Academia de Studii Economice din Bucureşti – Facultatea de Administraţie şi Management Public

Agricultura durabilă în România, Australia și Spania

Student:

Bunea Ovidiu-Iulian

București 2014

Cuprins :

I. Introducere în agricultura durabilă……………. 3

II. Agricultura durabilă în România………………...4

III. Agricultura durabilă în Australia………………..11

IV. Agricultura durabilă în Spania……………………19

V. Concluzii…………………………………………………...23

Bibliografie…………………………………………………………..24

2

I. Introducere în agricultura durabilă

Agricultura durabilă, conform Ministerului Agriculturii din SUA reprezintă ”un sistem de producție care este structurat pentru a răspunde condițiilor locale, prin integrarea practicilor culturale, biologice și mecanice care stimulează recircularea resurselor, promovează echilibrul ecologic și biodiversitatea„. Comisia Codex Alimentarius o definește ca pe „un sistem de management al producției, care promovează și întreține dezvoltarea sănătoasă a agro-sistemelor, incluzând biodiversitatea, ciclurile biologice și activitatea biologică a solului”1.

În diferite țări se utilizează termenii ecologic, biologic sau organic, care sunt sinonimi ( organic-termen utilizat în țările cu populație vorbitoare de limbă engleză, biologic-în țările de limbă franceză, italiană, portugheză, olandeză. Ecologic-în Danemarca, Germania și Spania).

Practicile specifice unei agriculturi ecologice, deci, durabile cuprind următoarele aspecte : rotația culturilor ca premisă a folosirii eficiente a resurselor fermei, limite foarte stricte privind folosirea pesticidelor sintetice chimice și a îngrășămintelor chimice, a antibioticelor pentru animale, a aditivilor alimentari și a altor substanțe complementare folosite pentru prelucrarea produselor agricole.

De asemenea, pentru realizarea unei agriculturi ecologice se interzice folosirea organismelor modificate genetic și se recomandă valorificarea resurselor existente la fața locului, ca de exemplu folosirea ca fertilizator a gunoiului provenit de la animale și a furajelor produse la fermă.

Agricultura ecologică are următoarele particularități, ce sunt necesare a fi menționate încă din introducere pentru a putea fi mai ușor de identificat în cadrul celor 3 țări prezentate. Așadar, acestea sunt :

-producerea de alimente cu calități nutritive ridicate în cantități suficiente;

-interacțiunea în mod constructiv cu ciclurile și sistemele naturale;-încurajarea dezvoltării sistemelor de tip fermă; -implicând toate verigile din circuitul biologic;-menținerea și creșterea fertilității solului pe termen lung;-minimizarea tuturor formelor de poluare, rezultate din tehnologiile

agricole. 2

De asemenea, se urmărește obținerea de efecte pozitive pentru cei implicați în producția ecologică, prin creșterea calității vieții, inclusiv prin asigurarea securității mediului, în conformitate cu Carta Drepturilor Omului.1Saucă, Florentina, ”Agricultură ecologică si biodiversitate”, pag. 8, EX PONTO, Constanța, 2010.2Saucă, Florentina, ”Agricultură ecologică si biodiversitate”, pag. 10 EX PONTO, Constanța, 2010.

3

Rolul sistemului de agricultură durabilă este de a produce hrană mult mai curată, mai potrivită metabolismului organismului uman, dar în deplină corelație cu conservarea și dezvoltarea mediului în respect față de natură și legile ei. Unul dintre principalele scopuri ale agriculturii durabile este producerea de alimente cu gust, textură și calități autentice și atractive.

II. Agricultura durabilă în România

Agricultura constituie, prin tradiție o ramură importantă a economiei românești, aceasta fiind susținută atât de ponderea populației ocupate în agricultură (aproximativ 37%), cât și de aportul la formarea produsului intern brut (aproximativ 16%)3.

În vederea dezvoltării sectorului de agricultură ecologică și pentru creșterea competitivității produselor ecologice și dirijarea lor către export se identifică următoarele priorități:

-crearea și reținerea unei valori adăugate cât mai mari pe componenta națională a lanțului valoric prin orientarea producției și vânzării atât pentru produsele primare, solicitate pe piața externă, cât și prioritar pentru produsele procesate;

-promovarea produselor ecologice românești la export și acoperirea nișelor de piață existente în domeniile specifice neacoperite, prin identificarea de noi piețe la export și consolidarea poziției pe piețele existente;

-implementarea legislației elaborate în sectorul agriculturii ecologice în vederea întăririi și consolidării sistemului de control prin măsuri suplimentare de monitorizare a organismelor de inspecție de către autoritatea competentă pentru creșterea calității produselor destinate exportului;

-crearea unui sistem de producție, procesare și desfacere a produselor ecologice menit a satisface cerințele pieței naționale și internaționale;

-promovarea produselor ecologice românești la export și acoperirea nișelor de piață existente în domeniile specifice neacoperite și prin dezvoltarea cercetării specifice în agricultura ecologică;

-perfecționarea profesională a participanților la filiera de agricultură ecologică: formatori, producători, procesatori, inspectori, experți din minister, importatori-exportatori;

-constituirea grupurilor de producători pentru extinderea pieței de producere și comercializare a produselor ecologice4.

3www.mmediu.ro4http://www.fnae.ro/

4

Suprafața agricolă s-a menținut aproape la același nivel de-a lungul perioadei 1989-2001, aceasta reprezentând circa 62% din suprafața totală a țării. Suprafețele ocupate cu pășuni și fânețe au crescut în detrimentul celei arabile și a celor cu vii și pepiniere viticole și a celor ocupate cu livezi și pepiniere pomicole.Principala schimbare, ca efect al aplicării Legii Fondului Funciar o constituie extinderea proprietății private, ce a devenit dominantă (86%), și restrângerea proprietății din domeniul public (4%) și privat al statului (10%).5

* creșterea suprafețelor ocupate cu floarea-soarelui și în general cu oleaginoase;

* scăderea considerabilă a suprafețelor cu sfeclă de zahăr unitățile procesatoare preferând prelucrarea zahărului brut din import.

În ceea ce privește sectorul zootehnic, acesta constituie o ramură importantă a economiei naționale, reprezentând 45% din volumul total al producției agricole și peste 6% din PIB.

Tabelul 1. Evoluția suprafețelor și efectivelor de animale în agricultura ecologicăSPECIFICAŢII REALIZAT Estimat

U.M 2000 2001 2002 2003 2004 20051. Suprafața totala d.c: ha 17.438 28.800 43.850 57.200 73.800 104.000Cereale ha 4.000 8.000 12.000 16.000 20.500 26.000Culturi furajere și ha 9.300 14.000 20.000 24.000 31.300 51.000

5Duporicel, M. „Aderarea la UE şi reforma politicii agricole”, Phare, Bucureşti, 1998

5

Producția vegetală se caracterizează prin următoarele:

* caracter preponderent cerealier pe structuri de culturi 66%;

* oscilații ale producției de cereale de la an la an, în funcție de condițiile climatice, exemplu fiind creșterea producției totale de cereale în anul 2001 la 18.814 mii tone și în mod deosebit la cultura grâului, ce atinge un record de 8 milioane de tone;

Sursa: https://plus.google.com/109796405586950631018/posts

pășuni Oleaginoase și proteice ha 4.000 6.300 10.000 15.600 20.100 24.000Legume ha 38 100 700 200 300 440Fructe( vișine,cireșe) ha - - 50 100 200 420Fructe de pădure (zmeură, afine, nuci,)

ha 50 100 300 400 500 840

Alte culturi ha 50 300 800 900 900 13002. Animale d.c : haVaci lapte capet

e2100 5300 6500 7200 7200 10.000

Oi lapte capete

1700 3700 3.000 3.200 3.200 40.200

Găini ouătoare capete

- - - 2000 2700 7.000

Sursa: Comunicări organisme de inspecție și certificare6

Tabelul 2. Evoluția suprafețelor în agricultura ecologică

SPECIFICAŢII REALIZAT EstimatU.M 2000 2001 2002 2003 2004 2005

1.Cantitate totala vegetal din care: to 13.502 24.400 32.30

030.400 87.20

0118.600

Cereale d.c to 7.200 12.500 16.000

14.400 41.000

55.000

-export to - - - - 7.100 11.100Oleaginoase și proteice d.c

to 5.500 7.200 11.000

12.480 37.000

45.600

-*export 9.800 12100Legume to 600 4.000 4.000 2000 3.000 7.200Fructe (visine,cirese) to - - 200 300 500 1.000Fructe de pădure (zmeură, afine, nuci, cătina) d.c

to 200 400 300 320 4.500 8.000

-*export to - - - - 3800 7200Alte culturi to 2 300 800 900 1200 18002.Productia animală d.cLapte de vaca hl 58367 63885 92747 92485 92868 140.00

6www.madr.ro

6

0Lapte oaie hl 701 1740 1360 1470 1800 11.500Oua mii.

buc500 650 1820

3.Produse procesateTelemea oaie d.c : to 18 46 36 45 48 541-*export 38 48 380Schweitzer to 23 23 100 110 116 176Cașcaval to - 121 250 220 253 373Conserve de leg. și fructe to - - - - 35 50Miere d.c : to 10 20 80 110 320 600-*export to 6 12 52 93 210 510

Sursa: Comunicări organisme de inspecție și certificare7

Sursa:* Comunicări producători

Din cauza nearmonizării activităților dintre sectoarele de producție vegetal și animal cu sectorul de procesare și cele comerciale, sectorul zootehnic a devenit o afacere neatractivă, efectivele fiind în continuare scăderePentru punerea în valoare a imensului potențial determinat de tradiția și experiența forței de muncă, de cantitățile de cereale realizate și planificate pentru viitor, precum și de încărcătura redusă de animale pe unitatea de suprafață a celor 4,5 milioane pajiști naturale, se are în vedere creșterea numerică a efectivelor de animale.În baza Legii fondului funciar, a Legii 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, precum și a altor legi în vigoare (Legea nr. 15/1990, Legea nr. 31/1990) în agricultura țării noastre sunt în prezent constituite și funcționează următoarele tipuri de exploatații agricole: * gospodării țărănești (individuale); * forme asociative de proprietari și gospodării (asociații agricole familiale, societăți agricole); * societăți comerciale agricole; * regii autonome și exploatații agricole ale domeniului public.În agricultura României, odată cu aplicarea Legii fondului funciar, au apărut o serie de probleme referitoare la dimensiunea unităților agricole care s-au constituit.8

Structurile dimensionale din agricultura noastră variază în funcție de tipul de unitate și chiar de forma acesteia. Astfel, gospodăriile țărănești sau

7www.madr.ro8Bran, Fl. „Problemele de mediu. Posibilităţi de reglementare”, Tribuna economica, nr. 15, 2001

7

exploatațiile individuale sunt structuri predominante, în număr de peste 3,9 milioane și au o dimensiune medie de 2,3 ha.În ceea ce privește structura de producție aceasta a suferit transformări. A avut loc reducerea suprafețelor de cultură și a producțiilor obținute la unele plante tehnice tradiționale, în majoritatea cazurilor sub 50% din suprafața pretabilă acestor culturi cum sunt: sfecla de zahăr, rapiță, in, cânepă, tutun etc., precum și a altor culturi: plante furajere, plante medicinale și aromatice este un fenomen datorat în principal imposibilității asigurării dotărilor pentru mecanizarea acestor culturi.

Figura 1. Structura pe categorii a productiei ecologice (sursa : Ministerul Agriculturii)

Tabelul 3. Alte categorii de plante cultivate ecologic (sursa : Min. Agriculturii)

8

Figura 2. Structura pe rase de animale a efectivelor crescute în ferme ecologice (Sursa: Min. Agriculturii)

Din păcate, structura de producție a agriculturii românești se caracterizează prin dezechilibre între sectorul vegetal și cel animal, între diferite ramuri și culturi și accentuarea extensivității9.În agricultura noastră este accentuată structura de producție extensivă deoarece predomină culturile cerealiere în suprafața cultivată și în producția marfă și a altor culturi care valorifică slab pământul.În viitor, orientarea către o anumită structură de producție, nu este suficientă pentru organizarea activității unei exploatații

agricole. Este necesar ca selectarea ramurilor să fie însoțită de dimensionarea

9Puia, I., Soran, V., ş.a. „Agroecologie şi ecodezvoltare”, Cluj Napoca, Editura Academic Press, 2001

9

fiecăreia și de stabilire a unor proporții între ele. Aceasta trebuie să se concretizeze în specializarea și diversificarea producției agricole.

Perspectivele integrării României, inclusiv a agriculturii în structurile Europei comunitare, impune cu acuitate adaptarea producției agroalimentare la standardele calitative actuale, care să satisfacă exigențele cumpărătorului de asemenea produse.În România agricultura organică / biologică / ecologică se practică ținând cont de Ordonanța de urgență nr. 34 / 17.04.2000 privind produsele agroalimentare ecologice publicat în M.O. al României nr. 172/21.04.200210.Conform acestei ordonanțe producția agroalimentară ecologică are ca scop realizarea unor sisteme agricole durabile, diversificate și echilibrate, care asigură protejarea resurselor naturale și sănătatea consumatorilor.Pentru punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei ordonanțe s-a înființat Autoritatea Națională a Produselor Ecologice (A.N.P.E.), ca serviciu de specialitate în cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, care asigură respectarea prevederilor legale specifice și controlul privind metodele de producție ecologică a produselor agroalimentare.

Legislația elaborată și armonizată cu legislația comunitară cuprinde: - Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice, aprobată prin Legea nr. 38/2001 – lege cadru pentru agricultura ecologică, armonizată parțial cu Reglementările U.E. - Hotărârea de Guvern nr. 677/2001 privind înființarea Institutului de Bioresurse Alimentare ca organism de acreditare a organismelor de inspecție și certificare și pentru efectuarea de teste de calitate și cercetări în domeniul agriculturii ecologice. - Legea nr. 166/2002 privind exploatațiile agricole, prin care exploatațiile agricole familiale pot fi stimulate pentru practicarea agriculturii ecologice. - Hotărârea de Guvern nr. 917/2001 privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare.

10www.madr.ro

10

III. Agricultura durabilă în Australia

Se presupune ca prima societate a fermei “organice” a fost Societatea Australiana de Gradinarit si Ferma Organica (“Australian Organic Farming and Gardening Society sau AOFGS”) fondata in Australia in octombrie 1944. Baza asociatiei era in Sydney si primul sau jurnal “Organic Farming Digest” (OFD) a fost datat in aprilie 1946. Acesta a fost primul jurnal despre ferma organica in Australia si al doilea in lume.

11

Sursa: http://www.salom.com.tr/newsdetails.asp?id=85892

Registrele documenteaza prima utilizare a termenului de “agricultura ecologica”de Domnul Northbourne in cartea sa “Priveste pamantul”(Paull,2006) din 1940.

Sursa: http://www.findorganicdelivery.com.au/eating-certified-organic-food-in-australia/

Cele mai vechi si mai mari doua organizatii de agricultura ecologica din Australia suntNational AssociationforSustainable Agriculture, Australia, care a fost “inaugurata in Martie 1986”(Wynen&Fritz,1987, p.2) si Biological Farmers of Australia a caror urme ale originii sale duc pana in 1987 (BFA, 2007).

In 1999, trei organizatii au fost raportate ca opereaza in Australia: NASAA, BFA, BDAA si a fost stabilita in plus si Organic Retailers and Growers Association of Victoria (ORGAV)”. Dintre cele patru organizatii mentionate mai sus, doar ORGAV mentioneaza cuvantul “organic” in declaratia sa de scop si in titlu.

Australia, continentul insula, este situata in sud-estul Asiei si formeaza cu insula Tazmania Grupul de insule ale Australiei. Comunitatea de insule se extinde 4000 de km de la est la vest si 3700 km de la sud la nord. Suprafata totala a Australiei este de 7,686,850 km², fiind unul din cela mai mici continente, dar fiind a sasea tara din luma ca si teritoriu. Clima in Australia variaza de la zona la zona, cu un climat tropical in nord , arid sau semiarid in centru si temperat in partea de sud. In ciuda acestei varietati, influenta moderata a oceanului, precum si absenta muntilor inalti, previn situatiile extreme ale climei. Uneori unele zone au parte ocazional de astfel de situatii extreme din partea climei: cicloane tropicale, tornade si seceta.Ianuarie si februarie sunt cele mai calde luni cu temperaturi medii de 18o si 21o C. Lunile iunie si iulie sunt cele mai friguroase cu o medie de 10o C, exceptie facand Alpii Australieni unde media este de 2o C.Vegetatia este dominata de plante perene cu frunze tari, cu frunze bine adaptate pentru supravietuirea in regiuni aride. Exista 600 de specii de eucalipt si 800 de specii de salcam. Zonele de vegetatie ale Australiei corespund in mare parte cu zonele de clima. Padurile tropicale de pe coasta nordica si nord-vestica contin palmieri, pini, ferigi de copac si mangrove in mlastinile de coasta. Aproximativ 9% din suprafata Australiei este acoperita cu paduri subtropicale si temperate, mai dese pe coasta de est, constand din palmieri, ferigi de copac si eucalipt. In regiunile cele mai aride sunt raspandite plante mici precum sfecla si arbustii cu fructe. Regiunile cele mai secetoase ale Australiei contin planta mulga, un salcam cu o mare importanta furajera. In sud-vest cresc arbori

12

valorosi cu lemn de esenta tare, precum jarra si kauri.

Conform unei statistici efectuate de Australian Bureau of Statistics in 2001-2006-2009:

Tabel 42001 2006 2009

Nr. Afacerilor care se ocupa cu agricultura 140 516 154 472 135 996Aria totala a afacerilor care se ocupa cu agricultura 455 723 434 925 409 029Aria recoltelor 24 520 24 565 27 511Aria totala a Australiei

769 202 769 202 769 202Sursa: Guvernul Australian. Departamentul de agricultura.11

Terenul arabil al Australiei a fost si este modelat si influentat de mii de ani de pe urma indigenilor si 2 secole de asezari ale europenilor. Schimbari in vegetatie , urme ale asezarilor localnicilor si uzarea terenului, continua sa fie o sursa semnificanta de presiune asupra mediului natural si cultural al Australiei.Agricultura inca este sursa principala de lucru a terenului, ocupand in jur de 62% din continent avand o mare parte de pasuni. Pasunatul si recoltatul continua sa aduca beneficii economice mari Australiei, dar contribuie la pierderi ale habitatului, salinitatii, aducand probleme la nivelul terenului si a calitatii apei si se pun probleme in privinta agriculturii durabile si a managementului de teren. Pierderile de teren au fost exacerbate de seceta 2002-2003, ducand la cea mai mare activitate de furtuni de nisip din 1960.

Tabel 5 : Teren folosit in Australia (National Land Use) Statistica

11http://www.daff.gov.au/

13

Australia este un important producator si exportator de produse agricole. Cultura principala este cea de grau . Productia de fructe este concentrata in regiuni umede sau irigate . Principalele fructe cultivate sunt : fructele de padure, strugurii , merele , bananele si ananasul.

Terenuri folosite % din totalAgricultura 61.5

Pasuni naturale 56Pasuni de teren uscat (pasuni improvizate)

2.5

Recolte 2.8Horticultura <1Irigare <1

Utilizare minimal 15Utilizare traditionala a indigenilor

12

Conservarea biodiversitatii 6.1Paduri 2.0Apa 1.7Resurse protejate 1.4Urban <1Minerit <1Total 100

O mare parte din solul australiei este infertil si are nevoie de un plus de nutrienti pentru a maximiza randamentul agricol. In cursul istoricului agricol al Australiei, nivelul nutrientilor care limiteaza cel mai mult potentialul agricol a crescut progresiv. Dupa ce se atinge nivelul optim, intrarile anuale sunt ajustate sa faca fata pierderilor prin prelucrarea solului (de ex. lesierea, imobilizarea) si prin export. Intrarile de nutrienti au crescut iar randamentul v-a creste. Acest lucru se atribuie factorilor precum imbunatatirea varietatilor, rotatiilor, retinerea umiditatii telinei, irigatiei si controlul marit al buruienilor, bolilor si daunatorilor. Aditional se includ si fertilizatorii ( suplinesc cantitati adecvate de nutrienti necesari plantei), amelioratori de sol ( ex. var, dolomita si gips care imbunatatesc chimical solul) si folosirea leguminoaselor pentru a creste nivelul de nitrogen din sol. Introducerea solului comercial si testele pe plante in anii 1970 a activat managementul decizional al modului de folosire al nutrientilor, de reorientare catre locatii specifice.

14

Cunostinte despre balanta nutrientilor este necesara pentru a mentine si a optimiza productivitatea ramanand totusi in armonie cu mediul. Nutrienti din diferite surse imbogatesc apele din regiune si estuare si maresc riscul de inflorirea algelor si calitate scazuta a apei. Contaminarea apelor cu nitrati poate avea loc in timpul lesierii, in special in pamanturi nisipoase (Dillon 1988, Anderson 1998, Pakrou & Dillon 2001). Acest lucru poate afecta calitatea apelor menita consumului. Aceste procese pot constitui probleme majore comunitatilor rurale.Dezechilibrul nutritional nutretului si al pasunilor pot induce dereglari de sanatate ce afecteaza productivitatea.

Agricultura ecologica este o industrie infloritoare. Cerinta pentru produse organice este in crestere, o data cu interesul marit asupra sanatatii, interes in ceea ce priveste mediul, veniturile crescute si avantajele hranei organice. In Australia, aceste cerinte sunt estimate sa creasca de la 20% pana la 45% pe an. Rezultatul este o industrie estimata la 387 de milioane de dolari in 2009-2010. Cheia produselor sunt fructele si legumele (aprox. 47% din valoarea totala), carnea de vita, carne de pasare si grane.

Australia are cea mai mare zona de agricultura organica din lume estimata la 12,3 milioane de hectare, cu o vasta majoritate de terenuri intinse de productie organica de bovine.12

Statistica de Produse si servicii (dupa IBISWorld)

Tabel 6: Structura culturil, a animalelor și a produselor animale și agricole.2001 2006 2009

CulturiCereale pt grane 7 494 7 594 9 008Bumbac 1 305 933 651

12Cheatle, M. „Global Environment Outlook 2000”, Geo-2000, UNEP, London, Earthscan publications Ltd 1999

15

legume, plante, ierburi

fructe

carne de vita

grane

altele

carne de pasare

miere

lapte

Culturi si pasuni pt fan

918 1 451 1 620

Legume pt cereale 583 658 623Struguri 1 517 1 377 1 213Pepiniere, flori si gazon

795 1 418 1 295

Seminte oleaginoase

595 528 1 099

Trestie de zahar pt strivit

657 1 032 1 021

Legume 2 183 2 833 3 012Total 18 534 20 752 22 857

Vite si alteleBovine si vitei 6 431 7 685 7 452Oi si miei 1 402 2 112 2 492Porci 822 890 895Pasari de curte 1 060 1 223 1 862Alte animale 23 50 52Totalul animalelor de sacrificat si altele

9 738 11 960 12 752

Produse din animaleLana 2 541 2 054 1 806Lapte 3 053 3 341 3 988Oua 333 376 447Total 5 965 5 771 6 240

Total agricultura 34 237 38 482 41 849

Principalele culturi, segmente dezvoltate in taraCulturi principale

Culturi de grane

Suprafatade Teren/h

2001productie

Suprafata de Teren/ha

2006productie

Suprafata de Teren/ha

2009productie

16

aGrau 3 454 6 743 4 406 9 482 5 015 7 997Boabe de sorg

758 1 935 767 1 932 767 2 692

Lupins 1 180 1 055 809 1 285 577 708Ovaz 650 1 050 930 1 688 870 1 160Orez 177 1 643 102 1 003 ^7 ^61Grau 12 141 22108 12 443 25 150 13 530 21 420Alte recolte

Suprafata de Teren/ha

2001productie

Suprafata de Teren/ha

2006productie

Suprafata de Teren/ha

2009productie

Canola 1 459 1 775 972 1 419 1 693 1 844Fibra de bumbac

536 666 327 560 159 309

Sfecla de zahar pt. macinare

403 28117 398 37 128 391 31 457

Fructe

Suprafata de Teren/ha

2001productie

Suprafata de Teren/ha

2006productie

Suprafata de Teren/ha

2009productie

Mere 6 445 325 8 833 276 7 642 295Banane 11 358 11 187 12 270Mango 1 017 37 1 437 36 1 342 41Portocale

6 669 550 6 553 507 6 759 348

Pere 1 785 173 1 776 142 1 643 120Legume

Suprafata de Teren/ha

2001productie

Suprafata de Teren/ha

2006productie

Suprafata de Teren/ha

2009productie

Morcovi 8 321 6 265 5 264Ceapa 5 222 5 222 5 284Cartofi 40 1 302 35 1 250 33 1 179Rosii 10 556 8 450 7 440

17

Biroul Australian de Statistica (Australian Bureau of Statistics)

Certificarea organica este un proces de aprobare al produselor organice si alte produsedin agricultura organica. In general, orice afacere implicata in productia alimentelor poate fi certificata, inclusiv producatorii de seminte, fermierii, cei care proceseaza hrana, cei care vand retail si restaurantele.

Cerintele de certificare variaza de la o tara la alta si implica in general un set de standarde de productivitate a cresterii, a depozitarii, a procesarii, ambalarii, transportului, care includ:

- Evitarea adaugarilor de chimicale (ex. fertilizatori, pesticide, antibiotice, aditivi de mancare, etc), organisme modificate genetic, iradiere si namol;

- Folosirea produselor din ferme care nu au folosit chimicale sintetice pentru o perioada mare de ani (de obicei 3 ani sau mai mult);

- Mentinerea unor insemnari detaliate a vanzarilor;- Mentinerea stricta a separarii manuale a produselor certificate de cele

necertificate;- Inspectii periodice.

În unele țări , certificarile sunt supravegheate de guvern si folosirea comerciala a termenului “organic” este restrictionata legal. Producatorii certificati pe produse organice trebuie sa se supuna acelorasi reguli pe care le au si cei care nu sunt certificati.In Australia, Serviciul de Inspectie si Carantina Australian (Australian Quarantine and Inspection Service – AQIS) este institutia de control al certificarii organice, deoarece nu sunt standarde interne pentru produse organice in Australia. Momentan, guvernul se implica doar in certificarea produselor organice in export, ceea ce inseamna ca AQIS este agentia de

18

certificare. Nu este un sistem pentru monitorizarea etichetelor produselor vandute in Australia si este o problema ce afecteaza comerciantii care au decis sa exporte produsele.

Din 2006, sunt 7 organizatii AQIS cu autorizatii de certificare a produselor organice si in 2004 erau 2345 operatori certificati. Cel mai mare importator al australiei de produsi organici este Japonia (33.59%), urmata de Marea Britanie (17.51%), Franta (10.51%) si Noua Zeelanda (10.21%). Cea mai mare organizatie de certificare a produselor este “Australian Certified Organic” ce este un subsidiar al Biological Farmers Australia

IV. Agricultura durabilă în Spania

Agricultura durabilă, în Spania s-a dezvoltat în anii 70 prin ferme mici, în principal promovate de tineri. Agricultura ecologică spaniola a arătat o creștere lentă, dar constantă, în cursul dezvoltării sale. În ultimii ani - în principal, de la introducerea legislației de stat privind agricultura ecologica - o accelerare a acesteia în dezvoltare a fost observată. Numărul de ferme ecologice a crescut de douăsprezece ori între 1994 și 1999, precum și numărul de companii de prelucrare s-a triplat. În prezent, există producători 11,773 (0,9% din totalul fermelor) și 515 societăți de prelucrare. În aceeași perioadă, suprafața cultivată ecologic a crescut de la 17,208.9 de hectare de 352,164 ha (1,4% din terenurile agricole). Dimensiunea medie a unei ferme organice, de 30 de hectare, este mai mare decât una convenționala (18 hectare)13. Regiunea cu cel mai mare număr de ferme ecologice este acum Extremadura (6.743), urmată de Andaluzia (2.489). Acest lucru se datorează în mare parte sprijinului administrației publice la reconversia de ferme care au fost deja depuse la practici extensive. În cazul regiunii Andaluzia, exportul de produse și de ulei de măsline este în continuă creștere. Alte zone cu producții ecologice semnificative sunt Murcia, Valencia, Catalonia și Aragon. Suprafața de teren ecologic de crescătorie nu este direct legată de numărul de ferme ale unei regiuni. De exemplu, în Andaluzia, 2.489 producătorii cultiva numai 62318 de hectare. În Castilla si León, 191 de producători cultiva 43.245 de hectare. În prezent, există 1.159 ferme pentru creșterea animalelor. Aceste ferme sunt situate în principal în Castilla si León și Extramadura. Cu toate acestea, fermele de animale, de asemenea, există, în

13http://www.magrama.gob.es/en/

19

Catalonia, Aragon, în Ţara Bascilor, în Baleare, insulele Canare, din Castilla La Mancha, Andaluzia, Valencia, Galicia și Asturia.

Bazat pe condițiile sale climatice diverse - de la continent la Marea Mediterană - Spania are premise pentru cultivarea o gamă largă de produse. Următoarele produse (enumerate în ordinea importanței) sunt cultivate în agricultura ecologică: cereale, leguminoase, legume, fructe citrice, fructe, masline, vin, nuci, plante subtropicale, plante medicinale și aromatice, precum și nutreț pentru animale. Cea mai mare parte a firmelor de prelucrare sunt specializate pe pre-procesare și produc, de obicei, pentru piețele externe (Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii). Procesoare suplimentare produc cereale, pâine, vinuri, sucuri, conserve din fructe și legume, produse de soia, pâine și baby-alimentare.

În Spania, UE-Regulamentul 2092/01 privind produsele ecologice este pus în aplicare prin decret regal nr 1852/2005, care acoperă producția ecologică agricola și de etichetare a produselor agricole și alimentare. Regiunile sunt responsabile de punerea în aplicare a decretului, iar fiecare regiune are autorități competente. Decretul protejează în mod legal expresii precum "ecológico" (ecologic), "biológico" (biologice) și "orgánico" (organică), precum și abrevierile "eco" și "bio". Alimentele etichetate cu acești termeni trebuie să fi fost produse în conformitate cu normele prezentului decret.

20

Un exemplu este marca inregistrata Sana Vida, organizație care este marca cea mai larg recunoscută in agricultura spaniolă organica. În plus față de identificarea inițială, acest sigiliu este, de asemenea, utilizat pentru produsele provenite din alte țări europene.Aceste fonduri sunt administrate și distribuite de către regiunile autonome. În Catalonia, Galicia, Madrid nu se acordă sprijin financiar agricultorilor ecologici. În al doilea an, producătorii obțin 80 la sută din plăți și, în următorii trei ani, 60 la sută. Agricultorii care lucreaza deja organic pot obține 60 la sută din plăți pentru cinci ani.

În prezent, în Spania, sunt fonduri disponibile pentru cercetare în agricultura ecologică și pentru comercializarea organica. Nu există nici o organizație centrală de consultanță în domeniul agriculturii ecologice. Cu toate acestea, mici, specializate, de cooperare organizații există. (ATAB de exemplu, Asociación de Tecnicos la alin Agricultura Biologica, sau o asociație de consilieri organice). Există grupuri de producători, frecvent organizate în cooperative. Unele departamente ale administrației agricole ofera sfaturi cu privire la controlul

21

Sursa: http://www.redorbit.com/news/science/1112522504/are-there-environmental-benefits-to-organic-farming/

dăunătorilor pe cale biologica. Birourile regionale ale administrației agricole organizeaza evenimente avansate de formare pentru agricultori. Primele produse ecologice au apărut pe piață în 1975, iar în 1978 au fost primele exporturi de produse ecologice (orez). Apoi, a început o perioadă care a fost influențata de către comercianții străini. Activitățile lor nu au contribuie la consolidarea structurilor de producător și de asociere în țară. Piața internă, până în present, a fost foarte puternic modelata de produse alimentare de sănătate. Comerțul specializat pentru produse organice este dezvoltat. Această prezență este în contrast cu interesul evident al consumatorilor în produse de calitate, sanatoase (care arată că agricultura ecologică a atins într-adevăr, recunoașterea ampla, la nivel public și de stat). Magazine alimentare și de plante (aproximativ 2500, numărul lor fiind în creștere) oferă o selecție de produse ecologice. În contextul global în schimbare rapidă, vedem o provocare pentru agricultura ecologică să se dezvolte într-o alternativă reală pentru o populație în creștere fără a-și pierde identitatea și menținerea în același timp a rolului de lider. Pentru micii producători agricoli, agricultura ecologica este una dintre puținele alternative rămase, în cazul în care reușesc în introducerea produselor lor pe piață. Cu o cifra de afaceri suficienta, comerțul cu alimente naturale de specialitate ar putea în viitor să joace un rol important în comercializarea de produse ecologice. Premise importante pentru acest lucru ar fi:• personal calificat; •produse etichetate;• gamă largă de produse; • oferta de degustări de produse: de la simpla degustare, în magazine până la organizarea de cursuri, deschiderea de restaurante sau magazine;• produse de calitate. În cele din urmă, necesitatea de publicitate, precum și campaniile de informare trebuie să fie subliniate, iar educația consumatorilor trebuie să fie prioritară. Cooperarea tuturor în cadrul sectorului ecologic.

22

V. Concluzii

În concluzie, putem spune că practicarea agriculturii ecologice, deci durabile, prezintă o serie de avantaje și oportunități.

Principalele avantaje și oportunități sunt următoarele:

• utilizarea resurselor naturale într-un mod durabil;• folosirea tehnologiilor tradiționale care avantajează țările în curs de dezvoltare și constituie o premisă importantă pentru asigurarea securității alimentare la nivel local;• obținerea unor alimente având calități nutritive bune și sigure pentru consumator;• asigură venituri mai mari producătorilor agricoli deoarece prețurile produselor organice/biologice/ ecologice sunt mai ridicate;• ocuparea forței de muncă din mediul rural deoarece munca este mai intensivă;• forța de muncă necesară în agricultura ecologică fiind mai mare, avantajează țările în curs de dezvoltare, unde costul acesteia este mai redus;• cererea pentru produsele ecologice a creat noi oportunități de export pentru țările în curs de dezvoltare.

23

Bibliografie

o Bran, Florina, „Problemele de mediu. Posibilități de reglementare”, Tribuna economică, nr. 15, 2001

o Bran, Florina „Relația economie-mediu la începutul mileniului al III-lea”, Editura ASE, București, 2002

o Duporicel, M. „Aderarea la UE și reforma politicii agricole”, Phare, București, 1998

o Saucă, Florentina, ”Agricultură ecologică si biodiversitate”, pag. 8, EX PONTO, Constanța, 2010.

o Saucă, Florentina, ”Agricultură ecologică si biodiversitate”, pag. 10 EX PONTO, Constanța, 2010.

o www.madr.roo http://www.fnae.ro/o www.mmediu.ro

24

25