A 5 -1

ANEXA 5 ARII PROTEJATE DIN JUDEŢUL BISTRIŢA-NĂSĂUD

Pe raza teritorială a judeţului Bistriţa-Năsăud se află două parcuri naţionale, încadrate

în categoria a II-a U.I.C.N:

- Parcul Naţional Munţii Rodnei, cu o suprafaţă de 46.399 ha, din care 37.429

în judeţul Bistriţa-Năsăud;

- Parcul Naţional Călimanii, cu o suprafaţă de 24.041 ha, din care în judeţul

Bistriţa-Năsăud 112 ha,

precum şi o serie de serie de rezervaţii naturale, monumente ale naturii, etc.

1. Parcul Naţional Munţii Rodnei

Parcul Naţional Munţii Rodnei este o arie naturală protejată înfiinţată prin Ordinul

ministrului nr. 7/1990 şi confirmată prin Legea 5/2000, privind aprobarea Planului de

amenajare a teritoriului national- Sectiunea a III a - zone protejate - cu statutul de parc

naţional, pentru conservarea biodiversităţii şi a peisajului, protecţia speciilor rare şi

valoroase, pentru promovarea şi încurajarea turismului, conştientizarea şi educarea

publicului în spiritul ocrotirii naturii şi a valorilor sale.

Localizare

Parcul Naţional Munţii Rodnei este situat în nordul Carpaţilor Orientali,

suprapunându-se peste cea mai mare parte a ariei Munţilor Rodnei, pe raza judeţelor Bistriţa

Năsăud şi Maramureş. În interiorul parcului există o singură localitate (Valea Vinului – BN).

Din punct de vedere geografic se întinde între 47o25’54” şi 47o37’28” latitudine nordică şi

24o31’30” - 25o01’30” longitudine estică.

Suprafaţa parcului este de 46 399 ha, din care 36 974,0 ha (80%) în judeţul BN şi

9425,0 ha (20%) în judeţul MM, iar ca rezervaţie a biosferei sunt declarate 44 000 ha.

În ceea ce priveşte accesul în parc, linia ferată transmontană Salva - Vişeu (situată în

vestul masivului), respectiv linia ferată Salva - Rodna (situată în sudul masivului) înlesnesc

accesul în Munţii Rodnei din localităţile pe care le străbat: Telciu, Romuli, respectiv Năsăud,

Rebrişoara, Sângeorz-Băi, Anieş, Rodna etc. Căile ferate sunt dublate de drumuri care leagă

Transilvania de Maramureş (prin Pasul Şetref), respectiv de Moldova (prin Pasul Rotunda).

Accesul în masiv dinspre nord se face prin localitatea Borşa, iar din nord-est prin localitatea

Cârlibaba.

A 5 -2

A 5 -3

A 5 -4

A5-3

Căi de acces

Tabel nr.1. Căile de acces din partea nordică a parcului

PUNCTE DE INTRARE

DRUM DE ACCES (CATEGORIE; NUMĂR)

LOCALITATEA DE ACCES

Drum naţional DN 18

Rotunda

L lDrum forestier

Cârlibaba

Drum naţional DN 18 Pasul Prislop

Fântâna

Negoescu

Repedea

Pietroasa

Drum forestier Borşa

Iza Izvor Drum naţional DN 17.C

Drum forestier Moisei, Săcel

Pasul Şetref Drum naţional DN 17.C

Drum forestier Dealul Ştefăniţei, Săcel

Valea Strâmbei Drum naţional DN 17.C

Drum forestier Romuli

Valea Telcişor Drum naţional DN 17.C

Drum forestier Telciu

Tabel nr.2. Căile de acces din partea sudică a parcului

PUNCTE DE INTRARE

DRUM DE ACCES (CATEGORIE; NUMĂR)

LOCALITATEA DE INTERSECŢIE A DRUMURILOR

Valea Rebrei RebrişoaraCormaia Cormaia Valea Anieşului Anieş Valea Vinului Rodna Cobăşel

Drum naţional D.N 17.D

Drumuri forestiere Şanţ

A5-4

Tabel nr. 3 Accesul în P.N.M.R din staţiile de cale ferată

AccesStaţia de cale

ferată

Punct de intrare

în P.N.M.R Distanţă totală

(km)

Din care drum forestier (km)

Transport în comun

Vişeu de Jos Pietroasa 25 5 Agenţi economici locali. Vişeu de Jos Fântâna 37 1,5 Agenţi economici locali. Vişeu de Jos Şaua Ştiol

51 4

Neorganizat din loc. Borşa punctul Fântâna până în Pasul Prislop, Şaua Ştiol.

Dealul Ştefăniţei Pasul Şetref 4 - Neorganizat Romuli Valea Strâmbei 12,0 11,0 Neorganizat Telciu Valea Telcişor 10,0 10,0 Neorganizat Rebrişoara Valea Rebrei 30 10 Neorganizat Cormaia Valea Cormăii 7 2 Neorganizat Anieş Valea Anieşului 11 9 Neorganizat Rodna Valea Vinului 7 - Transport în comun

Tabel nr. 4 Drumurile forestiere în P.N.M.R

DENUMIRE DRUM CATEGORIA STAREA DRUMULUI

LUNGIME TOTALĂ (km.)

LUNGIMEA INCLUSĂ ÎN PARC

Rotunda Drum forestier Bună 2,9 2,0

Bila Drum forestier Bună 7,9 7,9

Lala Drum forestier Bună 8,8 8,8

Putredu Drum forestier Bună 6,3 3,0

Repedea Drum forestier Bună 6,0 1,5

Izvorul Dragoş Drum forestier Bună 6,7 2,3

Guşatu Drum forestier Bună 13 13

Rariştea Drum forestier Bună 1,4 1,4

Guşeţel Drum forestier Bună 4,4 4,4

Detunata Drum forestier Bună 2,4 2,4

Izvorul Pietrelor Drum forestier Bună 2,4 1,8

Valea Vinului Drum forestier Bună 4,7 1,5

Izvorul Mare Drum forestier Bună 2,5 2,5

Izvorul Băilor Drum forestier Bună 2,3 2,3

Izvorul Mare Drum forestier Bună 2,5 2,5

Izvorul Galaţi Drum forestier Bună 1,6 1,6

Mihăiasa Drum forestier Bună 2,5 2,5

Angreşe Drum forestier Bună 3,0 3,0

Anieşu Mic Drum forestier Bună 9,0 9,0

A5-5

Bujdee Drum forestier Bună 3,0 3,0

Valea Secii Drum forestier Bună 3,4 3,4

Anieşu Mare Drum forestier Bună 6,0 6,0

Valea Secii Drum forestier Bună 3,0 3,0

Izvorul Roşu Drum forestier Bună 2,1 2,1

Fluieroasa Drum forestier Bună 2,5 2,5

TOTAL KILOMETRI DRUMURI FORESTIERE PARC 93,4 Km.

TOTAL SUPRAFAŢĂ DRUMURI FORESTIERE PARC 37,36 ha.

DENSITATEA REŢELEI DE DRUMURI FORESTIERE ÎN PARC 2m/ha.

A5-6

Tabel nr. 5 Construcţiile existente pe raza parcului

Locul amplasarii Observatii

Primaria Denumirea constructiei

Folosinta actuala Proprietar Administrator

UP ua

Materialul din care este construita

Dimensiuni actuale

Starea actuala

Adăpost Adăpost

provizoriu provizoriu Consiliul Consiliul V Prislop

păstori păstori Local Local OS

Borşa lemn 10 mp Deteriorat

Buhăiescu Buhăiescu Romuli Romuli

115-

121

Mare Mare

Adăpost Adăpost

provizoriu provizoriu Consiliul Consiliul V Prislop

păstori păstori Local Local OS

Borsa lemn 10 mp Deteriorat

Buhăiescu Buhăiescu Romuli Romuli

115-

121

Mic Mic

Adăpost Adăpost Consiliul Consiliul

Romuli

provizoriu provizoriu Local Local VI

Prislop

54,

55,

56

lemn 10 mp Deteriorat

A5-7

păstori păstori Romuli Romuli OS

Borşa

Jneapăn Jneapăn

Adăpost Adăpost O.S.

muncitori muncitori RNP Cormaia

Anieş I 83 lemn 60 mp Deteriorat

Sângeorz

Băi

Urdeie Urdeie

Refugiul Primaria

Şaua Salvamont Comunei Salvamont lemn 48 mp Bună Rodna

Curăţel Rodna

Rebrişoara nu are

Adăpost Păşunat Primaria Primaria 74 lemn 40 mp Bună Zagra

Zagra Zagra

Salva nu are

Moisei Cabana Iza

Izvor

Cazare

turişti

SC

Complex

Bradul SA

Tomoiagă Ilie I Săcel 39 cărămidă 110 Buna

Refugiu Refugiu Comuna APNMR Şaua

Lalei 43 mp

Distrus de

avalanşă

montan montan Lunca lemn Lunca Ilvei

Lala Ilvei

Ilva Mică nu are

A5-8

Maieru Izvor Maieru lemn bună

Izvor Maieru lemn deteriorată

Cuptor

Cuptor

Poiana

Ilvei nu are

Adăpost Coşbuc Consiliul

Mesteacan animale local lemn 35 mp necesită

Coşbuc reparaţii

Adăpost Coşbuc Consiliul

Grumaz animale local lemn 35 mp necesită

Coşbuc reparaţii

Adăpost Coşbuc Consiliul

Intre Izvoare animale local lemn 35 mp necesită

Coşbuc reparaţii

Adăpost Coşbuc Consiliul saivan

Bujdei animale local lemn 160 mp necesită

Coşbuc colibă reparaţii

Coşbuc

35 mp

Nimigea nu are

Ilva Mare nu are

Rebra nu are

A5-9

A5-10

Arii protejate incluse în PNMR

În prezent, rezervaţiile ştiinţifice din parc sunt:

Pietrosul Mare (3300 ha),

Piatra Rea (309 ha)

Bila - Lala (1646,9 ha)

Corongiş (592,4 ha)

Zona de conservare specială mai include o serie de arii declarate rezervaţii prin

Legea 5/2000:

rezervaţia botanică „Poiana cu Narcise din Masivul Saca” (5 ha)

rezervaţia mixtă „Peştera şi Izbucul Izvorul Albastru al Izei” (100 ha)

rezervaţia speologică „Peştera Cobăşel” (1 ha)

rezervaţia mixtă „Izvoarele Mihăiesei” (50 ha)

rezervaţia mixtă Bila – Lala (2568 ha)

rezervaţia naturală Izvorul Bătrâna (0,5 ha)

rezervaţia Valea Cormaia (50 ha)

Descrierea unor areale de interes deosebit din zona de conservare specială

Turbăria Tăul Muced

Situat pe culmea principală a Munţilor Rodnei, la obârşia Văii Strâmba ce

coboară la Romuli, vărsându-se în Sălăuţa, Tăul Muced este o mlaştină oligotrofă izolată

la zeci de km de celelalte tinoave din regiune şi este situată la o altitudine de 1400 m.

Tinovul apare ca un ochi de apă înconjurat de un arboret de molid. Iniţial a fost o

depresiune în substratul eocenic (conglomerat) care s-a umplut cu apă din precipitaţii.

În prezent mlaştina are două ochiuri de apă pe o suprafaţă de 1500 m2.

Sfagnetul a format un „lagg” care se întinde pe circa 2 ha, fiind situat la limita

judeţelor Bistriţa Năsăud şi Maramureş, slab dezvoltat înspre Maramureş din cauza

pantei accentuate, mai bine dezvoltat spre sud, pe o pantă mai lină. După sondaje

sumare, grosimea stratului de sfagnet în diferite stadii de turbificare ajunge la peste 4 m.

Pitorescul acestui tinov îl constituie cele două pâlcuri de pin montan prezente pe malul

apei.

Pe stratul de muşchi se găsesc plante reprezentative: Scheuchzeria palustris,

Eriophorum vaginatum, Carex pauciflora, Vaccinium myrtillus, Drosera rotundifolia

A5-11

(plantă carnivoră), Listera cordata, Homogyne alpina, Carex goodenowil, Dicranum

scoparium, Pleurozium schreberi, Polytrichum strictum, Bazzania trilobata, Sphagnum

robustum, S. amblyphyllum, S. magellanicum, S. acutifolium, S. cuspidatum etc.

Conform OM 552/2003, suprafaţa inclusă în conservare specială este de 0,5 ha,

cuprinzând numai luciul de apă şi mlaştina limitrofă. Având în vedere importanţa

ştiinţifică a turbăriei precum şi necesitatea protejării zonei, se impune extinderea

suprafeţei de conservare specială la 2 ha, care înconjoară acest tinov.

Peştera Izvorul Albastru al Izei Peştera a fost declarată rezervaţie prin L 5/2000, având o suprafaţă de protecţie

de 100 ha. Cea mai mare peşteră din judeţul Maramureş (2440 m), situată pe versantul

nordic al Vf. Bătrâna (1710 m), la cota 1250 m. Intrarea în peşteră e monumentală şi

impresionantă, apele ajungând pe fundul unei doline de circa 30 m adâncime.

Peştera are săli de 20-30 m înălţime, cascade înalte de până la 15 m, denivelare

de – 170 m, iar la 300 m de la intrare, apele ajung la baza calcarelor. La contactul cu

şisturile cristaline s-a format „argila de Iza”, un amestec de minerale argiloase (prezenţa

oxizilor de titan). Se dezvoltă în şisturi cristaline sericito-cloroase şi calcare sedimentare.

Importanţa peşterii este dată de geneza sa, determinată prin captarea în

subteran a unui pârâu şi constituirea unui dren carstic de mari dimensiuni pe contactul

dintre calcar şi şisturile cristaline, apoi prin situaţia stratigrafică, tectonică şi

hidrogeologică pe care o reflectă, precum şi prin prezenţa, geneza şi mineralogia

depozitelor de caolin. La importanţa ştiinţifică a peşterii se mai adaugă frumuseţea

galeriilor şi a cascadelor.

Face parte din conservare specială.

Izvorul Bătrâna (Ponorul Izei) Rezervaţie declarată prin L 5/2000 cu suprafaţa de 0,5 ha. Ponorul este o

insurgenţă în care apele pârâului pătrund în peştera Iza. Ponorul de la intrarea în

peştera Izei este o fostă dolină impresionantă, cu pereţii stâncoşi în care apele pârâului

Bătrâna pătrund printr-un mic canion cu cascade; fenomene endocarstice de excepţie,

monumentale, dezvoltate în calcare eocene.

Căi de acces: din Moisei (DN18) se urcă pe DF de pe Izvorul Dragoş 7 km, apoi

pe potecă, pe pârâul Sterpu (denumirea cursului inferior al V. Bătrâna) 4 km până la

ponor. Din Dealul Moiseiului (DN 17C) se urmează DF spre sud, pe V. Izei 7 km până la

A5-12

Izbucul Izei. De aici, încă 400 m km în amonte, apoi 2 km la stânga pe DF, de unde, pe

potecă nemarcată, cca. 1 oră până la peşteră.

Carstul din Dealul Popii Dealul Popii (1230 m) este situat la 1,5 km vest de Valea Vinului. Calcarele

cristaline aparţin seriei de Cimpoiasa (devonian – carbonifer). Cele 7 cavităţi cunoscute

în Dealul Popii (P. Baia lui Schneider, P Speranţei, P lui Mihai, P Rece, P Strâmtă, P cu

Puţ, Grota Baia lui Schneider) au aspecte destul de diferite, dar ceea ce frapează este

caracterul general descendent. Sunt cavităţi cu spaţii largi rezultate din modelarea

polifazică a unor diaclaze (Baia lui Schneider, P. lui Mihai) cât şi cavităţi strâmte şi joase

dezvoltate pe diaclaze de tracţiune gravitaţională (P. Rece, P. Strâmtă, P. cu Puţ). O

morfologie deosebită are P. Speranţei, cu galerii de dimensiuni reduse dar cu aspect

labirintic.

În peştera Baia lui Schneider s-au efectuat lucrări de exploatare a unui minereu

auro-argentifer oxidat denumit „brăuna”, lucrări care au încetat la începutul secolul XIX.

Peştera conţine o cantitate considerabilă de aragonit şi faună cavernicolă. Deşi s-au

scos cantităţi impresionante de aragonit din peşteră, aceasta mai păstrează zone încă

neatinse de dalta omului. Importanţa ştiinţifică este dată de mineralogia acesteia,

speleoteme de calcit şi aragonit, gradul lor de cristalizare şi recristalizare, fiind

excepţionale.

Din fauna cavernicolă identificată în Peştera Baia lui Schneider, P. lui Mihai, P.

Speranţei amintim: Pogonognathellus flavescens (colembol), Plutomurus unidentatus

(colembol), Deuteraphorura silvarius (colembol), Meta renardi (araneid), Lepthyphantes

sp. (araneid), Clubiona sp. (araneid), Kalaphorura tuberculata (colembol), Neanura

muscorum (colembol), Micrargus herbigradus (araneid) etc.

Peştera Cobăşel Declarată rezervaţie speologică prin L 5/2000, peştera este localizată în

versantul stâng al Văii Cobăşel, la circa 6 km de comuna Şanţ şi la 60 m amonte de P.

Râsului. Are o dezvoltare de 570 m şi o denivelare de – 30 m. Se dezvoltă în

formaţiunea carbonatică mediană a seriei de Rebra de vârstă precambriană şi este

constituită din formaţiuni terigene (micaşisturi, cuarţite) cu intercalaţii de gnaise şi

amfibolite. Formele de coroziune (septe parietale şi de tavan) sunt omniprezente.

A5-13

Cele mai frecvente speleoteme sunt cele datorate apelor de condensare,

formaţiuni parietale de tipul coralitelor (Galeria Diaclazei, Galeria Puţului). Formaţiunile

de prelingere (cruste parietale şi dom stalagmitic) sunt prezente la intersecţia Galeriei

Centrale cu Galeria Diaclazei. Cruste carbonatice tapisează etajul superior al Galeriei

Diaclazei.

Peştera Cobăşel, dezvoltată în calcare cristaline, poate fi considerată un model

pentru cavităţile formate din apele de infiltraţie, stagnante la contactul permeabil –

impermeabil. Golurile formate în regim freatic au frecvente cristalizări de tip coralitic,

rezultat al cristalizării din apa de condensare. Galeriile peşterii sunt astfel un excelent

laborator în care poate fi aprofundat modul de formare şi morfologia acestei categorii de

speleoteme.

Este inclusă în zona de conservare specială a PNMR.

Izvoarele Mihăiesei Sector montan din masivul Mihăiasa (1805 m) de pe versantul sudic al Munţilor

Rodnei, declarat rezervaţie prin L 5/2000 cu suprafaţa de 50 ha. În apropierea obârşiei

pârâului Mihăiasa se află Stânca Iedului şi în vecinătate Bujdeie, constituite din roci

cristaline, acoperite în cea mai mare parte de molid, mai rărit spre vârf, unde, locul

arborilor este preluat de arbuşti. Zona este importantă deoarece conservă o populaţie de

cocoş de mesteacăn (Tetrao tetrix).

Având în vedere importanţa ştiinţifică a zonei precum şi necesitatea protejării

acesteia, se impune includerea suprafeţei în regim de conservare specială.

Poiana cu narcise de pe Masivul Saca

Poiana cu narcise (Narcissus angustifolius) pe versantul estic al muntelui Saca,

la o altitudine de 1600 m, este declarată rezervaţie prin L 5/2000, cu o suprafaţă de 5

ha. În perioada de înflorire, poiana oferă o imagine inedită. Zona este caracterizată prin

soluri brune acide, pe alocuri brune acide litice şi soluri negre acide. Alături de narcise

se regăsesc plante ca: Festuca rubra, Trifolium repens, Phleum alpinum, Cerx leporina,

Potentilla anserina, Campanula abietina, Alchemilla hybrida, Veronica serpyllifolia,

Thymus pulcherrimus, Juncus conglomeratus etc (autor).

Tot aici s-au găsit specii interesante de: enchitreide (Cernosvitoviella carpathica,

Achaeta camerani, A. eiseni, Fridericia bisetosa, F. paroniana, F. aurita, F. regularis, F.

hegemon, Henlea heleotropha, Enchytraeus bucholz, Marionina communis, M. filiformis,

A5-14

M. argentea, M. southerni), colembole (Folsomia quadrimaculata, F. inoculata,

Isotomiella minor, Onychiurus globatus, O. spectabilis, Tullbergia affinis, Isotomia

violacea, Hypogastrura succinea, Neanura muscorum, Tomocerus longicornis,

Orchesella spectabilis), lepidoptere (Catascia diludaria, Standfussiana lucernea, Pieris

bryoniae) etc.

Tăurile Buhăescului La sud de culmea Pietrei Albe, sub Vârfurile Buhăiescu se adaposteşte o salbă

de 4 lacuri glaciare alpine, Tăurile Buhăiescu, cunoscute de localnici sub denumirea de

,,ochiuri de mare”, sau Iezerele Buhăescu.

La o jumătate de oră de coborât din şaua Pietrosului se ajunge la primul lac

Buhăescu de forma mai alungită, care captează un pârâu ce izvorăşte din suprafaţa

luciului de apă. Pârâul care se revarsă ajunge in al doile ochi de lac care este şi cel mai

întins ca suprafaţă dintre Tăurile Buhăescu şi cel mai adânc (cel mai adânc dintre

lacurile glaciare alpine din Masivul Munţilor Rodnei (4,6 m).

In aceeaşi linie mai in aval este plasat următorul lac, iar ultimul este deviat in

direcţia sud, pe o poliţă alpină, după care şuvoiul de apă se revarsă în cascade spre

pajiştea alpină până în pr. Buhăescu Mare.

Creasta principală a Munţilor Rodnei Creasta principală a Munţilor Rodnei se include în totalitate în conservare

specială – vegetaţia existentă păstrând urmele glaciaţiunii de interes ştiinţific deosebit –

conform hotărârii membrilor Consiliului Ştiinţific al APNMR.

Pasul Pietrii (1196 m) – Vf. Bătrâna (1710 m) – Podu Bătrânei – Vf. Gropilor

(2063 m) – Vf. Rebra (2119 m) – Vf. Cormaia (2033 m) – Vf. Repedea (2074 m) –Vf.

Negoiasa Mare (2041 m) – Vf. Puzdrele (2188 m) – Vf. Anieşu Mare (2172 m) – Vf.

Laptelui (2145 m) – Vf. Galaţului (2048 m) – Şaua Galaţului (1822 m) – Şaua Gărgălău

(1907 m) – Vf. Gărgălău (2158 m) – Vf. Omului (2135 m) – Vf. Cişa (2139 m) – Tarniţa

Putredului (1960 m) – Vf. Inău (2279 m) – Şaua cu Lac (2140 m)– Vf. Inăuţ (2222 m).

• Zona de conservare durabilă (din afara conservării speciale)

În această categorie se încadrează restul suprafeţei care este limitată spre

exterior de limitele parcului naţional, şi spre interior de limitele zonei de conservare

specială.

A5-15

Zona este administrată în special pentru protecţia ecosistemelor şi pentru

recreere; în această zonă sunt permise activităţile tradiţionale de utilizare a resurselor

regenerabile din parc. În această suprafaţă se află Baia lui Schneider, Izvoarele

Mihăiesei.

Aici sunt permise activităţi de utilizare durabilă a resurselor naturale regenerabile

în conformitate cu PM, Regulamentul PNMR, legislaţia în vigoare. Include zone cu

infrastructură turistică, intravilan (localitatea Valea Vinulu, şi parţial localitatea Borşa),

pădure, fânaţe, păşuni.

Zone ecologice limitrofe PNMR - cu importanţă deosebită pentru specii de faună de interes pentru conservare

Sunt limitrofe parcului şi necesită anumite reglementări cu scopul evitării

fragmentării habitatelor unor specii de interes deosebit, încurajându-se menţinerea

coridoarelor ecologice (de circulaţie) dintre aceste areale şi cele din parc. Astfel se

încurajează păstrarea integrităţii reţelelor ecologice existente. În aceste areale se

recomandă utilizarea durabilă a resurselor naturale regenerabile.

De interes deosebit sunt: Căldarea Gagi, Preluca Măgurii, Vf. Măgurii, Complexul

carstic Tăuşoare – Zalion, Defileul Izei, Zăvoaiele Borcutului, Preluca de sub Piatră,

Poiana cu Bulbuci (Vf. Posuci).

Protejarea diverselor specii, habitate şi ecosisteme dincolo de limita parcului se

impune ca o necesitate, astfel:

Căldarea glaciară Gagi – zonă de creastă principală neinclusă în limitele PNMR,

reprezintă un refugiu important pentru o serie de mamifere mari (Rupicapra

rupicapra, Ursus arctos, Canis lupus, Cervus elaphus etc.), efectivele migrând

periodic în interiorul parcului, aşadar activitatea de vânătoare în această arie se

va sista. Se va urmări reglementarea, respectiv neavizarea cotelor de recoltă pe

raza de creastă neinculsă în parc, precum şi în această căldare glaciară.

Preluca şi Vf. Măgurii – zonă importantă din punct de vedere avifaunistic, de

asemenea cota de recoltă se va reglementa, aşa încât activitatea de vânătoare se

va sista.

A5-16

Complexul carstic Tăuşoare – Zalion – zonă carstică de interes deosebit, ce

necesită măsuri de protecţie a sistemului de ape subterane.

Peştera Izvorul Tăuşoarelor este rezervaţie declarată prin Legea 5/2000

cu suprafaţa de 71 ha, situată pe Izvorul Tăuşoarelor, afluent de stânga al Văii

Gersa, în apropiere de limita vestică a Parcului. Descoperită de învăţătorul Leon

Bîrte in anul 1915, peştera are o dezvoltare de peste 16 km, fiind un carst în

calcare sedimentare puternic tectonizate, de vârstă eocenă.

Valoarea ştiinţifică poate fi rezumată la enumerarea câtorva fenomene şi

factori: morfologia peşterii prin excelenţă tectonică; dimensiunea şi denivelarea ei

(adâncime de peste –470 m), fiind una dintre cele mai adânci peşteri din

România; peştera adăposteşte un mineral foarte rar – mirabilitul (Na2SO4 x 10

H2O); în Sala Bilelor au fost descoperite peste 40 bile de calcar, noduli

singenetici, fenomen nedescris în altă peşteră; aici trăieşte diplopodul troglobiont

Romanosoma bârtei, specie endemică pentru Munţii Rodnei, denumire care

cinsteşte numele descoperitorului – Bîrte Leon; în Galeria Gipsului se găsesc

cele mei frumoase cristale de ghips din peşterile României (I. Viehmann), fiind

vorba despre cristale de selenit curbate ce imită morfologic o floare (antodite);

oase de Ursus spelaeus.

Peştera Jgheabul lui Zalion este considerată afluent al carstului subteran

de la Tăuşoare, sau o „galerie laterală” a P. Tăuşoare. Această peşteră are o

lungime de 2121 m cu o denivelare de – 226 m, fiind dezvoltată în lungul unei

diaclaze strâmte şi prevăzută cu 20 de cascade.

Defileul Izei – este o zonă de interes peisagistic deosebit, cu ihtiofaună

reprezentativă, şi peisaje spectaculoase prin amploarea pereţilor de calcar care

străjuiesc cursul superior al Văii Iza de la Poiana Izei până la ieşirea acesteia (6

km) din fondul forestier. Ncesită restricţionarea activităţii de pescuit şi încadrarea

suprafeţelor forestiere în categorii de protecţie a solului şi peisajului.

Creasta principală: la vest – Pasul Şetref (817 m) – Capul Muntelui (1194 m) –

Vf. Muncelu (Piatra Gheroasă, 1703 m); la est – Prelucile Gajei – Pasul Rotunda.

A5-17

Zăvoaiele Borcutului Depunere de travertin şi tuf calcaros din care ies la suprafaţă ape

minerale şi CO2 liber, rezervaţie situată la limita parcului, la poalele sud-vestice ale

Masivului Bătrâna, la confluenţa P. Bârloaia cu Izvorul Pietrei, care alcătuiesc

Valea Strâmbă, afluent al Văii Sălăuţa.

Aceste izvoare au fost declarate rezervaţie prin L 5/2000 cu suprafaţa de 1 ha.

Apele minerale de pe V. Strâmba pot fi încadrate în categoria apelor feruginoase,

bicarbonate, sodice, calcice, magneziene, carbogazoase, fiind situate pe un con

de travertin ce ocupă o suprafaţă de circa 800 m2 şi este acoperit de o pădure de

conifere. Izvorul din pârâul afluent de dreapta al pârâului Bârloaia este captat

într-o fântână, are debit de 3500 l /24 ore şi o apă feruginoasă, bicarbonatată,

calcică, magneziană şi cu emanaţii puternice de CO2.

Un al doilea izvor cu debit apropiat de primul, apare ca o fântâniţă în

travertin, iar în apropierea lui se găsesc celelalte izvoare, care datorită obturării

canalelor de ieşire înspre suprafaţă au debite scăzute, dar degajă puternic CO2

(mofetă). Mineralizarea apelor de pe V. Strâmba este cuprinsă între 4850 – 5254

mg/l, elementele predominante fiind CO2, Ca, Na, Fe, Mg.

Poiana cu bulbuci (Trollius europaeus) din Vf. Posuci Situată la limita vestică a parcului şi la limita judeţelor Maramureş şi Bistriţa

Năsăud, are o suprafaţă de 2 ha, în zona Vf. Posuci, ajungându-se uşor din

Pasul Şetref, într-o jumătate de oră pe traseu de creastă. Poiana cu bulbuci

constituie un peisaj încântător în perioada de înflorire, aici găsindu-se şi multe

specii de orhidee, Arnica montana, molidul candelabru etc.

Piatra Ţibăului Reprezintă un uriaş bloc de dolomite cristaline, evidenţiindu-se in peisaj prin

grandoare lânga DN 18. Se află la 4 km în aval de limita NE a PNMR, lângă

confluenţa pârâului Ţibău cu Bistriţa Aurie. Prin L. 5/2000 a fost declarată

rezervaţie botanică cu suprafaţa de 20 ha. Importanţa ştiinţifică reprezintă unele

specii rare sau endemice pentru ţara noastră: Silene dubia, Silene zawadzkii,

Dianthus tenuifolius, Antilis macrocephala, Melampyrum saxosum, Campanula

carpatica etc. (Gh. Coldea, Gh. Pânzariu, 1987).

A5-18

2. Parcul Naţional Călimani Parcul acoperă în întregime masivul muntos Călimani care este situat în partea

nord-vestică a grupei centrale a Carpaţilor Orientali, între cursul superior al Mureşului şi

Depresiunea Dornelor. Administrativ, se află pe teritoriul judeţelor Suceava, Mureş,

Harghita şi Bistriţa Năsăud.

Craterele acestor munţi au erupt ultima dată în Cuaternarul inferior, adică în

urmă cu circa 2-5 milioane de ani. Masivul Călimani, aparţinând arcului andezitic, este

format din lave alternate cu cenuşi vulcanice. Călimani Izvor, Voivodeasa, Răchitiş,

Pietrosul constituie zona de maximă frământare geologică, având un diametru de

aproximativ de 10 km; acest perimetru este de un pitoresc aparte. Potcoava Călimanilor,

adică crestele cu altitudinea medie de 2000 m, reprezintă marginea vechii caldeire, iar

platourile exterioare – curgerile de lavă din crater. Grotele Luanei, cu stalactite şi

stalagmite metalice, au luat fiinţă din aglomeratele şi tufurile vulcanice din caldeira

A5-19

Călimanilor. Valea Neagră, cu o diferenţă de nivel de aproximativ 1 km faţă de creasta

principală, dovadă a puternicei eroziuni care a permis succesiunea scurgerilor de lavă, a

străpuns craterul şi se prezintă ca o depresiune în care se îngrămădesc o succesiune de

culmi. Între Călimani Izvor şi Călimanul Cerbului se găseşte un crater vulcanic cu

diametrul de circa 1 km.

Deşi Călimanii se numără printre cei mai puţin populaţi munţi din România, ei nu

sunt feriţi de ameninţarea omului: exploatările de sulf au distrus definitiv ecosistemele

montane din zonă.

Geologie şi morfologie. Munţii Călimani sunt cei mai înalţi (2.102 m în Vf.

Pietrosul) şi masivi din cadrul lanţului vulcanic românesc şi sunt alcătuiţi în special din

andezite, rezultate în urma a două faze eruptive majore. Acestea au imprimat trăsăturile

de bază ale masivului: un platou vulcanic dominat de caldera Călimani, cu vizibile urme

ale vechilor cratere.

În urma proceselor de îngheţ – dezgheţ au apărut la baza unor versanţi

adevărate “mări de pietre”. Gheţarii montani si-au lăsat amprenta prin forme mai puţin

expressive: fenomene periglaciare, pe versantul Nordic al Reţiţişului, Pietrosului şi pe

flancul vestic al Bistriciorului.

Prin eroziune diferenţiată au luat naştere forme de relief interesante: stâncile

uriaşe „Pietrele Roşii” şi „12 Apostoli”, stâncile din jurul vârfurilor Tihu (Nefertiti) şi

Ciungetu.

Vulcanocarstul este present atât prin forme de suprafaţă (lapiezuri, alveole etc.),

cât şi prin forme de interior (Grotele Luanei, Palatul de Ciocolată cu forme de scurgere

limonotice), dar care au fost complet distruse prin exploatarea sulfului în carieră (în

Muntele Negoiul Românesc).

Rezervaţia geologică 12 Apostoli este situată pe creasta ce leagă Neagra

Şarului de Vârful Tămău şi Vârful Pietrele Roşii. Aici, o privelişte fascinantă, uluitoare ni

se deschide înaintea ochilor, transpunându-se parcă într-o lume mitologică, populată de

personaje fantastice: Guşterul, Moşul, Dragonii, Nefertiti, Cămila, Cei 40 de Mucenici, 12

Apostoli. Aceste ciudate forme de piatră par a fi modelate de zei. Rezervaţia este uşor

accesibilă dinspre localitatea Gura Haitii. Formaţiunile sunt înconjurate de jnepenişuri

dense, foarte îndrăgite de cocoşul de mesteacăn.

În Călimani există şi o Rezervaţie forestieră de jnepeniş şi zimbru, cu o

suprafaţă de aproximativ 384 ha, inclusă în Legea 9/1973 privind protecţia mediului.

A5-20

Aceasta cuprinde pădurile şi jnepenişurile situate în perimetrul dintre izvorul pârâului

Neagra Şarului şi Vârful Răchitiş. Amestecul de molid şi zâmbru de aici este unic în

România, interesantă fiind şi prezenţa arinului (Alunus viridis), cu rol deosebit în fixarea

solului, şi scoruşului (Sorbus aucuparia), prezenţi până pe la 1800 m altitudine; mai

întâlnim rododendron şi ciuboţica – cucului. Pe teritoriul acestei rezervaţii se găseşte o

curiozitate speologică – Grotele Luanei, descoperite în anul 1961 de către geologul Emil

Butnaru.

Trasee turistice marcate din Munţii Călimani:

- traseul 1: Vatra Dornei – Poiana Spânzului – Buza Şerbii – Apa Rece –

Neagra Şarului

- traseul 2: Neagra Şarului – 12 Apostoli – Vârful Tămău – Şaua Negoiului

– Vârful Răchitiş – Iezerul Călimanului – Gura Haitii

- traseul 3: Gura Haitii – Valea Panacului – Vârful Pietrele Roşii – sat

Dornişoara

- traseul 4: Gura Haitii – Poiana Izvoarele – Vârful Pietrosu

- traseul 5: Gura Haitii – 12 Apostoli – Poiana Negri

- traseul 6: Vârful Bistriciorul – Şaua Gruiului – Vârful Pietrosu – Vârful

Negoiul Unguresc – Vârful Răchitiş – Vârful Bradul Ciont – Şaua

Voivodeasa

- traseul 7: exploatarea minieră Călimani – Vârful Răchitiş – staţia şi

cabana meteo

În Munţii Călimani se poate practica şi turismul de aventură, de la rafting, pe

Valea Bistriţei, la parapantă, alpinism, schi. Pentru cursele de mountainbike există un

traseu care porneşte din Gura Haitii spre Vârful Răchitiş şi un altul în zona Lacului

Colibiţa. În zona fostelor exploataţii de neferoase şi forestiere de sub Răchitiş, spre Gura

Haitii, şi dinspre Munţii Suhard sau Rarău – Giumalău se poate practica off road, ATV

sau Quad. Firme specializate în Team Building organizează în Munţii Călimani Eco

Challenge cu o durată de mai multe zile. Se înnoptează la cort sau la tradiţionalele

stâne, propunându-se, ca divertisment, traversări de râuri cu pluta ori partide de pescuit

cu undiţe improvizate. Se mai practică iarna snowmobile, canioning, dirt track, hipism, tir

cu arcul, paintball, ture de munte şi alpinism, iar vara – sporturi nautice. Există

posibilitatea de a participa la partide interesante de vânătoare sau de pescuit sportive pe

Lacurile Izvorul Muntelui sau Colibiţa.

A5-21

3. Parcul dendrologic de la Arcalia La 17 km vest de Bistriţa, lângă satul Arcalia, comuna Şieu Măgheruş, se află

unul din cele mai frumoase parcuri dendrologice din ţară (16 ha), amenajat de Bethlen

Balasz. Aici cresc aproximativ 150 de specii de arbori şi arbuşti din diferite zone ale

globului: molid caucazian, brad argintiu, salcâm japonez.

În fiecare an, în periaoda august – septembrie, la Centrul Regional de

Francofonie Arcalia (din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj – Napoca), care

funcţionează în vechiul şi frumosul castel al contelui Bethlen, se organizează Tabăra

internaţională de pictură, grafică şi sculptură Arcalia.

4. La sărătură În satul Blăjenii de Jos, comuna Şintereag, există o rezervaţie botanică „La

sărătură” cu o fântână cu apă sărată, plante specifice sărăriilor, izvoare sărate, mici bălţi

şi nămol sărat.

O suprafaţă de aproximativ 22 ha, arie naturală protejată de interes naţional, La

sărătura, este propusă ca sit de importanţă comunitară (sit Natura 2000) şi se află în

procedura de verificare şi validare la Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor.

Obiectul ocrotirii îl constituie specia Armeria maritima Willd, plantă baltic-central

europeană, fiind una din puţinele locaţii din România unde se găseşte. Habitatul format

de această specie este considerat un habitat prioritar, la nivelul Uniunii Europene, 1340*

Inland salt meadows – Pajişti sărăturate continentale, necesitând declararea de arii

speciale.

Acest sit reprezintă cea mai bine conservată zonă sărăturată din judeţul Bistriţa –

Năsăud. Zona cunoscută de localnici sub denumirea de „La Sărătura” este inundată

puternic primăvara având un pronunţat caracter mlăştinos, în această perioadă.

Vegetaţia este săracă fiind reprezentată în principal de specii halofile:

- Armeria maritima

- Salicornia europaea

- Scorzonera cana

- Aster tripolium etc.

Specii de păsări:

A5-22

- Ciconia ciconia (barza)

- Accipiter gentilis (uliu porumbar)

- Accipiter nisus (uliu păsărar)

- Corvus corax (corbul)

- Falco tinnunculus (vânturel roşu)

- Gallinula chloropus (găinuşa de baltă)

- Motacilla alba (codobatura albă)

Amfibieni şi reptile:

- Bombina variegata (buhai de baltă cu burta galbenă)

- Triturus cristatus (triton cu creastă).

5. Masivul de sare de la Sărăţel – comuna Şieu Măgheruş

Rezervaţie geologică (la 12 km sud-vest de Bistriţa), unde s-a amenajat un bazin

cu apă sărată pentru tratarea reumatismului (proprietăţi techirghiol).

6. Râpa cu păpuşi de lângă Domneşti

Rezervaţie geologică ce cuprinde un microrelief sculptat de natură de-a lungul

erelor geologice.

7. Râpa Mare de lângă Budacul de Sus (la 20 km sud-est de Bistriţa),

rezervaţie paleontologică.

8. Pădurea din Şes de la Orheiul Bistriţei – arbori de 60-80 ani, sol

mlăştinos favorabil prezenţei lalelei pestriţe – unică în lume.

9. Vulcanii noroioşi de la Monor, la ieşirea înspre Batoş în zona

mlăştinoasă “La gloduri” – locul unde “bolboroseşte şi te ceartă pământul”, cum spun

bătrânii satului – rezervaţie geologică.