturir cornpletl este redatd prin l).Pe nrdsurd ce r tinde spre I , corelafia dintrecele doud variabile cre$te.

Specificul coeficientului de corela{iepoate fi in{cles mai clar priu discutareaprezentarii grafice a datelor urrndtoruluistudiu. In acest studiu. subiectilor li s-a tes-tat gradul de sugestibilitate gi s-a obtinutun scor; existen{a unui scor nlarc este ulr

indicator al unei mari susceptibilitati lahipnoza; cAteva sdptdrnAni mai tArziu, s-a

testat din nou sugestibilitatea.Studiul a incercat si stabileascd efica-

c itatea pred ic{ie i gradu I ui de sugestibi I itatepebaza unei performan(e anterioare. Fie-care liniutd din pdtrdtelele marcate in fi-gura I .8 reprezintd rezultatele unui subiect

Natura psihologiei 19

la cele doud teste. Se remarc6, de exemplu,c5 doi dintre subiec{i au avut un scor de 1 laambele teste (cele doud liniule din stAnga-jos) iar alf doi subiecli au avut scorul l3 la

ambele testdri (partea dreapta-sus). Un altsubiect (vezi partea dreapta-jos a diagramei)a avut scorul I 1 la prirnul test qi numai 5 laal doilea test. Aceastd analizd poate fi conti-nuatd in acelaqi mod.

DacS subieclii ar fi avut exact aceleagiscor la ambele teste, toate aceste liniu{e arfi fost dispuse pe pdtrdtelele de pe diago-nalS (galbene) g^i coeficientul de corelaliear fi fost r : 1. In cazul nostru, existd nu-meroase liniufe de o parte qi de alta, in aga

fel incAt corelalia este r : .86. O corelafiede .86 indicd faptul cd primul test a avut o

valoare predictivd foarte bun[, dar nu per-fect6, in ceea ce priveqte capacitatea unuisubiect de a fi hiprrotizat in situa{ie de

necesitate. Metoda numericS de calcul a

coeficientului de corelatie este descrisd inAnexa IlI, unde este abordatd nai in detaliu

interpretarea coeficien{ilor de corelafie asu-pra cdrora se va reveni in capitolele viitoare.

O corelafie poate fi + sau -, semnul indi-cAnd corela{ia pozitivd sau rregativd dintrecele doud variabile. Sd presupunem, de

exemplu, ci luAnd in considerare absen{eleunui elev de la cursuri, se obline o corelaliede - .40 cu notele obginute la sfArqitul anu-lui; dacdne referim laprezenla acestuia lacursuri, atunci corelafia va fi + .40. Se

observd cd mdrimea corelafiei este aceeaqi,

insd semnul indica sensul acesteia, respectivreferirea la absenfa sau prezenta la cursuri.

Pe mdsurd ce mdrimea unei relafii intredoui variabile cregte, r igi mdregte valoarea(de la 0 cdtre 1). Pentru a avea o imaginemai clard asupra acestei afirmafii, vom luain considerare cA{iva coeficienfi de core-la{ie cunoscu{i:. un coeficient de corela{ie de aproxima-

tiv .15 intre notele primite in primulande liceu gi notele prin-rite in cel de-aldoilea:

2,|

1 2 3 3".1",i"J,,,n1,,1"10

1't 12 13

Fig. 1.8. RepartiJia corela{iilor. Fiecare liniuld din pdtrate indicit scorurile oblinfie de unsttbiect la cele doud teste de sugestibilitate hipnoticii. Liniulele din piitrdlelele albe indiciiscorurile identice Ia ambele teste; cele situate intre cele doud linii punctate indicd o similaritalentr ntai mare de un punct inlre cele doud scoruri. Cr,teficientul de corelapie r- +.86 semnificd opetformanld aproape constantd la cele douitteste. In acest studiu anfost inclusi 19 denrbiecli,deci N :19. (Dupd Hilgard, 196i.)

13

12

11

610o-ot6"9aoE7ortGEsoOAo

3

20 I ntroducere in ps ihologie

. o corelatie de aproximativ .70 intre scorul

oblinut la un test de inteligenli la vArstade 7 ani qi o retestare la vArsta de 1 8 ani;

. o corelafie de aproximativ .50 intreindl!imea unui pdrinte gi inal!imea copi-lului la maturitate;

o o corelatie de aproxirnativ .40 intre sco-rurile oblinute la testele de cunogtin{egcolare aplicate in liceu gi notele dinfacultate;

o o corelatie de aproxirnativ .25 intre sco-

rurile oblinute la inventarele de tip cre-ion gi hArtie destinate evaludrii perso-nalitdlii indivizilor gi evaluarea perso-nalitdtii acestora de cdtre un expert inpsihodiagnozd.

in cercetarea psihologic6, un coeficientde corela{ie de .60 este considerat a fi des-

tul de ridicat; corela(iile de 1a.20 la .60 au

valoare teoreticd gi practicd gi pot fi utili-zate pentru a face predic{ii; corela{iile intre0 gi .20 trebuie insd utilizate cu precau{ie gi

pot fi utilizate doar exceplional pentru a

face prediclii.

TESTELE. Una dintre cele rnai obig-nuite utilizdri a metodei corela{iilor estecea din testele de evaluare a aptitudinilor,cunoqtinlelor qi a altor caracteristici depersonalitate. Testele constau in prezen-tarea unei situalii bine determinate unuigrup de subiecli care variazd prin anumitecaracteristici (abilit6ti de calcul nraternatic,dexteritate, anxietate etc). Diferenla intrescorurile obfinute la test poate fi corelatdcu varialiile altei variabile; scorurile obli-nute la testarea abilitalilor de calcul mate-matic, spre exernplu, pot fi corelate curezultatele qcolare oblinute la acest curs,iar dacd aceastd corela{ie este rnare, atunciscorul poate fi utilizat pentru a determinacare dirrtre subieclii unui alt grup de elevipoate fi plasat la clasele de avansa{i.

Testul este un instrument de cercetareirnportant in cadrul psihologiei, pentru c6:

o oferd specialigtilor posibilitatea obli-nerii unei mari cantitdti de irrforrnatii in

condiliile unor pefturbari rninore alerutinei zilnice;

. nu necesitd echiparnent de laboratorsofisticat.

Elaborarea unui test necesitd respect-

area unor condilii ce vor fi prezentate maiin detaliu intr-un alt capitol.

RELATIILE DINTRE CAUZ,A $IEFECT. Intre studiile experimentale gi

cele corela[ionale existi irnportante dife-ren1e. in cadrul uuui experitnent tipic, o

variabild (variabila independentA) este mo-dificatd sistematic pentru a se determinaefectele acestor rnodificari asupra alteivariabile (variabila dependentd). O aseme-

nea rela{ie cauzd-efect nu poate fi dedusd

dintr-un simplu studiu de corelare, pentrucd apar o serie de erori la interpretarea co-relaliilor in termeni de relalie cauzd-efect.Aceste erori pot fi ilustrate prin doud

exemple. Pot exista corelatii intre scdderea

consistenfei asfaltului de pe strdzile unuiorag qi numdrul cazurilor de insolalie inre-gistrate in acel orag in ziua respectivd, dar

acest lucru nu inseamud cd starea asfaltuluia generat un soi de otravd care a determi-nat imbolndvirea locuitorilor; mai multdecAt atit, modificdrile celor doud varia-bile - consistenfa asfaltului gi cazLrrile de

insolalie - sunt ambele determittate de unal treilea factor: temperatura atmosfericd.Un alt exemplu este acela al corelatiei nrariexistente. in satele franceze. intre numdrulberzelor vdzute in cuib intr-un sat gi

num[rul nagterilor inregistrate in acelaqisat. Ldsdm la latitudinea cititorului sd apre-cieze orice posibilS explicatie a acesteisitualii care, este evident c[ nu se bazeazdpe relalia cauzd-efect. Acest exemplu estegi mai edificator in ceea ce privegte precau-

{iile care trebuie luate atunci cAnd vrenr sd

interpretdrn o corelalie in termeni de relafiecauzS-efect. Atunci cAnd doud variabile

Natura psihologiei 2l

sunt corelate, varia{ia uneia este posibil sd"

fie cauza varialiei celei de-a doua, dar inabsen{a dovezilor experimentale, nu estejustificatd nici o asemenea concluzie.

Metoda observafiei

OBSERVATIA DIRECTA. in stadiileiniliale ale unei cercetdri pe o anumitdtem6,este posibil ca experimentele de laborator gi

studiile corelalionale s5 nu fie tocmai celemai adecvate, in condiliile in care se potinregistra progrese rnai importante prin ob-servarea fenomenului care ne intereseazdincondilii naturale. Observarea cu atenlie acomportamentului unui animal sau a unuiom este, in general, punctul de plecare pen-tru cea mai mare parte a cercetdrilor psiho-logice. Observarea comportamentului pri-matelor in mediul lor natural, spre exemplu,ne poate da o multitudine de inforrnaliireferitoare la or ganizar ea soc i a I 6 a acestora,lucru care rre va fi de folos in cercetbrile de

laborator de mai tdrziu.

Babuini observafi in mediul lor natural.Acest tip de studiu ne oferd adesea mult maimulte idormalii decdt un studiu de laborator.Profesorul Shirley Strum aJdcut un asemeneastudiu in Kenya, timp de peste 20 de ani; el aidentifcat Si a urmdrit zilnic comportamentulbabuinilor Si inleracliunile lor sociale, Rezul-tatele studiilor sale au oferit inforntasii remar-cabile referitoare la abilitdyile psihice ale ba-buinilor, precunt Si la rolul relaliilor de prie-tenie in cadrul ntediului lor social.

Studierea specifi cului social al triburilorcu un limbaj rudirnentar a adus numeroaseinformalii referitoare la diferenlele enonreexistente fa![ de mediul specific culturiinoastre. Imaginea migcdrilor unui nou-n[s-cut dezvdluie impofiante detalii ale sche-melor ac{ionale existente imediat dupd nag-tere, precum gi tipurile de stimuli la carenou-ndscu{ii rdspund.

FdcAnd referire la comportamentul incondilii naturale de viafd, trebuie specificatfaptul cd existd riscul de a emite afirma{iicaraghioase, care sd devini anecdotice, darqi riscul de a se pierde din obiectivitateagtiinfific6. Ar trebui sd fim circumspec{i ina afirma cd, de exemplu, un animal cautdmAncare in situalia in care a fost privat de

alimente, in cazul in care tot ceea ce ob-servim este o activitate sporitS a anima-lului. Investigatorii trebuie sd invele sd ob-serve gi sd inregistreze corect pentru aevita menlionarea in raportul final a pro-priilor convin geri anterioare.

Metoda observa{iei poate uneori s[ ne-cesite folosirea unui laborator, dacd pro-blema care este studiatd este in parte bio-logic6. Spre exemplu, in studiul extensiv alaspectelor fiziologice ale sexualit6{ii urna-ne, Master giJohnson (1966) au dezvoltattehnici speciale care permit observareadirectd a rdspunsului sexual in condilii delaborator. Acest studiu a constat in: (a) ob-servarea comportamentului, (b) inregis-trarea modificdrilor fiziologice gi (c) con-semnarea r[spunsurilor la intrebdrile adre-sate cu privire la senza{iile anterioare,din timpul gi de dupd stimularea sexual6.Masters gi Johnson par sd fie primii specia-ligti care au demonstrat cd sexualitateaumand are mult mai multe dimensiuni inafard de cea biologicd; observaliile aces-tora in legdturd cu aspectele anatomice gi

fiziologice ale rdspunsului sexual au adus ocontribu{ie deosebitd la in{elegerea naturiisexualitdlii umane gi chiar la rezolvareaanumitor disfunctii sexuale.

22 I nt ro du cer e in ps iho logi e

METODA ANCHETEI. Acele proble-me care sunt dificil de studiat prin obser-valie directd pot fi studiate prin intermediulobservaliei indirecte, respectiv prin folo-sirea chestiorrarelor gi interviurilor, cu alte

cuvinte este mai simplu sd intrebdm oa-

menii despre reacliile lor intr-o anumit5.

situalie, decdt s6 observdm modul in care se

angajeazd, in respectiva situafie. Pentru cd

de multe ori oamenii vor sd fac[ o bund

impresie, aceastd metodd este mult mai

expusd erorilor dec6t observa{ia directd. Cu

toate acestea, metoda anchetei poate oferiinformalii destulde interesante; de exemplu,

inaintea cercetdrilor lui Masters gi Johnson,

maj oritatea informa{i i lor referitoare la com-porlamentul sexual uman (nu cel promovatde lege, religie sau societate) au fost obli-nute gra!ie anchetelor extensive coordonate

de cdtre Alfred Kinsey gi colaboratorii aces-

tuia, cu 20 de ani mai devreme. Informa{iileoblinute dirr sutele de interviuri individualeau fost prelucrate pe baza lucrdrilor Cbrr-portanrentul sexual al bdrbalilor (Kinsey,

Pomeroy gi Marlin, l9a8) qi Contportanrcn-

lul sexual ul femeilor (Kinsey, Pomeroy,Martin qi Gebhard, 1953).

Aspectele deontologice alece rcetirii psi It ologice

Deoarece in cadrul cercetdrilor psihologicesunt implicate fiinfe umane sau animale, psi-hologii trebuie sb acorde o atenlie deosebitbefectelor cercetarii asupra acestora. SocietateaAmerican6 de Psihologie qi asocialiile similaredin Canada gi Marea Britanie au stabilit orien-ttrrile generale ale protecliei subieclilor umani

Metoda anchetei a fost, de asemenea,utilizatd pentru cunoa$terea opiniilor po-litice ale oamenilor, preferintelor lor,nevoilor de o ingrijire medicald etc.Chestionarele de opinie din preajrnaalegerilor gi recens[mintele sunt probabilcele mai cunoscute metode de acest fel.O anchetd riguroasd necesitd: un ches-tionar validat prin testdri anterioare, irn-plicarea unor operatori abilitali in folo-sirea acestui chestionar, selectarea unuiegantion reprezentativ gi folosirea meto-delor adecvate de analizd a datelor pentru

a avea certitudinea cd rezultatele suntcorect interpretate.

BIOGRAFIA PSIHOLOGICA. O AIIA

metodd de a observa indirect o persoand

este aceea de a obline autobiografia aces-

teia. in prezent. cercetdtorii preferd sd ches-

tioneze oarnenii cu privire la evenimenteledin trecut, decAt sa le observe comporta-mentul. Biografiile folosite in scop gtiin-

{ific se numesc metode biografice gi con-stituie o importantd sursd de informa{ii pen-

tru in{elegerea comportamentului actual al

subiectului avut in vedere.

gi a anirnalelor (Asociagia americani de psi-

hologie, 1990). in S.U.A. se cere tuturor insti-tu{iilor de cercetare si-gi stabileascd un regu-

lament de ordine interioarS, care sd asigure untratament adecvat al subieclilor.

Primul principiu care guverneaz6 etica pro-fesionall a cercetAtorului este acela al risculuim in int : orientdri le federale subliniaz6 c5 risculanticipat nu trebuie sA depdgeasci pe cel carac-teristic vielii cotidiene. Evident ci este interzisdexpunerea la vdtdrniri corporale. insd nu esle

ugor de delimitat care este nivelul acceptabil de

expunere la stres psihologic. Este clar cd inviala de zi cu zi oamenii sunt adesea nepoli-ticogi, mint 9i ii supdr6 pe ceilalli. insi se ridica

Natura psihologiei 23

intrebarea dacd este deontologic justificatdreproducerea unor asemenea situaliiin cadrulunei cercetdri, pentru a se obline rezultatelescontate. Acestea sunt situafiile particulare la

care sunt chemate si rdspundA. caz cu caz^

persoanele responsabile din cadrul unui institutde cercetare.

Cel de-al doilea principiu al deontologieipsihologice este acela al consimydmdntuluiinJbrnat. Subiectii trebuie sd participe in modvoluntar la cercetare gi trebuie sE li se permitdsi renunle in orice moment doresc; subiecliitrebuie de asemenea informa{i inaintea cerce-t6rii despre orice aspect al acesteia care poate,in

To.d potenfial, si detennine renun{area la

partlcrpare.Ca gi in cazul principiului minimului risc,

cerinla de a avea consimldm6ntul in cunogtin{dde cauzd nu este totdeauna ugor de satisfl6cut;

se poate intdmpla ca aceastA cerinfd, ca gi alteleasemdn6toare, sb fie respectatA doar parfial, insensul cd subiectul poate sd nu fie pe deplincon$tient de specificul cercethrii. Dacd un ex-periment are drept obiectiv conrpararea subiec-

lilor care inva{6 liste de cuvinte nefarniliare, nuse ridicl nici un fel de probleme in ceea ce

privegte deontologia, adici ei nu trebuie nea-pdrat sd gtie in ce misurd variazd respectivelecuvinte de la un subiect la celdlalt; nu ridiciproblerne serioase de etic[ nici folosirea unorcuvinte neagteptate, surprinzitoare. Dacd inslobiectivul este acela de a cornpara subiecliicare invafi cuvinte intr-o stare de dispozilieneutra cu subiec{i care fac acelagi lucru, dar instare de furie sau supdrare? Cu siguranld cE inacest caz nu se vor obline rezultate valide dacisubieclii sunt prevenili cf, vor fi in mod inten-lionat iritali (ex. printr-un tratarnent nepoliti-cos) sau puqi in situalii stdnjenitoare (ex. princrearea impresiei cd au spart o piesd de echipa-ment).

in conforrnitate cu aceste principii orienta-tive generale, se considerb cd in cazul in careun asemenea studiu este totugi efectuat, este

obligatorie detalierea procedeelor folosite. ime-diat dupi participare: trebuie explicata moti-valia faptului ca initial au lost ornise uneledetalii cu privire la desfdgurare gi trebuie in-

ldturati orice urmi de furie sau stdnjeneald de-clangatb in timpul experimentului. In finaltrebuie ca subiec{ii si plece cu respectul fald de

sine intact gi cu satisfac{ie in ceea cc privegteparticiparea la cercetare. Personalul institulieide cercetare, responsabil cu respectarea nor-melor de eticd profesionali, trebuie sa se asi-gure cd cerinlele menlionate au lost corectindeplinite.

Un al treilea principiu etic al cercetirii este

dr e p tul I a c o nf denyi a I i tate. Informalii le despre

o persoand care a participat la o cercetaretrebuie si fie strict confidenliale, deci sd nu fiepuse la dispozilia altor persoane Ibrd consim-

lamAntul acestora. O practicd frecventd este cea

a separdrii rezultatelor oblinute de numelesubiectului sau de alte informaliipe baza cdrora

subiectul ar putea fi identificat; identificareaulterioard a datelor se realizeazd, pe baza

codului sau a numdrului secvenlei $i se reu$e$te

astlel blocarea accesului unei alte persoane

decdt experimentatorul la rdspunsurile subiec-

1ilor.In jur de 7-8 % dintre studiile psihologice

au clrept subiccli animalele (in special rozatoaregi pdsdri) gi numai o parte din acestea sunt su-puse unor tratarnente dureroase sau pericu-loase. ln ultimii ani, numdrul acestor expe-rimente a crescut, in ciuda controverselor exis-tente in legdturd cu ele. Orientdrile generalefederale gi cele ale Asocialiei Americane dePsihologie subliniazb cd orice astfel de trata-ment dureros sau periculos aplicat animalelortrebuie sa aibd o puternicd.justificare. adicd o

coplegitoare contribulie teoreticd. Condiliile de

via{i ale animalelor precum gi procedurile de

laborator sunt dictate de o serie de reguli spe-cifice.

in alard de aceste orientari generale. princi-piul etic ce guverneazd cercetarea este acela alconsiderdrii subiec{ilor care participd la unstudiu psihologic drept partener de cercetare.Cdteva dintre cercetirile la care se face referirein aceasti carte nu ar mai fi azi aprobate de

c6tre persoanele cu responsabilit6li in ceea ceprivegte principiile etice; in capitolul l9 va flprezentat un studiu destul de controversat inlegdturb cu obedienfa, al lui Stanley Milgrarn(re63, le74).

24 I ntroducere in ps iho I ogie

Ramurile psihologiei

PAnd in prezent s-a incercat explicareanaturii psihologiei prin prezentarea obiec-tului sdu de studiu, a perspectivelor gi ametodelor sale. Se poate ajunge insd la omai bund in{elegere a domeniului psiholo-

gic prin cunoa$terea diferitelor speciali-zdri ale psihologilor; in acest scop, inifialele vor fi prezentate separat, pentru ca infinal sd fie expuse aborddrile interdisci-plinare.

Tabelul l.l. Domeniile de specializare. Nuntdrul Si procentajele psihologilor americani cu titlulde doctor in psihologie, in anul 1 977 Si zece ani mai tdrziu, in 1 987. Potfi de asemenea observatemodificdrile survenite in aceastd perioadd. (Dupi Pion, 1991.)

Domeniul 1977 1987 Modificiri

Clinic 13 378

Consiliere 2 7l2

$colar I 084

Al dezvoltdrii 1 728

Educalional I 622

Social gi de personalitate 2 450

Industrial gi organizalional 1 974

Experimental, comparativ 4 598qi fiziologic

Altele 4,t06

39.8%

8,lyo

3,20h

5,lyo

4,8%

7,3Yo

5,9yo

13,lyo

12,2%

28 t47

2 735

2 001

2 903

I 438

3 066

2 714

4 959

8 415

49,9yo

4,9Vo

3,5o/o

5,lyo

2,6%

5,4Vo

4,go/o

8,80h

14p%

+ 10,1o/o

-3,2%+ 0,3Yo

0

*2,2o/o

* l,9vo

* 1,10h

- 4,90h

+ 2,7yo

Total 33,652 56 378

Tabelul l-2. Institu{iile in care igi desf5goarl activitatea psihologii. Sursa de informalii este

aceeasi cu cea a tabelului anterior insd, de aceastd datd, clasificaree are drept criteriu specifculinstituliilor in care se desJdSoard activitatea psihologilor. (Dupd Pion, 199 l.)

Sediul 1977 1987 Modificdri

UniversitSli

Spltale/cllnrcr

Organizatii non-profit

Cabinete particulare

Afaceri/industrie

Guvernamental

Altele

t7 247

5 386

I 272

3 637

1 891

2 556

I 663

5l,3Vo

16,0y,

3,8yo

10,8%

5,6yo

7,6yo

4,9Vo

2 501

t4 272

3 109

3 585

2 634

41,0%

12,7%

4,40

2s3%

5,5o/o

6,4o

4,'lo

- t0,3%

- 3,30.o

+ 14,50

* 0,1yo

- 1,2o4

-0,2%

23 t22

7 155

Total 33 6s2 s6 378

Natura psihologiei

Tabelul 1.3. Definitorii titlului de doctor in psihologie. Numdrul de doctori in psihologie dinS.U.A. atestali in anul 197 5 Si cincisprezece ani mai tdrziu, in 1990, clasiJicali infunclie de dome-niul de specializare. Procentajele indicd proporlia defemei Si de bdrbali care delin acest titlu.(DupE Kohout, 1991.)

Domeniul Femei Blrbafi Femei Btrrbati

25

Clinic, consiliere qi gcolar

Aldezvolt[rii

boucauonal

Experimental, comparativgifiziologic

Industrial gi organizaf ional

Personalitate gi social

Altele

371(32,4%)gg (54,7%)

44 (32,8%)

126 (25,3%)

l0 (15,9%)

8t (27,5%)

t42 (32,5 %)

773 (67,6%)

82 (45,3%)

90 (62,7%)

371(74,7%)

53 (84 o/o)

214 (72,5o/o)

295 (67,5%)

1 tt4 (59,4%)

rrt (70,3%)

69 (70,4%)

80 (40,6)

53 (42,7%)

102 (61,80/o)

311 (sS%)

760 (40,6%)

47 (29,7%)

29 (29,6%)

tl7 (59,4%)

7t (5'.7,2%)

63 (38,2%)

274 (42,3%)

Total

Specializiri in psihologie

Aproximativ jumdtate din absolvenliifacultdlilor de psihologie igi desfbqoardactivitatea in licee, colegii gi universit6liunde, in afard de activitatea de predare, igidedicd o mare parle a timpului cercetdriisau consilierii. Alfi psihologi lucreazd ingcoli generale, spitale, institute de cerce-tare, agenlii guvernamentale, in afaceri oriindustrie. O parte destul de importanti a

absolvenlilor facultdlilor de psihologie igideslbqoard activitatea in cabinete parti-culare, unde iqi oferd serviciile contra cost.In tabelul 1.3 se poate observa cregtereaspectaculoasd a numdrului de femei carepracticS psihologia in ultimii ani.

Dupd parcurgerea acestor tabele, nevom intoarce la ceea ce ne intereseazd, qi

anume la o scuftd descriere a acestor spe-cializdri.

BIOPSIHOLOGIA. Aceastd speciali-zare este specificd profesionigtilor din do-meniul psihologiei care au adoptat pers-pectiva biologicS. Aqa cum s-a ardtat mai

873 (31,s%) 1 878 (68,s%) I 906 (s8,3%) l36r (41,6" )

devreme, biopsihologii (sau psihofizio-logii) au ca obiect de studiu stabilirea rela-

{iilor existente intre procesele biologice gi

comportament. Spre exemplu: care este in-

fluenla hormonilor sexuali asupra compor-tamentului?; care este aria corticald carecontroleazd vorbirea; care sunt efecteledrogurilor, curn arfi marijuana Si LSD-ul,asupr a p ers onalit dlii S i nte mor i e i?

PSIHOLOGIA EXPERIMENTALA.Termenul de ,,experimental" nu oferd aicisuficiente informalii, pentru cd metoda ex-perimental6 este folositd gi in cadrul altorspecializSri psihologice; psihologii experi-mentaligti sunt de obicei de orientarebehavioristd gi cognitivd gi folosesc aceastb

metodd pentru a studia subiec{i umani sau

animale, mai precis modul de reac{ie al

acestora la stimulii senzoriali, mecanisme-le percepliei, invdlarea gi memoria, rdspun-surile emolionale.

PSIHOLOGIA DEZVOLTARII, PSI-HOLOGIA SOCTALI $r PSTHOLO-GIA PERSONALITATII. intre aceste trei

26 Introducere in psihologie

domenii existd o relativd suprapunere.Reprezentan{ii psihologiei dezvoltlrii au

ca obiect de studiu dezvoltarea umanh gi

factorii determinanfi ai cornportamentului,de la nagtere p6nd la bdtr6ne{e. Specialigtiidin cadrul acestei categorii studiazd diferi-tele abilitdli psihice, cum ar fi dezvoltarealimbajului in diferitele perioade ale vie{ii(sugarul gi copilul mic, arrtepregcolarul,pregcolarul, adolescentul etc.).

Dezvoltarea psihologicd are loc in con-textul rela{iondrii cu alte persoane (pdrin{i,frafi, prieteni de joacd sau colegi de gcoa-

l5), deci are un accentuat caracter social.Psihosociologii sunt interesa!i de infl uenla

exercitatd de interac{iunile cu alte persoa-

ne, asupra atitudinilor qi cornportamentu-lui; un alt punct de interes pentru psiho-sociologi il reprezint[ comportamentul de

grup, opinia publicb qi cercetdrile de mar-keting.

Ca o consecinld fireascd a faptului cd

personalitatea este un produs al dezvoltdriigi al influen{elor sociale, competen{elepsihologiei sociale se suprapun pa(ial cu

cele ale celorlalte doud specializdri. Repre-

zentan{ii psihologiei personalitfl{ii stu-diaz6, in principal diferenfele interindivi-duale avAnd drept preocupdri principaleelaborarea de clasificdri care sd aibd uti-litate atdt in domeniul practic, cdt gi in ceea

ce privegte studierea caracteristicilor parti-culare ale individului.

PSTHOLOGTA CLTNTCA 5r CON-SILIEREA. Cei mai numerogi psihologisunt psihologii clinicieni, adicd cei intere-sa{i de aplicarea principiilor psihologice indiagnosticarea gi tratamentul tulburdrilorernofionale gi de comportament - tulburdrimentale, dependenla fizicd de droguri, re-tardare mintald, conflicte farniliale gi rnari-tale gi alte tulburiri de adaptare. Degi rnullidintre clinicieni adoptd o orientare psiha-

nal itic5, nu I ipsesc aborddri le behavioriste,cognitiviste gi fenomenologice. Consilieriide orientare se ocupd in principiu de ace-leaqi categorii de problerne, ir.rsd mai pu{ingrave. Aceastd categorie de specialigti igidesligoard activitatea in cadrul Iiceelor gi

universit6lilor, unde sunt preocupafi de re-zolvarea dificultdlilor de adaptare sociald,

vizdnd obiective educalionale gi vocatio-nale (orientarea gcolard qi profesional6).

PSTHOLOGTA $COLAn;, 5r rOU-CATIONALA. $colile generale gi liceelemanifestd o nevoie speciali de psihologi,pentru cd debutul unor tulburdri erno!io-nale grave se inregistreazdcel mai adesea

in perioada gcolaritalii. Psihologii din gcoli

generale de{in o pregdtire speciald in do-meniul dezvoltdrii copilului, educafiei gi

psihologiei clinice; psihologii qcolari des-fhgoard activitAti individualizate, in vede-

rea evaludrii nivelului de invdlare gi a emo-

tionalitatii elevilor. Psihologii educa(io-nali, specialigti in dorneniul invd{are - pre-

dare, igi desfEgoard activitatea in gcoli sau

in instituliile de invdfdrnAnt superior cu

caracter pedagogic, unde studiazd gi sta-

bilesc modalitAtile de perfeclionare a meto-delor de invdfare gi a activitdlii de predare.

PSIHOLOGIA INDUSTRIALI $IPSIHOLOGIE INGINEREASCA. PSi-hologii industriali (uneori denurnili qi

psihologi organizafionali) iqi desfhqoardactivitatea in cadrul diferitelor cornpanii gi

intreprinderi gi au drept atribu{ii selec{iadepersonal, dezvoltarea programelor de pre-g[tire profesionald qi identificarea facto-rilor care influenleazd consumul. Repre-zentantii psihologiei inginereqti (uneoridenurnili qi ingineri aifactorilor umani) au

ca obiectiv ameliorarea relaliilor orn-nla-qind; psihologii din acest domeniu incearcdsd contribuie la proiectarea unor utilaje gi

Natura psihologiei 27

instrumente care sd micgoreze numdrul de

erori umane. in cadrul sistemelor com-puterizate, un rol important il de(ine ceea

ce se cunoaqte sub numele de interfaldont-nruSind, adicd identificarea niveluluip6nd la care persoana poate interac{iona cu

magina.

Abordirile interdisciplinare

Aborddri le interdiscipl inare sunt qti in{e,

altele decdt psihologia, interesate in stu-dierea psihicului gi a comportamentuluiuman (biologia, lingvistica, filosofia etc.).

Cercetdtorii din aceste domenii sunt din ce

in ce mai rnult preocupafi de colaborareacu psihologii in vederea studierii fenome-nelor psihice. Dintre toate aborddrile in-terdisciplinare, doud au o importanld deo-sebitd: qtiin(a cognitivi, preocupatd de na-

tura proceselor cognitive gi psihologiaevolu{ionisti, al cdrei interes principal este

studierea influen{ei evoluliei asupra proce-selor psihice gi comportamentului uman.

$TIINTA COGNITIVA. Sub aceastd

denumire sunt reunite acele domenii alecercetdrii psihologice care (a) au drept su-

biect procesele cognitive ca: perceptia,memoria, rafionamentul, deciziile gi rezol-varea de probleme; (b) se suprapun parfialcelorlalte domenii gtiin[ifice interesate de

astfel de procese psilrice, cum ar fi filo-sofia gi informatica. Obiectivele majore aleacestei gtiin{e sunt:

o identificarea modalitS(ilor de reprezen-tare mentald a informaliilor (reprezen-tirile mentale);

o tipurile de procese la care sunt supuseaceste reprezentdri pentru a conduce la

elaborarea percepfiilor, amintirilor, ra-

{ionarnentului etc.;. modul de realizare a acestor procese la

nivel cerebral.

Aceastd disciplind include, pe lAngd psi-hologie, gi: neurogtiin{a, antropologia, ling-vistica, filosofia gi gtiinla inteligenlei arti-ficiale (ultima menfionatd este o ramurd ainformaticii care se ocup[ cu dezvoltareacomputerelor - care funcfioneazd intr-unmod asemdndtor inteligen{ei umane - gi cuelaborarea unor programe care sd simulezegAndirea urnand.) Figura 1.9 ilustreazdrelaliile dintre toate aceste discipline.

r:a:i\P s i h o los i

-a*qSiiliii.g.il i.j,+' Lingvistica:;.:,\-.1Si$!\N{$.

:\:?j$1rP,gffi[rWIW$itrww?i')sffif.t

ww; ,*rnt"ris"nfri;-.; ' .' :':i4artificiali

Neurogtiinta

Fig. 1.9. $tiinf a cognitiv5. in Jigura sunt pre-zentate domeniile cuprinse in cadrul Sliinleicognitive Si relaliile dintre aceste domenii.Inteligenla artificiald este o ramurd a informa-ticii care se ocupd cu: (a) sintttlarea gdndiriiumane pe calculator Si (b) elaborarea unorprograme de computer care sd funclioneze,,inteligent" Si sd se adapteze la schintbdrilentediului. Aceastdfigurd a fost inclusd intr-unraport nepublicat, solicitat de cdtre FundaliaSloan in anul I 978; raportul afosl pregdtil subc oor donarea c er cet dtor i I or d i n do nteniu I S t i i n-

lei cognitive.

Ideea centrala a gtiin{ei cognitive este

aceea cd sistemul cognitiv uman poate ficonsiderat un computer care efectueazdoperafii extrem de complexe; numai astfeleste posibild descompunerea funcliondriipsihicului uman in seturi de operatii maisimple, cum ar fi stocarea informafiilor,

28 Introducere in ps ihol ogie

reactualizarea acestora gi compararea sim-bolurilor sau a reprezentdrilor. in cele ce

urmeaz| se va prezenta o alt6 paraleld intrefuncf ionarea computerul ui qi funcf ionareapsihic6. Activitatea unui computer poate fidiscutatl la mai multe niveluri - nivelurihard,unde se accentueazd rolul cipurilor qi

la nivel de reprezentare gi algoritm, undese accentueazd structura informaliilor gi

proceselor; in mod similar, activitatea cog-nitivd umand poate fi analizatd la nivelulhard-dui, adici neuronal, qi la nivelulreprezentirii gi proceselor mentale. Con-ceptele de calcul ntental Si nivele de ana-lizd cot'tstituie piatra unghiulard a gtiinleicognitive (Osherson, 1 990).

Trebuie menfionatd o recentd orientaredin cadrul gtiinlei cognitive, denumitd co-

nexionism, care are drept caracteristicddi stinctivd considerarea reprezentdrilor qi a

proceselor psihice in termeni similari con-

siderdrii neuronilor gi a conexiunilor inter-neuronale. Astfel, in loc s[ foloseascd ter-meni de genul: stocare, reactualizare qi

comparare a simbolurilor, cercetdtorii care

adopt[ aceastd orientare folosesc termeniide activare a unei unitali qi iradierea aces-

tei activhri cdtre alte unitali cu care este

conectatd respectiva unitate. Degi unitalilegi conexiunile acestora au unele proprietd{isimilare neuronilor (spre exemplu, pot fiactivali), nu existi o similaritate totalS;unitalile unei re{ele conexioniste sunt con-siderate a fi de un nivel mai abstract faldde neuroni qi, in acest fel, se menline o dis-tinc{ie intre cele dou[ niveluri de disculie(Churchland, 1990).

PSTHOLOGTA EVOLUTTONTSTA.Spre deosebire de gtiin{a cognitivS, care se

ocupd cu studierea conlinutului mecanis-melor cognitive, psihologia evolu{ionistiare drept obiect de studiu originile rneca-

nismelor cognitive gi a altor mecanisme

psihologice. Aceastd abordare interdisci-plinard include, pe lAngd psihologie, ra-muri ale altor discipline imporlante cum arfi: antropologia, biologia gi psihiatria. Prin-cipiul de bazd, al psihologiei evolu{ionisteeste calea c5, intr-un mod similar mecanis-melor biologice, mecanismele psihologicetrebuie s[ fi presupus o evolu{ie de rnili-oane de ani a unui proces de seleclie natu-ral6. A afirrna cd mecanismele psihologiceau evoluat pe baza selecfiei naturale in-seamni de fapt a susfine cd aceste meca-

nisme au obazd geneticd gi cd s-au doveditutile, undeva in trecut, iu rezolvarea unorprobleme de supraviefuire sau in cregtereaganselor de reproducere. Pentru a ilustraaceste afirma1ii, sd ludm ca exemplu prefe-rinla pentru dulciuri. O asernenea prefe-rinfd poate fi consideratd ca un mecanismpsihologic care are o bazd geneticd. Este

posibil sh avem aceastd preferinld pentru

c6, in trecutul speciei, ea s-a dovedit utildla cregterea ganselor de supravieluire a

str[mogilor nogtri (fructele dulci aduc urr

aport nutritiv rnare), facilit6nd astfel trans-miterea permanentd a genelor relevante(Symons, 1991).

Adoptarea perspectivei evolufionistepoate influen{a studiile psihologice in cA-

teva modalitd{i. Una dintre acestea ar fifaptul cd unele subiecte abordate surrt con-siderate de o importanld deosebitd, deoa-rece sunt legate de supravie{uirea specieigi, implicit, de reproducere, asemenea su-

biecte includ, printre altele, modul in carene alegem partenerul heterosexual, modulin care ii aborddm pe cei care ne domin[ gi

modul in care ne stdpAnim propriile trdiriagresive, acestea fiind cele rnai studiateprobleme in cadrul cercetdrii psihologicede facturd evolulionisti (Buss, 1991). Oalti modalitate de influen{are a studiuluipsihologic este explica{ia alternativd ofe-

Natura psihologiei 29

ritA unor fenomene deja abordate experi-mental; aceasti afinnalie poate fi ilustratdprin reconsiderarea problemelor abordateanterior, in aceastd carte. Reamintili-vbdisculia referitoare la obezitate, in care s-a

subliniat c6 existen{a deprivdrii alimentaredetermind o exagerare ulterioard a apor-tu lui al imentar. Teori ile evol ulioni ste oferdgi ele o explicalie specifici acestui feno-men destul de pulin cunoscut. PAni nu

departe de vremurile noastre, oamenii au

trdit deprivarea alimentardnumai in situa-

liile in care lipsea mAncarea; un mecanismpsihologic de adaptare la lipsa alimenteloreste tendinla de a mAnca exagerat atuncicdnd existd mAncare gi este posibil ca

evolu{ia sd fi selectat aceastd tendin!i. Unalt exemplu este acela al fricii condilionate(invd{ate prin condilionare). Un fapt intere-

sant in legdturd cu aceste trdiri este acela

ci oamenilor le este mai fricd de anumitesitualii decAt de altele. Spre exemplu, ne

este teami mai degrabd de gerpi, pdianjeniqi intuneric decAt de magini, arme sau

aparatele electrice, deqi acestea din urrndsunt mult mai periculoase fa!5 de primele.Toate acestea au insd o logicd din perspec-

tiva evolulionist6: gerpii, pdienjenii qi

intunericul au ridicat, undeva, in cursulevolu{iei, serioase probleme in ceea ce

privegte supravie{uirea, lucru care a dus laaparilia tendin{ei de a invdla sd ne tememde ele, tendin!6 care a fost astfel selectatd(Buss, 1991 ; Seligman, 197 1).

Degi constituite relativ recent, gtiinfacognitivd gi psihologia evolu{ionistd exer-citd deja influenle considerabile asupramultor domenii ale psihologiei, influenfdcare va transpare qi in multe dintre capi-tolele acestei cdr1i.

Imagine de ansamblu asupra cir{ii

In prezent, cercetarea psihologici vi-zeaz6,o mare diversitate de probleme, de la

studierea activitdlii electrice cerebrale dincadrul invS!6rii (prin intermediul micro-electrozilor) pAni la efectele aglomerafieigi densitalii populaJiei asupra comporta-mentului social. Din cauza acestei diver-sitati, este destul de dificil de luat o deciziein privinla clasificdrii subiectelor supusecercet6rii, adici la prezentarea acestor su-

biecte intr-o ordine cdt mai semnificativ6.Pentru a inlelege cum invald oamenii lu-cruri noi, putem cunoaqte mecanismelepercepliei umane? invdlarea influen{eazdperceperea mediului inconjurdtor? Putemcunoaqte personalitatea unei persoane ast-fel incAt sd identificdm motivalia acfiuniloracesteia? Poate fi mai bine inteleasd moti-

vafia dacd se cunoagte in prealabil cursuldezvoltdrii personalitdlii? Pornind de laaceste intrebdri s-a incercat pe parcursulacestei cdrfi sd se ordoneze in aqa feltematica inc6t s[ fie posibili infelegereafiecdrui capitol gi, in acelagi tirnp, sI se

ofere cunogtinlele necesare studierii urmd-torului capitol.

Pentru a in{elege interac{iunea omuluicu mediul sdu inconjurdtor, trebuie insd sd

dispunem de informa!ii referitoare la echi-pamentul biologic al speciei umane. inpartea a II-a (,,Procesele de dezvoltare bio-logic5 qi psihologic6") sunt abordate, inprimul capitol, activitatea sistemului ner-vos gi a celui endocrin. activitate care per-mite integrarea gi controlul comportamen-tului. Pentru cd interactiunile dintre carac-

Introducere in psihologie

teristicile inndscute gi condiliile de rnediureprezintd un alt factor de determinare acompoftamentului, acest capitol include gi

o disculie referitoare la influenfele genetice

asupra comportamentului. Cel de-al doileacapitol al acestei p6(i va oferi o imaginede ansamblu asupra dezvoltdrii perso-

nalitAtii umane, de la nagtere pAna la vArsta

adultS. Pot fi apreciate intr-un mod mai

competent intrebdrile la care psihologiicautd rdspuns, dacl se cunosc mecanismele

de dezvoltare ale diferitelor abiliteli gi

atitudini, precum qi ale personalitatii inansamblu.

AvAnd acest bagaj de cunogtin{e, se

poate trece la partea a III-a (,,Percep{ia gi

congtiin{a"), unde va fi expus modul incare fiin{ele umane gi alte specii acumu-

leazd infonna{ii in legdturd cu mediul in-conjurdtor. Asemenea inforrna{ii trebuiemai intAi sd fie recep{ionate de cdtre or-ganele de sim[, care mediazd senzafiile de

luminS, sunet, tact gi pe cele gustative. Vafi abordatd mai intAi natura informaliilorsenzoriale gi, ulterior, modul de organi-zare al acestor informaf ii pe baza semni-

ficaliei gi rnodul in care ele sunt recunos-

cute ca exemple de obiecte sau eveni-

mente familiare. Organizarea gi recunoag-

terea sunt secvente ale proce,sului de

percep{ie; produsele percep{iei fac parte

din con{inuturile congtiinlei, ale cirei ca-

racteristici vor fi prezentate, atat pentru

starea de norrnalitate cAt gi pentru cele de

anorrnalitate.in partea a IV-a (,,invdfarea, memoria gi

lirnbajul") vor fi prezentate mai intAi pro-

cesele de invd{are, incep6nd cu invi{arearelafiilor simple (de genul ,,sunetul va fiurmat de un goc electric") gi pAnd la inv6-

tarea cuno$tinfelor complexe, de nivel urri-

versitar. Va fi abordat, de asemenea, modul

in care aceste informalii sunt reactualizateqi utilizate in scopul elaborlrii de ra{iona-mente gi rezolvSriide probleme. Suplirnen-

tar va fi adusi in discu(ie problematica

lirnbajului - cum comunicdm ceea ce am

inv6{at?Partea a V-a (,,Motivafia gi emo{ia") se

va ocupa cu acei factori care conferd ener-

gie gi direc{ioneazd comportamentul; ase-

menea factori includ motivele pritnare(cum ar fi foamea gi sexul) precurn gi emo-

liile (cum ar fi bucuria, teama sau furia).Diferenfele interindividuale constituie

tema majord a pdrlii a VI-a (,,Personalitate

gi individualitate"), pafte care va aduce in

discutie diferenlele psihice dintre indivizigi va acorda o aten{ie deosebitd rnodului de

evaluare a acestor diferen(e.Abordarea problernaticii stresului gi a

tulburdrilor emo{ionale va fi realizatd inpartea a VII-a (..Stres. psihopatologie gi

terapie") unde vor fi prezentate principa-lele tipuri de tulburdri emofionale: acelea

pe care aproape oricine le-a avut, intr-oanumitd mdsurd, precurll gi cele mai se-

vere, cuul ar fi schizofrenia. Vor fi prezen-

tate in contirruare diferitele tipuri de terapie

care au fost elaborate irt scopul inldturariiacestor tulburdri.

Partea a Vlll-a (,.Conrportatlentul so-

cial") este dedicatd, interac{iunilor so-

ciale; va fi expus nrodul in care oameniigAndesc, simt gi actioneazd in diferitesitua!ii sociale precum gi acliunea invers6,

adicd rnodul in care situa{iile socialeinfluen{eazd rnodul de gdndire, sinilire qi

ac{iune al omului. Vor fi prezentate de

asemenea modalitSlile de percepere gi

interpretare a comportarnentului altor per-

soane, fornrarea convingerilor gi a atitu-dinilor, precum gi influen{ele grupuluiasupra membrilor sdi gi viceversa.

Natura psihologiei 3l

Rezumatul capitolului

l. Psihologia poate fi definitd ca qtiin-

la comportamentului Si a procese-Ior psihice. Marea diversitate a pro-blematicilor presupuse de aceastd

definilie este ilustratd prin referirela cinci probleme specifice: (a) per-ceplia tn condiyii de seclionare a

I e gd tur il o r i n t er emisfer ic e, persoa-

nele cu secliune de corp calos

avdnd o percepfie diferitd a lumiicomparativ cu persoanele la care

conexiunile interemisferice sunt in-tacte; (b) teanxa condilionatd, situa-

tie in care organismul a invdfat sd-ifie fricd de un stimul anterior neu-tru; (c) amnezia copildriei, care

constd in incapacitatea de reactua-

lizare a evenimentelor din primiiani de viald; (d) cauzele obezitdlii,care includ atit factori biologici cAt

9i psihologici; (e) ntanifestareaagresiunii gi existen{a posibilitaliica exprimarea acesteia sd aibd ca

rezultat reducerea sau amplifi carea

agresivitdlii.Originile psihologiei pot fi locali-zalein secolele al IV-lea qi al V-leainainte de Christos. Filosofii greciSocrate, Platon qi Aristotel gi-au pus

intrebdri fundamentale referitor lapsihicul uman, in timp ce Hipocrate,pdrintele medicinei, a fdcut impor-tante observalii in legdturi cu con-trolul cerebral al activitalii dife-ritelor organe. inceputuril e psiho-logiei Stiinlifce se situeazd la sfdr-gitul secolului al XIX-lea, o datd cu

aparilia ideii cd psihicul uman este

posibil sd fie analizat gtiinlific.Studiul psihologic poate fi abordatdin mai multe perspective. Pers-pectiva biologicd stabilegte o legd-turd intre acliunile umane gi modi-ficdrile biochimice care au loc ininteriorul organismului, in specialla nivel cerebral qi in general lanivelul sistemului nervos. Pers-p e c tiv a b eh aviori s t d ia in conside-rare doar acele activitdli exterio-rizate ale organismului, activitdficare pot fi observate qi mdsurate.

Perspectiva cognitivd este preo-cupatd de procese psihice ca: per-cep!ia, r eactualizarea, ra!ionamen-tul, luarea deciziei qi rezolvarea de

probleme prin stabilirea legiturilorexistente intre acestea gi compor-tamentul uman. Perspectiva psiha-n al i ti c d subliniazd rolul motivalieiinconqtiente qi, mai ales, cel alimpulsurilor sexuale gi agresivereprimate in copil6rie . P erspectiva

fenontenologicd se concentreazd.asupra trdirii subiectivc a expe-rienlei qi asupra motivaliei invederea autorealizdrii. O anumitiproblematicd psihologicd poate fideci studiatd din mai multe punctede vedere.Perspectiva biologicd diferd de ce-lelalte aborddri prin argumentaliabiologicd a fenomenelor psiholo-gice. Deqi un asemenea reduclio-nism poate inregistra un oarecare

a-).

2.

4.

32 Intr odu c er e in ps i hologie

succes, exista unele principii care

nu pot fi exprimate decAt la nivelpsihologic. Mai mult decdt atdt,

cercetarea psihologicd a fost adesea

nevoitd sd orienteze studiile spe-

cialigtilor care au adoptat perspec-

tiva biologicd.Metoda experimentald este prefe-

ratd, lanivel aplicativ, in cercetareapsihologic6, pentru c[ se urmdregte

controlul tuturor variabilelor, cu

exceplia uneia (care este de fapt cea

studiata). Variabila independentd

este manipulatd de cdtre cercetdtor;

variabila dependentd (de obicei o

anumiti mdsurd a comportamen-tului) este de fapt obiectivul cerce-

tirii - se determini dacd este afec-

tatd de schimb[rile survenite invariabila independentd. in cadrulunui pr o i ec t exp er im e n t a l, cer cetd-

torul manipuleazd, variabila inde-pendentd qi observd efectele sale

asupra uneia dintre variabilele de-

pendente.

in multe experimente, variabilaindependentd constd in prezenla sau

absenfa unei anumite condilii; cel

mai simplu proiect experimentalcuprinde Dn grup experimental (ca-

re se afl6 in prezenla condiliei res-pective) qiun grup de control (carese afld in absenla condiliei stabi-lite). Dacd diferenla intre mediilecelor doud grupuri este relevantdstatistic, inseamnd cd este valabilSipoteza referitoare la condilia ex-perimentald, cu alte cuvinte, dife-renta se datoreazd" variabilei inde-

pendente qi nu factorului intdm-plare sau unor cazuri atipice.in situalia in care experimentatorulnu poate deline controlul asupra

evolufiei subieclilor in anumitecondilii, se foloseqte metoda co-rela{iilor, prin care se poate stabilidacd o diferenl[ existentd in modnatural este asociatd cu o altd dife-ren!6 care ne intereseazd. Gradul de

corelalie intre cele doud variabileeste exprimat prin coeficientul de

corelalie, r. Acesl coeficient este un

numdr cuprins intre 0 gi 1: absenla

unei legdturi intre variabile este no-tatd cu 0, iar o legdturd perfectd

este notatd cu 1; pe mdsurd ce rtinde spre i, intensitatea relalieicreqte. Coeficientul de corelaliepoate fi pozitiv sau negativ, infuncfie de cregterea unei variabileproporlional cu alta (+) sau de

descregterea sa pe mdsura cregteriiceleilalte variabile (-).O altd metodd de cercetare este

metoda observaliei, care const[ inobservarea fenomenului care ne

intereseazd. Pentru a fi capabili de

observa!ii pertinente, specialigtiitrebuie sd fie bine pregdtili 9i sd

inregistreze fenomenul cu acura-

te!e, evitdnd s6-gi pund amprentapropriei subiectivitdli asupra rezul-tatelor. Fenomenele care sunt difi-cil de observat direct, pot fi obser-

vate indirect prin intermediul me-todei anchetelor (chestionare gi

interviuri) sau prin metodele bio-grafice.

7.

5.

8.

\atura psihologiei 33

9. Profesia de psiholog cuprinde nu-meroase domenii de specializare:biopsihologia, psihologia experi-mental6, psihologia dezvoltdrii, psi-hologia sociald, psihologia per-sonalitdlii, psihologia clinic6, psi-hologia gcolard gi educafionald, psi-hologia organizalionald gi psiho-logia inginereascd.

10. Existd un numdr de aborddri inter-disciplinare ale studierii psihiculuiqi comportamentului uman, cum ar

ft: gtiinla cognitivd qi psihologiaevolulionis td. $tlin\a cognitiv[ se

ocupi cu studiul naturii proceselorinteligente qi, in afard de psiho-logie, include qi ramuri ale altorgtiinle: neuroqtiinfele, antropolo-

gia, lingvistica, filosofia qi inte-ligenla artificiald. Principiul sdu de

bazd este acela cd procesele psi-hice trebuie inlelese ca operalii de

calcul qi cd activitatea psihicdpoate ft analizatd la mai multeniveluri. Psihologia evolufionistdeste preocupat[ de originile meca-nismelor psihologice, principiuls6u de bazdfrind acela cd mecanis-mele psihologice au evoluat timpde milioane de ani printr-un proces

de seleclie naturald. AceastS abor-

dare i-a determinat pe psihologi sd

cerceteze subiecte de o importanldesenliald din punct de vedere evo-lutiv, cum ar fi alegerea parte-nerului.

Rec o man ddri biblio graJice

Subiectele de interes gi teoriile oricdreigtiinle contemporane pot fi cel mai bine infe-Iese parcurgAnd istoricul acestora. Lucrdrileutile in acest sens sunt: Hilgard, Psychologt in.ltnerica: A Historical Survey (Psihologia inAmerica: vedere generalS asupra istoricului,1987); Wertheimer, A Brief History of Psy-cholog,t (Scurtd istorie a psihologiei, edilia a

III-a, 1997) gi Schultz, A History of ModernPsychologt (O istorie a psihologiei moderne,edigia a IV-a, 1987). Un scurt istoric al psi-hologiei este prezentat in Anexa II.

Diferitele aborddri teoretice ale psiholo-giei pot fi gdsite in: Medcof gi Roth (eds),

.lpproaches to Psychologt (Aborddri ale psiho-logiei, I 988); Anderson, Cognitive Psychologtand lts Implications (Psihologia cognitivd gi

implicaliile sale, edilia a III-a, 1990); Peterson,PersonaliQ (Personalitatea, 1988); Royce gi

Mos (eds), Humanistic Psycholog,,: Conceptsand Criticism (Psihologia umanistd: concepte gi

critici, 1981); Bower 9i Hilgard, Theories ofLearning (Teorii ale invd(drii, edilia a V-a,l98l) gi Lundin, Theories and Sistems ofPsychologt (Teorii gi sisteme in psihologie,edilia a III-a, 1985).

Metodele de cercetare psihologici suntprezentale in: Wood, Fundamentals of Psy-c ho lo gi c al Res ear ch (Fundamentele cercet6riipsihologice, edilia a III-a, 1986); Snodgrass,Levy-Berger gi Haydon, Human ExperintentalP sycho I o 9,, @sihologia experimentald umand,1985); Ray gi Ravizza, Methods Toward aScience of Behavior and Experience (Metodeleunei gtiin{e a comportamentului gi experienlei,edilia a III-a, 1988) qi Ehnes, Kantowitz gi

Roediger, Research Methods in Psycholory,,(Metode de cercetare in psihologie, edilia aIII-a,1989).

34 Introducere in ps ihologie

O simpltr dar frumoasi introducere in sta-

tisticd este lucrarea lui Phillips, How to Think

About Statistics (Ce este statistica, edilierevizuitd, 1992).

O introducere in psihologia cognitivl este

oferita de fucrarea lui Gardner, The Mind'sNew Science: A History of the CognitiveRevolution (Noua qtiinld a psihicului: O isto-rie a revoluliei cognitive, 1985) 9i a luiOsherson, Invitation to Cognitive Science (ln-vitalie pentru qtiin{a cognitivi, 1989). Pentru

o introducere in psihologia evolufionistd pu-te{i consulta lucrarea lui Barkow, Cosmides gi

Tooky, The Adapted Mind (Adaptarea psihi-cului,1990).

Pentru a afla mai multe cu privire la carierapsihologici 9i pregitirea necesari unui viitorpsiholog, adresa{i-vd in scris c6tre Asocia{iaPsihologicl Americani (1400 North UhleStreet, Arlington, VA., 22201) pentru a primi o

copie a brogurii A Career in Psychologt (Pro-

fesiunea de psiholog).

ill-t=ff\a,) tJ l.

Procesele de dezvoltarebiologicl qi psihologici

ap.2 Bazele biologice ale psihologiei

ap. 3 Dezvoltarea psihologicl

Capitolul 2

Bazele biologice ale psihologiei

Componentele sistemului nervosNeuronii gi nerviiPotenfialele de acliuneTransmiterea sinapticdNeurotransmilitorii gi neuroreceptoriiDiscufie critic6: Psihologia moleculard

Organizarea sistemului nervos

Structura creieruluiStratul internSistemul limbicDisculie critic6: Metode de vizualizare a activitdlii

cerebrale

Emisferele cerebraleStructura emisferelor cerebraleAriile corticale gi funcfiile acestora

Asimetria cerebraliEfectele seclion[rii conexiunilor interemisfericeSpecializarea emisferel or cerebraleDisculie criticS: Limbajul Si creierul

Sistemul nervos vegetativ

Sistemul endocrin

Infl uenfele genetice asupra comportamentuluiCromozomii gi geneleStudiul genetic al comportamentuluiInfluenfele mediului asupra acfiunii genelor

Antregul comportament uman, de

f tu "tipit

suu jo.ul de tenis la ela-

.lbotarea unui prograrn pentru com-puter, depinde de integrarea unei mul-titudini de procese irr interiorul organis-mului, prin intermediul sistemului nervosgi al celui endocrin. Si ludm ca exempluprocesele coordonate care au loc atuncic6nd se opreqte magina la culoarea rogie asemaforului. ln primul rdnd, este absolutnecesar sI vedem lumina rogie, deci lu-mina rogie trebuie sd fie recepfionatd de

cdtre analizatorul vizual. Impulsurile ner-voase de la nivelul globilor oculari sunttransmise cdtre segmentele superioare ale

sistemului nervos, unde stimulul este ana-lizat gi comparat cu informaliile deja exis-tente in memorie: ne vom da seama cd lu-mina rogie, intr-un anume context, inseam-nd ,,stop". Deplasarea piciorului cStrepedala de frAnd gi apdsarea acesteia estecomandatd de ariile corticale motorii, carecontroleazd musculatura piciorului. Pentrua transmite un semnal adecvat cdtre mus-culatura piciorului, trebuie sI existe infor-matii referitoare la pozilia piciorului,precum gi la directia in care dorim sd-lmigcdm. In acest scop, la nivel corlical se

inregistreaza pozi{iile relative ale diferi-telor segmente corporale (pozilia unui seg-ment corporal in raport cu altele), licAndastfel posibild executarea unei rnigcdri in-ten(ionate. Nu vom opri insd magina printr-omigcare bruscd qi unicd a piciorului. Ozond corticalS specializatd primeqte con-tinuu informatii (feedback) de la nivelulmusculaturii membrului inferior in legdturdcu starea de tensiune muscular6, in func{ie

de care se va executa o migcare adecvatd.in acelagi timp, analizatorul vizual gi allianalizatori vor transmite informafii despreeficienla frdndrii (cAt de repede scade

viteza de deplasare a maginii). Dacd lu-mina roqie apare in timp ce ne indreptdmcu vitezd citre interseclie, unele glande en-docrine vor fi de asemenea activate, deter-mindnd astfeI cregterea frecvenlei cardiace,a ritmului respirafiei, precum qi alte mo-dificSri metabolice asociate cu teama,reacfie normald in situa{ie de pericol. Opri-rea maginii la lumina roqie a semaforului,degi pare automat[, presupune transmitereaunor mesaje complexe, diverse, multiple,dar gi efectuarea unor ajustdri (adaptdri).Informaliile necesare tuturor acestor acti-vitAti sunt transmise printr-o re{ea extinsdde celule nervoase.

Multe dintre aspectele comportarlen-tului gi ale funcliondrii psiliice pot fi maibine in{elese dacd dispunem de cunoqtinfereferitoare Ia funcfionarea biologicS. Capa-

citatea de reac{ie gi de adaptare la stirnuliidin mediul inconjurdtor este dependenti de

funclionarea sisternului neryos, a analiza-torilor, a sistemului muscular gi a siste-mului endocrin. Perceperea evenimentelorconstd in recep{ionarea stimulilor de cdtreanalizatori gi interpretarea informaliilorsenzoriale la nivel cortical. O parte a com-portamentului nostru este motivat de inld-turarea unor stdri nepldcute cum este ceade foame, de sete, de obosealS sau de inse-

curitate, in timp ce vorbirea, gAndirea gi

rezolvarea de probleme depind de acti-vitatea nervoasd superioard, care este ex-

38 Introducere in psihologie

trem de complexd. Toate aceste procese

sunt determinate de modificdrile electriceqi chimice de la nivelul sistemului nervos.

Unele cercetdri referitoare la legdturiledintre procesele biologice gi cele psiholo-

gice vor fi abordate in alte capitole, ce vortrata perceplia, memoria, motivafia etc., inacest capitol urmdrindu-se prezentarea uneiirnagini de ansamblu asupra sistemuluinervos.

Componentele sistemului nervos

Unitatea de bazd a sistemului nervoseste neuronul, o celuld specializatd carede{ine,,secretul" func{iondrii creierului.Degi este cunoscut deja rolul neuronului intransmiterea impulsului nervos gi modul de

func{ionare a cAtorva circuite neuronale,

Teaci de mielini

Fig.2.l. Reprezentarea schematicii a neuro-nului. Sdgelile indicd direclia impulsului ner-vos. Unii axoni prezintd ranificalii colaterale

Si majoritatea sunt acoperili ctr o teacd de

mielind care determind creSterea vitezei de

Iransnti!ere a impulsului nervos.

de-abia acum s-a irrceput dezlegarea ,,mis-terelor" funcfiondrii sale complexe din ca-drul memoriei, emo{iilor gi gdndirii.

Neuronii qi nervii

Degi difera considerabil in ceea ce pri-vegte mdrimea qi forrna, neuronii au cAteva

caracteristici comune (fig. 2. l).Prelungirile scurte ale corpului neuronal,

denumite dendrite (din cuvAntul grecesc

dendron, care inseamnd,,arbore"), gi corpulneuronal primesc impulsurile nervoase gi letransmit cdtre alli neuroni (sau cdtre mus-culaturd qi glande) printr-o prelungire celu-lard unicd, sublire, tubulard numitd axon.Po(iunea distald a axonului prezintd nume-roase ramificalii fine care se tennind prinmici butoni denurnili terminafii sinaptice.

Legdtura dintre termina{ia sinapticd a

unui neuron gi corpul celular sau dendriteleneuronului urmdtor nu se realizeazd princontact direct, intre acegtia existAnd urr

spaliu denumit fantl sinapticf - legf,turaastfel stabilitd poartd numele de sinapsi.Impulsul nervos ajuns la nivelul termina-

[iilor sinaptice ale axonului determin5 se-

crelia unor substanfe biochimice denumiteneurotransmi{itori, care difuzeazd inspa{iul sinaptic gi stirnuleaz6 neuronul ur-mdtor, realizAnd astfeI transmiterea impul-sului nervos de la un neuron la altul. Axo-nii mai multor neuroni (uneori chiar I 000)sunt conectafi cu dendritele sau corpul ce-lular al unui singur neuron (fig.2.2).

Bazele biologice ale psihologiei 39

r

I

i

i

Dendrite

Terminaliisinaptice

Terminaliisinaptice

- Axon

Fig. 2.2, Sinapsele corpului neuronal. Mai ntulli axoni slabilesc, prinintermediul ramificaliilor, legdturi sinaptice cu dendritele sau corpul celular alunui singur neuron. Fiecare ramificalie axonicd prezintd la capdtul distal unbuton sinaptic, cqre conline substanlele biochimice ce vorfi eliberate infantasinaplicd Si vor transmite astfel impulsul nervos cdtre dendritele sau corpulcelular al neuronului urmdtor.

Degi caracteristicile enumerate anteriorsunt comune tuturor neuronilor, ace$tiaprezinta totugi diferen{e mari din punct de

vedere al mdrimii qi formei(fig. 2.3). Axo-nul unui neuron medular poate avea o lun-gime de peste un metru, ajungAnd de lacap6tul coloanei vertebrale pAna la degetulde la picior pe cend cel al unui neuron cor-tical poate avea doar a mia parte dintr-uncentimetru.

Exist[ trei tipuri diferite de neuroni.Neuronii senzoriati transrnit impulsurilenervoase primite de receptori citre siste-mul nervos central. Receptorii, celule si-tuate la nivelul analizatorilor, in muscu-laturd sau in tegument, sunt specializa{i indetectarea schimbdrilor fizice sau chimice

gi in transformarea acestora in impulsurinervoase. Neuronii motori transmit im-pulsurile nervoase de la nivel cortical sau

medular citre efectori (mugchi sau glande).

Neuronii de asocia{ie, aflali doar la nivelcortical, retinian gi medular, primesc sem-nale de la neuronii senzitivi gi le transmitaltor neuroni de asociatie sau neuronilormotori.

Un nerry este fonnat din axoni care pro-vin de la sute sau clriar mii de neuroni gi

poate conline atAt fibre senzitive, c6t gi

motorii.in afarl de celulele neuronale, sistemul

nervos con{ine nurneroase alte celule ne-

specializate, denumite celule gliale, careinconjoard neuronii. Denumirea acestor

('*- Colaterale

40 I ntro ducer e in ps iho logie

celule provine din cuvdntul grecesc glia(clei), funcfia lor principald fiind aceea de

susfinere a neuronilor. Celulele gliale nu

NEURONCORTICAL

Corpcelular

NEURON DINARIA CEREBRALA

OLFACTffA

b:Dendriti

Corpcelular

NEURON DINuAouvlsprNARrr

Fig. 2.3. Forme gi mlrimi ale neuronilor.Axonul unui netrron medular (nereprezentat inintregime in imagine) poate qvea lungimea de

peste un metru.

NEURONRETINIAN

\K0""0,,,utF.o,.oI celular

h*onh,

detin nici un rol in recepfionarea qi trans-miterea impulsurilor nervoase, ci constituiesuportul structural qi metabolic al neu-ronilor, asigur6nd condiliile optime func-

fionirii neuronale. Estimirile numerice aleneuronilor gi celulelor gliale existente lanivelul sistemului nervos uman variazbsemnificativ, in funclie de metoda de de-

terminare folositS; se considerl cd numai lanivel cerebral num[rul neuronilor este

cuprins intre l0e gi l0r2 miliarde. Oricarear fi insd numirul total considerat, se apre-

ciazdcdraportul dintre neuroni gi celulelegliale este de 1il0 (Groves gi Rebec,

1992). Aceste cifre justifici 9i sunt justi-ficate de complexitatea comportamentuluiuman.

Potenfialele de acfiune

La nivel neuronal, informalia este con-dusi unidireclional - de la dendrite sprecapitul axonului- sub forma unui impulselectrochimic, denumit poten{ial de ac{iu-ne. Generarea potenlialelor de acfiune,funcfie specifici a neuronului, se reali-zeazd la nivelul membranei celulare de

cdtre canalele ionice gi pompele ionice.Canalele ionice sunt proteine molecularecare formeazdpori de-a lungul membraneicelulare; aceste structuri proteice regleazdfluxul electric al diferililor ioni: sodiu(Na+), potasiu (K+), calciu (Ca#) sau

clor (Cl-), prin deschiderea gi inchidereaporilor. Fiecare canal ionic este selectiv,permildnd de obicei unui singur tip de ionisi-l traverseze. Celelalte structuri protei-nice, denumite pompe ionice, ajut[ la men-

!inerea unei anumite repartilii a diferitelortipuri de ioni la nivelul membranei celu-lare, prin transferarea acestora rl: o parte qi

de alta a membranei celulare. In stare deinactivitate, membrana neuronal I pr ezint6,o concentratie mare de Na+ pe partea ex-

Ba:ele biologice ale psihologiei 4l

ternd $i mic6 pe panea intem6, efectul ge-neral al acestor structuri proteinice fiinddeci acela de a menline polaritatea mem-branei.

in momentul in care neuronul este

stimulat, dacd intensitatea stimulului este

suficient de mare, canalele pentru Na* se

deschid brusc 9i ionii de Na+ pdtrund incelu16. Acest proces de depolarizare areca efect inversarea repaftifiei ionilor de\a+ de o parte gi de alta a membranei, inzona stimulatd (partea internd devine pozi-tivd, iar cea externb negativd). Canalelepentru Na+ din zonele invecinate vor fistimulate gi vor determina depolarizareaacestor zone. Acest proces de autopropa-gare a depolarizdrii se repetd de-a lungulmembranei neuronale gi d[ nagtere irnpul-sului nervos care, pe mSsurd ce se trans-mite, determind inchiderea canalelor pen-tru Na* gi revenirea membranei neuronalela starea anterioard stimuldrii.

Yitezade transmitere a potenlialului de

acfiune, de la dendrite citre axon, variazd.intre 3 gi 320 de km/h, in funclie de dia-metrul axonului - axonii cu diametru maimare conduc mai repede poten{ialul de

acliune. Yiteza de transmitere este de ase-

menea influenlatd de prezenla sau absen{atecii de mielini- formatd din lipide gi pro-teine, ce prezintd din loc in loc nigte stran-gulafii sau noduri(v.fig.2.1). Datoritd ca-pacitSlii sale de izolare, teaca de mielinlpermite deplasarea,,in salturi" a impulsu-lui nervos de la o strangulalie la urmdtoa-rea, determin6nd astfel o cre;tere conside-rabilS a vitezei de transmitere. Axoniimielinizali sunt caracteristici animalelorevoluate gi sunt prezenli in mod special inacele zone ale sistemului nervos in careviteza de transmitere a impulsului nervoseste foarte mare. Degenerarea inveliguluide mielind duce la aparilia sclerozei multi-

ple, o afecliune ce constd in disfuncfii se-

vere ale nervilor senzoriali gi rnotori.

Transmiterea sinaptici

Sinapsa are o importanld deosebita de-oarece este zona in care se realizeazd,tran-smisia impulsurilor nervoase. Un neurondescarcS doar daci intensitatea stimululuidep[geqte un anumit nivel de prag, iarrdspunsul declangat are intensitate maxim6;acest proces are labazd principiul tot-sau-nimic. Neuronul activat nu mai rdspundeIa acfiunea altor stimuli timp de cAtevamiimi de secundd. Impulsul nervos rezultatare o intensitate constantd gi este condusc[tre terminali i le axonului.

Aga cum s-a menlionat deja, neuroniinu intrd in contact direct Ia nivel sinaptic qi

intre ei existd un mic spaliu prin care se

transmite impulsul nervos 6tg. 2.q.Transmiterea impulsului nervos se

realizeazd,, in marea majoritate a zonelorsistemului nervos, prin intermediul neuro-transmilStorilor. Impulsul nervos, odatdajuns la nivelul termina{iilor sinaptice aleaxonului, determind stimularea veziculelorsinaptice, structuri de formd sfericd sau

neregulatS, care confin neurotransmilitoriipe care ii elibereazd in momentul in caresunt stimulate. Moleculele neurotransmi{d-tori I or eI i bera{i difuzeazd, in fanta s inapticdgi se combind cu moleculele neurore-ceptoare din membrana postsinapticd a

neuronului. (Rela{ia existentd intre mole-culele neurotransmildtorului gi cele aleneuroreceptorilor este asemdndtoare celeide tip lacdt Si cheie.) Combinarea celordoud molecule determinl o rnodificare apenneabilitdlii rnembranei neuronului re-ceptor: anumili neurotransmilStori au efectexcitator, adicd cresc permeabilitatea prindepolarizare, iar allii au efect inhibitor,adicd micgoreazd permeab ilitatea.

42 I ntrodttcere in ps i hol ogie

Membrani presinaptici

Membrani postsinaptic5

Vezicule

Fanta sinapticiNeurotransmilator

Molecule receptoare

Fig. 2.,{. Eliberarea neurotransmifdtorilor in spafiul sinaptic. De la nivelul menbraneipresinaplice, neurotransnripdtorul este transportat spre membrana presinapticci de la nivelulveziculelor sinaptice, care lSi elibereazd conlinutul in fanta sinapticd. l{eurolranstnildtoriidifuzeazd infanta sinapticd Si se contbind cu ntoleculele receploare ale ntembranei postsinaptice-

{*f*

t

Fig. 2.5. lmaginea microscopicd a unei sinapse dintre doi neuroni corticali. Funtasinapticd are culoarea roqu intens, veziculele care conlin neurotransmildtorii se

observd ca niSte mici sfere roSii Si galbene, iar cele doud cercuri ntari sunt loarrile incare se produce energia nervoasd la nivel neuronal (scara l : I 7 600).

Un neurorr poate stabili legdturi sinapticede ordinul rniilor cu o retea neuronal5 $ipoate elibera neurotransmitltori cu efect ex-citator sau inhibitor. In func(ie de pattern-ullor de descdrcare, axonii vor elibera neuro-transmildtorii in diferite mornente: dacd,

intr-un anulre mornent de timp gi intr-un

anume loc al merrbranei celulare. efectulexcitator asupra neuronului receptor devinepredominant fatd de efectul iuhibitor, atunciare loc depolarizarea $i neuronul reacfio-neazd dupd legea tot-sau-nimic.

Odatd eliberat qi difuzat de-a lungulfantei sinaptice, ueurotransm ilatorul aclio-

Bazele biologice ale psihologiei 43

neaz6, aproape instantaneu. Rapiditatea ac-

tiunii neurotransmildtorului este deter-minatd de unul din unndtoarele doub meca-nisme: a) recaptarea (reabsorblia) aproapeinstantanee a neurotransmil[torului la ni-vel sinaptic, adici asimilarea acestuia de

cdtre tennina{iile sinaptice din care a fosteliberat, asimilare care are ca rezultat intre-ruperea ac{iunii neurotransmildtorului gi

evitarea secre{iei unor cantitili excesive de

substan{d; b) degradarea chimicd a neuro-transmildtorilor printr-un proces in careenzimele existente Ia nivelul nrembraneineuronului receptor reac{ioneazd cu neuro-transmilhtorul qi determind distrugereaacestuia.

Neurotransmifitorii gi

neuroreceptorii

Se cunosc pAnd in prezent peste 50 de

neurotransmitdtori gi cu siguran{d numdrulacestora va creEte in viitor. Unii neuro-transmildtori au in componenta lor maimulte tipuri de rnolecule receptoare, avdnd

astfel mai multe efecte. Existd neurotrans-mildtori care au doud tipuri diferite de mo-Iecule receptoare, exercit6nd un efectexcitator in anumite zone ale sistemuluinervos qi inhibitor in altele.

Acetilcolina (ACh) este u11 neurotrans-mildtor aflat in multe sinapse din orga-nism; ea are in general un efect excitatorinsa poate avea Ei efect inhibitor (in func{iede tipul moleculelor receptoare existente la

nivelul membranei neuronului receptor).ACh se gdsegte irr special in hipocamp,

structurd cerebrald care define un rol cheiein formarea noilor confinuturi mnezice(Squire, 1987). in boala Alzheimer, oboald deosebit de gravS caracteristicS b5-trAne{ii care are drept sirnptome principaledeteriorarea severd a menroriei gi a altor

funclii cognitive. S-a demonstrat cd celu-lele cerebrale care produc ACh tind sd se

degenereze la pacienlii cu boala Alzheimergi, in consecin(d, produclia cerebral5 de

ACh este redusS; cu cAt este mai redusd

secrefia de ACh, cu at6t este mai severipierderea menroriei.

ACli se rnai elibereazd de asemenea la

nivelul pldcilor ueuromusculare (forrnali-uni de legdturd intre o termina{ie nervoas[gi fibrele musculare striate), fiind direclio-natl cdtre pldcile terminale,localizate la

nivelul fibrelor musculare. Pe suprafafabutonilor terminali se gdsesc molecule re-

ceptoare, care sub ac{iunea ACh declarr-geazd contracfia musculard. Anurnite medi-carnente sau droguri care reduc secrefia de

ACh au ca efect paralizia musculard;toxina bacilului botulinic, care se dezvoltdin conservele pdstrate in condilii necores-punzdtoare, blocheazd receptorii ACh de la

nivelul sinapselor neuromusculare gi poate

provoca rnoartea, prin paralizia muscu-laturii respiratorii; unele gaze folosite inrdzboi precum gi multe pesticide producparalizia prin distrugerea enzimelor care

degradeazd ACh in momentul descarcdriineuronale, avAnd loc astfel o cregtere

necontrolatd a cantitatii de ACh la nivelulsistemului llervos, astfel cd transmitereasinapticd normald devine irnposibi15.

Norepinefrina (NE) este un neuro-transrnifdtor produs, in principal, de neu-

ronii trunchiului cerebral. Doud binecu-r.roscute droguri, cocaina qi amfetaminele,prelungesc ac{iunea NE gi incetinesc pro-cesele de reabsorblie. Datoritd intArzieriiprocesului de reabsorblie, neuronii recep-tori sunt activa{i pe o perioadS. mai mare de

timp, astfel explicAndu-se efectele lor psi-hostirnulante. Prin contrast, Iitiul deter-mind procesul invers, de accelerare a reab-

sorbliei NE, ducAnd astfel la aparilia unei

44 Introducere in ps ihologie

dispozilii depresive. Orice substan{d careproduce hiper- sau hiposecrelia cerebrald

de NE, produce gi modificdri ale dispo-ziliei.

Un alt neurotransrnil6tor important este

acidul gama-aminobutiric (GABA), unuldintre inhibitorii majori din sistemul ner-

vos. Spre exernplu, substan{a denumitd pi-crotoxind blocheazd receptorii GABA gi, irt

absenla influenfelor inhibitoriiale GABA, se

produc convulsii. datoritf, absen{ei con-trol u lu i rni gcdri lor musculare. Efectul tran-chilizant al anurnitor medicamente folositein tratamentul pacien{ilor anxiogi se da-

toreazd conlirrutului de GABA (respectiv

ac{iunii inhibitorii a acestuia).

Alte substante care deterrnind modifi-cdri ale dispoziliei sunt clorpromazinagi LSD, care favorizeazd cregterea sau

diminuarea concentrafiei anumitor neuro-transmi{6tori. Clorpromazina, un medi-

cament fo I os it in tratarn entu I sch izofren i e i,

blocheazd receptorii dopaminei qi permitetrecerea selectivl a mesajelor. Excesul de

dopaminS la nivelul sinapsei se intdlnegtein schizofrenie, iar diminuarea concen-traliei acesteia, irr boala Parkinson. LSDeste asemdndtor cu structura chirnicd a

serotoninei, substanlI care influen{eazdemotivitatea. Dovezile aratd cd LSD se

acumuleazd in anumite celule cerebrale

unde mimeazd acfiunea serotoninei gi lesuprastirnuleazS.

Glutamatul, un neurotransmilStor cu

efect excitator, se gdsegte la nivelul neu-ronilor din sistemLrl uervos central, in pro-porfie rnai mare decdt orice alt neuro-transrnifdtor. Existd cel pu{in trei tipuri de

receptori de glutamat, dintre care unuljoacd un rol deosebit de important in invd-

lare gi memorare - receptorul NMDA(dupd nunrele substarr{ei chimice N-metilD-aspartat care se folosegte in detectarea

acestuia). Neuronii de la nivelul hipocarn-pului (o structurd cerebralS sitLratd inapropierea centrului creierului) con{in o

cantitate rnare de receptoriNMDA gi exis-td dovezi cd aceastd zon6, are un roldeosebit de irnportant in achizi{ionarea de

noi con{inuturi mnezice.Receptorul NMDA difera de ceilalli

receptori prin faptul cd activarea sa este

posibi16 doar prin sernnale succesive pro-venite de la doi neuroni diferili. Sernnalulprovenit de Ia primul neuron sensibilizeazdrnembrana celulei in care se afld receptorulNMDA, iar senrnalnl provenit de la al

doilea neuron va activa receptorul. CAnd

are loc o asernenea convergenfd a semna-

lelor, receptorul NlvlDA permite unui t.tu-

rndr mare de ioni de calciu sd patrundd inneuron. Acest influx de ioni pare s5 cott-ducd la o modificare de lungf, duratd a

rnembranei neuronale, arnpIificdndu-i res-ponsivitatea la semnalul inilial. atuncicAndacesta reapare dupd o anunritd perioada de

timp. Acest fenomen poarld nutnele de po-ten{are de lungi durati - PLD (fi5.2.6).

Un astfel de mecanisrn, prin care con-vergenta a doub semnale poten{eazd o si-napsd, asigurd o posibila explica{ie a capa-citAtii de asociere la nivel rnnezic a doudevenimente care au loc separat. intr-unexperiment de invd{are asociativd, sunetulunui clopo{el este imediat urmat de prezen-

tarea hranei, care produce saliva{ia. Dupdmai multe asocieri s-a observat cd se de-clangeazd salivalia chiar in situalia in carese prezintd doar sunetul clopo{elului - este

un posibil indiciu al laptului cd semnalul

,,clopo(el" gi semnalul ,,mAncare" au avLlt

ac{iune convergentA la nivelul sinapselor,detenninAnd salivatia. Mecanismul NMDAolera o teorie a asocierii rnrtezice a eve-nimentelor care, degi destul de coutro-versatd. a fost preluatd de multi cercetdtori(Zalutsky gi Nicoll, 1990).

Ba:ele biologice ale psihologiei 45

Psihologia nnleculord

In mornentul in care impulsul nervos ajungein segmentul tenninal al axonului, moleculelede neurotransrnil6tori sunt eliberate. traversea-zi spaliul sinaptic Ai se combinl cu rnoleculelereceptorilor dc la nivelul membranei neuro-nului receptor. Combinarea celor doud tipuri demolecule schimbd proprietilile electrice aleneuronului postsinaptic qi determind fie acti-varea, fie inactivarea acestuia.

Pentru a-qi indeplini rolul, orice cheie tre-buie sd se potriveascd cu un l6cat; folosind un

f Neurotransmilator

{l,t'fl*,l' *$ffifl

!

aa'tr ffi i

limbaj plastic, putem afirma cd orice neuro-transmildtor trebuie sd se ltotrireascri cu un

receptor. Multe dintre medicarnentele cele maifolosite, de la tranchilizantele cum ar fi diaze-pamul, pdni la drogurile puternice de tipul.,crack-ului", interactioneazi cu rnoleculelereceptorului intr-un mod sirnilar neurotrans-mi1^dtorilor; rnoleculele acestor droguri. avdndaproxirnativ aceeagi struclura ca a neurotrans-milStorilor, aclioneazi ca gi cum ar fi cheilelacdtului moleculelor receptoare. Un exempluelocvent pentru aceastd asemdnare il constituieopiaceele, o clasd de droguri care includeheroina gi morfina, care in forma moleculard se

aseanlan6 cu un grlrp de neurotransmilitoricerebrali denumili endorfine, ce au drept efectprinc ipal atenuarea dureri i. Descoperirea faptu-lui cd opiaceele mimeazd aparilia naturald a

.l ar

Receptoractivat

ll l'l- I MembranA

" I depolarizate

Neuroreceptor

Fig. 2.6. Receptorul NMDA gi PLD. Diagrama ilustreazd un posibil mecanisnr prin carereceptorii NMDA deterrnind modiJicdri de lungii duratii ale legiinrii sinaptice (PLD.). Ccindneurolransntildtorii (reprezentali in /igurd prin triunghiuri) sunt eliberali de primul neuronsenrnalizator, ei activeazd receptorii non-NMDA ai neuronului receptor care depr,tlarizea:d parlialnrenbrana celulard. Aceastd parlictld depolari:are sensibilizeazd receplorii Nll'lDA astfel c'd

aceStia pot fi acum activali de neurolransmildtorii g,lutamat (reprezentali in./igurd prin pdtrale)care provin de /a cel de-al doilea neuron semnalizator. Ac'tivarea receptorilor l{MDA deterntinddeschiderea canalelor de calciu ctsociate. Pe ntdsttrd ce ionii de calciu pdlrund in celtrld, eiinteraclionea:ii cu diferile enzime (reprezentate in.figurd prin cercuri) intr-un mod crn'e, probubil,deterntind reslructurdri la nivelul netnbranei celulare. Aceastd restructurure tlalernittd creStereosensibilitdlii neuronului receplorfald de neurotransmildtorii provenili de la primul neuron, cctre

are acum posibilitatea de a ac'tiva neuronul receptor prin el insusi (acest lucru cleterntind PLD).

46 I ntrodtt cere in ps i h ologie

unor substante secretate la nivel cerebral, a

determinat o intensificare considerabi16 a cer-cetArilor in domeniul modifi cdrilor biochimicecare reduc stresul 9i durerea. Persoanele curezisten{d rnare la durere se pare cd dispun de o

capacitate iegitd din comun de a intensificaproducgia acestor substanle in caz de nevoie.Cercetirile efectuate cu o endorfinb (encefq-lina), au oferit o explicalie faptului cd o sub-stan{a care inlatura durerea (cum este morfina)induce dependenla fizicd. In condi{ii normale,encefalina ocupd un anumit num6r de receptoriai opiaceelor; morfina atenueazf, durerea princombinarea cu receptorii care au rimas neo-cupafi, insl in cantitate prea mare detemindscdderea secreliei de encefalintr gi creqtereanumdru^lui de receptori pentru opiacee necom-bina{i. Intr-o asemenea situalie, necesarul de

morfind pentru ocuparea receptorilor liberi gi

reducerea durerii este mai mare. Dacd trata-mentul cu morfind nu este regulat, receptoriipentru opiacee rSmdn liberi, cauzdnd simptomedureroase de intrerupere. Faptul ch la nivelcerebral se sintetizeazd substan{e similare opia-ceelor a fost invocat ca motiv pentru folosireaacestora in diferite situalii: activitdlile fizicedetermind cregteri ale secreliei de encefalinS,lucru care induce o creftere a performanleifizice; specialigtii in acupuncturl considerd ciacele folosite stimuleazi secre{ia de encefalin[,aceasta ac{iondnd astfel ca un anestezic natural.Nu existf, totugi dovezi care si confere certi-tudine acestor tipuri de afirma1ii.

Substan{ele psihoactive, cum sunt opia-ceele, influen[eazd activitatea psihicd gi dispo-zi1ia. producAndu-gi efectele prin alterareaunuia dintre sistemele de neurotransmititori.Medicamentele au acliuni diferite la nivelulaceleiagi sinapse; unele pot mima efectul unuineurotransmi{itor specific, altele pot ocupalocul receptorului, determindnd blocarea neuro-transmildtorului normal, iar altele pot influenlaprocesele de reabsorblie sau degradare; ac-

liunea acestora fie sporegte, fie descregte efi-cienta transmisiei neuronale.

Doui. asemenea medicamente, ^clorpro-mazina qi rezerpina, gi-au dovedit ehcienla in

tratamentul schizofreniei (o tulburare mentalEcare va fi prezentat6 mai pe larg in capitolulI 6). Aceste substan{e ac}ioneazi asupra norepi-nefrinei gi dopaminei, dar ac{iunea antipsi-

hotici se datoreazd in special efectului lorasupra dopaminei. Se pare cd clorpromazinablocheazd receptorii dopaminei, in timp cerezerpina reduce nivelul doparninei prin distru-gerea veziculelor de stocare din tenninalelesinaptice. Eficienla acestor medicamente intratarea schizofreniei a dus la elaborarea uneiteorii dopaminice care sustine cI schizoffeniase datoreazd unei intensificdri a acJiunii dopa-minei in anumite zone cerebrale. Dovada-cheiea acestei teorii este faptul cd substantele anti-psihotice par s[-gi exercite efectele prin blo-carea transmisiei impulsurilor de citre mole-culele de dopamind. Degi a cAgtigat mulliadepli, teoria dopaminicd a schizofreniei nu

este pe deplin confirmatA $tiintific - incercdrilede a demonstra existenfa unei concentra{ii nraimari de dopamind la persoanele care sufer6 de

schizofrenie. in cornparalie cu persoanele nor-male, nu au avut un rezultat concludent.

Cercetarea asupra sistemelor neurorecep-toare a alut o contribulie deosebitd la inlele-gerea modului de acliune a unor medicamentecare, degi descoperite accidental, au necesitatani intregi de cercetare in vederea imbundtafiriiefectelor lor terapeutice. in prezent, in con-difiile in care se qtiu din ce in ce mai multedespre neurotransmil6tori gi receptori, este

posibild producerea unor medicamente noi $iimbundt[{irea lor intr-o man ierd sistematic5.

in ultimii l0 ani s-au realizat progreseimportante in domeniul bazei moleculare acomunicdrii interneuronale, dovezile experi-mentale referindu-se la sute de tipuri de nrole-cule - nu doar neurotransmilEtori qi receptori,ci gi enzime care ii produc qi ii degradeazd,precum gi diverse alte molecule care modu-leazd acliunile acestora (Groves gi Rebec,1992). Trebuie sd recunoagtem totu$i cd odatacu identificarea unei noi molecule s-au desco-perit gi efectele acesteia in cel pulin doud bolisau dou6 forme ale unei boli psihice gi, caurmare, existi oameni care au beneficiat de

efectele terapeutice ale acestor descoperiri.CercetSrile din acest domeniu au fost extrern de

productive, iar folosirea tot nrai frecventd a

denumirii de psihologie ntoleculard (Franklin.1987) susline o idee de bazd: procesele mentaleprecum gi anomaliile acestora pot fi abordate intermeni de interactiune neuronal6.

Bazele biologice ale psihologiei 47

Organiz ar ea sistemului nervos

Toate pd(ile componente ale sistemuluineryos interacfioneazd,; din motive didac-tice insd., in cele ce unneazd se va mentinedelimitarea acestuia in doui ramuri prin-cipale care, la r6.ndul lor, sunt fomrate dindoui subramuri.

Sistemul nervos central cuprinde tota-litatea neuronilor cerebrali qi spinali. Sis-temul nervos periferic cuprinde nerviicare asigurd legltura dintre segmentelecerebrale gi mdduva spindrii, pe de o parte,gi segrnentele organismului, pe de altd par-te; sistemul uervos periferic este format dinsistemul nervos somatic Ai cel vegetativ.

Nervii senzitivi ai sistemului nervossomatic preiau infonna{iile despre stimuliiexteriori de la nivelul receptorilor situa{i integument sau musculaturd, gi le transmitsistemului nervos central; datoritd acestornervi suntem capabili sd simfim durerea,presiunea gi varialiile de temperatur[. Nerviimotori ai sistemului neryos somatic conducimpulsurile de la nivelul sistemului neryoscentral cdtre rnusculaturd, unde determindmigcarea voluntard gi contribuie la adaptareaposturalI qi men{inerea echilibrului.

Nervii sistemului nervos vegetativconduc impulsurile nervoase de la sau

cdtre organele interne, controldnd proceseca respira{ia, frecven{a cardiacd gi digestia.

O prezentare mai detaliatd a acestei ramuria sistemului nervos va fi realizat6 intr-oaltd secliune a acestui capitol.

Cele mai multe fibre nervoase, careleagd intre ele diferitele segmente ale orga-nismului, se reunesc la nivelul ntdduveispindrii, o masd compact[ de substanldnervoasd aflatd in canalul medular gi pro-tejatd de vertebre, ce are o circumferin{daproximativ egal6 cu cea a degetului mic.Cele mai simple reflexe stimul-rdspunssunt executate la nivel medular. Unexemplu este cel de extensie a membruluiinferior ca rdspuns la lovirea tendonuluidin zona rotulei. Medicii folosesc in modfrecvent acest test pentru a verifica efi-cien{a reflexelor spinale. Funclia naturald a

acestui reflex este aceea de a produceextensia membrului inferior atunci cAndasupra genunchiului aclioneazd for{a gra-vitalionald, astfel incAt organismul sd

adopte pozilia bipeda. Atunci cAnd ten-donul este uqor lovit are loc contracfiamugchilor corespunzdtori gi trarrsrnitereaunui semnal de la celulele senzoriale aflatein muqchi - prin intermediul neuronilorsenzoriali - cdtre mdduva spinirii. La nivelmedular, neuronii senzoriali stabilesc leg5-turi directe cu motoneuronii, care retrans-mit impulsurile cdtre acelagi mugchi. de-

48 Inl r odu cere i n ps i h o I ogie

clangdnd contractia r.r-luscLrlare qi extensiamernbrului inferior. Deqi acest rdspunspoate sd apard exclusiv la nivel medularfdrd nici o intervenfie din partea creierr.rlui.el poate fi rnodulat de mesajele provenitede la centrii nervogi superiori. Dacd str6n-geti mdinile chiar inainte de atingerea ten-

Structura

Stratul extern

Cortexce rebral

Sistemul !'

limbic i

Stratulintern

CerebelTrunchicerebral

Fig.2.7, Cele trei straturi concentrice ale cre-ierului uman, Slrlc'luru cerehrald inlernd Si sis-

tenrul linbic.sunl reclale in inlregine, insd emis-

fera cerebrald .sldngd a .fosl ontisci. Cerebelulconlrolea:ri echil ibrul Si coordonat'ea nruscula-rd; tolontusul constituie o slalie-releu penlntnresajcle provenite de la organele de siml; hipo-talanrusul (care nu esle prezentat inJigurii, dareste locali:at sttb Ialanrus) reglea:d aclititateaendocrind Si proc'esele de menlinere avielii, atntarf lenperatura corpului Si ntetabolisntul. Sis-lemttl lintbic intetvine in salis-facerea nevoilorhiologice Si in entolionalitate. Cortexul cerebral(o masd de substonl[t nen,oasd care ctc:operci

emis;fbrele cerebrale) esle centrul proceselorntenlale superioare. Lu ocesl nivel ure loc prelu-crarea infornta!iilor senzoriale, inilierea acliu-nilor volttntare, luarea deciziilor Si elaborareaproiectelor.

donului, migcarea de exteusic se va ampli-fica. Sau daca dorifi in mod corrgtient sd

inhiba{i acest reflex ?n momentul in caremedicul atinge tendonul. putefi reugi. Me-canismul debazd este deci localizat la ni-vel medular. insi poate fi nrodificat de cd-

trc centrii ccrebrali superiori.

creierului

Faptul cd anumite structuri cerebralesunt clar delimitate pe cAnd altelc nu. a ge-

nerat uumer-oase polenrici in legdtula culocalizarea unor arii cerebrale gi funcliileacestora. Din motil'e didactice se acceptd

faptul ca creierul urran este alcltuit dirr

trei straturi concentrice: (a) stratul ilttern.(b) sistemul linbic qi (c) enrisferele cere-brale (cerebrurn).

In figura 2.7 sunt prezentate raporturilegi legaturile existente intre fortnaliLrnilenervoase superioarc (aceasta figLrrd poate ficomparatA cu figura 2.8, in care este pre-zentatd o sec{iune transversalf, a creieruluiurnan).

Stratul intern

Stlatul intenr inclucie cea mai lrarc par-

te a trunchiLrlui cerebral. Segnrentul ter-minal al nrdduvci spinarii se largegte la

acest nivcl gi formeazd bulbul rahidian.strllctura ncrvoasd ce are ca funclii prin-cipale conlrolLrl respiraliei gi a reflexelorposturale. refle\e care ajutd la nren{inereapozilie i bipede. La acest nivel se realizeazl.de asernenea. incrucigarea librelor llervoasece provin din rndduva spindrii; prin inter-nrediul lor fiecare enrisfer[ cerebrald este

conectatd cu jumStatea corpului de pe

paftea opusd.

CEREBELUL. Situat in spatele trun-chiului cerebral gi la partea superioard a

Ba:ele biologice ale psihologiei 49

Cerebrum

Epifiza(glanda pinealS)

Cerebel

bulbului rahidian, cerebelul prezintd pe su-prafata sa nunleroase circurnvolutii. Func-

1ia cea rnai inrpoftantd a cerebelului esteaceea de coordonare a mi$cerilor involun-tare, migcdrile voluntare aflAndu-se subcontrolul centrilor situa{i in etajele supe-rioare ale sisternului uervos. LeziLrnilecerebelului duc la aparitia rnigcdrilor sa-

cadate, involuntare.

TALAMUSUL $I HIPOTALAMU-SUL. Talamusul este situat chiar deasupratrunch i ul ui cerebral, intre enr i sferele cere-brale, gi este alcdtuit din douf, structuri de

forrnd ovald - nucleii bazali. O regiune atalamusului ac[ioneazd ca sta{ie de releu petraseul cdilor de conducere ale analiza-torilor, orierrtAnd inforrla[iile prirnite de laanalizatorii vizual, auditiv, tactil gi gus-tativ, cdtre centrii superiori ai sisternuluinervos. O altd funclie talanricd irnportantdeste controlul stdrii de veghe gi de somn.

Corpul calos

Talamus

Hipotalamus

Glanda hipofizi

Creierul

Puntea lui&iolio

--E- (pituitara)mijlSciu

{:i,1. i.vt/;

/ 1a'^\

'*,f"&t

Bulbul ra!,fdian**\L

Miduvaspinirii

Fig. 2.8. Creierul uman. Aceastii reprezentare scltenalicd prezintd principalelestrucluri care compun sistemul nert'os central. (infigurd nu este redatd decat parleasuperioard a mddrwei spindrii.)

Hipotalamusul are dimensiuni multnrai rnici gi este localizat sub talamus.Centrii hipotalarnici coordoneazd aportulalirneutar. apoflul lridric ai conrportarnen-tul sexual. Un alt rol irnporlant este re-glarea activitatii endocrine gi men[inereahomeostaziei (funclionalitatea caracte-risticd stdrii de nonnalitate a organisrnului:normalitatea temperaturii, a ritmuluicardiac gi a tensiunii arleriale). in condiliide stres, homeostazia este men{inutd ca ur-mare a activitAtii hipotalaniice: transpirdmatunci cdnd creqte tenrperatura corpului gi

avern frisoane in caz de scddere a tem-peraturii, ambele procese av6nd ca obiectivrestabil irea ternperaturi i normale.

Hipotalamusul joacd, de asenrenea unrol inrportant in cadrul proceselor erno-

!ionale gi irr elaborarea rdspunsului la stres;

stimularea electricd cr.r un curent de inten-sitate medie a anur.r.ritor arii lripotalarnice

50 I ntrodtrcere in ps ihologie

are ca rezultat aparifia unei stdri de pl6cere,in timp ce stirnularea altor zone producesenza{ii de nepldcere gi teami. Prin inter-mediul conexiunilor existente intre aceastd

formafiune nervoasd gi hipofizd, care se

afld imediat sub hipotalamus (v. fig. 2.8),se exercitS controlul hipotalarnic asupraactivitdtii endocrine (a secreliei lronnona-le). Controlul hipotalarnic are o irnportanlddeosebitd in cazul in care organismul tre-buie sd mobilizeze un set complex de pro-cese fiziologice (rdspunsuri de tip .,luptdsau fugi") pentru a face fap situaliilor de

urgerr[d. Din acest rnotiv hipotalamusulmai este nurnit gi ,,centrul stresului".

SISTEMUL RETICULAT. Sisternulreticulat este alcatuit dintr-o relea de fibrenervoase care se intinde de la nivelul trun-chiului cerebral pAnb la talamus, traversAnd

diferite alte structuri cerebrale, Cel maiirnpoflarrt rol al acestei structuri este coll-trolul stdrii de veghe - stimularea cu urr

curent continuu prin intermediul unui elec-trod implantat in sisternul reticulat al unuianinral (cAine sau pisicl) duce la iustalareasornnului, iar stimularea cu un curent al-ternativ deterrrr ind trezirea.

Sisteniul reticulat joacd de asemenea un

rol important in focalizarea aten[iei - fi-brele provenite de la to{i analizatorii ajungin sisternul reticulat, acesta aclionAnd ca un

filtru ce pennite trecerea selectivd a mesa-jelor senzoriale cdtre coftex. Prin urmare,starea noastrd de congtiin{5 este permanentinfluenfatd de procesul de filtrare care are

loc la nivelul sistemului reticulat.

Sistemul Iimbic

Stratul intern al creierului este incon-jurat de sistemul limbic, un ansamblu de

structuri nervoase (fig. 2.1) care prezintdmultiple legdturi cu hipotalarnusul gi care

exercitd un control suplimentar asupraunor compoftamente instinctuale (pe lAng[cel exercitat de cdtre hipotalamus gi trun-chiul cerebral). Anirnalele care posedd unsistem limbic rudirnentar, cum ar fi pegtiigi reptilele, executd activit5ti cum ar fiatacul in vederea hrdnirii, fuga de pericol gi

imperecherea, prin interrnediul unor com-poftamente stereotipe. La mamifere, siste-rnul lirnbic pare sd inhibe anurnite ptiltent-uriinstinctuale, perrnitAnd organismuIui o rnaimare flexibilitate gi adaptabilitate la schin-bdrile rrrediului inconj urdtor.

O parte a sistenrului limbic, hipocam-pul, deline un rol deosebit in cadrul rremo-riei; indepdrtarea chirurgicald sar.r lezareaaccidentalS a acestei structuri duce la alte-rlri grave ale capacit5lii de stocare a eve-

nimentelor recente. insd nu influen{eazdreactualizarea amintirilor mai vechi. Larefacerea completd dupd o asenrerlea inter-ven{ie nu se inregistreaz6, dificult6li de re-

cunoagtere a prietenilor mai vechi sau

reamintirea eveninrentelor indepdrlate intinrp, se men{ine capacitatea de scris gi de

citit, precum gi alte abilitAti dobAndite intrecutul indepdrtat. Va fi insd dificilS rea-mirrtirea evenirnentelor care s-au petrecutincepAnd cu un au iuaintea interven{iei chi-rurgicale sau a accidentului gi imposibilarearnintirea evenimentelor sau a persoa-

nelor intdlnite dupa aceea. Este posibil, de

exemplu, ca un asemenea bolnav sd nurecunoascd o persoand cu care tocmai a

petrecut mai mult timp, sd facd acelagilucru zilnic ai sd nu gi-l amintcascd sau sd

citeascd acelagi ziar in fiecare zi fdrd a-ire{ine con{inutLrl (Squire, 1992).

Sisternul limbic este de asemeneairrrplicat in comporlamentul emo{ional.Maiuru{ele cu leziuni in anumite zone ale

sistemului limbic prezinta reactii de furiela provocdri minore (lucru care demon-streaz6,cdzona distrusd exercitd o influentl

Ba:ele biologice ale psihologiei 5l

inhibitorie). Maimu{ele cu leziuni in altezone ale sisternului limbic nu mai exprimdun comportament agresiv qi nu mai arat[ostilitate, chiar gi atunci cAnd sunt atacate.Ele ignord pur gi sirnplu atacatorul gi se

comportd de parcd nu s-ar int6mpla nimic.Descrierea creierului ca un ansamblu de

trei structuri concentrice nu trebuie sd de-termine considerarea acestora ca fiind in-dependente una de alta. Pentru a inlelegemai bine aceast[ afinna{ie, putem face oanalogie cu releaua de computere. Fiecarecomputer are func{ii specializate, darpentru a avea cele mai eficiente rezultate

Metode de vizualizure sactivitdtii cerebrsle

Pentru a se obline imagini detaliate ale cre-ierului uman in via{6, s-au dezvoltat tehnicispeciale care sd nu provoace pacientului su-t-erinf[ sau leziuni. Inainte de perfeclionareaacestor tehnici, Iocalizarea gi specificitateadiferitelor afecliuni cerebrale se putea realizatie pe cale neurochirurgicald, fie prin com-plicate exploriri neurologice, fie prin necrop-sie. Noile tehnici, computerizate, au devenitaccesibile cu pu{in timp in urmd.

O asemenea tehnicd este computer-tomo-grafia (abreviatd prin CT), care constd in expu-nerea cutiei craniene la un fascicul de raze X gi

m6surarea cantitatii de radia{ii care o traver-seazA. Aspectul inovator al acestei tehnici estefaptul cd se realizeazi rndsurdtori pe sute gi

chiar mii de axe transversale ale cutiei cra-niene, mdsurdtori care sunt ulterior introduseintr-un computer unde, prin efectuarea unorcalcule, se reorganizeaz6 informaliile sub for-ma unor imagini redate fie pe un filrn foto-grafic, fie pe monitor. (Secliunea transversaldpoate fi realizatd in orice unghi gi la oricenivel.)'fermenul de,,tomografie computerizatdarial6" subliniazd rolul deosebit de important

trebuie sd funclioneze impreund. in modsimilar, analiza informaliilor provenite de

la organele de sirn{ necesit6 un anume tipde calcul qi proces decizional (pentru careencefalul este specializat), diferit de pro-cesul care controleazd o succesiune de

activitAti reflexe (sistemul limbic). Ajus-tdrile fine ale activitdlii musculare (cum arfi scrisul sau interpretarea la un instrumentmuzical) necesitd implicarea unui alt sis-tem de control, in acest caz mediat de

cerebel. Toate aceste activit6ti sunt orga-nizate intr-un sistem integrat care men{ineintegritatea organ i smul u i.

al computerului, multitudinea axelor la care se

efectueazi mdsurdtorile gi faptul cd rezultatuleste imaginea unei secliuni transversale a creie-rului (in limba greacd ,,tomo" inseamnb,,tdie-tura" sau,,sec!iune").

O metodd mai noui 9i mai perfec{ionatd

este imageria prin rezonan{i magneticl (pre-

scurtat IRM). Scanerele utilizate in aceastb

investigalie sebazeazd pe cdrnpuri magneticeputernice, unde radio gi computere care elabo-reazi imaginea. In cadrul acestei proceduripacientul este agezat intr-un tunel in interiorulunei mase metalice compacte care exercit6 un

foarte puternic ciimp magnetic fiind supus uneiemisii radio cu o anumitd frecvenfd, situa{ie incare lesuturile emit un semnal care poate fimdsurat. Ca gi in cazul tomografiei, se reali-zeazd mii de asemenea mdsuritori care suntulterior prelucrate de un computer, prelucrarecare are carezultat o imagine bidimensional6 apa4ii anatomice studiate, Printre specialigti,aceastA tehnicd este uneori denumitd rezonanldmagneticd nucleard(din cauza faptului cd ceea

ce se mdsoari sunt varialiile nivelului energetical nucleului atomilor de hidrogen din organisrn.determinate de emisia de unde radio). Ma-joritatea specialigtilor preferd omiterea ter-menului de ,,nuclearSo' din cauza faptului cds-ar putea confunda, prin referirea la nucleu, curadiagiile nucleare.

IRM are o nrai mare precizie fa16 de CT incazul diagnosticdrii afecliunilor cerebrale gi

52 I ntr oducere itt ps i ltol ogi e

medulare: intr-o secliune IRM se poate pune inevidenfd scleroza rnultipld (lucru care nu este

posibil prin intermediul C1'). inainte de apariliaacestei tehnici, diagnosticarea sclerozei multi-ple necesita internare gi explorari speciale, care

constau in injectarea unei substanle de contrastin jurul maduvei spindrii. IRM se doredeqte a fiuti16 gi in diagrrosticarea akor afecliuni medu-lare sau ale trunchiului cerebral, curn ar fi her-nia de disc. tumorile gi maltbrrtraliile con-genitale.

CT qi IRM oferd deci o imagine anatolxicAa structurilor cerebrale. in situalii in care este

nevoie de evaluarea nivelului activit[tii neuro-nale in dilerite zorre cerebrale, se tolosegle o

procedurd de scanare computerizatd denumitdtomografie prin emisie de pozitroni (prescur-

tatd 'IEP). Aceast[ tehni cd se bazeazdpe faptulcd fiecare celuld din organism are nevoie de

energie pentru desfigurarea proceselor metabo-lice, iarneuronii cerebrali utilizeazd ca sursd de

energie glucoza extrasA din sdnge. O cantitatemicd de cornpus radioactiv se cornbind cu glu-

Fig.2.9. Scaner IRM care redd oim agine tr ansv ers a I d a cr e ierul ui.

coza, in aga fel incdt fiecare nrolecula de

glucozd sd aibd ata9at6 o.,etichetb" radioactivd.lnjectarea unei asemenea substanle face ca

glucoza..lnarcata radioactiv" si fie utilizari de

celulele cerebrale intr-o modalitate similardglucozei obignuite. Scanerul tomografului utili-zat in acest tip de explorare este un detectorfoarte sensibil a[ radioactivitilii (nu se asearnd-

nd aparatelor cu raze X, care' entil raze X, cinrai degrab6 detectorului Geiger. care mdsoarttradioactivitatea). Neuronii cerebrali cu cca r"nai

intensi activitate vor absolbi cea urai tnare

cantilate de glucoz6, deci vor avea o radioacti-vitale rnai nrare. Scanerul TEP nrdsoard radio-activitatea, iar informaliile colectate sunt apoi

transferate cornputerului, care le prelucreazd

sub forma unei imagini colorate a sectiuniicerebrale investigate (in cadrul acestei imagini,diferitele culori reprezintd diferite niveluri ale

activitatii neuronale). Mdsurarea radioactivitaliise realizeazd prin interrnediul unei ernisii de

particule incircate pozitiv, denurnite din aceas-

16cauzir po:itroni (de aici denumirea de tomo-grafie prin enrisie de pozitroni).

in rneclicina, pebazarezultatului la l'EP se

poate diagnostica o mare diversitate de afec{i-uni cerebrale: epilepsia, accidentele vasculare,

tumorile cerebrale g.a.m.d. in cercetarea psiho-

logic6, TEP a fbst utilizatl pentru a compara

activitatea cerebrali a persoanelor cu schizo-frenie cu cea a persoanelor sdndtoase: s-a con-statat existenla unor diferen{e intre nivelurilemetabolice ale anumitor arii corticale (Andreasen,

1988). Aceasta tehnici a mai fost de asernenea

utilizati in identificarea ariilor cerebralc acti-vate in timpul diferitelor activitdli care irnplicdfunclii nrentale superioare, cum ar fi audiliamuzical6, efectuarea unor calcule maternaticesau vorbirea (Posner, Petersen, Fox gi Raichle,r e88).

Cele trei metode prezentate (CT, IRM 9i

TEP) s-au dovedit a h extrem de utile pentru

studierea relaliilor existente intre activitateacerebrald gi compoftament, fiind in acelagi timpgi o dovada a progreselor inregistrate in psi-

hologie datoritd dezvoltarii altor gtiinle (Pecura

pi Martin, l99l).

Ba:ele biologice ale psihologiet 53

Fig. 2.10. a * Intagine PET care prezintd trei zone ale emisferei stangi;b - Zonele de culoare rosie indicd maximul de activitate a creierului; zonele de

culoare albastrd indicd minitttul de activitate a creierului.

Emisferele cerebrale

Segmentul cerebral al sistemului ner-vos al omului este mult mai dezvoltatconrparativ cu al altor organisme, iar zonacea mai dezvoltatb a acestuia este scoar(acerebrali (corlex - in latind ,,scoar{6 de

copac". Cortexul cerebral este format, incea mai mare parte, din corpi celulari gi

f-ibre amielinice, avdnd culoarea cenugie -de unde denumirea de ,,materie cettugie".Partea interioard a emisferelor cerebraleeste formatd din prelungiri axonice mie-linizate, de culoare albd.

Structura emisferelor cerebrale

La mamiferele inferioare, cum estegobolanul, corlexul are dimensiuni reduse

;i este slab dezvoltat; pe rndsurd ce inain-tdm insd pe scara filogeneticd cdtre mami-ferele superioare, se inregistreazd o seriede salturi cantitative gi calitative (cregtereaponderii emisferelor cerebrale qi accen-tuarea circumvolufiilor cerebrale), care fac

sd creascd complexitatea structurald a

emisferelor cerebrale.Tofi analizatorii (de exernplu simlul vi-

zual, auditiv gi cel tactil) proiecteazd infor-ma{iile spre ariile corlicale specifice. Miq-cdrile corpul u i (rdspunsr-rri le motori i) suntcontrolate de cdtre o altd arie corticalS.Restul cortexului - care nu este nici sen-zorial nici motor - este alcdtuit din arii de

asocia{ie. Aceste arii corlicale sunt legatede alte aspecte comportamentale - rne-moria, gAndirea gi lirnbajul, ocupAnd ceamai mare parte a coftexului uman.

Inainte de a discuta despre topografiaacestora, sunt necesare cAteva repere pen-tru descrierea ariilor emisferelor cere-brale. Cele doud emisfere cerebrale sunt,in linii mari, simetrice gi sunt despa(iteanteroposterior de o falie adAnc6. Deci pri-ma noastrd sistematizare este cea a impdr-lirii in emisfera dreapti gi stffngi. Fiecareemisferb este irnparf itd in palru Iobi:frontal, parietal, occipital gi temporal(fig.2.11). Lobul frontal este separat de

54 I ntr r,tclu ce re i n ps i hol ogi e

lobul parietal prin scizura centrall, carese intinde din vArful capului pAnd aproapede ureche. Delinritarea dintre Iobul parietalgi cel occipital este rnai pu!in precish insd,pentru scopurile noastre, este suficient sd

se considere ca lobul parietal se afld la

partea superioard a capului gi in parlea pos-terioard a scizurii centrale, iar lobul occi-pital in partea posterioard a cutiei craniene.Lobul temporal este delirnitat de o scizurdadAncd, situata pe paftea laterald, denun"ritiscizura laterali.

Lobul parietal

occipital

Lobul frontal

Lobulfrontal

Scizuralongitudinali

Sccentrali

Lobultemporal

a

Lobulparietal

laterali

Lobuloccipital

Lobuloccipital

Cerebelul Lobul temporald

Fig. 2.1l. Emisferele cercbrale. Fiecare entisfbrd ure I lobi, .sepuroli prin sc'izuri. in aJarit tle uceStilobi, c;are pot.fi ohservali la suprofala eni.sfbrelor carehrale, in conrponenta cntis.fbrelor c'erebraletttui intrd lobttl itt.yulei, situu/ lu interior, sub sci:ura latcrold. (a) I,'ctlere luteruld. (b1 I'eclere.stperi-oarir. (c) Seclittttc lranster.suld u corterului cerebro/. Ohsert'u1i Ji/brenlo intre substcutla cenu;ie,si/uatd la supru/h1a (repre:entatci inJigurti prin arloareu ro: iltai in/ct1s) Sisub.stonta alhu,,situa/d luinlerinr. (d) Fcttogrt(ie a creierului uman.

Scizura centralS

Emisferadreapti

)Scizura

+

Bazele biologice ale psihologiei 55

Ariile corticale Sifunc{iile acestora

ARIA MOTORIE. Aria motorie con-troleazd migcdrile voluntare gi este locali-zald,in partea anterioard a scizurii centrale(fig.2.12). Stirnularea electricd a anumitorregiurri ale cortexului rnotor producernigcdri ale segmentelor corporale speci-

fice; lezarea aceloragi regiuni duce la

tulburdri motorii ale segrnentelor corporalecorespunzdtoare. Reprezentarea organis-rnului la nivelul cortexului motor este

oarecum inversf,. De exemplu, miqcdriledegetelor de la picior sunt controlate de

centrii situali in parlea superioard a arieimotorii, iar migcbrile gurii gi ale linibiisunt coordonate de centrii sitLra{i in partea

inferioard a coftexului motor. Motricitateapa4ii stAngi a corpului este coordonatd de

centrii situa{i in emisfera dreaptS, iarmotricitatea pdr{ii drepte de centrii afla{i inemisfera stdngd.

ARIA SOMATOSENZORIALA. inlobul parietal, separat de aria nrotorie prin

Fala creierului Scizuracentrali

Aria somatosenzoriali

/

Aria luiBroca

==t

Aria auditivi Aria luiprimare Wernicke

Aria vizualiprimara

Fig.2,l2. Localizarea func{iilor cortexului emisferei stingi. O pondere impor!untci la nivelul:ortexului esle clelinuld de ariile inplicate in generarea miscdrilctr Si in prelucrarea inforntayiilorsett:oriale. Ariile c'orticale ntotorie, somato.\enzoriald, virualii, auditivci .Si olfactittd sunt simetrice,i:isindu-se atdt in emisfera dreaptii, cdt Siin cea sti)ngd. AlteJilnclii au centrii situali la nivelul:,ttei sittgure emi.sfere cerebrale: ario lui Broca Si a lui ll/ernicke (implicate in proclucerea Si in-::legerea limbajului) ;i girul angular (uncle are loc potrivirea/brnei yi:uale a unui cuvant ut'trnta se atrdiliyd). AcesteJilnc'liisunt indeplinite in exclusit,itate de emisfbra cerebrald stangti.

56 Introducere in psihologie

scizura centrald. sunt localiza{i centrii acdror stimulare electricd deterrnind expe-rien{e senzoriale (atingere sau rnigcare) lanivelul plrfii opuse a organisrrului. Aceas-ld zond corlicala este aria sornaloscrlzo-riald. adicd aria de proiec[ie corlical6 a

analizatorilor. La acest nivel sunt repre-zentate senzatiile de cald, rece, atingere,durere qi de rnigcale corporald.

Majoritatea fibrelor uervoase care plea-

ca gi vin de la nivelul ariei rnotorii gi sonra-

tosenzoriale se incrucigeaz6. corespunzAnd

p5r{ii opuse a organisrlulLri: inpulsurilesenzoriale provenite din parlea dreaptd a

organismului sr.rnt proiectate la nivelul cor-texului souratosenzorial de pe partea stdrt-

gd, iar activitatea musculaturii rnAinii gi

piciorului drept este controlatd de corlexulmotor stAng.

Ochiul 0chiulstSng drept

Fig. 2.13. CIile cerebrale optice. Fibrele ner-voase provenite clin jumdtatea na:ald a retinei,dupd ce se incruciSea:d lq nivelul chiasnteioptice, se proiecteazd corticol pe partea opusd.Astfel, stimulii prinri[i de partea dreaptd aretineifiecdrui glob ocular sunt tran,sntisi ccitreemisfera dreaptd, iar stimulii recep/ionali departea stiingd a retinei sunt transnti;i cdlreenisfera stdngd.

Proiectia corticalS urmeazd o regr.rld ge-

neral[: dimensiunile ariilor de proiec{ie cor-ticala a diferitelor segrlente ale orgauis-rnului snnt direct determiuate de imporlan{aacestor segnrente (gradul lor de sensibilitate

sau de mobilitate); de exemplu la cAine se

constatd o mdrime redusd a zonei corticalede proieclie a rnembrelor anterioare, in timpce la gobolan. care igi folosegte uretnbreleanterioare pentrLl explorarea gi ntan i pu I area

rnediulLri, s-a constatat existen{a unei ariinrult rnai extinse gi mai specializate de pro-ieclie cor-ticala (arii spccializate pentru tie-care deget al meurbrclor anterioare). Lagobolan, explolalea mediului licAtrdu-sc inspecial prin intennediul rlustdtilor, s-a

coustatat existenla uuor arii corlicale sepa-

rate pentrll fiecare tnusta{i.

ARIA VIZUALA. in partea posterioard

a fiecdrui lob occipital este localizatd ariacorticalS cunosclrti sub nuurele de aria

vizuald. Figura 2.13 ilustreazd traseLrl t-i-

brelor optice, de la nivelul globilor ocularipAnd in ariile corticale vizuale. Se observdcd o par-tc clin fibrele provenite de la globulocular drept se proiectcazd in emisferacerebrald dreaptd, in tinrp ce altele se in-crucigeazd la nivelul chiasrnei optice gi se

proiecteazf, irt erlisfcra opusd (pentrr.r

globul ocular stdug se constati o orga-nizare similar[). Fibrele nervoase prove-nite din paftea dreapta a anrbilor globioculari se proiecteaza la nivelul ernisfereicerebrale drepte, iar cele provenite dinpartea stAnga a ambilor globi oculari se

proiecteazd in ernisfera cerebralS stAngS. inconsecin{d, lezarea ariei vizuale pe de opafle, sd zicem stAnga, va determina impo-sibilitatea de receplie vizuala in parlea

stAngb a ambilor globi oculari. Aceastdparticulalitate anatornicd se dovedeqtefoarle utild in diagnosticarea tuurorilor sau

a altor afectiuni cerebrale.

Bazele biologice ale psihologiei 57

ARIA AUDITIVA. Aria auditivd (si-tuatb la suprafa{a lobilor temporali) este

implicatd in analiza semnalelor auditivecompf exe gi, in special ,in analiza vorbirii,respectiv a modului in care sunetele se

reunesc pentru a forma cuvintele. Ambeleurechi sunt reprezentate in ariile auditive,pe ambele pdrli ale coftexului;totugi, cone-

xiunile sunt mai puternice inspre partea

contralaterald.

ARIILE DE ASOCIATIE. Zonele

corticale care nu sunt direct implicate inactivitAti senzoriale sau motorii sunt denu-

mite arii de asocialie. Aria de asocialie

fronlald (zona lobului ternporal situatd

anterior ariei motorii) pare sb aibS un rolfoarte irnpoftant in cadrul proceselor princare se r ealizeazd r ezolv ar ea de probl eme.

La maimufe, leziunile lobului frontal au ca

rezultat incapacitatea de rezolvare a pro-

blemelor cu rdspuns latent. in problemele

de acest tip, in fafa unei maimule se ageazd

doud pahare qi, in timp ce maimula le pri-vegte, intr-unul dintre pahare se pune mAn-

carea dupd care ambele pahare sunt acope-

rite cu doui obiecte identice; se plaseazd

apoi intre pahare gi maimule un ecran opac

care, dupi o perioadd de timp, este inli-turat gi maimula are astfel posibilitatea de

a alege unul dintre pahare. in condilii nor-male, maimufa este capabild sd aleagd pa-

harul corect, chiar dupd un interval de cA-

teva minute, insd o maimuld care are o

leziune la nivelul lobului frontal nu maipoate rezolva aceastd problemi nici mdcardupd un interval de cAteva secunde. Aceste

tipuri de tulburdri de rdspuns sunt specificeleziunilor lobului frontal, pentru cd ele nu

apar in cazul lezdrii altor zone cofticale(French qi Harlow, 1962).

Oamenii care au suferit leziuni ale ariei

de asociafie frontale nu prezintd modificiriale capacitdlii de rezolvare a sarcinilorintelectuale, inclusiv a celei de rezolvare a

problemelor cu rdspuns latent. O explica{ie

a acestei situalii ar fi faptul cd limbajuloferd posibilitatea de reamintire a rdspun-

sului corect. La asemenea persoane se ob-

servd ins[ dificultali de rezolvare a pro-

blemelor care presupun schimbdri frec-

vente ale strategiilor de rezolvare (Milner,le64).

Ariile de asociayie posterioare, situate

in apropierea diverselor arii senzorialeprimare, sunt un fel de arii senzoriale se-

cundare, fiecare deservind o anumitd mo-dalitate senzorialS. Partea inferioard a

lobului temporal, de exemplu, are func{ievizual6; leziunile la acest nivel productulburdri de recunoagtere gi de diferenlierea formelor, dar nu gi pierderea vederii, aga

cum se intdmpld in cazul ariei vizuale pri-mare din lobul occipital. Altfel spus, bol-navul ,,vede" formele (gi le poate chiardesena) dar nu le poate identifica sau dife-ren{ia una de alta (Goodglass gi Butters,1 988).

Asimetria

in aparenld cele doud emisfere cere-brale sunt una fa{d de cealaltd ca o imaginereflectatl in oglindS. O examinare atentd

cerebrali

relevd ins[ existenla unor asimetrii. M6-surdtorile efectuate in timpul necropsiilordemonstreazd faptul cd emisfera stAngd

I ntro duc er e in ps ihologi e

este aproape totdeauna mai mare fala deemisfera dreaptd - care prezintd mai multefibre nervoase lungi, care conecteaz6, arlicerebrale mai indepirlate -, in timp ceemisfera st6ngd con{ine mai multe fibrenervoase scurte, ce formeazd bogate inter-conexiuni in cadrul unei arii limitate(Gerschwind gi Galaburda, 1987).

In anul 1861, fizicianul francez Paul

Broca, efectuAnd necropsia unui bolnav care

suferise pierderea vorbirii, a constatat exis-ten{a unor leziuni la nivelul emisferei stAn-

gi, chiar deasupra scizurii laterale din lobulfrontal. Aceasta regiune corticald, cunos-cutd sub numele de aria lui Broca (u. fig.2.12) este direct implicatd in producerea

limbajului (distrugerea zonei similare dinemisfera dreaptd nu produce tulburdri de

lirnbaj). Ariile corticale care de{in func{iiin inlelegerea vorbirii gi achizilionareascrisului sunt localizate in emisfera cere-

bral[ stAngd - un pacient care a suferit un

traumatism la nivelul emisferei stArigi este

mai probabil sa aibd tulburdri de limbajdecAt altul cu o leziune a emisferei drepte.

Centrul vorbirii este deci situat in emisferastAngi la dreptaci, cAt gi la majoritateastAngacilor.

Cu toate cd rolul emisferei stAngi incadrul lirnbajului este cunoscut de multtimp, investigarea func!iilor fiecdrei emis-fere a fost posibild relativ recent. in con-difii de normalitate, creierul uman func-

lioneazd,ca un sistem: informa{iile primitede o emisferd cerebrald sunt transferateceleilalte prin intermediul unei formaliunide fibre nervoase, denumitd corp calos.Aceastd formaliune nervoasd este cauzageneralizdrii acceselor convulsive in anu-mite forme de epilepsie: un acces de epi-lepsie inceput intr-o emisferd se transmiteceleilalte emisfere gi declangeazd la nive-

lul acesteia o descdrcare neuronalf, ma-siv6. in scopul prevenirii unei asemeneageneralizdri a acceselor de epilepsie, inunele forme severe de boalS se sec{io-neazd corpul calos. Interven{iile chirurgi-cale de acest gen au reugit in unele cazuri,oblinAndu-se o arneliorare a crizelor llriefecte secundare - via{a de zi cu zi a

pacienlilor p[rea similard cu cea a per-

soanelor care aveau intacte conexiunileinteremisferice. Testele speciale au de-

monstrat insd existen{a efectelor secul.l-

dare separ6rii interemisferice (pentru a

putea inlelege aceste experimente este ne-

cesar insd un nivel mai inalt de cunogtinfepsihologice).

S-a precizat deja ca nervii motori se in-crucigeazd gi cd emisfera cerebrald stAngd

controleazi motricitatea pdrlii drepte a

organismului, iar emisfera dreaptd pe cea a

pdr{ii stdngi. S-a subliniat, de asemenea,

faptul cd aria corticald care controleazdvorbirea (aria lui Broca) este situatd la ni-velul ernisferei stAngi. Atunci cAnd privimun punct situat in fa{a ochilor, imaginiledin stAnga punctului fixat, de la ambii ochi,sunt transrnise emisferei stAngi (fig. 2.1a). inceea ce privegte migcarea segmentelorcorpului, situa{ia se schirnbd: emisferadreaptd ,,vede" miqcdrile mdinii stAngi, iaremisfera st6ngd ,,vede" migcarile mAiniidrepte. in condilii normale, stimulii prelu-crali la nivelul unei emisfere sunt rapidtransmigi, prin intermediul corpului calos,

cdtre cealaltd ernisferd, permilAnd astfelcreierului sd funclioneze ca un intreg. incele ce urmeazd vor fi prezentate efectelesecfionlrii corpului calos, respectiv efec-tele suprimdrii comunicdrii interemisferice(viafa in condilii de separare interemis-ferici).

Bazele biologice ale psihologiei 59

Punctul de fixare

Cimpul vizualdrept

.X

Corpcalos

secjionat

Fig. 2.14. Traseul informafiei senzoriale cltre cele doul emisfere cerebrale.Atunci cdnd privirea estefixatd pe un punct situat inaintea ochilor, stimulii situali lastdnga punctttlui fixat sunl transmiSi emisferei cerebrale stdngi Si cei situali ladreapta, emisferei drepte. Emisfera stdngd controleazd miqcdrile mdinii drepte, iaremisfera dreaptd conlroleazd miScdrile mainii stdngi. Transmiterea inforntaliilorauditive se realizeazd tn cea mai mare parte incrucisat, insd o parte a aceslora estetransntisd emisferei de aceeasi parte cu urechea care le-a receplionat. Controlulvorbirii, al limbajului scris Si al calculului matematic se realizeazd la nivelulemisferei stangi; enisfera dreaptd deline controlul unor abilildli simple de limbaj,cum ar fi cctnstruclia spaliald Si semniJica;ia.

60 Inlroducere in psihologie

Efectele sec{ionirii conexiunilorinteremisferice

Prirnele studii pe aceastd temd au fostefectuate de Roger Sperry, laureat al pre-rniului Nobel in 1981 pentru studiile sale

in domeniul neurologic. Va fi prezentatdincontinuare una di ntre situal;i i le experirnen-tale studiate. Subiectul cu secfiune a cor-pului calos in antecedente era agezatin falaunui ecran care nu ii perrnitea sd-gi vaddmAinile (v. fig. 2.l5) 9i avea privirea fixatdintr-un punct situat in centrul ecranului. L-r

partea dreaptd a ecranului era proiectatperiodic (timp de o zecime de secundd)cuvAntul ,,piuli15". Dupd cum se gtie deja,aceastd imagine vizuald a stimulului astfelprezentat este proiectatd in ernisfera stArr-

gd, care controleazd activitatea p[r!ii drep-te a organismului. S-a constatat c[ subiec-tul era capabil sd aleagd piulila dintre

celelalte obiecte existente in trusa ascur-rsd

vederii, dar nu gi sd precizeze cuvAntulproiectat pe ecran (vorbirea este controlatdde ernisfera stAngd, iar irnaginea vizuald a

cuvdntului ,,piuli15" nu a fost transmisdacestei emisfere). Atunci cdnd i s-a cerLlt,subiectul nu a putut da detalii despre ac{iu-nile efectuate cu mAna stAngd. De vrer.ne ce

informa{iile senzoriale referitoare la mAnastAngd sunt transmise emisferei drepte,emisfera stAngd nu primegte nici o infor-malie despre ac{iunile sau senza{iile rn6iniistAngi, toate aceste irrformalii fiind trirniseemisferei drepte.

Dacd timpul de prezentare a stimululuivizual este mai mare de o zecime de se-

cundd, atunci subiectul poate recep{ionacuvAntul prin intermediul rnigcdrilor glo-bilor oculari gi il poate trarrsmite emisfereist6ngi. De asemenea, dacd privirea nu este

fixatd intr-un punct, informafiile vizuale

Fig. 2.15. Testarea functiilor celor doui emisfere cerebrale. (a) {,ln subiect cu ,,creier infu-tttdldlit" poate identifica un obiect prin atingere cu miina stdngd, in sitttalia in care numele aceluiobiect este proiectat in partea stangd a ecranului, insii nu poate numi obiectul Ei nu poate precizaacliunile efectuate cu ntdna sldngd. (b) Un cuvdnt co,npus este astfel proiectat incdt prima parteeste transntisd emisferei drepte iar cea de-a douii parle, emiSferei stdngi; in cazul experimentulttioriginalafostJblositcuvdntulpanglicddepiiliirie-inenglezdhatband-,,hat" eraproiectatinstdnga ecranuluiSi,,band" inpartea dreaptd. Subiectul raporteazdcdvede cuvdnlul,,panglicd"fdrd a putea sd precizeze ce fel de panglicd. (c) O listd de obiecte comune (cum ar fi ,, carte " sau,,cand") este proiectatd inilial in aSa Jbl incft sd rte lransmisd ambelor etnisfere cerebrale.Lllterior, s-a proiectat pe ecran doar cuvdnttrl din partea stdngd (,,carte") care, dupd curn Stint,esle lransntis cdtre emisfera dreaptd; in momentul in care i s-a cerut sd scrie cuvdulul pe care ilvede, strbiectul a scris cu mdna stdngd ,,cqrte", dar cand i s-a cerut sd precizeze cuvdntul pecare-l scrie, subiectttl nu a $tiut (a spus cd scrie cuviintul ,,cand").

Bazele biologice ale psihologiei 61

sunttransmise cAtre ambele emisfere cere-brale. Aparenta normalitate a activitSlilordin via{a de zi cu zi in cazul pacienlilorcare au suferit sec{ionarea corpului calosdevine astfel explicabi16.

Experimentele ulterioare au demonstratcd subieclii cu corp calos sec{ionat suntcapabili si comunice verbal doar ceea ce

este prelucrat la nivelul emisferei cerebrale

stAngi. in figura 2.15 (b) este ilustratf, o

altd situalie experimentali. Cuv6ntul ,,hatband" (panglicd de pdlarie) este astfelproiectat pe ecran incAt,,hato' (pdldrie) este

transmis cdtre emisfera dreaptd gi ,,band"(in englezd este cuvdnt polisemantic, in-sen-rnAnd panglicS, band6, grup, formaliemuzicalb) cdtre cea stdngd. intrebat ce

cuvdnt vede, subiectul spune ,.baud" iarsolicitarea de a preciza ce fel de .,bandoo

declangeazd diferite presupuneri (bandd de

rock, de holi etc.), rdspunsul corect fiind cu

totul intAmplator. incercdrile cu cuvintele

,,keycase" (seif) qi,,suitcase" (gearnantan)

au avut rezultate similarer.Astfel, in condilii de separare intere-

m i sfericd inforrna{i i le prelucrate la n ivelulemisferei drepte nu se transferd experienfeiconqtiente de care este rdspunzdtoare emis-fera stAngS, ceea ce presupune faptul cd

fiecare emisferd are o activitate completseparatd in raport cu cealaltd.

Daci unui subiect cu corp calos sec-

tionat i se acoperd ochii, acesta identificdun obiect care se afl6 in mdna lui stAngd

(cum ar fi un pieptene, o periu{5 de din{i, ocheie etc.) gi il folosegte adecvat, ins[ nu

poate descrie verbal acfiunile pe care le

face cu acest obiect. Acest lucru se int6.m-pld pentru cd este blocatd transmiterea cd-

I Din vocabularul limbii rorrdnc se pot folosiacelecombinalii de doud cuvinte care au infelcs gi izolate,dar gi atunci c6nd sc compun (cum ar ti ..bineinlcles")(n. trad.)

tre emisfera stAng6 a informafiilor senzo-riale referitoare la obiectul respectiv. insitualia in care obiectul este atins int6rn-pldtor cu rnAna dreaptd sau cdnd acesta

produce un zgomot specific (cum ar fisunetul unor chei), identificarea corectd se

realizeazd lird nici o dificultate.Degi nu define un control complet asu-

pra vorbirii, emisfera cerebralS dreapti aretotugi func{ii lingvistice: recunoa$tereasemnificafiei cuvintelor gi coordonareascrierii lor. Aga cum s-a vdzut in experi-mentul ilustrat in figura 2.15, dacd unuisubiect cu secliune de corp calos i se pre-zint6, pentru un interval suficient de mare,o listd de cuvinte astfel incdt sa fie posibildtransmiterea lor la ambele emisfere cere-brale, se constatd cd prezentarea ulterioardde foarte scurtd duratd a unui singur cuvdntdin acea listd, in partea stAnga a ecranului,este suficientd pentru a scrie cu mAnastAngd cuv6ntul prezentat. Dacd in aceastd

situalie i se cere subiectului sd precizezecuvdntul pe care l-a scris cu m6na stAngd,

se constatd insd cI acesta va spune uncuvdnt, la intAmplare, din lista iniliala. Su-biectul gtie deci cd a scris ceva pentru cd

simte migclrile specifice scrisului dar, dirrcauza lipsei de comunicare dintre emisferadreaptd (datoritd cireia vedem gi scriem un

cuv6nt) gi emisfera stAngd (care contro-leazd vorbirea), subiectul nu va putea pre-ciza ce scrie (Nebes qi Sperry, I 971 ; Sperry,1970).

Specializarea emisferelorcerebrale

Studierea subieclilor cu sec{iune de corpcalos indicd faptul cI cele doud emisferenu au aceleagi funclii. Activitatea emisfereistAngi ne conferd capacitatea de a ne

exprima prin limbaj, de a efectua activitdtilogice gi analitice complicate, precum gi

62 I nl r ct ducere in ps iho logi e

calcul matematic. Activitatea ernisf-erei

drepte ne permite sa irr{elegem formelesimple de lirnbaj (cunr ar fi rdspurrsul la

substantive cornune prin selectarea obiec-telor astf'el denur.nite, ca,.piuli1b" sau

,,pieptene") sau chiar rdspunsul la asocia{iiale acestor obiecte (dacd se cere, astfelincAt solicitarea sd fie transmisd doaremisferei drepte, si se selecteze dintr-ungrup de obiecte pe cel cu care ,.se aprindefocul", mAna stAngd va fi in aga fel coor-donatd incAt sd se selecteze chibritul).Ernisfera dreapt6 nu poate insd in{elegefonnele lingvistice mai abstracte; chiar la

cornenzi relativ simple de genul: clipegte.

apleac6-te, miqca-fi capul. zArnbegle, se

rdspunde nurnai rareori.Ernisfera dreaptd controleazd activit6-

lile de calcul aritmetic, insd nulnai adu-

ndrile simple, de uumere alcdtuite din doud

cifre. La accst nivel se realizeaza insd

coordonarea spaliala qi structural5 a cous-

truc{iilor geometrice gi a irnaginilor tridi-mensionale, a asarnbl[rii conrponeutelorcolorate intr-un desen complex. S-a con-

statat cd subieclii cu sec{iune de corp calos

fac multe greqeli in situalia in care li se

cere sd-gi foloseascd doar mAna dreaptd

pentru a reuni diferite elemeute, fiind di-ficil controlul mdinii stAngi, mAnd care

corecteazd aLltomat gregelile licute cu

mAna dreaptd.

Existenta specializdrilor diferite ale

emisferelor cerebrale este demonstratd gi

de studiile cu subiecfi normali. S-a con-statat cd stirlulii verbali fbrd sens pot fiidentificafi mai repede gi cu mai multd acu-

rate{e cAnd sunt prezentafi irr parlea dreaptd

a cAmpulLri vizual. adicd in aga fel incAt sd

fie transrniqi emisferei stdngi. ldentificareachipurilor umane, a expresiilor faciale, a

emoliilor, a liniilor inclinate sau a loca-

lizdrii unuipunct se realizeazd mairepededacd acestea snnt prezentate sub formdde spoturi, in partea stAngd a cArnpuluivizual. Studiile efectuate cu ajutorul elec-troencefalogramei (EEG) aratd cd acti-vitatea electricd a emisferei stAngi cregte incazul unei sarcini verbale, pe cAr-rd o sar-

cind spafiala determind creqterea activitatiielectrice a emisl'erei drepte (Springer gi

Deutsch, i9B9; Kosslyn, 1988).

Toate aceste constatdri experimentaleruu sus{iu faptul cd cele doud errisfere cere-

brale funcfioueazd independent una fa{a de

cealalta, ci tocrrai contrariul: etnislerelecerebrale au specializari diferite insa igiintcgreazd totdeauna activitdtile gi tocrnai

aceastd interac{iuue este cea care conferdsupelioritate proceselor psihice, procese

care sunt mult mai cornplexe gi diferite fala

de activitalile specifice fiecdrei emisfere.Aga cum a afirrlat Lev\':

,,Aceste dif-erenle trebuie concepute intermeni de contribulii diferite ale fie-cdrei ernisfere la constituirea activi-t[filor cognitive ca un intreg. Atuncicand o pcrsoana cite$te o povestire.emisfera dreapta joacd un rol importantin decodificarea infonnatiei vizuale, inmenf inerea gi structurarea povestirii, inaprecierea con{inutului urnoristic gi

emo{ional, in infelegerea senrnificalieipe baza asocialiilor existente gi in in-

{elegerea metalorelor. in acelagi tinrpinsd, emisfera stAngd detine un rol in.r-

portant in intclegerea sintaxei, transfor-marea cuvintelor scrise in reprezentdrilelor fonematice gi in sesizarea semni-fica{iei pe baza relaliilor cornplexeexistente intre concepte qi sintax6. Nuexistd nici o activilate care sd irnplice o

singurd enisf-era sau la care numai oemisferd sd iqi aducd contributia".(1985, pag.44)

I

Ba:ele biologice ale psihologiei 63

Limhajul Si crcierul

Ir{aj oritatea cuno5tinle lor actuale legate demecanismele limbajului provin din observareapacienlilor cu leziuni cerebrale datorate tumo-rilor. traumatismelor sau accidentelor vascu-iare. Afazia este una dintre tulbur6rile de lirn-baj care este cauzati de leziuni cerebrale.

Aga cum s-a men{ionat deja, in anul 1860Broca a observat ctr in cazurile de afazie expre-

-rl,c7 existf, leziuni ale unei arii cerebrale situatein partea laterald a lobului lrontal stAng. Le-zarea ariei lui Broca determind dificultati depronun{ie, dar gi alte tulburdri de vorbire: degi

i;i menline semn ifi calia, vorbirea pacienlilor cuastfel de leziuni contine doar cuvintele esen-

Exprimarea cuv6ntului auzit

Aria motorie

Aria lui Broca

Aria auditivd primari Aria lui Wernicke

a

{iale (substantivele sunt folosite numai la sin-gular, iar ad.jectivele, adverbele, articolele 9iconjuncliile sunt ornise). Aceqti pacien{i nu au

dificultali de irr[elegere a Iirnbajului vorbit sau

scris.in anul 1874, omul de gtiinld german Carl

Wernicke constata cb leziunile unei arii cere-brale situate tot in ernisfera stdng6, ins6 in lobultemporal, determind afozia de recepSie, o all6tulburare de lirnbaj ce constd in incapacitateade infelegere a semnificaliei cuvintelor: pacien-

1ii aud cuvintele insd nu le inleleg. pot sd

articuleze corect cuvintele gi sd le combine,insd vorbirea nu are in[eles. Aceastd arie cere-brald a fost denurnit6 aria lui l4/ernicke.

Prin analiza acestor doud tulbur6ri de vor-bile, Wernicke elaboreazd un model al pro-ducerii pi inlelegerii limbajului care, degi da-

teazd de 100 de ani, este inch destul de,,ac-tual", caracteristicile sale principale fiind apre-cilte gi in prezent. Pornind de la acest model.

Exprimarea cuvAntului scris

Aria vizuali primariAria lui Wernicke

b

Fig.2.l6.ModelulWernicke-Geschwind. Inagineadinparteastdngcireprezinldtraseulcortical.,; :a:ttl receptiirii Si articuldrii unui ctrvdnt auzi!. Impulutile nervoase sunl transmise de la ni,-eluli,t:hii citre aria auditit'd primard; cuvattttrl^nu poatef insi inleles decar atunci cand senttultrl';.t1'os este transmi.s cdtre aria lui Wernicke. In aceastd arie corlicalai (tre loc identificqrea caduluiJJtslic al ca,antului Si transmiteree nentoasd a aceslui cod cdlre aria lui Broca, unde are loc:-rivarett co"lultti articulutor c'oresputt:dlor Si lransntilcrea ttccstuia cittre aria tnolorie. Ariav'riorie coordoneazd actit,itatea musculard a buzelor, limbii Si luringelui in vederea producerii'. 'rbit'ii. in imaginea din parlea clreaptd este ilustrat traseul corticql in cazil receptdt'ii itnui cuvant

-i-'r'ri fl citirii acestuia. In/brmasia vizuald este transntisd de la nivclul globilor oculari cdtre aria::,-iit ra pritttaru Si apoi cdtrc gintl angttlar, care asocia:dforntai vi:uale a cuvctntului coclul::'.tstic corespun:dtor din aria lui Wernicke. Odatd ctt identificarea codului acustic Si stabilirect.:nttiJicapiei cuvantuhti, esle posibild exprintarea acestuia in modul descri.s atrerior.

Aria motorie

64 I ntr o dttc er e i n ps ih o I ogi e

Norman 'Geschwind a elaborat modelulLl/ e r n i c k e -G e s c hw i n d (G eschw i nd, I 979), con-form cbruia aria lui,Broca stocheazd coduriarticulqtarii care determini acea secven{i aacfiunii musculare necesard pentru a pronunlaun cuvdnt. Atunci cdnd aceste coduri sunt tran-sferate ariei motorii, ele determini activareamusculaturii buzelor, a limbii gi a laringeluiintr-o modal itate adecvati articuldrii.

La nivelul ariei lui Wernicke se stocheazdcodurile auditive ale cuvintelor gi semnificaliaacestora. Dacd trebuie rostit un cuvdnt. codulauditiv corespunzator trebuie s6 fie activat inaria Wernicke gi transmis prin intermediulfibrelor nervoase:p6nb la nivelul ariei Broca,unde activeazd codul adiculator al cuvdntuluirespectiv. Pentru a putea produce vorbirea,codul articulator este transmis ariei motorii.

Pentru a infelege un cuvdnt receptat auditiv,acesta trebuie transmis din aria auditivd la arialui Wernicke, unde pe baza formei auditive a

cuvintelor este identificat codul auditiv cores-punzitor care, la rdndul sdu. activeazd semnifi-calia cuvdntului.

Un cuvdnt scris este mai intiii inregistrat lanivelul ariei vizuale gi transmis apoi girului an-gular, care asociaz6 forma vizua16 a cuvAntuluicu codul sdu auditiv din aria lui Wernicke.Semnificalia cuvdntului se va gti doar in mo-mentul in care codul auditiv al acestuia a fostidentificat. Semnificalia cuvintelor gi codurileacustice sunt stocate in aria Wernicke. codurilearticulatorii sun[ stocate in aria Broca. iar girulangular compard fonna scrisd a cuvintelor cucodurile lor auditive. Nici una din cele doud

arii nu stocheazd informalii referitoare la sem-nifica{ia cuvdntului- semnificalia unui cuvdnteste gdsitd doar in momentul in care codulacustic al acestuia este activat in aria luiWernicke.

Modelul reu$e;te sd ofere o explicalie pen-ffu cele mai multe tulburdri de limbaj prezen-tate de afazici. Leziunile ariei Broca deterrnindtulburdri de producere a vorbirii, dar au mai pu-

line influenle negative asupra inlelegerii limba-jului, oral sau scris. Leziunile ariei Wernickeau efecte grave asupra' inlelegerii limbajuluiinsl nu duc la tulburdri de articulare, degi ceeace spune bolnavul este lipsit de infeles. Acestmodel are o mare capacitate predictivd: lezareagirului angular determinI incapacitatea de

citire, dar nu gi de in{elegere a limbajului oralsau scris, iar leziunile ariei auditive determindincapacitatea de inlelegere a Iimbajului oral.dar nu gi tulburdri de citit sau de vorbire.

Exist6 cAteva cercetdri ale cdror rezultate nupol fi explicate adecvat pe 6aza rnodelului luiWemicke-Geschwind. Spre exernplu, stimula-rea electrictr a unor intinse arii corticale in tim-pul interven{iilor neurochirurgicale poate pro-duce tulburdri ale funcfiei de rccep{ie gi de ex-presie. in acelagi timp. Acest rezultat ar sugeracd anumite zone corticale controleazd atdtproducerea, cdt gi inlelegerea limbajului. Degiin prezent suntem destul de departe de un

model perfect, exist6 totuii ceftitudini in ceeace privegte localizarea corticalA a anumitorcomponente ale lirnbajului (Geschwind gi

Galaburda, 1987).

Sistemul nervos vegetativ

A fost specificat ntai devreme faptul cdsistemul nervos periferic este alcdtuit dindoud mari subsisteme: sistemul nervos so-matic, care cool"doneazd, activitatea mus-culaturii scheletice gi primegte infornrafii dela nivelultegumentului, rnusculaturii gi di-ferililor receptori senzoriali, qi sistemulnervos vegetativ. Acesta din unnd contro-leazd activitatea glandelor gi a musculaturii

netede care includ organele inteme (inima,vasele de sAnge, tractul digestiv). Termenulde,,ueted" gi ,,striat" se datoreazd faptuluicd acesta este aspectul lor rnicroscopic.Sisternul nervos vegetativ coordoneazd deciactivitatea musculard involuntar6, implicatdirr digestie, circulalia sanguind etc., activitdticare au loc chiar gi in timpul somnului sau

in stare de incongtientS.

65ie Bazele biologice ale psihologiei

0-

nt

rlri

l-l-le

I-t-le

.ri

nst

2le

al

6[.

tu

rit-l->.

(-

?ir5i

ul

a)r

9i

Sistemul nervos vegetativ are douAcomponente distincte, sistemul simpatic gi

cel parasimpatic, care au adesea acliuniantagonice. In figura 2.17 sunt prezentate

acliunile exercitate de aceste doud compo-nente la nivelul diferitelor organe interne.Parasimpaticul are efect constrictor pu-pilar, stimulator al secre{iei salivare gi inhi-

Glanda lacrimalA

Globul

Mucoasa nazaleVelul palatin

FarlngeleGlanda parotidi

Glandele sublinguali9i submaxilare

-f---*-v/--\

Mucoasa nazale

parotidi

Glandele sublingualesubmaxilari

Plit6ni Bronhii

:'' ,",'.$

i -

p376s;mp1;gl

; 1a-S!mp*q!ic ;

Pancreas

Glanda suprarenale

Colon distal 'Colon distalRectOrgane genitale

UreiereVezica urinare

Fig.2.l7. Fibrele motorii ale sistemului nervos vegetativ.Componenta simpalicd este reprezen-tatd in parteq dreaptd afigurii, iar cea parasimpaticd tn partea stdngd; liniile mai groase indicd

.fibrele preganglionare, iar cele punctatefibrele postganglionare. Neuronii simpatici, cu origineain mdduva toracicd Si lombard, slabilesc legdturi sinaplice cu ganglionii situali in imediatdvecindtate a inimii. Neuronii parasintpatici pdrdsesc sistemul nervos la nivelul trunchiuluicerebral Si al mdduvei sacrale Si se conectezd cu ganglionii situali in apropierea organelorinterne. Cea mai mare parte a organelor interne au inemalie dubld, simpaticd Si parasimpalicd.

Plexhipogastric

66 In I rocltr cere i n ps ihol ogi e

bitor al ritmului cardiac, iar sistemul sirn-patic are efecte colltrare in toate aceste

cazuri. Starea de norrnalitate este rnenli-nutd datoritd echilibrului dinarnic al aces-

tor doui sisteme.Componenta simpatici ac{ioneazd si-

multan asupra mai multor organe, ir.r

situalii de mare incdrcdturb emo{ionalSsau de activitate intensd, determindud:cre$terea ritrnului cardiac, dilatarea arte-relor din rnusculatura scheleticS, constric-

lia arterelor din piele qi din organele di-gestive, intensificarea transpira{iei gi a ac-

tivi6tii anumitor glande endocrine (careva avea carezultat ulterior cregterea stdriide vigilen{d).

Sistemul parasirnpatic igi exercitd acliu-nea numai asupra unui organ la un tnourent

dat, ac!ionArrd in conditii obignuite de via-

{d. Sistemul parasinrpatic controleazd di-gestia gi, toate fLrnc(iile fiziologice carecouservd gi protejeazi resursele orgauis-mului.

Degi, in general, func{ionarea sirlpati-cului gi parasimpaticului are efecte contra-rii, existd totugi cdteva excep!ii, situa{ii incare au loc interac{ir-rni complexe: degisistemul nervos simpatic este dominant irrsitua{iile cu implica{ii emo{ionale intense,se intAmpld destul dc frecvent sd apardepistaxisul (henioragia nazalA) atunci cAnd

ne este fricd de ceva. Un alt exemplu este

actul sexual masculin corlplet. care presll-puue ereclie (actiune a sisternului ner\rosparasimpatic) urmatd de ejaculare (efect al

sistemului nervos sinrpatic).

Sistemul endocrin

Datorith ac{iunii sale directe asupra ac-tivitatii musculare 9i endocrine, sistemulnervos coordoneazd acele activitdti carepresupun modificdri rapide. Spre deosebirede acesta, sistemul endocrin are o acfiuuernai lentd gi exercitd un control indirectasupra activitetii organisrnului, prin inter-rnediul unor substanle biochimice numitehormoni. Horrnonii sunt secretali de dife-rite glande endocrine gi suut eliberali insAnge (fig. 2.18). unde aclioneazd asupraanur.nitor celule qi prin interrnediul cdruiacircula in intreg organismul. FiecarecelLrld-1inti existentd in sAnge dispune dereceptori specializati care recullosc rrurrraianumili hormoui. Unele glande endocrinesunt activate de cdtre sisternul nervos, iaraltele sunt activate de rnodificdrile biochi-mice inregistrate in organism.

Una dintre cele mai importante glandeendocrine, hipofiza (glanda pituitarl),situatd Ia baza creierului, chiar sub hipo-

talamus (v. fig. 2.8). produce un rrare nu-mdr de hormoni. Unul dintre hornionii hipo-fizari exercitd influen[e covArgitoare asupracregterii organismului: hiposecrelia duce la

aparitia piticisrnului' (nanismr-rl hipofizar),iar hipersecre1ia are ca rezultat gigantismul.Alli honnoni secreta{i de hipofiza coor-doneazd activitatea altor glande endocrine(tiroida, glandele sexr.rale gi glande le supra-renale). La multe aninrale aleuerea pane-nerurlui, ,,cucerirea" acestuia gi alte aspecteale cornponarnentului reprodtrctir se bazea-za pe o complexd interactiune intre activi-tatea sistenrului nenos ;i influentele hipo-fizei asupra gladelor sexuale.

Relaliile existente intre hipoliza gi hipo-talamus demonstreazd complexitatea inter-ac{iunilor dintre sistemul endocrin gi celnervos. in sitLralii de stres (fricn, anxietate.durere, trdiri emo(ionale etc.), anurliliueuroni hipotalamici secretd o substanfddenumitd factor de elibcrare corticotrop

Bazele biologice ale psihologiei 67

Hipotalamus

Glanda pinealS(Epifiza)

Glandapituitari

(Hipofiza)

Glandeleparatiroide *

situate pe falaposterioarA aglandei tiroide

f'-""-"-*1

l*WlTesticule *(la birbat)

Fig. 2.18. Cdteva dintre glandele endocrine. 116rmonii secretayi de glandeleendocrine strnt lafel de importanli penlru reglarea activiliilii organismului co

Si sislemul nen,os. Sistenrul endocrin Si cel nervos pre:intd di/brenle in ceea ce

pritteSte vile:a de acliune; un impuls nervos poate Iraversa organismul inciileya sutitni de secundd in tinp ce, pentru a produce un efect, glandeleendocrine au nevoie cle secunde sau chiar tninute; hormonii, odata eliberuli,lrebuie sd ajungd irt zona lintd.

* Ovare(la femeie)

30 de hormoni care, fiecare la rAndul lui,au un anumit rol in adaptarea organismuluila situaliile de urgen!6. Aceastd succesiuuede procese ilustreazd existenla corrtroluluiexercitat direct sau indirect (via hipotala-mus) de cdtre sistemul nervos asupra acti-vit5lii endocrine.

1l

-J.J

care, trausportatb la hipofiza printr-o for-ma{iune tubularS, stirnuleazd secrefia hor-monului adrenocorticotrop (ACTH) - celmai puternic horrnon desclrcat in organismin condilii de stres. ACTH-ul este eliberatin sAnge gi transportat cf,tre glandele supra-renale unde deterrnind secretarea altor

68 I ntro duc er e in ps iho I o gie

Glandele suprarenale exerciti influen-

fe in mod deosebit asupra dispoziliei, nive-lului energetic Ai capacitdlii de adaptare lastres. Partea internl a acestei glande secre-

t5 epinefrina gi norepinefrina (nurnite gi

adrenalini gi noradrenalinl). Epinefrinaare ca ac{iune principald (adesea aldturi de

sistemul vegetativ simpatic) pregdtirea or-ganismului pentru situalii de urgenf6. Unasemenea efect sirnilar simpaticului este

cel exercitat asupra musculaturii netede gi

a glandelor sudoripare. Mai deterrnind de

asemenea constricfia vaselor de sAnge la

nivelul stomacului gi intestinului gi intensi-ficarea ritmului cardiac (aproape oricine a

simlit, in anumite momente, ,,c[-i bate ini-ma ca a puiului de gdind").

Norepinefrina are efecte relativ simi-lare, de pregdtire a organismului pentru

situalii limit6: la nivel hipofizar, norepi-nefrina stimuleazd secre{ia unui hormoncare aclioneazdla rAndul lui asupra pdrfii

externe a glandei suprarenale. Acestprocesare ca rezultat final stimularea activitSliificatului in vederea cregterii glicerniei(concentra{ia de glucozd din sAnge) astfelincAt organismul sd aibd suficient[ energie

pentru o ac{iune rapid6.Neurotransmildtorii gi hormonii au

func{ii similare: ambii transmit mesajein-tre diferitele celule ale organismului. Neu-rotransmilbtorul transmite rnesaje intredoi neuroni, efectele acestei acliuni fiindfoarte precise. Prin contrast, hormonii potparcurge o distan{6 mare prin organism,

acliondnd in mod diferit asupra celulelor.Ceea ce surprinde este insd faptul cd

existd mesageri chimici care indeplinescambele funclii: epinefrina gi norepine-frina, spre exemplu, actioneazd ca neuro-transmildtori atunci cAnd sunt eliberafi de

cltre neuroni gi ca hormoni atunci cAnd

sunt eliberali de cdtre glandele supra-renale.

Influenfele genetice asupra comportamentului

Pentru a in{elege baza biologicd a psi-hologiei, este necesard cunoagterea c6torvaaspecte referitoare la influen{ele ereditare.Studiul genetic al comportamentului faceapel atdt la metodele psihologiei, cAt gi alegeneticii gi constd in analiza transmiteriiereditare a caracteristicilor de comporta-ment (Plomin,1991). Se qtie cd multe carac-teristici fizice - inillimea, structura osoas6,

culoarea pdrului gi a ochilor etc. - suntmoqtenite. Specialigtii din acest domeniusunt insb interesali de gradul de transmisi-bilitate al caracteristicilor psihologice - ni-velul intelectual, temperarnentul, stabi-litatea emo{ionald etc.

Cromozomii gi genele

Unitdtile ereditare debazd, prin care se

primegte zestrea geneticd de la pdrinli gi se

transmite mai departe copiilor, se gdsesc lanivelul unor structuri numite cromozomi,amplasali in nucleul fiecdrei celule aorganismului. Majoritatea celulelor din or-ganism conlin 46 de cromozomi. La nag-

tere copilul primegte 23 de cromozomi de

latatd. gi 23 de la mamd, fonndndu-se ast-

fel 23 de perechi de cromozomi care se

men{in dup6 fiecare diviziune celulard(fig.2,1e).

Bazele biologice ale psihologiei 69

B

tf *tIt trfi r.:d4 , 5'

tJ. q f iill iA rsfbil lL123

c

"tt I{ }} if6789

D.! L.It $t13 14

F

Ai', qe19 20

f"*rl!r lf11 12''

tl*i17

'**.l

' 21

$*xxFig. 2.19. Cromozomii. in inagine (ndritd

foarte mult) sunt reprezentali cei 46 de cromo-zomi ai femeii. Bdrbatul are aceiasi cromo-:omi, de la I la 22, iar perechea 23 vafiXY SinuXX.

Fiecare cromozom este alcdtuit din maimulte unit6li ereditare denumite gene (un

segment de acid dezoxiribonucleic -ADN, care este de fapt purtdtorul informa-

liei genetice). Moleculele de ADN au for-mb de elips6 dublS (spirald), aga cum se

poate vedea in fi5ura2.20.Toate moleculele de ADN au aceeagi

compozilie chimicd: un zahar simplu(dezoxiriboza), un fosfat qi patru baze -adenina, guanina, timina gi citozina (A, G,

T, C). Cele doud lanluri ale moleculei de

ADN, alcdtuite din fosfali gi glucide, suntseparate de perechile de substanle bazice.Datoritd propriet6lilor structurale ale aces-

lor baze, A se combini intotdeauna cu T,iar G face totdeauna pereche cu C. Bazele

amintite sunt secvente care se gdsesc pe totparcursul lanfului molecular, aceste sec-

vente constituind de fapt codul genetic.

Fig. 2.20. Structura moleculei de ADN.Fiecare spirald esteforntatd dintr-un zahar (S)

Si un fosfat (P) dispuSi alternativ. Fiecarepunte dintre lanlurile spiralate esteforntatd dinpatru substanle bazice (A, G, T, C). Naturadubld a structurii Si limitarea perechilor bazice

face posibild autoreplicareq ADN. in timpuldiviziunii celulare, cele doud lanluri alemoleculei de ADN se separd prin intermediulperechilor de baze; fiecare bazd a acestei pere-chi se combind cu cdte un lany molecular.Fiecare lanyformeazd, folosind excesul de baze

existent la nivel celular, un nou lan! comple-mentar; un A atasat unui lan!va atrage unTS.a.m.d. Printr-un proces de acest fel, dintr-omoleculd de ADN se vor.fornta doud moleculede ADN identice.

lr*rigl.15

1Ttflr*tf, tiN

22

qiItIt10

E

n!!la,,816

G

C{ G

70 I nlroducere itr ps i hol ogie

Ceea ce da ADN-ulLri posibilitatca de atransmitc mesaje ge neticc dif-erite este fap-tul cd cxistd neuunrarrate araujanrente ale

bazelor. Tot aceste patru baze sunt acelea

care specificd caracteristicile oricarui orga-

nisrl in viatd ;i araniameutul lor hotardnd

dacd lespectivul orgarr isru este o pas[re, un

leu. urr pe$te sau Michclangelo.Gena transrnite instruc{iuni codificate

celulei, determinand astfel functia speci-fica pe care aceastd celuld o va deline.funcfie care consti de obicei in produce-rea unci anurnite proteine. Dcgi toate

celulele din organisrn contin acclcagi ge-

ne. specializarea ficcdr-eia este posibiladatorita faptului ci nuurai 5-10 % dintregenele pe care lc con{ine o celula datd

sunt actir,e. in proccsul de dezvoltare a

celLrlei-ou fecundate. irr fiecare cclulaexista gene active gi gene inactive. AtLrnci

cAnd ,.genele uervilor" suut activc. ceIulase va dezvolta ca ncLrrou (pentru cf, genele

vor oricnta celLrla in aga fel incAt sa pro-duci acele substarrte care ii r or pcrmite sd

functioueze ca neuron - lucru carc nu ar fiposibil dacd gerrelc irelevarrte pcntru un

neuron, culn ar fi ..gcnele mugchilor". rruar fi dczactivate).

Ca gi cromozorrii. genele se giisesc sub

forrnd de perechi. iar iu cadlul llccireiperechi o genl proviue dc la tata gi cealaltdde la rnarnd. in accst fel copilLrl prirnegte

numai jurndtate dilt nuntdrul de gcne al

runuia din parinti. NurndruIaproxiurativ de

gene dintr-un cror.nozonr utnan este de celpu{in I 000 gi de aceea este putin probabilca doi oarneni sa aibd aceeagi zcstre et'e-

ditara, chiar daca au aceeagi pdrin{i. Sin-gura exceptie este cea a gemettilor tttono-zigoli care, din cauza l'aptului cd proviudintr-o singura celr-rla-ou. au acclcagi gene

gi surrt idcrrtici ca llzionorrrie.

GENELE DOMINANTE $I GENELERECESIVE. Oricare dintre cele doud gene

ale unei perechi poate fi dominanti sau

reccsivi. Persoancle la care arnbele gene

din pereche sunt dominante ntanifestd ca-racteristicile prescrise de aceste gene do-tninante; aturtci cAud una este dominantd gi

cealaltd recesivS. gena dominantd va deter-r.n i na caracteri st ic i le persoane i : folrra rece-

sivi a caracteristicii este exprimatd doar insittntia iu calc urrbelc seuc sturt lecesir e.

Cenele care deterr.lrind culoarea ochilor,spl'c exelnplr-r. ac(ioueazl clupa ruodeluldomindrii - reccsivitatii: albastrLrl este re-

cesiv iar culoarca caprui estc dourinantd.Astfel. Lrn copil cLr ochii albagtri are fiearnbii parinli cLr ochi albagtri. fle unul cu

ochi albagtri gi celalalt cu ochii caprui (are

dcci ca gend rcccsivd gena pcntm ochialbagtri). fie ambii pdrinti cu oclti cdpnri(arrrbii parinli lu scne recesirc l)cnlnl cr.r-

loarea albastra). LJn copil cLr oclrii cdprui,nu poate proveni insa din pnrinti cu ochialbagtri.

LJnele dintlc caracteristicile purtate de

gcrrele recesivc pot li alopccia. albinisrnul,hernofilia qi altcle. Nu toatc genele ur-rlcazd insi rrodelul dorniuan!ci - rccesi-vitatii $i. dupi cLrnr se va r,cclea irr cou-tinuare. maj oritatca caracteristici Ior umanesunt determinatc cle actiunea couvcrgentd ir

rnai rnultor ccne. gi nu de actiurrea uneias i n gure.

Degi rnajoritatea caractel'isticilor untanelru sr-lnt deterrninate de ac{iLrnca trnei sin-gure gene, existir cAteva exccptii. Dinpunct de vedere psihologic, sunt interesarr-te caztrrile de,fcrtilcatorrro'le (FCLJ) si nrct-

lruliu Hutrlinglor (MFl). arnbcle constandin deteriordri ale sistenrului rrcrvos con-corlitent cu existenta unor lulburdri cog-lritive gi de cornportantent. Specialigtii irigenelicd au identiflcat gena responsabila

Bazele biologice ale psiholog,iei 7l

I

pentru aparitia ferrilcetonuriei, precum gi

localizarea aproxirnativd a genei care pro-voacd boala Huntington.

FCU este rezultatul acliunii unei gene

recesive care este rnogtenitl de la fiecarepdrinte; copilul nu poate digera un ami-noacid esen{ial (fenilalanina), care se acu-muleazd in organism, ajungAnd in sistemulnervos, unde provoacb deteriordri cerebrale

ireversibile. Copiii cu FCU prezintd oretardare severd gi, de obicei, inceteazd dinvia{d inainte de vArsta de 30 de ani; dacd

aceastd boalS este descoperitd la nagtere gi

copilul este supus unui regim alirnentaradecvat, qansele de supravie(uire gi de nor-malitate intelectuald sunt destul de mari.inainte de a se cunoa$te localizarea genei

care provoacd aparilia acestei boli, diag-nosticarea era posibild numai in jurulvdrstei de 3 ani. in prezent este insd posi-bild chiar depistarea prenatalS a bolii, ast-fel cd o dietd adecvatd se poate incepe incdde la nagtere.

MH este deterrninati de o singurd gend

recesivd; evolulia de lungd duratd a boliiduce la degenerarea anumitor zone cere-

brale gi, in final, la moarte. Pacienlii igipierd treptat capacitatea de vorbire gi de

control a migcdrilor, inregistr6ndu-se dete-riorbri semnificative ale mernoriei gi inteli-genlei. Boala apare intre 30 gi 40 de ani,lird sd fi existat anterior semne care sd

ingrijoreze. Dup[ diagnosticare, pacien{iinrai trdiesc cca l0-15 ani, timp in care are

loc o degradare progresivd; mai mult, apa-

re sentimerrtul de agonie dat de disperareade a gti cd, urrneazd irnplacabil sf6rgitul.

Cu toate cd gena care este cauza boliiHuntington nu a fost incd izolatd, gene-ticienii au stabilit cd este localizatd intr-unanumit punct al unui cromozom. Datoritdstudiilor genetice este acum posibila tes-tarea in vederea depistirii riscului apariliei

bolii, cu o probabilitate de 99Yo. Inmomentul in care gena va fi izolatd gi

structura ADN va fi stabilitS, proteina pro-dusd de aceastd gend va putea fi deterrni-natd; aceastd proteind este posibil sd fiecauza MH gi ar putea deci sd furnizezeinforrnalii referitoare la rnodalitdlile de

tratamerrt.

GENELE SEXUALE. Cromozomiimasculini qi cei feniinini au aproxirnativaceeagi structurd microscopicd, cu excep{iapereclrii 23 care determind sexul indivi-dului gi poar1d in ea caracterele sexuale. inmod normal, la ferneie perechea de cro-rnozomi 23 este alcdtuitd din doi cromo-zorni identici, numili cromozorni X, iar labirbat aceastd pereche de cromozomi este

fonnatd dintr-un crolnozonl X gi unul,pulin diferit, crornozomul )'(v. fi5.2.19).in mod obignuit, perechea feminind este

simbolizatd prinXX, iar cea masculind prinXY.

Diviziunea celulard rru produce modifi-cdri ale num6rului de cromozorni ai celu-lelor rezultate, acesta rdmAnAnd de 46. caqi pentru celula iniliala. Excep{ie face divi-ziunea celulelor sexuale, celule care au23de cromozomi; spennatozoidul gi ovulul au

deci c6te 23 de cromozomi. Fiecare ovulare cAte un cromozom { iar fiecare sper-rnatozoid poate avea fie un cromozorn X,fie unul Y; daca cronlozomul care intrdprimul in ovul este unul detip X, celula-ouva avea deci doi crornozomi X iar copilulva avea sexul feminin; dacd ovulul este

fecundat de un spermatozoid de tip )/, cea

de-a23-a pereclre de crornozon-ri va fi -l?gi copilul va avea sexul rnasculin. Femeilemo$tenesc deci un crontozom X de lamamd gi un altul, totX, de latatd; barba{iimo$tenesc un cromozornXde la mami gi

unul I'de la tatd. Acesta este procesul prin

72 I ntroducere in psihologie

Masculin

Ovule

Feminin Masculin

Fig.2.2l. Sexul descenden(ilor. Fenteile au celuleXX, deci toate ovulele conlin cdte

un cromozom X. Bdrbayii au celule XY; jumdtate din numdrul de cromo:omi aispermatozoizilor suntX, iar cealaltdjumdtoteY. Sexul descendentului este determinatde cromozomul sexual conlinut de spermatozoidul carefecundeqzd ovulul.

care cromozomul tatilui deterrnind sexul

copilului (fig.2.21).Cromozomul X poate con{ine fie gene

dominante, fie recesive; cromozomul Iconline cAteva gene dominante pentru ca-racteristicile masculine gi in rest, se pare cdnumai gene recesive. Astfel, majoritateacaracteristicilor recesive pe care le poartdcromozomul X al unui bdrbat (adicd pri-mite de la mamd) sunt exprimate doar dacdnu sunt blocate de genele dominante. Spreexemplu, cecitatea cromaticd este o carac-teristicd recesivi legatl de sex. Un bdrbatva avea daltonism dac6 mogtenegte o ase-

menea gend pe cromozomul Xprimit de lamamd. La femei se intAlnegte mult mai raraceastd afecliune pentru cI o asemeneasitualie ar presupune sd aibd aceastd boaldatathtel cdt gi mama (sau mama cel pufinsd poarte o gend recesivd a acestei boli).Daltonismul nu este singura boal6 determi-nati de perechea de cromozomi 23 - toate

aceste afecliuni poartl numele de tulburdrilegate de sex.

Studiul genetic alcomportamentului

Unele caracteristici sunt detenninate de

actiunea unei singure gene, dar cele maimulte caracteristici umane sunt determi-nate de mai multe gene, adicd sunt poli-genice. Caracteristici cum ar fi inteligenfa,indllimea gi emo{ionalitatea nu fac parte

din categorii diferite, dar prezintb nume-roase variafii. Cei mai mulli oameni nusunt nici progti, nici geniali; inteligen{a se

distribuie dupd o curb6, la mijlocul cdreiase situeazi majoritatea indivizilor. in unelesituafii, un anumit defect genetic poate

avea ca rezultatretardul mintal dar, in ma-rea majoritatea situaliilor, potenfialul inte-lectual al unei persoane este determinat de

un numdr mare de gene ce influenfeazi

Feminin

W/- \ '\,.

- /- u**'t'

#' # # ffispermatozoiziI "--_""-".- T -";,:;*::.,.1)," "" "/"ti '""'"i"-.-,*--"' _-""F**-"_ f j: J-*'-.*i " '--"i"

-;;--'- ''-11 *W fM )d' *ru

,viq?h.,,ffiEiindeM.i.ss j srffi 6"* iffi * B"m,x,W & K.ffi# %dhesffi & x."ffi;#% ww

3t:ele biologice ale psihologiei 73

;actorii care stau labaza diferitelor abili-:ti. Mai mult decAt atdt, ceea ce se vaintimpla cu potenfialul genetic va depinde.le condiliile de mediu.

trcnucrgAREA sELEcrrvA. o:retodd folositd perrtru studierea transmi-:erii ereditare a caracteristicilor la animaleeste incrucigarea (reproducerea) selectivd..\nirnalele care prezintd o accentuare sau o

minimalizare a unei anumite caracteristicisunt imperecheate intre ele. Pentru a stu-

lia. de exemplu, transniisibilitatea capa-

Jitatii de invd{are la gobolani, femelele

;are inva(d cu dificultate sd iasi dintr-uniabirint sunt irnperecheate cu masculii care

inra{5 rapid acest lucru; descenden{ii unei

3semeuea perechi sunt testafi in acelagi

labirint; pebaza performan{ei, cei rnaibunisunt imperecheafi cu cei rnai buni iar cei

mai ineficienli cu alfii ca ei. (Pentru a se

men{ine constante condiliile de mediu,descendenti i mamelor,,proaste" slllrt ul.leo-

ri crescu{i de r.name .,inteligente" astfel

incAt sd fie testatd zestrea genetica gi nu

contributia matenrd). Dupd cAteva generafii

de rozdtoare se poate produce o genera{ie

de gobolani ,.inteligenfi" gi una de gobolani

..progti" (fi5.2.22).incrucigarea selectivd a fost folositd

pentru a demonstra caracterul transrnisibilal caracteristicilor de compoftament. innroduri asemdndtoare s-au obtinut cAini

:are sd fie excitabili sau letargici. pui de

clind care sd fie agresivi gi activi sexual,fluturi care si fie rnai colorafi sau maiputin colora(i, goareci cdrora sd le placd

rnai mult sau mai pu{in alcoolul. Dacd o

anumitd caracteristicd este influentatd ere-

ditar. atunci este posibila modificarea aces-

tei situatii prin interrnediul incrucigdrii

123456GENERATII

Fi5.2.22. Transmiterea genetici a invi!5riiunui labirint la gobolani. lvledia erorilorSobolanilor ,,inteligenli" Si a celor ,,proSli",incrttcisali selectiv, in ceea ce priveSteabilitatea de a ieSi clin labirint (Dup[Thompson, 1954)

selective. Dacd incrucigarea selectivd un

afecteazd o trdsbturS. atunci se presupune

cd respectiva trdsdturd este dependentd

exclusiv de factorii ambientali (Plomin,i e86).

STUDIILB PE GEMENI. in situatiain care, din considerente etice, nu se potefectua experirnente de reproducere cu

subiecli umani. se dovcdesc utile obser-va!iile asupra indivizilor irrtre care existadiferite grade de rudenie. Anurlite carac-tere suut transrlise membrilor unei fa-nrilii, insd in acest caz nLr se poate realizao delirnitare strictd intre caracteristicilegeneticc comune gi influenfele rnediului

v.oJa'220olrJ

3olll 4gnz

100

r/

74 Introducere in psihologie

GEMENIIDENTICI

1. Gemenii identici, cca 1 la 250 de 2. Ovulul se divide in dou6 pdrfi;nagteri, provin din fecundarea unui fiecare dintre ele duce la formarea asingur ovul de citre un singur cite unui fetus cu aceleagi carac-spermatozoid. teristici generale.

GEMENI FRATERNALI

o€

^-o<g ffiffi

f . intAlnili de doui ori mai frecvent, 2. Cele doui ovule, daci suntgemenii fraternali provin din doui ovule fertilizate, duc la formarea a doi fetugi,diferite fecundate, in acelagi timp, de doi Din punct de vedere genetic sunt frafispermatozoizi diferi!i. obignuiti.

GEMENI SEMI.IDENTICI

./_. +!'-r. ----.-r:---)r--,i *.------r-;--',r_-/ --*-e sffio

o1. O situafie destul de rari este aceea in 2. Cei doi fetugi rezultati au comuncare un ovul se divide in doui pirli gieste aproximativ jumitate din zestreafertilizat imediat de doi spermatozoizi. genetici din partea mamei.

"."--*

*^/C ffis

Fig. 2.23. Tipuri de gemeni. In afard de gemenii mono:igo1i Si cei dizigoli, mai existd ocategorie de gemeni denumili,,semi-identici", care provin dinfecundarea unui singur ovul decdtre doi spermatozoizi. AceStia au mai multe asemdndri decdt genteniifraternali Si mai puyinedecdt cei identici.

(care sunt relativ similare in cazul uneifamilii). Nu se poate $ti in ce mdsurdtalentul muzical al unuia dintre copii se

dalorcazdzestrei genetice sau infl uenlelorcomportamentale exercitate de c6tre p6-

rinli. Descendengii din pdrinli alcoolicisunt supugi unui risc mai mare de a devenialcoolici fafd de cei din pdrinfi non-al-coolici. Rolul major il delin tendin{elegenetice sau condiliile de mediu? inscopul gdsirii unui rdspuns la aceastd

intrebare, psihologii gi-au orientat atenliaasupra studierii gemenilor.

Gemenii identici provin dintr-un singurovul ferlilizat, avdnd aceleagi caracteristiciereditare - de aceea se mai numesc ai ge-

meni monozigo{i. Gemenii non-identiciprovin din ovule diferite gi au caracteristiciereditare diferite, fiind denumi{i gemenidizigofi (sau biovulari sau fraternali). Ge-

menii fraternali sunt aproximativ de doudori mai des intdlnili decAt gemenii identici.

Bazele biologice ale psihologiei 75

Aga cum este ilustrat qi in figura 2.23, maiexistd gi alte tipuri de gemeni, care sunt

insd foarte rare.

Studiile de comparare a gemeniloridentici sau fraternali ajutd la clarificareainfluenlelor exercitate de ereditate gi

de mediu. S-a constatat cb gemenii iden-tici au mai multe asemlndri in ceea ce

privegte nivelul intelectual, fa{d de ge-

menii fraternali, chiar in situa{ia in care

sunt separa{i chiar de la nagtere gi cres-cu{i in medii diferite (v. cap. l2); ei rna-

nifestS, de asemenea, o similaritate mai ma-

re a caracteristicilor de personalitate sau

a predispozifiei la diferite tulburdri psihice,

cum ar fi schizofrenia (v. cap. 16). Studiilepe gemeni s-au dovedit a fi foarte utile ininvestigarea influenlelor genetice asupra

comportamentului uman.

Influenfele mediuluiasupra acfiunii genelor

Potenfialul ereditar al individului este

foarte mult influen{at de mediul in care

respectivul individ trdieqte. Aceastd inter-acliune va fi explicatd in viitoarele capitoleinsl urmdtoarele dou[ exernple ar putea

oferi o imagine generald a acestui feno-men. Predispozilia la diabet este ereditar6,

degi nu se cunoagte incd mecanismul de

transrnitere a acestei boli. Diabetul este o

afec{iune care constd in reducerea secrelieipancreatice de insulin6, care devine astfel

i nsufi cienti pentru arderea carboh idratilor,folosili ca sursd de energie a organismu-lui. Oarnenii de gtiinta presupun cd secre-

1ia de insulini este determinatd genetic.S-a observat insd cf, boala nu apare latoate persoanele care au predispoziliegeneticd la diabet; de exemplu, dacd unuldin gemenii identici are diabet, celdlaltare o probabilitate doar de 500% de a se

imbolnivi de diabet. Nu se cunosc incdtofi factorii de rnediu care faclliteazdaparilia diabetului, insd obezitatea pare sd

fie unul dintre aceqtia; o persoani grasd

are nevoie de rnai multa insulind, in com-parafie cu una slab6, pentru a metabolizacarbohidralii. in consecint5, este mai pro-

babild aparilia diabetului la o persoand

care are o predispozilie geneticd pentru

aceastd boal6, dacd respectiva persoand

este supraponderal6.O situalie asemdndtoare se intdlnegte gi

in cazul schizofreniei. Curn se va vedea incapitolul 16, exista dovezi certe cu privirela transmiterea ereditard a acestei boli.Dacd unul din gemenii identici are schi-zofrenie, existd o probabilitate foafte mare

ca gi celSlalt sd prezinte la un moment dat

simptomele unei tulburdri mentale; gansele

de declangare a unei boli acute sunt insi inmare parte determinate de factori de me-diu. Zestrea geneticd este deci factorul carepredispune la boal6, iar mediul este cel

care o declangeazd.

Rezumutul capitolului

L Unitatea de bazd a sistemului ner-vos este o celuld specializatl nu-

mitd neurorz. Corpul neuronal pre-

zinld o serie de prelungiri scurle de-

numite dendrite qi o prelungireunicd, lungd, denumitd axon. Sti-

76 Introducere in psihologie

2.

mularea dendritelor sau a corpuluineuronal duce la formarea unui im-puls nervos care este transmis de-a

lungul axonului. Neuronii senzitivitransmit cdtre segmentele centrale

ale sistemului nervos semnalele re-

ceplionate de organele de sim!;

neuronii ntotori transmit cdtre mus-

culatur[ gi glandele endocrine,

semnalele produse la nivelul seg-

mentelor centrale ale sistemuluinelvos. Un nerv este alcdtuit din fi-bre axonice care aparlin mai multorneuroni.

Impulsul nervos este transmis la

nivel neuronal sub formd biochi-micd. dinspre dendrite spre axon.

Acest impuls nervos, sau potenlialdc acyiurtc- este datorat unui nreca-

nism de autopropagare, denumit

depolarizcrre, prin care se produc

modifi cdri ale permeabilitAlii mem-

branei celulare pentru diferite tipuride ioni (atomi sau molecule incdr-

cate electric) care intrd qi ies dincelulS.

Poten{ialul de acliune, odatd de-

clangat. este transrnis prin axon

cdtre numerogii butoni situafi insegmentul distal gi denumili ternti-nalii sinaptice; aceste terminaliisinaptice elibereazd anumite sub-

stanle chimice, denumite neuro-transnitdtori, prin interrnediul cd-

rora se reahzeazd transferul sem-

nalului cdtre un alt neuron. Neuro-

transmitdtorii drfuzeazd intr-un

mic spaliu existent la joncliuneadintre doi neuroni fionc{iune care

se numeqte sinapsd) qi se combindcu netu"oreceptorii existenli inmembrana celulard a neuronuluireceptor. Unele dintre aceste com-

binari ale neurotransmil[torilor cu

neuroreceptorii provoac6 depola-rizarea membranei celulare iaraltele polarizar ea acestei a. Pro du-

cerea potenlialului de acliune este

un proces care are loc dupd legea

,,tot sau nimic". Existd mai multetipuri de interacliuni intre neuro-

transmifdtori qi receptori gi acest

lucru explicd diferitele categoriide feuomene psihologice.

Sistemul nervos este compus dinsistenrul ner\)os central (creierul qi

mdduva spinarii) qi sistentul ner-vos periferic (nervii care conec-teazd, creierul gi m[duva spindrii).Componentele sistemului nervosperiferic sunt sistemul nervossonratic (care transrnite irnpulsu-rile nervoase de la qi cdtre recep-torii senzoriali, musculaturd qi

piele) qi sistemul rTet'vos vegelati.t;

(care coutroleazd activitatea orga-nelor interne gi a glandelor endo-crine).

Creierul uman este alcdtuit din treistraturi concentrice'. stratul intern,sistenml lintbic qr stratul extern.

a. Stratul intem este alcdtuit din:

bulbul rahidian, care contro-

ieazd respiratia gi reflexele pos-

4.

1J.

5.

Bazele biologice ale psihologiei 77

turale; cerebelul, care coor-doneazd activitatea motorie;talamusul, stafie-releu a infor-maliei senzoriale sosite de lamo d al itdyile senzoriale ; hip o ta-

lamusul, cu rol important incontrolul emofiilor qi menfine-

rea homeostaziei. Sistemul reti-culat, care traverseazd, cdteva

dintre structurile menlionate

anterior, controleazi starea de

veghe gi excitabilitatea organis-

mului.

Sistemul limbic deline controlul

unora dintre activitSlile instinc-

tual e (alime ntalia, agre sivitatea,

fuga de pericol, alegerea par-

tenerului sexual), impreund cu

hipotalamusul; aceastd structurd

nervoasi define de asemenea unro1 important in cadrul atenfieiqi memoriei.

Stratul extern este alcdtuit dindoud, emisfere cerebrale, a cd-

ror suprafa![ (care prezintd nu-

meroase circumvolulii) poartd

numele de cortex cerebral; cor-texul cerebral deline un rol deo-

sebit de important in procesele

de diferenfiere senzoriald, de

luare a deciziilor, de invdfare gi

gAndire - procesele mentale

superioare. La nivelul anumitor

zone ale cortexului sunt loca-

lizate segmentele centrale ale

analizatorilor, iar alte zone se

reahzeazd, controlul migcdri-

lor specifice. Restul cortexuluieste reprezentat de arii de aso-

cialie.

in condiliile secliondrli corpuluicalos (bandd de fibre nervoase

care conecteazdcele doud emisfere

cerebrale) se constatd existenla

unor diferenle semnificative intrefunclionarea celor doud emisfere.

Emisfera stAng[ define un rolimportant in coordonarea limba-jului gi a abilitililor matematice.

Emisfera dreapti are un anumit rolin controiul formelor simple de

limbaj, insd nu are capacitatea

de control a vorbirii; aceastd

emisferd cerebrald deline insd unrol deosebit de important in coor-donarea spalial6 gi perceperea

structurilor.

Sistemul nervos vegetativ este al-cdtuit din doud componente: sis-

temul simpatic qi sistemul para-

simpatic; acesta joacd un roldeosebit de important in cadrulproceselor emolionale, fiind con-stituit din fibre nervoase care me-diazd acliunile fibrelor muscularenetede qi a glandelor endocrine.Componenta simpaticd este acti-vatd in cazul situaliilor neobignui-te, iar cea parasimpaticd in condigii

obiqnuite de viafd.

Glandele endocrine secretd hor-monii (care sunt eliminafi in sdn-

6.

b.

7.

c.

8.

78 I nlrodu cere i n ps i h o I ogie

ge), substarlle extrem de impor-tante pentru comportamentul emo-

tional gi motivalional. Aceste sub-

stanle actioneazd complementar

asupra sistemului nervos in ve-

derea integrdrii comportamentale,

acliunea hormonald fiirrd strAns

legatd de activitatea hipotalarnu-sului qi a sistemului nervos vege-

tativ.

9. Potenlialul ereditar al unei persoa-

ne, transmis prin intermediul cro-mozomilor Si genelor, influenleazd

caracteristicile sale ftzice gi psi-hice. Genele sunt segmente ale

moleculelor de ADN, care sto-

cheazd informatia genetic6. Unelegene sunt dominante, :unele rece-

sive, iar altele sunt purtiitoare aLe

ca r acte r is ti cil or s exua I e. Cele mai

multe dintre caracteristicile umane

sunt poligenice, adicd. sunt deter-

minate de actiunca mai multorgene.

10. incrttci S a rea s el ectivd (incruci garea

animalelor care au caracteristtci fiefoarle pronun{ate, he foarle ate-

nuate) este una dintre metodele de

studiere a influenlelor exercitate de

ereditate. O altd metodd de eviden-

liere a efectelor exercitate de cdtremediu 5i ereditate o constituiestudiile gentelttre; se pot face com-parafii intre caracteristicile geme-

nilor identici (monozigo{i - care

imparl aceeagi zestre ereditald) gi

cele ale gentenilor dizigoyi (care nu

au mai mulie caracteristici cornune

decdt fralii obiqnuili). Comporta-mentul este dependent de interac-

limtea dintre ereditate gi mediu;genele stabilesc limitele poten{ia-

lului individual, iar ceea ce se va

intAmpla cu acest poten{ial depinde

de rnediu.

Recomanddri

Introduceri in dor.neniul psihologiei fizio-logice surrt lucrdrile lui Carlson, Foundotiono.f P hy s i o I o g i c a I P s.v c h o log_y ( Fun d am ente I e

psihologiei fiziologice, 1988); Groves gi

Rebec, lntroduction to Biological Itsycho-1o91, (lntroducere in biopsihologie. editia a

IV-a, 1992); Iiolb qi Whishaw, Funda-nt e n t cr I s o.f

' II u m a n l'{ e u r o p s y c h o/ogy ( F u n d a-

mentele neuropsihologiei urnane, edilia a

ll-a, 1985); Schneider qi Tarshis, An Intro-duction to Phy.si6/6gical Pl1,chologlt (Ointroducere in psihologia fiziologic6. edilia a

bibliografice

lll-a, 1986); Rosenzweig qi I-eirnan. Pysiolo-gical Psycholog1, (Psiholoeie fiziologicS,edilia a ll-a, 1989).

Pentru o detaliere a bazei ntoleculare a pro-ceselor neuronale se poate consulta lucrarea Iui

Alberls eI al., lvlolecultrr Bir,tlog' o/ the Cell(Biologia rnoleculard a cclulei. editia a II-a,1989). Pentru o rnai bund informare in privintabazelor moleculare ale rnenroriei gi activitatiicognitive se poate cor.rsulta lucrarea lui Squire,lvfetnory and IJroin (Menroria gi creierul,l 987).

Bazele biologice ale psihologiei 79

O trecere in revisti a influenlelor genetice

asupra comportamentului poate fi gdsit[ inlucrarea lui Plomin, De-Fries gi Mclean,Behavioral Genetics: A Primer (Vademecumin genetica comportamentald, edilia a II-a,1989). Pentru o perspectivd generalf, in leg6-

turi cu substanlele psihoactive gi efectele

acestora asupra activitatii cerebrale, a organis-

mului gi a comportamentului puteli consultalucrarea lui Julien, A Primer of Drug Action(Ac{iunea drogurilor, edilia a VI-a, 1992) pi

Julien, Drugs and the Body (Drogurile gi

organismul, 1988).

Pentru o detaliere a cercetdrilor asuprafuncliondrii celor doud emisfere cerebrale, citililucrarea lui Springer gi Deutsch, Left Brain,Right Brain (Creierul stAng, creierul drept,

edilia a III-a, 1989) gi a lui Beaton, LeftSide/Right Side: A Review of LateralityResearch (Partea stdngi/ partea dreapti: oprezentare a cercetdrilor pe tema lateralitdtii,1986).

Capitolul 3

Dezvoltarea psihologici

Probleme fundamentale ale dezvoltirii psihologiceInterac{iunea dintre ereditate gi mediuStadiile dezvoltirii gi perioada senzoriali

Capacitifile nou-nlscutuluiAuzulDisculie critici: Are nou-ndscutul capacitatea de a imita ?

VedereaGusful qi mirosulinvd{area gi memoriaTemperamentul

Dezvoltarea cognitivi in copilirieTeoria stadiali a lui PiagetEvaluarea teoriei lui PiagetAlternative la teoria lui Piaget

Dezvoltarea sociall a copiluluiComportamentul social timpuriuAtaqamentulIdentitatea de gen 9i comportamentul specific sexuluiDisculie criticl: Educalia sexuald poate preveni

sexismul specific copildriei ?

Dezvoltarea in perioada adolescenfeiDezvoltarea sexualiStandardele sexuale qi comportamentulConflictele dintre adolescenli gi pdrinfiDisculie critic6: Graviditatea tn adolescenld Si folosirea

contraceptivelorDezvoltarea identitaf ii

Dezvoltarea ca proces permanentTinere!eaPerioada adultiBdtr6nelea

intre toate mamiferele, fiinfeleumane se caracteriz eazd, ime-diat dupd na$tere, printr-un

inalt grad de irnaturitate, necesitdnd unlung proces de invdlare, dezvoltare qi inter-acfiuni cu ceilalli inainte de dobAndireaindependenlei. in general, cu cAt este maicomplexl structura sistemului nervos aunui organism, cu atAt este mai mare pe-

rioada necesard maturizdrii. Lemurianul (ospecie de maimule primitive) se poate de-plasa la scurt tirnp dupd nagtere fiind de

asemenea capabil de autoapirare; la nag-

tere, o maimu{6 este dependentd de mamd

timp de c6teva luni, iar un cimpanzeu timpde cAliva ani. Chiar un cimpanzeu, un ani-mal care prezintlmulte asemdndricu fiinlaumand, iqi va dobAndi independen{a cumult inaintea unui copil nlscut in aceeagi

zi.

Dezvoltarea nu se opre;te in momentulin care persoana a ajuns la maturitate fizi-

cd, ci este continuS, se desfigoard pe totparcursul vie{ii gi, tocrnai de aceea, psiho-logii care se ocupd cu studierea dezvoltdriiumane au ca obiectiv descrierea gi analiza-rea legilor acesteia de-a lungul intregiivie{i. Subiectele cuprinse in studiile lorsunt: dezvoltarea{tzicd, cum ar fi modifi-carea indl{irnii sau a greutAlii gi achiziliadeprinderilor motorii; dezvoltarea percep-

tuald, care vizeazd modificdrile vizuale gi

auditive; dezvoltarea cognitiv[, adicd schim-

bdrile survenite la nivelul gAndirii, metno-riei gi I imbaj u I ui ; dezvo ltarea personal iteliiqi dezvoltarea social6 ca variafii ale ima-ginii de sine, ale identitalii de gen gi alerelafiilor interpersonale. Unii dintre spe-

cialigtii acestui domeniu sunt preocupa{i de

acele aspecte ale dezvoltdrii care sunt simi-lare tuturor membrilor unei specii; alliisunt interesa{i de acele aspecte ale dezvol-tdriicare sunt specifice unui individ gi careil definesc in relalie cu ceilalli indivizi.

Probleme fundamentale ale dezvoltirii psihologice

Psihologii care se ocupd de domeniuldezvoltdrii sunt cel mai adesea preocupafide media de dezvoltare, adicd de caracterultipic al acesteia. Unele dintre intrebdrile lacare se cautdrdspuns sunt: care este vdrstala care, tn general, un copil incepe sd vor-heascd?; core este ritmul de imbogdlire avocabularului unui copil?; care ar puteafinorntele pe baza cdrora s-or putea evaluaJezvoltarea unui copil sau s-ar putea

pl anffi ca d ifer it e progr ante e duc alionale?intreb[ri care preocupd insl mult rnai pro-fund psihologii dezvoltdrii sunt cele referi-toare la modalit5lile gi cauzalitatea apari-

liei diferitelor fenomene gi procese psihice:cum se dezvoltd un anume comportanrcnt

Si de ce acest conxportament apare intr-unanume montent?: de ce nrujoritatea copii-lor nu reusesc sii meargd sau sd rosteascdprimele lor cuvinte dectit in jurul vdrstei

82 I ntroclttc ere in ps i h o I ogi e

de un an?; care esle ocea dezvohare psi-hologicd speciJicd Si acele interoctiuni ant-bienlale cctre preced crceste evenintente?Specialigtii din acest domeniu au de aseme-

nea ca obiectiv identificarea acelor carac-

teristici ambientale care influen\eazi dez-

voltarea: care este influenla diferitelor prac-t ic i e duc at iv e as upr a d e zv o lt dr i i e ntoy ion al e

a copilului?; ctun influenleazii vizionareae nt i s iunil or v b I e n t e agr e s iv it at e a c opilului?

in spatele acestor intrebdri destul de

specifice stau insd doui intrebdri funda-mentale: (a) care este rctlul interacyittnilordinlre faclorii biologici, cum ar fi zestreageneticii Si et,enimentele care au loc irt

mediul care inconjoard copiltil, in deter-ninarea cursttlui dezvoltdrii acesttria (ro-

portul ereditate-nrediu)? Si (b) trebuie inye-

leasd dezvoltarea ca un proces corttirtttusuu cct o succesiune de etcrpe dislincle?

Interacfiunea dintre ereditateqi mediu

Importan{a influen{elor ereditare sau de

mediu gi, mai ales, dovedirea rolr,rlui hotd-rAtor de{inut de o categorie sau alta asupra

dezvoltlrii umane a fost dintotdeaunaun subiect de polernicd. in secolul alXVII-lea, filosoful englez John Lockerespingea ideea existentd in acea perioadS,

cum cd ur-r copil ar tl un adult in miniaturd,cd ar poseda dcci toate abilitalile gi cu-nogtin{ele necesare qi cd, pentru a mani-festa aceste caracteristici innd.scute. nutrebuie decdt pur gi simplu sb creasc6. JohnLocke susfine contrariul gi anume cipsihicul Lrnui copil este o coald albd de

hArtie (tabula rasa); ceea ce se va a$ten1e

pe aceastd hArtie este rezultatul experien[eicopilului, ceea cc el vede. aude. gust6,

miroase gi simte. Dupd pdrerea lui Locke,toate cunogtinqele pe care le poseddm

provin din informatiile oferite de simlurilerloastre, sunt furnizate de experienfd, iarlird experientd nu poate fi elaborat nimic.

Aparilia teoriei evolutiei a Iui CharlesDaru'in ( 1 859), care e."'identiazd, baza bio-logica a dezvoltdrii, determini o revenirela perspectiva ereditard. Odata cu apariliabehaviorisrnului, in secolul al XX-lea,perspectiva ambientalS capdt6 din nou va-loare. Behaviorigtii, cum ar fi .Iohn B.Watson gi B.F. Skinner, demonstreazd cd

natura umand este extrem de maleabild:experien[ele din copildria timpurie pot

determina transforrndri rnajore ale copi-lului, indiferent de zestrea sa ereditard.Watson susline acest principiu intr-o fonndextrem6: ..Dafi-mi douazeci de copii sdnd-

togi, bine-crescLr{i. gi vi garantez cd prinantrenarnente specifice ii voi putea face sd

devini orice fel de specialist - medic,avocat, arlist, vAnzdtor gi chiar cergetor sau

ho!, indiferent de talent, aptitudini, ten-din1e, abilitd[i, voca{ie sau rasa strdmogilorsai" (1930, pag. 104).

in prezent, psihologii sunt de acord cd

atAt ereditatea, cAt gi rnediul influen[eazddezvoltarea dar. mai mLrlt decAt atat, cA

interac{iunea dintre aceste doud categoriide factori determini de fapt dezvoltarea.Spre exemplu, se va vedea in capitolul 13

ci dezvoltarea multor caracteristici de per-

sonalitate. curr ar fi sociabilitatea gi sta-bilitatea emo{ionali, par sa fie in rnod egalinfluen{ate de ereditate 9i de mediu; de

asemenea. se l,a vedea in acelagi capitol cItulburdrile psihicc pot avea atdt cauze ere-ditare. cet $i de mediu.

Chiar gi acele aspecte ale dezvoltdriicare par in mod evident determinate de

caracteristicile biologice inndscute. pot fiafectate de evenimentele care au loc in rne-

diLrl inconjLrrhtor. in mornentuI concepf iei,un numdr coplegitor de caracteristici indi-