Facultatea de tiine Economice, Juridice i AdministrativeMaster Contabilitate i audit, anul 2

TEORIA ECHILIBRULUI ECONOMIC GANDIREA ECONOMICA

IN

M ASTERAND:

1

OLARIU GLADIN CLAUDIU

- 2011

De-a lungul anilor, teoria echilibrului economic a fost studiata de multi economisti, iar in urmatorul referat voi prezenta ideile pe care acestia le-au avut. CLASICISMUL Boisguillebert a initiat studiile asupra circuitului economic si asupra echilibrului economic. Din moment ce aprecia ca bogatia este formata din bunuri si servicii (O = oferta) si ca toate bogatiile servesc numai pentru consum (C =cerere), nsemna automat ca O = C. Deoarece: 1. pentru cresterea bunastarii (C), trebuie sa creasca productia (O); 2. pentru cresterea productiei (O), trebuie sa creasca puterea de cumparare (Y); 3. pentru cresterea puterii de cumparare (Y), trebuie: - diminuate impozitele indirecte; - diminuate impozitele directe pe veniturile modeste. Deci, n conceptia lui, echilibrul economic presupunea egalitatea:

Aceasta gndire prevestea cu trei secole mai devreme paradigma keynesista din perioada interbelica. Boisguillebert avea, de asemenea, o idee clara a notiunii de circuit economic (notiune pe care dupa Jean Molinier a inventato). Dupa el n societate exista doua clase: - prima, cea mai numeroasa, formata din muncitori si comercianti; laboureurs si marchands; - a doua, formata din proprietarii funciari (Le Beau Monde: printul, nobilimea, naltul cler). Prin aceasta el face deschiderea spre gndirea fiziocrata (care aprecia ca societatea este compusa din trei clase: fermieri clasa productiva; proprietari si sterili persoane ocupate n industrie, comert si profesiunile libere).

2

Si John Law of Lauriston a vorbit despre echilibrul economic, si anume:

Adam Smith a studiat si el teoria echilibrului economic

Urmatorul care si-a adus o contributie in dezvoltarea teoriei echilibrului economic a fost Malthus, care prin principiul populatiei a ncercat sa demonstreze ca exista o relatie precisa ntre doua progresii eterogene (cresterea populatiei si cresterea volumului bunurilor de subzistenta). Aceasta relatie a devenit piatra unghiulara n analiza echilibrului economic, facuta de Ricardo, mai ales ca el a legato de legea randamentelor descrescande din agricultura. Malthus a evidentiat n mod clar contrastul dintre randamentul crescnd din industrie si randamentul descrescnd din agricultura. El a apreciat ca n manufactura volumul de capital si cantitatea de munca, necesare pentru a crea o unitate de produs, sunt n continua scadere. Dimpotriva, cantitatea de capital si de munca cerute pentru obtinerea unei unitati suplimentare de produse agricole este n continua crestere. Din punct de vedere metodologic, aceasta idee a atras atentia economistilor asupra efectelor divergente care decurg dinmodificarea

3

raportului dintre factorii de productie n procesul productiv. Asocierea principiului populatiei si legii randamentului descrescnd conducea la ideea ca oricespor de produse agricole antrenat de cresterea populatiei era nsotit invariabil de urcarea pretului acestora si de o noua repartizare a veniturilor n societate.

Urmeaza apoi, Jean Baptiste Say , care prin legea debueelor a adus o contributie importanta la dezvoltarea teoriei echilibrului economic. Ideile cuprinse n ea vor sta la baza primelor teorii despre echilibrul economic, ntruct:

unde: Y - oferta global; (C + I) - cererea global; de consum (C) i de investiii (I) Say afirm c oferta total este totdeauna egal cu cererea total. Cnd oferta dintro anumit marf crete, sporete automat n aceeai msur cererea ei; cnd oferta se reduce, scade i cererea; astfel c echilibrul economic se stabilete automat i se menine permanent, prin mecanismele pieei. Niciodat cererea nu poate crete fr sporirea corespunztoare a ofertei; i niciodat nu se poate diminua fr scderea ofertei. Astfel, n economie nu se poate ajunge nici la supraproducie, nici la subproducie. n concepia lui Jean Baptiste Say, oferta este pin urmare determinant n economie pentru meninerea echilibrului; cererea avnd doar rolul de a orienta producia spre bunurile cu adevrat utile societii. I sa reproat uneori lui Say c vorbind despre primatul produciei, ar neglija tocmai nevoile pieei i posibilitatea apariiei supraproduciei. n concepia sa, ns, echilibrul este asigurat, deoarece orice producie este, n acelai timp i n aceeai msur, consum i orice vnztor este, totodat, i cumprtor. Mill pare sa atribuie raritatii si dificultatilor de producere un rol predominant n formarea valorii marfurilor. Ca si predecesorii sai, Mill sa preocupat aproape exclusiv de valoarea de schimb a marfurilor, neglijnd studiul utilitatii acestora. El a cautat sa dea legii cererii si ofertei o formula ct mai riguroasa. Mill nu a sustinut neconditionat cresterea proportionala a preturilor, n raport cu deficitul ofertei fata de cerere. Sub presiunea preturilor, Mill a apreciat ca oferta manifesta o tendinta de crestere, n timp ce cererea nregistreaza tendinta contrarie, de scadere. El era convins ca ntre pret, oferta si cerere exista un raport de cauzalitate si de interdependenta. Cantitatea ceruta si cantitatea oferita trebuie sa fie egale. Daca ele nu sunt egale, la un moment dat concurenta le egalizeaza cu ajutorul ajustarii preturilor. Avem aici, n acesti termeni, formulata legea echilibrului economic de mai trziu. 4

Mill si rezuma propria gndire n termenii urmatori: n rezumat, cererea si oferta guverneaza valoarea bunurilor care nu pot fi sporite la infinit; cnd sunt produse prin munca ele au o valoare minima determinata de costul productiei. Dar pentru toate lucrurile care se preteaza la o multiplicare infinita, cererea si oferta nu determina dect fluctuatiile valorii pentru o perioada care nu poate depasi lungimea timpului necesar pentru a modifica oferta. Cererea si oferta converg totdeauna catre un echilibru, dar conditia unui echilibru stabil este aceea ca lucrurile se schimba unele pe altele n functie de costul lor de productie. In perioada 17501850, n Europa Occidentala, numerosi autori n ciuda divergentelor de detaliu dintre ei au promovat cteva idei comune: - viata economica este guvernata de legi obiective, care formeaza ordinea naturala, ce se impune peste vointa si constiinta oamenilor; - liberalismul economic (manifestarea nengradita a lui homo oeconomicus) corespunde cel mai bine ordinii economice naturale si naturii umane; .. piata libera si concurenta perfecta reprezinta mecanismele necesare si suficiente pentru realizarea si mentinerea echilibrului economic, folosirea cu eficienta crescnda a resurselor societatii si armonizarea intereselor individului cu cele ale colectivitatii. Aportul acestor teoreticieni la studierea mecanismelor economice justifica din plin apelativul de clasici care lea fost atribuit, ca si autoritatea necontestata de care se bucura n fundamentarea stiintei Economiei politice. TEORIA ECHILIBRULUI ECONOMIC GENERAL (neoclasicismul) In scopul elaborarii unui model matematic al echilibrului economic general, Lon Walras a considerat o economie care utilizeaza trei factori de productie: 1. capitalurile funciare, al caror serviciu productiv este renta (R); 2. capitalurile personale, al caror serviciu productiv este munca (M); 3. capitalurile mobiliare, al caror serviciu productiv este profitul (P). Pentru Walras, factorii de productie nu sunt cum se spune pamntul, munca si capitalul, ci serviciile pe care ni le ofera n procesul productiei adica renta, munca si profitul. Lon Walras considera ca exista doua tipuri de piata: a. piata bunurilor finale, pe care se confrunta producatorii (vnzatorii) si consumatorii (cumparatorii) bunurilor finale; b. piata serviciilor productive, pe care se confrunta proprietarii funciari, muncitorii si capitalistii, n procesul vnzariicumpararii rentei, muncii si profitului. Lon Walras a definit capitalul bunurile durabile care nu se consuma dect n timp, iar capitalistul este detinatorul capitalurilor propriuzise. Mai mult, el adauga: numim ntreprinzator un al patrulea personaj, distinct de cele precedente, al carui rol este de a asocia n agricultura, industrie sau comert, cele trei servicii productive.

5

Echilibrul general este obtinut cnd oferta este egala cu cererea pentru fiecare bun final si serviciu productiv si pe fiecare din cele doua tipuri de piata. Dupa parerea lui Walras, starea de echilibru general se poate realiza numai n conditiile concurentei perfecte. n aceasta situatie preturile de vnzare sunt egale cu costurile de productie, iar profitul este zero. Obtinerea profitului pe o anumita piata sau pentru unele bunuri sau servicii se explica fie prin faptul ca concurenta nu este perfecta, fie prin existenta unor dezechilibre ntre cerere si oferta, fie ca unele ntreprinderi produc bunuri la costuri inferioare celor marginale etc. n starea de echilibru general, valoarea produselor vndute este egala cu valoarea produselor cumparate si economiile sunt egale cu investitiile.

TEORIA SCHIMBULUI SI A ECHILIBRULUI ECONOMIC Sistemul de gndire al lui Alfred Marshall sa dezvoltat ntrun climat presupus a fi dominat de concurenta perfecta, desi el a atras atentia ca n economia reala se ntlneste o concurenta imperfecta. n maniera marginalista, gnditorul englez apreciaza ca mecanismul schimbului este declansat de dorinta oamenilor de asi mari cantitatea de satisfactii prin schimbul de utilitati cu ceilalti participanti la activitatea economica. De aceea el considera ca schimbul de bunuri este deopotriva avantajos pentru ambele parti coschimbiste. Pe baze subiective, fiecare apreciaza mai mult ceea ce primeste dect ceea ce ofera partenerului sau. Acest beneficiu la exprimat Alfred Marshall prin notiunile surplusul consumatorului, si/sau surplusul producatorului. Alfred Marshall a studiat problematica echilibrului economic, fara sa fi construit o conceptie complet originala. Elaborndusi paradigma ntrun climat liberal la fel ca Lon Walras el a adus nuantari semnificative referitoare, mai ales, la realizarea echilibrului microeconomic pe termen scurt, mediu si lung. Astfel, pe termen scurt, oferta fiind rigida, o data cu modificarea cererii, pretul urca sau coboara si n functie de el se stabileste cantitatea de echilibru a bunurilor vndute si cumparate. Pe termen mediu, oferta si cererea au rol combinat n realizarea echilibrului. Pe termen lung, oferta devine elastica si se poate adapta la cerere, avnd rol determinant n nfaptuirea echilibrului.

6

Pe termen foarte scurt (market time) capacitatea de adaptare a producatorilor la fluctuatiile cererii este nula. Curba ofertei este o dreapta verticala (oferta rigida) si orice modificare a cererii actioneaza exclusiv asupra nivelului pretului de echilibru. Acesta nu depinde de costul productiei, ci de stocul de marfa disponibil si de cerere.

Pe termen scurt, apare o oarecare capacitate de adaptare a ofertei la cerere, datorita existentei unor factori variabili. Productivitatea lor marginala descrescnda antreneaza cresterea costului marginal si deci a curbei ofertei. Orice modificare a cererii actioneaza att asupra ofertei (mai putin) ct si asupra pretului (mai mult). Pretul de echilibru depinde de cerere si de costul productiei.

Daca perioada considerata se prelungeste, numarul factorilor variabili sporeste si capacitatea de adaptare a ofertei la cerere creste si ea. Scaderea productivitatii marginale este contracarata de efectul randamentelor la scara crescatoare si panta curbei ofertei devine mai slaba. Modificarea cererii actioneaza mai putin asupra pretului si mai mult asupra cantitatii de echilibru. Pretul va fi influentat mai mult de evolutia costurilor dect de cerere.

7

Pe perioade foarte lungi, tendintele de crestere si descrestere ale costului marginal se compenseaza integral. Costul marginal tinde spre costul mediu (unitar). Curba ofertei este o dreapta orizontala si orice modificare a cererii actioneaza numai asupra cantitatii de echilibru. n acest caz pretul va depinde, exclusiv, de costul productiei (deci de oferta).

Spre deosebire de Lon Walras, care aprecia ca echilibrul realizat este instabil, Alfred Marshall considera (la fel ca si Augustin Cournot) ca situatia de echilibru este stabila. n cazul echilibrului, se formeaza cantitatea de echilibru si pretul de echilibru. Cnd cererea si oferta sunt n echilibru, cantitatea de marfuri produsa ntr o unitate de timp poate fi numita cantitate de echilibru si pretul la care se vinde poate fi numit pret de echilibru. n conditiile concurentei se ajunge la echilibru prin miscarea cantitatilor de produse vndute, respectiv cumparate si a nivelurilor preturilor. Pretul tinde n mod legic sa se stabilizeze la nivelul minim, iar cantitatea de bunuri vnduta si cumparata la nivelul ei maxim. Un astfel de echilibru apreciaza Alfred Marshall este stabil; daca pretul se deplaseaza de la aceasta pozitie, el va reveni, aidoma unui pendul care oscileaza n jurul punctului minim. Pretul cererii este mai mare dect pretul ofertei pentru cantitatile inferioare celei de echilibru si invers . Iata si mecanismul prin care se ajunge la stabilirea echilibrului. Cnd pretul cererii este mai mare dect pretul ofertei, cantitatea produsa tinde sa creasca. Mai departe, daca pretul cererii este mai mare dect pretul ofertei pentru cantitati inferioare celei de echilibru, atunci productia va creste Daca pretul cererii este mai mare dect pretul ofertei pentru cantitatile inferioare celei de echilibru, este cert ca va fi mai mic pentru cantitatile mai mari; atunci productia va scadea. n felul acesta se ajunge la echilibrul stabil. 8

Chiar daca starea de echilibru este amenintata, exista totdeauna forte obiective care ntrun climat liberal o pot restabili, n mod legic, si o pot permanentiza. Cnd cererea si oferta sunt n echilibru stabil si un incident va modifica productia, vor actiona imediat forte care tind sa o readuca la pozitia initiala.

Daca pretul cererii (c) se situeaza deasupra pretului ofertei, si n stnga punctului de echilibru (E), oferta va creste de la Q1 la QE; Daca pretul cererii (c) se situeaza la dreapta si sub punctul de echilibru (E), oferta va scadea de la Q2 la QE. n felul acesta, fortele pietei actioneaza n directia realizarii si mentinerii unui echilibru stabil. n aceasta stare, cantitatile de produse si preturile lor sunt fixe. Orice ncercare a lor de a se modifica declanseaza forte care le aduc napoi, la fel cum forta gravitationala tinde sa stabilizeze un pendul n punctul sau de echilibru cel mai de jos. Vilfredo Pareto considera ca economia are doua forme: - economie pura si - economie aplicata. Economia pura constituie o prima aproximare a fenomenelor si conditiilor generale ale echilibrului economic. Ea face parte din stiintele fizicomatematice. Economia aplicata studiaza conditiile concrete ale realizarii echilibrului. Ea mprumuta o serie de instrumente de investigatie de la alte discipline; istoria si sociologia. Cu toate progresele stiintei economice, aceasta nu este capabila sa ofere dect explicatii de ordin general ale realitatii si nicidecum retete pentru comportamentul individual. Contributia esentiala a lui Pareto la dezvoltarea gndirii economice poate fi sintetizata astfel: Exista, de asemenea, n marginalism, o teorie a echilibrului economic. Prezenta n intentiile lui Jevons si Walras, care evidentiau avantajele concurentei n procesul maximizarii utilitatii individuale obtinuta prin schimb, ea este precizata de Pareto. Optimul lui Pareto trimite la o asemenea distributie a bunurilor ntre indivizi, astfel nct orice sporire a satisfactiei unui consumator nseamna diminuarea satisfactiei cel putin a unui alt consumator; concurenta producatorilor si 9

alegerea consumatorilor permit, dupa Pareto, atingerea unui astfel de optim Spre deosebire de predecesorii sai, Vilfredo Pareto considera ca ofelimitatea nu poate fi exprimata prin unitati cardinale (de marime), adica nu poate fi masurata, pentru ca ea este stabilita pe baze subiective, diferita de la o persoana la alta, ci prin numerale ordinale, adica n sensul stabilirii unor ordine de marime ntre diferite utilitati si de la o persoana la alta (prima, a doua, a treia etc.). El considera ca chiar daca utilitatea nu poate fi masurata, o notiune de natura ordinala este suficienta pentru a construi teoria echilibrului economic

Scoala suedeza de macroeconomie. La rndul sau, KARL GUNNAR MYRDAL (18981987) a cautat sa precizeze si el conditiile echilibrului economic. Fara sa elaboreze o teorie propriuzisa a dinamicii economice, Myrdal a folosit n mod constant notiunea de anticipatie. El a facut distinctie ntre calculele prospective (ex ante) si calculele retrospective (ex post) ale agentilor economici investitori. Myrdal a apreciat ca, de regula: - ex ante, ntre economii si investitii exista un dezechilibru (I . S); - ex post, economiile sunt egale cu investitiile (I = S). n general, ex ante, dezechilibrul dintre economii si investitii este o regula. Nu exista nici o ratiune, n afara coincidentei fortuite, care sa asigure egalitatea dintre previziunile ntreprinzatorilor cu privire la cheltuielile menajelor si planurile efective pe care le fac menajele nsesi. n aceasta situatie, Myrdal a ncercat sa descopere importanta pe care o au erorile comise ex ante de investitorii de capital asupra echilibrului economic. Daca, ex ante, I > S, atunci va avea loc o urcare a preturilor si profiturilor, care conduce, ex post, la I = S. Daca, ex ante, I < S, atunci va avea loc o scadere a preturilor si profiturilor, care conduce, ex post, la I = S. Gunnar Myrdal a descoperit trei conditii ale realizarii echilibrului wicksellian: 1. egalitatea dintre rata monetara si rata naturala a dobnzii 2. egalitatea ntre economii si investitii 3. stabilitatea preturilor. Dupa parerea sa, echilibrul nu poate fi definit n termenii de mai sus. Trebuie, deci, optat pentru una din primele doua conditii ale echilibrului wicksellian. Gunnar Myrdal a considerat ca numai egalitatea economiilor cu investitiile (S = I) poate fi conditie a echilibrului economic. Echilibrul monetar nu presupune egalitatea ntre cele doua rate ale dobnzii, pentru ca atunci ar disparea investitiile. El presupune doar egalitatea dintre economii si investitii (I = S).

10

Si ceilalti autori suedezi sau pastrat n cadrele gndirii wickselliene, ncercnd sa integreze factorii monetari n studiile teoretice ale echilibrului economic general. Astfel, BERTIL GOTHARD OHLIN2287 (18991979) a cautat sa precizeze rolul ratei monetare a dobnzii. Myrdal aratase ca dezechilibrul monetar si economic are loc daca ex ante (dm . dn). Ohlin aprecia ca rata monetara a dobnzii are rolul de a asigura echilibrul ex post ntre economii si investitii (S = I). Daca este bine manevrata printro politica monetara adecvata rata monetara a dobnzii permite combaterea proceselor cumulative. Ea nu este o variabila independenta cum o va considera John Maynard Keynes , ci depinde de anticiparile miscarii preturilor, de evolutia economiilor, ca si de politica bancara. Institutionalismul economic Institutionalistii au respins ideea dominanta a echilibrului economic normal. n locul ei au accentuat principiul cauzalitatii circulare (circular causation), sau al schimbarilor cumulative (cumulative changes), care poate actiona si influenta favorabil sau dimpotriva daunator eforturile de realizare a obiectivelor economice sau sociale. Nepotrivirile din viata economica nu reprezinta abateri de la echilibrul normal, ci, mai degraba ele sunt n sine normale. naintea celui de al doilea razboi mondial cea mai importanta nepotrivire a fost depresiunea. Apoi, n perioada postbelica, problemele dezvoltarii economice au fost asezate n centrul preocuparilor stiintifice si politice. Astazi, inflatia reprezinta problema care concentreaza atentia teoreticienilor si practicienilor. Institutionalistii sunt convinsi ca se impune interventia guvernamentala, pentru depasirea disfunctiunilor din viata economica. Keynesismul. John Maynard Keynes Daca exista somaj, concurenta dintre someri va conduce la reducerea salariilor si cresterea numarului locurilor de munca, pna la ocuparea deplina a minii de lucru disponibile si restabilirea automata a echilibrului economic.

Dupa aparitia Teoriei generale sau propus mai multe forme grafice pentru explicitarea mesajului keynesist. Unul dintre cele mai reprezentative si sugestive modele formale de explicitare si popularizare a doctrinei keynesiste a fost diagrama ISLM. La elaborarea ei, contributia hotartoare au avuto englezul John Richard Hicks (1904 1989) si americanul Alvin Harvey Hansen (18871975), considerati lideri ai orientarii keynesiste. Diagrama ISLM a reprezentat, pentru cteva decenii, principalul instrument de explicitare si organizare a politicii macroeconomice. 11

La rndul sau, economistul american Paul Anthony Samuelson (n. 1915) a propus modelul bisectoarei unghiului drept pentru a surprinde si rolul factorilor guvernamentali n asigurarea echilibrului economic. Pentru trasarea diagrameimodel ISLM, pornim de la urmatoarele postulate ale doctrinei keynesiste: - Economiile sunt o functie a nivelului venitului [S = f(Y)]; - Investitiile sunt o functie a ratei dobnzii [I = f(d)]; - Cererea de bani este o functie a nivelului venitului si ratei dobnzii [L = f(Y,d)].

Hicks a considerat ca Teoria general are n vedere o economie cu doua piete: - piata bunurilor de consum si investitii, n care egalitatea I = S determina nivelul de echilibru al venitului si, ntmplator, nivelul de echilibru al ratei dobnzii. - piata monetara, n care egalitatea M = L determina nivelul de echilibru al ratei dobnzii si, ntmplator, nivelul de echilibru al venitului. ECHILIBRUL PE PIATA BUNURILOR (IS)

Curba IS reprezinta deci functia consumului (economiilor), a investitiilor si constituie locul geometric al conditiei de echilibru dintre economii si investitii. Tot pe aceasta curba, cheltuielile totale (pentru consum si investitii) sunt egale cu venitul national (Y = C + I). ECHILIBRUL PE PIATA MONETARA (LM)

12

Curba LM reprezinta deci ecuatia cererii de bani (preferinta pentru lichiditate), a ofertei de bani si locul geometric al conditiei de echilibru pe piata monetara (M = L). Diagrama ISLM preia unele idei importante din doctrina keynesista, precum legatura dintre consum, economii si venit, diferitele mobiluri ale preferintei pentru lichiditate sau relatia dintre investitii si rata dobnzii. Totusi, scapa total sau aproape total din vedere rolul esential pe carel acorda Keynes incertitudinii si anticipatiilor, ca elemente importante, am putea spune determinante, pentru asigurarea echilibrului economic si ocuparea resurselor de munca. De asemenea, neokeynesistii completeaza diagrama ISLM cu piata fortei de munca, denaturnd astfel,integral, doctrina keynesista. Neoclasicii Dupa parerea lui Samuelson , numai n conditiile realizarii echilibrului n ntregul sistem economic are ratiune studierea principiilor si categoriilor economice. Aprobndul pe Keynes, profesorul american respinge si el teza lui Jean Baptiste Say despre identitatea automata dintre oferta si cerere, realizarea si mentinerea echilibrului economic permanent n societate. n teoria echilibrului apreciaza si Samuelson conditia esentiala si fundamentala este corelatia ntre economii si investitii. Economiile si investitiile sunt nfaptuite, de obicei, de persoane diferite si determinate de cauze independente unele de altele, considera Samuelson. De aceea exista posibilitatea ca proportiile economiilor sa nu coincida cu acelea ale investitiilor. La fel ca si John Maynard Keynes, Paul Anthony Samuelson considera ca punctul de echilibru stabil al venitului national nu are (neaparat) legatura cu punctul folosirii depline a minii de lucru. Echilibrul stabil sustine Samuelson este simtitor mai jos dect productia necesara asigurarii folosirii depline a minii de lucru. Pentru a urca punctul echilibrului stabil pna la nivelul folosirii depline a minii de lucru exista o singura cale: ncurajarea artificiala a posibilitatilor de investitii, asigurarea unui asemenea nivel al economiilor care sa corespunda exact cu volumul investitiilor necesare folosirii minii de lucru. Cu alte cuvinte, interventia statului este necesara pentru ca, pe de o parte, sa asigure volumul economiilor necesare folosirii depline, iar pe de alta parte, sa largeasca posibilitatea de investitii pna la deplina ocupare. Masurile fiscale si cheltuielile bugetare pot, dupa parerea lui Samuelson, sa modifice nivelul echilibrului venitului national. Spre deosebire de John Maynard Keynes, care introduce n ecuatia sa de echilibru doar consumul si investitiile (Y = C + I), Paul Anthony Samuelson adauga acestora si cheltuielile publice, guvernamentale (G). La el ecuatia echilibrului economic va lua urmatoarea nfatisare:

Dupa parerea lui Samuelson cheltuielile publice, considerate ele nsele, si

13

facnd abstractie de impozite, exercita asupra venitului national un efect multiplicator, identic cu cel al cheltuielilor private. Presupunem ca G reprezinta cheltuielile guvernamentale, iar T sunt taxele si impozitele percepute la bugetul statului. n starea de echilibru, vom avea:

Economiile sunt diferenta dintre venit, pe de o parte, cheltuielile de consum si taxe, pe de alta parte.

Daca cheltuielile guvernamentale sunt mai mari dect ncasarile, vom avea deficit bugetar (G T este pozitiv). n acest caz:

Daca cheltuielile bugetare sunt inferioare veniturilor, vom avea excedent bugetar (G T este negativ). n acest caz:

Aceasta identitate scrie Samuelson tine de faptul reactiunii n lantul recheltuirii consumptive si punerii n miscare de catre constructorii de drumuri, de biblioteci si a altor procese si persoane carora statul lea alocat un venit primar. Reducerea impozitelor exercita efecte de expansiune analoage cu cele ale cresterii cheltuielilor bugetare asupra venitului national. Prelevari fiscale mai reduse sporesc fractiunea venitului national de care dispun particularii si n consecinta sporeste si consumul personal. Totusi, dupa parerea lui Samuelson, reducerea impozitelor are un efect mai slab asupra echilibrului dect cresterea cheltuielilor publice. Una din contributiile esentiale ale lui Samuelson la dezvoltarea stiintei economice o constituie aportul sau la elaborarea unei teorii a dinamicii economice. Echilibrul, spunea el, presupune asemenea conditii n care toate variabilele, suferind schimbari, tind catre marimile lor initiale. Prin urmare, pentru compararea starilor statice este necesar ca fortele dinamice profunde sasi pastreze stabilitatea.

14

n timp de John Bates Clark considera ca dinamica depinde de statica, Samuelson sustine ca statica este numai un caz particular al dinamicii. Sistemul dinamic functioneaza n timp, modelul static presupune un caz n care timpul este o marime constanta. Spre deosebire de statica, sistemul dinamic contine, ntotdeauna, legaturi functionale ntre variabile si ritmurile dezvoltarii lor. Sistemul dinamic presupune autodezvoltarea. n sistemul static ritmurile schimbarii variabilelor sunt egale cu zero; n structurile dinamice apare problema complicata a determinarii ritmurilor schimbarii variabilelor n timp, fapt pentru care este absolut necesara folosirea metodelor matematice. Numai n conditiile unei analize dinamice pot fi evidentiate legitatile stabilirii echilibrului economic. Franois Perroux, nascut n anul 1903, este unul din cei mai mari economisti ai secolului al XXlea. Dupa parerea lui, viata economica contemporana se caracterizeaza printrun ansamblu de raporturi, evidente sau disimulate, ntre dominanti si dominati. El a analizat pe larg efectul de dominatie, rolul jucat de firma sau economia dominanta si consecintele acestora asupra vechilor teorii ale echilibrului economic. Dar n economia contemporana nu exista numai microunitati si microdecizii. Exista si macrounitati care sunt inegale ntre ele si care pot sa exercite o anumita constrngere si sa suporte alta. Macrodeciziile statului sau ale diferitelor grupuri (carteluri, trusturi etc.) impun firmelor, juridic independente, o anumita disciplina. n aceasta situatie, considera Franois Perroux, este necesara elaborarea unei noi teorii generale a echilibrului economic n care procesul de dominatie sa ocupe rolul pe care l merita. El considera ca din moment ce exista firme dominante si ca aceasta dominatie este ireversibila, nseamna ca teoria armoniei generale nu mai poate fi sustinuta. Dominatia firmelor si nu numai a lor se va exercita n propriul interes, care, de regula contravine interesului general.

CONCLUZII

Boisguillebert a initiat studiile asupra circuitului economic si asupra echilibrului economic. Din moment ce aprecia ca bogatia este formata din bunuri si servicii (O = oferta) si ca toate bogatiile servesc numai pentru consum (C =cerere), nsemna automat ca O = C. Urmatorul care si-a adus o contributie in dezvoltarea teoriei echilibrului economic a fost Malthus, care prin principiul populatiei a ncercat sa demonstreze ca exista o relatie precisa ntre doua progresii eterogene (cresterea populatiei si cresterea volumului bunurilor de subzistenta). Aceasta relatie a devenit piatra unghiulara n analiza echilibrului economic, facuta de Ricardo, mai ales ca el a

15

legato de legea randamentelor descrescande din agricultura. Malthus a evidentiat n mod clar contrastul dintre randamentul crescnd din industrie si randamentul descrescnd din agricultura. Jean Baptiste Say , prin legea debueelor a adus o contributie importanta la dezvoltarea teoriei echilibrului economic. Ideile cuprinse n ea vor sta la baza primelor teorii despre echilibrul economic. n concepia lui Jean Baptiste Say, oferta este pin urmare determinant n economie pentru meninerea echilibrului; cererea avnd doar rolul de a orienta producia spre bunurile cu adevrat utile societii. I sa reproat uneori lui Say c vorbind despre primatul produciei,ar neglija tocmai nevoile pieei i posibilitatea apariiei supraproduciei. n concepia sa, ns, echilibrul este asigurat, deoarece orice producie este, n acelai timp i n aceeai msur, consum i orice vnztor este, totodat, i cumprtor. Mill si rezuma propria gndire n termenii urmatori: n rezumat, cererea si oferta guverneaza valoarea bunurilor care nu pot fi sporite la infinit; cnd sunt produse prin munca ele au o valoare minima determinata de costul productiei. Dar pentru toate lucrurile care se preteaza la o multiplicare infinita, cererea si oferta nu determina dect fluctuatiile valorii pentru o perioada care nu poate depasi lungimea timpului necesar pentru a modifica oferta. Cererea si oferta converg totdeauna catre un echilibru, dar conditia unui echilibru stabil este aceea ca lucrurile se schimba unele pe altele nfunctie de costul lor de productie. Echilibrul general este obtinut cnd oferta este egala cu cererea pentru fiecare bun final si serviciu productiv si pe fiecare din cele doua tipuri de piata. Dupa parerea lui Walras, starea de echilibru general se poate realiza numai n conditiile concurentei perfecte. n aceasta situatie preturile de vnzare sunt egale cu costurile de productie, iar profitul este zero. Obtinerea profitului pe o anumita piata sau pentru unele bunuri sau servicii se Explica fie prin faptul ca concurenta nu este perfecta, fie prin existenta unor dezechilibre ntre cerere si oferta, fie ca unele ntreprinderi produc bunuri la costuri inferioare celor marginale etc. Alfred Marshall a studiat problematica echilibrului economic, fara sa fi construit o conceptie complet originala. Elaborndusi paradigma ntrun climat liberal la fel ca Lon Walras el a adus nuantari semnificative referitoare, mai ales, la realizarea echilibrului microeconomic pe termen scurt, mediu si lung. Astfel, pe termen scurt, oferta fiind rigida, o data cu modificarea cererii, pretul urca sau coboara si n functie de el se stabileste cantitatea de echilibru a bunurilor vndute si cumparate. Pe termen mediu, oferta si cererea au rol combinat n realizarea echilibrului. Pe termen lung, oferta devine elastica si se poate adapta la cerere, avnd rol determinant n nfaptuirea echilibrului. Contributia esentiala a lui Pareto la dezvoltarea gndirii economice poate fi sintetizata astfel: Exista, de asemenea, n marginalism, o teorie a echilibrului economic. Prezenta n intentiile lui Jevons si Walras, care evidentiau avantajele concurentei n procesul maximizarii utilitatii individuale obtinuta prin schimb, ea este precizata de Pareto. Optimul lui Pareto trimite la o asemenea distributie a bunurilor ntre indivizi, astfel nct orice sporire a satisfactiei unui consumator

16

nseamna diminuarea satisfactiei cel putin a unui alt consumator; concurenta producatorilor si alegerea consumatorilor permit, dupa Pareto, atingerea unui astfel de optim Gunnar Myrdal a descoperit trei conditii ale realizarii echilibrului wicksellian: 1. egalitatea dintre rata monetara si rata naturala a dobnzii 2. egalitatea ntre economii si investitii 3. stabilitatea preturilor. Dupa parerea sa, echilibrul nu poate fi definit n termenii de mai sus. Trebuie, deci, optat pentru una din primele doua conditii ale echilibrului wicksellian. Gunnar Myrdal a considerat ca numai egalitatea economiilor cu investitiile (S = I) poate fi conditie a echilibrului economic. Echilibrul monetar nu presupune egalitatea ntre cele doua rate ale dobnzii, pentru ca atunci ar disparea investitiile. El presupune doar egalitatea dintre economii si investitii (I = S). Institutionalistii au respins ideea dominanta a echilibrului economic normal. n locul ei au accentuat principiul cauzalitatii circulare (circular causation), sau al schimbarilor cumulative (cumulative changes), care poate actiona si influenta favorabil sau dimpotriva daunator eforturile de realizare a obiectivelor economice sau sociale. Nepotrivirile din viata economica nu reprezinta abateri de la echilibrul normal, ci, mai degraba ele sunt n sine normale. Unul dintre cele mai reprezentative si sugestive modele formale de explicitare si popularizare a doctrinei keynesiste a fost diagrama ISLM. La elaborarea ei, contributia hotartoare au avuto englezul John Richard Hicks (19041989) si americanul Alvin Harvey Hansen (18871975), considerati lideri ai orientarii keynesiste. Diagrama ISLM a reprezentat, pentru cteva decenii, principalul instrument de explicitare si organizare a politicii macroeconomice. Dupa parerea lui Samuelson , numai n conditiile realizarii echilibrului n ntregul sistem economic are ratiune studierea principiilor si categoriilor economice. Aprobndul pe Keynes, profesorul american respinge si el teza lui Jean Baptiste Say despre identitatea automata dintre oferta si cerere, realizarea si mentinerea echilibrului economic permanent n societate. Macrodeciziile statului sau ale diferitelor grupuri (carteluri, trusturi etc.) impun firmelor, juridic independente, o anumita disciplina. n aceasta situatie, considera Franois Perroux, este necesara elaborarea unei noi teorii generale a echilibrului economic n care procesul de dominatie sa ocupe rolul pe care l merita. El considera ca din moment ce exista firme dominante si ca aceasta dominatie este ireversibila, nseamna ca teoria armoniei generale nu mai poate fi sustinuta. Dominatia firmelor si nu numai a lor se va exercita n propriul interes, care, de regula contravine interesului general.

17

18