Arhitectura Greciei Antice Referat

  • View
    1.531

  • Download
    11

Embed Size (px)

Text of Arhitectura Greciei Antice Referat

Elev Anda Groza Clasa a V-a D

16 februarie 2010

ARHITECTURA GRECIEI ANTICE Referat la Istorie

Arhitectura greaca s-a constituit si s-a dezvoltat conditionata de anumiti factori cu actiune larga care i-au determinat tendintele majore, definitorii: - o configuratie geografica particulara care a situat teritoriul grec la confluenta unor vechi si prestigioase culturi; contactele realizate cu alte civilizatii au permis omului grec o deschidere a orizonturilor; arhitectura s-a imbogatit prin cunoasterea si asimilarea ,cu un acut simt selectiv, a unor experiente si idei constructive; - existenta, pe acelasi teritoriu a unor traditii prehelenice care au furnizat modele si experiente arhitecturale elaborate intr-un spirit nou, marcand insa un proces de continuitate; - o comanda sociala specifica; arhitectura greaca s-a constituit ca un instrument al comunitatii umane libere careia trebuia sa-i asigure cadrul material al existentei si sa-I afirme presigiul; - o inclinatie proprie lumii elene carte armonie, echilibru, simtul masurii, evitarea exceselor; evolutia arhitecturii a stat sub semnul perfectionarilor lente nu al modificarilor spectaculoase iar in geneza formelor sale a interevenit in mod constant raportatrea la scara umana in detrimentul monumentalizarii abstracte; - un simt al naturii profund ancorat in mentalitatile lumii grecesti care a condus catre o consecventa raportare a arhitecturii la mediul inconjurator, la stabilirea unei relatii intime, neantagonizarea intre creatia omului si cea naturala; - un pronuntat individualism al omului grec sursa a varietatii formelor, a refuzului uniformizarii rezolvarilor, in conditiile mentinerii unui caracter unitar al arhitecturii. Constructorii Greciei antice nu s-a manifestat ca inovatori, nu au creat noi sisteme de acoperire a spatiilor si au utilizat materialele pe care le oferea solul grec: piatra si marmora. Au folosit aceste materiale conform unor tehnici cunoscute si in special sistemul trilitic ca trditie megalitica: arhitrave rezemate pe coloane. Ceea ce caracterizeaza tehnica de constructie greaca si reprezinta un aport incontestabil in evolutia civilizatiei este efortul constant de a conferi sistemului constructiv primar calitatea expresivitatii, printr-un proces de elaborare estetica a formelor. Acest efort a condus catre elaborarea ordinelor de arhitectura.Dupa o prima perioada in care materialul principal de constructie a fost lemnul, s-a trecut la folosirea pe scara larga a pietrei: diferite calcare, marmura de Paros, de Pentelic etc. Zidaria era realizata di blocuri cioplite regulat, nelegate cu mortar. Asamblarea diferitelor elemente se facea cu ajutorul unor piese metalice (scoabe, crampoane, etc.). Sistemul costructiv, traspunerea in piatra a strcturii de lemn, se baza pe principiul trilitului: doua elemente verticale care sustineau un element orizontal. Acoperirea spatiilor se facea cu grinzi de piatra. Invelitorile in doua ape, generand in cazul templelor frontoane pe fatadele mici, erau realizate din solzi de piatra, material ceramic etc. URBANISMUL Constructiile publice mai importante erau grupate de obicei in jurul agorei, piata in care se desfasura viata politica si comerciala a orasului. Constructiile pentru educatie fizica erau nelipsite in cadrul cetatilor sau in zona sanctoarelor. Printre aceste se numara: stadionul pentru intreceri atletice, hipodromul pentru curse de cai. Locuintele erau de obicei modeste, inchise catre exterior, cu incaperile grupate in jurul unor curti inerioare cu coloane (peristil). Partea rezervata barbatilor (andronitis) era de obicei separata de cea destinata femeilor (gynekonitis).In timpurile cele mai vechi, polisurile se dezvoltau relativ intamplator, cu cartierele de locuinte grupate in jurul sanctuarului cetatii, ridicat de obicei pe o inaltime fortificata: acropola. Inunele cazuri, intregul oras era protejat cu ziduri puternice de piatra (Atena). In secolul al V-lea i.e.n. au aparut germanii unui urbanism ratinal, bazat pe o trama rectangulara de strazi. Epoca elenistica si-a insusit principiile hippodamice, concretizate in centrele urbane Alexandria, Milet, Priene; pietele comerciale-agorele- si constructiile publice inscrise in textura ordonata a strazilor alcatuiau compozitii complexe, cu axe de simetrie.

Sub conducerea abila si inteleapta a lui Pericles (450-430 i.e.n.) cetatea Atenei a devenit un adevarat model de organizare democratica pentru toate celelalte orase grecesti. In epoca lui Pericles au fost create conditiile unei maxime infloriri a artei, stiintelor si gandirii filozofice, fiind socotita, impreuna cu deceniile ce I-au urmat, epoca de aur a culturii grecesti. Acropolis inseamna "orasul de sus " si fiecare oras grec isi avea o acropole a sa . Pentru lumea moderna Acropola Atenei este cea spre care se indreapta interesul si admiratia tuturor . Din initiativa lui Pericle , in jurul anului 447 i.Hr. Fidias , marele sculptor , a fost insarcinat , ca arhitect sef , sa coordoneze activitatea de construire a Acropolei .

In 40 de ani au fost construite : templul Parthenon (447-432) , in partea de sud a platoului , Propileele (437-432) - constructie inaltata de Mnesicles si care inlocuia vechea poarta - si templul Erehteion (430-418-410) , care adapostea noua culte diferite . In afara edificiilor de pe platou , pe aripa masivului de zidarie , care flanca in dreapta intrarea monumentala , s-a construit un mic templu ionic , ridicat in cinstea zeitei Athena - Nike - Apteros , la 428 i.Hr. celebru pentru relieful cunoscut . Pe aripa masivului din stanga intrarii pe Acropole se afla Pinacoteca , galeria de picturi . Langa Erehteion , sculptata de Fidias , se afla Statuia Zeitei Athena Parthenos (cea de 15 m.) , a carei lance putea fi vazuta din departare de corabieri . Ansamblul armonios al Acropolei a devenit nu numai platoul sacru , loc al sarbatorii Panateneelor , ci si expresia idealului de civilizatie al epocii , a aspiratiei spre frumos al grecilor .Pericle a fost marea personalitate a momentului care a hotarat realizarea ansamblului reprezentativ.Sculptorul Fidias a fost cel care a realizat capodopera ansamblului ,cel care a gandit si a infaptuit artistic proiectul.Marele Fidias a creat Parthenonul, ca o uriasa bijuterie a ansamblului. Marmura de Pentelic, din care a construit templul, avea stralucirea si incandescenta diamantina a pietrei pretioase. Stilul doric, combinat cu stilul ionic, fac din Parthenon unul dintre miraculoasele monumente ca frumusete din lume si unul dintre cele mai pure exemplare de perfectiune. Dedicat zeitei Athena, Parthenonul este capodopera arhitecturii clasice . Deasupra coloanei erau 92 de metope prezentand scene mitologice (Gigantomahia , la est , Lupta centaurilor cu lapitii , la sud , Lupta atenienilor cu amazoanele , la vest , Caderea Troiei , la nordc ) ; frontoanele (estic si vestic ) se refereau la Nasterea zeitei Athena si la Luptele pentru cucerirea Aticii. In interiorul colonadei ornand partea superioara a fatadei , friza se desfasura pe 159 m avand 1m inaltime . Friza ionica , celebra ca frumusete, evoca Sarbatoarea Panateneelor , marcand apogeul sculpturii clasice. Alaturi de Parthenon, Erehteionul isi defineste incinta, ca unul dintre sanctuarele cele mai elegante ale arhitecturii ionice. Cele sase cariatide care antablamentul loggiei (devenita celebra datorita originalitatii si gratiei) inlocuiesc coloanele obisnuite.Atitudinea relaxata ,chipul senin ,usoara flexiunii a piciorului lasa draperia sa vibreze in lumina .

La poalele Acropolei , Templul lui Hefaistos numit Theseion , construit prin anii 449 - 444 i.Hr . pastreaza expresia severa a spiritului doric . Arhitectura profana continua vechile traditii . Agora , locul intalnirilor publice , primeste un aspect impunator marginii de porticuri . Palestrele , locul de antrenamente ,capata o infatisare monumentala. Teatrele , la sfarsitul sec al 5-lea i.Hr. incep sa aiba gradenele din piatra si sa primeasca o compartimentare ampla , ele asigurand desfasurarea spectacolelor de teatru atat de pretuite de grecii timpului Arta greaca veche exprima cele mai inalte sentimente, cele mai nobile nazuinte ale cetateanului grec din antichitate. Operele clasice sunt de mare valuare si sunt renumite in lumea intreaga; ele au dat idealul perfectiunii artei europene din primul ev mediu si de la Renastere incoace.

TEATRELE Constructiile pentru spectacol, legate si de unele practici religioase, au detinut un loc insemnat in arhitectura greaca. Teatrul, la inceput din lemn, apoi, din secolul al V-lea din piatra, era o constructie descoperita alcatuita dintr-un teatron cu gradenele asezate pe panta naturala a trenului, avand un plan a carui forma depasea un semicerc si imbratisa orchestra-locul corului- o platforma circulara de dale. In perioada tarzie, ca urmare a evolutiei artei dramatice, scena s-a dezvoltat mult devenind un organism complex (skene). Este caracteristica pentru teatrele grecesti rezolvarea impecabila a problemelor de acustica. Adaptarea pentru desfasurarea spectacolelor muzicale, teatrul, in acest caz acoperit, se numea odeon.

Teatrul a fost creat de greci n secolul V .Hr. S-a nscut din serbrile organizate n cinstea zeului Dionis, zeul viei-de-vie, al vinului i al veseliei. Un grup de brbai l reprezentau pe zeu i pe nsoitorii si, satirii, costumai cu blnuri i coarne de ap (tragos), cntnd i dansnd n jurul unui altar. Treptat, din grupul respectiv, numit cor, s-a desprins o persoan, apoi dou, mai multe - actorii care schimbau replici cu corul. n timp s-au amenajat locuri speciale pentru reprezentaiile teatrale (amfiteatre) i s-au scris texte speciale interpretate de actori i cor. Autorii greci au scris tragedii i comedii. Cei mai de seam autori de tragedii au fost Eschil, Sofocle i Euripide, iar cel mai important autor de comedii a fost Aristofan. In Grecia Antica,numai baietii si barbatii erau actori.ei purtau masti pentru ca publicul sa sti