Asigurari si Protectie Sociala – curs universitar ID

CAPITOLUL I SISTEMUL NAŢIONAL DE ASIGURARI SOCIALE 1.1. Conţinutul economiei asigurărilor sociale …………………………….. …2 1.2. Principiile şi rolul sistemului public naţional al asigurărilor sociale ……...21.3. Sursele de constituire a fondurilor asigurărilor sociale……………………51.4. Bugetul asigurărilor sociale de stat ……………………………………….61.5. Jurisdicţia asigurărilor sociale ……………………………………………7CAPITOLUL II PROTECŢIA SOCIALĂ,ROL ŞI IMPORTANŢĂ 2.1. Protecţia Socială în Comunitatea Europeană ……………………………..82.2. Piaţa munci şi protecţia socială …………………………………………...92.3. Protecţia socială a femeilor şi tinerilor……………………………………102.4. Reconversia Profesională …………………………………………………11CAPITOLUL III ASISTENŢA SOCIALĂ – COMPONENTĂ A SISTEMULUI DE PROTECŢIE SOCIALĂ 3.1. Asistenţa socială – concept, caracteristici şi principii. …………………..11 3.2. Managementul asistenţei sociale ………………………………………...12 3.3. Obiectivele sistemului de asistenţă socială. ……........................................13 3.4. Forme de sprijin din domeniul asistenţei sociale …3s…………………..13CAPITOLUL IV FORMELE DE OCROTIRE A CETĂŢENILOR PRIN ASIGURĂRILE SOCIALE DE STAT 4.1. Pensiile, Calculul pensiilor………………………7s……………………16 4.2. Trimiterile la tratament balnear si odihnă ……………………………….20 4.3. Indemnizaţii şi ajutoarele sociale ………………8s……………………..21CAPITOLUL V SISTEMUL DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE 5.1. Importanţa asigurărilor sociale de sănătate ……5s……………………..27 5.2.Persoane cuprinse în asigurările sociale de sănătate……………………..30CAPITOLUL VI SISTEMUL ASIGURĂRILOR PENTRU ŞOMAJ 6.1. Categorii de persoane cuprinse în sistemul asigurărilor pentru şomaj.. …33 6.2. Ajutorul sau indemnizaţia de şomaj …………………………………….34 6.3. Sursele de constituire a bugetului asigurărilor pentru şomaj…………… 35 6.4. Rolul Agenţiei Naţionale a Ocupări Forţei de Muncă în diminuarea şomajului …………………………………………………………………......36

1

CAPITOLUL I SISTEMUL NAŢIONAL DE ASIGURARI SOCIALE CONŢINUT: 1.1. Necesitatea, conţinutul economiei al asigurărilor sociale În România, primele forme incipiente ale asigurărilor sociale au apărut către sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. XX-lea Necesitatea înfăptuirii asigurărilor sociale decurge din faptul că participarea cetăţenilor la desfăşurarea procesului de producţie şi a oricărei activităţi utile societăţii poate să pună salariaţilor întreprinzători particulari în anume situaţii în imposibilitatea de a presa o muncă în condiţii normale. Cetăţenii pot să ajungă în imposibilitatea de a mai munci şi de aşi dobândi prin muncă bunurile şi serviciului necesare traiului şi a familiilor lor datorită diferitelor cauze: accidente, boli, maternitate, invaliditate şi ca urmare a atingerii unei anumite limite de vârstă este necesar ca statul, companiile naţionale, societăţile comerciale, asociaţiile, întreprinderile private, întreprinzători particulari să i-a măsurile necesare pentru protecţia cetăţenilor asigurându-le veniturile necesare traiuluiNecesitatea realizării asigurărilor sociale este determinată şi de grija pe care statul trebuie să o manifeste faţă de cetăţenii săi. Conţinutul Asigurările sociale constituie acea parte a relaţiilor social economice băneşti cu ajutorul cărora în procesul repartiţiei se gestionează şi se utilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii obligatorii a salariaţilor şi pensionarilor din companiile naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale, a asociaţilor a meşteşugurilor de ateliere proprii a întreprinzătorilor particulari, a slujitorilor cultelor, a personalului casnic care lucrează,etc. Asigurările sociale cuprind un sistem de ocrotire de protecţie şi de ajutoare a cetăţenilor activi a pensionarilor şi a membrilor lor de familie care constă în acordarea de stat sau anumite organizaţii de îndemnizaţii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihnă, la tratament balnear şi alte gratuităţi, în perioada în care se găsesc temporar sau definitiv în incapacitatea de muncă sau în alte cazuri când ajutorarea este necesară. Fondurile pentru plata pensiilor şi a îndemnizaţiilor slujitorilor cultelor se constituie din contribuţia de asigurările sociale calculate asupra fondurilor salariilor folosit de instituţiile respective

1.2. Principiile şi rolul sistemului public naţional al asigurărilor sociale Sistemul public naţional de asigurări sociale este organizat şi funcţionează pe baza mai multor principii: a. unicitatea Potrivit acestui principiu, statul a organizat un sistem public naţional de asigurări sociale bazat pe norme de drept. Unicitatea este expresia solidarităţii sociale în general şi a solidarităţii între generaţii în special.Prin existenţa unui sistem unic public naţional de asigurări sociale este încurajată mobilitatea pe piaţa

2

muncii, nemai-existând rigiditatea anterioară a organizării asigurărilor sociale. Concomitent se prevăd posibilitatea şi condiţiile de organizare şi funcţionare a unor sisteme private, facultative, de asigurările sociale. b. obligativitatea În concordanţă cu cerinţele acestui principii personale fizice care desfăşoară activităţii aducătoare de venituri şi îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege sunt cuprinse prin efectul legii în sistemul public naţional de asigurările sociale beneficiind de drepturi şi având obligaţii reglementate. Asigurările sociale cuprind: personalul din companiile materiale, regiile autonome societăţile comerciale întreprinderile private , avocaţii, slujitorii cultelor, toţi pensionarii şi membrii lor de familie. În sistemul public naţional al asigurărilor sociale sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii: persoanele care desfăşoară activităţi de bază contractului individual de muncă, persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţie elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti pe furata mandatului, persoanele care beneficiază de îndemnizaţii de şomaj, ajutor de integrare profesională sau alocaţii de sprijin care se suportă din Asiguraţii sunt obligaţi să plătească contribuţii de asigurări sociale şi au dreptul să beneficieze de prestaţii de asigurări sociale. Caracterul obligatoriu al asigurărilor sociale în sistemul public naţional dă consistenţă solidarităţii sociale şi este corelativ, garantării de stat a acestui sistem, reduce posibilitate lipsei veniturilor şi a dependenţei persoanei în cazul producerii riscurilor asigurate şi constituie premisa fundamentală a echilibrului financiar al sistemului public naţional al asigurărilor sociale. c. garantarea de către stat a drepturilor de asigurări sociale Statul este garantul acest drept exercitat prin sistemul public Garantarea de naţional al asigurărilor sociale. Statul sprijină acest sistem al asigurărilor sociale în situaţiile temeinic motivate, prin acoperirea către stat a drepturilor de deficitelor financiare potrivit prevederilor legii bugetului de stat. asigurări d. Cetăţenii sunt ocrotiţi în toate cazurile şi pentru toată sociale perioada de pierdere a capacităţii de muncă, iar mamele se bucură şi de ocrotire socială deosebită în caz de sarcină, pentru creşterea şi îngrijirea copiilor bolnavi. e. Contributivitatea Fondurile sistemului public naţional al asigurărilor sociale se constituie pe seama contribuţiilor plătite de companiile naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale cu capital de stat, barourile de avocaţi şi din contribuţiile persoanelor fizice care folosesc personal casnic şi personal de îngrijire a blocurilor de locatari. Pentru şomeri contribuţiile de asigurări scoale se plătesc din fondul pentru plată îndemnizaţii de şomaj. Prin reforma asigurărilor sociale s-a hotărât ca aproximativ 33% din contribuţii să fie trecute în sarcina asiguraţilor.

3

f. egalitatea Are în vedere că persoanele asigurate beneficiază de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi obligaţii dacă îndeplinesc aceleaşi condiţii prevăzute de lege. Cetăţenii sunt ocrotiţi prin asigurările sociale în concordanţă cu sistemul de salarizare sau cu venitul realizat. Nivelul salariului (venitului) reprezintă elementul fundamental în funcţie de care ser determină cuantumul, îndemnizaţiilor, ajutoarelor, pensiilor. g. Solidaritatea socială participanţii la sistemul public naţional de asigurări sociale îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea nivelurilor sociale prevăzute de actele normative. h. repartiţia Fondurile sistemului public naţional constituite se repartizează între asiguraţi sub forma pensiilor, îndemnizaţiilor, ajutoarelor, tratamente balneare, trimiterile la odihnă, etc. i. ocrotirea cetăţenilor se realizează în concordanţă cu cerinţele eticii în echităţi sociale ceea ce înseamnă că pensiile şi celelalte forme de ocrotire sunt reglementate şi acordate pe baza contribuţiei aduse la dezvoltarea societăţii urmărindu-se concomitent realizarea unui raport echitabil între veniturile care provin din salarii şi cele realizate din pensii raport menit să stimuleze persoanele care lucrează efectiv în diferite sectoare de activitate ale producţiei materiale. j. pensiile de asigurări sociale până la un anumit nivel sunt scutite de orice impozite şi taxe Pensiile de asigurări sociale de până şa 900 lei şi actele proceduale pentru dobândirea lor nu sunt impozitabile şi nici taxabile. Cererile care au drept scop stabilirea dreptului la pensie sau indemnizaţie de asigurări sociale adresate oricăror instituţii sunt scutite de taxe. k. Imprescriptibilitatea dreptului la pensie şi la indemnizaţiile de asigurări sociale Acest principiu este expres prevăzut de legislaţia de asigurări sociale. Cetăţenii care îndeplinesc condiţiile legale au dreptul să ceară oricând stabilirea dreptului la pensie, indemnizaţie.l. Pensiile şi îndemnizaţiile de asigurări sociale nu pot fi cedate nici total, nici parţial. Pensiile şi îndemnizaţiile de asigurări sociale constituie un drept personal şi nu pot face obiectul vreunei tranzacţii, nu pot fi limitate şi nu pot fi cedate nici total, nici parţial deoarece sunt menite să asigure condiţii decente de viaţă persoanei căreia i-au fost conferite. m. Autonomia şi descentralizarea potrivit cărora asigurările sociale se înfăptuise de asiguraţii respectiv prin organele proprii şi organizaţii competente. S-a înfiinţat Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, organism autonom bazat pa administrarea de sine stătătoare a legislaţiei în domeniul asigurărilor sociale întocmeşte proiectul bugetului asigurărilor sociale, se preocupă de realizarea veniturilor, de efectuarea cheltuielilor, de stabilirea şi plata drepturilor de asigurări sociale. Rolul sistemului public naţional al asigurărilor sociale rezultă din natura nouă şi din principiile care stau la baza lui şi

4

din modul cum se constituie şi se folosesc fondurile băneşti respective. Pe măsura dezvoltării economiei naţionale s-au dezvoltat şi perfecţionat asigurările sociale crescând rolul şi importanţa lor. Rolul deosebit al asigurărilor sociale constă în ocrotirea cetăţenilor în toate cazurile de pierdere a capacităţii de muncă. Asigurările sociale stimulează ridicarea calificării personalului, îmbunătăţirea calităţii muncii, stabilirea salariaţilor în aceeaşi unitate, realizarea unei vechimi cât mai mari în muncă, combaterea absenţelor nemotivate de la muncă, reducerea numărului de zile nefolosite pentru muncă. 1.3.Sursele de constituire a fondurilor asigurărilor sociale Izvoarele de formare a fondurilor asigurărilor sociale sunt contribuţiile ce se plătesc de către agenţii economici şi instituţii, calculate prin aplicarea unor procente asupra fondului de salarii brut al acestora însă şi pe baza unor contribuţii individuale plătite de asiguraţi. Cuantumul fondurilor asigurărilor sociale de stat depinde de mărimea veniturilor realizate de personal încadrat în muncă, agenţii economici şi instituţiile plătesc contribuţiile pentru asigurările sociale în funcţie de aceste venituri. Creşterea veniturilor personalului a determinat şi sporirea continuă a veniturilor asigurărilor sociale de stat. Contribuţia pentru asigurările sociale de stat. Sunt plătite lunar de agenţii economici cu capital de stat, mixt, privat, instituţiile publice pentru personalul lor, întreprinderile lor mici şi mijlocii, pentru salariaţi lor asociaţilor cu scop locativ,persoanele autorizate să desfăşoare o activitate independentă, persoanele fizice care angajează personal sau pentru îngrijirea blocurilor de locatari şi cetăţenii din veniturile lor. Nivelul procentelor contribuţiilor pentru alimentarea fondurilor asigurărilor sociale de stat este determinat de următorii factori :a. importata ramurii economice sau a domeniilor de activitate socială culturală, ştiinţifică de ocrotire a sănătăţii b. condiţii de muncă c. caracterul şi felul muncii d. gradul de periculozitate şi toxicitate în care se prestează munca e. mărimea salariilor f. ponderea personalului pe sexe g. formele concrete de ocrotire a pensionarilor şi familiilor lor. Contribuţiile pentru asigurările sociale plătite de agenţii economici exprimă relaţii economice. Izvorul lor de formate îl constituie munca prestată de lucrătorii respectivi. Contribuţiile pentru asigurările sociale datorate de angajatori se calculează asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de asiguraţi şi asupra veniturilor bugetare realizate de persoanele care desfăşoară activităţi exclusiv pe bază de convenţii civile de prestări servicii şi care realizează un venit pe un an calendaristic echivalent cu cel puţin 5 salarii medii brute pe economie

5

Termenele de plată a contribuţiei de asigurări sociale sunt următoarele: 1. data stabilită pentru plata drepturilor salariale pe luna în Termenele de curs în cazul angajaţilor care efectuează plata drepturilor salariale plata a lunar, dar nu numai târziu de data de 20 a lunii următoare celei contribuţiei pentru acre se datorează plata. 2. până la sfârşitul lunii pentru luna în curs, în cazul asociaţilor: asociat unic, asociaţi, acţionari, administratori sau manageri cu contract încheiat, membrii ai asociaţilor familiale, persoane autorizate să desfăşoare activităţi independent. 3. cel mai târziu până la datele fixate prin declaraţia sau contractul de asigurare în cazul asiguraţilor: proprietari de bunuri şi arendaţi de suprafeţe agricole sau forestiere, persoane care desfăşoară activităţi agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau activităţi private în domeniul forestier, membrii ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură, persoane care desfăşoară activităţi în unităţile de cult recunoscute prin lege şi care nu au încheiat contract individual de muncă, alte persoane. 4. până la 20 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor ce se suportă din bugetul fondului pentru plata indemnizaţiilor de şomaj, în cazul persoanelor care beneficiază de indemnizaţii de şomaj, indemnizaţia de integrare profesională sau alocaţie de sprijin. 5. data prevăzută în convenţia civilă d prestări servicii pentru plata sumelor celor angajaţi exclusiv pe bază de convenţie civilă de prestări servicii însă nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata. Indiferent de forma de proprietate angajaţii sunt obligaţi să depună în bancă o dată cu documentaţia pentru plata salariilor şi a altor venituri ale asiguraţilor şi documentele pentru plata contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, plătite efectuându-se simultan sub control bancar. Neachitarea în termen a contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat dă dreptul caselor teritoriale de pensii să aplice măsurile de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite potrivi normelor legale privind executarea creanţelor bugetare.Întârzierea în plata contribuţiei se secţionează cu aplicarea unor dobânzi şi majorări calculate pentru fiecare zi de întârziere.

1.4.Bugetul asigurărilor sociale de stat Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde veniturile şi cheltuielile sistemului public. Guvernul elaborează anual pe baza propunerilor CNPAS Bugetul proiectul bugetului asigurărilor social de stat pe care îl supune spre aprobare Parlamentului. Dacă legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu a fost adoptată cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar se aplică în continuare

6

bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul precedent până a adoptarea noului buget. Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din contribuţiile de asigurări sociale, dobânzi, majorări pentru plata cu întârziere a contribuţiilor şi din alte venituri potrivit legii. Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat acoperă contravaloarea prestaţiilor de asigurări sociale din sistemul public, cheltuieli privind organizarea şi funcţionarea sistemului public, finanţarea unor investiţii proprii, alte cheltuieli prevăzute de lege. Din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se prelevă anual până la 3% pentru constituirea unui fond de rezervă. Fondul de rezervă cumulat nu poate depăşi nivelul cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar respectiv. Fondul de rezervă se utilizează pentru acoperirea prestaţiilor de asigurări sociale temeinice motivate sau a cheltuielilor ale sistemului public aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. În mod excepţional, în situaţii motivate pentru acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat, după epuizarea fondului de rezervă, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se completează cu sume care se alocă de la bugetul de stat. 1.5.Jurisdicţia asigurărilor sociale Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel. Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind: Jurisdicţia asigurărilor - modul de calcul şi de depunere a contribuţiei de asigurări sociale sociale - modul de stabilire a majorărilor de întârziere - înregistrarea evidenţă a certificării contribuţiei de asigurări scoale - deciziile de pensionare - refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale - modul de stabilire şi de plată a pensiilor, a îndemnizaţiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale - plângerile împotriva proceselor verbale de contravenţii încheiate conform legii \- contestaţiile împotriva măsurile de executare silită dispuse în baza legii. Împotriva hotărârii tribunalelor se poate face recurs la curtea de apel competentă. Hotărârile curţii de apel şi hotărârile tribunalelor neatacate în recurs în termen scurt sunt definitive şi irevocabile. Cererile în faţa oricăror organe sau instanţe având ca obiect drepturi sau obligaţii de asigurări sociale, sunt scutite de orice fel de taxă de timbru.

7

CAPITOLUL II PROTECŢIA SOCIALĂ, ROL ŞI IMPORTANŢĂ CONŢINUT:2.1. Protecţia socială în Comunitatea Europeană Desăvârşirea pieţei interioare comunitare, dispoziţiilor sociale şi conjuncturale ale Actului Unic European au avut o importanţă influenţă asupra formei şi conţinutului programelor economice şi sociale. Prin intermediul acestora au fost lansate informaţii utile comunităţii tuturor instituţiilor comunitare şi altor factori de deciziei pentru ca progresul economic şi social să se instaureze pe piaţa unică. Scopul unic declarat al Programului este căutarea şi găsirea de noi posibilităţi de acţiune pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, de viaţă în Europa. Etapele de derulare ale acestui program sunt următoarele: identificarea problemelor economice cu implicaţii sociale, realizarea unor stadii pilot, formularea marilor proiecte de cercetare, implementarea programelor, evaluarea efectelor şi elaborarea de recomandări. Programul Economic Social al Comunităţii Europene devine operaţională în 6 domenii legate unele de altele. Ele sunt cuprinse în partea întâi a programului şi se referă la : dialogul special, restructurarea vieţii şi muncii, sănătatea şi securitatea socială, mediu înconjurător, condiţii de viaţă, tehnologia viitorului. Obiective ale programului economic1. Dezvoltarea dialogului social şi relaţiilor profesionale pe piaţa muncii. 2. Restructurarea vieţii şi a muncii Obiectivul în această direcţie este facilitarea unor evoluţii echilibrate din punct de vedere economic şi sociale se urmăreşte corelarea dintre noul rol al muncii în societatea combinat cu o nouă calitate a vieţii şi cu prosperitatea oferită de creşterea şi dezvoltarea economică.3. promovarea sănătăţii şi securităţii muncii Obiectivul acestui domeniu este furnizarea factorilor de deciziei europeni a unui ansamblu de referinţe comune , punerea la punct a unor metode care să ţină cont de la început de proiectul normelor de sănătate şi securitate în avantajul întreprinderilor şi lucrătorilor promovarea sănătăţii şi securităţii tuturor lucrătorilor. 4. promovarea politicilor de protecţia a mediului În această direcţie sunt prevăzute colaborarea tuturor programelor naţionale privind mediul înconjurător în cadrul comunităţii urmărindu-se în special păstrarea siguranţei mediului urban. 5. Creşterea nivelului de trai şi bunăstării colective Urmăreşte furnizarea de recomandări şi orientări vizând modul de reducere a inegalităţilor generate de dezechilibre socio-economice. 6. Evaluarea tehnologiilor de viitor are ca scop identificarea din start a marjei de manevre în inovaţia tehnologică şi încurajarea evaluării opţiunilor care determină procesul de schimbare.

8

2.2. Piaţa muncii şi protecţia socială 2.2.1. Caracterizare generală Protecţia socială este definită astfel: „Un set de acţiuni specifice pentru a aborda problema vulnerabilităţii vieţii oamenilor prin asigurări sociale, oferind protecţie împotriva riscurilor şi a adversităţilor pe tot parcursul vieţii; prin asistenţă socială, oferind plăţi şi transferuri în natură pentru sprijinirea şi capacitarea săracilor; şi prin eforturi de incluziune, pentru ca asistenţa şi asigurările sociale să devină mai accesibile persoanelor marginalizate.” Protecţia socială a forţei de muncă se realizează pe mai multe căi: →perfecţionarea şi adaptarea permanentă a legislaţiei specifice pieţei forţei de muncă la condiţiile concrete ale reformei economice →acordarea indemnizaţiei de şomaj, a locaţiei de sprijin, a indemnizaţiei de integrare profesională pentru tinerii absolvenţi,→majorarea alocaţiilor de sprijin →acordarea asistenţei medicale gratuite salariaţilor, pensionarilor, şomerilor şi întreţinerea acestora→ introducerea şi menţinerea managementului factorului uman care să prevadă evoluţia numărului de personal a meseriilor şi a cerinţelor de calificare asigurându-se gestionarea previzională a ocupării şi calificării forţei de muncă. O altă formă de protecţie socială a muncii o constituit reconversia profesională a forţei de muncă prin care se practică un complex de măsuri pentru calificarea recalificare, reprofilarea specializarea forţei de muncă, mai ales a şomerilor în vederea încadrării lor corespunzătoare în muncă.

2.2.2. Durata de muncă

Această durată este stabilită şi reglementată prin legislaţia guvernamentală, dar şi prin acorduri de tarife, este verificată periodic şi modificată atunci când condiţiile generale ale pieţei muncii o cer. Statisticile privind durata de muncă prezintă durata medie a muncii săptămână, iar seriile de date se referă la orele e muncă efectiv lucrate, orele de muncă remunerate. S-au produs modificări cantitative şi calitative ale duratei de muncă pornind de la consideraţiile următoarele: - evenimentele politico-sociale şi profunde transformării economice au determinat modificare esenţială a pieţei muncii: - ridicarea graniţelor a produs dislocări de populaţie în direcţia reîntregirii familiilor şi căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite; - atracţia forţei de muncă către occident –

9

- accentuarea fenomenului, imigraţia clandestină a forţei de muncă, cu efecte negative asupra populaţiei şi pieţei muncii din ţară către care s-a orientat fenomenul migraţionist - accentuarea şomajului ca urmare a următoarelor condiţii: - restructurarea economică din fostele ţări socialiste a declanşat generalizarea şomajului ca fenomen de masă; mutaţiile Modificări cantitative şi calitative ale duratei de muncă produse pe piaţa muncii au produs şi schimbarea programului de lucru, trecerea la săptămâna de 5 zile lucrative

2.3. Protecţia socială a femeilor şi tinerilor O particularitate a evoluţiei pieţei muncii după anii 70 a fost tendinţa de feminizarea, de intrare masivă şi rămânerea pe piaţa muncii a femeilor, proces şi tendinţă care au condus la o adevărată schimbare atât a modelului cât şi a curbei de activitate a femeilor apropiindu-le de cele ale bărbaţilor. Măsuri privind stoparea şi reducerea şomajului în rândul femeilor: 1. Crearea de noi locuri de muncă prin investiţii şi folosirea capacităţilor existente în diverse domenii de activitate în care eficienţa ar fi sporită ţinând cont şi de specificul forţei de muncă, al dezvoltării zonale. 2. programe de recalificare, orientare profesională şi găsirea de locuri de muncă, cu atenţie specială acordată categoriilor defavorizate inclusiv femei. 4. Încurajarea şi formarea profesională pentru crearea de întreprinderi mici şi mijloci şi pentru lucrători pe cont propriu. O diferenţă semnificativă din punct de vedere al pieţei muncii între tineri şi celelalte categorii de vârstă rezidă în faptul că primii prezintă un grad de risc mai mare la şomaj; o altă caracteristică a şomajului la tineri este gradul mai de concentrare a şomajului în acest grup. Noua incidenţă a şomajului asupra tinerilor este importanţă din urm.motive: - perioadele prelungite de şomaj la prima lor intrare pe piaţa muncii le pot deteriora considerabil tinerilor şansele de a face faţă mai târziu acestui piaţete existând riscul ca abilităţi şi competenţele dobândite de ei în timpul pregătirii şi formării să se deterioreze şi transformându-se cu timpul din persoane calificate în persoane necalificate. - problema şomajului în rândul tinerilor este foarte importantă prin amploarea ei. - economia secundară sau munca la negru neoficilă Mai mult de 2/3 dintre cei care nu au loc de muncă sau sunt în şomaj, desfăşoară activităţi în vederea dobândirii de câştiguri.

10

2.4. Reconversia profesională Reconversia profesională reprezintă procesul prin care are loc o schimbare a condiţiilor economice anterioare, o modificare a obiectului activităţii anumitor agenţi economici şi chiar a unor ramuri ale economicei naţionale, în cadrul industriei pe sub ramurile acesteia datorită trecerii lor de la un gen de producţie la altul. Reconversia profesională trebuie privită ca un mijloc de a obţine o calificarea mai înaltă şi toate avantajele care decurg din aceasta. Reconversia profesională a forţei de muncă îndeplineşte următoarele funcţii: a. funcţia economică de ajustare a forţei de muncă la nevoile economice în schimbare în vederea echilibrării ofertei cu cererea de muncă, a echilibrării excedentelor cu deficitele de forţă de muncă; b. funcţia socială reprezintă o pârghie care aspiră concomitent: - reducerea şi combaterea şomajului - combaterea sărăciei.Pentru realizarea reconversiei profesionale acţiunile practice se derulează la 3 nivele: a. la nivel naţional prin: b. la nivelul teritorial distingem: c. la nivelul agenţilor economici.

CAPITOLUL III ASISTENŢA SOCIALĂ – COMPONENTĂ A SISTEMULUI DE PROTECŢIE SOCIALĂ CONŢINUT : 3.1. Asistenţa socială – concept, caracteristici şi principii Sistemul de asistenţă socială poate fi definit ca totalitatea principiilor umanitare pe care se întemeiază ajutorul acordat unor membrii ai comunităţilor, aflaţi în nevoie. Asistenţa socială reprezintă componenta protecţiei sociale care, prin reglementări juridice, pune în aplicare programe naţionale şi regionale în vederea susţinerii unor ajutoare, indemnizaţii, alocaţii şi servicii sociale destinate familiilor cu copii, vârstnicilor, copiilor şi adulţilor cu deficienţe şi altor categorii de persoane aflate în dificultate sau în situaţie de nevoie. În mod frecvent termenul de asigurări sociale se substituie celui de asistenţă social. Caracteristicile asistenţei sociale sunt: a) asistenţa socială, ca o componentă a sistemului de protecţie socială este o instituţie relativ independentă şi se adresează persoanelor care nu pot munci sau sunt dezavantajate social

11

b) sistemul juridic care îi reglementează acţiunile şi intervenţiile, aplică programele umanitare pentru asigurarea în practică a politicilor sociale stabilite de administraţia publică centrală şi locală; c) finanţarea serviciilor sociale şi a ajutoarelor, indemnizaţiilor şi alocaţiilor familiale se asigură de la bugetul de stat şi bugetele locale Asistenţa socială îmbracă forme variate de sprijin pentru persoanele în dificultate şi se bazează pe următoarele principii: > universalitatea dreptului, respectiv toate categoriile de persoane aflate într-o anumită situaţie de criză beneficiază de acelaşi drept; > acordarea dreptului în funcţie de nevoi, persoanelor sau familiilor, pe baza analizei situaţiei acestora prin anchetă socială; > autodeterminarea, adică terapia socială se stabileşte cu acordul persoanei care urmează să beneficieze de asistenţă socială; > confidenţialitatea întemeiată pe secretul profesional al asistentului social, cu respectarea dreptului persoanei beneficiare de asistenţă socială

3.2. Managementul asistenţei asocialeÎn domeniul managementului asistenţei sociale se acţionează prin direcţiile de specialitate pentru: - coordonarea sistemului naţional de asistenţă socială, iniţierea de proiecte de acte normative şi urmărirea aplicării legislaţiei în domeniul asistenţei sociale; - evaluarea la nivel naţional a programelor de asistenţă socială şi propunerea strategiei privind politicile familiare pe baza analizei indicatorilor sociali. - iniţierea, coordonarea şi urmărirea realizării unor programe de servicii de asistenţă socială în colaborarea cu administraţia publică locală. - coordonarea metodologică a activităţii instituţiilor care, asigură servicii comunitare de asistenţă socială, finanţate de la bugetul de stat şi bugetele locale; - asigurarea plăţii alocaţiilor familiare, ajutoarelor şi a indemnizaţiilor cu caracter reparator de la bugetul de stat pentru care este ordonator principal de credite bugetare; - elaborarea politicilor familiare şi supunerea lor spre aprobare organelor competente - acordarea de subvenţii asociaţilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială. Asistenţa socială pe plan local se întemeiază pe principiul descentralizării şi al autonomiei local.

12

3.3. Obiectivele reformei sistemului de asistenţă social sunt:> respectarea demnităţii umane prin promovarea de acţiuni reparatorii în concordanţă cu resursele existente;> susţinerea şi promovarea solidarităţii şi justiţiei sociale;> prevenirea şi combaterea tendinţelor de discriminare şi marginalizare socială a unor categorii de populaţie şi persoane; > intensificarea şi dezvoltarea parteneriatului social ca mijloc de control şi eficientizare a măsurilor de spijin a persoanelor şi familiilor aflate în dificultate. > asigurarea flexibilităţii în acordarea de prestaţii în bani şi natură, precum şi a serviciilor sociale, pentru a se putea răspunde nevoilor reale individuale; > orientarea politicii de asistenţă socială pentru antrenarea, mobilizarea şi participarea tuturor forţelor sociale la relansarea creşterii economice; Asistenţa socială previzională, care revine direcţiilor de specialitate din Ministerul Muncii şi Previzională Solidarităţii Sociale, are în vedere următoarele acţiuni principale: > asigurarea cadrului juridic, instituţional şi administrativ pentru realizarea politicii în domeniu, potrivit prevederilor Programului Guvernului; > elaborarea legislaţiei în domeniu, armonizarea celei existente pe plan intern şi alinierea acesteia la legislaţia ţărilor din Comunitatea Europeană; > coordonarea şi corelarea programelor de interes naţional în domeniul asistenţei sociale cu cele de interes local şi comunitar; > asigurarea resurselor financiare, materiale şi umane pentru realizarea politicii în domeniu; > legalizarea şi consolidarea procedurilor şi tehnicilor în vederea susţinerii şi permanentizării parteneriatului dintre administraţia publică locală şi reprezentanţii societăţii civile. 3.4. Formele de sprijin din domeniul asistenţei sociale 3.4.1. Ajutorul social Legea privind venitul minim garantat prevede acordarea ajutorului social familiilor şi persoanelor cu venituri mici sau fără venituri în situaţiile şi perioadelor în care aceştia nu pot să-şi asigure prin propriile eforturi condiţiile minime de trai Ajutorul social prezintă următoarele caracteristici: a. este o formă de protecţie socială care se întemeiază pe principiul solidarităţii sociale; b. constă în plata lunară a unei sume de bani ce se suportă din bugetel locale şi din sumele primite de la bugetele de stat. c. principali beneficiari sunt: familiile, persoanele singure fără venituri sau cu venituri mici;

13

d. scopul pentru care se acordă este acela de a asigura beneficiarilor un venit minim garantat care să asigure existenţa persoanelor respective beneficiarii ajutorului social distribuit prin sistemul asistenţei sociale sunt familiile şi persoanelor singure,. Cetăţeni români fără venituri sau cu venituri mici pot beneficia de ajutor social şi familiile sau persoanele singure, cetăţeni ai altor state sau apatrizi care au reşedinţă sau domiciliul în România în condiţiile legislaţiilor române. Au dreptul la venitul minim garantat în condiţiile legale şi soţii despărţiţi în fapt dacă ancheta socială justifică acordarea acesteia. În principal, acordarea ajutorului social este legată de sărăcie care diferă în funcţie de nivelul veniturilor şi competenţa familiei Persoanele apte de muncă din familiile pentru care se asigură venitul minim garantat vor lucra lunar cel puţin 72 de ore la solicitarea primarului, acţiuni sau lucrări e interes local fără a se putea depăşi regimul normal de lucru şi cu respectarea normelor de securitate şi igienă a muncii. Ajutorul social se acordă pe bază de cerere şi acte doveditoare privind veniturile membrilor de familie. Cererea de acordarea a ajutorului general se soluţionează în termen de 30 zile de la data înregistrării. În vederea soluţionării cererii de ajutor social primarii dispune, în mod obligatorii efectuare anchetei sociale care constituie proba egală pentru instanţele judecătoreşti în legătură cu deschiderea dreptului sau respingerea cererii. Stabilirea dreptului de ajutor social, a cuantumului şi plata acestuia se fac prin dispoziţia scrisă a primarului, pe baza documentaţiei prezentate de personalului din serviciul de asistenţă socială al primăriei. Dispoziţia primarului se comunică titularului ajutorului social în termen de 5 zile de la data emiterii. Titularul ajutorului social are obligaţia să comunice primarului în scris, orice modificare intervenită cu privire la veniturile şi la numărul membrilor familiile, în termene de 30 zile de la data la care a intervenit modificarea. Suspendarea plăţii ajutorului social şi modificarea cuantumului se fac prin dispoziţia scrisă am primarului şi se comunică titularului în termen de 15 zile de la data emiterii acestuia. suspendarea plăţii ajutorului social sau modificarea cuantumului ajutorului social se face începând cu luna următoare celei în care numai îndeplineşte obligaţiile.

3.4.2. Acordarea de sprijin familiilor cu copiia. alocaţia de stat pentru copii - constituie o formă de sprijin bănesc lunar acordat de stat familiilor cu copii şi reprezintă un drept universal pentru toţi copii şi se plăteşte de la bugetul de stat. Acordarea alocaţiilor pentru copii depinde de vărsta copilului, cetăţenia şi domiciliul părinţilor şi de situaţia prezenţi copiilor la şcoală. Alocaţia se acordă

14

pentru copii in vârstă de 16 ani, chiar dacă urmează o formă de învăţământ până la 18 ani. Copii care au contractat o invaliditate de gradul I sau II până la îndeplinirea vârstei de 16 ani şi copii handicapaţi beneficiază de alocaţie până la împlinirea vârstei de 18 ani, iar apoi sunt ocrotiţi prin asistenţă socială de stat. Titularul alocaţiei de stat este copilul. Cuantumul alocaţiei de stat pentru copii se stabileşte în sumă fixă pentru fiecare copil; indiferent de mărimea veniturilor părinţilor şi se indexează periodic, odată cu salariile, bursele, pensiile. Stabilirea dreptului de alocaţie se face pe baza cererii însoţite de acte necesare din care rezultă îndeplinirea condiţiilor pentru acordarea acestui drept. Alocaţia de stat pentru copii nu este impozabilă şi nu poate fi urmărită silit în vederea recuperării sumelor plătite necuvenit cu acest titlul. b. Alocaţia de naştere de care beneficiază mamele pentru fiecare din primi 4 copii nou născuţi vii. c. Alocaţia suplimentară pentru familiile cu mai muţi copii se plăteşte de la bugetul de stat, cuantumurile acestei prestaţii se acordă diferenţial în raport cu numărul copiilor aflat în întreţinerea familiilor

3.4.3. Alte forme de sprijin din domeniul asistenţei sociale

1. Alocaţii de sprijin destinate familiilor În funcţie de veniturile familiale membrii acestora urmează să beneficieze de: a. alocaţii pentru subzistenţă care vor urmări combaterea sărăciei şi se vor urmări combaterea sărăciei şi se vor materializa prin alocaţii de stat pentru copii în cuantum de 10% din salariul mediu pe ţară, ajutoare sociale diferenţiate pentru asigurarea nivelului veniturilor minim garantat şi ajutoare pentru familiile cu venituri mici în vederea pregătirii copiilor pentru începerea anului şcolar.b. alocaţiile pentru dezvoltarea familiară prin care se vor sprijini familiile tinere în scopul facilitării accesului acestora la o locuinţă şi bunuri de folosinţă îndelungată 2. Ajutorul de urgenţă familiile şi persoanele aflat în situaţii de necesitate datorate calamităţilor naturale, incendiilor, accidentelor sau altor cauze temeinice justificate pot beneficia de ajutoare de urgenţă urgenţă de la bugetul de stat aprobate prin hotărâri ale Guvernului pe bază e anchetă socială. 3. Ajutoare financiare pentru familiile şi persoanelor aflate în extremă dificultate datorită stării de sănătate sau altor cazuri temeinice, justificate. Ajutoarele financiare se acordă pentru acoperirea unor cheltuieli cu întreţinerea, construcţia, reparaţia, amenajarea şi modernizarea instituţiilor de asistenţă socială, tratamente medicale şi intervenţii chirurgicale în străinătate ca urmare a unor afecţiuni de sănătate rare. 4. ajutorul pentru refugiaţi acordat persoanelor care a dobândit statul de refugiat în România şi care beneficiază de un ajutor rambursabil pe o perioadă de cel mult

15

9 luni cuantumului acestui ajutor este stabilit la nivelul salariului minim brut pe ţară. 5. ajutorul pentru încălzirea locuinţei pe perioada sezonului rece este destinat familiilor cu venituri relativ reduse ale căror locuinţe sunt racordate la sistemele centralizate de furnizare a Europei termice. 6. masa la cantinele de ajutor social. Persoanele aflate în situaţii economico-sociale sau medicale deosebite pot beneficia de serviciile cantinelor de ajutor social. Persoanele care nu realizează venituri sau acestea se situează sub nivelul venitului net lunar pentru o persiană singură luată în calcul, la stabilirea ajutorului social beneficiază de serviciile oferite de cantina de ajutor social în mod gratuit.

CAPITOLUL IV FORMELE DE OCROTIRE A CETĂŢENILOR PRIN ASIGURĂRILE SOCIALE DE STAT CONŢINUT: 4.1. Pensiile Pensiile sunt drepturi băneşti lunare ce se acordă pe tot timpul vieţii de pensionare persoanelor care îşi încetează activitatea pensiilor datorită atingerii unei anumite limite de vârstă sau invalidităţii, copiilor urmaşi până la o anumită vârstă şi soţului supravieţuitor care are calitatea de urmaş pentru a-i asigura acestora condiţii decente de viaţă. Pensia poate fi privită şi din perspectiva unui venit de înlocuire atribuit persoanelor cărora vârsta nu le mai permite să activeze pe piaţa muncii. În sistemul public din România se acordă următoarele categorii de pensii: pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată, pensia anticipată parţială, pensia de invaliditate, pensia de urmaş. Cuantumul acestora se determină individual în funcţie de stagiul complet de cotizare exprimat în ani şi suma punctajelor.4.1.1. Principiile dreptului la pensie a. îmbunătăţirea raportului dintre pensie şi salariul tarifar, Acest principiu care astăzi este mai mult un deziderat, stimulează perfecţionarea pregătirii angajaţilor şi creşterea raportului lor la dezvoltarea economico-social a ţării; b. echitatea socială acest principiu reclamă ca pensiile să fie calculate şi aplicate în concordanţă cu calificare şi contribuţia fiecărui cetăţean la dezvoltarea economico-socială a ţării realizând un raport echitabil între veniturile care provin din salariul şi cele care se obţin din pensie. c. solidaritatea socială potrivit acestui principiu participanţii la sistemul public de pensii îşi asumă reciproc obligaţii, beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale.

16

d. fondurile băneşti necesare plăţii pensiilor se formează din contribuţiile plătite de agenţii economici, instituţii întreprinzători particulari, salariaţii lor şi cetăţeni care au contract de asigurări sociale şi ale celor care folosesc personalul casnic. e. simularea realizării unei vechimi cât mai mari în muncă, prin acordarea unui spor de pesnie, pentru anii lucraţi în plus peste perioada obligatorie de cotizare; f. determinarea cuantumului pensiei în funcţie de condiţiile existente la locul de muncă g. justa corelare a pensiei de invaliditate cu pensia pentru munca depusă şi limita de vârstăh. unicitatea pensiei constă în faptul că o persană poate primi o singură pensie de bază integrală de asigurări sociale, persoanele care au lucrate în sectorul de stat şi în alte sectoare cu sisteme proprii de asigurări sociale primesc atât pensia de asigurări sociale de stat cât şi pensia ce se convine din acele sectoare în raport cu munca depusă şi cu vechimea în muncă.i. neimpozabilitatea pensiilor până al un anumit nivel j. imprescriptibilitatea dreptului la pensie .Potrivit acestui principiu, persoanele care îndeplinesc condiţiile legale pentru a primi o pensie pot oricând să ceară înscrierea la pensie într-o numită situaţi solicitantul nu este îndreptăţit să primească drepturile cu titlul de pesnie pentru întreaga perioadă de timp expirată. k. Inaccesibilitatea dreptului la pensie, potrivit acestui principiu, dreptul la pensie nu poate fi cedat nici total , nici parţial Pensiile trebuie să asigure condiţii decente de viaţă membrilor societăţii în concordanţă cu nivelul de dezvoltare a economiilor naţionale.

4.1.2. Pensia pentru limită de vârstă Acordarea acestei pensii necesită îndeplinirea cumulativă a 2 condiţii:- persoana să fi împlinit vârsta standard de pasionare şi -să aibă o anumită vechime în muncă, un stagiu minim de cotizare în limita de vârstă sistemul public Vârsta standard de pensionare este de 60 ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi şi atingerea acestei vârste se va realiza în 13 ani de la adoptarea legii pensiilor (2000). Prin creşterea vârstei de pasionare pornindu-se de le 57 ani pentru femei şi la 62 ani pentru bărbaţi. Stadiul minim de cotizare atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi este de 15 iar stagiul complet de cotizare este de 30 ani pentru femei şi 35 ani pentru bărbaţi, iniţial 25 de ani pentru femei şi 30 ani pentru bărbaţi. Pentru anii lucraţi în plus peste vechimea minimă integrală se acordă un spor de pesnie de 1% pentru fiecare an în plus din primi 5 ani şi de 0,5 pentru fiecare an în plus peste primi 5 ani din baza de calcul a pensiei.

17

Persoanele încadrate în muncă dornice să-şi continue activitate şi după împlinirea vârstei de 65 de ani, bărbaţii şi 60 ani femeile pot solicita, cu 3 luni înainte de împlinirea acestor vârste, ca unitatea să le menţină în muncă o durată de maxim 3 ani.

4.1.3. Pensia anticipată Asiguraţii care au depăşit stagiul complet de cotizare cu cel puţin 10 ani pot solicita pensia anticipată cu cel puţin 5 ani înaintea vârstelor standard de pensionare. Stagiul de cotizare complet se calculează fără a lua în considerare perioadele în care asiguratul a beneficiat de ajutor social a satisfăcut stagiul militar sau a urmat şi absolvit cursurile de zi ale învăţământului universitar pe durata normală a studiilor pentru asigurări care beneficiază de acest tip de pesnie, la împlinirea vârstelor standard de pensionare, pesnie anticipată devine pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate şi se transformă în pesnie pentru limită de vârstă. 4.1.4. Pensia anticipată parţială Pensia anticipată parţială se acordă asiguraţilor acre au realizat stagiile, complete de cotizare cu până la 10 ani şi care pot solicita această pensie cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu cel puţin 5 ani. Cuantumul pensiei anticipate parţiale se stabileşte din cuantumul pensiei pentru munca depusă şi limită de vârstă prin diminuarea în raport cu stagiul de cotizarea realiza şi cu numărul de lunci cu care s-a redus vârsta standard de pensionare. La împlinirea vârstelor standard de pensionare, pensia anticipată parţială devine pensie pentru munca depusă şi limita de vârstă prin eliminarea diminuărilor şi adăugarea eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare.4.1.5. Pensia de invaliditate Pensia de invaliditate se acordă persoanelor încadrate în muncă şi care din cauza unor accidente produse în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu sau datorită bolilor profesionale, a unor accidente în afara de muncă sau a unor boli obişnuite, şi-au pierdut total sau în mare măsură capacitatea de muncă. În raport cu pierderea capacităţii de muncă există 3 grade de invaliditate: - invaliditatea de gradul I când se pierde complet capacitatea de muncă şi este necesară supravegherea permanentă şi îngrijirea individului de o altă persoană.

18

- invaliditatea de gradul II când nu se pierde complet sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă, însă invalidul se serveşte singur, neavând nevoie de îngrijiri din partea altei personae - invaliditatea de gradul III când se pierde cel puţin jumătate din capacitatea de muncă şi invalidul poate presta accesaşi muncă, însă cu un program redus sau o altă muncă mai uşoară. Încadrarea personalului în unul din cele 3 grade de invaliditate se face de comisia de expertiză medicală, ţinându-se seama de următoarele criterii de bază; natura graviditatea particularităţile şi evoluţia bolii, posibilităţile de recuperare a capacităţii de muncă, elementele care pot conduce la angrenarea bolii în cazul continuării activităţii. Pensionarii de invaliditate sunt supuşi unor controale medicale în funcţie de afecţiune, la intervale de 6-12 luni, Nu sunt supuşi revizuirii medicale pensionarii de invaliditate care: - prezintă invalidităţi care afectează inevitabil capacitatea de muncă - au împlinit vârstele prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei pentru munca depusă şi limitele de vârstă - au vârsta mai mică cu până la 5 ani faţă de vârsta standard de pensionare şi au realizat stadiile complete de cotizare. La împlinirea vârstei standard necesară obţinerii pensiei pentru munca depusă şi limită de vârstă, beneficiarul pensiei de invaliditate, poate opta pentru cea mai avantajoasă dintre pensii.

4.1.6. Pensia de urmaş Pensia de urmaş se acordă la cererea copiilor şi statului supravieţuitor dacă la data decesului persoana respectivă era pensionar sau întrunea condiţiile pentru obţinerii unei pensii. Copii au dreptul la pensie de urmaş până la vârsta de 16 ani, iar dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii până la terminarea acestora fără a depăşi vârsta de 26 ani. Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii la împlinirea duratei standard de pensionare dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 15 ani. Soţul supravieţuitor mai primeşte pensie de urmaş în situaţiile următoare:- dacă decesul soţului s-a produs ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale sau a tuberculozei şi dacă realizează venituri lunare mai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie. - pe perioada în care soţul supravieţuitor este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin un an Pensia de urmaş, se calculează din:

19

a. pensia pentru munca depusă şi limita de vârstă aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul susţinătorului decedat b. pensia de invaliditate de gradul I în cazul în care decesul aparţinătorului a survenit înaintea îndeplinirii condiţiilor pentru obţinerea pensiei pentru munca depusă şi limită de vârstă şi era în pată cu pensia de invaliditate de orice grad, pesnie autorizată , pensie anticipată parţială, sau ar fi avut dreptul potrivit legii la una dintre aceste categorii de pesnie. Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte prin aplicarea unui procent asupra pensiei decedatului astfel: pentru un singur urmaş 50%, pentru doi urmaşi 75%, pentru mai mulţi urmaşi 100%. Cuantumul pensiilor de urmaş în cazul orfanilor de ambii părinţi reprezintă însumarea drepturilor de urmaş calculate după fiecare părinte.

4.1.7. Calculul pensiilor Începând cu data înscrierii la pensie cuantumul pensiei se determină prin înmulţirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie.

Cuantumul pensiei stabilit se majorează cu suma corespunzătoare contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate datorată potrivit legii. La determinarea cuantumurilor pensiei fracţiunile de leu se întregesc la un leu în favoarea pensionarilor. Punctajul anual al asiguratului se determinăm prin împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numerelor de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului vrut lunar individual inclusiv sporurile şi a adaosurile sau a venitului lunar asigurat care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de comisia naţională pentru statistică.

4.2. Trimiterile la tratament balneo-climateric şi odihnă Trimiterile la tratament balneoclimateric şi odihnă constituie o altă formă de ocrotire a cetăţenilor prin asigurările sociale de stat Pe baza prescripţiilor medicale, salariaţii şi pensionarii sunt trimişi la odihnă şi la tratament balneoclimateric. Se acordă prioritate salariaţilor care lucrează în condiţii foarte grele sau foarte vătămătoare, sunt suferinzi de boli cronice sau profesionale, invalizilor. De bilete de odihnă pot beneficia soţul/soţia celui îndreptăţit, precum şi copiii acestuia dacă au vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani şi urmează cursurile unei unităţi de învăţământ preuniversitar.

20

Contribuţia care trebuie să fie plătită de beneficiari pentru biletele de odihnă se stabileşte după cum urmează: > pentru salariaţii bugetari 50% din preţul integral al biletului de odihnă; > preţul integral al biletului de odihnă în cazul soţului, soţiei (care nu fac parte din categoria persoanelor care potrivit art.19, litera g, Legea 19/2000 cu modificările ulterioare, pot beneficia de aceste bilete de odihnă); > 50% din contribuţia părintelui în cazul copiilor. Costul transportului, mesei, cazării şi tratamentului balneoclimateric se suportă pentru salariaţi, pensionari şi membrii lor de familie din bugetul asigurărilor sociale de stat, în proporţie de 70% şi diferenţiat, în funcţie de nivelul pensiei sau al salariului, în funcţie de staţiune şi de sezon. Pentru asiguraţii care se află în incapacitate temporară de muncă pe o perioadă mai mare de 90 de zile şi pentru pensionarii de invaliditate, contravaloarea biletelor de tratament balnear se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat. Durata tratamentului balnear este de 15+21 de zile şi se stabileşte de medicul expert al asigurărilor sociale, în funcţie de tipul afecţiunii şi de natura tratamentului4.3. Indemnizaţiile şi ajutoarele de asigurări sociale Indemnizaţiile şi ajutoarele constituie o altă formă de ocrotire a cetăţenilor. Prin asigurările sociale de stat se acordă următoarele indemnizaţii şi ajutoare: > indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii; > indemnizaţii în caz de pierdere temporară a capacităţii de muncă; > indemnizaţii în caz de maternitate; > indemnizaţia pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani; > ajutorul de şomaj, ajutorul de integrare profesională etc.

4.3.1 Indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii au ca scop să contribuie la refacerea şi întărirea sănătăţii acestora şi să permită luarea de măsuri la locul de muncă pentru preîntâmpinarea îmbolnăvirilor şi accidentelor. În vederea prevenirii îmbolnăvirilor şi recuperării capacităţii de muncă, asiguraţii beneficiază din bugetul asigurărilor sociale de stat de următoarele categorii de indemnizaţii: > indemnizaţia pentru trecerea temporară la alt loc de muncă. Datorită unui accident la locul de muncă sau a unor boli profesionale salariaţii pot fi trecuţi pe o anumită perioadă sau chiar definitiv la alt loc de muncă> indemnizaţiile pentru reducerea timpului de muncă .Cuantumul lunar al acesteia indemnizaţii se calculează ca cel pentru indemnizaţia pentru trecerea temporară la alt loc de muncă.

21

> indemnizaţia pentru carantină se acordă atât personalului angajat cu carte de muncă pe o perioadă nelimitată precum şi celor temporar angajaţi, indiferent de vechimea în muncă în condiţiile în care sunt opriţi de către organele medico-sanitare din cauza unei boli contagioase ivite la locul de muncă. Carantina este o măsură de ocrotire a sănătăţii populaţiei şi prin instituirea ei se urmăreşte prevenirea extinderii epidemiilor. Cuantumul lunar al indemnizaţiei reprezintă 75% din baza de calcul determinată ca medie a veniturilor pe şase luni şi pentru care s-au plătit contribuţiile angajatului şi ale angajatorului la asigurările sociale. Aceste indemnizaţii au ca scop să asigure existenţa angajaţilor, să contribuie la refacerea şi întărirea sănătăţii acestora şi să permită luarea unor măsuri la locul de muncă pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi accidentelor. Angajaţii care sunt în incapacitate temporară de muncă şi sunt trimişi la tratament balneoclimateric de organele medicale competente primesc o indemnizaţie pe toată durata tratamentului. Cuantumul indemnizaţiei pentru trimiterea la tratament balnear reprezintă de la 50% până la 85% din salariul tarifar şi din sporurile legale. 4.3.2. Indemnizaţia în caz de pierdere temporară a capacităţii de muncă. Indemnizaţia în caz de pierdere temporară a capacităţii de muncă constituie o formă de protecţie socială concretizată în suma de bani ce se acordă prin asigurările sociale de stat pe toată perioada în care salariaţii permanenţi, temporari sau sezonieri aflaţi în perioada de probă, îşi pierd temporar capacitatea de muncă, din cauza unei boli profesionale sau a unui accident de muncă, a unui accident în afară de muncă sau a unei boli obişnuite, precum şi pe toată durata convalescenţei, până la însănătoşire sau pensionare. Deci, indemnizaţia se acordă salariaţilor cu contracte de muncă încheiate pe durată determinată sau nedeterminată. Concediul Medical – Condiţii de Acordare Acordarea acestor indemnizaţii necesită un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni, realizat în ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu medical înscrisă în certificatul de concediu medical. Când concediul medical depăşeşte 6 luni, el poate fi prelungit de Ministerul Sănătăţii cu cel mult 90 de zile. În cazul în care nici după expirarea acestei perioade de timp asiguratul nu-şi reface capacitatea de muncă, se avizează pensionarea de invaliditate. Aceste indemnizaţii se suportă din prima zi de incapacitate temporară de muncă şi până la data încetării acesteia sau pensionării numai din fondurile unităţii în care salariatul îşi desfăşoară activitatea. Dacă unitatea economică îşi încheie activitatea, indemnizaţiile respective se suportă din asigurările sociale de stat.

22

Cuantumul indemnizaţiei în caz de incapacitate temporară de muncă se determină prin aplicarea cotei de 75% asupra bazei de calcul determinate ca medie a veniturilor lunare din ultimele şase luni, pe baza cărora s-a stabilit contribuţia pentru asigurările sociale . Angajaţii în vârstă de până la 18 ani, cu o vechime neîntreruptă în muncă de până la 2 ani au dreptul, în cazul incapacităţii temporare de muncă, la un ajutor ce reprezintă 56% din salariul tarifar lunar. Salariaţii unităţilor miniere precum şi cei care îşi desfăşoară activitatea în condiţii foarte grele de muncă, cum ar fi oţelării, turnătorii, forje etc. şi care se află în concedii medicale datorită accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor profesionale precum şi în cazurile de urgenţă medicală beneficiază de o indemnizaţie ce reprezintă 100% din salariul tarifar de încadrare. De asemenea cuantumul indemnizaţiei în caz de incapacitate temporară de muncă cauzată de tuberculoză, SIDA, cancer de orice tip şi boală contagioasă este de 100% din baza de calcul determinată ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni de cotizare. Angajatorul suportă această indemnizaţie în funcţie de numărul de angajaţi, astfel: > Până la 20 de angajaţi, din a patra zi până în a zecea zi de incapacitate de muncă;> Între 21-100 de angajaţi, din prima zi până în a 12-a zi de incapacitate de muncă; > Peste 100 de angajaţi, din prima zi până în a 17-a zi de incapacitate de muncă.

4.3.3. Indemnizaţia de naştere reprezintă o formă de încurajare de către stat a natalităţii şi se acordă mamelor, indiferent dacă sunt sau nu asigurate, numai la naşterea celui de-al doilea copil şi pentru fiecare copil născut ulterior, viu sau mort. Cuantumul acestei indemnizaţii este stabilit în sumă fixă pentru fiecare dintre aceşti copii. Stabilirea şi plata indemnizaţiei de naştere se face prin dispoziţia primarului localităţii în a cărei rază teritorială domiciliază mama îndreptăţită. Plata indemnizaţiei se face pe baza actelor de naştere ale copiilor, din bugetele locale, din sumele defalcate cu această destinaţie din bugetul de stat. Această indemnizaţie unică se acordă indiferent de natura şi de nivelul veniturilor părinţilor şi independent de toate celelalte forme de protecţie a familiilor cu copii.

4.3.4.Concediul şi indemnizaţia de maternitate Concediul de maternitate, pe perioada căruia se va primi indemnizaţia pentru sarcină şi lehuzie, se concretizează în concediu prenatal şi concediu postnatal şi se acordă pe o durată maximă însumată de 126 de zile calendaristice pe baza certificatului medical.

23

Concediul de maternitate cuprinde 63 de zile concediu prenatal şi 63 de zile concediu postnatal cu posibilitatea compensării între ele, în funcţie de recomandarea medicului şi de opţiunea persoanei beneficiare, În prezent, în cazul apariţiei unor astfel de cazuri, persoana aflatã în aceastã situaţie nu va primi nici un fel de remunerare pe perioada concediului postnatal. Ea va putea sã primească indemnizaţie pentru creşterea copilului până la doi ani doar după ce se epuizează cele 42 de zile de concediu postnatal. În ceea ce priveşte valoarea indemnizaţiei care se acordã în perioada de maternitate, ea a fost stabilitã la 85% din media veniturilor realizate în ultimele sase luni de stagiu anterioare naşterii copilului şi se suportă din bugetul asigurărilor sociale. Indemnizaţia în caz de maternitate se plăteşte pe baza certificatului de concediu medical şi a cererii tip privind solicitarea drepturilor de asigurări sociale, şi, după caz, a certificatului de persoană cu handicap, emis în condiţiile legii. Femeile cu handicap asigurate beneficiază, la cerere, de concediu pentru sarcină, începând cu luna a şasea de sarcină. Tot din bugetul asigurărilor sociale se suportă şi un ajutor de maternitate în sumă fixă acordat studentelor ai căror soţi sunt studenţi sau efectuează stagiul militar, ori studenţilor ale căror soţii nu realizează venituri. La acest ajutor care se acordă în sumă fixă pentru fiecare sarcină se adaugă o sumă separată pentru procurarea rufăriei fiecărui copil nou născut.

4.3.5. Indemnizaţia de risc maternal.La sfârşitul anului 2003 pentru prima dată în ţara noastră au fost puse bazele legislative pentru acordarea concediului şi indemnizaţiei de risc maternal. Pe de o parte reglementările legale adoptate cuprind o mulţime de măsuri şi condiţii cu caracter obligatoriu pe care angajatorii trebuie să le asigure femeilor gravide iar pe de altă parte ele se constituie şi ca măsuri speciale şi drepturi de protecţie socială specifice pentru femeile care sunt salariate, se află în stare de graviditate, sunt mame, lăuze sau care alăptează şi care au cetăţenie română sau al unui stat membru al Uniunii Europene sau sunt cetăţeni ai altor state cu domiciliul în România. Solicitantele indemnizaţiei de risc maternal trebuie să dovedească starea de maternitate şi necesitatea protecţiei speciale cu documente emise de medicul de familie sau medicul de specialitate. O dată cu apariţia reglementărilor legale referitoare la riscul maternal, toţi angajatorii au fost obligaţi să procedeze la evaluarea locurilor de muncă din punct

24

de vedere al securităţii salariatelor gravide sau în perioada imediat următoare naşterii, lăuze sau în perioada de alăptare. În cazul în care nici una dintre acţiunile precizate nu este posibilă, angajatorul va întocmi toate formele pentru a proceda la acordarea concediului şi indemnizaţiei de risc maternal. Acest concediu şi acest tip de indemnizaţie nu se acordă simultan cu alte concedii prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Concediul pentru risc maternal nu poate depăşi 120 de zile şi va fi acordat în funcţie de situaţia specifică a salariatei: > În situaţia femeii gravide salariata poate beneficia de acest tip de concediu în următoarele condiţii: înainte de concediul de maternitate, dacă solicită dispensă pentru consultaţii prenatale care nu se pot efectua decât în timpul programului de lucru, cu condiţia ca acestea să nu depăşească 16 ore pe lună; > În situaţia în care salariata a născut recent, poate cere concediu de risc maternal dacă au trecut minim 42 de zile calendaristice de la naştere şi nu a solicitat concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de doi ani.; > În situaţii speciale, ca de exemplu muncă de noapte sau în condiţii insalubre sau greu de suportat salariata însărcinată sau în perioadă de alăptare va trebui transferată la un alt loc de muncă unde timpul de lucru este ziua şi în condiţii normale, menţinându-i-se salariul de bază brut lunar.

4.3.6. Indemnizaţia pentru creşterea şi îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani constituie o altă formă de sprijin bănesc ce se acordă mamelor salariate care au copii în vârstă de până la doi ani. cuantumul indemnizaţiei reprezintă 85% din media veniturilor lunare din ultimele şase luni, pe baza cărora s-a stabilit contribuţia individuală de asigurări sociale în lunile respective şi se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat. De această indemnizaţie beneficiază şi mamele care înfiază sau adoptă copii, au fost numite tutore, au copii încredinţaţi spre creştere şi educare sau primiţi în plasament familial, până la împlinirea de către copii a vârstei de doi ani. În cazul copilului handicapat, indemnizaţia se acordă, la cerere, până la vârsta de trei ani pe baza certificatului de persoană cu handicap. De concediul şi de indemnizaţia pentru creşterea copilului până la vârsta de doi ani poate beneficia, opţional, oricare dintre părinţii copilului iar durata acestui concediu constituie vechime în muncă.

25

Mamele care au copii în vârstă de până la şapte ani, pe care îi îngrijesc, pot lucra ½ din normă, dacă nu beneficiază de creşe sau cămine iar în aceste condiţii se ia în considerare la calculul vechimii în muncă, timpul lucrat o normă întreagă.

4.3.7. Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav constituie o altă formă de sprijin bănesc ce se acordă mamelor salariate pentru îngrijirea copilului bolnav, în vârstă de până la şapte ani, iar în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 18 ani. Durata de acordare a indemnizaţiei este de 14 zile calendaristice într-un an cu excepţia situaţiilor în care copilul contractează boli contagioase, este imobilizat sau este supus unor intervenţii chirurgicale, caz în care durata concediului medical se stabileşte de către medicul de familie. Cuantumul lunar al indemnizaţiei este de 85% din baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale determinate ca medie a veniturilor din ultimele şase luni, pe baza cărora s-a stabilit contribuţia individuală de asigurări sociale, şi se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat.

4.3.8. Ajutorul în caz de deces este o formă de protecţie ce se concretizează într-o sumă de bani care se acordă prin sistemul asigurărilor sociale de de deces stat în caz de încetare din viaţă a persoanelor încadrate în muncă, a pensionarilor şi a membrilor lor de familie. De acest ajutor beneficiază o singură persoană care poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, moştenitorul, în condiţiile dreptului comun, sau, în lipsa acestora, persoana care dovedeşte că a suportat cheltuielile ocazionate de deces. Ajutorul în caz de deces se acordă şi în situaţia în care decesul a survenit la 90 de zile de la desfacerea contractului de muncă sau de la lăsarea la vatră, cu condiţia ca cel în cauză să fi fost încadrat într-o unitate de stat. Ajutorul în caz de deces cauzat de un accident de muncă sau de o boală profesională, se acordă indiferent de vechimea în muncă, în celelalte cazuri solicitându-se o vechime minimă în muncă. Cuantumul ajutorului în caz de deces se stabileşte anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat şi făcut public de către Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale. Acest ajutor poate fi solicitat în termen maxim trei ani de la data decesului şi plata acestuia nu este condiţionată de îndeplinirea unui stagiu de cotizare. Ajutorul în caz de deces se acordă în termen de 24 de ore de la solicitare de către:

26

- Angajator, în cazul decesului persoanelor care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă, al persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţilor judecătoreşti sau executive, pe durata mandatului, al membrilor cooperatori dintr-o organizaţie a cooperativei meşteşugăreşti şi al persoanelor care desfăşoară activităţi exclusiv pe bază de convenţii civile de prestări servicii şi care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin cinci salarii medii brute pe economie, respectiv al unui membru din familia acestuia; - Instituţia care gestionează bugetul fondului pentru plata indemnizaţiilor de şomaj, în cazul decesuluişomerului, respectiv al unui membru din familia acestuia; - Casa Teritorială de Pensii şi Asigurări Sociale, în cazul decesului pensionarului sau a asiguratului care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin cinci salarii medii brute pe Plata ajutoarelor de orice fel menţionate mai sus se face în limita prevederilor bugetare, pe baza cererii aprobate de conducerea şcolii sau a facultăţii care le acordă.

CAPITOLUL VSISTEMUL DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE CONŢINUT:.5.1. Importanţa asigurărilor sociale de sănătate Un sistem de asigurări sociale de sănătate este desemnat să finanţeze îngrijirea medicală pentru populaţia asigurată şi inclusă în asigurare. Un sistem de asigurări nu poate funcţiona dacă pachetul de servicii prevăzut a fi furnizat persoanelor asigurate nu este acoperit în întregime de fondurile colectate. Aceasta însemnă că bugetul de asigurări sociale de sănătate trebuie să acopere valoarea pachetului de servicii medicale asigurat de care are nevoie populaţia asigurată într-o perioadă determinată. Circuitul fondurilor - de la contribuabili la instituţiile de asigurare, de acolo la furnizorii de servicii medicale şi înapoi la pacienţi sub formă de servicii medicale – reprezintă structura financiară şi organizatorică de bază a unui sistem de asigurări sociale de sănătate. Contribuţia la fondul unic de asigurări sociale de sănătate face parte din categoria impozitelor directe – venituri curente fiscale, sursă a bugetului special de asigurări sociale de sănătate.

27

5.1.1. Structura sistemului de asigurări sociale de sănătate În România a funcţionat până în 1997 un sistem sanitar organizat in baza finanţării de la bugetul de stat. Principalele caracteristici ale unui sistem de sănătate public finanţat de la bugetul de stat, sunt : - furnizorii (spitalele, medicii) sunt plătiţi din alocaţii bugetare aprobate prin bugetul anual stabilit fără a fi o legătură cu pachetul de servicii pentru pacienţi; - la nivel macroeconomic nu există o legătură evidentă între taxele şi impozitele plătite de populaţie şi volumul şi structura serviciilor medicale furnizate sau resursele financiare necesare sectorului sanitar. Prezentul sistem de asigurări sociale de sănătate are o structură triunghiulară de furnizare şi finanţare a serviciilor medicale. Cele trei părţi principale ale sistemului sunt: - pacientul care plăteşte contribuţia pentru asigurarea propriei sănătăţi; - furnizorul care acordă serviciile (spitalele şi cabinetele medicale) - casele de asigurări sociale care gestionează sumele colectate pentru plata serviciilor necesare persoanelor asigurate. Aceste trei părţi sunt entităţi autonome cu atribuţii, interese şi responsabilităţi specifice. Acest sistem nu mai are legătură cu bugetul de stat şi îşi separă funcţia de colectare a resurselor de cea de furnizare a serviciilor. Caracteristicile acestui sistem de asigurări sociale de sănătate sunt următoarele: este asigurat un pachet definitiv de servicii acordate pentru întreaga populaţie asigurată; resursele colectate ( contribuţiile de asigurare) sunt intangibile altor instituţii publice; cuprinderea populaţiei în asigurare este obligatorie indiferent de starea de sănătate proprie.

5.1.2. Principiile asigurărilor sociale pentru sănătate Asigurările sociale pentru sănătate din România sunt organizate şi funcţionează pe baza următoarelor principii: a) cuprinderea obligatorie a tuturor cetăţenilor în cadrul sistemului medico-sanitar coerent de protecţie socială. b) solidaritatea socială cuprinzătoare între toate asigurărilor sociale pentru categoriile sociale. Practic, solidaritatea socială se realizează între: sănătate sănătoşi şi bolnavi; persoanele în vârstă şi cele active; bogaţi şi săraci; cei ce nu au copii şi cei care şi-au asumat sarcina să crească şi să educe generaţiile următoare; cei angajaţi şi cei aflaţi în şomaj; persoanele singure şi cele cu familii care au mai mulţi membri ş.a.m.d.

28

c) prestarea în favoarea asiguraţilor a unui pachet definit de servicii medico-sanitare. Persoanele asigurate beneficiază de un complex de servicii medicale şi sanitare, avându-se în vedere cerinţele de îngrijire a stării de sănătate. d) finanţarea autonomă şi echilibrul financiar. Asigurările sociale pentru sănătate îţi constituie fondurile în principal din contribuţiile în părţi egale ale persoanelor fizice şi a celor juridice, iar în caz de nevoie şi din subvenţii din partea statului. e) conducerea autonomă a asigurărilor sociale pentru sănătate. Potrivit acestui principiu, asigurările sociale pentru sănătate au organe proprii de conducere, care cuprind reprezentanţi ai asigurărilor şi ai persoanelor juridice.

5.1.3 Finanţarea sistemului de asigurări sociale de sănătate şi organizarea financiară a acestuia Asigurarea finanţării sistemului de asigurări sociale de sănătate reprezintă baza structurii financiare a acestuia. În principal, aceasta determină ce nivel al contribuţiilor este necesar public de pentru a finanţa serviciile sistemului având în sănătate vedere realizarea unui echilibru financiar al sistemului, precum şi rezervele necesare pentru a preîntâmpina obligaţii viitoare necunoscute. Caracteristica sistemului de asigurări sociale de sănătate obligatoriu este că se autofinanţează şi deci exclude finanţarea de la stat ca o sursă majoră de finanţar Principiul „banii urmează pacientul” este baza formării bugetului de asigurări sociale de sănătate şi nu trebuie să fie neglijat atunci când se calculează nivelul v. Principalele surse de venituri ale sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt: - contribuţiile angajatorilor; - contribuţiile persoanelor asigurate; - subvenţiile de la stat; - alte venituri (coplăţi, etc.).

5.1.4.Contribuţiile la asigurările sociale de sănătate Ca şi în alte sisteme de asigurări sociale de sănătate, cotele contribuţiilor de la angajatori şi angajaţi se aplică la venit. Contribuţia lunară a persoanei asigurate se aplică asupra: veniturilor din salarii care se supun impozitului pe venit, veniturilor din activităţi desfăşurate de persoane care exercită profesii libere sau autorizate potrivit legii să desfăşoare activităţi independente, indemnizaţiile de şomaj şi alocaţiile de sprijin etc. Deci, pentru persoana asigurată această contribuţie se deduce din impozitul pe salariu sau din impozitul pe venit, după caz, şi se varsă la casa de asigurări pentru sănătate. Pe de o parte, contribuţia angajatorilor reprezintă o parte a „costului muncii” aşa cum sunt şi salariile însăşi, pe de altă parte comportamentul

29

angajaţilor ca furnizori de muncă pe piaţa muncii este influenţat de venitul net obţinut mai mult decât de venitul brut. Constituţia României prevede că dreptul la sănătate este garantat, iar statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice. Una dintre cele mai proeminente şi dezbătute forme de venit noncontribuţie sunt taxele pe care pacienţii le plătesc „la livrare”, cum ar fi o sumă fixă pentru fiecare prescripţie sau pentru fiecare chemare la spital. Acest tip de venit este numit tradiţional „împărţirea costurilor”, „coplăţi” sau „taxa utilizatorului”. În România, dacă nu se achită în termen contribuţiile datorate fondurilor asigurărilor sociale pentru sănătate, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin organismele sale, are dreptul de a aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului asigurărilor sociale pentru sănătate şi a majorărilor de întârziere. Fondurile asigurărilor sociale pentru sănătate se utilizează pentru: - plata medicamentelor şi a serviciilor medicale acordate; - cheltuieli de administrare şi funcţionare, într-o cotă de cel mult 5%; - fondul de redistribuire, în cotă de 7%; - fondul de rezervă, în cotă de 5%. Disponibilităţile fondurilor rămase nefolosite la finele anului se reportează în anul următor şi au aceleaşi destinaţii.

5.1.5. Finanţarea de către stat a asigurărilor de sănătate în practică, legislaţia asigură subvenţii de la stat sau contribuţii, în funcţie de dimensiunea şi dezirabilitatea angajamentului populaţiei de a susţine sistemul financiar în condiţiile economice date. Participarea statului la finanţarea asigurărilor de sănătate se poate justifica dacă există unele condiţii: - în primul rând, sistemele de asigurare trebuie să accepte ca toţi membrii unui grup de populaţie să fie acoperiţi - în al doilea rând, beneficiile trebuie să includă îngrijire medicală în domenii care erau odată considerate responsabilitate publică, cum ar fi anumite boli infecţioase sau probleme de sănătate mentală. Există mai multe forme prin care statul poate participa la finanţarea asigurării obligatorii de sănătate: - finanţarea infrastructurii sanitare. În timp ce venitul de la angajaţi şi angajatori va acoperi costurile serviciilor medicale şi costurile administrative, bugetul de stat poate finanţa construcţii de spitale, aparatură performantă, reparaţii ş.a. - subvenţii acordate unor anumite grupuri de asiguraţi care nu pot să plătească contribuţiile

30

- alocaţii de la bugetul de stat pentru programe de sănătate îndreptate în special

5.2. Persoane cuprinse în asigurările sociale pentru sănătate- cetăţenii români cu domiciliul în ţară sau aflaţi temporar în străinătate; - cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România. Calitatea de asigurat se dobândeşte din ziua încheierii contractului individual de muncă şi se păstrează pe toată durata acestuia. De asemenea, sunt cuprinse în asigurările sociale pentru sănătate, fără plata contribuţiei, următoarele categorii de persoane: - toţi copiii în vârstă de până la 18 ani, tinerii de la vârsta de 18 ani până la vârsta de 26 de 26 ani, dacă sunt elevi, studenţi sau ucenici şi dacă nu realizează venituri din muncă; - persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse şi se află în grija familiei; - soţia, soţul şi părinţii fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate; - persoanele care în baza Decretului-lege nr. 118/1990 beneficiază de drepturi ca urmare a faptului că au fost persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945; - pensionarii de asigurări sociale, pensionarii militari, pensionarii I.O.V.R. şi alte categorii de personal; - femeile însărcinate sau lăuzele, dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară; - persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul de ajutor social. Calitatea de asigurat, fără plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate din venituri proprii (ea se plăteşte din alte surse), o are şi persoana care se află în una din următoarele situaţii: - satisface serviciul militar în termen;- se află în concediu medical, în concediu pentru sarcină şi lehuzie sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani; - execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv; - beneficiază de indemnizaţie de şomaj sau de ajutor social în conformitate cu prevederile Legii nr. 67/1995 privind ajutorul social. Sunt exceptate de la asigurarea obligatorie următoarele categorii de persoane: - membrii misiunilor diplomatice acreditate în România: - cetăţenii străini care se află temporar în ţara noastră.

5.3.Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor

31

Asiguraţii au dreptul la servicii medicale, medicamente şi materiale sanitare în mod nediscriminatoriu, corespunzător necesităţilor, suficiente calitativ şi cantitativ, în concordanţă cu exigenţele ştiinţei şi tehnicii moderne. Contractul-cadru reglementează, în principal condiţiile acordării asistenţei medicale, referitoare la: - lista serviciilor medicale, a medicamentelor şi a altor servicii pentru asiguraţi; - parametrii calităţii şi ai eficienţei serviciilor; - nivelul costurilor, modul de decontare şi actele necesare în acest scop; - asistenţa medicală primară; - internarea şi externarea bolnavilor; - necesitatea şi durata spitalizării; - asigurarea tratamentului spitalicesc cu măsuri de îngrijire sau recuperare;Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor- condiţii generale de acordare, de către spital a tratamentului ambulatoriu; - prescrierea medicamentelor, a materialelor sanitare, a procedurilor terapeutice, a protezelor, a dispozitivelor de mers şi de autoservire;- condiţiile şi plata serviciilor de tehnică dentară; - informarea corespunzătoare a bolnavilor. Asiguraţii au dreptul la asigurare medicală, în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la vindecare. Îngrijirea medicală care se acordă asiguraţilor se realizează prin servicii medicale, cum sunt: servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor; servicii medicale ambulatorii, spitaliceşti, de asistenţă stomatologică; Asiguraţii au dreptul să-şi aleagă medicul de familie care să le acorde serviciile medicale primare. Dacă opţiunea este pentru un medic de familie dintr-o altă localitate, asiguratul va suporta cheltuielile de transport. Dacă se constată noxe profesionale sau risc crescut de accidentare, Casele de Asigurări pentru Sănătate au obligaţia să anunţe autorităţile responsabile cu protecţia muncii. În vederea prevenirii îmbolnăvirilor şi pentru păstrarea sănătăţii, Casele de Asigurări pentru Sănătate colaborează cu comisiile de specialitate ale Colegiului Medicilor din România, cu medicii cu experienţă, cu unităţile medico-sanitare şi cu organizaţiile neguvernamentale, pentru întocmirea de programe de sănătate finanţate de la bugetul de stat, de la bugetul asigurărilor sociale pentru sănătate şi din alte surse. Serviciile medicale stomatologice preventive se suportă de către Casele de Asigurare pentru Sănătate în modul următor:

32

- nelimitat, pentru copii până la vârsta de 16 ani, individual sau prin formarea de grupe de profilaxie, fie la grădiniţă, fie la şcoală; - pentru tinerii de la 16 ani până la 20 ani, de două ori pe an; - pentru adulţi, o dată pe an. Asiguraţii în vârstă de peste 30 de ani au dreptul la un control în fiecare an, pentru prevenirea bolilor cu consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate. În caz de boală, asiguraţii au dreptul la servicii medicale pentru vindecarea bolii, pentru prevenirea complicaţiilor ei, pentru recuperarea sau cel puţin pentru ameliorarea suferinţei pacientului. Asiguraţii au dreptul la asistenţă medicală de specialitate ambulatorie, la indicaţia medicului de familie, cu respectarea liberei alegeri a medicului specialist acreditat. Asistenţa medicală de specialitate se acordă de către medicii specialişti. Asiguraţii au dreptul la asistenţă medicală de recuperare într-o unitate specială pentru o perioadă şi după un ritm stabilite de medicul curant în programul de reabilitare. Contribuţia personală pentru asistenţă medicală de recuperare se stabileşte prin contractulcadru. În ceea ce priveşte tratamentul medical la domiciliu, asiguraţii au dreptul să primească asistenţă medicală la domiciliu şi o îngrijire din partea unui cadru mediu sanitar, dacă este necesar ş indicat de medic. Asiguraţii beneficiază şi de alte servicii speciale. Astfel, asiguraţii au dreptul la transport sanitar în următoarele situaţii: urgenţe medicale; alte cazuri prevăzute de contractul-cadru. Serviciile medicale trebuie să fie de bună calitate

CAPITOLUL VI SISTEMUL ASIGURĂRILOR PENTRU ŞOMAJ6.1. Categorii de persoane cuprinse în sistemul asigurărilor pentru şomaj Datorează contribuţii pentru asigurările de şomaj: - angajatorii şi persoanele juridice la care îşi desfăşoară activitatea: funcţionarii publici, persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, militarii angajaţi pe bază de contract, persoanele care au un raport de muncă în calitate de membru cooperator; - persoanele care încheie contract de asigurare pentru şomaj; - persoanele care sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii. În sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate persoanele fizice cetăţeni români care sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari, cetăţenii români care lucrează în străinătate, cetăţenii străini care, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România, sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri. Asiguraţii au obligaţia să plătească

33

contribuţiile de asigurări pentru şomaj şi au dreptul să beneficieze de indemnizaţia de şomaj. Ajutorul de şomaj se acordă următoarelor persoane: - persoanelor al căror contract de muncă a fost desfăcut din Ajutorul de iniţiativa unităţii economice pentru motive prevăzute în Codul şomaj se Muncii; acordă următoarelor - persoanelor care au fost încadrate în muncă pe o perioadă persoane determinată; -. absolvenţilor de învăţământ care în termen de un an s-au angajat şi/sau au beneficiat integral de ajutor de integrare profesională, primesc ajutor de şomaj indiferent de vechimea în muncă; - persoanele fizice autorizate să presteze o activitate individuală şi membrii asociaţiilor familiale în situaţia în care ţi-au încetat activitatea renunţând la autorizaţia de funcţionare, dacă au contribuit la constituirea fondului pentru plata ajutorului de şomaj pe o perioadă de12 luni în ultimii 2 ani. Nu beneficiază de ajutorul de şomaj următoarele persoane: - persoanele care deţin, împreună cu membrii familiei, terenuri agricole de cel puţin 20.000 m2 -persoanele care au surse de venituri proprii sau care realizează beneficiază de venituri din prestarea unor activităţi autorizate mai mari de cel ajutorul de puţin jumătate din salariul minim; - persoanele cărora li s-a oferit un loc de muncă corespunzător pregătirii şi nivelului studiilor, situaţiei personale, a stării de sănătate situat la o distanţă de cel mult 50 km de localitatea de domiciliu sau cărora li s-a recomandat dă către oficiile forţei de muncă, în scris, să urmeze cursuri de calificare, recalificare, perfecţionare şi au refuzat nejustificat oferta sau recomandarea; - persoanelor care îndeplinesc condiţiile de pensionare; - absolvenţilor de liceu care urmează forme superioare de pregătire profesională. Ajutorul de şomaj se plăteşte la cererea persoanelor îndreptăţite de la data dobândirii drepturilor pe o perioadă de cel mult 270 de zile calendaristice. Dacă în această perioadă direcţiile de muncă şi pregătire profesională organizează cursuri de calificare, recalificare, perfecţionare sau alte forme de pregătire profesională, şomerii sunt obligaţi să le urmeze.

6.2. Ajutorul sau indemnizaţia de şomaj Ajutorul sau indemnizaţia de şomaj reprezintă o formă de susţinere materială şi protecţie socială a celor rămaşi definiţia temporar fără loc de muncă şi constă într-o sumă de bani fixă, ajutorului de neimpozabilă, care se stabileşte şi se acordă lunar Persoanele care solicită primirea ajutorului de şomaj trebuie să întocmească şi să prezinte la oficiile forţei de muncă o cerere expresă în acest sens, însoţită de

34

următoarele acte si documente: cererea pentru obţinerea unui loc de muncă; buletinul de identitate; actele de studii şi calificare; actele eliberate de consiliul local al localităţii de domiciliu, din care să rezulte că persoanele în cauză nu deţin terenuri agricole; actele eliberate de organele financiare teritoriale din care să rezulte că nu au alte surse proprii venituri, etc. Oficiul forţei de muncă întocmeşte câte un dosar pentru fiecare persoană, cu toate actele care stau la baza acordării ajutorului de şomaj, verificând în acelaşi timp actele şi documentele prezentate, Obligaţii ale persoanelor beneficiare ale ajutorului social unor eventuale locuri de muncă vacante sau cursuri de calificare sau recalificare, să comunice oficiului forţei de muncă următoarele : - încadrarea cu contract de muncă pe durată determinată sau nedeterminată; - dobândirea de terenuri agricole în suprafaţa prevăzută de lege; - identificarea de surse proprii de venituri sau realizarea unui venit mediu lunar pe membru de familie, de cel puţin 60% din salariul de bază minim brut pe ţară impozitat; - îndeplinirea condiţiilor de înscriere la pensia pentru munca depusă şi limită de vârstă sau, după caz, stabilirea pensiei de invaliditate; - îndeplinirea stagiului militar sau stabilirea domiciliului în străinătate, etc. Plata ajutorului de şomaj încetează în următoarele situaţii : - la îndeplinirea termenelor legale; - în cazul refuzului nejustificat de a se încadra într-o unitate de munca- la data refuzului nejustificat de a urma un curs sau o altă formă de pregătire profesională organizate sau, după caz, la data întreruperii sau neabsolvirii cursurilor pe motive imputabile beneficiarilor. Cotele procentuale sunt diferentiate in functie de durata stagiului de cotizare a fiecarei persoane. Baza de calcul o reprezinta 75 % din salariul de baza minim brut pe economie care se acorda pentru un stagiu de cotizare de cel putin un an. La aceasta, se adauga: - 3% pentru persoane cu pentru un stagiu de cotizare de cel putin 3 ani; - 5% pentru persoane cu pentru un stagiu de cotizare de cel putin 5 ani; - 7% pentru persoane cu pentru un stagiu de cotizare de cel putin 10 ani; - 10% pentru persoane cu pentru un stagiu de cotizare de cel putin 20 ani. 6.3. Surse de constituire a bugetului asigurărilor pentru şomaj Bugetul asigurărilor pentru şomaj se constituie din următoarele surse: - contribuţiile angajatorilor. Angajatorii au obligaţia de a plăti în fiecare lună o contribuţie la fondul pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj care se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra fondului de salarii format din totalul salariilor brute

35

lunare ale angajaţilor care au încheiat contract individual de muncă cu angajatorul respectiv. În fiecare lună, angajatorii au obligaţia să calculeze, să reţină şi să vireze lunar contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj, prin aplicarea cotei de 1% asupra salariului de bază brut lunar, corespunzător funcţiei îndeplinite, la care se adaugă după caz, indemnizaţia de conducere, salariul de merit şi alte drepturi salariale care fac parte din salariul de bază pentru persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă; - contribuţiile datorate de persoanele care încheie contract de asigurare pentru şomaj au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj stabilită la o cotă procentuală calculată ca sumă a cotelor procentuale aplicate în cazul contribuţiei angajatorului, respectiv angajatului asupra venitului lunar declarat în contractul de asigurare pentru şomaj; - venituri din alte surse se constituie, în principal, din dobânzi, majorări pentru neplata în termen a contribuţiilor, restituiri ale creditelor acordate şomerilor, taxe încasate de Agenţia Naţională a Ocupării Forţei de Muncă precum şi din donaţii reprezentând cofinanţări PHARE pentru plăţi compensatorii, conform Memorandumului încheiat între Guvernul României şi Comisia Europeană etc.În cazul în care sursele enumerate mai sus nu compensează cheltuielile, deficitul bugetar se acoperă prin subvenţii de la bugetul statului. La capitolul cheltuieli, în bugetul asigurărilor pentru şomaj, cea mai mare parte sunt destinate pentru plata indemnizaţiei de şomaj, urmate de alocaţiile de sprijin, plăţile compensatorii, ajutorul de integrare profesională.

6.4. Rolul Agenţiei Naţionale a Ocupării Forţei de Muncă în diminuarea şomajului a devenit una din problemele cele mai tensionate ale tranziţiei. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă are în subordine agenţii constituite la nivel judeţean şi cel al municipiului Bucureşti, unităţi cu personalitate juridică. Pentru realizarea obiectivelor sale, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă are următoarele atribuţii principale: - Organizează, prestează şi finanţează, în condiţiile legii, servicii de formare profesională pentru persoanele neîncadrate în muncă; - Orientează persoanele neîncadrate în muncă şi mediază între acestea şi angajatorii din ţară, în vederea realizării echilibrului dintre cerere şi oferta pe piaţa internă a forţei de muncă; - Face propuneri privind elaborarea proiectului de buget al asigurărilor pentru şomaj; - Administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj şi prezintă Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale rapoarte trimestriale şi anuale privind execuţia bugetară;

36

- Propune Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale proiecte de acte normative în domeniul ocupării şi formării profesionale şi al protecţiei sociale a persoanelor neîncadrate în muncă; - Organizează serviciile de stabilire, plată şi evidenţă a ajutoarelor, alocaţiilor şi indemnizaţiilor finanţate din bugetul asigurărilor pentru şomaj; - Elaborează, în baza indicatorilor sociali de performanţă stabiliţi de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, programe anuale de activitate pe care le supune spre aprobare Ministrului Muncii şi Solidarităţii Sociale Principalele servicii oferite şomerilor de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă sunt: - Informarea şi consilierea profesională constituie un ansamblu de servicii oferite persoanelor în căutarea unui loc de muncă, în mod gratuit. Acestea sunt: furnizarea de informaţii privind piaţa muncii şi evoluţia ocupaţiilor; evaluarea şi autoevaluarea personalităţii în vederea orientării profesionale; dezvoltarea abilităţii; Serviciile de mediere a muncii reprezintă punerea în legătură a angajatorilor cu persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, în vederea stabilirii de raporturi de muncă sau de serviciu. Serviciile de mediere constau în oferirea de informaţii privind locurile de muncă vacante şi condiţiile de ocupare a acestora, prin publicarea, afişarea şi organizarea de burse ale locurilor de muncă, medierea electronică, adică punerea în corespondenţa a cererilor şi ofertelor de muncă prin intermediul Internet-ului; De asemenea, sunt organizate şi cursuri de iniţiere în termenii de bază ai economiei de piaţă sau cursuri de pregătire pentru crearea de întreprinderi mici ; - Stimularea mobilităţii forţei de muncă.

37