Director: Ioan Pr\ji[teanu * An XIII, august 2017, nr. 125 * Redactor [ef: Petru Scutelnicu

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate

autorilor

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Asocia]iaCultural\ „Octavian Voicu“Bac\u

...O strălucitoare pleiadă roman-vodistă ale căror nume celebrealcătuiesc veritabile candelecare proiectează o intensălumină în spiritualitatea româ-nească este conturată într-unmuzeu unic prin alcătuire și prinvaloarea documentară a celorcâteva zeci de mii de exponatece reprezintă diplome, fotografii,cărți editate și manuscrise…cărora li se alătură prețioaseobiecte de cult și de patrimo-niu…, ca să reliefez aici numaicâteva repere culturale ale aces-tui impresionant edificiu cunos-cut (prea puțin, din nefericire)sub numele de ,,Casa CalistratHogaș”...

(av. Constantin Antoniu)

- Nu, acum e bine; în ceprivește vestimentația, totul e-nregulă, îi răspunse portarul. Tre-buie numai să vă schimbațimimica. Dar asta e simplu și oputeți face aici.

- Să-mi schimb fizionomia?,se miră Negru. Imposibil. Arînsemna să nu mai fiu eu.

- Aici nimic nu este imposi-bil. Lăsați tristețea afară.

- Să-mi las tristețea afară?Dar de unde știi dumneata că așputea să fiu trist?

(Constantin (Puiu) Antoniu)

...Despre relativitatea adevă-rului s-a scris mult încă din anti-chitate, logicienii megarici fiindimbatabili în arta argumentării,dar cu adevărat savant în dome-niul gândirii logice s-a impusAristotel...

(Constantin Vorniceasa)

În acest număr:

Adevăruri discutabile 13

7

„Heidelbergul mușatin”... 2

ORAȘUL ALB

Motto

Ia-mă, Doamne, şi mă duUnde-s bani şi lucru nu!Fredona el, cu talent...

Şi-a ajuns în Parlament!

(Refren popular)

Pentru români, toatenădejdile sunt în Cel de Sus. C-ofi cel din ceruri, c-o fi cel de pepământ. Iar preceptul biblic„dăruieşte şi vei fi dăruit” îi esteînvăţătura de căpătâi. Cu alte cu-vinte, înainte de a te gândi la tineînsuţi şi la binele tău, gândeşte-tela aproapele tău, pentru cărăsplata îţi va veni. Cu vârf şi-nde-sat. Este bine să se ştie, şi-auşoptit în barbă guvernanţii de ierişi de azi, drept pentru care s-auîntrecut în a împărţi, mai întâi cuo mână, apoi cu două, beneficiilepopuliste: măriri de salarii şi depensii, ajustări şi desfiinţări de im-pozite şi taxe, promisiuni de maibine. Toate, trecute prin urnele cubile albe şi negre ale LegiuitoruluiSuveran. S-au bucurat românii cala pomenile bogate şi s-au lins pebuze plescăind a desfătare şi mi-nunându-se tare de atâtea daruripicate parcă din Cerul Făgă-duinţelor. Daruri de la Domnul.Protector. Şi, cum după faptă vineşi răsplata, era cum nu se poatemai drept şi mai creştinesc, ca şicei ce împărţiseră mierea cu lin-guroiul de prin borcanele doldorasă-şi lingă mâinile spre propriiledesfătări. Că spune proverbul:cine-mparte, parte-şi face! Fiindcăaltfel şi-ar pierde morala şi-o altă,veche, vorbă românească: batefierul cât e cald!

Dar să lăsăm divagaţiile latemă şi să trecem la subiectulcare stârneşte, vorba poetului,„...lung prilej de vorbe şi deipoteze”. După scandalul de maian al legiferării drepturilor deindemnizaţie post-parlamentară,cam de opt ori mai mari decâtpensia minimă, pe care senatoriişi deputaţii noştri şi le-au atribuitcu just temei, spun ei, iată-i ad-judecându-şi, cu nonşalanţă, altebeneficii. Grase. Triplarea salariu-lui, majorarea sumei forfetare şi aalocaţiei pentru cazare, plus aindemnizaţiei de şedinţă. Adunatebob cu bob, toate astea fac, gro-somodo, vreo treizeci de salariiminime lunare, confirmând

zicerea unuia dintre foştii benefi-ciari dăruit, totuşi, cu simţulumorului şi cel al ridicolululi desituaţie rămas, încă, intact: să nune mire, fraţilor, apetitul pentru„ochiul dracului”; toate se explică,simplu şi convingător – parlamen-tarii noştri nu vor să fie colegi cuimpotenţa financiară care i-a ales.Viagra lor financiară devin, astfel,legile protecţioniste pe care şi levotează în interesul propriu prinsubterfugii machiavelice, după cele-au luat faţa guvizilor cu mânjeliînşelătoare, made in Romania.

Ajuns la aceste constatărischimb puţin azimutul spre avedea ce se mai întâmplă şi pe laalţii. Aflu, aşadar, că noulpreşedinte francez, EmanuelMacron, a avut curajul să atacefrontal problema Legislativului ţăriisale anunţându-şi intenţia de a în-treprinde diligenţele legale nece-sare pentru micşorarea cu otreime a numărului acestuia. Plusreducerea consistentă a cheltu-ielilor.

La noi, chestiunea, s-a văzut,a cunoscut o cu totul altă turnură,cu conformarea în stilul clasic in-spirat în urmă cu aproape un veacşi jumătate de inegalabilul şi in-confundabilul Nenea Iancu: vremschimbare, dar să nu se modificenimic. Dar şi cu morala din fabula„Câinele şi căţelul” a lui GrigoreAlexandrescu. Cine-i unul, cine-icelălalt, n-am să vă mai spun.

Priviţi-vă în oglindă. Cu alte cu-vinte: s-a hotărât şi rămâne cumnu s-a stabilit. La referendumulpentru modificarea unor normeconstituţionale, din iarna anului2009, românii s-au pronunţat pen-tru un parlament monocameral şicu doar trei sute de membri. Efec-tul se ştie, a fost unul debumerang – la proximele alegerinumărul lor aproape s-a dublat,din cauza unei legi idioate. Inclu-siv costurile de rigoare pentrufuncţionarea acestuia. Adăugaţi laacestea cheltuielile cu cei pestetrei mii de funcţionari parlamentariridicaţi la rangul de demnitari ad-

ministrativi cu drepturile salarialedublate şi veţi avea costuriledemocraţiei. Scump, nene,scump, cum sună una dinreclamele devenite virale pe toatecanalele tv, cu personajul internatla Psihiatrie şi eleganţat încămaşă de forţă pentru delict deopinie. Dar, vorba (unei alte) zi-calei: câinii latră, caravana îşivede de drum.

M-am întrebat adeseori dacămăcar vreunul dintre cei care auaspirat, ori o vor face de-acum în-colo, la demnitatea de parlamen-tar, şi-a pus cu adevărat problemamoralităţii, a status-ului său socialşi politic cu obligaţiile ce derivă dinacesta. Din conduita aleşilor parcănu prea am putut decupa unrăspuns tranşant şi cât decâtsatisfăcător. Şi încă ceva: şi-a pro-pus Parlamentul nostru, indiferentde culorile de curcubeu care i-audrapat până acum frontispiciul deprimă instituţie a ţării de unde tre-buie să emane excelenţa şi binelecomun, o sintagmă care să-ldefinească? Până acum nu amcunoştinţă de un asemenea de-mers regenerator de conduită şidemnitate naţională. Pe care,însă, l-am regăsit într-un volumantologic, intitulat „Elocinţă,Străină şi Românească”, apărutîn perioada interbelică la editura„Universală” Alcalay@Co (promo-toare a vestitei şi valoroaseicolecţii „Biblioteca pentru Toţi” –cea mai ieftină publicaţie culturalăenciclopedică cu adresabilitate demasă, deţinătoarea incredibiluluirecord de 14 000 000 de exem-plare tipărite şi difuzate până laapariţia volumului pe care l-amcitat). Redau, pentru comparaţie,două extrase definitorii dinaceastă antologie de o valoaremoralizatoare aparte. Iată cespunea cunoscutul om politicPetre Carp în discursul fulminantrostit în şedinţa de constituire acelui dintâi Parlament românesc(1866): „În România nu trebuie săfacă politică decât oamenii careau un venit anual de la 40 000 delei în sus”. De ce?, poate că ne-am întreba noi, cei de astăzi.Răspunsul îl avem cu toţii, laîndemână. Dacă nu, priviţi şiascultaţi la ce se întâmplă în par-lamentul nostru. Pentru ca un altmare om politic şi de stat, patriot,Barbu Catargiu, să proclame înacelaşi prim for democraticnaţional: „Acum, pe dreptul nostru,înaintea căruia să fim toţiîngenunchiaţi, să scrim astăzi –Totul pentru ţară, nimic pentrunoi!”

Iată de ce doresc, şi aşteptalături de toţi compatrioţii, să seproducă minunea, aceea ca unastfel de îndemn să se transformeîn faptă. Acum! Ar fi, cu adevărat,triumful democraţiei româneştipost-decembriste.

VIAGRA FINANCIARĂ sau LUNG PRILEJ DE VORBE…

Mih

ai B

uzn

ea

ANIVERSARE

HEIDELBERGUL MUȘATIN

În curând, la 30 septem-brie, Colegiul Naț ional„ROMAN - VODĂ” dinmunicipiul Roman, una din-tre primele școli înființate înRomânia, sărbătorește 145de ani de existență. Cuaceastă ocazie, revistanoastră îi dedică un reportajevocator semnat de unul din-tre foștii săi elevi, cunoscutulavocat, publicist, istoric șieseist Constantin (Puiu)Antoniu, Membru de onoareal Baroului Bacău

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB 125

O strălucitoare pleiadă roman-vodistă ale cărei nume celebrealcătuiesc veritabile candele careproiectează o intensă lumină în spiri-tualitatea românească este conturatăîntr-un muzeu unic prin alcătuire șiprin valoarea documentară a celorcâteva zeci de mii de exponate cereprezintă diplome, fotografii, cărțieditate și manuscrise… cărora li sealătură prețioase obiecte de cult și depatrimoniu…, ca să reliefez aici numaicâteva repere culturale ale acestui im-presionant edificiu cunoscut (preapuțin, din nefericire) sub numele de„Casa Calistrat Hogaș”.

Succinta introducere de mai suslasă să se înțeleagă că numelepersonalităților în discuție reunite înacest muzeu alcătuiesc o listă extremde cuprinzătoare, motiv pentru careeste imposibil de reprodus într-opagină de revistă. De aceea,menționez aici numai câteva numeale unor ,,Monștri sacri” din rândulcelor care populează acest lăcaș despiritualitate românească (și chiaruniversală!) care au intrat în patrimo-niul cultural al acestui spațiu Euro-pean, după cum urmează:

-în literatură: scriitorii Cezar Pe-trescu, Garabet Ibrăileanu, MaxBlecher, Virgi l Gheorghiu,Haralamb Zincă, și Ion SofiaManolescu;

-în muzică: dirijorul și compozi-torul D.D. Botez, compozitorul Al.

Zira, dirijorul, criticul muzical MihailJora, profesor de compoziție și con-trapunct la Conservatorul dinBucurești (cu studii la Paris șiLeipzig), cel care – alături de GeorgeEnescu – a dominat viața muzicalăromânească în secolul XX, RichardStein, autorul celebrei piese ,,Saniecu zurgălăi”, compozitorul IoanCristu Danielescu, autorul cunoscu-tului imn ,,Voința neamului”;

-în teatru și televiziune: Lu-dovic Antal, Nae Roman, Radu Be-ligan și Sandu Sticlaru, cineastulJean Mihail, omul de televiziune Vir-gil Petrovici, laureat al AcademieiRomâne;

-în știință: Vitalie Belousov,președinte al Societății de inventicădin România, autor a peste 120 debrevete în țară și în străinătate, rectoral Universității ,,Gh. Asachi” Iași, mariichimiști Mihai Florescu, AlexandruSilberg și academicianul I.C. Istrate;

-în pictură: Adrian Secoșanu,Tache Soroceanu și ConstantinIsachie etc. (Le cer scuze celor foartemulți roman-vodiști meritorii pe care,din cauza spațiului tipografic de caredispun în această pagină de revistă i-am omis aici, mulți dintre ei profesoriuniversitari la diferite instituții deînvățământ superior din S.U.A. și dinEuropa, ori specialiști de înalt profe-sionalism în companii celebre, pre-cum Phillips sau Microsoft. Regret, deasemenea, că, din aceleași consider-ente, sunt obligat să las în tăcere nu-mele multor personalități în viață careau fost elevi ai acestei școli și care seînscriu, prin realizările lor profesion-ale, în rândul elitei intelectualitățiiromânești).

Alăturarea numelor de mai sus,ilustrând varii domenii ale vieții noas-tre spirituale (literatură, artă plastică,muzică, teatru și cinematografie,

chimie și alte discipline științifice…) arputea să creeze anumite nedumeriri.Înainte de toate, prima întrebare cares-ar putea pune este următoarea:,,care este rațiunea în temeiul căreiaaceste marcante personalități – dar șimulte altele lăsate aici într-un con deumbră, precum frații gemeni Sorin șiAndrei Dimitriu, amândoi foștiminiștri, se regăsesc în acelașimuzeu?”. Explicația este simplă: toțiau fost elevi ai aceleiași unități deînvățământ care astăzi poartă numelede Colegiul Național „Roman-Vodă”(de la 1 septembrie 2001), din mu-nicipiul Roman, strada M. Eminescunr. 4, în cadrul căruia este organizatși Muzeul „Calistrat Hogaș”, în vila încare a locuit, ca director al școlii, și încare a murit (la 28 august 1917)autorul memorialului de călătorie „Pedrumuri de munte”.

Școala îl omagiază astfel pe unuldintre directorii pe care i-a avut,atribuind numele lui acestei presti-gioase „catedrale” a învățământuluiromânesc și a culturii noastrenaționale.

Școala, aceeași școală dinRoman, constituie, iată, numitorulcomun pe care se plaseazăcelebritățile în discuție, rampa lor delansare în nemurire.

Aparținând unor generații diferite,somitățile romașcane sunt înscriseastăzi în „catalogul” aceleiași „clase”de elită care, împreună cu dascălii lorcei mai reprezentativi, configureazăprincipalul punct de atracție alMuzeului „Calistrat Hogaș” dincadrul Colegiului Național „Roman-Vodă”. Ambele oaze de cultură(școala și muzeul) constituie osingură entitate bipolară ale cărorborne de acces au început săfuncționeze la 100 de ani distanță:școala (la începuturile ei gimnaziu, alcărui ctitor a fost deputatul CostinBrăescu își află începuturile la 30 sep-tembrie 1872, în timp ce inaugurareamuzeului (un modest centru cultural,la începuturile lui) a avut loc cu ocaziasărbătoririi Centenarului, în 1972, prinstrădania marelui profesor NicolaeStețcu, fost colaborator al revistei„Ateneu”.

Faptul că, în mod permanent,Colegiul Național „Roman-Vodă” aavut dascăli de excepție și numeroșielevi medaliați la diferite Olimpiadenaționale și internaționale, dar și îm-prejurarea că prima atestare istoricăa Romanului se află într-un documentdin 30 martie 1392, la numai 6 anidupă înființarea Universității din Hei-delberg (1386), l-au inspirit pe distin-sul profesor Gh. A. M. Ciobanu,menționat în enciclopedia ,,Who swho” să afirme, cu îndreptățire, cuafecțiune și cu echilibrată mândrie, căcitadela culturală din inima Moldoveieste „Heidelbergul Mușatin” alspiritualității noastre. Admirabilăsintagmă care definește, plastic șiriguros, esența entității C.N. ,,R.-V.”!

De ce Heidelberg? Pentru sim-plul motiv că nivelul instrucției primitede Roman-Vodiști are valențe univer-sitare, iar trimiterea la instituția deînvățământ superior din landulBaden-Württemberg (înființată, repet,în 1386) permite, ca termen decomparație cronologică, evocareaanului 1392, în care se plasează ceadintâi atestare documentară a târguluiromașcan.

Nu știu dacă profesorul Gh.A.M.Ciobanu a avut în vedere și faptul căorașul Heidelberg este străbătut derâul Neckar (367 km), la fel cum Ro-manul se află la confluența Siretuluicu râul Moldova, dar sunt sigur cătrimiterea la Mușatini este, de aseme-nea, inspirată. Denumirea generică aMușatinilor, introdusă de istoriografiamodernă (prin echivalarea vocabulei„Mușatin” din vechile anale slavone,

cu „al lui Mușat” în loc de al „Mușatei”)desemnează prima generație deurmași ai presupusului eponim, dom-nii Moldovei: Petru (1375-1391),Roman (1391-1394) și, cu ascen-dență incertă, Ștefan (1394-1398).Cert este faptul că urbea romașcanăîn care s-a născut și celebrul SergiuCelibidache, dirijorul Filarmonicii dinBerlin (1945-1950) a fost ctitorită dedescendenții Margaretei Mușata(mama lui Petru I) și consolidată deRoman I, „mare domn, singurstăpânitor al Țării Moldovei de lamunte și până la mare”.

Departe de a încerca să evoc is-toricul urbei și evoluția principalului„motor” al „Heigelbergului Mușatin”(școala, în înțelesul restrâns al cuvân-tului), rândurile de față își propun săreliefeze dimensiunea culturală acelui de-al doilea „motor” al Colegiu-lui: Muzeul „Calistrat Hogaș”.

Primele rădăcini ale muzeuluidatează din 1960. În acei ani, direc-torii Liceului (pe atunci) nr.1 dinRoman, prof. Elena Teodorescu șiapoi succesorul acesteia, prof.Gheorghe Mihalcea, au decis săaprobe inițiativa doamnei CorneliaJora, bibliotecara școlii, care a pro-pus ca toate activitățile cultural-educative, inclusiv orele de dirigențiesă se desfășoare în „Casa Hogaș”,unde – din anul 1889 – erau organi-zate ședințele cenaclului literarînființat de Garabet Ibrăileanu șiPanait Moșoiu, în calitate de eleviai școlii. (Aceștia din urmă au fondat- tot în 1889 – revista „Școala nouă”,revistă care se găsește în colecția

Muzeului). Impunătoarea clădire a școlii și

somptuoasa locuință directorialăalcătuiesc un ansamblu arhitectoniccu o deosebită personalitate, edificatîn 1872 și, respectiv, în 1897, dupăplanurile celebrului arhitect Constan-tin Băicoianu (1859-1929), care aproiectat, de asemenea, C.N. „Ion C.Brătianu” din Pitești (1866) și C.N.„Unirea” din Focșani (1890).

În a doua jumătate a secoluluiXX la conducerea cenaclului literars-au aflat profesorii Nicolae Stețcu,Gheorghe A.M. Ciobanu, NataliaRusu și Alice Stanciu.

După trecerea în eternitate aacestor eminenți dascăli, demuzeu s-a ocupat, în mod special, cuo totală dăruire și pricepere, cuabnegație și har bibliotecara Colegiu-lui, distinsa doamnă Cornelia Jora.

Substantivele de mai sus nu suntabsolut deloc simple aprecieri decomplezență, ci definesc – fie șiparțial, dar într-o manieră certobiectivă - calitatea activitățiidesfășurate de această personalitateRoman-Vodistă care, în ultimii ani,ocupă funcția de custode al Muzeului„Calistrat Hogaș”.

Elocventă în acest sens esteportretizarea făcută de scriitoareaDaniela Anechitei (și ea fostă elevăși apoi, profesor de limba și literaturăromână la C.N. „Roman-Vodă”): ,,nucred că poate pronunța cineva nu-mele acestei școli fără a avea, in-stantaneu, în memorie, numeleCornelia Jora. Ea a perpetuat, printrudă de albină, în acest așezamântde cultură, respectul și iubirea în-

vecinate cu adorația față de școalaîn care s-a format și la a căreielevație spirituală a contribuitsubstanțial, de multe ori până lauitarea de sine. Mintea rigurosorganizată, tenacitatea admirabilăîn urmărirea proiectelor inițiate,dorința ardentă de a înveșnici val-orile Roman-Vodiste sunt calitățiale acestei doamne, care au dus laderularea și finalizarea muzeuluidin curtea Colegiului.

Valorificând altruist înalteleprietenii pe care le are cu nu-meroase somități culturale(niciodată pentru ea personal, ciexclusiv în folosul școlii comu-nicând neobosit și continuu cumari personalități din țară și dinstrăinătate, Cornelia Jora, veri-tabilă „monadă Roman-Vodistă” aadunat cu migală și a expus înMuzeul Colegiului documenteinedite despre oamenii care ausporit, prin realizările lor, zestreaprestigiului școlii noastre.

Mereu tânără, promotor aleleganței comportamentale, cu unumor rafinat și o nesfârșitădisponibilitate de a-i asculta și a-iajuta pe oameni, Cornelia Jorapoartă cu naturalețe rarisimul bla-zon al nobleței de caracter,sesizabilă astăzi din ce în ce mairar la semenii noștri”.

Autoarea celebrului „Ghid deretorică” punctează în continuare:„Cornelia Jora îi primește cu zâm-betul pe buze pe Roman-Vodiștiicare revin, în vizită, în Colegiu, lamulți ani după absolvire, făcându-le cunoscute înfăptuirile din ultimultimp. Ea îi călăuzește pe ,,bobocii”Roman-Vodiști prin sălile Muzeului,prezentându-le realizările celor cei-au precedat, și le inoculează, sub-til dar extrem de convingător,dorința de a-i depăși…”.

Emoționantă portretizare! Și, maiales, exactă, așa cum am reușit sămă conving, după ce am cunoscut-opersonal pe această doamnă. S-a în-tâmplat în 2 iunie 2016 când, în cali-tate de Roman-Vodist (promoția1961), am participat la revedereacolegială organizată cu ocazia îm-plinirii a 55 de ani de la absolvirealiceului. Cu acea ocazie, după vi-zitarea Muzeului, i-am solicitat„Monadei Roman-Vodiste” un interviu.Astăzi, după un an de zile de la întâl-nire, reascultând înregistrarea pe re-portofon a convorbirii noastre, amimpresia că îmi revăd aievea inter-locutorul: o ținută impecabilă, un tim-bru plăcut al vocii, o frazareîncântătoare, aptă să stârnească in-vidia profesională a oricărei prezenta-toare de radio sau de televiziune și,mai presus de toate, o rarisimă ex-punere muzeografică.

După ce, timp de câteva ore, ne-a ghidat prin sălile Muzeului și ne-aprezentat cu lux de amănunte „dia-mantele” culturale Roman-Vodiste,doamna custode ne-a spus penerăsuflate, ca și cum ar fi citit dintr-ocarte: ,,un muzeu cuprinde în el, întot-deauna, momentele de răscruce,realizările superlative și personalitățilelocului și timpului dat. El are o capa-citate dominantă, bazându-se pevizualitate, iar vizualul, la om, e pre-dominant, fiind 70-75% din senzoria-litate și cuprinde într-o formăconcretă, autenticul istoric. Întâlnirilede serie, cu vizitele la Muzeu, și acelecâteva gânduri așternute în „Carteade Aur a liceului”, demonstrează cănu numai prezentul e concret, ci și tre-cutul, care e mai dens și se opreștenumai la calitativul realizărilor.Pornind de la ideea că un muzeureprezintă o sumă imensă de exem-ple reale, care invită a fi luate careper, i-am invitat pe profesorii dirigințisă-și țină măcar câte o oră în acestspațiu cultural educativ.

(Continuare în pag. 6)

„HEIDELBERGUL MUȘATIN” din Cetatea lui Roman-Vodă

Muzeul „Calistrat Hogaș”

Av. Constantin Antoniu

C.N. „ROMAN VODĂ”

PLUMB 125

pagina 3revistă de atitudine

După un şir de volume,încredinţând cititorului, cu parci-monie, producţia lirică, după altetitluri exploatând filonul memorial-istic, poeta Maria-Elena Cuşnirface pasul spre roman. Un passpre cer, proaspăt apărut la edi-tura ieşeană Opera magna, sub

veghea grijulie a lui Vasilian Doboş, vine să con-f i rme harul pol ivalent al autoarei. Ne amintim căDialog cu umbra mea (III), consfinţind o reuşităaventură diaristică, se deschidea cu o afirmaţieaxiomatică, plombată ca motto: „e tare cel ce suferă”.Enunţul poate fi o cheie hermeneutică pentru romanulde faţă; el trimite, păstrând cuvenita distanţă, laconstatările unor mari spirite, trecute prin suferinţă.Bunăoară, insomniacul Cioran, dorind a scrie „ceva cusânge”, îşi divulga revelaţiile, aflând că „suferinţa tepune vecinic în faţa vieţii”, anunţând desfiinţarea.Boala, ca mijloc de cunoaştere / autocunoaştere şi caexperienţă dură, ne îngăduie să „descoperim”, de laalt nivel, sensul şi farmecul vieţii, să preţuim fiecare zi,trăită sărbătoreşte, ca un dar. Nu altul este mesajulAninei, personajul-pivot al romanului, aflând că „esterespinsă de viaţă”, că timpul ei era „pe sfârşite”. Totuşi,într-o căsnicie „fără ciondăneli”, alături de Vlad(nepregătit pentru suferinţa ei), Anina asigura, protec-tor şi veghetor, liniştea şi pacea familiei. Era „umărulcasei”, apărând oaza de linişte, deşi – umilită de boală,cu un viitor neclar – descoperise, după şocul diagnos-ticului, secretele trupului. Vlăguită, purtând aceastăobsesie maladivă, se dorea utilă şi proteja, într-o lumedestrămată, o „fericire luminoasă”, ştiind secreteleconvieţuirii. Dăruită familiei, cruţându-i pe ceilalţi,convinsă că viaţa interioară poate risipi bezna,pregătită fiind pentru „pasul spre cer”.Fiul, ambiţiosul Matei tocmai lua viaţa „cu asalt”. Deşi„cel mai bun”, se împotmolise la Institut, fiindcercetător în biologie moleculară, cu oferte ispititoaredin străinătate (Paris, Lyon). Vrea să-şi facă ordine înviaţă, eliberându-se de nereuşitele de aici, gata de ple-care. Iubirea Nadinei, „adâncă şi adevărată”, îlîmpiedică însă; legată de elevii săi, tânăra profesoarănu îl poate însoţi. Îşi aflase aici „adăpostul”, în pofidavorbăriei şi ipocriziei din jur. Încât, cu „sufletul sfârte-cat”, Matei, cântărind viitorul, trăieşte dilematic,slalomând descumpănit printre eşecuri şi îndoieli. Înplus, se iveşte şi fascinanta Marina, tot profesoară,„salvatoarea” misterioasă din Gară, complicându-iexistenţa. Evident că, trăind „împărţit”, între datoriafaţă de părinţi (boala mamei) şi faţă de sine (ca îm-plinire profesională), Matei ezită, amână, pare un în-vins. Curat la suflet, dezinteresat de politică(„alunecoasă şi murdară”), el e terorizat de balansulcăutărilor şi suferinţa despărţirii. Totuşi, gândul plecării,însoţit de tandreţea Nadinei, cu sentimente „pe viaţă”,învinge, ghidat de sfatul mamei: „urmează-ţi calea”.Fiindcă îndrăgostiţii, spunea altădată poeta, „îşi croi-esc veşminte de lumină”.

O proză caldă, vom conchide, recuperând can-doarea şi decenţa de modă veche, cu discuţii prea pro-tocolare, de parfum retro; cumva neverosimile în astevremuri isterice. Ancorând la himericul mal al idealităţii,poeta Maria-Elena Cuşnir, reamintim, râvnea asceza„în palmele cerului”. Prozatoarea, aşa cum sedezvăluia în proiectul narativ (Orele toamnei, 2015)sau în aventura diaristică, triadică (deocamdată),oricum, de cursă lungă este visătoare, îngândurată,vădind bucuria contemplării, capabilă de mari uimiri,înţelegând viaţa ca o miraculoasă călătorie. Iar poeziaîi pare un spaţiu sacru, o „coardă vindecătoare”,făcând posibil „dialogul dintre pământ şi cer”, înfrun-tând „muşcătura veninoasă a timpului”, „colţii morţii”,„mireasma sfârşitului” etc. Există în scrisul Mariei-Elena Cuşnir un topos sacru (casa, ca „adăpost alreveriei”, cum ne prevenea G. Bachelard) şi o nostal-gie irepresibilă, invocând „tăişul timpului pe umeri”. Fiecă e vorba de „colţul maramureşean” şi saga„neromanţată” a părinţilor pe fundalul unei epoci tu-multuoase, fie că invocă anii senini, închişi „întrehotarele copilăriei” sau preumblările (ritualice) în raiulde la Strigoaia sau pe străduţele unui oraş „înghesuit”(Suceava), autoarea ne oferă, livrându-se fără rest, unşir de „trăiri neruginite”. Gustând din muzica diafană„a zilelor cu aripi deschise” şi rememorând „tihna vre-murilor pierdute”. Îmblânzind prin scris chinulexistenţial, chiar dacă ecoul speranţei are „gust deţărână”. În pofida reţetei romanţioase, sfidând trend-ulepocii noastre „dezvrăjite”, Maria-Elena Cuşnir faceacum pasul spre roman. E drept, într-o formulăpersonală, ficţionalizând pe suport autobiografic (mi-nimal), dar credincioasă unui mesaj stenic, de aflatpretutindeni în scrisul său cu fior poematic: dragosteaşi lumina ne călăuzesc şi ne apără de toate încercările,ne asigură autoarea, invitându-ne să ne trăim visele.

Ad

rian

Din

u R

ach

ieru SEMNAL EDITORIAL

PASUL SPRE ROMAN

Suceveanul Emil Simion eun autor silențios, un om tipfurnică. Scrie, publică și nu-lauzi, în cumințenia lui, clopoțindcă ar face și ar drege. Ultima luiispravă de felul acesta, mândrăși mașcată, Lacrima piezișă adestinului (Ed. George Tofan,Suceava, 2017) poate ficonsiderată una de referință înceea ce privește romanul dedragoste contemporan, cuce-rindu-l pe cititor încă de laprimele pagini. Cititorul facecunoștință cu o poveste de iu-bire a doi adolescenți (Ela șiMituș) ce se petrece parcă,până la un punct, în prejma raiu-lui. Cu alte cuvinte, cei doiprotagoniști se află, în inocențalor, în proximitatea realizării(im)posibilului eminescian:„Două inimi când se-mbină,/Confundând pe tu cu eu,/ Elumină din lumină,/ Dumnezeudin Dumnezeu.”

Perorează, la un momentdat, un personaj, care nu știe cespune, că iubirea e o maladie cuun rol nu tocmai fast, acela dea-l scoate pe om din țâțâni. Încazul acesta, ce mai rămâne dinpersoana umană? Răspunsul,dincolo de biblicul Să-l iubeștipe Domnul Dumnezeul tău și peaproapele („ca pe tine însuți”), îldă, în final Ela: A iubi cuadevărat, Marie, înseamnăceva. Restul… nimic. Altfelspus, viața are sau ar trebui săaibă o singură componentă, unafundamentală - imitatio Christi ˗,din care derivă toate celelalte.Ești atâta om de câtă iubire eșticapabil, iar idealul este să tinzispre totalitate. Pare că aceastăcredință vrea să inducă EmilSimion în paginile romanului. E

adevărat că în folclor dragosteae numită adeseori o „boală”,sensul fiind acea descătușarede energii încă nebănuite pur-tate de vectorul dorului. Singu-laritatea de până atunci nu-șimai încape în piele și se zbatecătre o stare dialogică, mo-mente de sărbătoare, cândcelălalt e și nu e alături. Seinstalează, în felul acesta, o ten-siune sufletească, stabilind întrecei doi o punte de aur. Eroii ro-manului semnat de Emil Simionfac parte dintr-o asemenea cat-egorie, o lume a inocenței și adăruirii totale. Eu m-am născutsă iubesc o singură femeie…,declară Mituș într-un târziu, pen-tru ca Ela să-i răspundă înaceeași termeni, nuanțându-și,aproape imperceptibil, gândulcare o furișează cătreexperiența căsniciei cu alt-cineva, devenit cuvânt: Și eu, cu

adevărat, numai unul… Amândoi, în avântul lor

tineresc și cu pasiunea specificăvârstei, cuceresc în forță Evere-stul ce străjuiește satul Udești,dealul Oadeci, martorul înălțăriilor către zariștea de dincolo deadolescență. Însă vremea vre-muiește, fiind, după cum se știe,mereu potrivnică omului. Uneoriîl poate răscoli până într-atât,încât, după ce îi aruncă în cap ooarece zăpăceală, îl aduce la orăspântie și, printr-o scrântiturăde moment, îl dirijează pe un altdrum, șoptindu-i mieros că eclipa providențială. Odată ieșitdin spațiul încărcat de sacrali-tate (Tare potriviți erați și frumoșica două flori), Ela și Mituș gustă(împrejurările rămân într-onebuloasă) din „pomul cuno-știnței binelui și răului”, plon-jând, separat, sub tăvălugulistoriei nemiloase. Ela, doc-toriță, se trezește lângă unmedic albanez de religiemusulmană, persoană de o rarăomenie și tandrețe, tocmai laTirana, iar Mituș, aflat aproapezilnic sub tirul vorbelor mamei,se va căsători, de bună seamă,cu alta. Cea mai inconsistentăfăptură din Univers, fiul pierzării,mai întâi te îndeamnă să-ți bagicapul în laț și apoi vine ca unatotștiutor și-ți scoate ochii,arătându-ți ce greșeală teribilăai făcut. E cazul personajelor luiEmil Simion, autorul dovedindu-se nu numai un bun psiholog, ciși unul din cei care își punîntrebări asupra mersului aces-tei lumi.

Odată fractura produsă,Oadeci capătă imaginea Golgo-tei, căci eroii, dincolo de faptulcă-și duc viața la distanță și înmedii incompatibile din punct devedere religios, trec, la nivel su-fletesc, peste inexplicabiladespărțire, lăsându-se în voiadorului care crește în intensitatepe măsură ce înaintează învârstă. Ei încearcă, la un mo-ment dat, disperat, să refacă

unitatea, mai ales dupăce ambii sunt aduși desoartă la văduvie.Îmbolnăviți prin căsătoriinedorite, vor căuta vin-decare prin regăsire înacelași topos mirific alcopilăriei și tinereții:Doamne, câte nopțialbe mi-ai dat! Teiubeam, dragul meu!Aveam nevoie, măsimțeam cuprinsă deaceastă delicioasă șipenibilă, aproape ruși-noasă nevoie de

dragoste, la o vârstă apreciabilăși trăiam cu jumătățile demăsură și cu speranța alături,se confesează bărbatul, cufun-dat într-o imensă părere de răupentru nevegherea de momentși nesăbuința de altădată. Întredoctoriță și profesor are loc oadevărată spovedanie reciprocăde o cuceritoare sinceritate,condiție pentru a relua să toarcăîmpreună firul iubirii, așezândpe furcă tortul cu amintirile: Îțimai amintești, Mituș, cum mățineai în brațe sub umbra celordoi nuci din livada caseipărintești (…)? Dragostea, într-adevăr, nu moare, după cuvân-tul eroinei și autoarei Maitreyi,însă trebuie să-i dăm crezare șilui Umberto Eco, potrivit căruiaviața „e umbra unui vis carefuge” și nu catadicsește să seoprească. Pentru moment,amândoi au impresia că s-au

reîntors în punctul divergent cuaceeași disponibilitate de aporni pe o cale ratată cu mulțiani în urmă. Ela: Eu mai cred însteaua noastră, așa că neîncredințăm ei! și Mituș: Am alesun drum, Ela! De fapt, l-amregăsit. Să fie doar al nostrudraga mea!

Ceea ce trebuia subliniatnumaidecât e faptul că îndră-gostiții, în ambele etape, sedovedesc de o moralitateimpecabilă. Este, desigur, me-ritul autorului de a nu fi căzut încapcana postmodernismuluideșănțat, acea parte a post-modernismului lăfăiat dincolo deo anumită falie, unde iubirea emaltratată prin vorbe de-ocheate, trabanții sexului re-fuzând să ia în seamă noblețeaveșmântului acestui sentiment,calamitând, în același timp, spi-ritul literaturii și artei, în general.Sunetul iubirii la Emil Simion ede o limpezime fără seamăn, alunui bucium prin care păstorulîși vestește mândra lui că segândește la ea în tot momentul,că dorul e nestins și căașteptarea le va fi răsplătitădupă răscol, iar întâlnirea va ficu atât mai bogată în simțire.

Ce se întâmplă în roman?Pe de o parte, se schimbădatele problemei, pe de alta,refacerea unității dislocate numai e posibilă decât printr-osingură modalitate. Notează Mi-hail Eminescu în Fiziografie că„moartea-i norocul iubirii”, ceeace se întâmplă și în vestitabaladă a Meșterului Manole.Deznodământul, dramatic înroman, e anunțat, simbolic, prinapariția unui fluture galben cupuncte roșiatice, chiar dacă tex-tul vorbește de gelozie șidragoste. Atâta iubire și devota-ment îi va reuni în plan astral,unde nu mai e… vremuire.

Povestea lui Emil Simion,captivantă, scrisă cu mare sen-sibilitate, ne introduce într-olume cu tradiții și obiceiuri pecale să se piardă, cel puținunele din ele. În plus, romanulse constituie într-un adevăratlabirint de fapte și întâmplăristăpânite cu măiestrie, ceea ceîi aduce lectorului în suflet ointensă trăire estetică.

Un imn închinat iubirii

Ioan

Țic

alo

RECLAMĂ BAHICĂ

Vinul, știe orișicare,Este răul necesar:Face poftă de mâncareȘi de încă un pahar!

ACCEPT

Atât mai spun și-apoi conclud,Căci eu, urcând pe-a

vieții treaptă,Prefer un adevăr mai crud,Decât minciuna bine coaptă!

UNUI ȘOFER

Circulând în mare vervă,Ghinionul nu-i exclus:Ai o roată de rezervă,Însă n-ai și-o viață-n plus!

DUPĂ PETRECERI

Fumul gros inundă casa,Vinul curge în pahare,Iar de la un timp doar masaSe mai ține pe picioare.

Vasile Larco

Oadeci

PLUMB 125

pagina 4 revistă de cultură

Consiliul editorial:

Președinte: CALISTRAT COSTIN

membri:

OVIDIU GENARUDORU KALMUSKI

VIOREL SAVINGHEORGHE NEAGU

C-TIN ANTONIUGRIGORE CODRESCU ION TUDOR IOVIAN

Secretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:VIOREL DINESCU, DORU CIUCESCU,

DAN  SANDU, ELENA PÂRLOG, PETRUȘ ANDREI,

MIHAELA BĂBUȘANU, ALEXANDRU DUMITRU,GHEORGHE UNGUREANU,

TINCUȚA HORONCEANU-BERNEVIC

prezentare grafică: IOAN BURLACU

Corectur\: MIHAI BUZNEA, EUGEN VERMAN

ADRESA: 22 Decembrie 38/B/ 7- Bac\u: E-mail: revista_plumb@yahoo.com

telefon: 0234 578 602Ilustrații revistă: Mircea Nour, Radu Mihai

CRISTINA ȘTEFAN - ad.SITE; Distribuție-curierat: Toader Titi ROZNOVANU

La sfârşitul anului trecut, FilialaBacău a Uniunii Scriitorilor din Româniaa acordat diploma şi titlul de „scriitor alanului 2016“ poetului VictorMunteanu. „Am fost plăcut surprins săaflu, declara premiantul, că FilialaBacău a Uniunii Scriitorilor s-a hotărât,pentru prima oară de la înfiinţare, săacorde Premiul de Excelenţă şi Titlul<<Scriitorul Anului>> şi m-am bucuratcă am avut onoarea să primesc acestpremiu neaşteptat în atmosfera colinde-lor de la <<Crăciunul Scriitorilor>>,eveniment patronat de FundaţiaCulturală „Georgeta şi Mircea Canci-cov”, aflat la a XXI - a ediţie. Mă bucurcă Filiala a început să ridice steagul,cum se spune, propunând literaturiiromâne câte un nume pe an”.

Victor Munteanu scrie poezii dinanii tineri, cărţile sale de poeme nu-mindu-se „Prier”, Premiul de debut învolum al Editurii „Cartea Românească“(1987), „Veşti la margineaacoperişului”, Premiul Editurii „Saecu-lum” la Concursul Naţional de Poezie„Lucian Blaga” (1993), “Locuinţă pentruun strigăt” (2004), „Rănirea vederii”(2010) (Premiul Uniunii Scriitorilor dinRomânia - Filiala Bacău) şi „Prizonierultăcerii”, (2016). Dar premiile literare auînceput să evidenţieze poezia lui încădin anul 1982, când a primit PremiulUniunii Scriitorilor din R.S.R. la Concur-sul de Creaţie literară „PorniLuceafărul”, Botoşani, urmat de PremiulEditurii „Junimea” la Festivalul „VasileAlecsandri”, Iaşi (1982), premiul revistei„Contemporanul” la Festivalul dePoezie „Panait Cerna”, Tulcea (1983),premiul revistei „Cronica” la Festivalul„Mihail Sadoveanu”, P. Neamţ (1983)ş.a.. În anul 2006 i s-a conferit , „pentrunobila activitate de înflorire şi disem-inare a culturii româneşti şi universaleprin fondarea şi conducerea publicaţieiViaţa băcăuană, a cenaclului Avan-garda XXII, a concursurilor naţionale depoezie”, Titlul de Cavaler al Culturii,atribuit de Ordinul „Cavalerii Echităţii”.

În acest context, Premiul „Scri-itorul Anului 2016” vine ca o încununarea unui urcuş început înainte de 1989 şiconstruit, treaptă cu treaptă, cuperseverenţă şi har, până astăzi. Dar,dincolo de toate premiile („poetul estecel care premiază”, ne atrăgea atenţiaNichita Stănescu), rămâne poezia şidespre poezie ne-am propus să vorbimîn aceste rânduri.

Volumul premiat, „Prizonierultăcerii”, a apărut la Editura „Junimea”,în Colecţia „Cantos”, şi are două părţi:„Oare până unde-am ajuns?”, în-sumând 43 de poeme, şi „Ieşirea dincuvinte”, însumând 30 de poeme,referinţele critice fiind semnate de Cor-nel Ungureanu, Adrian Dinu Rachieru,Ioan S. Pop, Ioan Holban, Theodor Co-dreanu şi Aurel Pantea. Înainte de a fiun recunoscut poet şi om de cultură,Victor Munteanu este un creştin ortodoxpracticant, şi, când înţelegi acest lucru,ai una din cheile de descifrare a poezieisale, credinţa creştină acoperind toatăgama de trăiri, de la acel „Doamne,cred, ajută necredinţei mele!”, până la„Tu eşti Fiul Dumnezeului Celui viu”.

Nu pe calea raţiunii caută poetulaccesul la Adevăr („în academii a luatfoc Adevărul”), nu prin cuvintele rostitede-a lungul unei zile („Din 55 de cuvintepe care le-am rostit azi,/ nu mi-a fost defolos decât unul- / şi nici acela nu mi-aadus prea mult câştig”), ci prin „tăcereacelor ce vorbesc de la sine!”, „cireşul,trandafirul, roiul de-albine”. Până laurmă, marea problemă a fiecăruia din-tre noi, chiar credincioşi fiind, este săgăsim calea de a ieşi din cotiturasingurătăţii, a singurătăţii dintre oamenişi a singurătăţii de a nu putea comunicacu divinul. Poetul are o sensibilitateaparte, nu-l mulţumesc trepteleobişnuite ale scării, şi, alegând sătrăiască sub pecetea libertăţii inimii,ajunge să implore, odată cu slujitorul dela altar: „Doamne, Doamne, caută dincer şi vezi!”.

Victor Munteanu este un poet alneodihnei, al tânjirii spre înalt, pentru ellumea existând doar în măsura în carea treierat-o cu propria trăire: “1954 delucruri trăiesc doar fiindcă au fost spusede mâinile tale” (“Pelerinaj prin fiinţă”).Pe de altă parte, el simte, asemenea luiLucian Blaga (“Drumul tău nu e-n afară,căile-s în tine însuţi,/ Iară cerul tău senaşte ca o lacrimă din plânsu-ţi”), că ac-cesul la Adevăr se face doar pe calealăuntrică, prin cunoaşterea de sine –„doar 10 la sută mă ştiu,/ doar 10 lasută mă am din ce sunt, / chiar dacă eusunt răspunsul la toate furtunile./ Totmai fără de capăt e drumul spre sinelemeu/ şi spre lăuntrul de-o mare tăcere./Iată, în toamna scoasă din calendar /locuieşte un victor munteanu / pe caren-am să-l cunosc niciodată!” („Intrareaîn hotarul păzit”).

Înarmat doar cu „tăcerea care măapără”, poetul imploră: „Trage,Doamne, clopotul prin casa lăuntruluimeu,/ să se scuture sufletul de toatărugina!” („Cântec”). Dar sufletul,asemenea metalului, se lămureşte, securăţă, numai în foc, în focul suferinţei,al încercărilor, care tot de la Dumnezeuvin. „Te strig dintr-o clipă de fulger,/ dinhotarele mele te strig:/ spală-mă cu lu-mina de Înger, / nu mă lăsa cu mâinile-n

frig!” („Bacoviană”). Cu cât setea deAdevăr de Bine şi de Frumos a poetuluieste mai mare, şi suferinţa este pemăsură: „Doamne, / în ce colţ al sineluimeu Te-ai ascuns/ de nu Te văd decâtprin durere?” („Fără drept la apel”). Iarîntr-o lume care şi-a lepădat reperele,poetul ridică ochii tot spre cer: „Dă,Doamne, veacul mai tare/ să-şi batărăbdarea tobele-n mine,/ căci Adevărula fost dat la casare/ şi-nlocuit cu un

urlet de câine!” („Zbor de cocori”).Răbdarea, nădejdea, credinţa, iubirea,dimensiuni majore ale unei vieţi trăite înHristos, îşi fac loc în poezia lui VictorMunteanu, în viaţa lui de fiecare clipă,iar Creatorul încearcă, prin ele, săacopere distanţa dintre veşnicie şi omulde lângă el. Poezia „La umbra crucii” dăseamă de toate aceste trăiri:„Singurătatea m-a ocolit prea puţin / şitot orb pipăi lumina din lucruri./ Tu, CelCe Ţi-ai prefăcut sângele-n vin,/ de col-bul tristeţii fiinţa mi-o scuturi./ Spun,Doamne, că prea puţin am trăit/ pentrua păzi mărul din pom:/ de-aceea con-tinuu să rătăcesc hămesit/ pe distanţadintre veşnicie şi om!”. Dar împotriva tu-turor dezamăgirilor care se revarsăasupra lui din partea lumii, din parteasemenilor, poetul luptă cu arma iubirii.„Nu putem fi egali, fiule, decât prin iu-bire!”, îi mărturiseşte vlăstarului său, iu-birea fiind locul tuturor împăcărilor, darşi rădăcina din adânc a acestei lumi,pentru că Dumnezeu din iubire azămislit lumile şi din iubire ni L-a trimispe singurul Lui Fiu, spre a ne mântui.Dar, adesea, prins în cavalcada de zi cuzi, poetul se simte un prizonier al tăcerii,locuind în cuvântul din care a ieşit, înmuşcătura iubirii de frate, într-o clipă cuzăvorul la uşă, nefiind în stare decât înmomentele de graţie, de har, să sedăruiască în iubire. „Doamne,Doamne,/ tare fără de capăt e mâna pecare ne-o-ntinzi,/ şi noi tare n-o putemapuca!” („Şoapte”). Căutare, neodihnă,nădejde, răbdare, credinţă, iată treptelescării întru Înalt, pe care le urcă VictorMunteanu, până la treapta de sus, pânăla „Iubirea peste puterea cuvântului”,până la „adevărul ascuns în rugăciunide sfânt” şi la pacea lăuntrică, ce poatefi câştigată „numai cu lumina din noi”.

După căderea în păcat aprotopărinţilor, lumea este bolnavă, darpoetul crede că poemul perfect, dacă arreuşi cineva să-l scrie, ar vindeca toatebolile. „Scrierea lui a început odată cufacerea Omului/ şi continuă până-n ziuade azi/ şi nimeni n-o poate sfârşi: / niciÎngerii şi nici Sfinţii Părinţi,/ care sunt lu-mina vederii, /un mers încontinuu ecăutarea. / Poemul care să te vindecede moarte/ nu poate fi terminatniciodată. / Poezia e una cu Dumnezeu:/ la ea nu se poate ajunge/ fiindcă deacolo nu mai ai unde pleca!” („Poemuldesăvârşit”).

Din Evanghelia după Ioan ştim că“Dumnezeu este iubire”, dar VictorMunteanu conturează imaginea unuiDumnezeu-Poezie. A unui Dumnezeu,ne permitem să adăugăm, Care a creatUniversul. Suntem, pare a spune poe-tul, litere din poezia nesfârşită, din po-emul perfect, ce a început să fie scrisodată cu facerea Omului. Iată conturateuneltele cu care poetul poate, în vol-umele sale, să schiţeze o cosmologie.

În buna tradiţie a căutăriiAdevărului, drumul este, pentru VictorMunteanu, mai important decât capătulde drum, iar poetul ni se dezvăluie, şiprin volumul „Prizonierul tăcerii”, uncălător autentic, nu un rătăcitor, pentrucă cel ce rătăceşte nu şi-a găsit încădrumul, în timp ce călătorul întru Lu-mina neînserată a celei de-a opta zi,aşa cum este şi poetul despre carescriem, l-a găsit. Dar, deşi a trăit tot cei s-a dat să trăiască, el simte că n-aajuns şi că nu va ajunge la celălalt mal,simte că pe Dumnezeu nu-L poate găsi,până la urmă, în cuvinte, de unde şinostalgia de a ieşi din ele. „Am căutatprintre martori un nume / care sărăspundă la cine sunt eu: / marea se

izbeşte de stâncă în spume / şi nimenin-ajunge până la sufletul meu. / Suntstrigătul sângelui meu răzvrătit / şi talpadesculţă ce loveşte-n ţepuşă, / suntdrumul spre Cer mereu ocolit, / Văpaieşi geamăt, cuţit şi cenuşă” („Broboanepe frunte”).

Un poet, spunea Nichita Stănescu,este cu atât mai mare cu cât cel care-lciteşte nu pe el îl descoperă, ci pe sineînsuşi. Pot spune, cu mâna pe inimă, cămi-am redescoperit căutările, calea,citind poemele semnate de VictorMunteanu şi că poezia lui a născut şinaşte, în mine, poezie. Iar mai maresemn ca acesta, semn care să ne aratecă ne aflăm, dincolo de toate premiile şidistincţiile obţinute, în faţa unui poetautentic, nu cred că există. Să nebucurăm dar, după vorba cronicarului,că nasc şi în Moldova oameni şi că, înprag de an nou 2017, Filiala Bacău aU.S.R. a readus, prin premiul „ScriitorulAnului 2016”, în atenţia celor ce seocupă de literatura română contem-porană, dar şi iubitorilor de poezie, unpoet autentic.

Prizonierul tăcerii

Dan

D. I

aco

b

Şi după 20 de ani,tot împreună...

la Radio As

În urmă cu 20 de ani, pe 14iulie, de Ziua Naţională a Franţei, înurbea noastră a început să emităpe calea undelor postul de radioRadio As. După numai douădecenii, vineri, 14 iulie a.c., foştii şiactualii apropiaţi ai radioului suce-vean, alături de realizatorii de emi-siuni radiofonice s-au perindat de-alungul zilei la postul Radio As pen-tru a depăna amintiri şi a ciocni ocupă de şampanie împreună cu di-rectorul radioului, Teodora Gîlcă.Ca realizator de emisiune, la rândulmeu am ajuns în studio salutându-mi colegii de emisie şi pe unii dintreoaspeţii marcanţi prezenţi în mi-jlocul nostru, precum prefectul deSuceava, Mirela Adomnicăi, con-silierul juridic al prefectului, BogdanEugen Filip şi pe purtătorul de cu-vânt al Instituţiei Prefectului, jurna-lista Magda Axon. Câţiva invitaţi auluat cuvântul „on the air” sau pecalea undelor în direct pe 89.9 FM,în cadrul emisiunii „Popasul dedupă amiază” moderată de omulde radio Ciprian Chira, amintindu-iaici pe umoristul Constantin Horbo-vanu, lect.univ.dr. Gina Puică de laUSV şi alţii care au fost prezenţi larevederea de vineri. Dintre actualiirealizatori de emisiune au mai fostprezenţi: Vasea Bejinariu, CornelGrosaru, Maria Reuţ, Mihai Holo-vate. Lista colaboratorilor fiinddestul de lungă mă opresc aicireamintindu-vă că în cei 20 de anide emisie la pupitrul de emisieRadio As s-au produs personalităţimarcante din lumea culturală şipolitică a urbei noastre şi nu numai.Ca invenţie epocală de sfârşit deveac XIX şi început de veac XX, ra-dioul prezent şi astăzi este legat detriada compusă din Heinrich Hertz,Guglielmo Marconi şi SamuelMorse.

ADRIAN POPOVICI

PLUMB 125

pagina 5revistă de atitudine

Poezia cu formă fixă este orara avis în panoplia literaturiiromâneşte de început de mileniual III-lea. Nici să nu îndrăznim ane mira, deoarece cunoaştemcauzele. Şi să nu credeţi că ar fiun refuz doar încorsetarea unorreguli stricte, aşa cum le-ar im-pune anumite specii, precum:sonetul, rondelul, trioletul, gazelul,distihul. Acestora, asemenea,specială în arhitectura ei, este şi„poezia într-un vers” – concen-trare lirică, numită de Paul Ver-laine – „vers dăruit”. Pe dreptcuvânt, cine-ar îndrăzni egala peIon Pillat, măestritul?! Şi totuşi,dintre toate, acrostihul pare ase-nfăţişa mai puţin subtil.

Indiferent cum s-ar numi spe-cia lirică de formă fixă, n-avem auita, ea se încadrează în ceea cenumim – esenţă tare – şi pentrua-i atinge frumuseţea, artistul secuvine dăruit – de la Tatăl Ceresc– cu „humă fertilă”, conformaprecierii formulate de „tra-diţionalistul” Ion Pillat.

Ei bine, la şcoala ieşană asonetiştilor, de la Mihai Codreanu– spre zilele noastre, printre con-temporanii noştri din spaţiulMoldovei de Mijloc, îmipermit să-i numesc (înacest context) pe EmilianMarcu, Mihai Merticaru şiVasile Larco (fie-miiertată doar aceastăstrictă nominalizare). Şice coincidenţă (n-am cal-culat-o defel!): toţi treiactivează în cadrulU.S.R., Filiala Bacău!

În ceea ce-l priveştepe distinsul domn VasileLarco, în cercul lărgit,naţional, domnia sa este multcunoscut ca epigramist. Dovada?Numeroasele premii dobânditede-a lungul anilor. Dacă-i privim,puţin, CV-ul, remarcăm din cât demulte asociaţii şi uniuni ale cre-atorilor literari face parte! Debutuleditorial, în 1994, asemenea, îlonorează, cu rondeluri, epigrame,poezie şi proză umoristică.

Recentele volume de versuri:Cânta un sturz prin ciritei (2016)şi actualul volum, Rochia deseară (2017) abordează sonetul(revenind, cumva, la „dragosteacea dintâi”, prin prezenţa rondelu-lui). Cât priveşte sonetul însă,avem a ne aminti că acest tip decreaţie lirică a sensibilizat şisensibilizează pe iubitorii de fru-mos încă din secolul al XIII-lea,prea bine ştiind că sonetul este oinovaţie a şcolii siciliene. Iarpreţuirea noastră se-ndreaptăspre poetul italian Petrarca (1304-1374) – cel care a fixat formadefinitivă a sonetului (douăcatrene, două terţine, vers ende-casilabic, ritm iambic). Şi mai multchiar, ne putem lăuda cu faptulcă sonetul românesc păstrează,cu stricteţe, aceste atributerenaşcentiste italiene: de laGheorghe Asachi (1788-1869) laMihai Eminescu (1850-1889); şimai departe, până-n secolul alXX-lea, meritul incontestabil alpromovării acestei frumuseţi stilis-tice a p a r ţ i n â n d l u i M i h a iCodreanu (1876-1957).

Observăm poetului Vasile

Larco o viziune personală asuprastructurii volumului Rochia demireasă. Fiecare sonet, impeca-bil construit (conform tipologieiimplantate de la Petrarca cetire!),este precedat de un motto.Asemenea, şi rondelurile. Dar nuun motto oarecare. Ci un catrentip epigramă, de o fineţe a ironicu-lui, aşa cum îi stă bine uneiasemenea specii literare. Maimult chiar, între cele două secreează o armonie – subtil mora-lizatoare. Şi-această afinitatepentru segmentul purităţii fiinţeiumane o remarcăm în creaţii pre-cum: Eroul şi bunul simţ, Rondelulrisipei, Fustangiul etc.

Câtă dreptate are poetul:„râzând, îndreptăm moravurile”!De aceea se impun, necontenit:Săpături şi altoiri. Şi pentru că ci-tatul devine mama-nţelepciunii,reproducem doar motto-ul:„Zicea un leneş stând pe spate /Sub păr, chiar dis-de-dimineaţă: /Ce des cad perele stricate / Şi câtde rar o… mălăiaţă!”

Lectura fiecărui poem dinprezentul volum devine ointransigentă lecţie de viaţă. Şiceea ce doare profund astăzi,rămâne lumea satului românesc.Durere care s-ar cuveni să fiegrabnic vindecată. Poetul VasileLarco are încredinţare că arexista o Şansă rurală. Cum? Sim-plu. Rostind adevărul: oricât dedureros ar fi el. De la Fustangiul –şi până la Emigrantul, de la Turis-tul amorez şi până la Simţulmăsurii – putem descoperi…Bunăstrare şi greşeală!

Nu doar umorul ironico-moralizator traversează imagi-

narul poetic al poetuluiVasile Larco, ci şi altesegmente de viaţă, careaduc o notă gravă. Înprimul rând, datoriasfântă faţă de istorianeamului: Eroii neamu-lui, Istorie furată, Din Bu-covina către Bucovinaetc.

Analizând creaţialirică a domnului VasileLarco vom remarca fărătăgadă că tonul învă-

luitor într-o mantie delocîngăduitoare faţă de abaterile dela morala creştină (îndrăznesc aspune), cultivat cu precădere încreaţia de sorginte umoristică (ladomnia sa, în speţă, epigrama),s-a răsfrânt şi asupra sonetului,precum în Hărţuirea, căreia îi dăşi un subtitlu, lămuritor: „fabulă-sonet”: „În curtea largă şi cu iarbădeasă / Un ghem de puf o râmăurmăreşte, / Cu ciocul mic dincând în când loveşte / Peanelidul, căruia nu-i pasă. // Iar el,văzând că puiul nu-l slăbeşte, / Şivrând din hărţuială ca să iasă, / S-agită c-o mişcare sinuoasă /Cătându-şi piatra ce-l adă-posteşte. // Dar puiul, din instinct,vrând să-l înghită, / Se luptă şi-ntr-o clipă nedorită / Ajunge unde-i prins în lanţ dulăul // Urmând,vă-nchipuiţi cu toţii, răul. / L-aînghiţit ca pe un boţ de pâine. /Morala-i: Nu v-apropiaţi de câine!”Această exemplificare întăreşteideea conform căreia creaţiapoetică este un act raţional, carese încadrează în ceea ce numimcultură spirituală, aptă a îndrepta,pe cât posibil, deşertăciunile, in-diferent de hlamida acesteia. Şiputeţi avea încredere, lecturaacestui volum deschide ochii su-fletului – nu numai spre laturaplăcută, spre frumos şi degajarespirituală, cât mai ales spretrăinicia unor stări psihice, spe-ciale, – subliniere a faptului căarta este şi va rămâne o binecu-vântare pentru suflet.

Plăcerea lecturii

Liv

ia C

iup

ercă

Mihai Mateiciuc esteun şevcenkolog prezent cunumeroase studii, precumşi cu o altă carte a sapurtând titlul „UmanismulŞevcenkean – o probă dedevoţiune pentru condiţiaumană”. Mărturisesc că amrămas plăcut surprins desubtitlul cărţii, acela de„eseu de critică neo-poetică”, ceea ce, dupăcunoştinţele mele îndrep-tăţeşte oarecum originali-tatea demersului săueseistic, printre altele,autorul mărturisndu-mi per-sonal că în tinereţe citise„Essai de critique indirecte”a lui Jean Cocteau [EdituraGrasset, anul probabil1932]. Lucrarea, asupracăreia încercăm să emitemcâteva judecăţi de valoare,poartă titlul principal „Peurmele cobzarului ucrai-nean”. Intrând în conţinutulvolumului desprindem,drept mărturie, o primăaluzie neo-poetică la po-emul şevcenkean „Gân-duri ale mele, gânduri...”Redăm un scurt fragmentce se adresează cunoscu-tului serial de poeme şev-cekene „Gânduri, ale melegînduri”: „Gânduri, ale talegânduri–/ visare, despărţire/ a omului din tine / de zeu.// Căci zeii / înfăptuiau cugândul. // Tu ai trăit / iluziade a putea înfăptui / vântullibertăţii / cu poeticul gând/ „Vînt năvalnic, vântnăvalnic!”

Referitor la „Uman”,oraş reşedinţă al gubernieiKiev, aşa cum reiese dinînsăşi nota de la subsolulpaginii, amănunt consem-nat istoriceşte de către T.Şevcenko, cităm celescrise de Mihai Mateiciuc:[...] „aici, ca şi Orfeu, /Cobzarul reuşeşte / numaipăstrându-şi / identitateade Cântăreţ. // Diferenţa ecă Orfeu / trece Styxul cân-tând, / el îşi pierde /paşaportul de trecere, /care fusese numai al său...// Cobzarul cântă / numaiputerea de a inverti / sen-sul crâncenului eveniment/ – sentimentele; //Cobzarul cântă / durereadintre / nici-mai-bine / şinici-mai-rău:”

Despre SărmanulPescar al lui T. Şevcenko,comentând în acelaşi stilinimitabil autorul noteazăpentru posteritate urmă-toarele: ”Pescarul are, / înaceeaşi măsură, / ştiinţă delegi / şi de datini. // Elreprezintă / spiritul viu alCetăţii virgine / ş i p a ş n i ct i m i d ă / d i n împărăţiaMătasea Broaştei.” În con-tinuarea strofei, autorul îlcitează pe T. Şevcenko:„Pe ochi o sărută - Şi dinape i-e ruşine - Cu priviremută - La trup gol ca să seuite...” Autorul revine, petonul său, scriind în contin-

uare: „În ăst timp, - în chi-monou de os, / frigidă,calcă nisipul / o broascăţestoasă – // şi a zispescarul: „Rude n-am de-aproape, / N-am noroc pelume – haide / Şi-om trăi înape!”. Cu aceste ultimetrei versur i ce mi separ a f i memorabile, au-torul închide neo-poemulsău. Despre Perebendea,un personaj fantastic, carese pricepe să povesteascăîn stil vesel [în textul auten-tic al operei şevcenkenePerebendea având sensulde cobzar] Mihai Mateiciuccaligrafiază cu suflet deeseit: „Ăsta-i Perebendea,/ are ştiinţă de legi vii / şidatini inimoase; // elreprezintă Spiritul viu / alStepei / care îmbătrâneşte/ prin uscare de sine / şimoare neştiind / barem ce-i longevitatea.”

Despre Plopul sau -mai exact - despre Plop, cao aluzie a lui Şevcenko lasoacra rea, care prin vrăji atransformat nora în plop,autorul scrie în termenirăsfăţaţi de o aleasă inter-pretare; fără nicio teamă căva veni cititorul cărţii salesă îl „fure”, aşa cum amputea crede din prea multrespect pentru scr isu lautorului: „Precum cade o

frunză de plop / din preamultă dragoste de clorofilă,/ încet, lin, / pentru a nu seafunda / pierzându-şi visuldragostei, / pentru a nu seauzi tăcerea ei [...] // „Totaş, încet şi lin [...] // „Grabadragostei la prima vedere?/ Este ascunsă... / Iar înce-tieneala ei este des-coperită: / plopul seîndoaie.” Magistrală mostrăde critică neo-poetică!

Momentele însoţitoarede mişcările haidamacilor -cele care au fost cruntreprimate de armatapolonă, ajutată de trupeleţariste - şarjând îndeosebipe marginea cuceritoruluişi des repetatului versşevcenkean „Cobzarulcântă ş i f redonează” ,autorul spune despreCobzar: „Nu a încercat săfie / mai bun în faţahaidamacilor, / încercarealui a fost una: / să-şi facămeseria, / să fie mai bun /în faţa lui însuşi. // Aceastaa fost şi singura lui pri-cepere. / Cobzarul cântăsau fredonează, / e acelaşilucru – / grele de bilanţulluptei sunt / notele sale, //tentaţia înălţării unui cântec/ este ameţitoare când / ieiparte la o mişcare populară/ de eliberare / dar izbândaadevărată este / numaiatunci când lupţi singur, /când nu te sapă din spate /

trupele ţarului. // Cobzarulcântă şi fredonează – altătreabă n-are.” Şi unde maipui că de fapt ne aflămcam la jumătatea cărţiieseu de critică neo-poeticăa lui Mihai Mateiciuc,mărturisind că am notat ce-am notat eu pe sărite ca ovrabie având scopul de aşterge o frontieră... „Altreilea cântat de cocoşi”este un semnal ce nu-iscapă aplicării estetice aautorului. Acest „al treileacântat...” este un semnalnatural şi metaforic. Sespune că Zalizneak,neaşteptând al treilea cân-tat al cocoşilor, a aprinsMedvedika, orăşel întreCihrin şi Zvenohorodika[potrivit notei lui TarasŞevcenko]. În textul origi-nal, dar şi în traducerearomânească a regretatuluipoet Ion Cozmei, seremarcă numele Iarema.Iarema!... În text apare ter-menul „herştu” [ebr.] – auzitu! Mihai Mateiciuc neo-poetizează în deplin acordcu sensurile veretelormarelui poet ucrainean,supranumit Marele Cobzar:„Eroul are mai întotdeauna/ o armă a sa, / dar ceea ceînvinge / este – în cazul defaţă - / spiritualitatea cân-tatului de cocoşi. // IaremaZalizneak se autodefineşte/ nu numai prin faptelesale, / ci şi prin semnale, /prin cugetul trezit de naturacare / l-a determinat lafapte.” Înainte de aceastăconcluzie el scrisese:„Viaţa, / cântec de lebădă /sau de cocoşi, / melodie ceţâşneşte / în răspântia zo-rilor, / precum tăişulcuţitului. / În faţa uneibostănării.” În textul şev-cenkean găsim scris: „Cu-aceste-gânduri păşea dârzIarema, / Frământând înbraţe cuţitul sfinţit.”

Într-adevăr, comenta-riul autorului acestei cărţiminunate se situează laînălţimea originalităţii în in-terpretare, deci continuăastfel: „Se bucură oricumar fi, / se bucură Iarema /străin de bucurie...”

Iar într-o altă strofă, totel zice – cităm succint:„Niprul îl pricepe / şipreschimbă vremea”, şi încontinuare redă o strofă dintextul şevcenkean: „Iarcocoşii – cucurigu! / Cântă-a treia oară. / ”Hei,Cerkassî!... Doamne sfinte!/ Fă-mă foc şi pară!”. Min-unate versuri şevcenkenese împletesc în chip unuiestetic şi fericit conclav decomentarii critice. De exem-plu, pe Honta - „la Uman” -eseistul îl asociază cu un„pefect ascutător desoartă”[...]: „Suspinul tatăluipoartă spre zare / am-prenta spaţiului / şi timpulcare i-a născu fiii” [...] „Mi-cile flăcărui ale vieţii / scadîncetul cu încetul, / pâlpâieşi se sting – / se sting canişte lumânărele, / liniştiteşi blânde... În întregimeeseul neo-poetic se consti-tuie într-o viziune proprie,cea a unui „recviem pentruo pală de fum” [...]

(Continuare în pag.12)

O CARTE ESEU DE CRITICĂ NEO-POETICĂ

Ion

Pre

lipce

an

PLUMB 125

pagina 6 revistă de cultură

În felul acesta, se creeazăun dialog viu între generații suc-cesive, sub criteriul calitativuluiși al af irmări i . Prin muzeu,orizontala calendaristică seîmpletește cu verticala afirmării.Este un imbold pentru seriileșcolare, pentru generațiile de aziși de mâine, de a se afirma și arămâne astfel înscrise în vi-trinele muzeului.

Spiritul de ordonare spațio-temporală, ca o caracteristică aoricărui muzeu, îi determină șipe adolescenți să-și însușeascăaceastă trăsătură.

În același timp, spiritul depluralitate al oricărui muzeutransmite generațiilor dorința dea conlucra. Trimiterile laafirmările naționale și interna-ționale cuprinse printre ex-ponatele muzeului amplificămândria de a aparține acesteișcoli. Muzeul e ca o hartăobiectuală despre locul școlii șilocalității în cultura și încivilizația națională, precum și încea universală. Nu în ultimulrând, el reprezintă o istorie vie așcolii înscrisă în dinamicaașezării umane căreia îiaparține. A avea un muzeu,înseamnă a avea atașament fațăde valori, certitudine față de pro-fesie și responsabilitate față deviitor”.

Am reprodus pe larg (dar nuîn totalitate) concepția custodeluiCornelia Jora despre potențialuleducativ al unui muzeu școlardeoarece găsim în el, dincolo deexpresia unui înalt profesionalism,mărturisirea de credință a unui int-electual autentic, a cărui „etică aresponsabilității îi motivează de-

mersurile, ca sferă de acțiune”, așacum cerea istoricul AlexandruZub, pentru care „a fi intelectual eun mod de existență în lume, ca-racterizat prin participare activă lanevoile acesteia, prin străduința dea-i lămuri orizontul în sens uma-nist”. În același sens, ,,intelectu-alul e mai presus de toateagentul unei vocații care constăîn capacitatea unei permanenteprospețimi a spiritului, a uneidisponibilități, a unei neașezaria acestuia”, așa cum observă șicriticul literar Gheorghe Grigurcu.(vd Constantin Călin, „Cine esteintelectual?” în „Cărțile din ziar”,vol. I, editura Babel, Bacău 2013,pp. 547 și urm.). Indiscutabil,doamna Cornelia Jora este „oneașezată”. Păstrându-și ne-alterată prospețimea spiritului șiavând o conștiință axiologică nu sepoate deslipi de lumea valorilor înfolosul căreia a activat și„acționează cu ochii ațintiți spreideal, spre valorile supreme:adevărul, binele, frumosul” șiperfecțiunea. (Vd. Ioan Neacșu,ibidem). Așa se explică și faptul că,deși s-a pensionat de mulți ani,Domnia-Sa vibrează și lumineazăîn continuare pentru binele școliiunde ea însăși a fost elevă(promoția 1970) și în care a revenitdupă absolvirea Facultății deFilologie din Capitală, secția Biblio-teconomie, refuzând repartiția pecare a primit-o la Biblioteca

Universitară Centrală dinBucurești!

Îmi place să cred că, la un mo-ment dat, conducerea școlii vagăsi de cuviință să organizeze înincinta Muzeului un spațiu muzeis-tic special dedicat acestei „MonadeRoman - Vodiste” întrucât ea îlmerită cu prisosință. Fără aportulDomniei Sale acest muzeu, așacum este el astăzi, nu ar fi existatîn mod sigur.

La sfârșitul veacului trecut,,,Casa Hogaș” se afla într-oavansată stare de degradare.După mai mult de un secol deviață, imobilul arăta jalnic, iarfolosirea lui era o adevăratăamenințare pentru cei carecutezau să-i treacă pragul. Dinpăcate, școala nu dispunea de mi-jloacele financiare necesare pentruconsolidare și renovare. De aceea,în mod firesc, casa a fost închisă,iar cenclul literar și documenteleexpuse aici și-au găsit adăpost înclădirea școlii. Au urmat ani de in-certitudini și de căutări febrile, darpotențialii sponsori contactați ridi-cau neputincioși din umeri. Dupămai multe încercări eșuate, bi-bliotecara școlii, aceeași doamnăCornelia Jora, a reușit să-lconvingă pe deputatul LaurențiuDan Leoreanu, pe atunci primar almunicipiului Roman, să se impliceîn rezolvarea situației. În cele dinurmă, autoritățile locale au reușitsă asigure suma de bani necesarăpentru reconstrucția Casei. ,,În in-timitatea mea am visat mereu săavem un Muzeu al ColegiuluiNațional ,,Roman-Vodă” care sădepășească statutul unui simplucentru cultural-educativ. Deaceea, dea lungul anilor amadunat, fără ca nimeni să știe,numeroase piese muzeistice (fo-tografii, scrisori etc) care suntexpuse astăzi în noua Casă. Așaa fost posibil ca, la 18 mai 2011,să redeschidem larg porțile unuiadevărat Muzeu ,,CalistratHogaș”, veritabilă citatdelă acutezanței intelectuale șioglindă a spiritualității pro-moțiilor anterioare și viitoare aleColegiului Național ,,Roman-Vodă” – pilon de boltă aleducației și culturii în urbeamușatină”, ne-a mai spus cus-todele Cornelia Jora.

Într-adevăr, vizitarea Muzeuluieste, indiscutabil, emoționantă șitulburătoare, instructivă și edu-

cativă, sacrosanctă și, în egalămăsură, solemnă. Că așa stau lu-crurile o demonstrează, printre al-tele, și cuvintele scrise deacademicianul Solomon Marcusîn „Cartea de Aur” a Gimnaziului„Roman-Vodă”: „o mențiunespecială o fac pentru Muzeulacestui Colegiu, unde istoria saeste atât de vie, de pregnantă,încât am avut impresia că o par-curg personal. Este impresion-ant să vezi câte personalitățis-au ridicat de pe băncile aces-tei școli. Mulțumesc <<Roman-Vodă>>. Cu mare drag, SolomonMarcus, 21 martie 2014”

(Continuare din pag. 2) „HEIDELBERGUL MUȘATIN”

C. Antoniu și Cornelia Jora

Cornelia Jora

* Eminescu în lectura unui evreu-român, B. Fundoianu

R o m â n i aliterară nr. 26/2017are o idee splendidă:să-l citim pe poetulnostru naţional în in-

terpretarea lui B. Fundoianu (n. la Iaşi, 14noiembrie 1898, fixat în Franţa sub nu-mele de B. Fondane, răpit de Gestapoîmpreună cu sora sa Lena şi „gazat” laAuschwitz de nazişti la 2 octombrie1944). E limpede că un poet de geniu nuva putea fi citit şi înţeles în adâncimedecât de un poet autentic, chiar din altăgeneraţie: „De câte ori iau cartea luiEminescu în mână simt un fior. Îmi parecă, dintre rândurile din care respiră osimţire caldă, întrezăresc chipul lui Emi-nescu, după portretul lui Caragiale: ofigură clasică încadrată de nişte pletemari, negre, o frunte înaltă şi senină,nişte ochi mari,... un zâmbet blând şiadânc melancolic. Cu aerul unui sfânttânăr coborât dintr-o veche icoană, uncopil predestinat durerii pe chipul căruiase vede scrisul unor chinuri viitoare”. Po-etul Fundoianu, expresionist marcat binede tradiţionalism (Privelişti, 1930), avăzut în Eminescu, la un moment dat, unarhetip al spiritualităţii româneşti [...] El,„Eminescu, nu a fost pentru neamulromânesc un ministru, pentru că miniştriisunt pulbere şi Eminescu e unul. Dar nicineamul n-a venit să-i plângă-n poaledureri imaginare. El le-a cules din doineşi din frunze, din crişuri şi din sălcii şi maiales din propriul său suflet”.

Într-un articol din Chemarea, an I,nr. 14/1918, poetul citează din Eminescuo secvenţă din Glossă („Vremea trece,vremea vine...”), din Rugăciunea unuidac („Pe când nu era moarte, nimic ne-muritor...”), din Doina („De la Nistru pân’la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a/ Că numai poate străbate/ De-atâtastrăinătate”... şi „Cine-a îndrăgit străinii/Mânca-i-ar inima câinii”. Se vede cămarea poeziei este deasupra acciden-telor umane şi istorice de oricând.

Ad vitam aeternam!

*Tot transilvănenii se arată...(România literară, nr. 23/2017)Căutam de mult o carte care să-mi

dezvăluie personalitatea lui PetruPoantă, precum şi imaginea oraşului încare a trăit, poate cel mai frumos dinTransilvania, starea noastră de veghe,cum scrie memorabil alt ardelean faimos,academicianul Ioan-Aurel Pop. Declar cănu întâmplător, ci tocmai pentru faptul căanul 2018 va marca centenarul MariiUniri, dar şi din motive personale, m-amsimţit totdeauna mai aproape de scriitoriiromâni transilvăneni; cel mai puţin ştiamimaginea, profilul şi lumea lui PetruPoantă. Iată că acum, Irina Petraş, dis-tinsa scriitoare şi figură a literaturii ac-tuale, oferă cititorilor ediţia integrală ascrierilor fostului soţ, Clujul meu, volummasiv de 438 pagini, care sigur va com-pleta, rotunji şi nuanţa opera istoriculuiacademician Ioan-Aurel Pop. Irina Petraşaşază volumele în ordinea cronologică aperioadelor: Clujul interbelic. Anatomiaunui miracol (2013); Clujul meu. Oamenişi locuri (2006); Efectul Echinocțiu saudespre echilibru (2003); Clujul meu. Aniişapte zeci (2007); Clujul meu. Radiografii(2011). Editoarea anunţă că, de fapt, Clu-jul apare ca o ipostază a spiritului şispaţiului românesc.

Doamna Irina Petraş declară poe-matic şi memorabil totodată: „Îmi place,în fine, şi deplina absenţă a provincialis-mului, din pasionata istorie pe carecriticul o alcătuieşte urbei de care esteînamorat. Clujeanul are un legitim or-goliu, dar nu are vanităţi. Multiculturalis-mul oraşului, stilul său aparte şidimensiunea europeană nu sunt, înviziunea lui Petru Poantă, mărci alediferenţei minimalizatoare, în raport cucelelalte colţuri ale românităţii. În chipsemnificativ, cartea se încheie cu o re-

memorare afectivă a Casei Scriitorilorde la Neptun, autentic simbol al unităţiiliteraturii române [...] Clujul meu este, încele din urmă, reverenţa pe care unuldintre intelectualii urbei o aduce locului şioamenilor care l-au format”.

*Scriitorul şi cetăţeanul MirceaCărtărescu: Orizont, nr. 5, 2017.

Mi s-a părut că revistele literaretransilvănene mai totdeauna l-au prezen-tat cu deferenţă şi eleganţă pe valahulMircea Cărtărescu, a cărui notorietate oîntrece pe a oricui; atât ca poet, dar şi caprozator, deşi Nicolae Manolescu i-a ca-lificat ul t imul său roman, complex şiinteresant, dar, atenţie! inform.Scrutându-şi insistent figura, în stil camnarcisiac, atât în Orbitor, cât şi în paginilede Jurnal, M.C. a iritat pe unii, a uimit pealţii, a stârnit şi admiraţie, dar şi mirare,mai ales când a fost împins insistent deautorităţi pe lista aşteptării pentru Nobel,care e destul de lungă. Adevărul că M.C.este un scriitor de raftul întâi, cu o mareforţă creatoare şi largi disponibilităţi stilis-tice; unele deservicii i le-au făcut, poate,editorii. Interviul din revista timişoreanăatrage atenţia prin francheţe, prin staturacritică şi energia stilistică. CristianPătrăşconiu e un ziarist cult şi rafinat, iarîntrebările lui demontează şi mecanis-mele unui laborator de creaţie sofisticatşi bogat, ca al lui M.C.: Cum alegeţi întremeseria de scriitor şi cea de cetăţean?Pierzi prieteni când scrii despre politică?Speciile imediatului îl tonifică sau îldeprimă pe scriitor? (E vorba de volumulde tablete Peisaj după isterie). Turnul defildeş sau agora? De ce arena publică eaşa stricată? Ce poate vindeca spaţiulpublic? Putem evita forma de mocirlă apoliticii?

M.C. declară că, la fel cu Camus,lasă opţiunea deschisă. Că la noi politica„e socotită exclusiv o vacă de muls”;„Moraliştii sunt mereu detestaţi”; e şi„suspiciunea de ipocrizie”.

Aferim! zicem noi.

* Taberele scriitoriceşti pe care leştie Liviu Ioan Stoiciu

Reformiştii şi oficialii, afirmă în re-vista ieşeană Expres cultural, nr. 5/2017(nou-nouţă şi elegantă), Liviu Ioan Sto-iciu marchează un nou episod în tri-balizarea scriitorimii române. Urât cuvânta intrat în circulaţia vieţii literare, dar nue vina scriitorului L.I.S., altfel rafinat şidestul de incomod altădată/ şi acum?!

Noi, condeierii mai de rând, începema ne panicá. Ştiam că în tribulreformiştilor sunt vreo şapte-opt, dintrecare vreo cinci-şase mai răsăriţi. Scri-itorul vrâncean, pe care-l ştim puţin de laLiceul „Emil Botta” şi manifestările dinBacău şi Focşani, susţine că sunt maimulte grupări. Mulţi disidenţi faţă de con-ducerea actuală ar fi în Bucureşti: dinsfera PEN Club, de la săptămânalul on-line Cultura; ieşenii de la Suplimentul decultură, sibienii Zonei Noi, tinerii angajaţide către Eugen Simion. În fruntea lor de-sigur rămân cunoscuţii Cristian Teodo-rescu, Florin Iaru şi Dan Mircea Cipariu.Se spune că la Festivalul Internaţional dePoezie, ediţia a VIII-a de la Bucureşti dinmai a.c., disidenţii U.S.R. au avut unrecital sau un colocviu separat de cei dela U.S.R., unde o activitate similară a fostcondusă de N. Manolescu. Dl L.I.S. ştiede o mişcare exclusivistă şi pe la Iaşi; base aude că „nu mai eşti citit” dacă nu eşticu reformiştii. Glumind, am spune că suntceva reflexe, dacă e aşa, din mişcărilepartidelor politice.

Noi, cei din lumea largă, riscăm oopinie-sugestie, cu tot respectul faţă depreşedintele U.S.R., academician şi uni-versitar totodată; asta pentru a-i„evidenţia” pe reformişti: să se publice,pentru diferite ediţii de festivaluri şi lecturipublice, nu lista lui Manolescu, ci alte„liste”; de pildă lista lui Florin Iaru, saulista lui Dan Mircea Cipariu; iar în altăparte şi în altă zi lista lui Gheorghe Gri-gurcu, lista lui Ion Pop ori altfel; a luiMihai Zamfir, Alex. Ştefănescu.

Toate ar funcţiona ca nişte oglinzimirifice, care ar spune totul despre ceicare vor sta în faţa lor; spre comparaţie!Ce credeţi, Domnilor scriitori?

Breviar revuistic subiectiv

Gri

go

re C

od

resc

u

pagina 7revistă de atitudine

PLUMB 125

V a s i l eNegru seapleacă pestef e r e a s t r av a g o n u l u i .Aerul rece îiizbi fața șiomul des-chise gura ca

și cum s-ar fi sufocat. Înghițea aerulacela al nimănui și, poate, tocmaide aceea al său, și încercă să de-scopere undeva, în depărtare,clădirile Orașului Alb.

Încercase în diferite moduri săfie mulțumit de el și de ceilalți, dar,până acum, nu reușise niciodatăs-o facă. Era în pragul disperăriicând un necunoscut se apropiasede el.

- Prietene, cunosc nefericireaîn care te zbați. Un singur lucru tepoate salva: Orașul Alb.

Negru rămase uimit. Nu-lvăzuse niciodată pe omul acela șinu-și putea explica de unde-icunoaște el viața. Individul păru că-i ghicește gândurile:

- Nu te mira. Te urmăresc devreme îndelungată.

- Mă urmărești?, întrebă Negru. - Da, te urmăresc și încă de

foarte mult timp, reluă bărbatul cuun calm imperturbabil. Aș puteaspune, de pildă, ce ai făcut în ul-timul an, cu excepția zilei de mier-curi, 16 aprilie, între orele 6 și 24.

Negru începu să fie curios: - Bine, dar unde lucrezi? Cu ce

te ocupi? Cine ești dumneata? - Ce fac?, reluă omul. Te

urmăresc. Te urmăresc de aproapedoi ani. Îți știu toate secretele, ți-amfăcut 2764 de fișe și 371 deinformări pe care...

Negru izbucni în râs: - Asta nu e o ocupație. Din ce

trăiești? Cine te finanțează? - Consiliul Suprem al Fericiților

din Orașul Alb. -„Consiliul Fericiților”, murmură

Negru. Și, imediat, îl străfulgeră un

gând psihanalitic, de esențăFreudiană: „Omul ăsta-i nebun”.

Vru să pășească pe lângă el.Individul însă îi ghici din nou gân-durile și i se așeză înainte. Negrubănui că individul vrea să îi ceară osumă de bani. I se făcu silă. Vârâmâna în buzunarul pantalonului șiscoase de acolo o bancnotă de 25de lei.

- Ia-i, sunt ultimii bani pe careîi mai am, îi întinse el singurabancnotă pe care, într-adevăr, omai avea.

- Bani?, râse bărbatul. Îmi oferibani?

Deveni dintr-o dată serios.Ridică capacul geamantanului pecare-l ținuse tot timpul în mânastângă și scoase câteva teancuri debani.

- Ia-i, sunt pentru tine, spusenecunoscutul și îi îndesă cu forța înbuzunarele paltonului.

Negru rămase stupefiat. Nuștia ce să creadă. Din nou însă,omul îi ghici gândurile:

- Ia-i, nu-ți fie teamă. Nu suntnebun și nici hoț. Să mă prezint:Sunt Inspectorul tău.

- Inspectorul meu? Aiurez?, seîntrebă Negru.

- Nu, nu aiurezi. Dar organis-mul tău nu va mai rezista decâtcâteva zile. Utimele evenimente te-au obosit foarte mult. Ești extrem destresat. În ultima informare pe caream facut-o superiorilor, am comuni-cat starea depresivă în care te afli.Azi am primit o comunicareurgentă: „Recrutează-l pe Negru șitrimite-l la noi”!. Uite, citește...

Negru încercă să citească pe-tecul de hârtie pe care i-l întinse ne-

cunoscutul. Nu reuși să vadă decâtcâteva linii.

- Ce-i asta?, întrebă el. Îți bațijoc de mine?

- Deloc. Însă nu ai cum săînțelegi. E codul nostru secret. L-ampus la punct în ziua de miercuri 16aprilie, când am lipsit de aici. Ți-amspus doar că numai în ziua aceeanu știu precis ce-ai făcut. Poate ecazul să afli mai multe. Sunt Inspec-torul Verde-Alb. Și să știi că n-aresă-ți meargă.

- Nici măcar nu încerc. Vreaudoar să ajung cât mai repedeacasă.

- Asta în niciun caz. Îmi ceri im-posibilul. Trebuie să pleci chiaracum.

- Să plec? Unde să plec? - În Orașul – Alb..

* Trenul înainta vertiginos. În

depărtare se zăreau deja clădirileOrașului – Alb.

Amintindu-și discuția aceea,Vasile Negru nu înțelegea cumreușise Verde – Alb să-l convingăsă plece.

Ajuns la destinație, Negru văzuun afiș mare: „Tristețea strictînterzisă!”.

O urmă de neliniște i sestrecură în suflet și Negru începu săregrete plecarea.

Ar fi vrut să schimbe o vorbă cucineva, dar nu zărea țipenie de om.

Se enervă și începu să strigefurios:

- Hei, e cineva pe aici? De cevă ascundeți? Hei, nu răspundeți?

Simți că-i e foame, dar îșiaduse aminte că inspectorul Verde– Alb îi luase pachetul cu biscuiți:

De-acum, nu mai ai voie sămănânci așa ceva, îi spuse elaruncând biscuiții într-o băltoacă.

Negru se uitase lung la biscuițiicăzuți în noroi și nu spusese nimic.

Neliniștea puse stăpânire peel. Un bărbat îmbrăcat în alb apărudintr-o dată în fața lui:

- Vasile Negru? Întrebă scurtbărbatul.

- Da, eu sunt, răspunse evazivNegru.

- Ai fost! De acum înainte eștiGalben – Alb. Ține minte numeleăsta: Galben – Alb. Auzi?

Negru nu avu timp sărăspundă. Necunoscutul îl luă debraț și îl conduse la o mașină.

- Acasă la dânsul, îi porunci elșoferului.

După vreo zece minute mașinaopri în fața unei mici vile vopsite înalb, cu dungi galbene.

- Am ajuns, îi spuse șoferul. - Ce-i aici?, întrebă Negru. - Noua ta locuință. Găsești în

ea tot ce-ți trebuie: mobilă albă delux, televizor cu telecomandă, baiedin marmură albă, bucătar elec-tronic... – tot ce-și poate dori un omnorocos. Pentru azi, mâncarea ogăsești în frigiderul galben. Demâine însă, comanzi personalbucătarului ce anume dorești sămănânci. Și acum, du-te! Nu uitaînsă: la ora 19:00 să fii prezent larestaurantul Alb Roșu. Se dă uncocktail în cinstea ta. Nu uita: ora

19:00, restaurantul Alb Roșu. Acolova trebui să rostești un cuvânt derecepție.

- Un cuvânt de recepție?,murmură Negru.

Nu primi însă niciun răspuns,căci inspectorul Verde – Albdispăruse brusc ca și cum ar fi fostteleportat.

... Găsi destul de ușor restau-rantul. Afară nu răzbătea niciunzgomot. Încercă să intre, însăușierul – șef îl opri:

- Aveți nevoie de un costumalb. E singura culoare admisă.

Negru încercă să spună ceva,dar se răzgândi. Își dădu seama căar fi fost inutil. Se întoarse acasă șidescoperi într-un șifonier o duzinăde costume albe. Alese unul dintreele și reveni la restaurantul Alb –Roșu.

- Cravata! La un costum alb,singura cravată admisă la noi e deculoare roz-roșie.

Negru se enervă, dar por-tarul i-o luă înainte:

- Altfel nu se poate. Astăzi seva hotărî noul dumneavoastrăstatut. De aceea ați fost convocat.Până la ora fixată mai sunt nouăminute. Grăbiți-vă!

Reîntors acasă, Negru alesecravata cea mai roșie pe care-ogăsi.

Se privi în oglindă și i se făcusilă de imaginea sa. Nu-și putea ex-plica sentimentul și se enervă și maitare. Sparse oglinda cu o singurălovitură de pumn și se întoarse larestaurant.

- Sper că totu-i în regulă, nu?Mai ai și alte ordine să-mi comu-nici?

- Nu, acum e bine; în ceprivește vestimentația, totul e-nregulă, îi răspunse portarul. Trebuienumai să vă schimbați mimica. Darasta e simplu și o puteți face aici.

- Să-mi schimb fizionomia?, semiră Negru. Imposibil. Ar însemnasă nu mai fiu eu.

- Aici nimic nu este imposibil.Lăsați tristețea afară.

- Să-mi las tristețea afară? Darde unde știi dumneata că aș puteasă fiu trist?

- Altfel pentru ce ați fost recru-tat? Dar grăbiți-vă. Marele Consiliunu așteaptă!

- Nu pot. Ar însemna să-mischimb amintirile.

- Nu-i nimic. Lăsați-vă amintirileafară. Atârnați-le de gardul de vis-a-vis. Mai e un par liber în parteastângă.

- Crezi că...? - Trebuie! Fericirea dumitale

depinde de asta. Și-apoi, nu-i marelucru. Așa am început-o și eu.Haideți!

- Nu, asta nu pot să o fac. Arînsemna să fug de propriile meleamintiri...

- Nu fi prost! Îl întrerupse por-tarul. Haide!

- Nu, asta n-am s-o fac. Nuvreau!

- Trebuie! - Nu, pricepi? Nu vreau! - Trebuie! -Trebuie? Negru simți deodată

o poftă nebună de râs. Și râse. Unrâs puternic, nestăvilit, omenesc...

În clipa aceea, ușile MareluiConsiliu se deschiseră și afară serestogoliră hohotele demențiale aleFericiților.

Ajunsese, oare, prea târziu?Sau, dimpotrivă, mult prea de-vreme?

Înainte de a păși înăuntru,Negru apucă să vadă pancarta albăde pe fundalul scenei unde eraamplasată masa Prezidiului. Pe eaerau trasate 4 linii orizontale, apro-ximativ egale ca întindere, a cărorsemnificație i-a fost decodată decătre unul dintre ușieri: „Orașul –Alb. Balul intelectualilor”.

ORAȘUL ALB

Co

nst

anti

n (

Pu

iu)

An

ton

iu

Ion MACHIDON, po-etul cu nume de împărat,cum l-a numit GeorgeBălăiţă când l-a debutat înanul 1975 cu poezii în re-vista Ateneu, s-a născut la1 martie 1951, în SatulNou, comuna Urecheşti,judeţul Galaţi. Când aveadoar 13 ani, respectiv în

toamna anului 1964, suferă un grav accidentde electrocutare, fapt ce va duce la schim-barea destinului viitorului scriitor. După 1989,mai precis în martie 1995, Ion Machidonînfiinţează la Bucureşti revista, editura şi ce-naclul ce poartă denumirea de Amurg Senti-mental, la care, în prezent, este director.Editorial debutează în anul 1992 cu volumulde poezie Vindecat de singurătate. În anul1992 devine membru al Uniunii ZiariştilorProfesionişti din România. Devine și membrual Uniunii Scriitorilor din România . Estefondatorul Festivalului de poezie „Mihai Emi-nescu” ajuns la cea de-a XVII-a ediţie. Deasemenea, a înfiinţat, împreună cu scriitorulPetruş Andrei, Concursul de creaţie literară„Vara visurilor mele” ajuns la a XVI-a ediţie.În anul 2011, cu ocazia împlinirii vârstei de 60de ani, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti îiacordă Diplomă de Merit pentru activitatea şivaloarea operei sale literare.

Nu este o surpriză că Ion Machidon apublicat cam toate genurile litarare: poezii,nuvele, povestiri, romane, schiţe, teatru, isto-rie şi critică literară, interviuri, cugetări etc.,zestrea lui editorială depăşind 30 de cărţi.Este inclus în Manualul de Limba şi Literaturaromână, pentru clasa a VII-a, apărut laGrupul Editorial Art, 2002. Cartea Libertateagândului de a scrie (Ed. Amurg Sentimen-tal, Bucureşti, 2015), autor Ion Machidon,cuprinde 688 de pagini, fiind structurată pe

următoarele secţiuni: pu-blicistică, interviuri, note li-terare, albume, reviste,almanahuri, cărţi depoezie pentru copii, folclor,cărţi de poezie. Eaînseamnă pentru autor unsfert de veac de literaturăscrisă într-o perioadă cândliteratura nu mai estecompetitivă şi nu maiprezintă interes pentru ni-

meni, cum mărturiseşte autorul pe coperta aIV-a a cărţii. Emoţionantă, în primele pagini,dedicaţia adresată soţiei scriitorului, Nadia şifiului lor Iulian, scrisă chiar în ziua de 7 ian-uarie 2015, ziua Sfântului Ion. Partea depublicistică cuprinde crezul autorului într-oviaţă mai bună, lipsită de prejudecăţi pentruromânii de vârste diferite. Iată câteva titluri înacest sens: Pentru o bucată de pâine,Cerşetorii din Gara de Nord sau de oriundedin lumea capitalei, Ţara lui Papură Vodă,Ţăranul român, Patria la timpul prezent,Ruşinea neamului de la ei pleacă, În pomulde Crăciun, Pasărea-Vânt plânge de frig şisărăcie etc.

Dintre cei intervievaţi de Ion Machidonaflăm nume importante de scriitori, politicieni,actori, cântăreţi de muzică populară, pictori:Alexandru Andronic, Gabriel Dragnea, Cris-tian Popovici Petru, Cristodor Cuciureanu,Marian Haiducu, Cristina Tamaş, PetreDinicu, Gheorghe Onea etc. În cuprinsulcărţii, 350 de pagini sunt atribuite notelorliterare. Cum e şi firesc, Ion Machidon nuratează nici o ocazie fără a scrie despre pri-eteni ori despre opera lor literară. Înadnotările literare făcute descoperim, nu lamodul aleatoriu, oameni de carte despre careaflăm multe lucruri interesante. Amintim, înacest sens, câteva nume: Gheorghe Paras-can, Vera Hudici, Petru Marinescu, VictorMunteanu, Valeria Deleanu, Iancu Grama,Florin Grigoriu, Grigore Hagiu, MarcelCrihană, Ion Horea, Rodian Drăgoi, CostinTichilă, Eugen Barbu, Petruş Andrei, AdrianPăunescu, Sterian Vicol, Dan Sandu etc. IonMachidon mărturiseşte, cu modestie, pe ul-tima copertă, că această carte poate fiasemănată cu o Bibliotecă având în vedereconţinutul variat ce se întinde pe toatepalierele genurilor literare. Şi noi, ca şiautorul, credem că această carte va aveacontribuţia ei la educarea, pe mai de-parte, a generaţiilor de cititori.

Un poet cu nume de împărat

Nic

ola

e M

ihai

PLUMB 125

pagina 8 revistă de cultură

În timp, s-au con-statat deficiențe în planifi-carea, ponderea șiaplicarea curriculumuluila decizia școlii, precumși faptul că, în cele maimulte cazuri, acesta esteproiectat cu scopul de aaprofunda unele disci-

pline de învățământ, în dauna extinderiiacestora spre zonele lor de graniță, vizândidentități marginale. Totodată, de cele maimulte ori, proiectarea curriculumului la de-cizia școlii este arbitrară, nu este alcătuitădupă nevoile de cunoaștere a unor entitățisocio-culturale locale. Astfel, nesistemati-zarea structurală și funcțională a curriculu-mului local, ca plan de învățământ, care săle ofere elevilor județului Bacău (în speță,elevilor Colegiului Tehnic de Comunicații„Nicolae Vasilescu-Karpen” Bacău) operspectivă coerentă asupra cunoașteriiidentității spațiului băcăuan specific a datnaștere ideii de proiect propuse și acceptate,intitulate: „Facerea și devenirea județuluiBacău în 7 zile”. Proiectul cultural se vadesfășura în perioada 01 septembrie – 31octombrie 2017 și va fi finanțat prin fondurinerambursabile de către Consiliul JudețeanBacău.

Presiunea din ce în ce mai mare aefectelor globalizării, înțelese ca procesobiectiv și, într-o măsură, subiectiv, a permis,printre atâtea altele, dislocarea tinerilor dinspațiul cultural matricial și „locuirea” înspațiul virtual, un spațiu fără nicio matriceidentitară. Nivelul de civilizaţie este dat degradul de cultură şi educaţie. Însă, dinpăcate, de multe ori se constată că, pemăsură ce nivelul de tehnologizare creşte,nivelul de cultură, respectiv, civilizaţie scade.În plus, lipsa conştiinţei propriei valori intrin-seci provenite din conştientizarea nevoii dea crea plus-valoare la fondul cultural existentse acutizează. Pe de altă parte,transformările produse în societatearomânească în ultimii ani generează necesi-tatea educării tinerilor nu doar în plan int-electual, moral, religios, ci şi holistic, în plancultural. Această necesitate este generatăde: degradarea gustului tinerilor pentru fru-mosul autentic și valoarea culturală şi opreferinţă a unora pentru nonvalori; partici-parea formală, dezinteresată a elevilor laactivităţile şcolare şi o îndepărtare a lor deinstituţia şcolară; rigoarea operaţionalămaximă a spaţiului educaţional, fapt ce afăcut ca şcoala să piardă din vedere laturaafectivă şi frumosul, ca elemente intrinseciumanului; insensibilitatea elevului la dimen-siunea culturală a propriului comportament,fapt ce poate determina apariţia unor efectenegative, distructive la nivelul personalităţii,cum sunt: falsele valori şi modele, agresivi-tatea verbală şi de comportament, triviali-tatea, criminalitatea etc.; tendinţa tinerilor dea-şi constitui grupuri ce manifestă atitudiniostile faţă de cultură, familie, şcoală, soci-etate şi care pot fi premise ale delicvenţei ju-venile; creşterea ponderii televiziunii şi ainternetului în educaţia tinerilor, care sunt nudoar instrumente de educare, ci şi mijloacede manipulare, mesajul transmis fiind selec-tat după interesele comerciale ale acestoraşi nu după un curriculum şcolar valorizant.

Metoda propusă de acest proiect –combinarea elementelor de literatură, artă,istorie, geografie, astronomie, demografie,lingvistică, religie, pictură, muzică și gas-tronomie – se înscrie în preocupareaColegiului de a căuta moduri originale și in-genioase pentru atragerea elevilor, profeso-rilor, tinerilor, oamenilor de cultură aijudețului Bacău – beneficiarii direcți – și co-munitatea locală și județeană – beneficiariiindirecți, în activități culturale, practice șiartistice cu scopul de a dezvolta, con-cretizând principiul holistic, personalitateaumană.

Educaţia pentru cultură, prin obiectivelepe care le urmăreşte – formareareprezentărilor culturale de bază, sensibi-lizarea elevilor faţă de elementele identitățiiculturale, cultivarea capacităţilor de

apreciere - gustul şi judecata estetică, for-marea atitudinii estetice etc, contribuie la for-marea personalităţii elevului. Rolul educaţieipentru cultură în şcoală este acela de aasigura posibilitatea elevului de a trece de lastarea de contemplare pasivă sauindiferenţă, la acţiuni de stimulare acapacităţilor creatoare şi de implicare aacestuia în realizarea idealului cultural.Educaţia pentru cultură solicită de la elevi, înafară de calităţi intelectuale, etice, moraleetc. şi calităţi estetice, prin care aceştiaapreciază obiectele din jurul lor pe baza unorvalori fundamentale, cum sunt: relevanțasocială, binele, adevărul, frumosul. Elevulpoate avea acces la valoare, mai ales la ceaculturală, dacă se implică în activitate, dacămanifestă preferinţă pentru a învăţa, a acu-mula experienţă şi a acţiona în funcţie deaceasta.

Activitățile proiectului vizează: organi-zarea activităţilor specifice derulării eveni-mentelor stabilite pentru fiecare zi în parte,pentru Concursul județean culinar și Sim-pozionul județean; achiziţionarea resurselornecesare derulării în bune condiţii aactivităţilor vizate de proiect; evenimente detip conferință de promovare a identităţii ge-ografice, istorice, demografice, lingvistice,etnografice, culinare, culturale și religioasea județului Bacău; șezători literare; atelierede lucru pentru elevi/ adolescenți, profesoriși meșteri populari; Simpozion și Concursjudețean pentru elevi și profesori etc.Activitățile organizate evidențiază: pro-movarea „localismului creator”, regândirearelației dintre „provincie” (ca entitatemarginală) și „centru”, după modelul, ame-liorat, al structurării comunităților culturaledin majoritatea țărilor Uniunii Europene;asigurarea, la elevi, a unei com-plementarități, fie și prin perceperea eveni-mentelor în succesiunea a 7 zile, a ceea ceînvață ei în procesul instructiv-educativ, for-mal, urmând programa școlară de stat,bazată pe acumulare de informații (care seschimbă în permanență) și mai puțin pe for-mare, pe dinamica realităților, în primul rând,locale; creşterea consumului cultural în rân-dul tinerilor prin organizarea şi susţinereaunor acţiuni cultural-artistice la niveljudețean și trezirea interesului elevilor pentru

beneficiile, încă de actualitate, ale gândirii di-acronice, „în succesiune” istorică (raportulorigine – devenire), complementară gândiriisincronice.

În vederea desfășurării proiectului „Fa-cerea și devenirea județului Bacău în 7zile”, este favorabil contextul declarăriiBacăului drept capitală a tineretului dinRomânia anului 2017, deoarece una dintrecategoriile grupului-țintă o constituie tinerii/adolescenții orașului și județului Bacău. Eiau nevoie să cunoască „pe viu”personalitățile băcăuane, promovate cuprilejul proiectului, a creatorilor de valori ma-teriale și spirituale și să comunice cu aceștia,în vederea perceperii corecte a activitățiiacestora. De asemenea, prin activitățileproiectului, vom încerca să diminuăm un„conflict” major între cele două tipuri decivilizație contemporană: „Gutenberg”, atiparului, a unei ordini în gândire cu oîndelungată tradiție și cea a „mediului invi-zibil” și a postgândirii, omniprezentă, cre-atoare de dependență. Acest „conflict” areun impact imens asupra școlii, elevilor,adolescenților, care reușesc cu greu să-șimai afle o identitate.

PROIECT CULTURAL LA C. T. C. „N. VASILESCU-KARPEN”:„FACEREA ȘI DEVENIREA JUDEȚULUI BACĂU

ÎN 7 ZILE”

Sim

on

a-A

nd

reea

Șo

va

Au trecut câteva zile de laîncheierea primei ediții aproiectului de rezidențăartistică internațională ,,InContext”, iar ecourile nu s-austins încă și nici nu se vorstinge, întrucât s-a produsscânteia, iar flacăra s-aaprins... Un proiect menit sărevitalizeze stațiunea Slănic-Moldova, să salveze și sărepună în circuit „PerlaMoldovei”, un renume bine-meritat, de care aceasta s-abucurat atâta vreme...

Proiectul ,,În Con-text Slănic-Moldova”,primul de acest fel im-plementat într-o sta-țiune românească, s-adesfășurat în perioada27 iunie - 27 iulie, subforma unei rezidențeartistice la care au fostinvitați șase artiști dinBrazilia, alături deun curator, DanielKraichete, directorgeneral al Centrului Creativ„Porto” din Rio de Janeiro,Brazilia.

Aceștia au realizat 16lucrări amplasate în cele maineașteptate locuri din stațiune,inspirate din istoria și geografiaorașului, folosind materiale lo-cale, prin practici estetice di-verse, de la sculptură,fotografie și instalație, până laperformance, artă monumen-tală și interactivă, realizate cuimplicarea publicului. Temaprincipală a rezidenței dinacest an a fost apa, ca sursă șiresursă esențială a vieții, abiodiversității planetei, a cul-turii, memoriei și spiritualitățiiumane, expoziția purtând și unnume la fel de sugestiv:„Sursa”. Lucrările artiștilor, in-trate în patrimoniul stațiunii,sunt unele de naturăconceptuală și reprezintă oșlefuire a direcțiilor filosoficecare stau în spatele căutărilorși creativității lor. StațiuneaSlănic-Moldova a fost pentruei, timp de o lună, locul în careau trăit și pe care l-au de-scoperit dintr-o cu totul altăperspectivă. Lucrând șiinteracționând cu oamenii deaici, din împrejurimi, dar și cucei aflați în vizită prin stațiune,artiștii brazilieni au descoperitcâte ceva din mentalitățile și

particularitățile societății româ-nești, din istoria, tradiția și cul-tura acestui popor. Invitataspecială a evenimentului a fostapreciata artistă americană deorigine română, Alexandra Ne-

chita, susținătoare și colabora-toare a proiectului „În Context”.

„După mai mulți ani decăutări, de umblat prin lumedupă artă și pentru artă, ideea,starea care mi-a încolțit înminte, dar în primul rând în su-flet, a fost aceea de a realizaun proiect de rezidențăinternațională pentru artiștimenit să contribuie laîmbunătățirea patrimoniuluicultural al stațiunii, al regiunii,și de ce nu, al întregii țări. Esteun proiect care se vrea parte aunui fenomen extrem de popu-lar în lumea artei în zilele noas-tre, la nivel mondial aș spune.Anual, mii de artiști își dedicăsăptămâni sau luni trans-mutării practicilor creative înstudiouri îndepărtate locurilorde origine, în zone diferite, cu

geografie diferită, ca să-și rupăgranițele, pentru a se inspiradin locuri mai puțin accesibile.Acesta este un program princare toți artiștii, toți creativii dinlume pot derula activități colab-orative cu oameni din altelocuri și din alte culturi, ceea cemie mi se pare minunat șipractic esențial într-o lume aglobalizării, în care spiritul decomunitate nu mai există, iargrupurile în care împărtășeamidei au cam dispărut. Totuși,pentru că am inventat atât demult, pentru că suntem așa deevoluați, creativitatea nu maiconstă în a inventa ceva nou,ci în a rearanja idei mai vechiși a pune laolaltă idei din maimulte unghiuri. Cred foartetare în genul ăsta de program.Eu am urmat două dintre ele,unul în Brazilia, acum doi ani,la Rio de Janeiro. Acolo amfost pentru o lună și jumătate șiam lucrat cu aceastăorganizație de artă, cu care amși colaborat pentru proiectulnostru. Pentru mine,experiența aceea a fost atât deintensă, atât de înălțătoare,încât mi-am dat seama cădacă am posibilitatea să ajut,să contribui la un astfel de con-cept, o voi face cu siguranță. Șiiată, visul s-a transformat în re-alitate”, a spus într-un amplu

interviu acordat postu-lui de radio Smart FM,artista plastică Alina-Georgiana Teodor-escu, inițiatoarea șic o o r d o n a t o a r e aproiectului, originarădin orașul-stațiuneSlănic-Moldova. ,,Amrealizat astfel unproiect, pe care l-ampreluat ca și structurădin India, de la grupulde artiști cu care m-

am împrietenit acolo. Ei facaceastă rezidență în nordulIndiei, Patapur cred că senumește statul respectiv.

(Continuare în pag. 15 )

„În Context Slănic-Moldova”, punct și de la capăt...

Ro

mu

lus

Dan

B

usn

ea

revistă de atitudine pagina 9

PLUMB 125

Vintilă Horiadeţine un locaparte în litera-tura exilului, fiindsingurul scriitordin literaturaromână şiuniversală carea scris romaneîn trei limbi:

franceză, spaniolă şi română, sicare a primit cea mai înaltădistincţie literară: premiul Goncourtpentru romanul Dumnezeu s-anăscut în exil (1960).

Ca şi Mircea Eliade, nici VintilăHoria n-a mai apucat să-şi revadăţara, înainte de a trece în lumeaumbrelor. Se stinge din viaţă în1992, la Madrid, unde este şi în-mormântat, fără a mai fi apucat sărevină pe pământul patriei natale.

Ambii romancieri au reuşit sădepăşească trauma dezrădăcinăriigenerate de ruperea de matcaidentitară românească, spaţiu şilimbă, având şansa consacrării lite-rare în spaţiul de adopţie. Astăzi,traduși în alte limbi, se bucură derecunoaştere internaţională. Celordoi li s-ar putea adăuga şi altenume ale exilului, precum Constan-tin Virgil Gheorghiu, DumitruŢepeneag, Norman Manea, GabrielPleşea, Paul Goma ş.a. Izvorul deinspiraţie al romanelor lor este, celmai adesea, explorarea spaţiuluiromânesc prin rememorări ale bi-ografiei personale transpuse înproză, dar şi a spaţiului adoptiv. Dinaceastă cauză, consacrării person-ale în exil i se adaugă şi o integrarea culturii române contemporane încea occidentală. Reintegrarea lorîn literatura română este cel maibun exemplu de interculturalitate, înmăsura în care creaţiile lor relevăidentitatea românească pe care oreconstituie prin intermediul memo-riei afective. Elementele autobi-ografice se regăsesc în toateromanele despre exil, care devinastfel autoficţiuni.

Problematica exilului din ro-manele scriitorilor românimenţionaţi anterior apare la toţi scri-itorii exilaţi din Europa sau de pealte continente. Un fir invizibil leagădestine diferite, asemănătoare însăîn esenţa lor umană, tragică:dezrădăcinare, însingurare, pier-derea identităţii, descoperireaalterităţii, traumă, întoarcerea spresine, nevoia de supravieţuire, re-construirea identităţii fragmentateetc. Cu toate aceste asemănări,natura romanelor lor e diferită:istorică, politică, filozofică, psiho-logică, iar memoria are un rolesenţial în recuperarea spaţiuluioriginal, al paradisului pierdut alcopilăriei, în ficţionalizarea trecutu-lui ca act terapeutic şi creator. Re-cursul acesta la texte, situaţii şipersonalităţi aparţinând trecutuluiistoric, face ca romanele lui VintilăHoria să poată fi interpretate dreptinterogaţii asupra evenimentelor is-torice ce au modificat dest inu lunor popoare d in Europa. Elesunt, totodată, meditaţii profundedespre alienarea fiinţei umane, de-spre importanţa creştinismului, darşi despre pericolul absolutismului îngenere, despre consecinţeleexacerbării unor ideologii totalitareşi despre primejdia instalării unorregimuri dictatoriale în perioade decriză istorică.

Vintilă Horia a plecat definitivdin România în 1940, iniţial caataşat de presă la Roma, apoi laViena unde, în 1944, va fi arestatde nemţi şi internat într-un lagăr deprizonieri. Nu bănuia atunci – ase-meni personajului său Ovidiu dinDumnezeu s-a născut în exil – că

n-o să revină niciodată în patrianatală. Asemenea eroului său exilatla Tomis, Vintilă Horia va nutri, pânăîn ultima clipă, speranţa reîn-toarcerii în Ithaca. Ceea ce îideosebeşte pe cei doi exilaţi estedoar durata exilului: pentru Ovidiuîncepând după 8 ani din primulmileniu al erei creştine (şi sfârşindu-se prin deces, după 10 ani, în anul18, când împlinise 76 de ani), întimp ce pentru Vintilă Horia exilul vadura 52 de ani (încheindu-se, totprin deces, cu opt ani înainte desfârşitul celui de-al doilea mileniucreştin). Tulburătoare coincidenţă!Şi unuia şi celuilalt, exilul le-a mar-cat destinul, în cazul lor fiind vorbade destine paralele: căci în timp ceOvidiu era un intelectual, un scriitoroccidental exilat, din motive politice,în ţinuturile orientale, Vintilă Horiaera, dimpotrivă, un scriitor dinRăsăritul Europei, exilat din motivepolitice, în Occident.

Cert este, de asemenea, căambii – atât Publius Ovidius Naso,cât şi Vintilă Horia – au trăit, dupăpropriile lor mărturisiri, cu maximăacuitate drama exilului. Suferinţeleinerente surghiunului îi vor deter-mina pe cei doi să refacă neîncetat,pe plan spiritual, legăturile cupământul străbun, cu meleagurilenatale. De fapt, nici n-a fost nevoiesă le refacă, ci doar să leconştientizeze, să se încredinţezecă sunt legaţi de pământul natalprin fire pe care suferinţa exilului nuface decât să le întărească. Maimult decât atât, în cazul amân-durora, distanţa faţă de ţara natalăşi amintirile tinereţii vor face ca,treptat, imaginea spaţiului originarsă se acopere de aura mitului şi sătreacă astfel în operă, ca simbol altărâmului binecuvântat. În sfârşit,cei doi mari scriitori europeni – întrecare se interpune un interval tem-poral de aproape două milenii – aulăsat posterităţii valoroase operegenerate şi inspirate de dramaexilului: Tristele şi Ponticele,aparţinând lui Ovidiu, şi trilogia des-tinului, avându-l ca autor pe VintilăHoria cu volumele Dumnezeu s-anăscut în exil, Cavalerulresemnării şi Salvarea deostrogoţi.

Ideea de a consacra un romanexilului tomitan al lui Ovidiu i-a venitscriitorului nostru în 1958, cândpeste tot în lume au avut locmanifestări dedicate aniversării adouă mii de ani de la nașterea poe-tului latin Publius Ovidius Naso.Între scriitorul latin din secolul I șicel român din veacul al XX-lea secrea o legătură, un fel de relațiesupranaturală ce provenea dintr-omisterioasă asemănare. Par-curgându-i Tristele și Ponticele luiOvidiu Naso, Vintilă Horia s-a re-cunoscut în ele. Astfel s-a născutaceastă mare carte: Dumnezeu s-a născut în exil.

Într-adevăr, Vintilă Horia recon-stituie o epocă, valorificând însă,prin talent și experiențe proprii, di-mensiunea inițiatică a exilului.Ovidiu, poetul care trăise din plingloria, recunoașterea, deliciile șiadâncimile marilor iubiri se trezeșteîntr-un spațiu al sălbăticiei, al frigu-lui cumplit, barbariei și alsingurătății insuportabile. În acelașitimp, este torturat de amintireasplendorilor și plăcerilor îmbă-tătoare ale vieții sale de la Roma,retrăiește dureros iubirea sa pentruCorina, căreia îi mângâie imaginartrăsăturile și trupul. Dar tocmaiaceastă penitență îl va conducecătre nebănuitele teritorii spiritualeinterioare, către sinele profund,acolo unde există singura putere.Sensibilitatea sa de poet îl ajută să

capteze nebănuite sensuri şi mis-tere ale lumii de la ţărmul MăriiNegre. Într-un spaţiu al suferinţei,ameninţat de invaziile barbarilor,capturat de viscol, cu geamătulmării răscolindu-i fiinţa, Ovidiu seînvinge pe sine, nemurindu-se, scri-ind Tristele și Ponticele. Romanullui Vintilă Horia se raportează înpermanenţă la versurile poetuluilatin, în trimiteri precis indicate.

În Dumnezeu s-a născut înexil, atenţia autorului nu seconcentrează doar pe aventurainiţiatică a lui Ovidiu, ci pe specificulnaţional al Daciei, propunând o vi-ziune idilică asupra acesteia. Va-loarea acestui roman constă şi înstilul autorului, textura frazei luiVintilă Horia fiind una delicată, dincare se desprinde o expresivitateemotivă. Scris sub formă de jurnalintim, romanul creează impresia deautenticitate. Vintilă Horia a reuşitsă facă din Ovidiu un personaj li-terar care-şi transferă suferinţaprofundă în artă. Iubirea şi religio-zitatea sunt teme auxiliare care vinsă susţină ideea pe care ro-mancierul a enunţat-o de mai multeori: toate imperiile pier, nusupravieţuieşte decât imperiul eternal spiritului. Romanul Cavalerulresemnării consemnează efortuldomnitorului Ţării Româneşti, RaduNegru, de a aduna creştinătateaîntr-o încercare disperată contrapăgânătăţii. Fireşte, domnitorulRadu Negru, „cavalerul resemnării”este un alter-ego al autorului, iar ro-manul este un semnal de alarmă,un apel adresat de Vintilă Horiaconducătorilor marilor puteri occi-dentale din vremea sa care, îninconştienţa lor, abandonau şiatunci, ca şi odinioară, popoareledin estul Europei. Atunci, în a douajumătate a veacului XX, mesajulCavalerului resemnării era cât sepoate de actual.

În ceea ce priveşte Salvareade ostrogoţi, acesta este un rechi-zitoriu, o denunţare a realităţiicrunte din ţară, unde fărădelegilecomunismului năşteau monştri şiucideau adevăratele valori intelec-tuale. O astfel de victimă este TomaSinguran, eroul cărţii, intelectual pa-triot, profesor universitar care va ficondamnat, mai întâi, la cincis-prezece ani de închisoare, iar maiapoi, după ispăşirea pedepsei, esteexilat în Bărăgan, cu „domiciliulobligatoriu”, conform practicii uzi-tate în anii „obsedantului deceniu”(1948-1964). Izolarea din Bărăganechivalează, pentru Toma Singu-ran, cu un veritabil exil interior.

Ca şi Radu Vodă din Cavalerulresemnării, la fel, Toma Singurandin Salvarea de ostrogoţi trebuiesă se resemneze cu statutul devictimă, realizând că nimănui nu-ipasă de soarta poporului său.Drama lui Singuran este încă şi maicumplită întrucât se vede încarceratîn propria ţară, pe care a iubit-o şipentru binele căreia a militat, sacri-ficându-şi anii tinereţii. În destinul luiToma Singuran, profesor universitarca şi autorul romanului, Vintilă Horiaşi-a imaginat propria soartă în cazulîn care ar fi rămas în ţară. Adică arfi înfundat puşcăriile comuniste. Dar– se consolează autorul – de exil totn-ar fi scăpat. Ar fi fost un exil maicumplit, în propria ţară şi în propriaconştiinţă, în forul său intim, interior.Concluzia e una singură: destinullui Vintilă Horia a fost să fie exilul.

Notă:

* Horia, Vintilă, Dumnezeu s-anăscut în exil, Postfață de Daniel-Rops. Studiu de Monica Nedelcu,Craiova, Editura „Europa”, 1990.

Romanele lui Vintilă Horia în contextul literaturii exilului „eRam”- Ramona Roman-

Din cărțile iubiriiVolumul de debut în poezie al Ramonei

Roman sosește cu începutul acestei veri,aidoma ploilor laolaltă cu soarele arzător,tinerește, decis, după perioada lui de in-cubare în lumea literară. Ramona Romanactivează de câțiva ani în Lira21, este unmembru activ al Serilor Literare de la Atelier,a publicat în reviste de profil și a citit poeziasa în cenacluri. “eRam” este un volumașteptat, este timpul propice să-l citim!

Un titlu romantic, care include prescurtareanumelui autoarei, redus la un simbol puternicliterar, ramul, cuvântul semnificând viața,ereditatea, eminescianismul (râul, ramul), uncuvânt de o sonorizare poetică de excepție.„eRam” poate fi verb la timpul trecut deci unexistențial indubitabil sau la prezent, esteram, e ram, un ram din rădăcină cumspuneam într-o poezie bătrână… Dartinerețea Ramonei Roman se distinge înfiecare poem al acestui volum ales pentrudebutul său liric. eRam și azi: “la poalele muntelui crud de-atâta verde/ privind cum îi flutură frunzele-nvânt/ prinse-n clame din coajă de stejar/suntși azi acolo/ ”

Poezia Ramonei vine din timpul de azi,tulburat, decadent, măcinat de conflicte, lipsitde armonie și etică, vine din revolta împotrivaanormalității și poezia pare să poată iniția pu-rificarea, curățirea și scoaterea la lumină aceea ce rămâne intact în sufletele oamenilor.

Praf: “mă lepăd decuvânt/și tac/ coscu ață albă/ găurile/din pledurile îmbâc-site/ de atâtea/ ne-fapte/ e mult praf/ înceștile voastre/”…Este o viziunerealistă asupraacestor vremuri șideseori verficareacapătă nu numaiaccent de pamfletdar și de manifestviu. Ipocriții:“Știți?/ M-amsăturat de hoți debuzunare / De fufe

proaste smăcuite cu pomade/ De scârbe, degagii cretini si făr' de carte/ I-aș condamnape toți la moarte!”

Poezia erotică face pondere în volumulde față, Ramona descoperindu-se în confe-siuni pline de romantism…și nu unul desuet,nu unul calofil, ci în metafore moderne,inedite, un reper care dă încredere în per-spectiva sa poetică. Universul liric aici estemuzical, delicat cu iubirea, declarativ ritmatîn poeme, unele cu rimă, altele în vers alb.Suntem: “Ești Raiul meu în flăcări/Eștimiezul nopții mele/ Mi-adii pe piele lacrimi/Când nopțile ți-s grele/ Și-mi ningi pe sânișuvoaie,/ De calde licăriri/ Din tainicerăvașe./Și le rescriem parcă/ La ceas deseară mut/.”

Discursul devine declamativ și în căutareaparadisului pierdut, autoarea metaforizeazămeditativ, dând impresia de manierizare adiscursului ca în poezia Până în creștet:“...am fost în paradis/ și nu erai acasă/ revindesigur astă –seară/ îmi pun pe umeri/steauanoastră/ și-n păr/ îmi prind nemărginirea/”.Un ton intimist face farmecul poeziei Ra-monei, ton pe care îl glisează pe o imaginațieadeseori mistică, parafrazând mito-poetic darcumulându-i ludicul juvenil. Te urăsc angelic: “Și te urăsc angelic și-ssătulă/ Să te iubesc doar decodându-ți labir-intul./ Dar te urăsc iubindu-te simfonic/ Cândamândoi vom fi un”noi” retoric!/ ”Concluziv, poetica psihologului RamonaRoman își deschide drumul scris, rescriidu-și viziunea și atitudinea lirică, sub douăsemne literare: spontaneitate și acuratețe aexprimărilor. Călătoria sa poetică șipublicistică abia a început dar își afirmă clarmenirea! am să rescriu: “mi-e gândulcălător!/mi-s pașii siguri, pe umeri/ port po-vara ta din vremuri/ am să rescriu cărțile iu-birii/”. Cred că e un drum bun și un start buniar noi, prietenii, îi suntem cititori fideli șiopinenți sinceri Ramonei Roman, în cărțileiubirii care vor veni.

Cristina Ștefan

e

a

e

a

R R

m m

Ramona Roman

����

Alin

a L

up

eș

PLUMB 125

pagina 10 revistă de cultură

Îi spuneam luiFlorin Dochia,glumind, de-sigur, când mi-a oferit carteasa de Pro-duse derivate– E d i t u r aGrinta, Cluj-Napoca, 2017

–, că primul lucru care mi-a venitîn gând, citindu-i titlul, a fost că,dacă, la un moment dat al viețiimele, aș întocmi un fragment deistorie literară contemporană,volumul lui și cel al lui Liviu IoanStoiciu, intitulat Substanțe in-terzise (Tracus Arte, București,2012), despre care, de aseme-nea, am scris, le-aș pune într-uncapitol separat, pe care poate l-așnumi „Chimice”, cu tot risculconotațiilor care s-ar putea de-sprinde! Mai nou, după ce amscris și despre o carte a poetuluiVirgil Panait, Alchimiile morții,glumind, Florin Dochia preconizacă voi scrie o carte despre„Chimie și alchimie literară”!

Acum, privind strict cartea defață, incipitul ei aduce impresiade voyerism (la metrou nu e niciomansardă, / doar niște tunelurigoale de sens / prin care te vădrătăcind / în geaca ta de blugi /sorbind cafea rece / dintr-unpahar de carton), însă privireacelui care explorează realitateaurmărește, de fapt, un alter egoori, dedublându-se, face chiar in-cursiuni în propriul perimetruexistențial, unde „eroul” estesinele, iar textul inițial căpătăstatut de preambul al întregului,fragment dintr-un sui-generisregat al privirii, fiindcă să locuieștiîntr-un ochi / este întotdeaunapericulos de plăcut, mai ales că țise lipește inima de retină / și numai pleacă de acolo / decât odatăcu lăsarea întunericului. // lăsareadefinitivă a întunericului.

Fiorul sacru este, în subtextulpoeziei lui Florin Dochia din acestvolum, realitatea care mărturi-sește și recunoaște convingereacă lumea întreagă este un „pro-dus derivat” al transcendentului,care i-a dat contur și sens, devreme ce întâi vine lumina, / vinelumina și bezna adoarme…

Ecouri simboliste (o plecareoarecare), vag minulesciene (cusânul tău timid / de maci împurpu-rat, / pătrunde-vei cel mai ascunsmister / al unui vis de nimeni tul-burat / și-acolo odihni-vei efemer,/ cu ierburi parfumate peste trup,/ mirozne rare de alcooluri dulci, /ca-ntr-un cocon din care n-am sărup…) sau doar aluzii ușor ironicetraversează, de asemenea,poezia din volum. Dar și soli-

tudinea și însingurarea deliberată,ca forme de salvare dintr-o lumeale cărei date sunt punctate denisip și pulbere, constituie motiveliterare a căror sorginte poate fi totîn simbolism, dar și în atot-cuprinzătorul postmodernism(sugerat și prin intertextualitate,spre exemplu în poezia ploua in-fernal, amintind de atmosfera dincreația lui Nichita Stănescu, iar, înaltă parte, de perspectiva asupratimpului din creația eminesciană,însă într-o accepție sui-generis:când ieri n-a fost / și mâine nu maieste, / nu căuta un rost, / doarastăzi e poveste), dar nu numai:rătăcesc în insula de sticlă, / tornsingurătatea pe mine.

Ceea de nu pot să nu re-marc, la nivel prozodic, e faptul căpoetul este tot mai des, față devolumele precedente, cercetat deo tentație care îi subliniază dru-mul, asemenea cocorului din Fe-nicsiada, vâslind și visând, firescspre perfecțiune, și anumeprezența benefică a versului cla-sic. Îi cores-punde acestei mișcăridin plan formal, la nivelulconținutului, orientarea gradatăspre interior, acolo unde se„metabolizează” datele lumiiselecționate de privirea poetului,pe scoarța cerebrală, unde omidamemoriei strivită sub pas, în modobișnuit (în zbor invers, cumspunea Ion Barbu, într-una dintrecreațiile lui, cea cu care se de-schide volumul Joc secund), îșiface loc și devine fluture zburândîn versurile celui ce-și expune încarte universul spiritual, desprecare-i dezvăluie cititorului: cetateamea e un adăpost / individualîmbrăcat în iarbă, / din care se potochi păsările / de pradă… Alteori,cetatea-i este de abur. Dar, in-diferent de care ar fi, într-un câmpsemantic al ei trebuie să trăiascăși o prințesă / regină, iar aici esugerată metonimic, fiindcă la fe-reastra din turn / o eșarfă de fumamintește de tine…, dar și prininerentele trădări pe care le poateadăposti, sub mantia minciunilornecesare. Cât privește iubirea,actanta acesteia este maidegrabă o absență generatoarede nostalgie – o ciută înghițită decâmpia cea vastă ori doar orevărsare de fluturi –, de vremece, invocând-o, îndrăgostitul îispune: tu ești atât de departe, iu-bito, / încât nici nu exiști – iar eu /știu că [e] prea târziu / să te maipot inventa, însă, dincolo de orice,el îi mărturisește acestei ființespectrale: inima mea te-a închis /într-un vis. Și-atunci, condițiilepentru spleen (starea de spleeneste, de altfel, unul dintre laitmo-tivele volumului, altul fiind me-

mento) sunt gata! Iar Verona,scrisă fără majuscule, devineșansa ori, dimpotrivă, dramaratată, într-o falsă amintire dinVerona, într-o călătorie fără în-toarcere. Construit alegoric,spațiul pe care-l traversează, cuprivirea și gândul ori numai cugândul, stăpânul lui, cel ce și l-aconfigurat, valorifică toposuri alemedievalității și ale contem-poraneității, punând, prin urmare,laolaltă, mister, neliniști, dar șitransparență, manifestări lavedere culese din imediatul ac-tual: în beciurile adânci ale cetății/ unde strigătele condamnaților /sunt amprente pe ziduri, / am-intind de un zvon de război…

O intrinsecă vocație aspaimei cultivă lumea aceasta pecare o cutreieră creatorul de fru-mos, iar prezența eșafodului înpiață este o imagine-etalon,metonimică, de asemenea, încontext, când singurătatea setârăște în tine / ca o ceață perâu… Explicația unei asemeneatrăiri poate fi eterna conștiință adramatismului condiției umane –temă mereu actuală a artei literare– încorsetate de destin, pentru cădincolo de orice zid este un alt zid(și sunt ziduri de aer, / ziduri deapă, / ziduri de carne), amintind,de pildă, cutremurătoarea imag-ine pe care o descoperă sores-cianul Iona, privind burțileconcentrice de pești din care,pentru a se dezmărgini nu poatedecât să și-o sfâșie pe a sa.

Când spațiul destinal-carceral nu este zidul, acesta efigurat de pereții peșterii. Darprezența ludicului nu este, înconsecință, obstrucționată, spreexemplu, într-o încercare –imposibilă, de fapt, fiindcă, așacum ne învață Mihai Eminescu,nu pot să mai renviu luminos dinel / Ca pasărea Phoenix… – derevenire la ingenuitatea, lainocența vârstei primare: atenție,se-nchid ușile! / iubito, joacă-te iarcu păpușile! Tot la fel, altundeva,clamează sau imploră: sărut-mă!/ trecutul stă să-nceapă!

Cartea lui Florin Dochiaaduce, așadar, o poezie reflexivă,care traduce fireștile temeri aleartistului, accentuate de lumea deazi, ale cărei produse derivate îirelevă, fie și parțial, complexi-tatea, pe fundalul căreia, acestaîși definește statutul de neobositcăutător al unui univers căruiasă-i fie arhitectul, câtă vremerecunoaște că dacă am fi avut deales, în ce-l privește, nu s-ar firezumat la un tărâm al siguranței,al armoniei: eu aș fi ales amarulparadis al incertitudinii, / în carerozele și-au scos la vedere spinii,ca premisă a unei arte încărcatede viață, unde pașii mei ar fi lăsat/ urme de sânge viu…

Florin Dochia: Produse derivate

Romică C.Ghica

Scopul scuză mijloacele

Pe locul întâi odată uns,Trebuie bine să te ţii,Nu mai contează cum

ai ajuns,Contează – acum cum

te menţii.

Interesul

Făţiş ori mai în surdină,De prin partide, an de an,Mulţi renunţă la doctrinăŞi la partid; pentru... ciolan.

Nedumerire

Mă-ntreb, uimit din cale-afară,(Lucrul mă face

să mă-încrunt)De ce ţin mulţi, morţiş,

să parăMai mult decât ceea

ce sunt?!

Scandalagiul

Când nu-i poliţia să-l vadă,

(Las' că şi când e nu prea se bagă)

El face circ – capă şi spadă,Iar, dacă-i văzut, scapă

cu şpagă.

Guvernanţilor

Bine-ar fi, de s-ar putea,Să câştige ca şi mine,Să-aibă şi ei leafa meaŞi să trăiască ei bine.

CodrulEra cu romînul frateLa rău şi la bine, - nțeleg.Azi, lucurile-s schimbate,Românu-i doar frate vitreg.

Aproape o obsesie - Vasile Alecsandri

Nu pot explica grija istoricu-lui literar pentru autorul„Doinelor” şi „Lăcrămioarelor”decât prin credinţa într-un prin-cipiu subînţeles: adevărul. Nicifaptul de a fi concitadin (Al. Piru

s-a născut la 22 aug. 1917 în satul Mărgineni, delângă Bacău), nici saturaţia bacoviană (oraşul erasupranumit ca „al lui Bacovia” şi atât), ci datoria dea se raporta la o dată autentificată arhivistic l-a de-terminat să ne atenţioneze permanent (lingviştii îispun onomatomanie revenirii obsesive în discuţiea unui cuvânt/subiect) că am comis deja o nedrep-tate ignorând data reală şi locul de naştere ale luiVasile Alecsandri. Am organizat cronologic referirilereputatului cărturar la acest subiect.

1981. Realizez un interviu cu Al. Piru în ca-bi-netul său de la Filologia bucureşteană. De foartepuţină vreme primisem repartiţia guvernamentală laŞcoala Generală Nr. 19 din Bacău. „Să le spuneţicelor de acolo că degeaba l-au sărbătorit –băcăuanii şi mai toată ţara – la 160 de ani de lanaştere. E fals anul 1821! Am scris şi în cartea mearecentă („Istoria literaturii române de la început pânăazi”, Buc., Ed. „Univers”,1981 – n.m.) despreasta”. Într-adevăr, lapagina 84, suntconsemnaţi anii 1818 şi1890 ca limite bi-ografice pentru VasileAlecsandri.

1982. La Teatrul„Bacovia” din Bacău,este invitatul profesorilorde română. EugenSimion, care-l însoţeşte,îl caracterizează succint:„istoricul literar care ştietot”. La ieşire, Al. Pirumă recunoaşte şi... măia la rost: „Ei, am avutdreptate? Ce-aţi făcut?”Nu apuc să-i răspund,dar îmi promit să adâncesc subiectul.

1987. Este sărbătorit, la Liceul PedagogicBacău, la împlinirea a 70 de ani. Întâmplarea a făcutsă fiu lângă el, la „prezidiu”. De data aceasta îi arăt„Istoria...” lui G. Călinescu, magistrul său, şi mă arătmirat de acel 1821 de acolo. „A greşit! N-a apucatsă citească tot!” Îmi dă de înţeles că „Istoria...” luieste adevărată, drept care scrie pe pagina de gardă:„Lui Ioan Dănilă amintire prietenească//Al. Piru” (7iun. 1987).

1991. Sâmbătă, 9 nov., la Librăria „Vasile Alec-sandri” (vizavi de Primărie), Doina Ioneţ îşi lanseazăvolumul de povestiri „O vânătoare ciudată” (Buc.,Ed. „Ion Creangă”, 1991; ilustraţii de Puiu Manu; lec-tor, Gh. Zarafu). La pagina 4, o însemnare critică deAl. Piru (datată 24 martie 1989), apreciindu-i au-toarei „o remarcabilă intuiţie a sufletului infantil ca şia celui matur”. Nici acum nu ştiu dacă vorbele grelearuncate concitadinilor au fost cauzate sau nu deconţinutul cărţii, care face apologia locului natal, oride numele librăriei în care se oficia intrarea înliteratură a unei noi prozatoare: „Vă rog să încetaţiodată cu acest cult deşănţat pentru Bacovia, că s-afăcut destul pentru el! Ocupaţi-vă de Vasile Alecsan-dri, că şi el tot în Bacău s-a născut şi încă înaintealui Bacovia!” (În ziarul „Deşteptarea” din 12 nov.1991 sunt publicate, în pagina 4, două fotografii dela eveniment, semnate de Dorin Dodiţă.) E posibilsă fi fost o prelungire a ceea ce a notat în cartea sa„Surâzătorul Alecsandri” (Buc., Ed. „Minerva”, 1991):„Poetul însuşi s-a născut, după mitrică, la 14 iunie1818” (p. 6), iar „locul de naştere al lui Vasile Alec-sandri e oraşul Bacău” (p. 7). Cartea nu are bibli-ografie, ceea ce i-a făcut pe unii cercetători săconteste valoarea afirmaţiilor.

1993. La inaugurarea Postului de Radio STARB (21 iunie) este prezent şi Al. Piru, ca membru alConsiliului Naţional al Audiovizualului. La Centrul deCultură „G. Apostu”, Carmen Luca, redactor, măroagă să-i înlesnesc un dialog cu invitatul, caresalută iniţiativa băcăuanilor.

Eu însă mă aleg cu un reproş: în 1990, lacentenarul trecerii în eternitate a lui Vasile Alec-sandri, am scris pe placa de marmură de pe faţadaclădirii din strada Alexandru cel Bun/G. Apostu, nr.3, anul 1821, în loc de 1818. „V-am spus de atâteaori! Nu aţi citit cartea mea?” Ba da, dar în conştiinţapublică, deci şi a băcăuanului, era fixat acel an şi,ca loc de naştere, undeva spre Munţii Ocnei. Dacăar fi trăit (se putea, de vreme ce tatăl lui a atins sutade ani), s-ar fi bucurat de Alecsandriada” (7-10 iunie2017, Bacău), care prefaţează Bicentenarul „VasileAlecsandri” din 2018. Să ne ajute Dumnezeu!

Ioan

Dăn

ilă

Mio

ara

Bah

na

PLUMB 125

revistă de atitudine pagina 11

Vremea trece, vre-mea vine... și pentru anu fi copleșiți în uitare,îți propun, dragă citi-torule, să ne reamin-tim, împreună, măcarcâteva dintre numele,

datele și operele de căpătâi ale înaintașilornoștri într-ale creațiilor beletristice românești,născuți în luna august, a anului de început alvieții fiecăruia:

* Panait IstratiScriitor de limbă română și franceză,

născut la data de 10 august 1884, în Brăila,decedat la data de 18 aprilie 1935, înBucurești, autor al romanelor „Chira Chiralina”și „Ciulinii Bărăganului”, producții ecranizateulterior sub aceleași denumiri filmice.

* Alexandru PiruProfesor de literatură la facultatea de pro-

fil a Universității din București, senator, criticși istoric literar, membru post-mortem al Aca-demiei Române, fost asistent, alături de DinuPillat, a lui George Călinescu, născut la datade 22 august 1917, în comuna Mărgineni,Bacău, decedat la data de 6 noiembrie 1993,în București. Autor al lucrării „Istoria literaturiiromîne de la origini până la 1830”, a scris, deasemenea, o istorie a literaturii române vechi,considerată a fi a doua ca valoare după ceainterbelică a lui Nicolae Cartojan, precum și„Panorama deceniului literar românesc 1940-1950”, monografiile critice „Viața și opera luiG. Ibrăileanu, Liviu Rebreanu, C. Negruzzi,Ion Eliade Rădulescu”, studiile și comunicărileștiințifice realizate în colaborare cu GeorgeCălinescu, „Analizele și sintezele critice,poezia românească contemporană, valori cla-sice, discursul critic, Eminescu, azi” ș.a.

* Horia LovinescuNăscut la data de 28 august 1917, în

Fălticeni, decedat la data de 16 septembrie1983, în București. Dramaturg contemporan,recunoscut pentru piesele sale de teatru: „Lu-mina de la Ulmi”, „Citadela sfărâmată”,„Oaspetele din faptul serii”, „Hanul de larăscruce”, „O întâmplare”, „Surorile Boga”,„Moartea unui artist” s.a.

* Marin Preda. Născut la data de 5 august 1922, în

Siliștea-Gumești, județul Teleorman, decedatla data de 16 mai 1980 în Mogoșoaia. Scriitor,romancier, nuvelist, traducător, politician, di-rector al editurii "Cartea Românească", a fostunul dintre fervenții opozanți ai regimului co-munist, recunoscut îndeosebi după publicareavolumului „Cel mai iubit dintre pământeni”. Dinopera sa vă mai reamintim romanele: „Întâl-nirea din pământuri”,„Moromeții”, „Imposibilaîntoarcere”, „Viața ca o pradă”, „Delir”; tradu-cerile: „Desfășurarea”, „Marele singuratic”, „In-trusul” ș.a., pe care vă invităm să ledescoperiți.

* Paul Everac.Dramaturg, născut la data de 23 august

1924, decedat la data de 18 octombrie 2011,în București. Biografia sa abundă de locuri șiipostaze dintre cele mai diferite: Muncitor agri-col, cantaragiu, contabil, director de casă deeconomii, muzeograf, jurisconsult, șef de pro-tocol etc. Debutează literar cu o proză scurtădupă care se face cunoscut prin piesele deteatru „Poarta”, „Ferestre deschise”, „Explozieîntârziată”, „Ochiul albastru”, „Costache șiviața interioară”, „Himera”, „Ștafeta nevăzută”,„Simple coincidențe”, „Don Juan din GrădinaIcoanei”, „Camera de alături”, „Paharul cusifon”, „Baletul electronic”, „A cincea lebădă”,„Ordinatorul”, „Beția Sfântă”, „Balonul”,„Cartea lui Ioviță”, „Un fluture pe lampă”,„Viața e ca un vagon”, „Piatră la rinichi”, volu-mul de „Poeme discursive” etc.

* N-am putut trece-n uitare, nici măcar osingură clipă, contribuția adusă la dezvoltareaculturii și literaturii noastre, de către DumitruRadu Popescu.

Scriitor, politician, prozator, dramaturg,scenarist de film și academician român, dinproducțiile sale amintindu-vă doar titlurile:„Mări sub pustiuri”, „Duios Anastasia trecea”,„Balul de sâmbătă seară”.

REMEMBER

Gh

eorg

he

Un

gu

rean

u

Personalitățile timpului și con-temporanii noștri, cel de-al zeceleavolum, cu un titlu voit ambiguu – în-clin să cred – pentru a lăsa câmpliber interpretărilor, sporește fericitzestrea editorială, începută în anul2001 cu volumul de facturădidactică Limba și literaturaromână la bacalaureat căruia i-auurmat: Galeria personajelorl i terare în gimnaziu și în liceu,Lecturi neconvenționale, Spec-tacolul „Istoriei critice”...manolesciene, Jurnalul criticuluiincomod, Marea critică față cuvalorile lite-rare actuale (2 ediții),Imposibila revanșă. Povestirememorialistică, Ironicul reflexivCalistrat Costin. Micromono-grafie, Lucidul anxios și retractilIon Tudor Iovian. Micromono-grafie literară.

Personalitate dinamică, cu opregătire solidă în domeniul pecare-l ilustrează și pe deasupra uncondei precis și plin de dinamism,cu un stil al polemicii de idei, însoțitde o blândă ironie, dar de o certăoriginalitate, profesorul GrigoreCodrescu invită la același festinspiritual, în prima secvență a volu-mului, Personalități ale timpului...etern precum Titu Maiorescu, Emi-nescu, I.L.Caragiale, Lucian Blaga,George Bacovia, Alexandru Piru,Garabet Ibrăileanu, Vasile Alec-sandri, Camil Petrescu, MihailSadoveanu, Nichita Stănescu,Herta Müler, Ovidiu Genaru, RaduCârneci, Viorel Savin, Nicu Eneaetc.; în partea a II-a, inspirat dictatăde pasiunea profesorului pentruCarte, „Cărțile... ah! cărțile”,trasează jaloanele unor importanteacte de cultură „comise„ ,în ge-neral, de băcăuanii contemporani,care au adăugat noi valențe spiri-tuale și au fixat Bacăul în rândullocalităților cu statut de topos spiri-tual: Victor Mitocaru, autorul cărțiiO istorie vie a revistei „Ateneu”,Dumitru Alistar, lingvist, publicist,romanist și cunoscător al limbilorneolatine și autor al unor intere-sante cursuri de specialitate,George Bălăiță despre a cărui viațăși operă dă seamă Marilena Doneaîn lucrarea George Bălăiță, biobi-bliografie, Cristina Ștefan, patroanaCenaclului literar online „Lira 21”, aicărui „poeți se citesc între ei”, unbinemeritat elogiu adus revistei„Plumb” la împlinirea celor 10 anide existență ai cărei mentori, IoanPrăjișteanu, secondat de D.Brăneanu primesc o binemeritatăreverență din partea autorului;Gheorghe Ungureanu, „propunândcititorului”, în volumul „Fantas-magorii nocturne”, „un imaginarartistic frecventat în alte vârste li-terare, de către autori clasici ori decătre interbelici (Creangă, M.Sadoveanu, Vasile Voiculescu șialții)” și, nu în ultimul rând,„Însemnările profesorului LucianBoia despre români” (De ce esteRomânia altfel?), deși Grigore

Codrescu, de data aceasta, nu mairespectă criteriul relației istoriculuiLucian Boia cu Bacăul sau cu zonaMoldovei.

Autorul Personalităților...afirmă în finalul cronicii că unele ti-tluri sunt amenințătoare! PrecumMai sunt românii o națiune?.

„Adevărul e că românii aveaunevoie de o oglindă necruțătoare,dar nu și de încă o nedreptate!”af i rmă pe drept cuvânt G.Codrescu.

Ceea ce mi se pare demn derelevat în cronica literară la Isto-ria literaturii române pe înțelesulcelor care citesc, de N.Manolescu, este atitudinea profe-sorului Codrescu față de sistemulde referință practicat de academi-cian. „Eludarea unor scriitori – poețisau prozatori – de pe la noi sau demai departe nu ni se parejustificată: Ion Tudor Iovian, OvidiuGenaru, I. D. Sârbu, Virgil Ierunca,Nicolae Steinhardt” ș.a. GrigoreCodrescu este la curent cu autoriiși cărțile lor, precum și cupublicațiile apărute pe toate me-leagurile patriei, selectându-le pecele care aduc plusvaloareculturală și estetică precum: poetulsătmărean Aurel Pop, cu volumulTaina căderilor în care „calificătrist și necruțător un fenomen pecare îl percepe zilnic cu durere șirelativă neputință căderea cuvântu-lui și căderea poetului”; OlimpiuNușfelean, care ne învață cum Săfuri raiul cu ajutorul cuvântului(titlu cu sugestii religioase); Octo-genarul din Argeș, Horia Zilieru, de-

venit ieșean prin adopție, cuAstralia, opera poetică. AutorulPersonalităților... devine oinstanță critică în momentul în careînregistrează cu ritmicitate eveni-mentele de actualitate din domeniulliteraturii și artei contemporane lo-cale. El constată că Marius Manta,cunoscut ca un important cronicaral romanului contemporan, ni seînfățișează, surprinzător și ca poetpe o tematică mai rară, cea acomunicării dintre tată și fiu încartea Tată și fiu: momente;Gheorghe Ungureanu, autorulvolumului Fantasmagorii noc-turne, un talentat povestitor la careoralitatea stilului este pregnantă;Ostaticul Umbrariei, de Ion Fercu,un roman modern ce folosește capretext motivul umbrei, utilizând cuprecădere „modalități și tehnici par-odice”; Ion Dinvale în Imperialiifluturi „realizează o poeziecaracterizată prin rigoare, armonie,sobrietate”, fără a se lăsa ispitit deexperimentele moderniste aflate în

vogă; Cu poeta româno-britanicăMariana Zavati Gardner ne privimcu subiectivitate în Oglinda cuvise, subintitulată Vise la minut,situată de unii comentatori în preaj-ma postmodernismului. Dar co-mentatorul Grigore Codrescu nucrede că autoarea „a abandonatmetafora”. Autorul oferă opinii per-tinente despre cartea Măriuca înfața tuturor posibilităților, deCarmen Voisei, considerând-o una„seducătoare pentru prieteniiMăriucăi” și în care cuvântul șiimaginea comunică laolaltă. Scri-itoarea, atunci când se inspiră dinrealitatea universului celor mici, areîn vedere nu numai nivelul de ac-cesibilitate al copiilor, fatalmenteredus, ci și realizarea dinperspectivă estetică a lumii lorspirituale. Pentru că literatura pen-tru/despre copii nu are doar omenire funcțională, ci și estetică:„Credem că datele personale alescriitoarei (...) o îndrituiau pentru ascoate încă o carte în care lirismulstilului, emoția peripețiilor eroilor șifarmecul plasticii descrise oriașezate sub forma graficii, săexercite seducția copiilor carecitesc, precum și a adulților care îiprotejează”.

În continuare profesorul are oprivire evaluativă pozitivă asupraunor cărți ale colegilor degenerație: Gheorghe Drăgan,Emilian Marcu și Liviu Chiscop.Analizând romanul lui DoruKalmuski, Spre vest prin nord est(Afacerea Chardonnay), atrageatenția că notorietatea autoruluinu este pe măsura creației sale. Înarticolul de final al secvenței a II-a,Lumea literară băcăuană „pestemode și timp”, criticul literar GrigoreCodrescu devine„ incomod” și punesub lupă masivul volum Bacăulliterar, de regretatul profesorEugen Budău. După ce detec-tează o ser ie de mer i te , au-torul cărții Imposibila revanșăconstată, cu oarece regret, căEugen Budău „așază pe lângă ceivreo 300 de creatori de literatură șiun număr de autori de cărți,...scrieri întrutotul notabile, dar fărălegătură cu ideea anunțată în titlulcărții”. Iar în partea a III-a, Dincronica vremurilor noastre, printextele Cartea Morților – pomel-nicul elitei, demonstrează, dacămai era nevoie, că Imposibilarevanșă, o carte de memorii încare pe criticul literar Codrescu îlaflăm și în pagini de beletristică,este posibilă. Cronica literarădedicată acestei cărți este unomagiu adus mi i lor de intelec-tuali dispăruți în Gulagul româ-nesc, pentru vina de a-și iubi patriași a nu împărtăși ideologiacomunistă atee și antiromânească.

Atitudinea liberală a profesoru-lui Codrescu poate fi decodată încronicile Trei cavaleri români ai an-ticomunismului: Pleșu, Liiceanu,Patapievici și Mircea Cancicov –liberalul autentic. Alte texte carese citesc cu interes (Carmen Miha-lache: Magia amintirii, Maria Can-tacuzino – Enescu: Amintirileunei prințese moldave, SpiruHaret la Jubileul ColegiuluiNațional, Călătorie literară înDublin) întregesc o lucrare careaduce o perspectivă luminoasăasupra personalității complexe aintelectualului Grigore Codrescu.

Individualizări aleatorii

Dan

iel N

ico

lesc

u

EPIGRAME

BUSSINES

După marea demolare,O afacere de soiAr fi – plăci indicatoareCu ,,Aici am lucrat noi”

NEDUMERIRE

Eşti în opoziţieDar, ai o … poziţieAjuns la putereN-ai nici o părere…

DORINȚĂ

Măcar cât timp mai trăimVrem, de gropi să ne ferim

Cum putem, fiindcă la moarteTot de-o groapă avem parte…

AVERTIZARE

Gaz pe foc, se mai turnaAtunci când gaz se găseaDar, de când gazul lipseşteE mai rău: focul mocneşte…

Mih

ai H

org

a

pagina 12 revistă de cultură

PLUMB 125

Răcoarea dimineţii îl făcu pe Orsonsă se ghemuiască sub pătură. În zadarînsă, odată ce primele crîmpeie de gîn-duri îşi croiseră drum, somnul fugea,leneş, lăsînd loc realităţii din jur.

Mirosul umed, amestecat cu un izde bălegar şi pîine prăjită.

Deci trebuie sa fi trecut de 7, gîndiOrson, o să întîrzii la lucru dacă nu sardin pat in 5 minute. Azi sînt în sectorul8, Grig şi Alex vin şi ei, azi e rîndul luisă aducă cafele…la dracu’…cafelele şio scurtă durere îl încercă în lobul frontal.Orson se căi imediat folosind o formulăstandard şi durerea dispăru.

Bicicleta îl aştepta cuminte înspatele casei, azi era o zi senină şipămîntul reavăn emana prospeţime.”Binecuvîntată fie Gaia”, îi trecu prin capşi ţîşni în trafic. Îi trebui mai mult dejumătate de oră să evite cu dibăcieroiurile de biciclişti grăbiţi, mai multetrăsuri şi două ambulanţe care traver-sau Podul Reveria, aşa că ajunse la fixpe Str. Roşie, în sectorul 8, unde eradesemnat să lucreze.

Aleşii erau deja acolo, cu semnelelor fosforescente luminîndu-le frunţile şiîmpărţeau oamenii în echipe. Orson iuţipasul, nu voia să lucreze fără Alex şiGrig, azi nu prea avea chef de mutrenoi.

- Hei,tu, ăla cu căciula verde! seauzi strigat. Alesul îi făcu semn sătreacă în grupul pentru salubritate,unde, ceva mai în spate, zări scăfîrliaroşcată a lui Grig. Orson îşi zise că nu-i rău pentru o zi de marţi, să cureţebălegar de pe străzi împreuna cu amiculsău, care avea un dar inepuizabil de amenţine moralul ridicat celor din jur, înparte arătîndu-şi faţa haioasă şi, maiapoi, prin glumele care-i ieşeau din gurăla fel de natural precum fumul pe nări.

Pe nesimţite, ajunseră în dreptulspitalului Carson, unde aveau mai multde lucru. Fără să vrea, Orson îşi aminticum arătau spitalele în urmă cu 20 deani, înainte de Marea Schimbare, cîndajunsese aici ca pacient, cu o iritaţieneplăcută. Doctorii erau grăbiţi şi agitaţi,aşteptase vreo 2 ore înainte să-l bagecineva în seamă, iar cînd, în sfîrşit,apăru o asistentă care-l luă scurt: ”Ce-ai păţit tinere?”

Orson nu ştia ce păţise, dar erasigur că era alergic, aşa că se alese cuo injecţie şi o reţetă pentru un unguent.

Acum, marele spital devenise ouriaşă uzină de reparat persoanele gh-inioniste care suferiseră diverse acci-dente, prin metode care de cele maimulte ori depăşeau puterea deînţelegere a doctorilor şi cu o aparaturădemnă de scrierile SF ale clasicilor.

Asta pentru că bolile dispăruseră,cancerul era doar o amintire urîtă.

Bătrînii de 90 de ani careprinseseră Schimbarea erau mai vioi cala 50 şi nu dădeau semne deîmbătrînire, singurele dureri ţi le provo-cai singur, gîndind neadecvat saunedemn pentru o fiinţă evoluata. Orsonştia ceea ce multă lume bănuia mai multsau mai puţin. Era practic imposibil săprimeşti ceva atît de nepreţuit, casănătatea şi viaţa lungă, fără să dainimic în schimb. Intuiţia îi spunea că,undeva acolo, neobservat, palpita unmister ce va fi dezlegat cîndva, dar nuîn timpul vieţii lui, oricît ar fi fost delungă.

- Orson, adu găleţile alea! se auzivocea lui Grig din adîncurile unui sub-sol. Se grăbi într-acolo, smuls dinreverie, cînd surprinse privirile unui Alescare se afla prin zonă. Semnul cruciicare-i lumina întreaga figură, descoperiun rictus ciudat. Orson grăbi pasul şi sehotărî să nu mai cadă în visare tot restulzilei.

Grig îl găsise pe Alex şi acum seapropiau agale dinspre subsolurile de laCarson. Orson le făcu semn cu mîna şibăieţii o luară la stînga, spre micul petecverde unde îşi luau prînzul. Era locul lorpreferat şi, pînă acum, nu-i deranjase

nimeni, nici măcar Aleşii, care se făceaunevăzuţi timp de 30 de minute.

- Ce faci, fra, te-ai spetit, nu glumă,rîse Alex, fixînd urmele roşii din palmelelui Orson.

- Ale naibii găleţi, răspunse şi unrictus aproape imperceptibil îi traversăfaţa.

- Cine vrea arpacaş cu soia?,întrebă Grig plictisit.

- Nimeni, răspunseră ceilalţi doi,mai am ceva din porţia de vită, continuăOrson, cu o undă de satisfacţie în voce.Dacă vrei, o împărţim.

- Yeah, făcu Grig, mă las greu devechile obiceiuri, parcă văd că ies dinnou luna viitoare cu un I.E. sub limită şimă trimit ăştia o săptămînă la cîmp.

- Mai bine decît la nenorociteleastea de gunoaie, răbufni Orson, careprefera oricînd aerul curat şi mirosul depămînt răvăşit.

- Aş face schimb cu tine, făcuOrson, dar Mona mă bate la cap sămerg cu ea la doctorul de fertilizări. Arăsturnat cerul şi pămîntul pentru o pro-gramare.

- Am auzit că Ruth a reuşit, ziseAlex. E vedeta cartierului, toţi se întrecs-o ajute, aproape că nu mai face nimicde una singură.

- Da, rînji Orson, mestecînd încîntatmuşchiuleţul condimentat, asta e o ne-bunie, cu tot progresul ăsta în medicină,cum de se chinuie femeile să rămînăînsărcinate? Ce talent au doctorii săocolească un răspuns direct…nuînţeleg.

- Mă întreb de ce nu ne reprimăcomplet instinctul de procreare, ziseGrig visător. În definitiv, nu ştie nimenicare va fi durata de viaţă, dar e clar cănu murim vreo două-trei sute de ani,poate şi mai mult, dacă mă uit la bunică-mea, care zburdă ca o tinerică şi are

105, iar cei ca noi, de 40, abia terminămşcoala şi ne gîndim să ne facem pri-etene. Aşa că, în vreo sută de ani netrezim că nu mai încăpem pe Gaia!

- Dacă ne facem treaba şi oînsănătoşim, poate încăpem, articulăAlex sătul. Am auzit că Rob merge laAstrofizică şi cercetări spaţiale. Poateplecam de aici, într-o bună zi.

- Eu nu vreau să plec, replică Grigîmbufnat. Îmi place aici, chiar dacă facmunca de jos. Nu mă văd fîţîindu-măîntr-un costum spaţial, pe o planetăproaspat terraformată şi colcăind deviruşi ciudaţi.

Zgomotul lin, ca un tors de pisică,al vehiculului Aleşilor, întrerupse pauzaşi cei trei prieteni se despărţiră. Orsonse precipită spre punctul lui de lucru.Peste cîteva ore, Grig venea să-l iapentru Şcoala de Seara şi, mai tîrziu, os-o vadă pe Mona; cu gîndul ăsta puteasă facă faţă restului zilei.

În ultima vreme, Orson observasecă se putea gîndi la întîmplările din viaţalui care se succedaseră Schimbării, fărăca durerile atroce să-l mai împiedice.Asta poate pentru că, aşa cum învăţasede douăzeci de ani încoace la Şcoalade Seara, abordarea lui nu mai eraaceeaşi, nu mai privea în urmă cu mînieşi resentimente. Îi era oricum greu săaccepte tot ce se întîmplase cu familialui, chiar dacă nu erau singurii caretrecuseră prin tragedii. Lipsa

singularităţii nu-l încălzea prea mult.Lyndon Kolarov fusese unul din cei

437 de miliardari declaraţi din MomentulSchimbării. Mesajul celui Preaînalt fus-ese transmis identic atît lor, cît şi celornedeclaraţi, la fel ca si celor cîteva zecide mii de milionari de pe tot globul, in-stantaneu şi fără nici o chichiţălingvistică, telepatic şi concis. Marileaveri vor fi redistribuite pentru nevoileurgente, Gaia, planeta mamă, trebuiesalvată, poluarea este interzisă în-cepînd cu acel moment şi orice gîndnegativ care ne traversează minţile sesoldează cu durere fizică.

Orson va avea nevoie denenumărate şedinţe cu Alesul de la psi-hiatrie ca să uite ţipetele şi urletele sin-istre din acele zile de coşmar. Şi dacăasta ar fi fost cea mai mare problemă,poate că Orson ar fi trecut mai uşorpeste acel moment, dar tatăl său, Lyn-don Kolarov, nu suportase durerea şi numai putuse fi salvat.

Mama lui era în viaţă, dar o vedearar, şi, deşi sănătoasă şi în putere, catoţi cei de vîrsta ei, se lupta cu depresiaşi lipsa unui scop. Orson îşi amintea cegreu se despărţise de Lamborghini-ul luipreferat, primit la aniversarea de 18 ani,cadou de la părinţii săi.

Costase 2 milioane de dolari şi eraexact ce-şi dorise, şi, deşi era veche, nuplănuia s-o schimbe.

Acum, după 20 de ani de mers pebicicletă sau călare, nu mai conta preamult, un mic fior îi străbatea sufletul cîndtrecea pe lîngă giganticul cimitir demaşini din cartierul 5, dar îl alunga cu oscurtă formulă mistică învăţată laşcoală.

Podul Reveria era aglomerat,Orson se strecură grăbit printre bicicliştişi ajunse în locul de unde se vedea celmai bine panorama oraşului, la oraaceasta din zi. Podul Grand, primul caretraversa Dunărea, era străbătut de cai,unii purtau călăreţi, alţii trăgeau trăsuriultrauşoare, coamele lor străluceau înlumina blîndă a soarelui.

Orson se gîndi că ultimele verifuseseră mai blînde, canicula dădeasemne că e în curs de a ceda. Poate căAleşii au dreptate, cum au avut defiecare dată pînă acum, poate căînsănătoşirea Gaiei a început deja şiclima îşi revine, catastrofele care arurma topirii gheţarilor ar rămîne simplescenarii horror, ne-am răscumpăra însfîrşit greşelile făcute în două secole depoluare frenetică.

Ar merita, după toate la cîte aurenunţat oamenii de două decenii în-coace, maşini, avioane, frigidere ieftinepe freon şi altele de care abia îşi maiamintea. Sunetul telefonului îi între-rupse gîndurile.

Era Mona, care spunea că intîrzieîn seara asta, marţea merge la sere şilucrurile se precipită spre final, dar vineneapărat, s-o aştepte. Orson nici nuavea altceva în plan, de fapt s-o aşteptepe Mona era îndeletnicirea lui favorită,aşa că îl sună pe Grig, să iasă maitîrziu, după şcoală, pe o terasa la ping-pong.

Seara de marţi trecu fără ca nimicneobişnuit să se întîmple.

La şcoală, cei doi prieteni ascultarăcuminţi glasul monoton al Alesului caredizerta pe tema rescrierii codurilor ge-netice ale protozoarelor de clasa A,pauza, laboratorul de fizică, care-iplăcea cel mai mult lui Orson, unde aufăcut un cocteil de bosoni Higgsacceleraţi pînă la 2c şi puşi apoi să seciocnească într-un big-bang miniatural.Apoi terasa şi acasă, unde îl aşteptaMona. O obişnuită zi de marţi, încheiatăîn pat, alături de iubita lui. Înainte să fieînvăluit în ceaţa somnului, lui Orson îimai trecură prin minte cimitirul demaşini, de unde Lamborghiniul luiscîncea chinuit de povara tonelor careîl striveau, speranţa firavă a Monei căde data asta tratamentul de fertilizare vareuşi, Ruth şi norocul ei, cîteva lătrăturide cîini şi apoi pacea…

OBIŞNUITA ZI DE MARŢI

Camelia Grama

„Va călători / într-un fum-fără-sfârşit? / Fumule, încotro?– / se-ntrebă Epilogul [evidentcă-i vorba de epilogul textuluioriginal]. Acest neo-poem seîncheie într-o notă de reflecţiedeosebită: „A continua la infinitun recviem / fără o evidentămăreţie, / înseamnă a purta întine însuţi / impulsul – sublimuldrumului / şi sentimentul dedezastru / resimţit pe viu, / încazul unei opriri.”

În continuarea cărţii, vervainterpretativă se materializeazăprin „O victorie a la Pyrrus”...Pyrrus, în acestă variantă,căutând să ne sugereze a fi defapt un titlu de onoare [ironică]pe care autorul îl doreşte scrispe fruntea reuşitului poemuluişevcenkean „Marele Beci”.

Zice M.M.: „Lucrurile mergrău / când duşmanii Ucraineisapă / şi îşi vorbesc în şoaptă, /dar nici pe jumătate / atât de răupentru ei / ca atunci când„sapă”. În astă vreme aceeaşiconcluzie s-a desprins dinversurile şev-cenkiene, momentce concluzi-onează [simpto-matic] finalul poemului din ori-ginalul operei comentate deM.M.: „Doar un mic beci laSubotiv / Muscalii-l surpară! /Dar, oricum, beciul cel mare /Încă nu-l aflară.”

În „Note despre Katerina”M..M., făcând referire la viitorulfetei sprâncenate care n-a as-cultat de părinţi şi s-aîndrăgostit de un muscal,rămânând cu un copil-urmaş,părăsită, notează: „Comentariicritice – / adiţionale, dacăexistă: // Avertismentul poetului/ a constituit un mare succes, /dar audienţa fetelor / a constituitun eşec sprâncenat.” Unamănunt: notele [despre Ka-terina] au fost scrise lui An-dreevici Jucovski – poet şitraducător rus, unul dintre înte-meitorii romantismului rusesc.

A luat parte activ la organi-zarea răscumpărării lui TarasŞevce n k o d i n r o b i e . Î na mintirea zilei răscumpărării –22 aprilie 1838 – T. Şevcenko i-a dedicat poemul Katerina.

În sfârşit, „Maria”, un neo-poem al autorului, poartă larându-i subtilul „notă reînnoită lapoem; despre o înţelepciune deviaţă”. Mihai Mateiciuc scrie:„Numai prin dăruire de sine /dragostea Mariei „ia seama” – /„ascultă” umanizând / celesacre. // Iubirea Mariei luiŞevcenko – / poemul de câte orirenaşte – / divinizează / toatecele câte-s lumeşti / în PalestinaGalileei” Facem menţiune că„Ascultă” – în textul originaleste utilizat un termen slavon,cu sensul „ascultă”, „ia seama”.Ca o încununare a acestor con-siderente M..M. concluzio-nează: „Totul poate fi nimicit, /redus la pulbere şi ţărână /afară de / înţelepciunea eroicăa simbolicului nume.”

Aşadar, se poate vorbi multşi bine despre acest o carteeseu de critică neo-poeticăind i r e c t ă , a c o m p a n i a t„ P e strunele cobzaruluiucrainean”... Avem bucuroşiparte de o lucrare de referinţă,scrisă cu talent şi dăruire deun adânc cunoscător al opereişevcenkiene.

(Continuare din pag. 5)

O CARTE ESEU DE CRITICĂ

NEO-POETICĂ

PLUMB 125

revistă de atitudine pagina 13

Dac-am fi avut răbdare până-nnoiembrie 2018 (ce an important pentruromâni !) l-am fi sărbătorit pe autor pentruîmplinirea unei jumătăți de veac de la de-butul său literar, cu proză, în cotidianul„Zori noi”, devenit între timp „Crai nou”. Șiastăzi a ajuns la cea de-a șaptesprezeceacarte.

Profesiunea sa de asistent medical înlocalitatea Izvoarele Sucevei, sat pierdutîn codrii Bucovinei, i-a prilejuit autorului uncontact permanent cu locuitorii acesteiașezări străvechi bucovinene. Și-așa,bătând din poartă-n poartă, stând devorbă cu oamenii locurilor, de la țânculcare abia începe să vorbească și până lanonagenari, și nu numai, neobositulcălător a aflat de toate bucuriile șinecazurile lor, de împlinirile de care sebucură întreaga comunitate

Străbătând, mai mult cu piciorul,satele care compun comuna, urcândmunți și coborând văi, a avut prilejul săcunoască foarte bine , în toată splen-doarea lui și peisajul mirific în care suntașezate aceste sate, ba chiar șisălbătăciunile care mai sălășluiesc peacele meleaguri. Cine nu mă crede săvină la Izoarele Sucevei și să-l admire !

Fiind un om al muntelui, nu este untip prea vorbăreț. Îi place ca, atunci cândîți spune zece cuvinte, tu să înțelegi o mie.Tocmai de aceea prozele sale sunt scurte,condensate. Pagina lui de carte o citeștica pe o fotografie, care-ți spune, vorbacuiva „ o mie de cuvinte când o admiri.”

După ce-a fost în orașul sfânt dinMunții Pirinei și la Lourdes, l-a învrednicitbunul Dumnzeu și-a călătorit și la Mor-mântul Părintelui Arsenie Boca. Din acestpelerinaj a rezultat și cartea la care facreferire, tipărită de o editură numită „Chris-tian”, un nume care spune multe unuicredincios.

Cartea se deschide, spun că-n modfericit, cu Icoana Maicii Domnului, pe careautorul ei, Părintele Arsenie Boca, onumește „Crinul neamului românesc”. Deremarcat că volumul este tipărit în alb șinegru, după cum este și normal. Doar dininteriorul cărții și de pe coperta a patra,dintr-o mică fotografie colorne zâmbește fericit autorul,care se află în mijloculcredincioșilor ,care așteaptăcuminți să le vină rândulsă viziteze mormântulPărintelui Arsenie Boca.

Cartea este ilustrată,nici nu se putea altfel, cucrochiuri foarte sugestive, înconcordanță cu subiectulcărții, de maestrul VasileHutopilă, pictor profesionsthuțul, localnic, după cum nearată cu mare mândrie au-torul. Volumul se deschidecu un motto preluat dintr-oemisiune a unui post de tele-viziune:„Calea la MormîntulPărintelui Arsenie Boca estedrumul spre Dumnezeu.”(13august 2016).

Urmează o pagină foarte sugestivă:un crochiu care-l prezintă pe autor, susțineu, la masa de scris, pe care se află ocălimară cu cerneală ,un condei și treicărți. Mă așteptam să fie pe masă toatecele 17 volume scrise de autor pânăacum. Se continuă cu un extras din„Cartea de învățături a Părintelui ArsenieBoca” și cu portretul acestuia, pe paginaurmătoare.

Spre aducere-aminte și fixarea înmemoria cititorilor, autorul ne prezintă onotiță biografică a eroului său, repro-ducând și o fotografie a părintelui, care seaflă la Mănăstirea Prislop.

Drumul parcurs de la plecarea dinCâmpulung Moldovenesc până la Prislopși înapoi are un farmec deosebit. Dinpăcate, la dus s-a mers numai noaptea șin-au putut vedea nimic. Dar s-au revanșatla întoarcere când au sorbit dinfrumusețile de basm ale locurilor pe carele-au străbătut și când s-au oprit ladistanțe respectabile pentru diferite

ajustări sau, pur și simplu, pentru a se in-tegra în natură. Încolo au mers cusperanța în suflet de-a li se îndeplini osingură dorință: „De-a săruta crucea de lalocul de veci al Părintelui Arsenie Boca,de-a ne atinge de ea veșmintele perso-nale aduse și de a ne spune păsurile prinrugăciunile rostite în gând pe cărareadestul de lată, suind ușor spre MormântulSfântului Ardealului, deoarece Părintelene va face cu har ceresc minuni, pentrucei ce cred în el, în marile necazuri șicumplite suferințe, tămăduindu-i și dupăurcarea lui la Cer”, mărturisește autorul încartea sa. Am mai reținut din mărturisirileautorului: „Ah, în acele momemnte(mergând spre mormânt) emoțiile m-au in-vadat, fără putința de-a le stăvili !” Este omărturisire care ne spune foarte multe de-spre credința autorului în minunile pe carele înfăptuiește Părintele Arsenie Boca.

Cu haru-i deosebit, autorul descrieținuturile pe care le străbat, dar constatăși starea destul de precară a ultimilor kmai drumului până la Mănăstirea Prislop.Povestește cu lux de amănunte în-colonarea spre Sfântul Mormânt, ajun-gerea la el, atingerea și sărutarea cruciide la căpătâiul Sfântului Ardealului șicoborârea spre microbuz. Restul excursieia fost ceva normal, banal chiar. Dar amaflat totul despre cele petrecute pe drumulde întoarcere. Minunea s-a înfăptuit acolo,la Mănăst i rea Pr is lop. Cum a spusautorul, dacă pe drumul dus spre Prisloptoți erau reținuți și precocupați, pe cel deîntoarcere parcă s-au luminat.

Autorul mai face un lucru excelent: petrei pagini ne prezintă câteva din minunileși viziunile Părintelui Arsenie Boca. Ele aufost reținute și din relatările făcute decălugării aflați la fața locului și care-au statde vorbă cu vizitatorii. Sunt mărturii făcutede oameni credincioși, deci trebuie să leacordăm atenția necesară. Și-apoi estebine să le cunoaștem din relatările celorcare le-au trăit și cunoscut.

Parcă pentru a întări cele scrise,autorul reproduce și relatarea făcută la unpost TV, în una din dimineți, când un re-porter a povestit care era în acea zi at-

mosfera din preajmamormântului PărinteluiArsenie Boca laMănăstirea Prislop:„Odată sosită cu bine laprislop, miimea credin-cioșilor, ca prin minune,și-a dat întâlnirre cupeisajul de povesteîntrevăzut între fulgii denea fluturând blând șiliniștit în spațiuldivinității.”

Tocmai pentru celearătate mai sus, vă reco-mand cu căldură să văaplecați și asuprapaginilor acestei cărți,mai ales dacă ați maicitit din cărțile acestuiom deosebit, veșnicscormonitor al realităților

noastre, mare iubitor de natură și, maiales, de oamenii cu care s-a înfrățit de-alungul deceniilor în care a vegheat lasănătatea lor. Și, ce este mai important,sunt sigur că, după ce veți închideaceastă carte și încă n-ați făcut un peleri-naj la Mormântul Preotului Arsenie Boca,vă veți hotărî să-l faceți. Și bine veți pro-ceda. Aveți încredere în cele arătate demaestrul Decebal, căci n-a înflorit nimicpentru că și eu am avut norocul să-lvizitez de două ori și parcă m-aș maiduce.

Îi urez domnului Alexandru DecebalSeul multă sănătate și putere de muncăpentru a ne mai împărtăși din cele ce știe,face și observă, căci are un ochi foartebun.

Nu pot încheia fără să mulțumesc șisă felicit editura pentru straiele frumoaseși adecvate în care-a îmbrăcat aceastăcarte, cum a realizat-o și în ce condițiigrafice deosebite.

Prof. Gh. Dolinski

Pelerinajul de Decebal-Alexandru Seul

Despre relativitatea adevăruluis-a scris mult încă din antichitate,logicienii megarici fiind imbatabiliîn arta argumentării, dar cuadevărat savant în domeniulgândirii logice s-a impus Aristotel.Cugetătorii Eladei au predatștafeta latinilor după ce ImperiulRoman a înglobat și teritoriul lor.De fapt, filozoful Heraclit spusesecă realitatea este fluidă, că nu neputem scălda de două ori înaceeași apă a unui râu. În evulmediu școlile teologice l-au ținutla loc de cinste pe Aristotel carespusese că universul este pus înmișcare de o entitate eternă șiomnipotentă care stă nemișcată.Teologii considerau că l-a antici-pat pe Dumnezeu. Într-adevărscolastica a cultivat logicaformală întemeind pe ea adevărulcare se fonda pe Scriptură.

Dogmaticii au frânat dez-voltarea gândirii critice și a înte-meierii adevărului pe experimentștiințific. Paralel cu evoluția cul-turii mirobolante europene desorginte elină în India își disputauadevărul filozofic și religios uneleșcoli conduse de înțelepți liberi. Eiaveau norocul de a nu fi prigonițide călugări inchizitori, puteaupolemiza relaxat în umbra tem-plelor. Adevărul unic impus cu silade Inchiziție a stopat timp de unmileniu normala evoluție agândirii umane, i-a timorat pesavanți iar europenii au fostpăgubiți într-un mod barbar deaflarea adevărului. Și în peri-metrul lumii musulmane adevărula fost căutat cu fervoare darprevederile din Coran trebuiau săfie cu mare grijă ocolite. Pericolulatingerii de dogma Coranului eraletal. De fapt în acele secoleadevărul unic religios coincideacu cel politic oficial.Această real-itate nocivă a împiedicat dez-voltarea liberă a explorăriirealității sociale și deci a înlăturatadevărul din fașă. Blaise Pascal,savant și eseist sclipitor spusesecă ceea ce este adevăr dincoacede Pirinei este fals dincolo de ei.Ca savant a avut merite indis-cutabile în matematică iar ca filo-zof era sceptic. Om de cultură deanvergură europeană, convertit lacatolicismul rigid, el a scăpat deinterogatoriu. Cerberii cu crucifixatârnat de gât nu l-au deranjat,ceea ce era pentru alți savanți aitimpului un motiv de încurajare.S-a pus problema dubluluiadevăr, cel revelat valabil în dis-cursul teologic și cel dovedit ex-perimental agreat de lumea laică.În epoca modernă cele douătipuri de adevăr au conviețuit re-lativ pașnic. Clerul a continuat de-mersul lui mistic, încetând a maiteroriza intelectualii liberi. Înlumea musulmană și acum areprioritate adevărul coranic. Dinmitologia vechiului testamentaflăm că omul a fost creat pur șisimplu din voința unui zeu tutelarîn lumea iudaică. Ne referim laIehova și se cade să respectămcredința populației de cultmozaic. Acel adevăr mitologic nune obligă să-l recunoaștemnecondiționat. Dacă vom afirmacă adevărul biblic a apărut într-uncontext cultural specific oriental,astăzi este perimat. Zicând că Bi-blia este o istorie romanțată, pealocuri cu episoade eroice, a

vechilor iudei, considerăm că amspus adevărul. Ei însă vor obiectacă este o scriere sacră. Sincervorbind adevărul reprezintă onevoie a minții omenești decunoaștere a realității și deci nupoate fi socotit imuabil, fiind unproces evolutiv. Astăzi nimeni numai are autoritatea supremă înimpunerea adevărului cu forța se-menilor care gândesc altfel.Considerăm că nevoia de adevăra apărut în viața omului odată cuvorbirea. Cine interzice semenilorsă rostească adevărul în care eicred le răpește libertatea și îiaduce la stadiul de animale. Ceicare sunt obsedați de adevărulunic, adică dictatorii și teologiidogmatici fac un rău incomensu-rabil lumii. Nu putem lua în seriosafirmația unor vizionari carepretind că în timpul somnului li s-a revelat adevărul pe care trebuiesa-l admită întreaga lume.Această comunicare onirică nupoate fi verificată. Pe acel profetcare clamează că el este privile-giat fiindcă i se comunicăadevărul din alte zone celesteputem să-l ascultăm din politețedar nu avem obligația să-l și cre-dem. Fiecare om visează ceea ceîl obsedează. Mendeleev măr-turisea că i-a apărut în vis tabloulelementelor chimice. Asta fiindcăera preocupat de multă vreme săle ordoneze. Isaac Newton relatacă a descoperit legea atracţieiuniversale gândindu-se mereu laea. În ultimii ani celebrul as-trofizician rus Kardașev Nicolai apropus o clasificare a civilizațiilorposibile în univers funcție de am-ploare și nivelul de dezvoltaretehnologică. Civilizația de gradulI exploatează energia unei pla-nete. Omenirea intră în aceastăcategorie. Civilizația care poateexploata energia unui sistemsolar este superioară celei ante-rioare. Civilizația care valorificătehnologic o galaxie, atingeapogeul evoluției. În acest fel s-ar explica faptul că unii semeni îșiimaginează că primesc informațiiîn stare onirică de la entități supe-rioare plasate în regiuni extremde depărtate de noi. Aceledistanțe fabuloase pot fi învinsedoar prin telepatie. Omenireaîncă se află în stadiul modest aladolescenței. Este posibil ca oa-menii inspirați să aibă acces laadevăruri pe care cineva ascunsnouă le transmite. Adevărul esteplural,adică nu are caractermonolitic și prin urmare nimeni nueste îndrituit să ne impunăcredința lui.

Dacă afirm că primul nostrustrămoș pe care îl recunoaștemeste homo erectus, cred că amspus un adevăr ce pare altora im-probabil.

Dar eu consider calitatea debiped permanent definitorie pen-tru om. Abia mai târziu în evoluțieapare inteligența tehnică și comu-nicarea verbală cu valențe so-ciale. Dacă am un criteriulimpede spus am și șansa de a firostit un adevăr discutabil pentrualții dar salutar pentru mine.Așadar fiecare om este îndreptățitsă enunțe adevărul cu argumentepertinente, dar fără a impunecelorlalți să-l urmeze automat.ÎnIstorie și adevăr, filozoful PaulRicoeur întreprinde o analizăinteresantă a adevărului istoric cucele două fațete, obiectiv șisubiectiv. El extrage un sens dinsuccesiunea evenimentelor, darîn viziune creștină. Analizeazăviolența, angoasa, munca dându-le o explicație inedită, credibilă.

ADEVĂRURI DISCUTABILE

Co

nst

anti

n

Vo

rnic

easa

PLUMB 125

revistă de culturăpagina 14

Impresii de lectură*Mărturisesc, cu sinceră gratitudine, că

această carte, citită cu plăcere şi interes, m-adeterminat să reflectez cu emoţie asupra „me-andrelor tranziţiei” pe care le-am trăit cu câţivaani înainte de perioadele evocate de autoare.

M-am întrebat dacă îmi pot permite să co-mentez o carte, un autor, neavând exerciţiulscrisului ca un literat, care poate exprima ideileanalizate cu profunzimea profesionistului. Unargument pentru mine ar fi că aceastăpermanentă tranziţie m-a afectat dinadolescenţă, până la maturitate şi durează încontinuare.

Am urmărit, în capitolele acestei cărţi, cuma receptat autoarea problematica esenţială aacelor ani, pe care i-a traversat cu curaj şi aajuns la concluzia că întâmplările neprevăzute,unele mai puţin bune, ne dau forţa de a mergeînainte. Confesiunea profesoarei de limba şi lite-ratura română stârneşte interesul atât al celorcare le-au trăit, cât şi pentru generaţiile de elevi,cărora, de la catedră, le-a recomandat perma-nent să nu uite cât de important este rolul cărţii,bază a culturii generale, chiar dacă astăzi tele-viziunea, tableta tind să înlocuiască plăcerea dea citi şi de a înţelege problemele esenţiale.Autoarea menţionează, cu îngrijorare, că anu-mite ştiri „bombă” afectează emoţional șiprovoacă exprimarea într-o limbă vulgară şi cuexpresii nepotrivite. Cu sensibilitate se referă laanii tinereţii, prieteniile, pasiunile cu iubirile şivisele vârstei de aur, când totul părea posibil,realizabil.

Amintirile din zisa epoca de aur, condiţiilede viaţă modeste pentru studenţi sunt evocatesubliniind realităţile, care erau într-opermanentă confruntare şi totuşi ne dădeamseama de esenţa şi existenţa valorilor.

Alături de autoare am trăit și eu momentede frumuseţe culturală, oferind elevilor întâlniricu personalităţi marcante din domenii diferite deactivitate. Acestea au fost amintite ca o„delectare întru spiritualitate”, menţionând o par-ticipare numeroasă în amfiteatrul liceului, care,anul acesta – 2017 –, împlineşte 150 de ani deexistenţă. Cu mândrie putem evoca ocaziilecând profesori şi elevi au audiat expuneri de va-

loare ale acestorpersonalităţi, momentecare s-au întipărit înm e m o r i e . A n u lrăsturnării regimului,adevărata tranziţie, suntdescrise cu multă sin-ceritate, dar şi cuîndoială că banii şipârghiile puterii vorreveni la cei care le-auavut înainte de 1989. Cuironie amară, „la vremurinoi, tot noi”, cu realismşi tristeţe împărtăşescadevărurile relatate deautoare, cu privire la

situaţia actuală a oraşului în care m-am născutşi am trăit, cât şi la nivel naţional.

Domnia sa se referă la distrugerea agricul-turii, la colectivizarea ţăranilor (fermieri) în ve-derea obţinerii pasămite a unor recolte pemăsura condiţiilor geoclimatice, pedologice dinRomânia.

Dispariţia recentă a industriei, situaţiatinerilor, a intelectualilor, eticheta de „piaţă dedesfacere, și colonie a țării”, toate acestea suntmotive de îngrijorare.

Autoarea aminteşte că Socrate, mergândprin Atena, îi învăţa pe tineri să mediteze despreadevăr, bine, rău şi evlavie.

Suntem acum departe de ideile socratice.Constatăm că trăim experienţe dureroase, nefacem și iluzii, încercăm să descoperim metodepentru înţelegerea adevăratei democraţii.

Capitolul „Tinerii şi actualitatea” măîndeamnă să gândesc că acei elevi de altădată,astăzi părinţi şi bunici, vor spune urmaşilor sănu fie preocupaţi excesiv de acumulare debunuri, de avansări, să cunoască mai bine isto-ria românilor, să facă mai mult pentru eradi-carea sărăciei, să descopere adevărul şi sătrăiască „finalul tranziţiei”.

Suzana Alexandrescu, profesoarălicenţiată, Facultatea Babeş-Bolyai

************************************ Mariana Velisar-Codrescu, Meandre

ale tranziţiilor româneşti. Confesiunea uneiprofesoare, Bacău, Editura Rovimed Pu-blishers, 2017.

veştmântul judecăţii de apoi

s-a dichisit văpaiacu fuste largi de gheaţăiar ziua îşi replănuieşte luminareastrecurându-şi trupulîn veştmântul beznei hoaţămondene flori de toamnăîşi scutură tristeţeaîn peisajul brumăritprecum măria sa minciunase-ncolăceşte pe adevărul traves-titmor stelele de boalafugii printre galaxiiprecum se-avântă-n dans sfârşelnic cărăbuşiiexaltaţi de lira lui Orfeudin dragoste pentru luminădând aripii eternitatea morţiidrept trofeuşi domnul frigieşit la promenadă rigidapatic şi greoidă ordine de luptăca într-un veritabil şi cumplitrăzboimobilizate-n mare grabăse-aştern zăpezilecu grija albului peste gunoie vremea minţii înturnatedin exil şi sus la judecata de apoivorbesc în limbi nedesluşitepăcatele ce îşi făcură cuib în noi.

trăieşte

tudăruit cu sănătatea răsuflării la care morţii nu fac rândtrăieşte-te în toată carnea tanu te lăsa minţitde lacrima de popăcă domolit necazul nu-iîn faţa hăuluice-şi joacă hora-n moartecând devenite bumerangcuvintele-ţi vor fi întoarsefă-ţi scut din aşteptareşi nu mai da crezareregretelor acrite cu miere unsesă nu crezi niciodatăîn mimata milă nici chiar în cea a celuice se dă smeritcăci are chip de schingiuităaceastă deghizată milă iar... dacă-ţi va veni de ducăşi după dâra păsăriiîn zborte vei luaitinerarul tăuva fi apocaliptic...tudăruit cu sănătatea răsuflăriiurmează calea roşului din sângetrăieşte-te în toată carnea ta.

călătorie...

cu luna-n băţşi soarele pe umărhălăduiesc prin viaţădau foc la releapoi cinez la masa tinereţiicu un mănunchi de steledau vorbelor parfumde pe-nălţimile plăceriişi iau peste piciorseriozităţile tembeleînot în ape-nvolburatefac râs de-naltul valşi calc pe pieptpe doamna moartetrag răulfără remuşcări pe roată

şi-arunc precum îmbrăcăminteafoilor de ceapănimicul ce-ar dorisă îmi pătrundă-n ceafăaccept să fiu şi-nvingătorşi-nvinsîn lumea asta hămesităde gloriede banişi de războaieşi-ntr-un final...aglomerat şi ostenitrenunţ la tot ce este fastşi mă lipsesc deliberatde toatecălătorind prin carul mare dezbrăcat de fals.

cioburi

luând de creştet dimineaţadădu cu ziua de pământşi-nsângerata ziîn poala nopţii strânsăse renăscu din cioburiîn câmpia frunţii.

altă lumină

cineva aruncă într-un târziu piatracălărind luminaşi cărăbuşul orbit se striviîntr-un atentat de nefotosintezăsus de streaşina ceruluise agăţă în sughiţuri mozartieneturmentatedupă care se prăbuşi într-o altă lumină.

să ne iubim

iubita mea cu ochi veninsă ne iubim sub baldachinşi pătrunzând în peşteraneexploratăsă uit de mamă şi de tatăabandonând bagajul cuprejudecăţi gândind orgasmele fatalesă te cuprind de după coapsesă-ţi depărtezi mirificeleumblătoaresă ne iubim îmbălsămându-ne-nculoareculcaţi apoi lipiţi şi transpiraţisă inventariem plăcerile nebunedin porii epidermici de nesăturaţiiubita mea cu sânul ţuguiatte-aş săruta pân’ la muşcatsă se-mpletească limbile-n sărut să te excit şi iar să te sărutsă călăresc pe abdomenul tău precum în stepă caiisă urle-n tine fiecare măruntaiesă-şi facă cruci veciniicând te-or vedea cu vânătaie venind sfârşită fără vlagădin câmpul de bătaie.

gândire bahică

se-aude domnul vânt cu păr vâlvoi

ca sunetul gâlceavă din cimpoise aciuează toamna pe la noi se primenesc copacii-n ploine năpădiră strugurii-n butoişi în tandem cu-nsângerate hălci barbareînfipte la respect între frigareîşi face vinul guler în pocalese ciorchinesc chiolhanurimai mult decât rebelepe săptămâni mahmur tembeleorbecăie beţivii printre stelese ostoieşte truda anului cu vingâdeşte lumea bahico-divin.

în contumacie

ce sentiment bazaconitse desenau singure pajişti de sextotul mirosea a faceresânii pocneau de roşu pântecul rotunjea scânceteşi atunci m-au condamnatîn contumacie din vina de a iubi.

Mir

cea

Bo

stan

Emil Ariton

Prin ţinuturiiberice

Cineva se încumetă să străbatăţinuturi iberice, uliţe şi străduţecu serpentine,parcuri şi rezervaţii exotice.

Prea liber explorator ca Ulise sauVasco da Gama, pare să fie extaziat, fericit,împătimit de-unperiplu sud-vestic,de-un pelerinaj enigmatic.

Silit să-şi improvizeze refugiulînlăuntrul unei clopotniţe, când s-a stârnit o caricatură de ploaie,s-a bucurat recunoscătorprovidenţei de încetarea imprevizibilei tulburări.

Pe malul Atlanticuluiîntâlneşte o şatră,şi într-o luncă a râului Tagus,o altă comunitate iberică de ţiganice se-nţelegeau de minuneîn graiul cel dulce al lui Cervantes.Ei nu erau amatori de migraţii şifurtişaguri precum romii din alte ţări.

În noaptea în care a poposit pe un dâmb, i-a fost dat să visezecă-n locul acela, un războipremedieval fără cai, fără elefanţiafricani, iscat între spadasiniiCastiliei şi lăncierii Cartaginei,a înroşit povârnişul cu cimbrişor.

Cineva ahtiat de excentricedrumeţii vrea să-şi petreacă ziua de naştere în Ţara Galilor.Ce n-aş da să fiu, să hălăduiescc-o trăsură în locul lui.

Ispăşirea pedepsei

În timp ce sfâncioci şi fazanicontinuă să se joacede-a ascunsu-n învăluiri

de frunziş,priveşti cu dispreţ chinuita

desprinderedintre tufe de mărăcini,a unui erete ce-a eşuat

hazardându-sea găbji vrăbioiul ciripitor.

Pe agresatul acestei disputedacă îl vom numi izgonitul,îi vom rămâne fideliîn tendinţa de-al îndrăgi.

Straşnica vâlvă şi spaimaca răspuns la bruscare,un semnal de alarmă.

Perechea de aripi rănitea hulpavului eretesemnifică ispăşirea pedepsei:însângerare prin imprudenţă.

Pedeapsa pentru asemenea fapte,agresiune, ucidere, atinge o vehemeţă extremăcând moartea-fantasmăîmbrobodită c-un nor,

invită la nemişcare şi somnchipul făptaşului.

Mult timp îmi voi amintică am fost într-un vis un eretece-a urmărit o pereche de piţigoi,până ce unul s-a infiltratprin geamlâcul întredeschisîn foaierul din stânga al teatrului,şi celălalt sub o streaşină,obligându-mă să renunţ la meschine şi detestabile obiceiuri.

pagina 15 revistă de cultură

PLUMB 125

O fac de 12 ani, timp în care auadus acolo 250 de artiștiinternaționali, care să lucreze cucomunitatea locală într-un sat de10.000 de locuitori.

O dată ce am văzut proiectullor și felul în care l-au documentat,mi-am dat seama că se pot face lu-cruri minunate și că, Slănicul estelocul, contextul perfect pentru agăzdui un astfel de program, un locfoarte frumos, cu totul special, careare de toate. Și pentru că în Braziliase sărbătorește într-un fel fascinanto zeiță a apelor, dar și pentru căSlănicul practic s-a născut ca loca-litate într-o zonă cu multe izvoareleminerale (cu proprietăți specialepentru diferite afecțiuni), iar noi

niciodată nu am sărbătorit apelecare dau și redau viață Slănicului șinu numai, ne-am gândit ca primaediție să fie o celebrare a apei, casursă și resursă de viață”, a maispus artista, ce își dorește printrealtele și înființarea unui centru cul-tural în stațiune, „un incubator decreativitate”, care să fie unul di-namic și interactiv și care săgăzduiască, nu doar colecțiapermanentă din cadrul proiectului,ci și lucrări ale altor artiști români șistrăini. În contextul celor de maisus, Alina-Georgiana Teodorescua fost declarată într-o emisiune aunui post de televiziune „EroulZilei”, iar alte posturi TV și publicațiiscrise au prezentat detalii despreacest eveniment artistic de marcă.

„În Context Slănic-Moldova”

(Continuare din pag. 8)

FESTIVALENESCU

În luna august,în ziua de 19 senăștea acum136 de ani,George Enescu:compozitor, vio-lonist, pianist,

pedagog, dirijor. Într-un cuvânt, muzi-cianul! Enescu a fost și rămâneartistul care și–a prețuit menirea, acărui etică a fost să slujească cuabnegație și modestie muzica, să re-specte creația înaintașilor săi și sădeschidă o nouă pagină, originală încomponistica românească.

Din 1958 lui Enescu i-a fost de-dicat la București, un Festival ce îipoartă numele. La început Festivalulera organizat la trei ani, din când încând de prin 1980 și la doi ani din1990 încoace. La prima ediție a Festi-valului a participat Yehudi Menuhin,muzician care l-a avut ca mentor peEnescu, alături de nume celebre,precum Nadia Boulanger - care seminuna de extraordinara cunoaștereși memorie muzicală ale creatoruluiromân și afirma că Enescu a fost

pentru noi toți un exemplu de o integri-tate inegalabilă. În loc de exemplu arfi trebuit să scriu model, dacă respec-tiva noțiune și-ar mai găsi justificare laurmașii săi de azi...În 2013 Filarmonica băcăuană,condusă de Ovidiu Bălan, care a stu-diat în perioada sa americană cuZubin Mehta (președinte la Festivaluldin acest an) la Orchestra din Los An-geles, a interpretat Ritualulprimăverii de I. Stravinski și a acom-paniat pe Leonel Morales în paginileConcertului nr.3 pentru pian șiorchestră de S. Rahmaninov.

Dacă în 2015 Bacăul era prezentîn Festivalul Enescu la secțiunea Con-certe în țară cu Apokalypse de Ana-tol Lyadov, Concertul nr.2 pentru pian șiorchestră de Prokofiev șiSimfonia Fantastica deH. Berlioz, sub baghetalui Ovidiu Marinescu(S.U.A), în acest an, dupăconcertul pe care îl vasusține la Sala Ateneu în20 septembrie, va mergela București, în 22, la SalaRadio (ora 13), pentru asusține un concert demuzică contemporană,

având același solist de acum doi ani,Vassilis Varvaresos. Pianistul grec afost în 2014 laureat cu locul trei laConcursul Internațional Enescu –secțiunea pian.În acest an, Festivalul Internațional

George Enescu, ediția XXIII sedesfășoară în perioada 2-24 septem-brie, sub un nou directorat –ZubinMehta, director artistic Vladimir Ju-rowski, cu vreo 80 de concerte dintrecare 12 susținute de Filarmonicile din:Iași, Brașov, Cluj, Timișoara, Bacău,Ploiești, Sibiu. În acest an, muzica contemporană

are o amplă reprezentare, importanțace îi este acordată fiind analizată înForumul Internațional al Compozito-

rilor. Orchestra Filarmonicii

Mihail Jora din Bacău vaparcurge lucrări din muz-ica secolului XXI: MihaiMăniceanu – OEN, NigelHess - Concert pentrupian și orchestră, co-mandat de Prințul Charlesîn onoarea Reginei Mame,A. Iorgulescu – Signalesși Detlev Glanert – Fren-esia, dirijate de CristianLupeș.

Oza

na

Kal

mu

ski

Zar

ea

Părea o vară liniştită şi obişnuităcu ploi furtunoase şi temperaturi su-portabile! Intr-adevăr părea o varănormală în prima jumătate de lunăiulie, dar partea a doua a coptţărişoara noastră la propriu şi la figu-rat ca pe nişte cărămizi puse la uscat.Luna de foc cunoscută şi ca lunaproorocului Ilie, nu se dezminte.Supărarea proorocului pe cei păcătoşise manifestă fie prin secetăprelungită, fie plimbându-se în carulsău de foc pe aleele norilor şistârneşte furtuni şi dezastre. Varaaceasta, ca şi altădată, a făcut şimulte victime, fiindcă vorbim de celpuţin trei ipostaze interesante. Astfelputem vorbi de o vreme climatologicăcu amplitudini de temperatură pestenormal ceea ce înfierbântă minţileşoferilor pe şosele patriei. Zilnic seîntâmplă zeci de accidente cu sute devictime din cauza beţiei adrenalineicare amorţeşte vigilenţa participanţilorla traficul rutier. Din cauza tempera-turilor extreme unii se aruncă direct înbraţele „Doamnei care refuză ca-feaua" fie în râurile, iazurile şi stran-durile patriei, fie în valurile înspumateale mării. Unde nu este minte şiînţelepciune,/ ci doar hormoni şiadrenalină,/ lesne este a găsi o altălume! Pe alţii însă îi lasă ceasul! Și peunii si pe alţii ia buimăcit căldura. Altăipostază este aceea de vară politicăla fel de nebună ca şi cea descrisămai sus. Să-ţi pui la ceaunul umilinţeipropriul guvern şi să-l fierbi la foculmoţiunii de cenzură, nu e curatăschizofrenie? Noroc că opoziţia esteo adunătură deslânată, incapabilă deacţiuni radicale. Punându-şi la fiertpropriul guvern alianţa de guvernă-mânt a reuşit pe unii din muşterii să-icanibalizeze, iar pe alţii să-i scoatăbasma curată. Ca un făcut, mai în-todeauna ţapul ispăşitor este acarulPăun! Cea de a treia ipostază are învederea vara militară. NATO a orga-nizat un exerciţiu militar de mare am-ploare la care au participat mii de

soldaţi, echipamente şi armamentsupersofisticat provenind din ţărilemembre. Întreaga activitate a avut locîn poligonul de la Cincu. Totul a ieşitca la carte până şi lupta cu castraveţiişi pepenii cetăţenilor din apropiereapoligonului. Din păcate au existat şicâteva victime colaterale. Un camionmilitar cu militari la bord s-a răsturnatîntr-o râpă. Curat ghinion! Peste toatăhărmălaia acestei veri, trece în zborun stol de fluturi. Parcă aud glasul po-etului: Era în miezul zilelor de vară,/Şi soarele, din drumul lui de pară,/ Îşitrimitea săgeţile aprinse./ Din brâullui, din haina lui senină/ Descopciateţinte de lumină/ Cădeau sfărmate-npulbere de rază/ Pe revărsarea ţarineiîncinse/ Şi ascuţeau ucigătoare suliţi.Din brâul de lumină a acestor zile,peste veacuri s-au auzit clopotele dela Putna, vestind lumii că marelevoievod Ştefan cel Mare s-a întorspentru câteva clipe în sufleteleurmaşilor, urmaşilor săi. A fostsărbătoare mare dar tristă pentruviteazul voievod. Şi cum să nu fietristă când mulţi din urmaşii plăieşilorsăi, luptă astăzi în solda Antihristului,pe câmpiile LGBTT (lesbiană, gay, bi,trans şi intersexual) pentru a impunenoi reguli de conduită şi imoralitate înnumele drepturilor omului, cum ar fi:Statele trebuie să ia măsuri pentru –recunoaşterea indentităţii sexualeautodeterminate; în documentele per-sonale să apară indentitatea stabilităde posesorii lor; pentru ca nici unstatut juridic (căsătorie, paternitatesau maternitate) să poată fi citată camotiv pentru a împedica recunoaş-terea juridică a identităţii sexuale aunui om; ca oamenii să aibă dreptulde a decide când, contra cui şi în cemod să vrea să divulge informaţii careprivesc orientarea sau indentitatea lorsexuală. (Gabriele Kuby - Revoluţiasexuală globală, cap. V; pag 131).Pare o poveste desprinsă din poves-tiri s.f. Din păcate această pro-blematică a descins şi în opiniapublică românească şi este subiectde aprinse discuţii atât în mass-media, cât şi în mediul religios şipolitic, în jurul referendumului pentrumodificarea Constituţiei României,în sensul definirii clare a noţiunii defamilie. Toţi adepţii LGBTT susţinuţicu bani grei din afară, prin intermediulunui lanţ de ONG-uri încearcă să îm-pedice definirea familiei ca parteneriatîntre un bărbat şi femeie. Orice con-

cesie făcută în acest sens poate fi unreal pericol pentru destructurareafamiliei tradiţionale creştine, liantulsocietăţii noastre, ducând în final ladestructurarea fiinţei naţionale.Experienţele istoriei ne arată clar cădecăderea moravurilor, depravarea,imoralitatea şi homosexualitatea ducela moleşirea simţurilor, la renunţareaprincipiilor de patrtiotism, familie, co-munitate, şi în final la dispariţia subpresiunea altor puteri a poporului res-pectiv (vezi cazul Imperiului roman deapus). Imperiul Sovietic este alt ex-emplu în care încercarea de a crea omoralitate pe criterii ateist-materialisto-comuniste a dat faliment şi grosulsocietăţii eliberată de comunism s-aîntors la Dumnezeu, iar Rusia a fostsalvată de la dezintegrare (nu avemîn vedere republicile foste unionale).Exemplele pot continua. SergeMonaste vorbea încă din 1995 desprenaşterea Noii Biserici Internaţionale,cu falsificarea tuturor Doctrinelor Re-ligioase Creştine, iar bazele New AgeReligion vor fi puse la „Consiliul Mon-dial al Bisericilor Creştine". Dreptulcanonic spune clar că Biserica nu-şipoate modifica poziţia faţă de homo-sexualitate, pentru că se ştie legatăde autoritatea Sfintei Scripturi.Evanghelia este har scump pentru căatrage emulaţia, este har pentru că înemulaţie îl atrage pe Hristos, etc. Înantiteză cu dreptul canonic afirmaţiilePapei Francisc sunt halucinante şideschide calea spre renunţarea ladoctrina Hr is t ică a mântu i r i i ş ideschide calea spre o nouă doctrinăstrăină de evanghelii, pentru a faceloc homosexualilor, musulmanilor şi aaltor religii. Redăm afirmaţiile papeiFrancisc: „Astazi, nu mai judecam penimeni. Ca un tată iubitor, niciodatănu ne condamnăm copii. Bisericanoastra este destul de mare pentruheterosexuali și homosexuali, pentruviață și pentru alegeri! Pentru conser-vatori și liberali, chiar și comuniștiisunt bineveniți și ni s-au alăturat. Cutotii îl iubim și ne închinăm la acelașiDumnezeu." Mai este pentru papă,Hristos, fiul lui Dumnezeu?! Tot papaafirmă că: „Biblia este o carte sfântăfrumoasă, dar ca toate cărțile vechiimportante, unele pasaje suntdepășite". Trai neneacă, Dumnezeune iubeşte oricum la grămadă hetero-sexuali, homosexuali, trans şi inter-sexuali, ateişti, criminali, violatori etc.O nouă doctrină, fără Hristos, darsupusă Noii Ordini Mondiale şibisericii sale, care îl eliberează pe omdin fabulaţia raiului şi a iadului, apăcatului şi mântuirii.

Curat religios mon cher!

DE LA UN GÂND LA ALTUL

Între comunism la globalizare (8)Noapte

Ochiul din zidClipe[te rarÎn fiecare noapteCând ro[u str\veziu,Când negru orb,Când alb de var.

O perdea î[i flutur\ De-adioFaldurile de aer.

M\-ndep\rtez îngânduratÎnghi]it de neantulIvit pe ne[tiuteCa o uitare binevenit\.

Unde a r\mas zidulConstruit din zile de aziDin zile de ieriCel f\r\ ochi cel f\r\ falduri{i garduriUnde - mi sunt genunchiiZdreli]i de desele c\deri?

Hei! Nimic numai este! Mi-a r\mas doar aerul {i zborul din ultima poveste.

MARE

P\[ind pe nisipul de sticl\Spre marea albastr\M\ afund.A[tept pe cinevaIvit de sub valuri De m=n\ s\ m\ iaS\ m\ poarte `n ad=ncuri....Atunci voi [tiC\ a sosit sf=r[itul.

Ioan Pr\ji[teanu

Du

mit

ruB

răn

ean

u

pagina 16revistă de atitudine

plumb-125 LIRICE 125-plumb

biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb *

Angi Melania Cristea

Salve, singurătate!

sentimentele aceste păsări cu aripi de ipsosîți măsoară prăbușireade câte ori te reconstruiești spune salvesingurătății care scurtcircuitează sufleteși nu rămâne în colonia oamenilor bântuiți de fan-tasme materiale

sărăcia este un spectru care îți dezgroapă oaseleca și cum un întregcimitir de elefanți s-ar muta în tine te împaci greu cu ideea războaielor subteranecare dezbină națiuni de la marea tribună a vieții lumea aparemirobolantă un fel de pește ce respiră fără branhii

pe pământ cresc baobabi acolo unde eraucândva piețe publicefrații împart cerul deasupra mării

iată cum desalinizarea devine o formă de artă nici măcar umbrele nu maiau geometria lorvitele beau din canalul de dejecții și visează platoul ampluunde a rumega este calea spre echilibru

de ce oasele noastre nu și-au scris patericul?Încotro zboară mitologica pasăre rock?putem plăti sacralitatea asfințitului cu o ancoră?de aici toate au gust de alamă ruginit

Străveziu

nopțile curg ca un șarpe care a înghițit asfințitulnu mai poți să simți suflul greual ierbiitoate clipele devin franjuri de un alb stridentbate un vânt dinspre cartierul de muncitorice miroase a singurătate ovală beau din pahar apa străvezie sunt precum uncâine scrutat de coadă umil și umednu închide păsările cu două ciocuri ochiul lor de ciclop vede piscul lumiivoi ajunge să asist la un cataclismșerpi care nasc pui vii singurătăți pătrățoasetăvălite în sirop de arțariată cum se dezic orele lumii de umbra violentă a cuvintelor

Diluviu

aici lucrurile se trăiesc de-a valmaca într-un autobuz ce alunecă spre câmpia undeîmi găseam bunicii mai subțiri cu un anancorați în ramă deasupra zilelor cu pânze depăianjeni precum niște ciclopi moderniniciodată să nu inspiri aerul oxidat din cartiere auzi pisici miorlăind languros și vezi cum ți seinfiltrează idei despre fericiri apriorice dar acolo în palma ta dreaptăsimți cum s-a cuibărit setea de viile vii de torsul neritmic de armonii ce te învăluie până la gurăpână la tâmpledincolo de praful cadențat din cartierede moartea galbenă care tace pe masa cu anicare curg în diluviu

Labirint

ziua aceasta s-a întâmplat să plouă cu metasentimenteiar tu saltimbanc al ideii de poezie ai contemplatcum cresc firele ierbii așadar de acum vom tunde copaciide mână cu umbrele vii cu spinii reci

lumea ta va fi o cupolăa mea va avea pași de piticcu cât nopțile vor scădea cu atât inima ta va urcaîntr-un infinit de tic-tac-uripână spre labirintul orelor care curgprecum râurile sub arca universului

de acum vom culege ciuperci după ploaie voi lua ochiul lumii să îl rostogolesc în mușchiul pădurilor din el se vor trage spre cer vitralii ca niște dungi verzi într-o mănăstire galbenă

tu vei cunoaște singurătăți hiperboreenecât eu voi primi în plex aerul șuierător aldragostei care stă mai la sud

Șotron

vine ca o percuție executată în tempo rapid ziua când scad orele pereții aducerilor-aminteiar ferestre rabatabile se deschidatunci cand noaptea alunecă în firul de nisip

stau lângă solstițiul zilelor de varăprecum un câine legat de luna pătratăși libertatea îmi simulează un șotronpeste care sar ultimii cai nepotcoviți

ceasurile ticăie rotund iar tu învârțiplacid ruleta albă a morții

Contrabalans

este singura fereastră prin care sufletul contemplă timpul-șenilăce pătrunde cu miasme ale trecutuluipână în fărâma de non-trăire singurul lucru ce nu aredecât o linie discontinuădincolo de care dacă treci cu păsările tale liliachiipoți să îți înfigi degetele în realitateca într-o azimă

din acest port-drapel al lumilor subteranevezi vinzi și vămui corbii care survoleazăplasa de resentimentedincolo de fastul eului tău xerocopiatstă mulțimea care nu se poate divizavocea ei perpendiculară cu axul clipelor-rejectatenimic nu mai poate fi dat precum un secundarînainte și înapoimoartea singură rotește galaxii

Colonii

poezia vine cu lilieci și gură de lupstinge emoția venirii pe lume și o transformă într-o colonie unde sfârșituleste colectivnu lăsa lașitatea să te deșire universulare limbi de orologiuîl poți auzi cu tic-tac-ul dintre coastecel care s-a camuflat ca un rotisor stricatîn torace

cum te poți tu așeza astfel ca marele tăulup alb să nu îți prindă grumazul?aici între lumi ca și între scândurimiroase a rășinăși este exact atâta întuneric cât de mulți lilieci sunt

Ghiță Georgian

Loteria oaselor

Bucuria mi se scaldă în lacrimi, ca un copil abandonat lângă un ghișeu poștalPicioarele se îndoaie, împinse de urlet, corpul se răsuceșteÎncerc să vorbesc. Caietul cu sute de cuvinte, de pe covor, e o haină roasă de timpCâinii aleargă peste litere, aleargăAdulmecă oase, de unde oase? Le am doar pe ale mele, pe care le lustruiesc,neîncetat, acolo jos, prin caietVisul mi se scurge prin retineCrezi că nu cer bon când cumpăr vise? M-aș simți dator; față de tine, față de acesteoase pe care le port cu mine, pe care nu le-amcerut nimănui, m-am ales cu ele într-o zi deseptembrie pe când voiam să ajung în altălume, dar am fost tras încoace.Știu cine a făcut-o și nu blestem momentul,blestem doar ora, era 13.Și știi ce e culmea? Azi mă folosesc de ea, o vând, o răscumpăr, și știi în ce nu cred? În bonul pe care îl cer, nu mai are aceeași valoare ca primul vis cumpărat.

Mozaic

Pot să mă sfâșâi cu mâinile în multe bucăți,să pătrund dincolo de sternpoate găsesc pe altcineva în mine.

Dar mi-e frică! Frica asta plumburie ce nu stă în fața cărniiși nici nu trece dincolo de ea,îmi aduce aminte că sunt un conac uitat aicide generații hrănite cu boabe de griji și nevoi.

Pe holul principal dansează cei 25 de ani,ca o părere așezată pe umeri.Nu am putut niciodată să-i privesc, dar cu cât i-am aliniat,cu atât mai mult am înțepat burțile eșecurilor.Fără să vreau îmi goleam mila în chiuvetă mototolind cadrul de sine missione în acel triunghi dreptunghicsub colțurile căruia orice decădere are o inimă.

Vis astmatic

Stau nepăsător precum andreaua mamei,lângă fotoliul cusut cu ani.Din vechile-mi năravuri scriu versuripe cozorocul îndoit al șepcii.

Un vis astmatic, dintr-o noapte îmbrățișată de ger, în care zgomotul sticlelor de plasticazvârlite din tomberonul de lângă blocul meu,sperie șobolanii înspre burlanele pline

cu apă fiartă.

Printre rândurile mele vor dansa mereucadrele gri, cu săraci urât mirositori, cu animaleînfometate care urlă, zgâriind liniștea, toate aceste muzee de zâmbete spartesub genele unei nopți agitate și albe,și toate acestea numai după ce am distrus prozadin cenușa căreia trebuie ca eu să renasc în ochii voștri.