Analiza Echilibrului Pe Baza Bilantului Financiar

Analiza echilibrului pe baza bilantului financiar

UNIVERSITATEA „SPIRU HARET”FACULTATEA DE CONTABILITATE ŞI FINANŢE, CÂMPULUNG MUSCEL

MASTERAT: Contabilitate armonizată şi managementul afacerilorDisciplina: Analiza datelor financiar contabile

Cursuri de zi

RAPORT DE CERCETARECU TEMA:

ANALIZA ECHILIBRULUI PE BAZA BILANTULUI FINANCIAR

Conducător ştiinţific:Prof. univ.dr. Iosefina Morosan

Masterand: Forminte(Litu) LoredanaLocul de muncă: SC L QUALITY SRLFuncţia: directorMail: [email protected]:0726270274

1. Cotleţ D, Situaţiile financiare între informaţie şi decizie, Editura Orizonturi universitare,Timişoara, 2005.2. Moroşan Iosefina, Analiza economico-financiară, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2008.3. Moroşan Iosefina, Analiza economico-financiară, Probleme rezolvate, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2008.4. Vâlceanu Gh. ş.a., Analiza economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2005.5. Ştefănescu Aurelia, Performanţa financiară a întreprinderii, între realitate şi creativitate, Ed. Econ., Bucureşti6. Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, „Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr. 766 din 10 noiembrie 2009


CUPRINS

Capitol 1 IntroducereMotivatia si importanta alegerii temei…………………………………………………....3Obiectivele cercetarii temei Analiza echilibrului pe baza bilantului financiar.……….….4Ipoteze de lucru…………………………………………………………………………...4Metodologia aplicata……………………………………………………………………...5

Capitol 2 Aspecte teoretice privind analiza echilibrului pe baza bilantului financiarEchilibrul financiar al unei societati . . . . . . . . . . . . . .…………………...….……..……... 6Analiza statică a echilibrului financiar.......... ………………………………………….....7Analiza fondului de rulment net ………………………………………….………………8Analiza necesarului de fond de rulment………………………..……………….…..13Analiza trezorerii nete……………………………………………………………………16

Capitolul 3Studiu de caz Analiza echilibrului pe baza bilantului financiar la SC MALIN SRL.-metoda statica......20

Capitolul 4Concluzii si propuneri.………………………………………………………………….27

Capitolul 5Bibliografie.…………………………………………………..………………………….31



Capitol 1INTRODUCERE

1.1. Motivatia si importanta alegerii temei

Am optat în alegerea temei “Analiza echilibrului pe baza bilantului financiar”cu scopul de a ma perfectiona în domeniul teoriei si metodologiei analizei echilibrului financiar al unei societati, pe baza bilantului financiar. Urmarind cu precadere dezvoltarea gândirii, a inteligentei, a spiritului de observatie, exersand operatiile de analiza, sinteza, comparatie, generalizare, bilantul financiar al unei societati este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă bunurile economice, drepturile şi obligaţiile întreprinderilor, la încheierea exerciţiului financiar, practic determina evolutia unei firme.Prin urmare, prezenta lucrare isi propune sa scoata în evidenta acele trasaturi ale managerilor care inspira oamenii sa conduca cât mai profesionist si mai durabil orice întreprindere, fie ea mica, mijlocie sau mare.Capitolul introductiv al prezentului raport de cercetare, respectiv capitolul 1, cristalizeaza aspectele fundamentale ale analizei echibrului financiar al unei societati. In cadrul capitolului 2, sunt conturate aspectele teoretice ale echibrului unei societati pe baza bilantului financiar.

Partea a doua a lucrarii conține un studiu de caz realizat pe baza bilanțului financiar elaborat pentru societatea SC MALIN SRL. Studiul cuprinde analiza economico financiara a firmei, trasand în final, câteva idei de imbunatatire a performantelor societatii. Procesul de analiza a echilibrului financiar ofera celor care il folosesc numeroase si variate ocazii de depasire a stadiului de concret si face mai usoara si placuta „urcarea” catre general si abstract! În timpul desfasurarii procesului de analiza a echilibrului financiar al unei societati, managerii dovedesc initiativa si inventivitate, sistemul decizional si de analiza le permite mai multa independenta si libertate de actiune.De asemeni, în timpul desfasurarii procesului managerial de analiza financiara se stabilesc relatii între manageri si executanti, urmarindu-se instaurarea unui climat favorabil conlucrarii fructuoase între oameni în vederea rezolvarii cu succes a sarcinilor trasate, crearea unei tonalitati afective pozitive de întelegere si exigenta în respectarea regulilor si stimularea dorintei participantilor de a-si aduce propria contributie la reusita jocului. Consider ca procesul managerial de analiza a echilibrului financiar este mijlocul potrivit ales în vederea dezvoltarii personalitatii multilaterale a performantelor manageriale si a unei functionari optime a societatii pe care o conduc.



1.2. Obiectivele cercetarii temei “Analiza echilibrului pe baza bilantului financiar ”

Obiectivul general al proiectului se află în strânsă corelare cu obiectivul general al cursului semestrial”Analiza datelor financiar contabile” respectiv fundamentarea, adoptarea şi înfăptuirea deciziilor manageriale care conduc la cresterea competitivitatii societatii, deci cresterea echilibrului financiar al unei societati.

Obiectivele specifice urmarite sunt:

1. Crearea şi asigurarea unui flux decizional coerent pentru formarea abilităţilor de identificare şi soluţionare eficientă a problemelor aparute in timpul desfasurarii procesului managerial de analiza a echilibrului financiar al unei societati.2. Crearea şi asigurarea unui flux decizional coerent pentru formarea abilităţilor de identificare şi fundamentare a deciziilor manageriale rezultate din analiza echilibrului financiar al unei societati, în conformitate cu legislaţia în vigoare

Obiectivele specifice propuse urmăresc crearea şi consolidarea unui flux rational de analiza a echilibrului financiar, în măsură să asigure un proces managerial de analiza modern, bazat pe rezultate, care să implice factorii de decizie şi personalul cu funcţii de execuţie, astfel încât să se asigure coerenţa şi eficienţa în activitatea procesului de analiza a echilibrului financiar, ca o performanta manageriala. În acelaşi timp, prin furnizarea cunoştinţelor şi abilităţilor necesare în desfasurarea procesului de analiza a echilibrului financiar, se urmăreşte dezvoltarea capacităţii managerilor de a formula politici economice moderne şi implicit de a îmbunătăţi procesul de planificare economica, strategică şi de reglementare. Nu în ultimul rând, se are în vedere dezvoltarea funcţională a colaborărilor şi a consultărilor cu factorii interesaţi, în procesul de analizaa echilibrului financiar.

1.3.Ipoteze de lucru

Pe baza literaturii de specialitate şi a unor date empirice obţinute în România au fost formulate următoarele ipoteze de cercetare: Unele prevederi ale legilor contabile în desfasurarea procesului managerial de analiza a echilibrului financiar nu sunt aplicate pentru că nu sunt cunoscute de către manageri si alte persoane de decizie. Unele prevederi ale legilor contabile în desfasurarea procesului managerial de analiza a echilibrului financiar nu sunt aplicate pentru că managerii si persoanele de decizie nu au resursele/mijloacele necesare.Unele prevederi ale legilor contabile în desfasurarea procesului managerial de analiza a echilibrului financiar nu sunt aplicate pentru că la nivelul organizatiei(societatii) există alte mecanisme care funcţionează pentru atingerea aceluiaşi obiectiv.



În etapa de analiză a datelor empirice aceste ipoteze iniţiale de cercetare au fost rafinate şi reformulate. Ipotezele reformulate se regăsesc în secţiunea de prezentare şi interpretare a rezultatelor.

1.4. Metodologia aplicata

Pentru testarea ipotezelor propuse s-a folosit metoda statica de analiza pe baza bilantului pentru societatea cu raspundere limitata, SC MALIN SRL. S-a dorit atât percepţia/opinia factorilor implicati cu privire la gradul de aplicare a prevederilor legii (autoevaluare), cât şi cea aplicata personalului de decizie.


Capitolul 2

ASPECTE TEORETICE PRIVIND PROCESUL DE ANALIZA A ECHIBRULUI PE BAZA BILANTULUI FINANCIAR

2.1. Echilibrul financiar al unei societati

Principiul continuităţii activităţii, principiu care interesează orice întreprindere, indiferent de stadiul în care se află, nu poate fi susţinut decât în condiţii de activitate echilibrată. Orice întreprindere se confruntă la un moment dat sau altul cu probleme de echilibru. Factorii care creează dezechilibre trebuie cunoscuţi, astfel încât aceştia să nu acţioneze anarhic, spontan, în acest fel putându-se evita fenomenele negative. Doar o activitate profitabilă şi o menţinere a echilibrului financiar pot duce la o respectare continuă a obiectivului esenţial al întreprinderii, şi anume maximizarea valorii sale patrimoniale. Echilibrul financiar, în sensul care interesează lucrarea de faţă, exprimă egalitatea dintre sursele financiare şi mijloacele economice necesare desfăşurării activităţii de exploatare şi comercializare pe termen lung şi scurt.Echilibrul financiar se realizează pe termene, astfel : -echilibrul pe termen lung, când se compară capitalul permanent cu activele imobilizate (fond de rulment) ;-echilibrul curent, când se compară activele circulante cu obligaţiile pe termen scurt (necesarul de fond de rulment) ;-echilibrul pe termen scurt, când se compară fondul de rulment cu necesarul de fond de rulment (trezoreria).Relaţiile de principiu în analiza echilibrului financiar sunt :Activ imobilizat = Capital permanentActive circulante = Datorii pe termen scurt

Din cauza neconcordanţei existente între durata medie a lichidităţii activului şi durata medie a exigibilităţii pasivului, respectarea acestor egalităţi de principiu este practic imposibil de realizat. De aceea, echilibrul financiar se manifestă ca tendinţă, reprezentând un obiectiv permanent al politicii financiare, el fiind considerat atins când exerciţiul financiar se încheie cu trezorerie pozitivă. Deci, echilibrul financiar este practic obţinut prin reglarea unui lung şir de dezechilibre manifestate în activitatea curenta a întreprinderii. Adică, depăşirea valorilor de dezechilibru temporar conduce la echilibrul dinamic al sistemului.Echilibrul financiar este analizat static, utilizând bilanţul financiar al societăţii.

2.2. Analiza statică a echilibrului financiar

Bilanţul este instrumentul de reflectare a echilibrului financiar al întreprinderii, la încheierea exerciţiului, de reflectare materială a modului de utilizare a capitalurilor proprii şi împrumutate. Deci, bilanţul oferă criterii de apreciere a echilibrului financiar al întreprinderii la un moment dat.

„Structura bilanţului contabil se apropie tot mai mult de o prezentare funcţională (pe activităţi) a datelor contabile, în detrimentul unei prezentări, după criterii financiare, de lichiditate şi exigibilitate. De aceea se impune o pregătire a informaţiei contabile pentru analiza financiară.” (Moroşan Iosefina, Analiza economico-financiară, Probleme rezolvate, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2008, pag. 128). Bilanţul financiar oferă informaţii statice despre patrimoniul întreprinderii, fiind o reflectare fidelă a momentului în care acesta este întocmit. Denumit şi bilanţ lichiditate – exigibilitate, bilanţul financiar urmăreşte să pună în evidenţă capacitatea întreprinderii de a-şi onora angajamentele faţă de terţi. Caracteristica de bază a acestui bilanţ este că posturile de activ şi cele de pasiv sunt reflectate la valoarea lor netă, iar construcţia sa se bazează exclusiv pe gradele de lichiditate şi de exigibilitate ale elementelor de activ, respectiv de pasiv. Astfel, sunt foarte utile informaţiile care sunt prezente în Anexa la bilanţ privind lichiditatea activelor, în special a creanţelor, respectiv exigibilitatea pasivelor, în special a datoriilor întreprinderii.Asupra bilanţului contabil după repartizarea profitului se aplică următoarele corecţii pentru obţinerea bilanţului financiar:Retratarea bilanţului, care presupune eliminarea elementelor de activ fictiv, retratarea grupei de conturi de regularizare pasiv şi reclasificarea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli.Astfel, elementele de activ fictiv sunt considerate non-valori ce corespund unor elemente care în caz de vânzare nu vor da naştere unui flux de numerar. Acestea sunt eliminate astfel:-cheltuielile de constituire şi cercetare-dezvoltare vor fi eliminate şi vor scădea cu aceeaşi valoare nivelul capitalului propriu, pentru menţinerea egalităţii bilanţiere Activ = Pasiv-decontările cu asociaţii privind capitalul vor fi eliminate şi vor scădea cu aceeaşi valoare nivelul capitalului propriu, pentru menţinerea egalităţii bilanţiere Activ = Pasiv-cheltuielile înregistrate în avans vor fi eliminate şi vor scădea cu aceeaşi valoare nivelul capitalului propriu, pentru menţinerea egalităţii bilanţiere Activ = Pasiv-diferenţele de conversie activ vor fi eliminate şi vor scădea cu aceeaşi valoare nivelul capitalului propriu, pentru menţinerea egalităţii bilanţiere Activ = Pasiv-soldul debitor al decontărilor în curs de clarificare va fi eliminat şi va scădea cu aceeaşi valoare nivelul capitalului propriu, pentru menţinerea egalităţii bilanţiere Activ = Pasiv-fondul comercial va fi eliminat şi va scădea cu aceeaşi valoare nivelul capitalului propriu, pentru menţinerea egalităţii bilanţiere Activ = Pasiv-primele privind rambursarea obligaţiunilor vor fi eliminate şi vor scădea cu aceeaşi valoare împrumuturile pe termen mediu şi lung, pentru menţinerea egalităţii bilanţiere Activ = PasivConturile de regularizare pasiv, din perspectiva continuităţii activităţii vor fi incluse la capitaluri proprii.Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli vor fi incluse la capitaluri proprii doar dacă reprezintă elemente fără obiect real. Dacă însă ele reprezintă riscuri reale, au un scop şi o valoare bine precizate şi există o mare probabilitate de utilizare a lor, atunci ele vor fi asimilate datoriilor cu scadenţă mai mare sau mai mică decât un an, după cum provizioanele fac obiectul unor utilizări într-un interval mai mare sau mai mic de un an.Înregistrarea datoriei fiscale.Datoria fiscală acţionează pe de o parte prin diminuarea capitalurilor proprii, iar pe de altă parte prin creşterea datoriilor pe termen scurt. Datoria fiscală este o obligaţie a unităţii şi este egală cu suma următoarelor elemente:-impozit amânat asupra subvenţiilor pentru investiţii-impozit amânat asupra provizioanelor reglementate-impozit amânat asupra veniturilor înregistrate în avans-impozit amânat asupra diferenţelor de conversie pasiv-impozit amânat asupra soldului creditor al decontărilor în curs de clarificare

-impozit amânat asupra provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli incluse la capitalurile propriiRegruparea elementelor bilanţiere prin agregarea anumitor date şi divizarea altora în funcţie strict de gradul de lichiditate al activelor şi de exigibilitate al pasivelor, astfel încât să se obţină valori semnificative din punct de vedere financiar.Asupra activului, corecţiile urmăresc obţinerea a două mărimi: active imobilizate nete şi active circulante. Pentru aceasta se disociază în două grupe, una cu durată mai mare de un an (active imobilizate) şi una cu durată mai mică de un an (active circulante).Asupra pasivului, corecţiile urmăresc obţinerea a două mărimi: capitaluri permanente formate din capitaluri proprii şi din împrumuturi pe termen mediu şi lung, şi datorii pe termen scurt, adică resurse rambursabile într-o perioadă mai mică de un an.Utilizarea bilanţului financiar pentru analiza financiară satisface în primul rând creditorii, care urmăresc lichiditatea şi solvabilitatea întreprinderii, şi acţionarii, care urmăresc nivelul activului net contabil.

2.2.a. Analiza fondului de rulment net

În teoria economică, conceptul impus al fondului de rulment de către utilizarea bilanţului financiar este fondul de rulment net. Acesta se calculează pe baza bilanţului financiar care prezintă activul si pasivul ca formate din două mase: o masă relativ stabilă (formată din capitaluri permanente şi active imobilizate) şi o masă mobilă (formată din obligaţii pe termen scurt şi active circulante). Pornind de la această împărţire a elementelor în bilanţul financiar şi de la echilibrul ce trebuie să existe între durata unei operaţii de finanţare şi durata surselor de finanţare, putem evidenţia două reguli principale ale finanţării :În primul rând, nevoile permanente de alocare a fondurilor băneşti se vor acoperi din capitalurile permanente, cu precădere din capitalurile proprii.În al doilea rând, nevoile temporare se vor acoperi din resursele temporare.Respectarea strictă a acestor ecuaţii de echilibru presupune o activitate fără întreruperi şi de o regularitate perfectă în privinţa încasărilor şi plăţilor. Realizarea practică a acestor cerinţe este dificilă din cauza asimetriei în ce priveşte riscul al activelor şi al pasivelor. Astfel, în timp ce exigibilitatea obligaţiilor pe termen scurt este certă, transformarea activelor în disponibilităţi este aleatoare, putând fi perturbată de o serie întreagă de factori economici, financiari şi conjuncturali. Tocmai această asimetrie impune necesitatea constituirii unei rezerve, a unei marje care să fie în măsură să facă faţă aşa-ziselor „neregularităţi de scadenţă”.Deci, o regulă generală a echilibrului financiar al unei întreprinderi devine că o parte din capitalurile permanente este destinată acoperirii nevoilor ciclice sau temporare. Capitalurile permanente ale întreprinderii trebuie să finanţeze activele imobilizate, dar şi o parte a activelor circulante. Acest lucru trebuie să se întâmple datorită naturii permanente a unor active circulante, care se explică astfel : pe lângă clădiri, maşini şi instalaţii, întreprinderea are nevoie pentru a funcţiona şi de un stoc minim de materii prime, materiale, producţie în curs de fabricaţie, produse finite. Este naturală deci considerarea că stocurile şi creanţele reconstituite de întreprindere în mod permanent pentru a-i asigura funcţionarea pot fi considerate nevoi permanente, necesitând resurse permanente de finanţare. Această finanţare a activelor circulante din resursele permanente se realizează prin existenţa fondului de rulment. Fondul de rulment face deci legătura între partea de sus a bilanţului şi partea de jos a bilanţului, ceea ce îi oferă o poziţie strategică. Valoarea informativă incontestabilă a fondului de rulment fac ca acesta să fie apreciat de majoritatea analiştilor financiari ca fiind cel mai important indicator al echilibrului financiar.

Modul de calcul al fondului de rulment recurge la două procedee :Pe baza părţii de sus a bilanţului, ca diferenţă între capitalurile permanente (Cp) şi activele imobilizate nete (Ai)FR = Cp - AiÎn această abordare, fondul de rulment reprezintă excedentul de resurse permanente care asigură finanţarea activelor circulante. Deci, acest excedent este degajat de partea de sus a bilanţului pentru acoperirea nevoilor de finanţare din partea de jos a bilanţului.

Cpm

Fond de rulment

Ai

t1 t2 t3 t4 t5 t6 Timp

Fig.1.1. Evoluţia fondului de rulmentSursa: Cotleţ D, Situaţiile financiare între informaţie şi decizie, Editura Orizonturi universitare,Timişoara, 2009, pag. 32Pe baza părţii de jos a bilanţului, ca diferenţă între activele circulante (Acirc) şi obligaţiile totale pe termen scurt (OTS)FR = Acirc – OTS

În această abordare, fondul de rulment reprezintă surplusul activelor circulante în raport cu datoriile temporare, sau partea de active circulante nefinanţată de datoriile pe termen scurt şi care trebuie să fie finanţată din resursele permanente.

Determinarea prin calcul a fondului de rulment şi neînscrierea lui în bilanţ ca un post distinct este consecinţa gestiunii globale şi unitare a fondurilor întreprinderii. Adică, nu se separă distinct fondurile de investiţii de fondurile pentru producţie. Această utilizare globală a fondurilor, îi dă întreprinderii o libertate, şi anume libertatea de a se folosi de fondurile respective acolo unde nevoia de finanţare o cere. Libertatea respectivă este însoţită desigur de responsabilitatea imensă a elaborării unei politici de finanţare coerentă a întreprinderii, politică ce trebuie să ducă la dezvoltarea echilibrată ţi armonioasă a tuturor sectoarelor de activitate şi să ducă la un anume succes al întreprinderii respective în raport cu concurenţa.

În funcţie de apartenenţa capitalului, fondul de rulment se găseşte sub formele de :fond de rulment propriu, care reflectă cuantumul în care participă capitalul propriu la finanţarea activelor circulanteFRP = Cpr - Ai

FRP = FR – ÎTMLfond de rulment străin, care evidenţiază participarea împrumuturilor pe termen mediu si lung la finanţarea activelor circulante

FRS = FR – FRP = ÎTML În interpretarea fondului de rulment trebuie să ţinem seama de două ipoteze. Prima se referă

la comparabilitatea dintre duratele de lichiditate şi de exigibilitate, iar a doua la necomparabilitatea dintre aceste durate.

Prima ipoteză, în care duratele de lichiditate şi duratele de exigibilitate sunt comparabile, conduce la următoarele situaţii:

Fondul de rulment este nul, deoarece activele circulante sunt egale cu datoriile pe termen scurt. În această situaţie, activele pe termen scurt sunt finanţate integral pe seama datoriilor pe termen scurt. Implicit, şi activele permanente sunt finanţate integral din capitalurile permanente, adică se respectă „regula de aur” a echilibrului financiar. Solvabilitatea pe termen scurt pare a fi în siguranţă, dar, neexistând fond de rulment, întreprinderea se află într-o situaţie riscantă, generată de faptul că, pe de o parte obligaţiile de plată sunt cu termene bine precizate, iar pe de altă parte, transformarea activelor circulante în lichidităţi poate fi întârziată datorită variilor disfuncţionalităţi care pot apărea într-o întreprindere.

Fondul de rulment este pozitiv, deoarece activele circulante depăşesc datoriile pe termen scurt. În acest caz, există un surplus de surse permanente ce poate fi alocat finanţării ciclului de exploatare. Situaţia întreprinderii încetează astfel de a mai fi riscantă, deoarece riscul de insolvabilitate e diminuat, tocmai datorită fondului de rulment, care acţionează ca o marjă de securitate.

Fondul de rulment este negativ, deoarece activele circulante sunt devansate de datoriile pe termen scurt. În acest caz, transformarea activelor pe termen scurt în lichidităţi nu acoperă datoriile pe termen scurt ale întreprinderii, ceea ce determină întreprinderea să apeleze la credite pe termen scurt. În plus, o parte a activelor imobilizate sunt finanţate tot pe seama datoriilor pe termen scurt. Această stare reflectă deci un dezechilibru financiar al întreprinderii, dezechilibru care trebuie interpretat în funcţie de specificul sau natura activităţii desfăşurate de întreprindere.

A doua ipoteză, în care duratele de lichiditate şi duratele de exigibilitate nu sunt comparabile, presupune ca aprecierea fondului de rulment să se bazeze pe trei elemente: Nivelul absolut al fondului de rulmentDurata medie a lichidităţilorDurata medie a exigibilităţilorÎn acest caz se vor recalcula activele circulante şi datoriile pe termen scurt după următoarele relaţii:

rAc = , unde Ac sunt activele circulante

rPc = , unde Pc sunt pasivele curenteDacă activele circulante se rotesc mai repede decât datoriile pe termen scurt înseamnă că

întreprinderea îşi poate asigura solvabilitatea şi în condiţiile unui fond de rulment negativ.Dacă activele circulante se rotesc mai încet decât datoriile pe termen scurt, înseamnă că

asigurarea solvabilităţii este condiţionată de existenţa unui fond de rulment pozitiv şi de un nivel al acestuia care trebuie să acopere obligaţiile întreprinderii şi care să elimine decalajele care există între durata de încasare a creanţelor şi durata de plată a obligaţiilor.

Din punctul de vedere al analistului financiar, sunt foarte importante aprecierile privind corelaţiile fondului de rulment:

Creşterea fondului de rulment pe seama creşterii capitalurilor permanente şi/sau a scăderii activelor imobilizate nete.

Creşterea capitalurilor permanente are loc prin sporirea capitalurilor proprii şi/sau a împrumuturilor pe termen mediu şi lung.

Capitalurile proprii pot creşte ca urmare a:

-creşterii aportului asociaţiilor sau acţionarilor-creşterii rezultatului exerciţiului-obţinerii de subvenţii-creşterii provizioanelor

Creşterea împrumuturilor pe termen mediu şi lung se poate face prin:-emisiunea de obligaţiuni-contractarea de noi credite pe termen mediu şi lung

Reducerea activelor imobilizate se poate realiza prin :-reducerea amortizării-vânzări sau cesionări de active fixe-tranzacţionarea unor titluri de participare-încasarea unor împrumuturi pe termen lung

Această situaţie în care fondul de rulment înregistrează creşteri este considerată favorabilă, deoarece o parte tot mai mare a activelor circulante este finanţată din capitalurile permanente. Dacă însă creşterea se datorează în mare măsură creşterii împrumuturilor pe termen mediu şi lung, atunci vor creşte şi dobânzile creditelor respective, deci diminuarea rezultatelor. Situaţia financiară a întreprinderii se îmbunătăţeşte dacă creşterea fondului de rulment s-a datorat în special pe seama creşterii capitalurilor proprii.

Scăderea fondului de rulment pe seama diminuării capitalurilor permanente şi/sau a creşterii activelor imobilizate.

Diminuarea capitalurilor permanente are loc ca urmare a reducerii capitalurilor proprii şi/sau a împrumuturilor pe termen mediu şi lung.Capitalurile proprii se pot reduce prin :-reducerea capitalului social-distribuirea de dividende-înregistrarea de pierderi-reducerea sau anularea unor provizioane reglementate

Împrumuturile pe termen mediu şi lung se pot reduce prin restituirea lor.Creşterea activelor imobilizate poate avea loc ca urmare a investiţiilor şi a acţiunii de

reevaluare.Deşi această situaţie în care fondul de rulment înregistrează scăderi de la o perioadă la alta

este considerată nefavorablă şi starea întreprinderii este negativă, , această scădere a fondului de rulment poate fi compensată prin gestionarea mai bună a activelor circulante. Dacă diminuarea fondului de rulment este datorată creşterii activelor imobilizate, atunci rezultatele financiare ale întreprinderii se vor îmbunătăţi ca urmare a realizării investiţiei. Nu întotdeauna un fond de rulment negativ este expresia unei activităţi ineficiente. Lipsa fondului de rulment este compensată în acest caz de o mai rapidă rotaţie a ciclului de exploatare, care vor acoperi o parte a utilizărilor ciclice.

Nivelul normal al fondului de rulment se determină ţinând seama de două condiţii contradictorii : solvabilitate pe de o parte si eficienţă pe de altă parte. Prima condiţie reflectă că întreprinderea, pentru a se afla într-o situaţie confortabilă trebuie să dispună de un fond de rulment maxim, pentru a-şi onora plăţile scadente. Potrivit celei de-a doua condiţii, însă, resursele pe care le utilizează întreprinderea au un caracter limitat, iar o mare parte a acestora vor fi folosite pentru creşterea capacităţilor de producţie în scopul creşterii vânzărilor, în acest fel întreprinderea fiind interesată să dispună de un fond de rulment minim.

Nivelul fondului de rulment poate fi apreciat în 3 feluri:În corelaţie cu specificul sectorului de activitate. Astfel, mărimea minimă a fondului de rulment este dată de nivelul mediu al fluctuaţiilor nevoii de fond de rulment, în timp ce mărimea optimă a fondului de rulment este cea care menţine echilibrul întreprinderii la cel mai scăzut cost al procurării resurselor. În general, dacă se compară fondul de rulment cu cifra de afaceri, mărimea optimă ar

trebui să reprezinte cca 1/3 din cifra de afaceri, însă această proporţie e diferită în funcţie de specificul sectorului de activitate.

Astfel, în industria grea şi în domeniile cu un ciclu de fabricaţie lung, fondul de rulment trebuie să fie substanţial, pentru a putea finanţa activele stabile, cu valoare şi pondere ridicată, precum şi o parte din activele circulante. Pentru întreprinderile care au un ciclu de activitate de 3-6 luni, fondul de rulment trebuie să acopere cca. 40% din activul său circulant. Pentru întreprinderile care nu au probleme specifice de stocuri, mărimea optimă a fondului de rulment poate coborî la până la 10% din cifra de afaceri sau 20% din activele circulante.

În sfera de distribuţie, activitatea se poate desfăşura şi în condiţiile unui fond de rulment foarte mic, nul sau chiar negativ. Aceasta pentru că în acest sector creanţele au o pondere şi o durată de rotaţie foarte mică comparativ cu creditul furnizori, care are o pondere mai mare şi o rotaţie mai lentă.

În sectorul serviciilor, un fond de rulment trebuie să existe, cu toate că întreprinderile respective nu dispun de stocuri. Totuşi, fondul de rulment este necesar, pentru că are rolul de a ajusta decalajul dintre durata creanţelor şi durata datoriilor.

Prin utilizarea ratelor. Putem construi:rata de finanţare a cifrei de afaceri

rfCA = * 360Rata de finanţare a cifrei de afaceri reflectă marja de securitate a întreprinderii şi poate fi cuprinsă între 30 şi 90 de zile.rata de finanţare a activelor circulante

rfAc = * 100Această rată măsoară partea de active circulante care este finanţată din resurse stabile. Nivelul optim al acestei rate este de 20%.rata de finanţare a nevoii de fond de rulment

rfNFR = * 100Acest indicator trebuie să se situeze la un nivel mai ridicat decât 100%.

Prin combinarea analizei orizontale a bilanţului cu cea verticală şi urmărirea influenţei structurii financiare. În general, se consideră că datoriile agenţilor economici trebuie să reprezinte 50% din capitalurile proprii pentru ca rentabilitatea economică să nu fie afectată. Având în vedere conceptele economice moderne, echilibrul economic poate fi obţinut şi altfel: trebuie să ţinem seama de împărţirea imobilizărilor în imobilizări amortizabile si imobilizări neamortizabile. Apoi, imobilizările corporale neamortizabile, imobilizările necorporale şi imobilizările financiare vor fi finanţate din capitaluri proprii, iar imobilizările amortizabile vor fi finanţate integral din datorii pe termen mediu şi lung, cu respectarea însă a două condiţii: rentabilitatea investiţiilor să fie mai mare decât rata dobânzii, pentru a permite plata dobânzii şi obţinerea unui surplus; şi ratele scadente ale împrumuturilor să fie acoperite din resursele obţinute din amortizare.

În concluzie, fondul de rulment permite urmărirea modului în care întreprinderea respectă echilibrul financiar prin măsurarea „marjei de securitate” de care aceasta dispune pentru a face faţă factorilor perturbatori ce pot apărea.

2.1.2. b. Analiza necesarului de fond de rulment

Necesarul de fond de rulment permite urmărirea echilibrului curent al întreprinderii prin compararea necesităţilor de finanţare a ciclului de exploatare cu datoriile aferente exploatării.

Necesarul de fond de rulment se poate defini ca fiind sumele pe care trebuie să le cheltuiască o întreprindere pentru a-şi desfăşura procesul de producţie, exceptând sumele necesare finanţării activelor imobilizate. Necesarul de fond de rulment se mai poate defini ca fiind acea parte a activelor ciclice care nu e acoperită din resurse ciclice şi care trebuie finanţată din resurse permanente.

Există analişti care consideră necesarul de fond de rulment ca fiind cel mai important indicator al echilibrului financiar, pentru că evidenţiază acele nevoi temporare reînnoibile permanent în cadrul ciclurilor de exploatare succesive ale întreprinderii. Aceste nevoi au rămas neacoperite din sursele temporare dar reînnobile în cadrul aceloraşi cicluri de exploatare. Această apreciere pleacă de la analiza calitativă a ciclului de exploatare privind capacitatea acestuia de a-şi echilibra nevoile ciclice din surse ciclice de capital. Partea care a rămas neacoperită financiar trebuie să fie egală sau inferioară fondului de rulment. În alte condiţii, calitatea necorespunzătoare a activităţii de exploatare ar conduce la un dezechilibru financiar care ar afecta exerciţiile financiare viitoare sau care ar pune în pericol integritatea capitalurilor proprii.

Atunci când întreprinderea îşi desfăşoară activităţile curente, ea parcurge ciclul de exploatare efectuând operaţii repetitive sintetizate în trei faze: aprovizionare, producţie şi vânzare. În desfăşurarea oricăreia dintre aceste faze, întreprinderea trebuie să-şi asigure resurse financiare. Resursele financiare corespund alocărilor de fonduri pe care întreprinderea e constrânsă să le afecteze pentru constituirea stocurilor sale şi pentru a acorda termene de plată clienţilor cărora întreprinderea le-a livrat produsele. În acelaşi timp, activitatea întreprinderii beneficiază de mijloace de finanţare legate de ciclul de exploatare atunci când obţine termene de plată de la furnizori sau când amână plata datoriilor faţă de stat, acţionari sau salariaţi.

Deoarece nevoile şi resursele de exploatare sau în afara exploatării fluctuează de la o perioadă la alta, se creează un decalaj între ele precum şi între încasările şi plăţile efective generate de acestea, decalaje care trebuie acoperite din alte resurse decât resursele ciclice.

Relaţia de calcul a necesarului de fond de rulment este:NFR = Aciclice – Pciclice

Deci, NFR = [Acirc – Disp. şi plasam.] – [OTS – ( credite curente + sold creditor la bănci )] Altfel spus, NFR = (Stocuri + Creanţe) – (Datorii nefinanciare)

Analiza necesarului de fond de rulment poate evidenţia următoarele stări:Necesarul de fond de rulment este pozitiv, deoarece activele curente depăşesc pasivele

curente. Această situaţie semnifică faptul că există un surplus de active curente în raport cu datoriile de exploatare, adică un surplus de nevoi temporare faţă de resursele temporare. Un necesar de fond de rulment pozitiv semnifică o situaţie normală în condiţiile în care este determinată de: politica de investiţii care atrage creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare; creşterea vânzărilor; mărirea duratei ciclului de fabricaţie datorită complexităţii produselor. Un necesar de fond de rulment pozitiv reflectă o situaţie anormală dacă e determinată de: existenţa unor stocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă; existenţa unui decalaj nefavorabil între durata de încasare a creanţelor şi durata de plată a datoriilor.

Necesarul de fond de rulment este negativ, deoarece activele curente sunt devansate de pasivele curente. Această situaţie reflectă existenţa unui surplus de resurse temporare în raport cu activele ciclice. Această situaţie este considerată a fi pozitivă dacă este determinată de: accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor şi creanţelor; angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plată mai relaxate.

În practica economică, necesarul de fond de rulment se analizează pe două componente, şi anume: necesarul de fond de rulment din exploatare (NFRE), care are cea mai mare influenţă asupra modificării necesarului de fond de rulment; şi necesarul de fond de rulment din afara exploatării (NFRAE), iar:

NFR = NFRE + NFRAE

Necesarul de fond de rulment din exploatare reprezintă acea parte a activelor ciclice de exploatare care nu este acoperită prin resurse ciclice şi care trebuie finanţată din resursele durabile ale întreprinderii. Necesarul de fond de rulment din exploatare se determină ca diferenţă între nevoile ciclice de exploatare şi resursele ciclice de exploatare:

NFRE = Active ciclice din exploatare – Resurse ciclice din exploatare

Necesităţile ciclice de exploatare sunt legate direct de ciclul de exploatare şi se reînnoiesc în acelaşi timp în care se derulează ciclul de exploatare, cuprinzând : stocuri, produse în curs şi produse finite ; avansuri acordate clienţilor ; clienţi şi conturi asimilate ; cheltuieli acordate în avans privind activitatea de exploatare. Resursele ciclice de exploatare cuprind datoriile de exploatare : furnizori şi conturi asimilate ; avansuri clienţi ; venituri înregistrate în avans ce privesc activitatea de exploatare ; datorii fiscale şi sociale (asigurările sociale, ajutorul de şomaj, TVA de plată, impozitul pe salarii şi alte datorii şi creanţe cu Bugetul de Stat).

Necesarul de fond de rulment în afara exploatării corespunde acelor active care sunt utilizate în ciclul din afara exploatării, care nu sunt finanţate cu resurse ciclice şi care trebuie acoperite cu capitaluri permanente. Necesarul de fond de rulment în afara exploatării se determină ca diferenţă între nevoile ciclice din afara exploatării şi resursele ciclice din afara exploatării. Necesităţile ciclice din afara exploatării cuprind : alte creanţe ; decontări cu asociaţii privind capitalul. Resursele ciclice din afara exploatării cuprind : datorii fiscale (impozitul pe profit) ; datorii asupra imobilizărilor (impozitul pe clădiri, taxa de folosire a terenurilor aflate în proprietatea statului).

Evoluţia nevoii de fond de rulment este influenţată de factori cum ar fi :Obiectul de activitate al agenţilor economici. Astfel, nevoia de fond de rulment este pozitivă în cazul agenţilor ce desfăşoară o activitate de producţie, deoarece aceasta degajă o nevoie de exploatare, în timp ce în cazul agenţilor ce desfăşoară o activitate de comerţ sau servicii, nevoia de fond de rulment este în general negativă, activitatea respectivă degajând o resursă de exploatare. Aceste situaţii sunt datorate diferenţelor existente între duratele de imobilizare a stocurilor şi duratele creditului client.

Durata ciclului de exploatare. Nevoia de fond de rulment se modifică în acelaşi sens cu durata ciclului de exploatare prin schimbarea tehnologiilor de fabricaţie; modificarea structurii producţiei în favoarea unor produse cu durata ciclului de fabricaţie mai mare sau mai mică decât media; măsuri de natură organizatorică care determină reducerea timpului de lucru.

Mărimea cifrei de afaceri. Nevoia de fond de rulment evoluează în acelaşi sens cu cifra de afaceri. Limita inferioară a eficienţei creşterii necesarului de fond de rulment este ca ritmul modificării sale să fie inferior sau cel mult egal cu ritmul modificării cifrei de afaceri. Deci, INFR ICA. În activitatea practică s-a constatat că raportul dintre necesarul de fond de rulment şi cifra de afaceri nu trebuie să depăşească 10% - 15%, şi rareori se depăşeşte.

Modul de gestionare al stocurilor. Indicatorul care exprimă modul în care sunt gestionate stocurile este viteza de rotaţie a stocurilor şi are o influenţă de inversă proporţionalitate asupra

nevoii de fond de rulment. Astfel, reducerea necesarului de fond de rulment presupune: creşterea vitezei de rotaţie a vitezei de rotaţie a stocurilor de materii prime, materiale şi a produselor finite; dimensionarea optimă a stocurilor; reducerea cheltuielilor de aprovizionare şi desfacere. Modul de gestionare al stocurilor are influenţa cea mai mare asupra nevoii de fond de rulment.

Costurile de producţie. Acestea sunt direct proporţionale cu nevoia de fond de rulment, reducerea acesteia având loc prin diminuarea consumurilor specifice de resurse umane şi materiale, în timp ce creşterea necesarului de fond de rulment are loc ca urmare a depăşirii costurilor de producţie prin creşterea preţurilor sau a tarifelor sau prin neîncadrarea în consumurile specifice de resurse.

Indicele inflaţiei. Indicele inflaţiei are o influenţă de directă proporţionalitate asupra necesarului de fond de rulment.Nivelul datoriilor ciclice. Acest nivel este generat de obligaţiile întreprinderii faţă de Bugetul de Stat, salariaţi sau furnizori.

Sezonalitatea activităţii. Acest factor influenţează nevoia de fond de rulment doar la întreprinderile ce desfăşoară activităţi de acest tip.Reglementările legale privind termenele de plată.

Contextul economic. Contextul economic are influenţă asupra necesarului de fond de rulment prin factorii externi care pot influenţa nivelul acestuia, între care creditul acordat de întreprindere clienţilor sau cel primit de către aceasta din partea furnizorilor.

Sensul şi intensitatea acţiunii acestor factori provoacă modificarea necesarului de fond de rulment faţă de perioada anterioară, astfel încât, în mod practic putem distinge două situaţii:

Creşterea necesarului de fond de rulment, care semnifică o creştere a necesităţilor ciclice de finanţare a întreprinderii, generată fie de creşterea activelor de exploatare şi din afara exploatării, fie de diminuarea datoriilor de exploatare şi din afara exploatării, fie de acţiunea simultană a celor doi factori

Scăderea necesarului de fond de rulment, care semnifică o reducere a necesităţilor ciclice de finanţare a întreprinderii, generată de diminuarea activelor de exploatare sau din afara exploatării, de creşterea datoriilor din exploatare sau din afara exploatării sau de acţiunea simultană a celor doi factori.

2.2. c. Analiza trezorerii neteAnaliza trezoreriei este de fapt analiza echilibrului financiar pe termen scurt, când se

compară o mărime care este relativ constantă (fondul de rulment) cu o mărime fluctuantă (necesarul de fond de rulment). trezoreria netă reflectă în fapt calitatea echilibrului financiar global al întreprinderii.

La nivelul întreprinderii, trezoreria reprezintă imaginea disponibilităţilor monetare şi a plasamentelor, pe termen scurt, apărute din evoluţia curentă a încasărilor şi plăţilor, respectiv din plasarea excedentului monetar. Încasările şi plăţile pe care întreprinderea le efectuează reprezintă pentru aceasta fie operaţiuni de intrare de trezorerie, fie operaţiuni de ieşire de trezorerie.

Trezoreria poate fi calculată în două modalităţi:Ca diferenţă între fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment.T = FR – NFR

În acest caz, trezoreria este influenţată de toţi factorii care au influenţă fie asupra fondului de rulment(influenţele modificării capitalurilor permanente şi a activelor imobilizate), fie asupra necesarului de fond de rulment(influenţele modificării activelor de exploatare, respectiv a pasivelor de exploatare).

Ca diferenţă între trezoreria de activ şi trezoreria de pasiv.T = TA – TP

Trezoreria de activ cuprinde disponibilităţile băneşti din conturi şi casă, precum şi plasamentele pe termen scurt.

Trezoreria de pasiv cuprinde creditele curente şi soldul creditor al băncii.Deci, T = [Disponibilităţi şi plasamente] – [Credite curente şi soldul creditor al băncii]Trezoreria este expresia desfăşurării unei activităţi echilibrate şi eficiente (trezorerie

pozitivă) sau ineficiente (trezorerie negativă) a întreprinderii.Trezoreria pozitivă este rezultatul echilibrului financiar curent al întreprinderii, când fondul

de rulment depăşeşte necesarul de fond de rulment, deci FR > NFR. Această situaţie favorabilă se concretizează într-o îmbogăţire a trezoreriei, întrucât întreprinderea dispune de disponibilităţi, putând plăti datoriile pe termen scurt şi realiza diverse plasamente pe piaţa financiară. Excedentul monetar înregistrat urmează a fi plasat eficient şi în siguranţă deplină pe piaţa monetară sau/şi pe piaţa financiară.

Plasamentul monetar sau financiar trebuie să aibă în considerare trei obiective: lichiditatea, rentabilitatea şi securitatea valorilor mobiliare de plasament.

În lipsa unor plasamente rentabile, trezoreria pozitivă se poate găsi sub forma unor „disponibilităţi leneşe” (Ştefănescu Aurelia -Performanţa financiară a întreprinderii, între realitate şi creativitate, Ed. Econ., Bucureşti, pag. 457).

Deşi această situaţie este una de echilibru financiar totuşi, fondul de rulment excedentar are un cost de oportunitate ridicat. Aceasta este rezultatul aplicării unei politici prudenţiale a întreprinderii, de întărire a autonomiei. Costul de oportunitate poate fi calculat ca diferenţă între rentabilitatea activităţii economice şi rentabilitatea respectivului plasament pe termen scurt, deci a trezoreriei nete pozitive.

Chiar dacă întreprinderea realizează o trezorerie pozitivă pe mai multe exerciţii financiare (simbol al succesului întreprinderii în viaţa economică şi posibilitatea de a plasa eficient disponibilităţile ei băneşti pentru întărirea poziţiei ei pe piaţă), aceasta nu este neapărat o situaţie favorabilă, întrucât scopul oricărei întreprinderi nu este obţinerea unei trezorerii, ci antrenarea resurselor în activităţi eficiente.

Pe termen lung, o trezorerie pozitivă poate însemna insuficienţa utilizării resurselor stabile, cu efecte negative în remunerarea capitalului şi rambursarea împrumuturilor. În acest caz, este de evitat contractarea de împrumuturi pe termen lung cu dobânzi ridicate pentru acoperirea nevoilor curente.

Trezoreria negativă evidenţiază un dezechilibru financiar, când nevoia de fond de rulment nu poate fi în întregime finanţată din resurse permanente. Acest deficit monetar este acoperit prin angajarea de credite pe termen scurt, întreprinderea aflându-se astfel în dependenţă faţă de resursele financiare externe. În acest caz, se urmăreşte contractarea de credite la cel mai scăzut cost posibil, prin negocierea mai multor surse de astfel de capital.

Dacă am avea o viziune rigidă, am pretinde că o întreprindere nu poate fi viabilă cu o trezorerie negativă. În practica economică însă sunt adesea întâlnite întreprinderi cu un sold al trezoreriei negativ, fără ca acestea să aibă probleme financiare grave. Sunt exemple destule din Franţa anilor ’80, când peste o treime din întreprinderi îşi acopereau necesarul de fond de rulment din exploatare din credite bancare curente, iar stabilitatea financiară a acestor întreprinderi era asigurată prin reînnoirea cvasi-automată a acestor împrumuturi bancare curente. Este adevărat că o acoperire corespunzătoare a necesarului de fond de rulment reduce riscul de faliment, dar acest lucru nu înseamnă că o încălcare a regulii funcţionale de echilibru amintite maximizează acest risc de faliment.

O trezorerie negativă se obţine dacă se practică de către întreprindere o politică ofensivă de creştere a capacităţilor de producţie sau de diversificare a activităţii, sau dacă întreprinderea

desfăşoară activităţi nerentabile. Atunci, întreprinderea are probleme financiare în acoperirea costului capitalurilor proprii (dividendele) şi a capitalurilor împrumutate (dobânzi, comisioane). Politica ofensivă de creştere a capacităţilor de producţie sau de diversificare a activităţii se realizează prin achiziţionarea de participaţii la alte societăţi, capitalurile permanente, absorbite în aceste active fizice sau financiare, degajă un fond de rulment inferior nevoii de fond de rulment, deci o trezorerie netă negativă. Acoperirea deficitului de trezorerie necesită apelarea la credite pe termen scurt, care sunt foarte scumpe, şi în plus au un grad ridicat de exigibilitate. Astfel de credite pun în permanenţă problema renegocierii condiţiilor de creditare.

Cele mai frecvente cauze ce conduc la obţinerea unei trezorerii negative pot fi grupate în:Criză de creştere. În această situaţie are loc o creştere puternică a cifrei de

afaceri, care nu este însă corelată cu rentabilitatea obţinută. Astfel, creşterea resurselor permanente este insuficientă pentru atingerea unui nivel al fondului de rulment care să acopere nevoia de fond de rulment. Ca modalităţi de remediere a situaţiei se recomandă creşterea ratei rentabilităţii, creşterea capitalului social, reducerea nevoii de fond de rulment.

Criză de gestionare. Această situaţie se caracterizează prin creşterea necesarului de fond de rulment într-un ritm mai mare decât ritmul de creştere al cifrei de afaceri. Această stare poate apărea după ce în mai multe exerciţii financiare întreprinderea dispune de o trezorerie satisfăcătoare care însă nu este urmată de creşterea cifrei de afaceri. În acest caz, întreprinderea se vede nevoită să accepte noi facilităţi acordate clienţilor, respectiv creşterea creanţelor şi creşterea necesarului de fond de rulment. Îmbunătăţirea situaţiei se poate realiza prin reducerea activelor ciclice si creşterea pasivelor ciclice, urmărindu-se în primul rând creşterea eficienţei gestionării stocurilor şi a creditelor acordate clienţilor.

Politică financiară deficitară. Această situaţie este generată de realizarea unei investiţii masive, fără să se recurgă la o finanţare pe termen lung. Efectul este că resursele permanente au fost alocate imobilizărilor, existând şi posibilitatea înregistrării unui fond de rulment negativ. Remedierea acestei situaţii constă în efectuarea unei analize a investiţiilor care să conducă la restructurarea fondului de rulment printr-un aport de fonduri proprii sau prin apelarea la împrumuturi pe termen mediu şi lung.

Diminuarea activităţii. Reducerea continuă a cifrei de afaceri determină reducerea necesarului de fond de rulment, trezoreria putându-se ameliora ca urmare a diminuării stocurilor şi creanţelor, în timp ce creditele furnizor rămân aceleaşi. Dacă însă după ce are loc ameliorarea trezoreriei nu are loc o creştere a cifrei de afaceri, necesarul de fond de rulment va înregistra creşteri, iar fondul de rulment va scădea, situaţia devenind negativă. Pentru remedierea situaţiei, se impune în primul rând reducerea nevoii de fond de rulment corelată cu reducerea activităţii. Apoi, se impune redresarea rentabilităţii şi activităţii şi abia în ultimul rând aportul de capital.

Între cele două tipuri de politică financiară pe care le poate adopta o întreprindere, cea de prudenţă generală şi cea ofensivă de creştere a capacităţilor de producţie şi de diversificare a activităţii, este recomandată politica generală de echilibru, cu menţinerea unui fond de rulment la nivelul mediu al fluctuaţiilor necesarului de fond de rulment, aceasta fiind de fapt mărimea minimă a fondului de rulment. această politică de echilibru între fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment este cea care asigură cel mai bine realizarea obiectivelor financiare de rentabilitate şi lichiditate. Aceasta pentru că diminuarea disponibilităţilor „leneşe” va determina creşterea rentabilităţii, iar reducerea solicitării de credite pe termen scurt va determina creşterea capacităţii de plată , adică chiar creşterea autonomiei financiare a întreprinderii.

Capitolul 3

Studiu de cazAnaliza echilibrului pe baza bilantului financiar la SC MALIN SRL.

Metoda de analiza statica

3.1 PREZENTAREA GENERALA A SOCIETATII S.C. „MALIN ” S.R.L.

Firma S.C. „MALIN ” S.R.L. este persoana juridica romana. Ea isi desfasoara activitatea in conformitate cu legile romane, cu statutul si contractul de societate. A fost inregistrata in Registrul Comertului in anul 1994 cu numarul J05/3635/1994. Forma juridica de constituire este societate cu raspundere limitata (S.R.L.), iar sediul firmei este Str. Sfantul Apostol Andrei nr.46, P 17, ap. 4, Oradea, Romania.Societatea a fost infiintata in anul 1994 avand un capital social de 4.600 lei. In prezent capitalul social este format din aportul asociatului unic Rosu Gheorghe. Prin statut se specifica posibilitatea majorarii sau diminuarii capitalului social.

Conform statutului de functionare, societatea are ca obiective generale: vanzarea en-gross a materialului lemnos si vanzarea cu amanuntul a obiectelor sanitare. In luna decembrie a anului 2008 , societatea a achizitionat un imobil, fost camin de la societatea S.C. „Infratirea” S.A., in Oradea, str. Poienitei nr.27, care a fost amenajat pe parcursul anului 2009 si care se va vinde pe apartamente tip garsoniere, mai ales incepand cu anul 2009 .

In relatiile cu tertii societatea este reprezentata de director, acesta semnand si angajand legal societatea..

Cifra de afaceri a societatii la finele anului 2009 era de 776.356 lei si reprezinta suma tuturor vanzarilor.

In anii 2009, 2008 firma a obtinut un profit brut de 531.418 lei, respectiv 581.579 lei, din care profitul net reprezenta 497.172 lei, respectiv 550.892 lei. Cu toate acestea in anul 2009 firma inregistreaza o pierdere neta de 331.911, ceea ce va determina elaborarea de catre societate a unui plan de organizare mult mai strict si mai riguros, din toate punctele de vedere pentru anul 2009. Pierderea se datoreaza in principal schimbarii obiectului de activitate de la comertul cu material lemnos, la cumpararea si vanzarea de spatii imobiliare proprii. In anul 2009 eforturile s-au concentrat mai ales asupra investitiilor si nu asupra obtinerii de venituri cat mai mari.Principalii indicatori economico-financiari ai societatii sunt redati in tabelul urmator:

Indicatori Perioada de analiza2009 2008 2009

Capital social 4.600 4.600 4.600Cifra de afaceri 618.269 259.969 776.356Venituri totale 2.283.100 2.045.790 2.233.804Profit brut din exploatare/pierdere 552.361 583.222 -77.139Profit brut al exercitiului /pierdere 531.418 581.579 -298.404Profit net/pierdere 497.172 550.892 -331.911Numar personal 200 300 200

3.2. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR LA S.C. „MALIN ” S.R.L1.2. 1. ANALIZA ACTIVULUI NET CONTABIL -lei-

SPECIFICATIE PERIOADA DE ANALIZA2009 2008 2009

Activ total (AT) 4045047 5463324 14493109Variatia AT 0% 35.06% 165.28%Datorii totale (DT) 3595414 4462799

727j93h 13824495

Variatia DT 0% 24.12% 209.77%Activul net contabil (ANC) 449633 1000525 668614Variatia ANC 0% 122.52% -33.17%Raportul contabil net (Rcn) 11.11% 18.31% 4.61%Valoarea minima acceptabila 35% 35% 35%

ANC = Activ total – Datorii totaleRcn = (ANC / Activ total) x 100Pe perioada analizata, respectiv 2009-2008, ANC are o evolutie ascendenta ceea ce

inseamna o crestere a averii actionarilor. In anul 2008 ANC inregistreaza o crestere fata de 2009 de 122.52%.

In perioada 2009-2008 indicele activului total este mai mare decat 1 si indicele datoriilor totale este mai mare decat 1, dar indicele activului total este mai mare decat indicele datoriilor totale (IAt >1, IDt >1, dar IAt > IDt) ceea ce inseamna o crestere a activului total care este finantata atat din capitaluri proprii, cat si pe seama angajarii de datorii.

In perioada 2008-2009 insa, ANC inregistreaza o scadere de -33.17% . ANC din 2009 este mai mic decat ANC din 2008, deci exista o reducere a activului net contabil datorita faptului ca in aceasta perioada are loc o crestere a datoriilor cu 185.65% (209.77% - 24.12%), fata de cresterea mai lenta a activului total cu doar 130.22% (165.28% - 35.06%).

In ceea ce priveste Rnc, el cunoaste o evolutie oscilanta de la un an la altul. Rnc creste la 18.31% in 2008 de la 11.11% in 2009, pentru ca in 2009 sa scada la 4.61%.

Scaderea in 2009 se datoreaza cresterii mai mari a datoriilor totale (209.77%), fata de cresterea activului total (165.28%), fiind consecinta unui dezechilibru financiar. Aceasta situatie duce la o reducere a gradului de independenta a intreprinderii datorita cresterii mari a surselor atrase.

2. ANALIZA FONDULUI DE RULMENT - lei -


Capital permanent (Cpm) 3449134 7849393 4325734Variatia Cpm 0% 40.59% -10.79%Activ imobilizat net (Ain) 3165126 2657265 11257361Variatia Ain 0% -16.04% 323.64%Activ circulant (Ac) 879921 2806059 3233748Variatia AC 0% 218.89% 15.31%Datorii pe termen scurt (DTS) 595913 613931 10167375Variatia DTS 0% 3.02% 1556.11%Fond de rulment net (FRN) 284008 2192128 -6931627Variatia FRN 0% 671.85% -416.20%Ponderea FRN in Cpm (PFRN) 8.23% 45.20% -160.24%Rata de finantare a Ac din FRN (Rfac) 32.27% 78.12% -214.22%

FRN = Cpm – AinFRN = Ac – DTSPFRN = (FRN / Cpm) x 100Rfac = (FRN / Ac) x 100FRN a inregistrat in perioada 2009-2008 valori pozitive si crescatoare (FR > 0, Ac >

DTS), ceea ce inseamna ca se inregistreaza un excedent de lichiditati potentiale (active circulante) asupra exigibilitatilor potentiale pe termen scurt (DTS). Din punct de vedere al finantarii pe termen lung, intreprinderea dispune de o marja de securitate care o poate proteja partial sau integral de efectele perturbarii ciclului de incasare sau de plati. In anul 2008 FRN creste cu 671.85% fata de 2009, reprezentand 45.20 % din capitalul permanent, evolutie datorata cresterii capitalului permanent, mai precis a capitalurilor proprii intr-o proportie mai mare decat activele imobilizate. In acest an (2008), FRN a reusit sa finanteze 78.12% din nevoile ciclice (activele circulante).

Spre deosebire de perioada 2009-2008 , in perioada 2008-2009 FR inregistreaza o valoare negativa si descrescatoare (FR < 0, Ac < DTS), datorita faptului ca o parte a datoriilor pe termen scurt au fost utilizate pentru procurarea de imobilizari fixe. Lichiditatile potentiale nu acopera exigibilitatile potentiale.

In anul 2009 FRN scade cu -416.20% fata de anul 2008(671.85%), FRN reprezentand acum -160.24% din capitalul permanent.

In anul 2009 FRN nu a reusit sa finanteze nevoile ciclice, rata de finantare a Ac din FRN avand o valoare de –214.22%, datorita faptului ca activele circulante au fost mai mici decat datoriile pe termen scurt, aceste datorii inregistrand o crestere in 2008-2009 de 1556.11%. In aceasta situatie sunt previzibile dificultati in ceea ce priveste echilibrul financiar, respectiv solvabilitatea.

In acest caz se impun interventii corectoare: accelerarea incasarilor, incetinirea platilor, apelarea la imprumuturi pe termen scurt. Structura fondului de rulment - lei-


Capital propriu (Cpr) 449633 1000525 668614Activ imobilizat net (Ain) 3165126 2657265 11257361Fond de rulment propriu (Fpr) -2715493 -1656740 -10588747Variatia FRp 0% -38.98% 539.13%Ponderea FRp in FRN -956.13% -75.57% 152.75%Fond de rulment net (FRN) 284008 2192128 -6931627Fond de rulment strain (FRs) 2999501 3848868 3657120Ponderea FRs in FRN 1056.13% 175.57% -52.75%Variatia FRs 0% 28.31% -4.98%

FRp = Cpr – AinFRs = FRN – FRp

In structura FRN, ponderea cea mai mare o are FRs. Pe cei trei ani FRp inregistreaza valori negative si in scadere, determinata in principal de activele imobilizate care au o crestere mai mare decat capitalurile proprii.

FRs are o evolutie crescatoare de la un an la altul, respectiv de la 2009, la 2008. Cu toate ca el inregistreaza o mica scadere in anul 2009 fata de 2008, respectiv cu 191.748 lei (3.848.868 - 3.657.120) el pune in evidenta participarea imprumuturilor pe termen mediu si lung la finantarea activelor circulante. Desi in 2009 fata de 2008 datoriile pe termen lung au scazut la 3.657.120 lei,

ele au inregistrat o crestere importanta in 2008 fata de 2009 ajungand la valoarea de 3.848.868 lei, aceasta fiind de fapt cauza principala a existentei unui FRs mai mare decat FRp.

Ponderea mare a FRs in FRN in anul 2009 de 1056.13%, iar in anul 2008 de 175.57% este o situatie pe care o putem aprecia ca fiind negativa intrucat aceasta inseamna ca cea mai mare parte a FRN se realizeaza pe baza datoriilor pe termen lung.In anul 2009 fata de anul 2008, in ceea ce priveste FRs, acesta inregistreaza o scadere avand o pondere in FRN de –52.75%. in acelasi timp are loc o crestere a FRp, ponderea acestuia in FRN fiind de 152.75%, ceea ce inseamna ca are loc o ameliorare a situatiei fata de anii anteriori datorita scaderii datoriilor pe termen lung utilizate la finantarea activelor circulante. Viteza de rotatie a fondului de rulment net - lei -


Fond de rulment net (FRN) 284008 2192128 -6931627Cifra de afaceri (CA) 618269 259969 776356Numarul de rotatii (Nr) 2.17 rot 0.11 rot -0.12 rotViteza de rotatie a FRN (VFRN) 167.66 zile 3077.77 zile -3258.87 zileMarja de securitate minima 30 zile 30 zile 30 zileMarja de securitate maxima 90 zile 90 zile 90 zile

Numarul de rotatii (Nr) = CA / FRNVFRN = (FRN / CA) X 365

Din punct de vedere al vitezei de rotatii a fondului de rulment (VFRN), durata in zile a unei rotatii nu se situeaza intre marja de securitate minima si marja de securitate maxima. In anii 2009 si 2008 viteza de rotatie a fondului de rulment depaseste cu mult marja de securitate maxima, ceea ce reprezinta o situatie negativa. In anul 2009, insa, VFRN se situeaza sub marja de securitatea minima, avand aceeasi semnificatie. Avand in vedere compararea FR cu CA , marimea optima a FR ar trebuie sa reprezinte 1/3 din CA.

In acest caz FR nu inregistreaza marimea optima in nici unul din cei trei ani.

3. ANALIZA NECESARULUI DE FOND DE RULMENT - lei-


Stocuri (St) 110510 120132 17413Creante (Cr) 737321 2592557 2708466Active curente 847872 2712689 2725879Pasive curente (Datorii din exploatare) 3446510 4283730 1688550Nevoia de fond de rulment (NFR) -2598638 -1571041 1037329Variatia NFR 0% -39.54% -166.02%Rata activelor curente (RAC) -306.48% -57.91% 38.05%

NFR = Active curente – Pasive curente = = (stocuri + creante) – datorii din exploatareRAC = (NFR / Active curente) x 100

In perioada analizata, respectiv 2009– 2008 NFR are valori negative (NFR < 0, active curente < pasive curente), ceea ce marcheaza un surplus de surse temporare in raport cu nevoile temporare.

Situatia este apreciata ca fiind favorabila daca este determinata de : accelerarea vitezei de rotatie a stocurilor si creantelor; angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plata mai relaxante.

Situatia este apreciata ca fiind nefavorabila daca este consecinta unor deficiente in aprovizionare sau a neplatii la termen a furnizorilor sau obligatiilor fata de buget, altfel spus, consecinta unor blocaje financiare manifestata la nivelul intreprinderii.Pentru a determina daca situatia este favorabila sau nefavorabila trebuie analizate urmatoarele: durata de rotatie a stocurilor; durata de rotatie a creantelor; durata de achitare a furnizorilor. - lei-


Cifra de afaceri (CA) 618269 259969 776356Stocuri (St) 110510 120132 17413Creante (Cr) 737321 2592557 2708466Furnizori (Fz) 353996 782259 1442884Durata in zile a unei rotatii a stocurilor 65 zile 168 zile 8 zileNumarul de rotatii a stocurilor 5 rot 2 rot 44 rotDurata in zile a unei rotatii a creantelor 435 zile 3640 zile 1273 zileNumarul de rotatii a creantelor 0.83 rot 0.10 rot 0.28 rot Durata in zile de achitare a furnizorilor 208 zile 1098 zile 678 zileNumarul de rotatii a creditului furnizori 1.74 rot 0.33 rot 0.53 rot

In urma analizei realizata pentru perioada 2009 -2008 se constata ca situatia este apreciata ca fiind nefavorabila din urmatoarele motive:o are loc o crestere a duratei in zile a unei rotatii a stocurilor de la 65 de zile in 2009 la 168 de zile in 2008; in acest caz stocurile se rotesc in 2008 cu 3 rotatii mai putin fata de 2009. Aceste date confirma ineficienta pe care firma o are in utilizarea stocurilor.o are loc o crestere a duratei in zile a unei rotatii a creantelor de la 435 zile in 2009 la 3640 zile in 2008 . Deoarece durata in zile a unei rotatii depaseste 30 zile inseamna ca intreprinderea se confrunta cu dificultati in incasarea facturilor emise.o are loc neachitarea la termen a furnizorilor, durata de achitare in zile crescand cu 890 zile in 2008 fata de 2009, firma confruntandu-se cu greutati de plata.In ceea ce priveste perioada 2008-2009 situatia este apreciata ca fiind tot nefavorabila, deoarece: chiar daca durata in zile a unei rotatii a stocurilor scade de la 168 zile in 2008 ajungand la 8 zile in 2009 si realizandu-se in 2009 cu 42 de rotatii mai mult decat in 2008 nu putem spune acelasi lucru despre durata in zile a unei rotatii a creantelor si despre durata de achitare a furnizorilor. Durata in zile a unei rotatii a creantelor scade cu 2367 de zile ajungand in 2009 sa fie de 1273 zile. Se observa deci, ca durata in zile a unei rotatii a scazut. Totusi durata in zile a unei rotatii depaseste 30 de zile, ceea ce inseamna ca intreprinderea inca se mai confrunta cu greutati de incasare a facturilor emise. In legatura cu durata de achitare a furnizorilor putem spune ca a scazut numarul de zile cu 420 zile fata de anul anterior, dar inca intreprinderea se confrunta cu dificultati in ceea ce priveste onorarea obligatiilor de plata fata de furnizori, cele 30 de zile admise ca fiind situatia optima fiind cu mult depasite.

Structura necesarului de fond de rulment - lei -


Stocuri (St) 110551 120132 17413Creante din exploatare 565545 279131 91629Active ciclice din exploatare 676096 399263 109042Datorii din exploatare 3446510 4283730 1688550Nevoia de fond de rulment din exploatare (NFRe)

-2770414 -3884467 -1579508

Variatia NFRe 0% 40.21% -59.33%Rata nevoilor curente din exploatare (RACe)

-409.76% -972.90% -1448.53%

Nevoia de fond de rulment (NFR) -2598638 -1571041 1037329Nevoia de fond de rulment in afara exploatarii (NFRae)

171776 2313426 2616837

NFRe = Active ciclice din exploatare – Datorii din exploatareActive ciclice din exploatare = Stocuri + Creante din exploatareNFRae =NFR – NFReRACe = (NFRe / Active ciclice din exploatare) x 100In anul 2009 excedentul de nevoi curente din exploatare scade cu - 59.33%, reprezentand –1448.53% din totalul nevoilor din exploatare. In analiza NFR ponderea cea mai mare o are NFRae si nu NFRe care este considerata a fi partea stabila a NFR.

Variatia NFRe este determinata de urmatorii factori : Cifra de afaceri (CA) : cresterea volumului de vanzare corelata cu tendinta de scaderea a stocurilor au condus la diminuarea NFRe; Modul de gestionare a stocurilor : accelerarea vitezei de rotatie a stocurilor a determinat diminuarea NFRe Obiectul de activitate: fiind o intreprindere cu activitate de comert caracterizata printr-un cuantum mic al valorii adaugate si un ciclu de exploatare scurt, NFRe este foarte mic si in acest caz chiar si negativ.Rata nevoilor curente din exploatare (RACe) ne arata ca ponderea nevoilor ciclice din exploatare neacoperite din pasivele ciclice este foarte mica, ajungand in 2009 la -1448.53%, fata de 50% cat este procentul maxim admis. Depasirea valorii de 50% indica un dezechilibru in finantarea curenta a activitatii. In acest caz insa, putem spune ca firma nu se confrunta cu un astfel de dezechilibru. Viteza de rotatie a necesarului de fond de rulment - lei -


Necesarul de fond de rulment (NFR) -2598638 -1571041 1037329Cifra de afaceri (CA) 618269 259969 776356Numarul de rotatii (Nr) -0.23 rot -0.16 rot -0.74 rotViteza de rotatie a NFR (VNFR) -1534 zile -2205 zile 487 zileMarja de securitate minima 30 zile 30 zile 30 zileMarja de securitate maxima 90 zile 90 zile 90 zile

Numarul de rotatii = CA / NFR VNFR = (NFR / CA) X 365

In anul 2009, comparativ cu anii 2009 si 2008, durata in zile a unei rotatii creste de la –1534 zile in 2009, respectiv –2205 zile in 2008, ajungand la 487 zile, tendinta de crestere a indicatorului fiind nesanatoasa.

Graficul urmator releva evolutia NFR in perioada analizata:

Capitolul 4

CONCLUZII SI PROPUNERI

În tara noastra, aflata într-un stadiu de consolidare a economiei de piata, procesul managerial de analiza a echilibrului pe baza bilantului financiar in cadrul unei societati, ca o componenta a mecanismului de piata, este în curs de formare, pe masura restructurarii aparatului economic si a schimbarii conceptiei care a dominat în trecut raporturile dintre manageri, persoane de decizie si persoane executante.

Obiectivul principal al procesului managerial de analiza a echilibrului pe baza bilantului financiar îl reprezinta cresterea competitivitatii societatii.

Din partea teoretica si mai ales studiul de caz prezentat printr-un ansamblu de indicatori care se calculeaza, în conformitate cu modul de organizare a sistemului se observa ca analizat static, echilibrul financiar al firmei a fost precar pe parcursul intervalului analizat, manifestând o depreciere puternică mai ales la nivelul ultimului an. Această stare se explică prin insuficienţa resurselor stabile, de genul fondului de rulment, pentru acoperirea nevoii de fond de rulment existentă.

In urma analizei economico-financiare efectuata la S.C. „MALIN S.R.L. Oradea, s-au putut desprinde o serie de aspecte, atat pozitive, cat si negative, cu privire la echilibrul financiar al societatii.

Pentru a se observa mai bine concluziile constatate de-a lungul celor trei ani supusi analizei echilibrului financiar si pentru a le intelege mai bine acestea sunt prezentate in paralel in schema

urmatoare, care este impartita pe cele doua perioade – 2007-2008, respectiv 2008-2009:

Perioada de analiza 2007-2008 Perioada de analiza 2008-2009

Din punct de vedere al echilibrului permanent

Puncte tari:

Existenta unui echilibru financiar sanatos intre resursele si utilizarile permanente;

Variatia resurselor stabile este superioara variatiei nevoilor stabile, determinand un fond de rulment pozitiv si in crestere;

Fondul de rulment s-a realizat in cea mai mare parte pe baza resurselor proprii, ceea ce indica o buna structura a fondului de rulment.

Puncte slabe:

Viteza de rotatie a fondului de rulment se situeaza peste limita minima admisa

Puncte tari:

Are loc o crestere a fondului de rulment propriu comparativ cu ceilalti ani si o scadere a fondului de rulment strain, ceea ce inseamna ca are loc o scaderea a datoriilor pe termen lung utilizate la finantarea activelor circulante.

Puncte slabe:

Existenta unui dezechilibru financiar intre resursele si utilizarile permanente;

Variatia resurselor stabile este inferioara variatiei nevoilor stabile, determinand un fond de rulment negativ si in scadere;

Viteza de rotatie a fondului de rulment nu se situeaza intre limitele admise;

Rata de finantare a activelor circulante din fondul de rulment este negativa si in scadere, deci FRN nu reuseste sa finanteze nevoile ciclice.

Exista dificultati in ceea ce priveste echilibrul financiar, respectiv solvabilitatea.

Din punct de vedere al echilibrului curent

Puncte tari:

Existenta unui echilibru in ceea ce priveste resursele si utilizarile ciclice;

Obtinerea unui excedent de resurse ciclice din afara exploatarii care vor fi folosite la finantarea exploatarii;

Rata nevoilor curente din exploatare (RACe) arata ca nevoile ciclice din exploatare sunt acoperite de pasivele ciclice, deci firma nu se confrunta cu un dezechilibru in finantarea curenta a activitatii.

Puncte slabe

Viteza de rotatie a nevoii de fond de

Puncte tari:

Rata nevoilor curente din exploatare (RACe) arata ca ponderea nevoilor ciclice din exploatare neacoperite din pasivele ciclice este foarte mica, deci se poate spune ca firma nu se confrunta cu un dezechilibru in finantarea curenta a activitatii.

Puncte slabe:

Viteza de rotatie nu este situata intre limitele admise;

Ponderea foarte mare a NFRae in NFR, comparativ cu ponderea foarte mica a NFRe detinuta de NFR.

rulment nu se situeaza intre limitele admisibile;

In analiza NFR ponderea cea mai mare o are NFRae si nu NFRe care este considerata a fi partea stabila a NFR.

Din punct de vedere al echilibrului global

Puncte tari:

Patrimoniul net este in crestere

Variatia pozitiva a trezoreriei nete (cash-flow pozitiv);

Fondul de rulment reuseste sa acopere necesarul de fond de rulment, determinand trezoreria pozitiva.

Puncte slabe:

Variatia negativa a trezoreriei (cash-flow negativ);

Fondul de rulment nu reuseste sa acopere necesarul de fond de rulment, determinand trezoreria negativa.

Patrimoniul net este in scadere.

Pe perioada analizata fondul de rulment are valori pozitive, dar si negative in anul 2009, avand deci o evolutie crescatoare, ajungand insa, ca in 2009 aceasta evolutie sa devina chiar descrescatoare. Aceasta inseamna ca in prima perioada (2007 –2008) resursele permanente au acoperit integral nevoile stabile cu exceptia anului 2009.

Fondul de rulment pozitiv si in crestere din perioada 2007-2008 este interpretat ca fiind o situatie favorabila ce reflecta un surplus de surse permanente fata de alocarile permanente, fiind o consecinta a activitatii rentabile a intreprinderii, respectiv a reinvestirii unei parti a profitului obtinut .

In mod contrar, fondul de rulment negativ inregistrat in anul 2009 reflecta faptul ca in perioada 2008-2009 acesta nu poate finanta nevoile ciclice, rezultat ce poate fi observat si din calculul ratei de finantare a activelor circulante din fondul de rulment care in 2009 scade si inregistreaza o valoare negativa.

Daca realizam o analiza pe ansamblu, observam ca in perioada 2007-2008 firma are un echilibru financiar sanatos, insa pe perioada 2008-2009 firma are un echilibru financiar precar.

Acest dezechilibru inregistrat de intreprindere in perioada 2008-2009 este determinat de :

dezechilibrul dintre resursele si utilizarile permanente, cauzat de existenta unui fond de rulment negativ;

dezechilibrul existent intre resursele si utilizarile ciclice, manifestat prin cresterea nevoii de fond de rulment. Cauzele care au determinat aceasta crestere sunt:

cresterea vanzarilor;

cresterea activelor circulante intr-o proportie mai mare decat a

cifrei de afaceri;

scaderea vitezei de rotatii a activelor circulante, mai ales a

stocurilor.

Aceste cauze au determinat o crestere a nevoii de fond de rulment peste excedentul

de resurse stabile (FRN). Altfel spus, excedentul de resurse stabile nu a reusit sa acopere integral excedentul de nevoi ciclice. Aceasta a dus la obtinerea unei trezorerii nete negative, ca expresie a dezechilibrului financiar existent.

Principala consecinta a dezechilibrului din anul 2009 este scaderea capacitatii de plata surprinsa de indicatorii de lichiditate si solvabilitate. Singurii indicatori dintre acestia care inregistreaza valori satisfacatoare sunt: lichiditatea curenta si solvabilitatea financiara.

Pentru imbunatatirea situatiei din punct de vedere al echilibrului, intreprinderea trebuie sa actioneze in vederea :

cresterii fondului de rulment pe baza capitalului propriu;

accelerarea vitezei de rotatie a activelor circulante;

accelerarea incasarilor, incetinirea platilor si apelarea la imprumuturi pe termen scurt pentru a nu exista dificultati in ceea ce priveste solvabilitatea;

eficientizarea activitatii de exploatare;

realizarea ritmica si pe masura cerintelor a aprovizionarii, a productiei si comercializarii produselor;

asigurarea unei cresteri a capacitatii de autofinantare prin reducerea cheltuielilor in general a celor cu personalul si cele efectuate pentru lucrari si servicii prestate de terti, astfel incat capacitatea de autofinantare sa poata fi destinata a acoperii:

o finantarea unor nevoi a gestiunii curente;

o cresterea fondului de rulment;

o finantarea totala sau partiala a noilor investitii;

o rambursarea imprumuturilor contractate;

o remunerarea capitalului investit.

asigurarea unei cresteri a autofinantarii nete care sa permita:

o atragerea de capital de pe piata financiara cand intreprinderea intampina dificultati;

o franarea indatorarii si reducerea cheltuielilor financiare;

o masurarea randamentului capitalurilor proprii; o asigurarea intreprinderii a unui mare grad de libertate in alegerea investitiilor

Capitolul 5

BIBLIOGRAFIE1. Cotleţ D. ş.a., Situaţiile financiare între informaţie şi decizie, Editura Orizonturi universitare,Timişoara, 2005, pag 322. Moroşan Iosefina, Analiza economico-financiară, Editura Fundaţiei România de Mâine,Bucureşti, 2008, pag 156-1683. Moroşan Iosefina, Analiza economico-financiară, Probleme rezolvate, Editura FundaţieiRomânia de Mâine, Bucureşti, 2008, pag 76-984. Vâlceanu Gh. ş.a., Analiza economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2005, pag 30-565. Ştefănescu Aurelia, Performanţa financiară a întreprinderii, între realitate şi creativitate,Editura Economică, Bucureşti, 2005, pag 156-1866. Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabileconforme cu directivele europene, „Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr. 766 din10 noiembrie 2009, pag 32-467. Stancu Ion, Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag 76-102

Documents

Analiza Echilibrului Pe Baza Bilantului Financiar