Asigurari Si Protectie Sociala

Asigurari si Protectie Sociala – curs universitar ID

2

Universitatea “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu Facultatea de Ştiinţe Economice si Gestiunea Afacerilor Departamentul ID

Conf. univ. Drd. Văduva Maria

ASIGURĂRI ŞI PROTECŢIE SOCIALĂ

- pentru uzul studenţilor ID -

AN III TÂRGU JIU 2011


3

Cuprins CAPITOLUL I

SISTEMUL NAŢIONAL DE ASIGURARI SOCIALE 5

1.1. Conţinutul economiei asigurărilor sociale 5

1.2. Principiile şi rolul sistemului public naţional al asigurărilor

sociale

8

1.3. Sursele de constituire a fondurilor asigurărilor sociale 12

1.4. Bugetul asigurărilor sociale de stat 16

1.5. Jurisdicţia asigurărilor sociale 16

Test de Evaluare

CAPITOLUL II

PROTECŢIA SOCIALĂ,ROL ŞI IMPORTANŢĂ 19

2.1. Protecţia Socială în Comunitatea Europeană 19

2.2. Piaţa munci şi protecţia socială 21

2.3. Protecţia socială a femeilor şi tinerilor 22

2.4. Reconversia Profesională 24

Test de Evaluare

CAPITOLUL III

ASISTENŢA SOCIALĂ – COMPONENTĂ A SISTEMULUI DE PROTECŢIE SOCIALĂ

27

3.1. Asistenţa socială – concept, caracteristici şi principii. 27

3.2. Managementul asistenţei sociale 28

3.3. Obiectivele sistemului de asistenţă socială. 29

3.4. Forme de sprijin din domeniul asistenţei sociale 30

Test de Evaluare

CAPITOLUL IV

FORMELE DE OCROTIRE A CETĂŢENILOR PRIN ASIGURĂRILE SOCIALE DE STAT

37

4.1. Pensiile, Calculul pensiilor 37

4.2. Trimiterile la tratament balnear si odihnă 45

4.3. Indemnizaţii şi ajutoarele sociale 46


4

Test de Evaluare

CAPITOLUL V

SISTEMUL DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE 58 5.1. Importanţa asigurărilor sociale de sănătate 58

5.2.Persoane cuprinse în asigurările sociale de sănătate 63

5.3. Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor 65

Test de Evaluare

CAPITOLUL VI

SISTEMUL ASIGURĂRILOR PENTRU ŞOMAJ 69

6.1. Categorii de persoane cuprinse în sistemul asigurărilor pentru

şomaj

69

6.2. Ajutorul sau indemnizaţia de şomaj 71

6.3. Sursele de constituire a bugetului asigurărilor pentru şomaj 72

6.4. Rolul Agenţiei Naţionale a Ocupări Forţei de Muncă în

diminuarea şomajului

74

Test de evaluare

Bibliografie 79


5

CAPITOLUL I

SISTEMUL NAŢIONAL DE ASIGURARI SOCIALE

CONŢINUT:

1.1. Conţinutul economiei asigurărilor sociale

1.2. Principiile şi rolul sistemului public naţional al asigurărilor

sociale

1.3. Sursele de constituire a fondurilor asigurărilor sociale

1.4. Bugetul asigurărilor sociale de stat

1.5. Jurisdicţia asigurărilor sociale

1.1. Necesitatea, conţinutul economiei al asigurărilor sociale Necesitatea ocrotirii cetăţenilor a apărut o dată cu dezvoltarea factorilor de producţie. Instituirea şi dezvoltarea asigurărilor sociale au fost determinate de crearea şi dezvoltarea industriei. În România, primele forme incipiente ale asigurărilor sociale au apărut către sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. XX-lea din iniţiativa lucrătorilor din fabrici. Formele concrete de ocrotire a cetăţenilor şi a familiilor lor n-au putut satisface pe deplin cerinţele de viaţă ale acestora. Asigurările sociale din ţara noastră s-au dezvoltat şi s-au perfecţionat mereu continuând şi în prezent. Necesitatea înfăptuirii asigurărilor sociale decurge din faptul că participarea cetăţenilor la desfăşurarea procesului de producţie şi a oricărei activităţi utile societăţii poate să pună salariaţilor întreprinzători particulari în anume situaţii în imposibilitatea de a presa o muncă în condiţii normale. Cetăţenii pot să ajungă în imposibilitatea de a mai munci şi de aşi dobândi prin muncă bunurile şi serviciului necesare traiului şi a familiilor lor datorită diferitelor cauze: accidente, boli, maternitate, invaliditate şi ca urmare a atingerii unei anumite limite de vârstă este necesar ca statul, companiile naţionale, societăţile comerciale, asociaţiile, întreprinderile private, întreprinzători particulari să i-a măsurile necesare pentru protecţia cetăţenilor asigurându-le veniturile necesare traiului. Dezvoltarea şi perfecţionarea factorilor de producţie au determinat crearea unui sistem propriu naţional de asigurări sociale care se extinde şi perfecţionarea continuu. Necesitatea realizării asigurărilor sociale este determinată şi de grija pe care statul trebuie să o manifeste faţă de cetăţenii săi.


6

Drepturile de asigurări sociale ale cetăţenilor sunt garantate de constituţie de codul muncii şi de alte acte normative.

Constituţia României prevede: Art. 34 Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitaţii profesiilor şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii. Art. 47 Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare

economică şi de protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. Cetăţenii au dreptul de pensie la concedii de maternitate plătit, la asistenţă socială prevăzută de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială portivit legii. Art. 49 Copii şi tineri se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor. Statul acordă alocaţii de stat pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav sau cu handicap. Asigurările sociale constituie unul dintre mijloacele de garantare, de realizare a drepturilor constituţionale ale poporului, ele reprezintă numai o parte din complexul de măsuri luate pentru realizarea unei vieţi decente şi civilizaţie a poporului român. Asigurările sociale sunt o instituţie obiectiv necesară a societăţii chemate să rezolve protecţia salariaţilor, asociaţilor, pensionarilor şi familiilor lor în cazuri de incapacitate temporară sau permanentă de muncă. Asigurările sub aspect financiar participă la repartiţia unei părţi din PNB constituind un mijloc de control asupra formării, repartizării şi utilizării acestuia când se alimentează, se repartizează şi se utilizează fondurile asigurărilor sociale. Conţinutul economic al asigurărilor sociale este determinat de trăsăturile orânduiri social-economice. Asigurările sociale constituie acea parte relaţiilor social-economice băneşti cu ajutorul cărora în procesul repartiţiei se gestionează şi se utilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii obligatorii a salariaţilor şi pensionarilor din companiile naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale, a asociaţilor a meşteşugurilor de ateliere proprii a întreprinzătorilor particulari, a slujitorilor cultelor, a personalului casnic care lucrează al persoane fizice, a persoanelor care deservesc blocurile de locatari, a persoanelor aflate în incapacitatea temporară sau permanentă de muncă, în caz de bătrâneţe şi în alte cazuri prevăzute de lege. Asigurările sociale ocrotesc şi membrii familiilor persoanelor de mai sus.

F Drepturile

de asigurări sociale

F Conţinutul

Asigurarilor Sociale


7

Asigurările sociale cuprind un sistem de ocrotire de protecţie şi de ajutoare a cetăţenilor activi a pensionarilor şi a membrilor lor de familie care constă în acordarea de stat sau anumite organizaţii de îndemnizaţii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihnă, la tratament balnear şi alte gratuităţi, în perioada în care se găsesc temporar sau definitiv în incapacitatea de muncă sau în alte cazuri când ajutorarea este necesară. Prin asigurările sociale se iau măsurile corespunzătoare pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întârzierea sănătăţii şi pentru asigurarea existenţei acelora care şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza bolii, accidentelor, a atingerii unei anumite limite de vârstă şi a celor care au susţinători legali. Inapţi de muncă bătrâni, invalizi, copii orfani sunt ocrotiţi cu ajutorul fondurilor de asigurărilor sociale formate în special pentru sprijinirea acestor categorii de persoane cât şi prin fondul de rezervă pentru consumul alimentar, constituit în anii cu recoltă bună şi parţial din contribuţia bănească a asociaţilor. Avocaţii membrii ai barourilor de avocaţi sunt ocrotiţi prin asigurările sociale distincte. Există asigurările sociale pentru personalul diferitelor culte. Fondurile pentru plata pensiilor şi a îndemnizaţiilor slujitorilor cultelor se constituie din contribuţia de asigurările sociale calculate asupra fondurilor salariilor folosit de instituţiile respective. Aplicarea în practică a politicilor sociale a statului a contribuit la cristalizarea şi perfecţionarea pe plan naţional a unui sistem naţional de asigurări social care cuprinde ansamblul organizat al fondurilor de asigurări sociale ce îşi păstrează individualitatea, depind unele de altele realizându-se aspectul de totalitate şi integritate prin care sunt ocrotiţi lucrătorii . Sistemul public naţional al asigurărilor sociale are trăsături caracteristice care sunt determinat de condiţiile concrete de dezvoltare a României. Structura sistemului public naţional de asigurări sociale este rezultatul unor transformări şi a unui proces de dezvoltare economică socială. Începând din 1992 se conturează realizarea unui sistem public naţional unificat de asigurările sociale prin integrarea în asigurările sociale de stat a sistemului distinct de asigurări sociale. Prin instituirea sistemului public naţional de asigurări sociale s-a creat un cadru unitar de aplicare a legislaţiei în domeniu, se economisesc resursele materiale şi umane, se creează flexibilitatea în redistribuirea resurselor disponibile în funcţie de cerinţele pentru anumite prestaţii, se întăreşte controlul privind constituirea şi utilizarea resurselor şi calitatea prestaţiilor. Sistemul public naţional al


8

asigurărilor sociale al ţării noastre este în continuă dezvoltare şi perfecţionare. 1.2. Principiile şi rolul sistemului public naţional al asigurărilor sociale Sistemul public naţional de asigurări sociale este organizat şi funcţionează pe baza mai multor principii: a. unicitatea Potrivit acestui principiu, statul a organizat un sistem public naţional de asigurări sociale bazat pe norme de drept. Prin instituirea sistemului de asigurări sociale se urmăreşte diminuarea nivelurilor care decurg din existenţa mai multor sisteme de asigurări sociale dintre care cele mai mici ajung inevitabil mai devreme sau mai târziu necesitând soluţii pe termen scurt. Unicitatea este expresia solidarităţii sociale în general şi a solidarităţii între generaţii în special. Constituirea sistemului public naţional de asigurări sociale a avut în vedere structura ocupaţională ca urmare a restructurării economice a constituirii şi funcţionării mecanismelor economice de piaţă. Prin existenţa unui sistem unic public naţional de asigurări sociale este încurajată mobilitatea pe piaţa muncii, nemai-existând rigiditatea anterioară a organizării asigurărilor sociale. Concomitent se prevăd posibilitatea şi condiţiile de organizare şi funcţionare a unor sisteme private, facultative, de asigurările sociale. Sistemul securităţii se bazează pe trei componente: regimul unic, obligatorii de asigurării sociale regimuri sociale private facultative şi un sistem modern de securitate socială. Se pot constitui asociaţii profesionale ca instituţii publice, autofinanţarea pentru realizarea unor măsuri de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, de recuperare a capacităţii de muncă, reintegrare profesională şi acordarea unor prestaţii complementare. b. obligativitatea În concordanţă cu cerinţele acestui principii personale fizice care desfăşoară activităţii aducătoare de venituri şi îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege sunt cuprinse prin efectul legii în sistemul public naţional de asigurările sociale beneficiind d drepturi şi având obligaţii reglementate. Asigurările sociale cuprind: personalul din companiile materiale, regiile autonome societăţile comerciale întreprinderile

F Principiile Sistemului public de asigurări sociale

F Unicitatea

F Obligativita

tea


9

private , avocaţii, slujitorii cultelor, toţi pensionarii şi membrii lor de familie. Persoanele ocrotite prin sistemul public naţional de asigurări sociale au calitatea de asiguraţi. Asiguraţi pot fi cetăţeni români, străini sau apatizi pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România. În sistemul public naţional al asigurărilor sociale sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii: persoanele care desfăşoară activităţi de bază contractului individual de muncă, persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţie elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti pe furata mandatului, persoanele care beneficiază de îndemnizaţii de şomaj, ajutor de integrare profesională sau alocaţii de sprijin care se suportă din Fondul pentru plat îndemnizaţiei de şomaj, persoanele care realizează un venit brut pe un an calendaristic, echivalent cu cel puţin cinci salarii mediii brute în economie şi care se află în una din următoarele situaţii asociat unic asociaţii, comanditari sau acţionari, administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau management, membrii ai asociaţiilor familiale, persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente, persoane angajate în instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora, proprietari de bunuri şi arendaşi de suprafeţe agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau activităţi private în domeniul forestier, membrii ai societăţilor agricole sau a altor forme de asociere, din agricultură, persoane care desfăşoară activităţi în unităţile de cult recunoscute potrivit legii şi care nu au încheiat contract individual de muncă persoanelor care realizează prin cumul veniturile brute pe un an calendaristic, echivalente cu cel puţin 5 salarii medii brute pe economie, persoanele care desfăşoară activităţi exclusiv pe bază de convenţii civile de prestări de servicii şi care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin cinci salarii brute pe economie, alte persoane. Asiguraţii sunt obligaţi să plătească contribuţii de asigurări sociale şi au dreptul să beneficieze de prestaţii de asigurări sociale. Toţi cetăţenii activi ai ţării, pensionari şi membrii lor de familie sunt ocrotiţi prin asigurările sociale ceea ce înseamnă că la baza asigurărilor sociale se află principiul generalităţii şi că statul garantează aceste drepturi prin constituţie şi prin alte acte normative. Caracterul obligatoriu al asigurărilor sociale în sistemul public naţional dă consistenţă solidarităţii sociale şi este corelativ, garantării de stat a acestui sistem, reduce posibilitate lipsei veniturilor şi a dependenţei persoanei în cazul producerii riscurilor asigurate şi constituie premisa fundamentală a echilibrului financiar al sistemului public naţional al asigurărilor sociale.


10

c. garantarea de către stat a drepturilor de asigurări sociale Statul este garantul acest drept exercitat prin sistemul public naţional al asigurărilor sociale. Statul sprijină acest sistem al asigurărilor sociale în situaţiile temeinic motivate, prin acoperirea deficitelor financiare potrivit prevederilor legii bugetului de stat. d. Cetăţenii sunt ocrotiţi în toate cazurile şi pentru toată perioada de pierdere a capacităţii de muncă, iar mamele se bucură şi de ocrotire socială deosebită în caz de sarcină, pentru creşterea şi îngrijirea copiilor bolnavi. e. Contributivitatea Fondurile sistemului public naţional al asigurărilor sociale se constituie pe seama contribuţiilor plătite de companiile naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale cu capital de stat, barourile de avocaţi şi din contribuţiile persoanelor fizice care folosesc personal casnic şi personal de îngrijire a blocurilor de locatari. Pentru şomeri contribuţiile de asigurări scoale se plătesc din fondul pentru plată îndemnizaţii de şomaj. Prin reforma asigurărilor sociale s-a hotărât ca aproximativ 33% din contribuţii să fie trecute în sarcina asiguraţilor. f. egalitatea Are în vedere că persoanele asigurate beneficiază de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi obligaţii dacă îndeplinesc aceleaşi condiţii prevăzute de lege. Cetăţenii sunt ocrotiţi prin asigurările sociale în concordanţă cu sistemul de salarizare sau cu venitul realizat. Nivelul salariului (venitului) reprezintă elementul fundamental în funcţie de care ser determină cuantumul, îndemnizaţiilor, ajutoarelor, pensiilor. Cetăţenii străini sau apatrizii care desfăşoară activitatea pe teritoriul României îşi îndeplinesc condiţiile sistemului nostru public naţional de asigurări sociale. Cetăţenii români care îşi desfăşoară activitatea în străinătate în interesul statului român sunt cuprinşi în sistemul public naţional şi care îşi stabilesc domiciliul sau reşedinţa în străinătatea beneficiază de drepturile de asigurări sociale în condiţiile convenţiilor internaţionale la are România este parte. g. Solidaritatea socială participanţii la sistemul public naţional de asigurări sociale îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea nivelurilor sociale prevăzute de actele normative. h. repartiţia Fondurile sistemului public naţional constituite se repartizează între asiguraţi sub forma pensiilor, îndemnizaţiilor, ajutoarelor, tratamente balneare, trimiterile la odihnă, etc.

F Garantarea de către stat

a drepturilor de asigurări

sociale

F Egalitatea


11

i. ocrotirea cetăţenilor se realizează în concordanţă cu cerinţele eticii în echităţi sociale ceea ce înseamnă că pensiile şi celelalte forme de ocrotire sunt reglementate şi acordate pe baza contribuţiei aduse la dezvoltarea societăţii urmărindu-se concomitent realizarea unui raport echitabil între veniturile care provin din salarii şi cele realizate din pensii raport menit să stimuleze persoanele care lucrează efectiv în diferite sectoare de activitate ale producţiei materiale. j. pensiile de asigurări sociale până la un anumit nivel sunt scutite de orice impozite şi taxe Pensiile de asigurări sociale de până şa 900 lei şi actele proceduale pentru dobândirea lor nu sunt impozitabile şi nici taxabile. Cererile care au drept scop stabilirea dreptului la pensie sau indemnizaţie de asigurări sociale adresate oricăror instituţii sunt scutite de taxe. k. Imprescriptibilitatea dreptului la pensie şi la indemnizaţiile de asigurări sociale Acest principiu este expres prevăzut de legislaţia de asigurări sociale. Cetăţenii care îndeplinesc condiţiile legale au dreptul să ceară oricând stabilirea dreptului la pensie, indemnizaţie. l. Pensiile şi îndemnizaţiile de asigurări sociale nu pot fi cedate nici total, nici parţial. Pensiile şi îndemnizaţiile de asigurări sociale constituie un drept personal şi nu pot face obiectul vreunei tranzacţii, nu pot fi limitate şi nu pot fi cedate nici total, nici parţial deoarece sunt menite să asigure condiţii decente de viaţă persoanei căreia i-au fost conferite. m. Autonomia şi descentralizarea potrivit cărora asigurările sociale se înfăptuise de asiguraţii respectiv prin organele proprii şi organizaţii competente. S-a înfiinţat Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, organism autonom bazat pa administrarea de sine stătătoare a legislaţiei în domeniul asigurărilor sociale întocmeşte proiectul bugetului asigurărilor sociale, se preocupă de realizarea veniturilor, de efectuarea cheltuielilor, de stabilirea şi plata drepturilor de asigurări sociale. Rolul sistemului public naţional al asigurărilor sociale rezultă din natura nouă şi din principiile care stau la baza lui şi din modul cum se constituie şi se folosesc fondurile băneşti respective. Pe măsura dezvoltării economiei naţionale s-au dezvoltat şi perfecţionat asigurările sociale crescând rolul şi importanţa lor. Rolul deosebit al asigurărilor sociale constă în ocrotirea cetăţenilor în toate cazurile de pierdere a capacităţii de muncă. Asigurările sociale stimulează ridicarea calificării personalului, îmbunătăţirea calităţii muncii, stabilirea salariaţilor în aceeaşi unitate, realizarea unei vechimi cât mai mari în muncă, combaterea absenţelor


12

nemotivate de la muncă, reducerea numărului de zile nefolosite pentru muncă. 1.3. Sursele de constituire a fondurilor asigurărilor sociale Izvoarele de formare a fondurilor asigurărilor sociale sunt contribuţiile ce se plătesc de către agenţii economici şi instituţii, calculate prin aplicarea unor procente asupra fondului de salarii brut al acestora însă şi pe baza unor contribuţii individuale plătite de asiguraţi. Cuantumul fondurilor asigurărilor sociale de stat depinde de mărimea veniturilor realizate de personal încadrat în muncă, agenţii economici şi instituţiile plătesc contribuţiile pentru asigurările sociale în funcţie de aceste venituri. Creşterea veniturilor personalului a determinat şi sporirea continuă a veniturilor asigurărilor sociale de stat. 1. Contribuţia pentru asigurările sociale de stat. Sunt plătite lunar de agenţii economici cu capital de stat, mixt, privat, instituţiile publice pentru personalul lor, întreprinderile lor mici şi mijlocii, pentru salariaţi lor asociaţilor cu scop locativ, persoanele autorizate să desfăşoare o activitate independentă, persoanele fizice care angajează personal sau pentru îngrijirea blocurilor de locatari şi cetăţenii din veniturile lor. Nivelul procentelor contribuţiilor pentru alimentarea fondurilor asigurărilor sociale de stat determinat de următorii factori : a. importata ramurii economice sau a domeniilor de activitate socială culturală, ştiinţifică de ocrotire a sănătăţii b. condiţii de muncă c. caracterul şi felul muncii d. gradul de periculozitate şi toxicitate în care se prestează munca e. mărimea salariilor f. ponderea personalului pe sexe g. formele concrete de ocrotire a pensionarilor şi familiilor lor. Contribuţiile pentru asigurările sociale plătite de agenţii economici exprimă relaţii economice. Izvorul lor de formate îl constituie munca prestată de lucrătorii respectivi. Contribuţiile pentru asigurările sociale datorate de angajatori se calculează asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de asiguraţi şi asupra veniturilor bugetare realizate de persoanele care desfăşoară activităţi exclusiv pe bază de convenţii civile de prestări servicii şi care realizează un venit pe un an calendaristic echivalent cu cel puţin 5 salarii medii brute pe economie în care se cuprins: salariile tarifare ale personalului unităţii, drepturile băneşti pentru concediile

F Izvoarele

de formare a fondurilor asigurărilor

sociale


13

legale şi suplimentare, salariile cuvenit lucrătorilor noi din producţie, pentru a urma o şcoală personală şi celor care se acordă elevilor şcolilor profesionale pentru perioada de practică în producţie, onorariilor plătite specialiştilor pentru expertizele efectuate sporurile de salarii, îndemnizaţiile de conducere , drepturile băneşti ce se acordă personalului în perioada de timp cât îndeplineşte diferitele obligaţii de stat şi obşteşti, premiile prevăzute să se acorde personalului în cursul anului. Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul asiguraţilor o constituie: salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile reglementat prin lege sau prin contract colectiv de muncă şi veniturile corelate categorii de asiguraţi, venitul lunar asigurat prevăzut în declaraţia sau contractul de asigurare care nu pot fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut pe economie. Mărimea sumei contribuţiilor pentru asigurările sociale de stat, depinde de doi factori: cotele procentuale de contribuţii şi fondul de salarii inclusiv impozitul aferent acestuia. Suma anuală a contribuţiilor pentru asigurările sociale se determină prin aplicarea cotei respective asupra fonfului total de salarii pe an inclusiv impozitul aferent acestuia folosindu-se formula:

100

pSC

xCFS =

CS - suma contribuţiilor pentru asigurările sociale SF - fondul total de salarii PC - cota procentuală a contribuţiilor pentru asigurările sociale Suma contribuţiilor astfel determinată se repartizează corespunzător pe trimestre. Termenele de plată a contribuţiei de asigurări sociale sunt următoarele: 1. data stabilită pentru plata drepturilor salariale pe luna în curs în cazul angajaţilor care efectuează plata drepturilor salariale lunar, dar nu numai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru acre se datorează plata. 2. până la sfârşitul lunii pentru luna în curs, în cazul asociaţilor: asociat unic, asociaţi, acţionari, administratori sau manageri cu contract încheiat, membrii ai asociaţilor familiale, persoane autorizate să desfăşoare activităţi independent. 3. cel mai târziu până la datele fixate prin declaraţia sau contractul de asigurare în cazul asiguraţilor: proprietari de bunuri şi arendaţi de suprafeţe agricole sau forestiere, persoane care desfăşoară activităţi agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau activităţi private în domeniul forestier, membrii ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură, persoane care desfăşoară

E Baza lunara de calcul a contribuţiei individuale

E Formula de calcul

E Termenele de plata a contribuţiei


14

activităţi în unităţile de cult recunoscute prin lege şi care nu au încheiat contract individual de muncă, alte persoane. 4. până la 20 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor ce se suportă din bugetul fondului pentru plata indemnizaţiilor de şomaj, în cazul persoanelor care beneficiază de indemnizaţii de şomaj, indemnizaţia de integrare profesională sau alocaţie de sprijin. 5. data prevăzută în convenţia civilă d prestări servicii pentru plata sumelor celor angajaţi exclusiv pe bază de convenţie civilă de prestări servicii însă nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata. Indiferent de forma de proprietate angajaţii sunt obligaţi să depună în bancă o dată cu documentaţia pentru plata salariilor şi a altor venituri ale asiguraţilor şi documentele pentru plata contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, plătite efectuându-se simultan sub control bancar. Neachitarea în termen a contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat dă dreptul caselor teritoriale de pensii să aplice măsurile de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite potrivi normelor legale privind executarea creanţelor bugetare. Întârzierea în plata contribuţiei se secţionează cu aplicarea unor dobânzi şi majorări calculate pentru fiecare zi de întârziere. În cazul lichidării administraţiei sau al falimentului angajatorului, sumele datorate se aceasta bugetului asigurărilor sociale de stat se recuperează potrivit procedurii legale. 2. Contribuţia pentru asigurările sociale datorate de unităţile particulare bazate de libera iniţiativă Această contribuţie se plăteşte la bugetul asigurărilor sociale de stat de patronii întreprinderilor mici şi mijlocii, salariaţii acestora, membrii asociaţilor cu scop lucrativ şi de persoanele care desfăşoară o activitate independentă autorizată. Virarea contribuţiei pentru asigurările sociale de către unităţi se face după ce din contribuţia calculată s-au reţinut sumele necesare plăţii drepturilor de asigurări sociale şi impozitul pe salarii aferent drepturilor de asigurări sociale. Întârzierea plăţii contribuţiilor nu suspendă şi nu amână plata drepturilor de asigurări sociale cuvenite salariaţilor şi pensionarilor. În asemenea cazuri, drepturile de asigurări sociale se acordă din fondurile proprii ale agentului economic sau instituţiei publice respective. Neplata în termen a contribuţiei de asigurări sociale atrage aplicarea de dobânzi şi majorarea cu 2% pentru fiecare lună sau fracţiune din lună de întârziere.

F Efectele

neachitări in termen a contribuţiei


15

3. Contribuţiile diferenţiate ale salariaţilor şi pensionarilor care merg la tratament balnear sau de odihnă Cuantumul veniturilor asigurărilor sociale de stat din contribuţiile salariaţilor şi pensionarilor care merg la tratament balnear şi odihnă reprezintă 1% din totalul veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat. Aceste contribuţii se stabilesc diferenţiat pe staţiuni, sezoane în funcţie de mărimea salariilor lunare de cuantumul pensiei şi în funcţie de costul mediu al trimiterii. Sunt scutiţi de plata acestor contribuţii pensionarii IOVR neangajaţii, beneficiari de ajutor social şi pensionarii de asigurări sociale de stat care au pensii minime beneficiază în mod gratuit de tratament. 4. Alte venituri Bugetul asigurărilor sociale de stat mai este alimentat şi cu alte venituri: sumele rezultate din lichidarea deficitelor din anii anteriori subvenţii acordate staţiunilor balneare în anii precedenţi şi nefolosite, dobânzii majorării şi amenzile aplicate pentru neplata la timp şi integrală a contribuţiilor pentru asigurări sociale, restituirea unor sume plătite din eroare, pensii neachitate şi prezise. Bugetul asigurărilor sociale de stat mai este alimentat şi cu excedentul bugetului anului precedent care se raportează pe anul următor. Putem să concluzionăm că sursele de constituire a fondurilor asigurărilor sociale sunt: - contribuţiile pentru asigurările sociale ce se plătesc de agenţii economici şi instituţii - contribuţii ale salariaţilor şi cetăţenilor - contribuţia pentru asigurările sociale datorate de unităţile particulare bazate pe libera iniţiativă - contribuţia agricultorilor cu gospodăria individuală - contribuţia membrilor societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură - contribuţia slujitorilor cultelor - contribuţia persoanelor care desfăşoară exclusiv pe bază de convenţii civile - contribuţia altor persoane - contribuţiile diferenţiate ale salariaţilor şi pensionarilor care merg la tratament balnear şi odihnă - alte venituri.


16

1.4. Bugetul asigurărilor sociale de stat Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde veniturile şi cheltuielile sistemului public. Guvernul elaborează anual pe baza propunerilor CNPAS proiectul bugetului asigurărilor social de stat pe care îl supune spre aprobare Parlamentului. Dacă legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu a fost adoptată cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar se aplică în continuare bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul precedent până a adoptarea noului buget. Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din contribuţiile de asigurări sociale, dobânzi, majorări pentru plata cu întârziere a contribuţiilor şi din alte venituri potrivit legii. Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat acoperă contravaloarea prestaţiilor de asigurări sociale din sistemul public, cheltuieli privind organizarea şi funcţionarea sistemului public, finanţarea unor investiţii proprii, alte cheltuieli prevăzute de lege. Din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se prelevă anual până la 3% pentru constituirea unui fond de rezervă. Fondul de rezervă cumulat nu poate depăşi nivelul cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar respectiv. Fondul de rezervă se utilizează pentru acoperirea prestaţiilor de asigurări sociale temeinice motivate sau a cheltuielilor ale sistemului public aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. În mod excepţional, în situaţii motivate pentru acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat, după epuizarea fondului de rezervă, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se completează cu sume care se alocă de la bugetul de stat. 1.5. Jurisdicţia asigurărilor sociale Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel. Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind: - modul de calcul şi de depunere a contribuţiei de asigurări sociale - modul de stabilire a majorărilor de întârziere - înregistrarea evidenţă a certificării contribuţiei de asigurări scoale - deciziile de pensionare - refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale

F Bugetul

Asigurărilor Sociale de

Stat

F Jurisdicţia

asigurărilor sociale


17

- modul de stabilire şi de plată a pensiilor, a îndemnizaţiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale - plângerile împotriva proceselor verbale de contravenţii încheiate conform legii - contestaţiile împotriva măsurile de executare silită dispuse în baza legii. Împotriva hotărârii tribunalelor se poate face recurs la curtea de apel competentă. Hotărârile curţii de apel şi hotărârile tribunalelor neatacate în recurs în termen scurt sunt definitive şi irevocabile.

Cererile în faţa oricăror organe sau instanţe având ca obiect drepturi sau obligaţii de asigurări sociale, sunt scutite de orice fel de taxă de timbru.

Test de autoevaluare

1. Ce document garantează dreptul la asigurări sociale în România ?

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

2. Enunţaţi principalele caracteristici ale conţinutului asigurărilor sociale.

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

3. Definiţi principiul unicitaţi?

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

4. Definiţi principiul obligativităţi?

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

5. Ce presupune principiul de solidaritate sociala? Dar principiul repartiţiei.

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

& Timp estimat

30 min.


18

………………………………………………………………………………

………

6. Care sunt sursele de constituire a fondurilor de asigurări sociale ?

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………....

........................................................................................................................

7. Care sunt termenele de plată a contribuţiilor?

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………


19

CAPITOLUL II

PROTECŢIA SOCIALĂ, ROL ŞI IMPORTANŢĂ

CONŢINUT:

2.1. Protecţia Socială în Comunitatea Europeană

2.2. Piaţa munci şi protecţia socială

2.3. Protecţia socială a femeilor şi tinerilor

2.4. Reconversia Profesională

2.1. Protecţia socială în Comunitatea Europeană În general abordarea conceptului de protecţia socială se face din două unghiuri de vedere al ofertantului şi al beneficiarului. Ca în orice raport cerere ofertă, preţul se va forma în condiţiile unei pieţe libere a serviciilor sociale, dar şi ţinând cont de caracterul colectiv al acestui tip se serviciu la intersecţia nevoilor cu resursele. Preţul protecţiei sociale se exprimă prin costurile ocazionate de producerea serviciilor sociale a căror efect este siguranţa sau securitatea socială. Desăvârşirea pieţei interioare comunitare, dispoziţiilor sociale şi conjuncturale ale Actului Unic European au avut o importanţă influenţă asupra formei şi conţinutului programelor economice şi sociale. Prin intermediul acestora au fost lansate informaţii utile comunităţii tuturor instituţiilor comunitare şi altor factori de deciziei pentru ca progresul economic şi social să se instaureze pe piaţa unică. Programul Economic Social al Comunităţii Europene ţine cont de multitudinea fenomenelor , care se fac resimţite în Europa momentului prezent: îmbătrânirea populaţiei, apariţia unor noi fenomene de sărăcie, utilizarea din ce în ce mai frecventă a unor tehnologii, constituirea unor noi orare de muncă, permanentizarea şomajului, luarea în considerare a efectelor asupra mediului înconjurător, dorinţa omului de a-şi intensifica participarea la rezolvarea problemelor sociale. Scopul unic declarat al Programului este căutarea şi găsirea de noi posibilităţi de acţiune pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, de viaţă în Europa. Etapele de derulare ale acestui program sunt următoarele: identificarea problemelor economice cu implicaţii sociale, realizarea unor stadii pilot, formularea marilor proiecte de cercetare, implementarea programelor, evaluarea efectelor şi elaborarea de recomandări.

E Programul Economic Social al Comunităţi Europene


20

Programul Economic Social al Comunităţii Europene devine operaţională în 6 domenii legate unele de altele. Ele sunt cuprinse în partea întâi a programului şi se referă la : dialogul special, restructurarea vieţii şi muncii, sănătatea şi securitatea socială, mediu înconjurător, condiţii de viaţă, tehnologia viitorului. 1. Dezvoltarea dialogului social şi relaţiilor profesionale pe piaţa muncii Obiectivul este încurajarea participării tuturor actorilor sociale la dialogul privind viitorul social al Europei inclusiv implicarea celor care sunt răspunzători în procesul de schimbare prin punerea la punct a unor metodologii specifice. 2. Restructurarea vieţii şi a muncii Sub influenţa condiţiilor actuale cerute de tehnicile moderne care influenţează atât calitatea individului de producător cât şi cea de consumator. Obiectivul în această direcţie este facilitarea unor evoluţii echilibrate din punct de vedere economic şi sociale se urmăreşte corelarea dintre noul rol al muncii în societatea combinat cu o nouă calitate a vieţii şi cu prosperitatea oferită de creşterea şi dezvoltarea economică. Concepţia de restructurare urmăreşte şi identificarea mijloacelor care permit salvarea şi întărirea responsabilităţilor şi drepturilor fundamentale ale individului care sunt sau nu aplicate. 3. promovarea sănătăţii şi securităţii muncii Obiectivul acestui domeniu este furnizarea factorilor de deciziei europeni a unui ansamblu de referinţe comune , punerea la punct a unor metode care să ţină cont de la început de proiectul normelor de sănătate şi securitate în avantajul întreprinderilor şi lucrătorilor promovarea sănătăţii şi securităţii tuturor lucrătorilor. 4. promovarea politicilor de protecţia a mediului În această direcţie sunt prevăzute colaborarea tuturor programelor naţionale privind mediul înconjurător în cadrul comunităţii urmărindu-se în special păstrarea siguranţei mediului urban. Succesul îl constituie combinarea aspectelor sociale economice, profesionale şi se siguranţă ecologică a mediului prin examinarea implicării partenerilor sociali interesaţi şi răspunzători: industrie, parteneri ai sectoarelor sociale, colectivităţi locale, asociaţii de protecţia a mediului. În acest domeniu se înscrie şi abordarea problemei deşeurilor periculoase. 5. Creşterea nivelului de trai şi bunăstării colective Urmăreşte furnizarea de recomandări şi orientări vizând modul de reducere a inegalităţilor generate de dezechilibre socio-economice.

F Obiective ale programului

economic


21

6. Evaluarea tehnologiilor de viitor are ca scop identificarea din start a marjei de manevre în inovaţia tehnologică şi încurajarea evaluării opţiunilor care determină procesul de schimbare. 2.2. Piaţa muncii şi protecţia socială 2.2.1. Caracterizare generală Protecţia socială a muncii este o parte a politicii sociale active a statului utilizarea raţională şi protecţia forţei de muncă prin susţinerea cu mijloace eficiente a procesului de ocupare şi mobilitatea persoanelor apte de muncă, simultan cu sprijinirea funcţionării normale a agenţilor economici şi a instituţiilor Protecţia socială a forţei de muncă se realizează pe mai multe căi: perfecţionarea şi adaptarea permanentă a legislaţiei specifice pieţei forţei de muncă la condiţiile concrete ale reformei economice acordarea indemnizaţiei de şomaj, a locaţiei de sprijin, a indemnizaţiei de integrare profesională pentru tinerii absolvenţi, utilizarea unei părţi din fondul de şomaj pentru acordarea unor credite avantajoase pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor micii şi mijlocii cu condiţia ca acestea să angajeze cel puţin 50% din forţa de muncă din rândul şomerilor, majoritatea alocaţiilor de sprijin (de la 40 % la 60 % din salariul minim brut pe ţară impozat) acordarea asistenţei medicale gratuite salariaţilor, pensionarilor, şomerilor şi întreţinerea acestora, introducerea şi menţinerea managementului factorului uman care să prevadă evoluţia numărului de personal a meseriilor şi a cerinţelor de calificare asigurându-se gestionarea previzională a ocupării şi calificării forţei de muncă. Pentru realizarea obiectivelor referitoare la protecţia socială a forţei de muncă, România şi-a extins cooperarea cu mai multe instituţii şi organisme internaţionale sau a încheiat acorduri bilaterale cu diferite ţări. O altă formă de protecţie socială a muncii o constituit reconversia profesională a forţei de muncă prin care se practică un complex de măsuri pentru calificarea recalificare, reprofilarea specializarea forţei de muncă, mai ales a şomerilor în vederea încadrării lor corespunzătoare în muncă. 2.2.2. Durata de muncă Prima concordanţă care este abordată în cadrul problematicii pieţei muncii, a negocierilor salariale este durata timpului de lucru. Această durată este stabilită şi reglementată prin legislaţia guvernamentală, dar şi prin acorduri de tarife, este verificată periodic şi modificată atunci când condiţiile generale ale pieţei muncii o cer.

E Definiţie Protecţia Munci

E Durata de muncă


22

Statisticile privind durata de muncă prezintă durata medie a muncii săptămână, iar seriile de date se referă la orele e muncă efectiv lucrate, orele de muncă remunerate. Orele de muncă efectiv lucrate corespund orele petrecute la locul de muncă cuprinzând perioadele normale de muncă şi orele suplimentare în timp ce orele remunerate acoperă în plus orele de muncă plătite dar neefectuate. S-au produs modificări cantitative şi calitative ale duratei de muncă pornind de la consideraţiile următoarele: - evenimentele politico-sociale şi profunde transformării economice au determinat modificare esenţială a pieţei muncii: - ridicarea graniţelor a produs dislocări de populaţie în direcţia reîntregirii familiilor şi căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite; - atracţia forţei de muncă către occident -- accentuarea fenomenului, imigraţia clandestină a forţei de muncă, cu efecte negative asupra populaţiei şi pieţei muncii din ţară către care s-a orientat fenomenul migraţionist - accentuarea şomajului ca urmare a următoarelor condiţii: - restructurarea economică din fostele ţări socialiste a declanşat generalizarea şomajului ca fenomen de masă; mutaţiile produse pe piaţa muncii au produs şi schimbarea programului de lucru, trecerea la săptămâna de 5 zile lucrative. Efectul a fost perceput sub două aspecte: unul considerat ca subiectiv satisfacţia populaţiei salariate, de a se apropia prin această măsură de standardul ţărilor dezvoltate şi obiectiv, diminuare eficienţei muncii, randamentului şi motivaţiei paralel cu pretenţia susţinută de creştere a salariului datorită inflaţiei şi liberalizării preţurilor; - goana după competitivitatea industrială pe piaţa externă ceea ce necesită încorporarea în produse şi servicii a cât mai mult progres tehnic şi tehnologic cu consecinţe în planul renunţării la utilizarea de forţă de muncă. 2.3. Protecţia socială a femeilor şi tinerilor O particularitate a evoluţiei pieţei muncii după anii 70 a fost tendinţa de feminizarea, de intrare masivă şi rămânerea pe piaţa muncii a femeilor, proces şi tendinţă care au condus al o adevărată schimbare atât a modelului cât şi a curbei de activitate a femeilor apropiindu-le de cele ale bărbaţilor.

F Modificări cantitative şi calitative ale duratei de muncă


23

Măsuri privind stoparea şi reducerea şomajului în rândul femeilor: 1. Crearea de noi locuri de muncă prin investiţii şi folosirea capacităţilor existente în diverse domenii de activitate în care eficienţa ar fi sporită ţinând cont şi de specificul forţei de muncă, al dezvoltării zonale. 2. programe de recalificare, orientare profesională şi găsirea de locuri de muncă, cu atenţie specială acordată categoriilor defavorizate inclusiv femei. 3. Flexibilizarea pieţei muncii prin metode atipice de ocupare, care să nu devină însă forme de subocupare specifice feminine ci să dezvolte măsura în care sunt acceptate acele activităţi preferate de femei. 4. Încurajarea şi formarea profesională pentru crearea de întreprinderi mici şi mijloci şi pentru lucrători pe cont propriu. În aceste domenii vor trebui conjugate acţiunile de politică guvernamentală de promovare a ocupării cu cele ale organizaţiilor guvernamentale. O diferenţă semnificativă din punct de vedere al pieţei muncii între tineri şi celelalte categorii de vârstă rezidă în faptul că primii prezintă un grad de risc mai mare la şomaj; o altă caracteristică a şomajului la tineri este gradul mai de concentrare a şomajului în acest grup. Şomajul afectează tinerii şi pe termen lung, cu efecte negative asupra veniturilor având în vedere faptul că pensiile se calculează pe baza vechimii în muncă. Noua incidenţă a şomajului asupra tinerilor este importanţă din următoarele motive: - perioadele prelungite de şomaj la prima lor intrare pe piaţa muncii le pot deteriora considerabil tinerilor şansele de a face faţă mai târziu acestui piaţete existând riscul ca abilităţi şi competenţele dobândite de ei în timpul pregătirii şi formării să se deterioreze şi transformându-se cu timpul din persoane calificate în persoane necalificate. - problema şomajului în rândul tinerilor este foarte importantă prin amploarea ei. - economia secundară sau munca la negru neoficilă Mai mult de 2/3 dintre cei care nu au loc de muncă sau sunt în şomaj, desfăşoară activităţi în vederea dobândirii de câştiguri. Acest tip de activităţi la negru sunt tentante pentru tineri din rumătoarele motive: a. permit în acelaşi timp ridicarea ajutorului de şomaj sau alocaţie de sprijin cât şi câştiguri di respectiva activitate

E Măsuri privind stoparea şi reducerea şomajului în rândul femeilor


24

b. acest tip de muncă este de obicei, ocazională individului rămânându-i suficient timp liber fiind o variabilă fructificată de către tineri. 2.4. Reconversia profesională Reconversia profesională reprezintă procesul prin care are loc o schimbare a condiţiilor economice anterioare, o modificare a obiectului activităţii anumitor agenţi economici şi chiar a unor ramuri ale economicei naţionale, în cadrul industriei pe sub ramurile acesteia datorită trecerii lor de la un gen de producţie la altul. Reconversia profesională trebuie privită ca un mijloc de a obţine o calificarea mai înaltă şi toate avantajele care decurg din aceasta. Reconversia profesională a forţei de muncă îndeplineşte următoarele funcţii: a. funcţia economică de ajustare a forţei de muncă la nevoile economice în schimbare în vederea echilibrării ofertei cu cererea de muncă, a echilibrării excedentelor cu deficitele de forţă de muncă; b. funcţia socială reprezintă o pârghie care aspiră concomitent: - reducerea şi combaterea şomajului - combaterea sărăciei. Resursele financiare trebuie să asigur acoperirea cheltuielilor pentru calificare, recalificare, perfecţionare: - salariile personalului de predare şi intuire şi sumele plătite colaboratorilor externi, - sume destinate pentru a acoperi chiria sălilor de curs, materialele didactice, documente de evidenţă, echipament de lucru, material de producţie. Veniturile centrelor de calificare, recalificare şi perfecţionare a şomerilor provin din : - taxă de participare la curse suportate din fondul pentru plata ajutorului de şomaj numai pentru şomeri care primesc ajutor de şomaj - taxă de participare la cursuri suportate de solicitanţi (agenţi economici, meşteşugari, persoane fizice în câmpul muncii) - taxe prevăzute pentru prestaţiile de servicii, conform reglementărilor în vigoare - sumele realizate din valorificare lucrărilor şi operaţiilor efectuate de cursanţi în perioada de pregătire. Pentru realizarea reconversiei profesionale acţiunile practice se derulează la 3 nivele: a. la nivel naţional prin:

F Funcţiile

reconversiei profesionale


25

- elaborarea cadrului juridic care să stea la baza acceptării unităţilor care pot efectua activităţi de reconvenţie a modalităţilor de finanţare şi a stimulentelor acordate în acest scop; - elaborarea nomenclatoarelor de meserii şi profesii, stabilirea instituţiilor abilitate cu avizarea conţinutului noilor meserii; - elaborarea de programe de ocupare formare pentru tineri între 17 şi 25 ani care nu mai continuă studiile. - recalificarea personalului în raport cu tendinţele şi cerinţele pieţei muncii prin instituţiile abilitate în acest domeniu; - stimularea întreprinderilor din sectoarele care cunosc o relansare a activităţii şi dispun de locuri de muncă spre a angaja forţă de muncă cu prioritate din rândul şomerilor de lungă durată; - organizare de munci publice la nivel naţional care să utilizez forţa de muncă disponibilă. b. la nivelul teritorial distingem: - pregătirea sau recalificarea tinerilor în meserii specifice judeţului, zonei localităţii; - sprijinirea tinerilor în crearea de mici întreprinderi industriale sau colective în domenii speficice zonei - programul vizând activităţi sezoniere în care să se specifice pregătirea necesară, zona, sarcinile, salarizarea. - organizarea de activităţi publice la nivel local care să utilizeze forţă de muncă disponibilizată. c. la nivelul agenţilor economicii se pot realiza următoarele: - stabilirea principiilor şi elaborarea unei metodologii cadru a strategiei reconversiei la nivel de agent economic care să ducă la menţinerea numărului de angajaţi şi în condiţiile restructurării şi modernizării activităţii din unitatea economică respectiv. - evaluarea de programe de calificare pentru tinerii care deşi au o anumită pregătire, nu mai corespund structurii şi cerinţelor locurilor de muncă cerute de piaţă. În cazul în care aceste programe se adresează personalului deja angajat într-o anumită unitate economică , iar cheltuielile de calificare sunt suportate de acesta, valoarea acestora va degresa contribuţia unităţii economice la fondul de şomaj.


26


1. Care sunt principalele obiective ale programului

economic al Comunităţi Europene?

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………..

2. Definiţi protecţia muncii?

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

3. Enunţaţi care sunt modificările cantitative şi calitative ale duratei de

muncă?

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

4. Principalele măsuri privind reducerea şi stoparea şomajului în rândul

femeilor?

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

5. Care sunt funcţiile reconversiei profesionale?

…………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………

& timp estimat

30 min.


27

CAPITOLUL III

ASISTENŢA SOCIALĂ – COMPONENTĂ A SISTEMULUI DE PROTECŢIE SOCIALĂ CONŢINUT :

3.1. Asistenţa socială – concept, caracteristici şi principii.

3.2. Managementul asistenţei sociale.

3.3. Obiectivele sistemului de asistenţă socială.

3.4. Forme de sprijin din domeniul asistenţei sociale.

3.1. Asistenţa socială – concept, caracteristici şi principii

Sistemul de asistenţă socială poate fi definit ca totalitatea principiilor umanitare pe care se întemeiază ajutorul acordat unor membrii ai comunităţilor, aflaţi în nevoie, sau sistemul de asistenţă socială reuneşte ansamblul mijloacelor tehnico-financiare utilizate de administraţia publică centrală şi locală pentru materializarea politicilor sociale naţionale.

Asistenţa socială reprezintă componenta protecţiei sociale care, prin reglementări juridice, pune în aplicare programe naţionale şi regionale în vederea susţinerii unor ajutoare, indemnizaţii, alocaţii şi servicii sociale destinate familiilor cu copii, vârstnicilor, copiilor şi adulţilor cu deficienţe şi altor categorii de persoane aflate în dificultate sau în situaţie de nevoie.

În mod frecvent termenul de asigurări sociale se substituie celui de asistenţă socială.

Dacă sistemul asigurărilor sociale este un sistem contributiv la care participă angajatorii şi angajaţii, sistemul de asistenţă socială este un sistem de ajutorare finanţat de la bugetul de stat şi bugetele locale, în interesul persoanelor care nu sunt apte de muncă şi nu dispun de mijloacele necesare traiului. Caracteristicile asistenţei sociale sunt: a) asistenţa socială, ca o componentă a sistemului de protecţie socială este o instituţie relativ independentă şi se adresează persoanelor care nu pot munci sau sunt dezavantajate social; b) sistemul juridic care îi reglementează acţiunile şi intervenţiile, aplică programele umanitare pentru asigurarea în practică a politicilor sociale stabilite de administraţia publică centrală şi locală; c) finanţarea serviciilor sociale şi a ajutoarelor, indemnizaţiilor şi alocaţiilor familiale se asigură de la bugetul de stat şi bugetele locale

E Definiţia Asistentei Sociale

E Caracteristicile

Asistenţei Sociale


28

Asistenţa socială îmbracă forme variate de sprijin pentru persoanele în dificultate şi se bazează pe următoarele principii: > universalitatea dreptului, respectiv toate categoriile de persoane aflate într-o anumită situaţie de criză beneficiază de acelaşi drept; > acordarea dreptului în funcţie de nevoi, persoanelor sau familiilor, pe baza analizei situaţiei acestora prin anchetă socială; > autodeterminarea, adică terapia socială se stabileşte cu acordul persoanei care urmează să beneficieze de asistenţă socială; > confidenţialitatea întemeiată pe secretul profesional al asistentului social, cu respectarea dreptului persoanei beneficiare de asistenţă socială 3.2. Managementul asistenţei asociale În domeniul managementului asistenţei sociale se acţionează prin direcţiile de specialitate pentru: - coordonarea sistemului naţional de asistenţă socială, iniţierea de proiecte de acte normative şi urmărirea aplicării legislaţiei în domeniul asistenţei sociale; - evaluarea la nivel naţional a programelor de asistenţă socială şi propunerea strategiei privind politicile familiare pe baza analizei indicatorilor sociali. - iniţierea, coordonarea şi urmărirea realizării unor programe de servicii de asistenţă socială în colaborarea cu administraţia publică locală. - coordonarea metodologică a activităţii instituţiilor care, asigură servicii comunitare de asistenţă socială, finanţate de la bugetul de stat şi bugetele locale; - asigurarea plăţii alocaţiilor familiare, ajutoarelor şi a indemnizaţiilor cu caracter reparator de la bugetul de stat pentru care este ordonator principal de credite bugetare; - elaborarea politicilor familiare şi supunerea lor spre aprobare organelor competente - acordarea de subvenţii asociaţilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială. Asistenţa socială pe plan local se întemeiază pe principiul descentralizării şi al autonomiei local.

F Managementul

Asistenţei Sociale


29

3.3. Obiectivele reformei sistemului de asistenţă socială. Tipuri de asistenţă socială

Sistemul naţional de asistenţă socială în România este necesar să se consolideze pe obiective care să-i asigure funcţionarea coerentă şi eficientă, cum sunt: > respectarea demnităţii umane prin promovarea de acţiuni reparatorii în concordanţă cu resursele existente; > susţinerea şi promovarea solidarităţii şi justiţiei sociale; > prevenirea şi combaterea tendinţelor de discriminare şi marginalizare socială a unor categorii de populaţie şi persoane; > intensificarea şi dezvoltarea parteneriatului social ca mijloc de control şi eficientizare a măsurilor de spijin a persoanelor şi familiilor aflate în dificultate. > asigurarea flexibilităţii în acordarea de prestaţii în bani şi natură, precum şi a serviciilor sociale, pentru a se putea răspunde nevoilor reale individuale; > orientarea politicii de asistenţă socială pentru antrenarea, mobilizarea şi participarea tuturor forţelor sociale la relansarea creşterii economice; > descentralizarea realizării măsurilor şi programelor de asistenţă socială prin delegarea de competenţe administraţiei publice locale; acest obiectiv este necesar să fie asociat măsurilor de descentralizare financiară.

Asistenţa socială previzională, care revine direcţiilor de specialitate din Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, are în vedere următoarele acţiuni principale: > asigurarea cadrului juridic, instituţional şi administrativ pentru realizarea politicii în domeniu, potrivit prevederilor Programului Guvernului; > elaborarea legislaţiei în domeniu, armonizarea celei existente pe plan intern şi alinierea acesteia la legislaţia ţărilor din Comunitatea Europeană; > stabilirea mecanismelor de intervenţie pentru acordarea de sprijin categoriilor sociale defavorizate – familii aflate în dificultate, minori, vârstnici, persoane cu handicap şi bolnavi cronici; > definirea, organizarea şi implementarea sistemului informaţional naţional pentru cunoaşterea operativa a persoanelor aflate în situaţie de risc, monitorizarea acţiunilor realizate şi controlul eficienţei acestora; > coordonarea şi corelarea programelor de interes naţional în domeniul asistenţei sociale cu cele de interes local şi comunitar; > asigurarea resurselor financiare, materiale şi umane pentru realizarea politicii în domeniu;

E Obiectivele

reformei sistemului

de asistentă socială

E Asistenţă Socială

Previzională


30

> legalizarea şi consolidarea procedurilor şi tehnicilor în vederea susţinerii şi permanentizării parteneriatului dintre administraţia publică locală şi reprezentanţii societăţii civile.

Asistenţa socială curentă, care se realizează de compartimentele de specialitate din cadrul direcţiilor de muncă şi solidaritate socială în colaborare cu primăriile are în vedere: > identificarea familiilor, a unor membrii ai acestora şi a persoanelor singure aflate în situaţie de risc social; > realizarea de anchete sociale şi evaluarea socio-medicală a persoanelor aflate în dificultate pe baza grilei naţionale de evaluare > acordarea de ajutoare materiale în bani sau în natură, potrivit reglementărilor în vigoare, pe bază de cerere, persoanelor care sunt îndreptăţite; > organizarea şi acordarea de servicii sociale persoanelor cu nevoi speciale, stabilite pe baza grilei naţionale; > ocrotirea în instituţii specializate, în familii substitutive sau de către asistenţi maternali a copiilor aflaţi în situaţii critice, asistarea în cămine a bolnavilor cronici, a persoanelor cu handicap şi a persoanelor vârstnice fără sprijin material; > evaluarea periodică şi monitorizarea la nivelul comunităţilor (unităţilor administrativteritoriale) a realizărilor în domeniul asistenţei sociale; > finanţarea din bugetele locale a programelor de servicii sociale şi a unor prestaţii reglementate prin lege, organizarea şi subvenţionarea unor programe de interes local de către administraţia publică locală, direct sau pe baza convenţiilor încheiate cu reprezentanţi ai societăţii civile; > organizarea, la nivel local, a plăţii drepturilor de asistenţă socială reglementate prin lege – indemnizaţii, ajutoare şi alocaţii familiale.

3.4. Formele de sprijin din domeniul asistenţei sociale 3.4.1. Ajutorul social Legea privind venitul minim garantat prevede acordarea ajutorului social familiilor şi persoanelor cu venituri mici sau fără venituri în situaţiile şi perioadelor în care aceştia nu pot să-şi asigure prin propriile eforturi condiţiile minime de trai. Nivelurile venitului minim garantat propuse sunt stabilite în corelare cu celelalte tipuri de venituri ale populaţiei şi în raport cu numărul de persoane din familie.

F Asistenţă Socială Curentă


31

Ajutorul social prezintă următoarele caracteristici: a. este o formă de protecţie socială care se întemeiază pe principiul solidarităţii sociale; b. constă în plata lunară a unei sume de bani ce se suportă din bugetel locale şi din sumele primite de la bugetele de stat. c. principali beneficiari sunt: familiile, persoanele singure fără venituri sau cu venituri mici; d. scopul pentru care se acordă este acela de a asigura beneficiarilor un venit minim garantat care să asigure existenţa persoanelor respective beneficiarii ajutorului social distribuit prin sistemul asistenţei sociale sunt familiile şi persoanelor singure,. Cetăţeni români fără venituri sau cu venituri mici. Pot beneficia de ajutor social şi familiile sau persoanele singure, cetăţeni ai altor state sau apatrizi care au reşedinţă sau domiciliul în România în condiţiile legislaţiilor române. Au dreptul la venitul minim garantat în condiţiile legale şi soţii despărţiţi în fapt dacă ancheta socială justifică acordarea acesteia. În principal, acordarea ajutorului social este legată de sărăcie care diferă în funcţie de nivelul veniturilor şi competenţa familiei. Pentru a stimula interesul faţă de muncă a persoanelor din familiile beneficiare de ajutor social, s-a stabilit că familiile şi persoanele singure cu venituri nete lunare până la nivelul venitului minim garantat beneficiază de o majorare cu 15% a cuantumului ajutorului social pe familie, în cazul în care cel puţin un membrul al familiei face dovadă că lucrează pe bază de contract individual de muncă sau convenţie civilă de prestări de serviciu. Persoanele apte de muncă din familiile pentru care se asigură venitul minim garantat vor lucra lunar cel puţin 72 de ore la solicitarea primarului, acţiuni sau lucrări e interes local fără a se putea depăşi regimul normal de lucru şi cu respectarea normelor de securitate şi igienă a muncii. Ajutorul social se acordă pe bază de cerere şi acte doveditoare privind veniturile membrilor de familie. Titularul ajutorului social este persoana care a făcut cererea, beneficiarului ajutorului social este familia. Cererea de acordarea a ajutorului social, declaraţia privind veniturile realizate de membrii familiei şi celelalte acte doveditoare se depun şi se înregistrează la primăria localităţii în a cărei rază locuieşte titularul. În cazul persoanelor fără domiciliul aflate în situaţie de nevoie, cererea se înregistrează la primarul localităţii reşedinţei de judeţ sau după caz la primarul general al municipiului Bucureşti. Cererea de acordarea a ajutorului general se soluţionează în termen de 30 zile de la data înregistrării.

E Caracteristicile

ajutorului social


32

În vederea soluţionării cererii de ajutor social primarii dispune, în mod obligatorii efectuare anchetei sociale care constituie proba egală pentru instanţele judecătoreşti în legătură cu deschiderea dreptului sau respingerea cererii. Stabilirea dreptului de ajutor social, a cuantumului şi plata acestuia se fac prin dispoziţia scrisă a primarului, pe baza documentaţiei prezentate de personalului din serviciul de asistenţă socială al primăriei. Dispoziţia primarului se comunică titularului ajutorului social în termen de 5 zile de la data emiterii. Titularul ajutorului social are obligaţia să comunice primarului în scris, orice modificare intervenită cu privire la veniturile şi la numărul membrilor familiile, în termene de 30 zile de la data la care a intervenit modificarea. Neîndeplinirea obligaţiilor atrage după caz: - suspendarea plăţii ajutorului social în cazul persoanei singure - modificarea cuantumului social prin excluderea din numărul membrilor de familie a persoanelor care nu îndeplinesc obligaţiile prevăzute; - modificarea cuantumului ajutorului social prin excluderea din numărul membrilor acesteia a persoanei care refuză nejustificat efectuarea acţiunilor sau lucrărilor de interes social. Suspendarea plăţii ajutorului social şi modificarea cuantumului se fac prin dispoziţia scrisă am primarului şi se comunică titularului în termen de 15 zile de la data emiterii acestuia. suspendarea plăţii ajutorului social sau modificarea cuantumului ajutorului social se face începând cu luna următoare celei în care numai îndeplineşte obligaţiile. 3.4.2. Acordarea de sprijin familiilor cu copii a. alocaţia de stat pentru copii - constituie o formă de sprijin bănesc lunar acordat de stat familiilor cu copii şi reprezintă un drept universal pentru toţi copii şi se plăteşte de la bugetul de stat. - reglementările juridice prevăd că „persoanele care primesc alocaţia de stat pentru copii sunt obligate să o folosească exclusiv în scopul îngrijirii copiilor însemnând că alocaţia are o destinaţie specială, este un drept al copilului, şi nu al persoanei care o încasează”. Acordarea alocaţiilor pentru copii depinde de vărsata copilului, cetăţenia şi domiciliul părinţilor şi de situaţia prezenţi copiilor la şcoală. Alocaţia se acordă pentru copii n vârstă de 16 ani, chiar dacă urmează o formă de învăţământ până la 18 ani. Copii care au

F Alocaţia de stat pentru

copii


33

contractat o invaliditate de gradul I sau II până la îndeplinirea vârstei de 16 ani şi copii handicapaţi beneficiază de alocaţie până la împlinirea vârstei de 18 ani, iar apoi sunt ocrotiţi prin asistenţă socială de stat. Până la împlinirea vârstei de 18 ani copii handicapaţi aflaţi în întreţinerea familiei beneficiază de alocaţia de stat pentru copii în cuantumurile prevăzute de lege, majorate cu 100%. Titularul alocaţiei de stat este copilul. Pe lângă copii născuţi din căsătoria părinţilor mai sunt îndreptăţiţi la alocaţie; în aceleaşi condiţii; copii rezultaţi din căsătoria anterioară a unui dintre soţi şi care se află în îngrijirea lor; copii din afara căsătoriei, dacă au fost recunoscuţi sau li s-a stabilit filiaţia prin hotărârea judecătorească şi copii primiţi sper creştere în mod legal. Alocaţia de stat pentru copii se plăteşte unuia dintre părinţi pe baza cordului acestora sau în caz de neînţelegere p baza deciziei autorităţilor tutelare, părintelui la care s*a stabilit prin hotărâre judecătorească domiciliul copilului. Alocaţia de stat pentru copii nu se acordă pentru copii în vârstă de peste 7 ani care nu urmează învăţământ general obligatoriu, cu excepţia celor care nu sunt şcolarizaţi din motive de sănătate dovedite cu certificat medical. Alocaţia nu se plăteşte în lunile în care copii titulari ai drepturilor se află mai mult de 15 zile în instituţii de ocrotire sau de asistenţă socială care le asigură întreţinerea completă din partea statului. Alocaţia nu se acordă copiilor care realizează venituri proprii, copiilor bursieri, dacă se optează pentru bursă, alocaţia se plăteşte în acest caz numai pe timpul vacanţei. Cuantumul alocaţiei de stat pentru copii se stabileşte în sumă fixă pentru fiecare copil; indiferent de mărimea veniturilor părinţilor şi se indexează periodic, odată cu salariile, bursele, pensiile. Stabilirea dreptului de alocaţie se face pe baza cererii însoţite de acte necesare din care rezultă îndeplinirea condiţiilor pentru acordarea acestui drept. Plata alocaţiei se face începând cu luna următoare aceleia în care s-a născut copilul. În cazul în care cererea este înregistrată ulterior lunii în care s-a născut copilul, plata alocaţiei se face şi pentru lunile anterioare, dar nu mai mult de 12 luni. Plata alocaţiei de stat pentru copii încetează începând cu luna următoare acesteia în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile de acordare. Alocaţia de stat pentru copii nu este impozabilă şi nu poate fi urmărită silit în vederea recuperării sumelor plătite necuvenit cu acest titlul.


34

Ministrul muncii este cel care asigură gestionarea alocaţiei de stat pentru copii în vârstă de până la 7 ani, alocaţiile de copii care au absolvit învăţământul general obligatoriu înaintea vârstei de până la 16 ani şi care nu mai urmează o formă de învăţământ. Reprezentanţii legali ai copiilor depun o cerere însoţite de copia certificatului de naştere a copilului la consiliile comunale orăşeneşti, municipale sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, unde îşi au domiciliul sau reşedinţa. Cererile sunt depuse la oficiul de asistenţă socială care eliberează un carnet de cecuri care conţine un număr de cecuri pe baza cărora se acordă lunar alocaţia. b. Alocaţia de naştere de care beneficiază mamele pentru fiecare din primi 4 copii nou născuţi vii. c. Alocaţia suplimentară pentru familiile cu mai muţi copii se plăteşte de la bugetul de stat, cuantumurile acestei prestaţii se acordă diferenţial în raport cu numărul copiilor aflat în întreţinerea familiilor 3.4.3. Alte forme de sprijin din domeniul asistenţei sociale 1. Alocaţii de sprijin destinate familiilor În funcţie de veniturile familiale membrii acestora urmează să beneficieze de: a. alocaţii pentru subzistenţă care vor urmări combaterea sărăciei şi se vor urmări combaterea sărăciei şi se vor materializa prin alocaţii de stat pentru copii în cuantum de 10% din salariul mediu pe ţară, ajutoare sociale diferenţiate pentru asigurarea nivelului veniturilor minim garantat şi ajutoare pentru familiile cu venituri mici în vederea pregătirii copiilor pentru începerea anului şcolar. b. alocaţiile pentru dezvoltarea familiară prin care se vor sprijini familiile tinere în scopul facilitării accesului acestora la o locuinţă şi bunuri de folosinţă îndelungată. Prin acordarea alocaţiilor pentru dezvoltarea familiară se are în vedere pe termen lung, creşterea rolului familiei în societate diminuarea numărului familiilor sărace integritate familiei şi diminuarea treptată a intervenţiei statului în acordarea de alocaţii de subzistenţă.

F Alocaţii de

sprijin destinate familiilor


35

2. ajutorul de urgenţă familiile şi persoanele aflat în situaţii de necesitate datorate calamităţilor naturale, incendiilor, accidentelor sau altor cauze temeinice justificate pot beneficia de ajutoare de urgenţă de la bugetul de stat aprobate prin hotărâri ale Guvernului pe bază e anchetă socială. 3. Ajutoare financiare pentru familiile şi persoanelor aflate în extremă dificultate datorită stării de sănătate sau altor cazuri temeinice, justificate. Ajutoarele financiare se acordă pentru acoperirea unor cheltuieli cu întreţinerea, construcţia, reparaţia, amenajarea şi modernizarea instituţiilor de asistenţă socială, tratamente medicale şi intervenţii chirurgicale în străinătate ca urmare a unor afecţiuni de sănătate rare. 4. ajutorul pentru refugiaţi acordat persoanelor care a dobândit statul de refugiat în România şi care beneficiază de un ajutor rambursabil pe o perioadă de cel mult 9 luni cuantumului acestui ajutor este stabilit la nivelul salariului minim brut pe ţară. 5. ajutorul pentru încălzirea locuinţei pe perioada sezonului rece este destinat familiilor cu venituri relativ reduse ale căror locuinţe sunt racordate la sistemele centralizate de furnizare a Europei termice. 6. masa la cantinele de ajutor social. Persoanele aflate în situaţii economico-sociale sau medicale deosebite pot beneficia de serviciile cantinelor de ajutor social. Persoanele care nu realizează venituri sau acestea se situează sub nivelul venitului net lunar pentru o persiană singură luată în calcul, la stabilirea ajutorului social beneficiază de serviciile oferite de cantina de ajutor social în mod gratuit.

E Ajutorul de

urgenţă


36


1. Definiţi sistemul de asistenţă socială? ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

2. Definiţi asistenţa socială ? ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

3. Enunţaţi principalele direcţii ale managementului asistenţei sociale? ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

4. Enunţaţi principalele obiective ale reformei sistemului de asistenţă socială? ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

5. Care sunt caracteristicile asistenţei sociale?. ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

6. Care sunt principalele caracteristici ale ajutorului social? ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

7. Condiţii de acordare a alocaţiilor de sprijin destinate familiilor? …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

& timp estimat

30 min.


37

CAPITOLUL IV FORMELE DE OCROTIRE A CETĂŢENILOR PRIN ASIGURĂRILE SOCIALE DE STAT CONŢINUT: 4.1. Pensiile, Calculul pensiilor 4.2. Trimiterile la tratament balnear si odihnă. 4.3. Indemnizaţii şi ajutoarele sociale. 4.1. Pensiile Pensiile constituie forma principală de ocrotire a cetăţenilor prin asigurările sociale. Pensiile sunt drepturi băneşti lunare ce se acordă pe tot timpul vieţii de pensionare persoanelor care îşi încetează activitatea datorită atingerii unei anumite limite de vârstă sau invalidităţii, copiilor urmaşi până la o anumită vârstă şi soţului supravieţuitor care are calitatea de urmaş pentru a-i asigura acestora condiţii decente de viaţă. Pensia poate fi privită şi din perspectiva unui venit de înlocuire atribuit persoanelor cărora vârsta nu le mai permite să activeze pe piaţa muncii. În sistemul public din România se acordă următoarele categorii de pensii: pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată, pensia anticipată parţială, pensia de invaliditate, pensia de urmaş. Cuantumul acestora se determină individual în funcţie de stagiul complet de cotizare exprimat în ani şi suma punctajelor medii conform următoarelor relaţii: Cp = Pma X Vp Cp – cuantumul pensiei Pma – punctajul mediu anual realizat de asigurat Vp – valoarea unui punct de pensie Punctajul mediu anual realizat de asigurat se determină ca raport între suma punctajelor anuale şi numărul de ani care compun stagiul complet de cotizare:

ascc

n

j

mbe

bi

ma N

SS

P

å å= ÷

÷÷÷

ø

ö

çççç

è

æ

=

1 12

Pma – punctajul mediu anual realizat de asigurat Sbi – salariul individual brut Smbe – salariul mediu lunar pe economie Nascc – numărul anilor care compun stagiul complet de cotizare.

E Definiţia pensiilor

E Calculul Pensiei


38

4.1.1. Principiile dreptului la pensie La baza stabilirii şi acordării pensiilor se află câteva principii astfel: a. îmbunătăţirea raportului dintre pensie şi salariul tarifar, realizarea unei juste corelări între nivelul pensiilor şi cel al salariilor. Acest principiu care astăzi este mai mult un deziderat, stimulează perfecţionarea pregătirii angajaţilor şi creşterea raportului lor la dezvoltarea economico-social a ţării; b. echitatea socială acest principiu reclamă ca pensiile să fie calculate şi aplicate în concordanţă cu calificare şi contribuţia fiecărui cetăţean la dezvoltarea economico-socială a ţării realizând un raport echitabil între veniturile care provin din salariul şi cele care se obţin din pensie. Discrepanţele sunt în unele cazuri de 3-4-5 ori cea ce set inadmisibil şi inechitabil. c. solidaritatea socială potrivit acestui principiu participanţii la sistemul public de pensii îşi asumă reciproc obligaţii, beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale. d. fondurile băneşti necesare plăţii pensiilor se formează din contribuţiile plătite de agenţii economici, instituţii întreprinzători particulari, salariaţii lor şi cetăţeni care au contract de asigurări sociale şi ale celor care folosesc personalul casnic. e. simularea realizării unei vechimi cât mai mari în muncă, prin acordarea unui spor de pesnie, pentru anii lucraţi în plus peste perioada obligatorie de cotizare; f. determinarea cuantumului pensiei în funcţie de condiţiile existente la locul de muncă g. justa corelare a pensiei de invaliditate cu pensia pentru munca depusă şi limita de vârstă h. unicitatea pensiei constă în faptul că o persană poate primi o singură pensie de bază integrală de asigurări sociale, persoanele care au lucrate în sectorul de stat şi în alte sectoare cu sisteme proprii de asigurări sociale primesc atât pensia de asigurări sociale de stat cât şi pensia ce se convine din acele sectoare în raport cu munca depusă şi cu vechimea în muncă; suma pensiilor cumulate nu poate depăşi nivelul pensiei de asigurării sociale de stat ce s-ar cuveni persoanei în cauză în situaţia în care întreaga muncă prestată ar fi depusă într-o unitate de stat. i. neimpozabilitatea pensiilor până al un anumit nivel j. imprescriptibilitatea dreptului la pensie .Potrivit acestui principiu, persoanele care îndeplinesc condiţiile legale pentru a primi o pensie pot oricând să ceară înscrierea la pensie într-o numită situaţi

F Principiile dreptului la

pensie


39

solicitantul nu este îndreptăţit să primească drepturile cu titlul de pesnie pentru întreaga perioadă de timp expirată. j. Inascesibilitatea dreptului la pensie, potrivit acestui principiu, dreptul la pensie nu poate fi cedat nici total , nici parţial. Acest principiu se întemeiază pe considerent uman că primirea pensiei este un drept personal menit să asigure pensionarului condiţii decente de trai materiale şi spirituale. După încasarea pensiei în fiecare lună nimic nu poate împiedica pe pensionar să doneze pensia unei alte persoane. - indexarea şi majorarea pensiei În condiţii procesului inflaţionist din economic românească pe fundalul liberalizării preţurilor, au fost luate măsuri pentru indexarea şi majorarea periodică a tuturor categoriilor de pensii. La fiecare indexare a pensiilor trebuie să avem în vedere următoarele elemente: rata actuală a inflaţiei comparativ cu perioada anterioară; păstrarea unui raport constant între pensia medie şi salariul mediu, actualizarea pensiilor pe baza salariilor curente; stabilirea unui cadrul legal de indexare automată a pensiilor atunci când preţurile şi rata inflaţiei depăşesc un anumit prag, corectarea periodică a coeficienţilor de indexare. Până în prezent cu fiecare indexare, pensiile ca şi salariile reali au rămas mereu în urmă faţă de creşterea preţurilor. Cât să menţin inflaţia şi rata sa ridică este necesar să se reglementeze un mecanism de indexare care să asigure corectarea veniturilor din pensii cu creşterea preţurilor şi tarifelor şi să se menţină un raport echitabil între pensii şi salarii. Statul român garantează dreptul la pensie fiecărui cetăţean indiferent de sex şi naţionalitate şi acordă sprijin material prin asistenţă socială, persoanelor inapte de muncă, lipsite de mijloace de existenţă. Pensia este u drept bănesc, o sumă de bani ce se plăteşte lunar persoanelor care îşi încetează activitatea ca urmare a atingerii unei anumite limite de vârstă, a invalidităţii pe tot timpul vieţii de la pensionare, copiilor urmaşi, până la o anumită vârstă şi soţiei care are calitatea de urmaş pentru a li se asigura acestora condiţii optime de viaţă. Pensiile se plătesc prin asigurările sociale de stat, prin asistenţă socială de stat, după caz, pe viaţă sau cât durează invaliditatea ori calitatea de urmaş. Pensia constituie forma principală de protecţie a foştilor salariaţi, a membrilor lor de familie pin asigurările sociale de stat. Dreptul la pensie se acordă, în raport cu munca prestată, calitatea, importanţa socială, rezultatele muncii prestate tuturor cetăţenilor care au vechimea necesară în muncă, au împlinit vârsta


40

prevăzută de lege sau şi-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă din cauza unor accidente sau boli. Pensiile trebuie să asigure condiţii decente de viaţă membrilor societăţii în concordanţă cu nivelul de dezvoltare a economiilor naţionale. Prin asigurările sociale de stat se acordă următoarele pensii: pensia pentru munca depusă şi limita de vârstă; pensia de invaliditate; pensia anticipată; pensia anticipată parţială; pensia de urmaş. 4.1.2. Pensia pentru limită de vârstă Acordarea acestei pensii necesită îndeplinirea cumulativă a 2 condiţii: persoana să fi împlinit vârsta standard de pasionare şi să aibă o anumită vechime în muncă, un stagiu minim de cotizare în sistemul public. Vârsta standard de pensionare este de 60 ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi şi atingerea acestei vârste se va realiza în 13 ani de la adoptarea legii pensiilor (2000). Prin creşterea vârstei de pasionare pornindu-se de le 57 ani pentru femei şi la 62 ani pentru bărbaţi. Stadiul minim de cotizare atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi este de 15 ani (până în 2013 va creşte progresiv de la 10 ani) iar stagiul complet de cotizare este de 30 ani pentru femei şi 35 ani pentru bărbaţi, iniţial 25 de ani pentru femei şi 30 ani pentru bărbaţi. Legislaţia prevede anumite derogări de la normele generale reducându-se vârstă şi vechimea în muncă în următoarele cazuri: - personalul angajat în grupa I şi II de muncă pentru fiecare an lucrat în grupele I şi II de muncă se acordă câte un spor de vechime de 6 luni respectiv 3 luni pe un an lucrat, dacă s-au lucrat minim 20 ani pentru femei şi 25 ani pentru bărbaţi în aceste grupe. Pentru persoanele care au lucrat cel puţin 5 ani în grupele I şi II de muncă au dreptul să li se ia în calcul vechimea de muncă, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe, un an şi 6 luni pentru grupa I şi 1 an şi 3 luni pentru grupa II, dar în acest caz nu se reduce limita vârstei de pensionare specifică grupelor I şi II. Pentru anii lucraţi în plus peste vechimea minimă integrală se acordă un spor de pesnie de 1% pentru fiecare an în plus din primi 5 ani şi de 0,5 pentru fiecare an în plus peste primi 5 ani din baza de calcul a pensiei. Persoanele asigurate care au realizat un stadiu de cotizare în condiţii de asigurat în funcţii de gradul handicapului beneficiază de reducerea stadiilor de cotizare şi a vârstelor standard de pensionare astfel:

F Pensia pentru

limita de vârstă


41

- cu 15 ani reducerea vârstei de pensionare, dacă au realizat cel puţin două treimi din stadiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap grav - cu 10 ani reducerea vârstei standard de pensionare dacă au realizat cel puţin două treimi din stadiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap accentuat - cu 10 ani reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu. Asiguraţii nevăzători beneficiază de pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă dacă au realizat ca nevăzători cel puţin 1/3 din stagiul complet de cotizare. Persoanele încadrate în muncă dornice să-şi continue activitate şi după împlinirea vârstei de 65 de ani, bărbaţii şi 60 ani femeile pot solicita, cu 3 luni înainte de împlinirea acestor vârste, ca unitatea să le menţină în muncă o durată de maxim 3 ani. 4.1.3. Pensia anticipată Asiguraţii care au depăşit stagiul complet de cotizare cu cel puţin 10 ani pot solicita pensia anticipată cu cel puţin 5 ani înaintea vârstelor standard de pensionare. Stagiul de cotizare complet se calculează fără a lua în considerare perioadele în care asiguratul a beneficiat de ajutor social a satisfăcut stagiul militar sau a urmat şi absolvit cursurile de zi ale învăţământului universitar pe durata normală a studiilor pentru asigurări care beneficiază de acest tip de pesnie, la împlinirea vârstelor standard de pensionare, pesnie anticipată devine pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate şi se transformă în pesnie pentru limită de vârstă. 4.1.4. Pensia anticipată parţială Pensia anticipată parţială se acordă asiguraţilor acre au realizat stagiile, complete de cotizare cu până la 10 ani şi care pot solicita această pensie cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu cel puţin 5 ani. Cuantum,ul pensiei anticipate parţiale se stabileşte din cuantumul pensiei pentru munca depusă şi limită de vârstă prin diminuarea în raport cu stagiul de cotizarea realiza şi cu numărul de lunci cu care s-a redus vârsta standard de pensionare. La împlinirea vârstelor standard de pensionare, pensia anticipată parţială devine pensie pentru munca depusă şi limita de vârstă prin

E Pensia

Anticipată Parţială

E Pensia

Anticipată


42

eliminarea diminuărilor şi adăugarea eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare. 4.1.5. Pensia de invaliditate Pensia de invaliditate se acordă persoanelor încadrate în muncă şi care din cauza unor accidente produse în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu sau datorită bolilor profesionale, a unor accidente în afara de muncă sau a unor boli obişnuite, şi-au pierdut total sau în mare măsură capacitatea de muncă. Agenţii economici şi instituţiile sunt obligate să asigure angajaţilor condiţiile necesare , pentru buna desfăşurare a activităţii şi să ia măsurile de protecţia a muncii în vederea înlăturării şi prevenirii cauzelor care pot duce al diminuarea sau pierderea capacităţii de muncă a acestora. În raport cu pierderea capacităţii de muncă există 3 grade de invaliditate: - invaliditatea de gradul I când se pierde complet capacitatea de muncă şi este necesară supravegherea permanentă şi îngrijirea individului de o altă persoană. - invaliditatea de gradul II când nu se pierde complet sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă, însă invalidul se serveşte singur, neavând nevoie de îngrijiri din partea altei persoane - invaliditatea de gradul III când se pierde cel puţin jumătate din capacitatea de muncă şi invalidul poate presta accesaşi muncă, însă cu un program redus sau o altă muncă mai uşoară. Încadrarea personalului în unul din cele 3 grade de invaliditate se face de comisia de expertiză medicală, ţinându-se seama de următoarele criterii de bază; natura graviditatea particularităţile şi evoluţia bolii, posibilităţile de recuperare a capacităţii de muncă, elementele care pot conduce la angrenarea bolii în cazul continuării activităţii. Pensionarii de invaliditate sunt supuşi unor controale medicale în funcţie de afecţiune, la intervale de 6-12 luni, până la îndeplinirea vârstelor standard de pensionare după fiecare control, medicul expert al asigurărilor sociale emite o nouă decizie prin care se stabileşte menţinerea în acelaşi grad de invaliditate, încadrarea în alt grad de invaliditate, sau încetarea calităţii de pensionar de invaliditate ca urmare a redobândirii capacităţii de muncă. Nu sunt supuşi revizuirii medicale pensionarii de invaliditate care: - prezintă invalidităţi care afectează inevitabil capacitatea de muncă - au împlinit vârstele prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei pentru munca depusă şi limitele de vârstă

F Pensia de

Invaliditate


43

- au vârsta mai mică cu până la 5 ani faţă de vârsta standard de pensionare şi au realizat stadiile complete de cotizare. Pentru invaliditate de gradul I şi II pensia se stabileşte în raport de vechimea in muncă în procente din salariul tarifar şi din celelalte venituri salariale la data stabilirii pensiei, diferenţiat pe tranşe de salarii şi pe grupe de muncă. Pensia persoanelor încadrate în muncă a căror vechime în muncă sub 5 ani şi care şi-au pierdut total sau în cea mai mare măsură capacitatea de muncă datorită accidente, boală profesională sau a altor boli contractate în perioada cât erau încadrate în muncă, este stabilită în sumă fixă diferenţiată, în raport cu gradul de invaliditate. La împlinirea vârstei standard necesară obţinerii pensiei pentru munca depusă şi limită de vârstă, beneficiarul pensiei de invaliditate, poate opta pentru cea mai avantajoasă dintre pensii. 4.1.6. Pensia de urmaş Pensia de urmaş se acordă la cererea copiilor şi statului supravieţuitor dacă la data decesului persoana respectivă era pensionar sau întrunea condiţiile pentru obţinerii unei pensii. Copii au dreptul la pensie de urmaş până la vârsta de 16 ani, iar dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii până la terminarea acestora fără a depăşi vârsta de 26 ani. Copii mai au dreptul la pensia de urmaş pe toată durata invalidităţii de orice …dacă aceasta a apărut până la 16 ani sau până la terminarea studiilor. Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii la împlinirea duratei standard de pensionare dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 15 ani. Dacă durata căsătoriei este mai mică de 15 ani , dar cel puţin 10 ani cuantumul pensiei de urmaş cuvenit soţului supravieţuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv 6% pentru fiecare an de căsătorie în minus. Soţul supravieţuitor mai primeşte pensie de urmaş în situaţiile următoare: - dacă decesul soţului s-a produs ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale sau a tuberculozei şi dacă realizează venituri lunare mai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie. - pe perioada în care soţul supravieţuitor este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin un an - dacă soţul supravieţuitor are în îngrijire în urma decesului susţinătorului unul sau mai mulţi copii în vârstă de până la 7 ani, beneficiază de pesnie de urmaş, până la data împlinirii de către ultimul

E Pensia de

urmaş


44

copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care realizează venituri lunare mai mari de o pătrime din salariul mediu brut pe economie. Pensia de urmaş, se calculează din: a. pensia pentru munca depusă şi limita de vârstă aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul susţinătorului decedat b. pensia de invaliditate de gradul I în cazul în care decesul aparţinătorului a survenit înaintea îndeplinirii condiţiilor pentru obţinerea pensiei pentru munca depusă şi limită de vârstă şi era în pată cu pensia de invaliditate de orice grad, pesnie autorizată , pensie anticipată parţială, sau ar fi avut dreptul potrivit legii la una dintre aceste categorii de pesnie. Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte prin aplicarea unui procent asupra pensiei decedatului astfel: pentru un singur urmaş 50%, pentru doi urmaşi 75%, pentru mai mulţi urmaşi 100%. Cuantumul pensiilor de urmaş în cazul orfanilor de ambii părinţi reprezintă însumarea drepturilor de urmaş calculate după fiecare părinte. Soţul supravieţuitor care are dreptul la o pensie proprie şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei de urmaş după soţul decedat poate opta pentru pensia cea mai avantajoasă. 4.1.7. Calculul pensiilor Începând cu data înscrierii la pensie cuantumul pensiei se determină prin înmulţirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie. Cuantumul pensiei stabilit se majorează cu suma corespunzătoare contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate datorată potrivit legii. La determinarea cuantumurilor pensiei fracţiunile de leu se întregesc la un leu în favoarea pensionarilor. Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat prin împărţirea numărului de puncte rezultate din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stadiului complet de cotizare. La calcularea punctajului mediu anual a punctajului anual şi a numărului de puncte realizat în fiecare lună se utilizează 5 zecimale. Punctajul anual al asiguratului se determinăm prin împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numerelor de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului vrut lunar individual inclusiv sporurile şi a


45

adaosurile sau a venitului lunar asigurat care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de comisia naţională pentru statistică.

Pentru perioadele în care comisei naţională pentru statistică a comunicat numai salariul mediu brut lunar pe economie la nivelul anual punctajul anual al asiguratului se determină ca raport între media lunară din anul respectiv a salariilor brute individuale

4.2. Trimiterile la tratament balneoclimateric şi odihnă Trimiterile la tratament balneoclimateric şi odihnă constituie o altă formă de ocrotire a cetăţenilor prin asigurările sociale de stat şi au un rol important în prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii pensionarilor, a salariaţilor şi a membrilor lor de familie. Pe baza prescripţiilor medicale, salariaţii şi pensionarii sunt trimişi la odihnă şi la tratament balneoclimateric. Se acordă prioritate salariaţilor care lucrează în condiţii foarte grele sau foarte vătămătoare, sunt suferinzi de boli cronice sau profesionale, invalizilor. Biletele de odihnă sunt finanţate din fondurile asigurărilor sociale de stat, se distribuie în limita numărului de locuri aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi reprezintă aproximativ 15% în comparaţie cu cele de tratament. De aceste bilete de odihnă pot beneficia soţul/soţia celui îndreptăţit, precum şi copiii acestuia dacă au vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani şi urmează cursurile unei unităţi de învăţământ preuniversitar. Contribuţia care trebuie să fie plătită de beneficiari pentru biletele de odihnă se stabileşte după cum urmează: > pentru salariaţii bugetari 50% din preţul integral al biletului de odihnă; > preţul integral al biletului de odihnă în cazul soţului, soţiei (care nu fac parte din categoria persoanelor care potrivit art.19, litera g, Legea 19/2000 cu modificările ulterioare, pot beneficia de aceste bilete de odihnă); > 50% din contribuţia părintelui în cazul copiilor. Costul transportului, mesei, cazării şi tratamentului balneoclimateric se suportă pentru salariaţi, pensionari şi membrii lor de familie – cărora li se acordă biletele respective – din bugetul asigurărilor sociale de stat, în proporţie de 70% şi diferenţiat, în funcţie de nivelul pensiei sau al salariului, în funcţie de staţiune şi de sezon.

E Trimiterile la tratament balneoclimateric


46

Pentru asiguraţii care se află în incapacitate temporară de muncă pe o perioadă mai mare de 90 de zile şi pentru pensionarii de invaliditate, contravaloarea biletelor de tratament balnear se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat. Durata tratamentului balnear este de 15+21 de zile şi se stabileşte de medicul expert al asigurărilor sociale, în funcţie de tipul afecţiunii şi de natura tratamentului 4.3. Indemnizaţiile şi ajutoarele de asigurări sociale Indemnizaţiile şi ajutoarele constituie o altă formă de ocrotire a cetăţenilor. Prin asigurările sociale de stat se acordă următoarele indemnizaţii şi ajutoare: > indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii; > indemnizaţii în caz de pierdere temporară a capacităţii de muncă; > indemnizaţii în caz de maternitate; > indemnizaţia pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani; > ajutorul de şomaj, ajutorul de integrare profesională etc. 4.3.1 Indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii

Indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii au ca scop să contribuie la refacerea şi întărirea sănătăţii acestora şi să permită luarea de măsuri la locul de muncă pentru preîntâmpinarea îmbolnăvirilor şi accidentelor.

În vederea prevenirii îmbolnăvirilor şi recuperării capacităţii de muncă, asiguraţii beneficiază din bugetul asigurărilor sociale de stat de următoarele categorii de indemnizaţii: > indemnizaţia pentru trecerea temporară la alt loc de muncă. Datorită unui accident la locul de muncă sau a unor boli profesionale salariaţii pot fi trecuţi pe o anumită perioadă sau chiar definitiv la alt loc de muncă. Indemnizaţia se acordă doar în condiţiile în care există o diferenţă de venit salarial în defavoarea angajatului, respectiv dacă la noul loc de muncă acesta are un venit de natură salarială mai mic decât media veniturilor din ultimele şase luni, care au constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale pe lunile respective;; > indemnizaţiile pentru reducerea timpului de muncă se acordă la propunerea medicului de familie şi a medicului expert al asigurărilor sociale pentru cel mult 90 de zile într-un an calendaristic, în una sau mai multe etape.

F Indemnizaţiile si ajutoarele de

asigurări sociale


47

Cuantumul lunar al acesteia indemnizaţii se calculează ca cel pentru indemnizaţia pentru trecerea temporară la alt loc de muncă. > indemnizaţia pentru carantină se acordă atât personalului angajat cu carte de muncă pe o perioadă nelimitată precum şi celor temporar angajaţi, indiferent de vechimea în muncă în condiţiile în care sunt opriţi de către organele medico-sanitare din cauza unei boli contagioase ivite la locul de muncă. Carantina este o măsură de ocrotire a sănătăţii populaţiei şi prin instituirea ei se urmăreşte prevenirea extinderii epidemiilor. Cuantumul lunar al indemnizaţiei reprezintă 75% din baza de calcul determinată ca medie a veniturilor pe şase luni şi pentru care s-au plătit contribuţiile angajatului şi ale angajatorului la asigurările sociale. Aceste indemnizaţii au ca scop să asigure existenţa angajaţilor, să contribuie la refacerea şi întărirea sănătăţii acestora şi să permită luarea unor măsuri la locul de muncă pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi accidentelor. Salariaţii cu contracte de muncă pe durată nedeterminată trimişi în timpul concediului lor de odihnă pentru tratament în staţiunile balneoclimaterice, beneficiază de indemnizaţii care se acordă pentru zilele de tratament balnear ce depăşesc durata concediului de odihnă, la care se adaugă două, trei zile pentru transport şi readaptarea la condiţiile de viaţă de la locul de muncă şi de la domiciliu, după venirea din staţiune. Angajaţii care sunt în incapacitate temporară de muncă şi sunt trimişi la tratament balneoclimateric de organele medicale competente primesc o indemnizaţie pe toată durata tratamentului. Cuantumul indemnizaţiei pentru trimiterea la tratament balnear reprezintă de la 50% până la 85% din salariul tarifar şi din sporurile legale. 4.3.2. Indemnizaţia în caz de pierdere temporară a capacităţii de muncă. Indemnizaţia în caz de pierdere temporară a capacităţii de muncă constituie o formă de protecţie socială concretizată în suma de bani ce se acordă prin asigurările sociale de stat pe toată perioada în care salariaţii permanenţi, temporari sau sezonieri aflaţi în perioada de probă, îşi pierd temporar capacitatea de muncă, din cauza unei boli profesionale sau a unui accident de muncă, a unui accident în afară de muncă sau a unei boli obişnuite, precum şi pe toată durata convalescenţei, până la însănătoşire sau pensionare. Deci, indemnizaţia se acordă salariaţilor cu contracte de muncă încheiate pe durată determinată sau nedeterminată. Asiguraţii beneficiază de concediu medical şi de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă dacă dovedesc incapacitatea temporară de muncă printr-un

E Indemnizaţia

în caz de pierdere

temporară a capacităţii de

muncă


48

certificat medical eliberat de către medicii asigurărilor sociale de stat. Acordarea acestor indemnizaţii necesită un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni, realizat în ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu medical înscrisă în certificatul de concediu medical. Beneficiază de indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, în aceleaşi condiţii ca şi ceilalţi asiguraţi, pensionarii care realizează venituri dintr-o activitate profesională pentru care se calculează şi se plăteşte contribuţia de asigurări sociale. Concediul medical în caz de boală sau accident se acordă salariaţilor, inclusiv persoanelor aflate în perioada de probă, indiferent de durata determinată sau nedeterminată a contractului de muncă, în caz de incapacitate temporară de muncă provocată de boală sau de accident. Totuşi, salariaţii încadraţi cu contract de muncă pe durată determinată trebuie să aibă o vechime în muncă de minimum 4 luni în ultimele 12 luni sau de 10 luni în ultimii doi ani premergători acordării concediului medical. Când concediul medical depăşeşte 6 luni, el poate fi prelungit de Ministerul Sănătăţii cu cel mult 90 de zile. În cazul în care nici după expirarea acestei perioade de timp asiguratul nu-şi reface capacitatea de muncă, se avizează pensionarea de invaliditate.

Indemnizaţia în caz de pierdere temporară a capacităţii de muncă din cauza unei boli sau a unui accident. Această indemnizaţie constituie o formă de protecţie socială concretizată în suma de bani ce se acordă prin asigurările sociale de stat pe toată perioada de timp în care salariaţii permanenţi, temporari sau sezonieri îşi pierd temporar capacitatea de muncă, datorită unei boli profesionale sau accident de muncă, a unui accident în afară de muncă sau boală obişnuită, precum şi pe toată durata convalescenţei până la însănătoşire sau pensionare. Aceste indemnizaţii se suportă din prima zi de incapacitate temporară de muncă şi până la data încetării acesteia sau pensionării numai din fondurile unităţii în care salariatul îşi desfăşoară activitatea. Dacă unitatea economică îşi încheie activitatea, indemnizaţiile respective se suportă din asigurările sociale de stat. Condiţia de acordare a indemnizaţia în caz de pierdere temporară a capacităţii de muncă este ca asiguratul să fi realizat cel puţin 6 luni de plată a contribuţiei de asigurări sociale în ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu medical înscrisă în certificatul de concediu medical. Indemnizaţia se acordă fără condiţii de stagiu de cotizare, în cazul urgenţelor medico-chirurgicale, a tuberculozei şi a bolilor infecto-contagioase din grupa A. Cuantumul indemnizaţiei în caz de incapacitate temporară de muncă se determină prin aplicarea cotei de 75% asupra bazei de calcul

F Concediul Medical –Condiţii de Acordare


49

determinate ca medie a veniturilor lunare din ultimele şase luni, pe baza cărora s-a stabilit contribuţia pentru asigurările sociale . Angajaţii în vârstă de până la 18 ani, cu o vechime neîntreruptă în muncă de până la 2 ani au dreptul, în cazul incapacităţii temporare de muncă, la un ajutor ce reprezintă 56% din salariul tarifar lunar. În caz de incapacitate temporară de muncă, din cauza unui accident care nu are legătură cu munca sau a unei boli obişnuite, indemnizaţia ce se acordă pentru primele 3 zile calendaristice de concediu medical este de 50% din cuantumul cuvenit. Salariaţii unităţilor miniere precum şi cei care îşi desfăşoară activitatea în condiţii foarte grele de muncă, cum ar fi oţelării, turnătorii, forje etc. şi care se află în concedii medicale datorită accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor profesionale precum şi în cazurile de urgenţă medicală beneficiază de o indemnizaţie ce reprezintă 100% din salariul tarifar de încadrare. De asemenea cuantumul indemnizaţiei în caz de incapacitate temporară de muncă cauzată de tuberculoză, SIDA, cancer de orice tip şi boală contagioasă este de 100% din baza de calcul determinată ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni de cotizare. Indemnizaţia în caz de pierdere temporară a capacităţii de muncă se suportă de către angajator şi/sau de către bugetul asigurărilor sociale de stat. Angajatorul suportă această indemnizaţie în funcţie de numărul de angajaţi, astfel: > Până la 20 de angajaţi, din a patra zi până în a zecea zi de incapaciztate de muncă; > Între 21-100 de angajaţi, din prima zi până în a 12-a zi de incapacitate de muncă; > Peste 100 de angajaţi, din prima zi până în a 17-a zi de incapacitate de muncă. Din bugetul asigurărilor sociale de stat, indemnizaţia în caz de pierdere temporară a capacităţii de muncă se suportă astfel: > Din prima zi de incapacitate temporară de muncă, în cazul persoanelor care beneficiază de indemnizaţie de şomaj, de integrare profesională sau alocaţie de sprijin, persoanele care au calitatea de asigurat şi realizează un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel puţin 5 salarii medii brute pe economie; > Din ziua următoare celei suportate de angajator şi până la data încetării incapacităţii temporare de muncă sau pensionării. Indemnizaţia acordată pentru incapacitate temporară de muncă se acordă pe o durată de timp de cel mult 180 de zile în interval de un an, socotit din prima zi de îmbolnăvire. Începând cu a 90-a zi concediul medical se poate prelungi până la 180 de zile, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale.

E Condiţii


50

În cazul unor boli speciale, durata de acordare a indemnizaţiei pentru pierderea temporară a capacităţii de muncă poate fi mai mare. 4.3.3. Indemnizaţia de naştere Indemnizaţia de naştere reprezintă o formă de încurajare de către stat a natalităţii şi se acordă mamelor, indiferent dacă sunt sau nu asigurate, numai la naşterea celui de-al doilea copil şi pentru fiecare copil născut ulterior, viu sau mort. Cuantumul acestei indemnizaţii este stabilit în sumă fixă pentru fiecare dintre aceşti copii. Stabilirea şi plata indemnizaţiei de naştere se face prin dispoziţia primarului localităţii în a cărei rază teritorială domiciliază mama îndreptăţită. Plata indemnizaţiei se face pe baza actelor de naştere ale copiilor, din bugetele locale, din sumele defalcate cu această destinaţie din bugetul de stat. Această indemnizaţie unică se acordă indiferent de natura şi de nivelul veniturilor părinţilor şi independent de toate celelalte forme de protecţie a familiilor cu copii. 4.3.4.Concediul şi indemnizaţia de maternitate

Concediul de maternitate, pe perioada căruia se va primi indemnizaţia pentru maternitate sau indemnizaţia pentru sarcină şi lehuzie, se concretizează în concediu prenatal şi concediu postnatal şi se acordă pe o durată maximă însumată de 126 de zile calendaristice pe baza certificatului medical.

Concediul de maternitate cuprinde 63 de zile concediu prenatal şi 63 de zile concediu postnatal cu posibilitatea compensării între ele, în funcţie de recomandarea medicului şi de opţiunea persoanei beneficiare, în condiţiile respectării concediului postnatal de minim 42 de zile (conform Legii 577 din 22 decembrie 2003, publicatã în Monitorul Nr. 1 din 5 ianuarie 2004, care aprobã Ordonanţa nr.9 din 2003, ce modificã Legea 19 privind sistemul public si alte drepturi de asigurări sociale).

Perioada concediului postnatal a fost stabilită obligatoriu la 42 de zile deoarece înainte de apariţia Legii 577 au existat cazuri în care în care medicii au acordat toate cele 126 de zile de concediu de maternitate înainte de naştere. În prezent, în cazul apariţiei unor astfel de cazuri, persoana aflatã în aceastã situaţie nu va primi nici un fel de remunerare pe perioada concediului postnatal. Ea va putea sã primească indemnizaţie pentru creşterea copilului până la doi ani doar după ce se epuizează cele 42 de zile de concediu postnatal. Indemnizaţia care se acordã pentru cele 126 de zile de concediu de maternitate se stabileşte dacã persoana respectivã are îndeplinitã condiţia de a avea sase luni stagiu de cotizare la asigurările sociale în

F Indemnizaţia

de naştere

F Concediul şi Indemnizaţia

de Maternitate


51

ultimele 12 luni anterioare datei naşterii copilului. În ceea ce priveşte valoarea indemnizaţiei care se acordã în perioada de maternitate, ea a fost stabilitã la 85% din media veniturilor realizate în ultimele sase luni de stagiu anterioare naşterii copilului şi se suportă din bugetul asigurărilor sociale.

Indemnizaţia în caz de maternitate se plăteşte pe baza certificatului de concediu medical şi a cererii tip privind solicitarea drepturilor de asigurări sociale, şi, după caz, a certificatului de persoană cu handicap, emis în condiţiile legii. De aceste drepturi beneficiază şi femeile însărcinate care au încetat plata contribuţiei de asigurări sociale, dar care nasc în termen de nouă luni de la data pierderii calităţii de asigurat. Femeile cu handicap asigurate beneficiază, la cerere, de concediu pentru sarcină, începând cu luna a şasea de sarcină.

Tot din bugetul asigurărilor sociale se suportă şi un ajutor de maternitate în sumă fixă acordat studentelor ai căror soţi sunt studenţi sau efectuează stagiul militar, ori studenţilor ale căror soţii nu realizează venituri. La acest ajutor care se acordă în sumă fixă pentru fiecare sarcină se adaugă o sumă separată pentru procurarea rufăriei fiecărui copil nou născut. 4.3.5. Indemnizaţia de risc maternal

La sfârşitul anului 2003 pentru prima dată în ţara noastră au fost puse bazele legislative pentru acordarea concediului şi indemnizaţiei de risc maternal. Pe de o parte reglementările legale adoptate cuprind o mulţime de măsuri şi condiţii cu caracter obligatoriu pe care angajatorii trebuie să le asigure femeilor gravide iar pe de altă parte ele se constituie şi ca măsuri speciale şi drepturi de protecţie socială specifice pentru femeile care sunt salariate, se află în stare de graviditate, sunt mame, lăuze sau care alăptează şi care au cetăţenie română sau al unui stat membru al UniuniiEuropene sau sunt cetăţeni ai altor state cu domiciliul în România. Aspectele esenţiale care trebuie avute în vedere la respectarea acestor reglementări sunt: > Riscul maternal se confundă, de multe ori, cu o eventuală sarcină în timpul căreia medicul de specialitate constată probleme; > De aceste prevederi poate beneficia numai o persoană care este angajată cucontract individual de muncă; > Aceste reglementări nu sunt aplicabile persoanelor asigurate în cadrulsistemului public de pensii în baza declaraţiei de asigurare (având calitatea de patron, asociat, persoană fizică autorizată etc.) sau contract de asigurare şi nici persoanele beneficiare ale drepturilor de şomaj;

E Reglementări

E Indemnizaţia de risc maternal


52

Solicitantele indemnizaţiei de risc maternal trebuie să dovedească starea dematernitate şi necesitatea protecţiei speciale cu documente emise de medicul de familie sau medicul de specialitate. O dată cu apariţia reglementărilor legale referitoare la riscul maternal, toţi angajatorii au fost obligaţi să procedeze la evaluarea locurilor de muncă din punct de vedere al securităţii salariatelor gravide sau în perioada imediat următoare naşterii, lăuze sau în perioada de alăptare. Astfel, angajatorul trebuie să îndeplinească toate măsurile cerute pentru crearea condiţiilor corespunzătoare evitării riscului potenţial semnalat şi procedează în continuare la evaluarea posibilităţii de a modifica orarul de lucru al angajatei sau a condiţiilor la locul de muncă respectiv la repartizarea unui alt loc de muncă. În cazul în care nici una dintre acţiunile precizate nu este posibilă, angajatorul va întocmi toate formele pentru a proceda la acordarea concediului şi indemnizaţiei de risc maternal. Acest concediu şi acest tip de indemnizaţie nu se acordă simultan cu alte concedii prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Concediul pentru risc maternal nu poate depăşi 120 de zile şi va fi acordat în funcţie de situaţia specifică a salariatei: > În situaţia femeii gravide salariata poate beneficia de acest tip de concediu în următoarele condiţii: înainte de concediul de maternitate, respectiv înainte cu cele 63 de zile de naşterea copilului; dacă solicită dispensă pentru consultaţii prenatale care nu se pot efectua decât în timpul programului de lucru, cu condiţia ca acestea să nu depăşească 16 ore pe lună; reducerea cu 25% a duratei normale de lucru dacă nu poate îndeplini durata normală de muncă; > În situaţia în care salariata a născut recent, poate cere concediu de risc maternal dacă au trecut minim 42 de zile calendaristice de la naştere şi nu a solicitat concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de doi ani. De asemenea, ea mai poate beneficia de anumite facilităţi la locul de muncă, ca de exemplu două pauze de alăptare de câte o oră fiecare în timpul programului de lucru sau reducerea duratei normale de lucru cu două ore zilnic; > În situaţii speciale, ca de exemplu muncă de noapte sau în condiţii insalubre sau greu de suportat salariata însărcinată sau în perioadă de alăptare va trebui transferată la un alt loc de muncă unde timpul de lucru este ziua şi în condiţii normale, menţinându-i-se salariul de bază brut lunar.


53

4.3.6. Indemnizaţia pentru creşterea şi îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani Indemnizaţia pentru creşterea şi îngrijirea copilului constituie o altă formă de sprijin bănesc ce se acordă mamelor salariate care au copii în vârstă de până la doi ani. Acest tip de indemnizaţie se acordă, la cerere, în continuarea indemnizaţiei în caz de maternitate sau oricând pentru îngrijirea copilului, până când acesta împlineşte vârsta de doi ani.. Indemnizaţia pentru creştere şi îngrijirea copilului constituie o altă formă de sprijin bănesc ce se acordă mamelor salariate care au copii în vârstă de până la doi ani. Până la 31 decembrie 2003, cuantumul indemnizaţiei reprezintă 85% din media veniturilor lunare din ultimele şase luni, pe baza cărora s-a stabilit contribuţia individuală de asigurări sociale în lunile respective şi se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat. Începând cu 1 ianuarie 2004, ea s-a stabileşte pentru persoanele care au îndeplinit condiţia de a avea cel puţin zece luni stagiu de cotizare realizat în ultimele 12 luni anterioare datei naşterii copilului. Pentru femeile care nasc după această dată, indemnizaţia era în cuantum fix de 85% din salariul mediu brut lunar prognozat pentru anul următor, prevăzut de Legea bugetului de asigurări. De această indemnizaţie beneficiază şi mamele care înfiază sau adoptă copii, au fost numite tutore, au copii încredinţaţi spre creştere şi educare sau primiţi în plasament familial, până la împlinirea de către copii a vârstei de doi ani. În cazul copilului handicapat, indemnizaţia se acordă, la cerere, până la vârsta de trei ani pe baza certificatului de persoană cu handicap. De concediul şi de indemnizaţia pentru creşterea copilului până la vârsta de doi ani poate beneficia, opţional, oricare dintre părinţii copilului iar durata acestui concediu constituie vechime în muncă. Mamele care au copii în vârstă de până la şapte ani, pe care îi îngrijesc, pot lucra ½ din normă, dacă nu beneficiază de creşe sau cămine iar în aceste condiţii se ia în considerare la calculul vechimii în muncă, timpul lucrat o normă întreagă. 4.3.7. Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului constituie o altă formă de sprijin bănesc ce se acordă mamelor salariate pentru îngrijirea copilului bolnav, în vârstă de până la şapte ani, iar în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 18 ani. Durata de acordare a indemnizaţiei este de 14 zile calendaristice într-un an cu excepţia situaţiilor în care copilul contractează boli contagioase, este imobilizat sau este supus unor intervenţii chirurgicale, caz în care durata concediului medical se stabileşte de către medicul de familie.

E Indemnizaţia pentru creşterea şi îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani

E Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav


54

Cuantumul lunar al indemnizaţiei este de 85% din baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale determinate ca medie a veniturilor din ultimele şase luni, pe baza cărora s-a stabilit contribuţia individuală de asigurări sociale, şi se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat. 4.3.8. Ajutorul în caz de deces Ajutorul în caz de deces este o formă de protecţie ce se concretizează într-o sumă de bani care se acordă prin sistemul asigurărilor sociale de stat în caz de încetare din viaţă a persoanelor încadrate în muncă, a pensionarilor şi a membrilor lor de familie. De acest ajutor beneficiază o singură persoană care poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, moştenitorul, în condiţiile dreptului comun, sau, în lipsa acestora, persoana care dovedeşte că a suportat cheltuielile ocazionate de deces. Ajutorul în caz de deces se acordă şi în situaţia în care decesul a survenit la 90 de zile de la desfacerea contractului de muncă sau de la lăsarea la vatră, cu condiţia ca cel în cauză să fi fost încadrat într-o unitate de stat. Ajutorul în caz de deces cauzat de un accident de muncă sau de o boală profesională, se acordă indiferent de vechimea în muncă, în celelalte cazuri solicitându-se o vechime minimă în muncă. Cuantumul ajutorului în caz de deces se stabileşte anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat şi făcut public de către Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale. Acest ajutor poate fi solicitat în termen maxim trei ani de la data decesului şi plata acestuia nu este condiţionată de îndeplinirea unui stagiu de cotizare. Cuantumul ajutorului de deces ce se cuvine pentru un membru de familie reprezintă jumătate din cuantumul ajutorului pentru asigurat sau pensionar. Ajutorul în caz de deces se acordă în termen de 24 de ore de la solicitare de către: - Angajator, în cazul decesului persoanelor care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă, al persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţilor judecătoreşti sau executive, pe durata mandatului, al membrilor cooperatori dintr-o organizaţie a cooperativei meşteşugăreşti şi al persoanelor care desfăşoară activităţi exclusiv pe bază de convenţii civile de prestări servicii şi care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin cinci salarii medii brute pe economie, respectiv al unui membru din familia acestuia;

F Ajutorul în

caz de deces

F Condiţii de

acordare


55

- Instituţia care gestionează bugetul fondului pentru plata indemnizaţiilor de şomaj, în cazul decesului şomerului, respectiv al unui membru din familia acestuia; - Casa Teritorială de Pensii şi Asigurări Sociale, în cazul decesului pensionarului sau a asiguratului care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin cinci salarii medii brute pe economie şi care sunt: asociat unic; asociaţi; comanditari sau acţionari; administratori sau manageri; membrii ai asociaţilor familiale; persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente; persoane angajate la instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora; proprietare de bunuri ţi/sau arendaţi de suprafeţe agricole şi forestiere; persoane care desfăşoară activităţi agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau activităţi private în domeniul forestier, membri ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură; persoane care desfăşoară activităţi în unităţile de cult recunoscute de lege şi care n-au încheiat contract individual de muncă. 4.3.9. Ajutoare sociale acordate elevilor şi studenţilor

Aceste ajutoare sunt forme de sprijin acordate elevilor şi studenţilor pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte, ajutoare pentru maternitate şi ajutoare în caz de deces, sub următoarele forme: - ajutorul pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte se acordă studenţilor şi elevilor orfani, celor proveniţi din case de copii sau plasament familial şi celor care provin din familii cu venituri mici. Ajutorul se acordă în numerar şi un student poate beneficia de acest ajutor o singură dată în decursul unui an universitar. Studenţii orfani de ambii părinţi sau asistaţi ai caselor de copii pot beneficia de acest ajutor în fiecare trimestru; - acordarea de bilete în tabere de odihnă şi tratament. Studenţii beneficiază de sprijin material pentru participarea la tabere de odihnă şi tratament balnear în vacanţă, gratuit sau cu reduceri de tarife. Numărul biletelor care pot fi distribuite este de până la 15% din numărul studenţilor şcolarizaţi la învăţământul de zi, fără taxă de studii. Repartizarea biletelor pe unităţi de învăţământ se face Ministerul Învăţământului, iar repartizarea individuală a biletelor se face de către biroul consiliului facultăţii. Pentru excursii organizate în grup în ţară şi în străinătate, studenţii pot beneficia de bilet gratuit pentru trimitere în tabără şi de reducere de până la 45% din costul acestora. Un student poate beneficia de bilet gratuit pentru trimitere în tabără şi de reducere a preţului excursiei o singură dată pe an, cu excepţia studenţilor orfani de ambii părinţi sau proveniţi din casele de copii ori plasament familial; - elevii şi studenţii din învăţământul de stat, cursuri de zi, beneficiază de o reducere de 50% din costul transportului urban şi interurban, pe


56

bază de abonamente, cu trenul de clasa a 2-a, navele fluviale sau maritime, autobuzele unităţilor cu capital de stat. Elevii orfani de ambii părinţi, cei proveniţi din casele de copii ori plasament familial beneficiază de transport gratuit în vacanţe, iar în perioada cursurilor şcolare beneficiază de înlesnirile de mai sus; - ajutorul în caz de deces se acordă la decesul unui membru al familiei studentului – soţ, soţie, copii. Plata ajutoarelor de orice fel menţionate mai sus se face în limita prevederilor bugetare, pe baza cererii aprobate de conducerea şcolii sau a facultăţii care le acordă.


1. Definiţi pensiile?.

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………....

............

2. Enunţaţi principalele criterii care stau la baza stabiliri şi acordării

pensiilor?

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………

3. Enunţaţi condiţiile acordări pensiei pentru limita de vârstă?

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

……….

4. Care este vârsta standard de pensionare atât la femei cat şi la bărbaţi?

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

& timp estimat

30 min.


57

………………………………………………………………………………

5. Enumeraţi principalele indemnizaţii şi ajutoare ce se acordă de către statul

român?………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

6. Care este scopul acordări indemnizaţiei pentru prevenirea îmbolnăvirilor,

refacerea, şi întărirea sănătăţi?

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

7. Care este stagiul minim de cotizare pentru acordarea indemnizaţiei în caz

de pierdere temporară a capacităţi de muncă?

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

8. Definiţi indemnizaţia de naştere?

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………

9. Care este durata concediului de maternitate?

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………

10. Care este instituţia care acordă ajutorul în caz de deces şi care sunt

condiţiile de acordare a acestuia?

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………


58

CAPITOLUL V

SISTEMUL DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE CONŢINUT: 5.1. Importanţa asigurărilor sociale de sănătate. 5.2. Persoane cuprinse în asigurările sociale de sănătate. 5.3. Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor.

5.1. Importanţa asigurărilor sociale de sănătate

Un sistem de asigurări sociale de sănătate este desemnat să finanţeze îngrijirea medicală pentru populaţia asigurată şi inclusă în asigurare. În afara scopurilor sociale, acesta este un instrument financiar care organizează transformarea sumelor colectate în servicii medicale în aşa fel încât toate persoanele asigurate să-şi permită aceste servicii.

Un sistem de asigurări nu poate funcţiona dacă pachetul de servicii prevăzut a fi furnizat persoanelor asigurate nu este acoperit în întregime de fondurile colectate. Aceasta însemnă că bugetul de asigurări sociale de sănătate trebuie să acopere valoarea pachetului de servicii medicale asigurat de care are nevoie populaţia asigurată într-o perioadă determinată.

Circuitul fondurilor - de la contribuabili la instituţiile de asigurare, de acolo la furnizorii de servicii medicale şi înapoi la pacienţi sub formă de servicii medicale – reprezintă structura financiară şi organizatorică de bază a unui sistem de asigurări sociale de sănătate. Contribuţia la fondul unic de asigurări sociale de sănătate face parte din categoria impozitelor directe – venituri curente fiscale, sursă a bugetului special de asigurări sociale de sănătate. 5.1.1. Structura sistemului de asigurări sociale de sănătate În România a funcţionat până în 1997 un sistem sanitar organizat baza finanţării de la bugetul de stat. Grava subfinanţare şi slaba performanţă a sistemului sanitar au influenţat major starea de sănătate precară a populaţiei şi au determinat politicienii să opteze pentru introducerea unui nou sistem de asigurări sociale de sănătate, aprobând în iulie 1997 Legea asigurărilor sociale de sănătate. Între cele două abordări, finanţarea de la bugetul de stat sau din fondul asigurărilor sociale de sănătate, există importante diferenţe în ceea ce priveşte organizarea, principiile de furnizare şi conceptele economice. Şi acum sunt sisteme de sănătate finanţate de la bugetul de stat care funcţionează în Anglia, Italia şi ţările scandinave, sisteme care permit funcţionarea unui sistem privat de servicii medicale.

F Importanţa sistemului

de asigurări sociale de sănătate


59

Principalele caracteristici ale unui sistem de sănătate public finanţat de la bugetul de stat, sunt : - furnizorii (spitalele, medicii) sunt plătiţi din alocaţii bugetare aprobate prin bugetul anual stabilit fără a fi o legătură cu pachetul de servicii pentru pacienţi; - la nivel macroeconomic nu există o legătură evidentă între taxele şi impozitele plătite de populaţie şi volumul şi structura serviciilor medicale furnizate sau resursele financiare necesare sectorului sanitar. Creşterea taxelor şi impozitelor nu implică automat şi creşterea resurselor în sectorul sanitar. Menţinerea la un nivel extrem de scăzut a resurselor financiare destinate asistenţei medicale, indiferent de nivelul veniturilor colectate, s-a putut constata cu uşurinţă în ţara noastră până la aprobarea sistemului de asigurări sociale de sănătate (2-3% din PIB) comparativ cu alte ţări europene, inclusiv cele foste socialiste, unde aceste procente se ridică între 7-8 %. În prezent, acest procent în ţara noastră este de 4,1%. Prezentul sistem de asigurări sociale de sănătate are o structură triunghiulară de furnizare şi finanţare a serviciilor medicale. Cele trei părţi principale ale sistemului sunt: - pacientul care plăteşte contribuţia pentru asigurarea propriei sănătăţi; - furnizorul care acordă serviciile (spitalele şi cabinetele medicale) - casele de asigurări sociale care gestionează sumele colectate pentru plata serviciilor necesare persoanelor asigurate. Aceste trei părţi sunt entităţi autonome cu atribuţii, interese şi responsabilităţi specifice. Acest sistem nu mai are legătură cu bugetul de stat şi îşi separă funcţia de colectare a resurselor de cea de furnizare a serviciilor. Caracteristicile acestui sistem de asigurări sociale de sănătate sunt următoarele: este asigurat un pachet definitiv de servicii acordate pentru întreaga populaţie asigurată; resursele colectate ( contribuţiile de asigurare) sunt intangibile altor instituţii publice; cuprinderea populaţiei în asigurare este obligatorie indiferent de starea de sănătate proprie.

E Caracteristici ale sistemului

public de sănătate


60

5.1.2. Principiile asigurărilor sociale pentru sănătate Asigurările sociale pentru sănătate din România sunt organizate şi funcţionează pe baza următoarelor principii: a) cuprinderea obligatorie a tuturor cetăţenilor în cadrul sistemului medico-sanitar coerent de protecţie socială. b) solidaritatea socială cuprinzătoare între toate categoriile sociale. Practic, solidaritatea socială se realizează între: sănătoşi şi bolnavi; persoanele în vârstă şi cele active; bogaţi şi săraci; cei ce nu au copii şi cei care şi-au asumat sarcina să crească şi să educe generaţiile următoare; cei angajaţi şi cei aflaţi în şomaj; persoanele singure şi cele cu familii care au mai mulţi membri ş.a.m.d. c) prestarea în favoarea asiguraţilor a unui pachet definit de servicii medico-sanitare. Persoanele asigurate beneficiază de un complex de servicii medicale şi sanitare, avându-se în vedere cerinţele de îngrijire a stării de sănătate. d) finanţarea autonomă şi echilibrul financiar. Asigurările sociale pentru sănătate îţi constituie fondurile în principal din contribuţiile în părţi egale ale persoanelor fizice şi a celor juridice, iar în caz de nevoie şi din subvenţii din partea statului. e) conducerea autonomă a asigurărilor sociale pentru sănătate. Potrivit acestui principiu, asigurările sociale pentru sănătate au organe proprii de conducere, care cuprind reprezentanţi ai asigurărilor şi ai persoanelor juridice. 5.1.3 Finanţarea sistemului de asigurări sociale de sănătate şi organizarea financiară a acestuia

Asigurarea finanţării sistemului de asigurări sociale de sănătate reprezintă baza structurii financiare a acestuia. În principal, aceasta determină ce nivel al contribuţiilor este necesar pentru a finanţa serviciile sistemului având în vedere realizarea unui echilibru financiar al sistemului, precum şi rezervele necesare pentru a preîntâmpina obligaţii viitoare necunoscute. Caracteristica sistemului de asigurări sociale de sănătate obligatoriu introdus prin Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, ca de altfel oricare sistem de asigurări sociale de sănătate este că se autofinanţează şi deci exclude finanţarea de la stat ca o sursă majoră de finanţare. Principiul „banii urmează pacientul” este baza formării bugetului de asigurări sociale de sănătate şi nu trebuie să fie neglijat atunci când se calculează nivelul veniturilor. Principalele surse de venituri ale sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt: - contribuţiile angajatorilor; - contribuţiile persoanelor asigurate;

F Principiile asigurărilor

sociale pentru

sănătate

F Principiul

„banii urmează

pacientul”

F Finanţarea sistemului public de sănătate


61

- subvenţiile de la stat; - alte venituri (coplăţi, etc.). 5.1.4.Contribuţiile la asigurările sociale de sănătate Ca şi în alte sisteme de asigurări sociale de sănătate, cotele contribuţiilor de la angajatori şi angajaţi se aplică la venit. Contribuţia lunară a persoanei asigurate se aplică asupra: veniturilor din salarii care se supun impozitului pe venit, veniturilor din activităţi desfăşurate de persoane care exercită profesii libere sau autorizate potrivit legii să desfăşoare activităţi independente, indemnizaţiile de şomaj şi alocaţiile de sprijin etc. Deci, pentru persoana asigurată această contribuţie se deduce din impozitul pe salariu sau din impozitul pe venit, după caz, şi se varsă la casa de asigurări pentru sănătate. Persoanele fizice şi juridice care angajează personal salariat sunt obligate să reţină şi să vireze la Casa de Asigurări pentru Sănătate teritorială contribuţia datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectivă şi să depună declaraţia privind obligaţiile de plată lunar, până la data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datora contribuţia. În multe ţări, obligativitatea asigurării se limitează numai până la un anumit plafon iar veniturile la care se aplică contribuţia se limitează la acea parte din venit care nu depăşeşte plafonul respectiv. În acest caz, aplicarea principiului solidarităţii în finanţarea asistenţei medicale, care este inerent la stabilirea contribuţiilor în raport cu veniturile este într-o oarecare măsură diminuată. În unele ţări angajatorul plăteşte o parte mai mare a contribuţiei şi nu jumătate ca în ţara noastră. Problema distribuirii poverii contribuţiei între angajaţi şi angajatori este pe termen lung neesenţială. Pe de o parte, contribuţia angajatorilor reprezintă o parte a „costului muncii” aşa cum sunt şi salariile însăşi, pe de altă parte comportamentul angajaţilor ca furnizori de muncă pe piaţa muncii este influenţat de venitul net obţinut (după plata impozitului şi contribuţiilor) mai mult decât de venitul brut. În condiţiile în care sistemul de asigurări sociale cuprinde întreaga populaţie, viabilitatea economică a sistemului de asigurări se va consolida dacă în situaţii de dezechilibru va beneficia de subvenţii din partea bugetului de stat. Constituţia României prevede că dreptul la sănătate este garantat, iar statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice. În Statele Unite asigurarea sănătăţii nu este considerat un drept al fiecărui cetăţean, nu este obligatorie şi milioane de persoane sunt neasigurate. Această abordare nu este însă proprie şi ţărilor în CE, care au extins cuprinderea în asigurare a populaţiei până la 90 – 95%.

E Contribuţiile


62

Există însă rezerve cu privire la subvenţionarea încrucişată între diferite grupuri de asiguraţi cu venituri diferite cum ar fi angajaţi din mediul urban cu salarii mai mari şi cel din mediul rural, adesea lucrători sezonieri, cu venituri mai mici. Sistemul de asigurări sociale de sănătate naţional, prin aplicarea principiului solidarităţii, realizează o triplă subvenţie încrucişată: - de la persoane cu venituri mari către persoane cu venituri mici; - de la persoanele sănătoase către persoanele bolnave; - de la persoane singure şi familii mici către familii mari. O altă sursă de finanţare a asigurărilor sociale de sănătate o reprezintă veniturile şi coplăţile diverse. Veniturile diverse ale unui sistem de asigurări obligatorii de sănătate se alcătuiesc din diferite activităţi, cum ar fi: venituri din investiţii făcute pentru constituirea rezervei, onorariile percepute pentru serviciile acordate, taxe încasate de la alte sisteme de asigurări sociale pentru asistenţa administrativă, amenzi şi penalizări pentru contribuabili rău platnici. Toate acestea au în general o importanţă financiară minoră. Una dintre cele mai proeminente şi dezbătute forme de venit noncontribuţie sunt taxele pe care pacienţii le plătesc „la livrare”, cum ar fi o sumă fixă pentru fiecare prescripţie sau pentru fiecare chemare la spital. Acest tip de venit este numit tradiţional „împărţirea costurilor”, „coplăţi” sau „taxa utilizatorului”. În România, dacă nu se achită în termen contribuţiile datorate fondurilor asigurărilor sociale pentru sănătate, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin organismele sale, are dreptul de a aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului asigurărilor sociale pentru sănătate şi a majorărilor de întârziere. Fondurile asigurărilor sociale pentru sănătate se utilizează pentru: - plata medicamentelor şi a serviciilor medicale acordate; - cheltuieli de administrare şi funcţionare, într-o cotă de cel mult 5%; - fondul de redistribuire, în cotă de 7%; - fondul de rezervă, în cotă de 5%. Disponibilităţile fondurilor rămase nefolosite la finele anului se reportează în anul următor şi au aceleaşi destinaţii. 5.1.5. Finanţarea de către stat a asigurărilor de sănătate

Populaţia şi natura statutară a asigurărilor sociale nu implică

neapărat participarea statului la finanţarea lor, deoarece asigurarea socială este în mod normal „autofinanţată” din contribuţii plătite în mod regulat de salariaţi şi de angajatorii lor şi de liber profesionişti. Totuşi, în practică, legislaţia asigură subvenţii de la stat sau

F Coplăţile

F Principalele direcţii de utilizare a fondurilor


63

contribuţii, în funcţie de dimensiunea şi dezirabilitatea angajamentului populaţiei de a susţine sistemul financiar în condiţiile economice date. Participarea statului la finanţarea asigurărilor de sănătate se poate justifica dacă există unele condiţii: - în primul rând, sistemele de asigurare trebuie să accepte ca toţi membrii unui grup de populaţie să fie acoperiţi; nu există nici o bază pentru respingerea unui solicitant care are boli şi necesită îngrijire medicală permanentă, un risc ridicat de îmbolnăvire sau un număr mare de dependenţi, iar schemele de asigurare trebuie să accepte chiar şi persoane fără venituri (asigurare gratuită); - în al doilea rând, beneficiile trebuie să includă îngrijire medicală în domenii care erau odată considerate responsabilitate publică, cum ar fi anumite boli infecţioase sau probleme de sănătate mentală. Există mai multe forme prin care statul poate participa la finanţarea asigurării obligatorii de sănătate: - finanţarea infrastructurii sanitare. În timp ce venitul de la angajaţi şi angajatori va acoperi costurile serviciilor medicale şi costurile administrative, bugetul de stat poate finanţa construcţii de spitale, aparatură performantă, reparaţii ş.a. (de exemplu, Legea bugetului de stat pe anul 2001, nr. 216/2001, are prevederi privind cheltuieli pentru investiţii, unele reparaţii la clădirile spitalelor, acţiuni sanitare); - subvenţii acordate unor anumite grupuri de asiguraţi care nu pot să plătească contribuţiile (de exemplu, în Cehia statul suportă contribuţiile pentru copii şi pensionari); - alocaţii de la bugetul de stat pentru programe de sănătate îndreptate în special spre partea preventivă a asistenţei medicale. 5.2. Persoanele cuprinse în asigurările sociale pentru sănătate În asigurările sociale pentru sănătate sunt cuprinse în mod obligatoriu următoarele categorii de persoane: - cetăţenii români cu domiciliul în ţară sau aflaţi temporar în străinătate; - cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România. Calitatea de asigurat se dobândeşte din ziua încheierii contractului individual de muncă şi se păstrează pe toată durata acestuia. Persoanele care nu sunt salariate dobândesc calitatea de asigurat din ziua în care au achitat contribuţia şi o păstrează conform legii. Calitatea de asigurat încetează o dată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reşedinţă în România şi se dovedeşte cu un document justificativ – adeverinţă sau carnet de asigurat – iar pe viitor cu cardul electronic de asigurare.

E Condiţii de participare a statului la finanţare

E Persoane cuprinse în asigurările sociale pentru sănătate


64

De asemenea, sunt cuprinse în asigurările sociale pentru sănătate, fără plata contribuţiei, următoarele categorii de persoane: - toţi copiii în vârstă de până la 18 ani, tinerii de la vârsta de 18 ani până la vârsta de 26 de 26 ani, dacă sunt elevi, studenţi sau ucenici şi dacă nu realizează venituri din muncă; - persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse şi se află în grija familiei; - soţia, soţul şi părinţii fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate; - persoanele care în baza Decretului-lege nr. 118/1990 beneficiază de drepturi ca urmare a faptului că au fost persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945; - pensionarii de asigurări sociale, pensionarii militari, pensionarii I.O.V.R. şi alte categorii de personal; - femeile însărcinate sau lăuzele, dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară; - persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul de ajutor social. Calitatea de asigurat, fără plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate din venituri proprii (ea se plăteşte din alte surse), o are şi persoana care se află în una din următoarele situaţii: - satisface serviciul militar în termen; - se află în concediu medical, în concediu pentru sarcină şi lehuzie sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani; - execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv; - beneficiază de indemnizaţie de şomaj sau de ajutor social în conformitate cu prevederile Legii nr. 67/1995 privind ajutorul social. Sunt exceptate de la asigurarea obligatorie următoarele categorii de persoane: - membrii misiunilor diplomatice acreditate în România: - cetăţenii străini care se află temporar în ţara noastră.


65

5.3.Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor Asiguraţii au dreptul la servicii medicale, medicamente şi materiale sanitare în mod nediscriminatoriu, corespunzător necesităţilor, suficiente calitativ şi cantitativ, în concordanţă cu exigenţele ştiinţei şi tehnicii moderne. Contractul-cadru reglementează, în principal condiţiile acordării asistenţei medicale, referitoare la: - lista serviciilor medicale, a medicamentelor şi a altor servicii pentru asiguraţi; - parametrii calităţii şi ai eficienţei serviciilor; - nivelul costurilor, modul de decontare şi actele necesare în acest scop; - asistenţa medicală primară; - internarea şi externarea bolnavilor; - necesitatea şi durata spitalizării; - asigurarea tratamentului spitalicesc cu măsuri de îngrijire sau recuperare; - condiţii generale de acordare, de către spital a tratamentului ambulatoriu; - prescrierea medicamentelor, a materialelor sanitare, a procedurilor terapeutice, a protezelor, a dispozitivelor de mers şi de autoservire; - condiţiile şi plata serviciilor de tehnică dentară; - informarea corespunzătoare a bolnavilor. Asiguraţii au dreptul la asigurare medicală, în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la vindecare. Îngrijirea medicală care se acordă asiguraţilor se realizează prin servicii medicale, cum sunt: servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor; servicii medicale ambulatorii, spitaliceşti, de asistenţă stomatologică; de urgenţă, complementare pentru reabilitare; asistenţă medicală pre-, intra- şi postnatală; îngrijiri medicale la domiciliu; medicamente, materiale sanitare, proteze. Asiguraţii au dreptul să-şi aleagă medicul de familie care să le acorde serviciile medicale primare. Dacă opţiunea este pentru un medic de familie dintr-o altă localitate, asiguratul va suporta cheltuielile de transport. Asiguratul poate schimba medicul de familie după expirarea a cel puţin 3 luni de la data înscrierii sale la medic. Pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi păstrarea sănătăţii, asiguraţii sunt informaţi permanent asupra mijloacelor de păstrare a sănătăţii, de reducere şi de evitare a cauzelor de îmbolnăvire. Dacă se constată noxe profesionale sau risc crescut de accidentare, Casele de Asigurări

E Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor


66

pentru Sănătate au obligaţia să anunţe autorităţile responsabile cu protecţia muncii. În vederea prevenirii îmbolnăvirilor şi pentru păstrarea sănătăţii, Casele de Asigurări pentru Sănătate colaborează cu comisiile de specialitate ale Colegiului Medicilor din România, cu medicii cu experienţă, cu unităţile medico-sanitare şi cu organizaţiile neguvernamentale, pentru întocmirea de programe de sănătate finanţate de la bugetul de stat, de la bugetul asigurărilor sociale pentru sănătate şi din alte surse. Serviciile medicale stomatologice preventive se suportă de către Casele de Asigurare pentru Sănătate în modul următor: - nelimitat, pentru copii până la vârsta de 16 ani, individual sau prin formarea de grupe de profilaxie, fie la grădiniţă, fie la şcoală; - pentru tinerii de la 16 ani până la 20 ani, de două ori pe an; - pentru adulţi, o dată pe an. Asiguraţii în vârstă de peste 30 de ani au dreptul la un control în fiecare an, pentru prevenirea bolilor cu consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate. În caz de boală, asiguraţii au dreptul la servicii medicale pentru vindecarea bolii, pentru prevenirea complicaţiilor ei, pentru recuperarea sau cel puţin pentru ameliorarea suferinţei pacientului. Tratamentul medical se aplică de către medici şi personalul sanitar acreditat. Asiguraţii au dreptul la asistenţă medicală de specialitate ambulatorie, la indicaţia medicului de familie, cu respectarea liberei alegeri a medicului specialist acreditat. Asistenţa medicală de specialitate se acordă de către medicii specialişti. Serviciile medicale ambulatorii cuprind: stabilirea diagnosticului, tratament medical, îngrijiri medicale, recuperare, medicamente şi materiale sanitare. Tratamentul în spitale se acordă prin spitalizare integrală sau parţială, care cuprinde: consultaţii, investigaţii, stabilirea diagnosticului, tratament medical şi/sau tratament chirurgical, îngrijire, medicamente, materiale sanitare, cazare şi masă. Tratamentele stomatologice se suportă de către Casa de Asigurări de Sănătate în proporţie de 40-60%, ţinând seama de necesitatea respectării controalelor profilactice impuse de serviciul stomatologic. În cazul copiilor în vârstă de până la 16 ani, aceste tratamente se suportă de către Casa de Asigurări pentru Sănătate, pe baza criteriilor stabilite în contractul-cadru.


67

Asiguraţii au dreptul la asistenţă medicală de recuperare într-o unitate specială pentru o perioadă şi după un ritm stabilite de medicul curant în programul de reabilitare. Contribuţia personală pentru asistenţă medicală de recuperare se stabileşte prin contractul-cadru. În ceea ce priveşte tratamentul medical la domiciliu, asiguraţii au dreptul să primească asistenţă medicală la domiciliu şi o îngrijire din partea unui cadru mediu sanitar, dacă este necesar ş indicat de medic. Asiguraţii beneficiază şi de alte servicii speciale. Astfel, asiguraţii au dreptul la transport sanitar în următoarele situaţii: urgenţe medicale; alte cazuri prevăzute de contractul-cadru. Serviciile medicale trebuie să fie de bună calitate. Asigurarea calităţii serviciilor medicale se realizează prin acceptarea de către Casele de Asigurări pentru Sănătate numai a: - serviciilor medicale şi stomatologice recunoscute de către Casa Naţională de Asigurări pentru Sănătate şi de Colegiul Medicilor din România; - medicilor, asistenţilor medicali şi a celuilalt personal acreditat; - unui sistem informaţional corespunzător asigurării unei evidenţe primare privind diagnosticul şi terapia aplicată; - respectării criteriilor de evaluare a calităţii asistenţei medicale şi stomatologice, elaborate de către Colegiul Medicilor din România.


1. Enumeraţi principalele caracteristici ale

sistemului public de sănătate ?

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

2. Enunţaţi principiile asigurărilor sociale pentru sănătate?

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

3. Ce presupune principiul „banii urmează pacientul”.

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

& timp estimat

30 min.


68

………………………………………………………………………………

4. Care sunt principalele surse de venituri ale sistemului de asigurări sociale

de sănătate?

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

5. Ce reprezintă „coplăţile”?.

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

6. Enunţaţi principalele direcţii de utilizare a fondurilor?.

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

7. Care sunt principalele persoane cuprinse în asigurările sociale de sănătate?

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

8. Enunţaţi principalele drepturi şi obligaţii ale asiguraţilor?.

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………


69

CAPITOLUL VI

SISTEMUL ASIGURĂRILOR PENTRU ŞOMAJ

6.1. Categorii de persoane cuprinse în sistemul asigurărilor pentru

şomaj

6.2. Ajutorul sau indemnizaţia de şomaj

6.3. Sursele de constituire a bugetului asigurărilor pentru şomaj

6.4. Rolul Agenţiei Naţionale a Ocupări Forţei de Muncă în

diminuarea şomajului

Prin amploarea îngrijorătoare, prin structurile complexe şi mai ales prin dinamicile ce îşi schimbă ritmurile şi sensurile, şomajul a devenit o problemă macrosocială. În general, persoana aptă de muncă, dar care nu găseşte de lucru şi poate fi angajată parţial sau total numai în anumite momente ale dezvoltării economică-sociale şi se află în situaţia de a primi indemnizaţia de şomaj se numeşte şomer. În sens restrâns, şomerul este acea persoană care caută un loc de muncă remunerat şi care nu are un asemenea loc în mod curent. Dacă privim conceptul de şomaj din perspectiva timpului, şomajul de lungă durată mai este numit şi şomaj cronic sau şomaj de excludere şi poate să dureze peste anumite limite de timp, diferite de la ţară la ţară, dar, în general, peste 12 luni consecutive. Analiza gradului de selectivitate pe piaţa muncii, atât din punct de vedere al disponibilizărilor cât şi din perspectiva angajărilor, arată că cu cât vechimea de şomer este mai mare, cu atât şansele de angajare ale acestor şomeri sunt mai mici. 6.1. Categorii de persoane cuprinse în sistemul asigurărilor pentru şomaj Datorează contribuţii pentru asigurările de şomaj: - angajatorii şi persoanele juridice la care îşi desfăşoară activitatea: funcţionarii publici, persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, militarii angajaţi pe bază de contract, persoanele care au un raport de muncă în calitate de membru cooperator; - persoanele care încheie contract de asigurare pentru şomaj; - persoanele care sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii. În sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate persoanele fizice cetăţeni români care sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari, cetăţenii români care lucrează în străinătate, cetăţenii străini care, pe perioada

E Definiţia noţiuni de

şomer


70

în care au domiciliul sau reşedinţa în România, sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri. Asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţiile de asigurări pentru şomaj şi au dreptul să beneficieze de indemnizaţia de şomaj. Ajutorul de şomaj se acordă următoarelor persoane: - persoanelor al căror contract de muncă a fost desfăcut din iniţiativa unităţii economice pentru motive prevăzute în Codul Muncii; - persoanelor care au fost încadrate în muncă pe o perioadă determinată; -. absolvenţilor de învăţământ care în termen de un an s-au angajat şi/sau au beneficiat integral de ajutor de integrare profesională, primesc ajutor de şomaj indiferent de vechimea în muncă; - persoanele fizice autorizate să presteze o activitate individuală şi membrii asociaţiilor familiale în situaţia în care ţi-au încetat activitatea renunţând la autorizaţia de funcţionare, dacă au contribuit la constituirea fondului pentru plata ajutorului de şomaj pe o perioadă de12 luni în ultimii 2 ani. Nu beneficiază de ajutorul de şomaj următoarele persoane: - persoanele care deţin, împreună cu membrii familiei, terenuri agricole de cel puţin 20.000 m2; -persoanele care au surse de venituri proprii sau care realizează venituri din prestarea unor activităţi autorizate mai mari de cel puţin jumătate din salariul minim; - persoanele cărora li s-a oferit un loc de muncă corespunzător pregătirii şi nivelului studiilor, situaţiei personale, a stării de sănătate situat la o distanţă de cel mult 50 km de localitatea de domiciliu sau cărora li s-a recomandat dă către oficiile forţei de muncă, în scris, să urmeze cursuri de calificare, recalificare, perfecţionare şi au refuzat nejustificat oferta sau recomandarea; - persoanelor care îndeplinesc condiţiile de pensionare; - absolvenţilor de liceu care urmează forme superioare de pregătire profesională. Ajutorul de şomaj se plăteşte la cererea persoanelor îndreptăţite de la data dobândirii drepturilor pe o perioadă de cel mult 270 de zile calendaristice. Dacă în această perioadă direcţiile de muncă şi pregătire profesională organizează cursuri de calificare, recalificare, perfecţionare sau alte forme de pregătire profesională, şomerii sunt obligaţi să le urmeze.

F Ajutorul de

şomaj se acordă

următoarelor persoane

F Persoane ce

nu beneficiază de ajutorul de şomaj


71

6.2. Ajutorul sau indemnizaţia de şomaj Ajutorul sau indemnizaţia de şomaj reprezintă o formă de susţinere materială şi protecţie socială a celor rămaşi temporar fără loc de muncă şi constă într-o sumă de bani fixă, neimpozabilă, care se stabileşte şi se acordă lunar, o anumită perioadă de timp, diferenţiat pe categorii de persoane şi vechime în muncă precum şi cu luarea în considerare a salariului de bază minim brut pe ţară, în vigoare la data stabilirii acesteia. Persoanele care solicită primirea ajutorului de şomaj trebuie să întocmească şi să prezinte la oficiile forţei de muncă o cerere expresă în acest sens, însoţită de următoarele acte şi documente: cererea pentru obţinerea unui loc de muncă; buletinul de identitate; actele de studii şi calificare; actele eliberate de consiliul local al localităţii de domiciliu, din care să rezulte că persoanele în cauză nu deţin terenuri agricole; actele eliberate de organele financiare teritoriale din care să rezulte că nu au alte surse proprii venituri, etc. Oficiul forţei de muncă întocmeşte câte un dosar pentru fiecare persoană, cu toate actele care stau la baza acordării ajutorului de şomaj, verificând în acelaşi timp actele şi documentele prezentate, urmând ca în acelaşi timp să se stabilească prin decizia directorului direcţiei de muncă şi protecţie socială, dacă solicitantul îndeplineşte condiţiile pentru acordarea ajutorului de şomaj. Plata ajutorului de şomaj se face lunar de către direcţiile de muncă şi protecţie socială proporţională cu numărul de zile calendaristice cât titularul este îndreptăţit să primească acest drept. Persoanele beneficiare ale ajutorului de şomaj au următoarele obligaţii : să se prezinte lunar, pe baza programării sau ori de câte ori sunt solicitate, la oficiul forţei de muncă pentru vizarea carnetului de evidenţă, comunicarea unor eventuale locuri de muncă vacante sau cursuri de calificare sau recalificare, să comunice oficiului forţei de muncă următoarele : - încadrarea cu contract de muncă pe durată determinată sau nedeterminată; - dobândirea de terenuri agricole în suprafaţa prevăzută de lege; - identificarea de surse proprii de venituri sau realizarea unui venit mediu lunar pe membru de familie, de cel puţin 60% din salariul de bază minim brut pe ţară impozitat; - îndeplinirea condiţiilor de înscriere la pensia pentru munca depusă şi limită de vârstă sau, după caz, stabilirea pensiei de invaliditate; - îndeplinirea stagiului militar sau stabilirea domiciliului în străinătate, etc.

E definiţia ajutorului de şomaj

E Obligaţii ale persoanelor beneficiare ale ajutorului social


72

Plata ajutorului de şomaj încetează în următoarele situaţii : - la îndeplinirea termenelor legale; la încadrarea în muncă a titularului sau după 30 de zile de la obţinerea de către acesta a autorizaţiei de executare a unei activităţi pe cont propriu; - în cazul refuzului nejustificat de a se încadra într-o unitate cu contract de muncă pe o durată nedeterminată sau determinată, într-un loc de muncă corespunzător pregătirii şi nivelului studiilor şomerului, situaţiei personale şi stării lui de sănătate; - la data refuzului nejustificat de a urma un curs sau o altă formă de pregătire profesională organizate sau, după caz, la data întreruperii sau neabsolvirii cursurilor pe motive imputabile beneficiarilor. - In anul 2006, ajutorul de somaj se va calcula proportional cu vechimea in munca a persoanei care solicita ajutorul. Cotele procentuale sunt diferentiate in functie de durata stagiului de cotizare a fiecarei persoane. Baza de calcul o reprezinta 75 % din salariul de baza minim brut pe economie care se acorda pentru un stagiu de cotizare de cel putin un an. La aceasta, se adauga: - 3% pentru persoane cu pentru un stagiu de cotizare de cel putin 3 ani; - 5% pentru persoane cu pentru un stagiu de cotizare de cel putin 5 ani; - 7% pentru persoane cu pentru un stagiu de cotizare de cel putin 10 ani; - 10% pentru persoane cu pentru un stagiu de cotizare de cel putin 20 ani. Şomerii şi membrii lor de familie care se află în întreţinere beneficiază de următoarele drepturi: asistenţă medicală gratuită; primesc alocaţia de stat pentru copii; perioada de şomaj constituie vechimea în muncă; îşi păstrează dreptul locativ asupra locuinţei de serviciu; beneficiază de drepturi de asigurare socială în perioada în care urmează un curse de calificare, recalificare şi perfecţionare; la cerere li se acordă credite în condiţii avantajoase pentru înfiinţarea şi dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii, în scopul creării de noi locuri de muncă, în special pentru şomeri. 6.3. Surse de constituire a bugetului asigurărilor pentru şomaj Bugetul asigurărilor pentru şomaj se constituie din următoarele surse: - contribuţiile angajatorilor. Angajatorii au obligaţia de a plăti în fiecare lună o contribuţie la fondul pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj care se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra

F Plata

ajutorului de şomaj

încetează în următoarele

situaţii:

F Sursele de

constituire a bugetului

asigurărilor pentru şomaj


73

fondului de salarii format din totalul salariilor brute lunare ale angajaţilor care au încheiat contract individual de muncă cu angajatorul respectiv. Această cotă procentuală a variat, fiind de 5%, 3,5%, de la 1 Ianuarie 2004 ea a fost diminuată la 3% , incepind cu 1 ianuarie 2006 este de 2,5%, iar de la 1 Ianuarie 2008 contributia datorata de angajatori la bugetul asigurarilor pentru somaj conform art. 26 din Legea nr. 76/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, este de 1% in perioada ianuarie-noiembrie si 0,5% începând cu luna decembrie; - contribuţiile individuale ale persoanelor salariate. În fiecare lună, angajatorii au obligaţia să calculeze, să reţină şi să vireze lunar contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj, prin aplicarea cotei de 1% asupra salariului de bază brut lunar, corespunzător funcţiei îndeplinite, la care se adaugă după caz, indemnizaţia de conducere, salariul de merit şi alte drepturi salariale care fac parte din salariul de bază pentru persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă; - contribuţiile datorate de persoanele care încheie contract de asigurare pentru şomaj au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj stabilită la o cotă procentuală calculată ca sumă a cotelor procentuale aplicate în cazul contribuţiei angajatorului, respectiv angajatului asupra venitului lunar declarat în contractul de asigurare pentru şomaj; - venituri din alte surse se constituie, în principal, din dobânzi, majorări pentru neplata în termen a contribuţiilor, restituiri ale creditelor acordate şomerilor, taxe încasate de Agenţia Naţională a Ocupării Forţei de Muncă precum şi din donaţii reprezentând cofinanţări PHARE pentru plăţi compensatorii, conform Memorandumului încheiat între Guvernul României şi Comisia Europeană etc. În cazul în care sursele enumerate mai sus nu compensează cheltuielile, deficitul bugetar se acoperă prin subvenţii de la bugetul statului. La capitolul cheltuieli, în bugetul asigurărilor pentru şomaj, cea mai mare parte sunt destinate pentru plata indemnizaţiei de şomaj, urmate de alocaţiile de sprijin, plăţile compensatorii, ajutorul de integrare profesională.

E Cotele actuale


74

6.4. Rolul Agenţiei Naţionale a Ocupării Forţei de Muncă în diminuarea şomajului Ocuparea forţei de muncă a devenit una din problemele cele mai tensionate ale tranziţiei. România se confruntă cu o criză a ocupării forţei de muncă, în condiţiile declinului economic instalat în ultimul deceniu. Privatizarea şi restructurarea economiei româneşti au influenţat semnificativ piaţa muncii, determinând masive disponibilizări şi amplificarea fenomenului de şomaj. Involuţiile din economie au restrâns posibilităţile de ocupare a forţei de muncă; numărul populaţiei active şi ocupate, respectiv rata de activitate şi de ocupare s-au redus iar şomajul s-a cronicizat. Apariţia şomajului, menţinerea şi modificarea intensităţii lui, sunt aspecte ce pot fi înţelese numai în legătura lor cu sistemul real al economiei de piaţă. Ca un flux macrosocial global, şomajul este generat de cauze multiple şi complexe fapt pentru care diminuarea acestui fenomen presupune un sistem de pârghii coordonate instituţional În acest context, a devenit necesară crearea unei instituţii care să monitorizeze şi să diminueze fenomenele negative existente pe piaţa muncii. Astfel, Prin Legea nr.145/1998, a fost reglementată înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocupare şi Formare Profesională, instituţie publică cu interes naţional, cu personalitate juridică, ce şi-a început în mod efectiv activitatea la data de 1 ianuarie 1999. Ulterior, prin Ordonanţa de Urgenţa nr.294/2000 a fost modificată şi completată Legea nr.145/1998, noua denumire a instituţiei fiind Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM). Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), împreună cu cele 42 de agenţii judeţene şi peste 180 de agenţii locale au fost constituite cu scopul de a creşte gradul de ocupare a forţei de muncă şi implicit scăderea ratei şomajului. Pentru organizarea şi coordonarea activităţilor specifice la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă are în subordine agenţii constituite la nivel judeţean şi cel al municipiului Bucureşti, unităţi cu personalitate juridică. Agenţiile judeţene pot înfiinţa subunităţi de furnizare a serviciilor de ocupare a forţei de muncă. Pentru realizarea obiectivelor sale, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă are următoarele atribuţii principale: - Organizează, prestează şi finanţează, în condiţiile legii, servicii de formare profesională pentru persoanele neîncadrate în muncă;

F Rolul

A.N.O.F.M.


75

- Orientează persoanele neîncadrate în muncă şi mediază între acestea şi angajatorii din ţară, în vederea realizării echilibrului dintre cerere şi oferta pe piaţa internă a forţei de muncă; - Face propuneri privind elaborarea proiectului de buget al asigurărilor pentru şomaj; - Administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj şi prezintă Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale rapoarte trimestriale şi anuale privind execuţia bugetară; - Propune Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale proiecte de acte normative în domeniul ocupării şi formării profesionale şi al protecţiei sociale a persoanelor neîncadrate în muncă; - Organizează serviciile de stabilire, plată şi evidenţă a ajutoarelor, alocaţiilor şi indemnizaţiilor finanţate din bugetul asigurărilor pentru şomaj; - Elaborează, în baza indicatorilor sociali de performanţă stabiliţi de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, programe anuale de activitate pe care le supune spre aprobare Ministrului Muncii şi Solidarităţii Sociale Începând cu data de 1 martie 2002, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă implementează Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. Astfel, a crescut numărul de măsuri active care îi stimulează pe şomeri să îşi caute o slujbă, iar pe angajatori să creeze mai multe locuri de muncă. Principalele servicii oferite şomerilor de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

sunt:

- Informarea şi consilierea profesională constituie un ansamblu de servicii oferite persoanelor în căutarea unui loc de muncă, în mod gratuit. Acestea sunt: furnizarea de informaţii privind piaţa muncii şi evoluţia ocupaţiilor; evaluarea şi autoevaluarea personalităţii în vederea orientării profesionale; dezvoltarea abilităţii şi a încrederii în sine a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă în vederea luării deciziei privind propria carieră; instruirea în metode şi tehnici de căutare a unui loc de muncă; - Serviciile de mediere a muncii reprezintă punerea în legătură a angajatorilor cu persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, în vederea stabilirii de raporturi de muncă sau de serviciu. Serviciile de mediere constau în oferirea de informaţii privind locurile de muncă vacante şi condiţiile de ocupare a acestora, prin publicarea, afişarea şi organizarea de burse ale locurilor de muncă, medierea electronică, adică punerea în corespondenţa a cererilor şi ofertelor de muncă prin intermediul Internet-ului;

E Principalele

servicii oferite

şomerilor de A.N.O.F.M.


76

- Consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei afaceri se acordă, la cerere, persoanelor în căutarea unui loc de muncă, sub forma de servicii juridice, de marketing, financiare, metode şi tehnici eficiente de management şi alte servicii de consultanţă. - Organizarea de cursuri de calificare/recalificare pentru şomeri. Persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă li se oferă astfel posibilitatea dobândirii cunoştinţelor teoretice şi practice specifice unei noi meserii care să mărească şansele ocupării unui loc de muncă. Structura serviciilor de calificare/recalificare porneşte de la cursuri de meserii, până la cursuri de perfecţionare. De asemenea, sunt organizate şi cursuri de iniţiere în termenii de bază ai economiei de piaţă sau cursuri de pregătire pentru crearea de întreprinderi mici ; - Stimularea mobilităţii forţei de muncă. Persoanele care, în perioada în care primesc indemnizaţia de şomaj, se încadrează în muncă într-o localitate aflată la peste 50 km de domiciliu, beneficiază de o primă de încadrare, egală cu două salarii minime brute pe ţară, în vigoare la data încadrării. Cei care se încadrează într-o altă localitate şi, astfel, îşi schimbă domiciliul, primesc o primă de instalare, echivalentă cu şapte salarii minime brute pe economie ; - Stimularea angajatorilor de a încadra personal cu vârstă mai mare de 45 de ani precum şi absolvenţi de şcoli profesionale, liceu sau facultate. Angajatorii care încadrează în muncă, pe perioada nedeterminată, şomeri în vârstă de peste 45 de ani sau şomeri întreţinători unici de familie, primesc de la A.N.O.F.M. timp de 12 luni, o sumă reprezentând un salariu minim brut pe ţară, având obligaţia de a menţine raporturi de muncă timp de 2 ani. De aceleaşi facilităţi beneficiază şi angajatorii care au sub 100 de angajaţi şi încadrează persoane cu handicap. Angajatorii sunt stimulaţi în vederea încadrării absolvenţilor tuturor instituţiilor de învăţământ. Pentru fiecare absolvent încadrat în muncă, pe durată nedeterminată, angajatorul primeşte, timp de 12 luni, o sumă reprezentând un salariu minim brut pe ţară, iar pentru fiecare absolvent din rândul persoanelor cu handicap, o sumă reprezentând 1,5 salarii minime brute pe ţară, pentru o perioadă de 18 luni. Angajatorii care încadrează absolvenţi sunt obligaţi să menţină raporturile de muncă sau de serviciu ale acestora cel puţin 3 ani de la data încheierii. În perioada celor 3 ani, absolvenţii pot urma o formă de pregătire profesională, organizată de către angajator, iar cheltuielile necesare pregătirii profesionale vor fi suportate, la cererea angajaţilor, din bugetul asigurărilor pentru şomaj ; - Acordarea de credite cu dobândă subvenţionată. Acestea sunt acordate întreprinderilor mici şi mijlocii, unităţilor cooperatiste, asociaţiilor familiale şi persoanelor fizice autorizate să


77

desfăşoare activităţi independente şi şomerilor care înfiinţează societăţi în scopul creării de noi locuri de muncă, din care minimum 50% pentru şomeri . Pentru judeţele unde se înregistrează o rată medie anuală a şomajului mai mică sau egală cu rata medie anuală a şomajului la nivel naţional se acordă credite cu o dobândă de 50% din dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României. Pentru judeţele cu o rată medie anuală a şomajului mai mare decât rata medie la nivel naţional creditele se vor acorda cu dobândă redusa; - Servicii de preconcediere. În cazul restructurării unor activităţi care pot conduce la modificări substanţiale ale numărului şi structurii profesionale a personalului, angajatorii au obligaţia să înştiinţeze agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în vederea adoptării unor măsuri pentru combaterea şomajului şi prevenirea efectelor sociale nefavorabile. Pentru a veni în sprijinul persoanelor afectate de restructurările care au loc în economie, angajatorii au obligaţia de a înştiinţa agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă cu cel puţin 30 de zile înaintea acordării preavizelor prevăzute de lege


1. Definiţi noţiunea de şomer?

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

2. Enumeraţi principalele categorii de persoane cuprinse în sistemul

asigurărilor pentru şomaj ?

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

3. Persoane care nu beneficiază de ajutorul de şomaj ?

………………………………………………………………………………

& timp estimat

30 min.


78

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

4. Definiţi ajutorul pentru şomaj ?

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

5. Obligaţii ale persoanelor beneficiare ale ajutorului pentru şomaj ?.

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………

6. Care sunt cotele actuale de contribuţie la bugetul asigurărilor pentru

şomaj?

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………


79

BIBLIOGRAFIE 1. Bistriceanu Ghe. – „Sistemul asigurărilor din România”, Ed. Economică,

Bucureşti, 2002; 2. Constantinescu D.A., "Tratat de asigurări", Ed. Economică, Bucureşti,

2004; 3. Isac C.,Szasz M.,”Protectie si asigurari sociale”, Petroşani,2006; 4. Lambert-Faivre Y., L. Leveneur, "Droit des assurances", 12e édition,

Dalloz, Paris, 2006 5. Mărginean I. – „Politica socială şi economia de piaţă în România”,

Institutul de Cercetare a ,Calităţii Vieţii, Bucureşti, 2004; 6. Negru T., „Asigurări, Ghid Practic”, Editura All Back, Bucureşti, 2006 ; 7. Nedeluţ M., Isac C. – „Protecţie şi asigurări sociale”, Ed.Focus,

Petroşani, 2002 8. Tănăsescu P., "Asigurari si protectie sociala in Romania", Editura

C.H.Beck,Bucuresti , 2009,pag 96; 9. Văcărel I., Bercea F.”Asigurări”, Ed. Expert, Bucureşti, 2007; 10. Văduva M., ,,Asigurări’’, Ed. Mirton, Timişoara, 2005; 11. Legea pensiilor 19/2000(modificata si adaugita); 12. www.uniuneaeuropeană.go.ro

Documents

Asigurari Si Protectie Sociala