64

22

65

70

00

01

3

Publicaþie recunoscutã de CNCSIS, categoria B+B.D.I.: http://www.ulrichsweb.com; http://www.proquest.com; www.ebscohost.com

Revista este inclusã în platforma editorialã românã SCIPIO: www.scipio.ro

Marcã înregistratã la OSIM, sub nr. M2010 07387

Telefon: (021) 410.74.43 interior 120; Fax: (021) 410.03.48; E-mail: revista@cafr.ro; http: revista.cafr.ro

Tipar: Universal Color S.A., str.Victoriei, bl. A2-A3, Piteºti, tel.: +40 (248) 215788

ISSN 1844 - 8801

Colegiul editorial ºtiinþific

Prof. univ. dr. Sorin BRICIU, decan, Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia

Prof. univ. dr. Alain BURLAUD, Institut National des Techniques Economiques et Comptables, Paris

Academician Constantin IONETE , Academia Românã

Prof. univ. dr. Robin JARVIS, director pentru IMM-ACCA, profesor de contabilitate Universitatea Brunel, Marea Britanie

Prof. univ. dr. David HILLIER, decan, Leeds University Business School, Marea Britanie

Prof. univ. dr. Allan HODGSON, decan, Amsterdam Business School, Olanda

Prof. univ. dr. Dumitru MATIª, decan, Universitatea „Babeº-Bolyai”, Cluj-Napoca

Prof. univ. dr. Maria MANOLESCU, ASE, Bucureºti

Prof. univ. dr. Ion MIHÃILESCU, Universitatea "Constantin Brâncoveanu", Piteºti

Prof. univ. dr. Vasile RÃILEANU, decan, Facultatea de Contabilitate ºi Informaticã de Gestiune - ASE Bucureºti

Prof. univ. dr. Donna STREET, Universitatea Dayton, SUA

Prof. univ. dr. Ioan TALPOª, rector, Universitatea de Vest din Timiºoara

Prof. univ. dr. Alexandru ÞUGUI, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaºi

Prof. univ. dr. Eugeniu ÞURLEA, ºef Catedrã contabilitate, audit ºi control de gestiune, ASE Bucureºti

Academician Iulian VÃCÃREL, Academia Românã

Director ºtiinþific: Prof. univ. dr. Pavel NÃSTASE Director editorial: Dr. Corneliu CÂRLANRedactor ºef: Cristiana RUS

Colectiv redacþional: Marina ANTOFIE, Alexandra JORA, Alice PETCU, Adriana SPIRIDON, Daniela ªTEFÃNUÞ, Angela TUDOR

Secretar de redacþie: Cristina RADU

Prezentare graficã ºi tehnoredactare: Nicolae LOGIN

Colegiul editorial ºtiinþific ºi colectivul redacþional nu îºi asumã responsabilitatea pentru conþinutul articolelor publicate în revistã.

IntroducereAcest articol dezvoltã un studiu ACCAdin 20101 privind practicile de gestio-nare a talentului din întreaga profesiefinanciarã. O constatare-cheie a acesteicercetãri a fost cã mai puþin de 20%dintre organizaþii au avut o strategie deidentificare a talentelor care sã integre-ze identificarea, dezvoltarea, acomoda-rea ºi reþinerea în cadrul echipei finan-ciare. Cele mai multe practici de talentmanagement s-au dovedit a fi infor-male, uneori puse în practicã în izolareºi, adesea, fãrã a fi parte a unui planintegrat, mai larg.

Faptul reprezintã un motiv de îngrijoraredeoarece funcþiile financiare au acumcu adevãrat posibilitatea de a facediferenþa în succesul organizaþiilor lor -fie în sectorul privat sau public, în com-paniile multinaþionale sau în cadrulIMM-urilor. Criza economicã a sporitvizibilitatea valorii pe care contabilii ºiauditorii profesioniºti o aduc mediuluide business, iar urmãtorul deceniuprezintã o enormã oportunitate pentruprofesioniºtii din domeniul financiar dea ajuta la crearea ºi menþinerea valo-rilor pe termen lung pentru organizaþii.

39/2011

Pregãtire profesionalã la superlativ - funcþia financiarã sub presiune

* Expert ACCA, e-mail: info@ro.accaglobal.com1 http://www.accaglobal.com/pubs/accountants_business/research_opinion/people/maximising_people_power.pdf

Training at Its Best - the Financial Function Under PressureTraining, development and maintenance of the financial position are crucial forthe success of an organization, especially in the current economic climate, saysa new report by ACCA (the Association of Chartered Certified Accountants) andKPMG, called "Maximising people's power: Effective talent management infinance". This study is commented by Jamie Lyon, ACCA expert. The main idea is that thereport shows that the recruitment of true talents is one of the biggest challengesfor the finance executives (CFOs) and that the financial position must seize theopportunity to make a relevant contribution to the success of organizations -whether they are in the public or private sector, whether they are part of listedmultinational companies or small and medium companies. This article addresses issues like the importance of talent management in thefinancial department activities, talent management for the restructure of the finan-cial function and for the effectiveness of the financial function, together with opin-ions of specialists in the field. A subsequent article will address some practicalaspects of talent management in 2011 and will offer the summarized conclusionsof the study.

Key words: financial team, talent management, finance function effectiveness,best practices

JEL Classification: M 53, I 22, J 59

Cuvinte cheie: echipa financiarã, managementul talentelor, eficacitatea funcþieifinanciare, bune practici.

Jamie LYON*

Abstract

Evaluãri

Dar acest obiectiv depinde de oameniidin finanþe ºi de modul în care organiza-þia dezvoltã ºi foloseºte talentele lor.Într-un mediu economic axat pe costuri,capacitatea angajatorilor de a identificaºi de a promova talentul în cadrul funcþi-ilor lor financiare va fi mai importantãdecât oricând.

Managementul integrat al talentelorreuneºte toate cele trei elemente alecreãrii de valoare pe care ACCA le-aidentificat anterior: oameni, perfor-manþã ºi profesionalism. Acesta recu-noaºte importanþa identificãrii per-soanelor cu talent ºi potenþial ºi creareade noi oportunitãþi de dezvoltare dorite.

De asemenea, leagã structurile derecrutare ºi dezvoltare cu cadrele decompetenþã, evaluãrile de performanþãºi sistemele de recompensã cu creareaunor standarde clare ºi a unor punctede referinþã, astfel încât sã poatã fi dez-voltatã o culturã de înaltã performanþã.Aceste practici ajutã, de asemenea,susþinerea valorii organizaþiilor, deoare-ce o mare parte dintre programele detalent asigurã comportamentele nece-sare ºi promoveazã importanþa profe-sionalismului. Profesioniºtii din dome-niul financiar joacã un rol cheie, impor-tant, în susþinerea valorilor pe termenlung, adaptându-se în funcþie de mediulîn schimbare în care lucreazã la pro-vocãrile cu care se întâlnesc.

Managementul integrat al talentelorasigurã premizele care sunt un ingredi-ent esenþial pentru crearea ºi susþi-nerea valorii pe termen lung.

Acest articol analizeazã modul în caremanagementul talentelor poate forma ºiinfluenþa structura funcþiilor financiare ºisubliniazã ce practici ar trebui sã fieadoptate de cãtre organizaþii în scopulde a crea ºi dezvolta cele mai buneaptitudini posibile pentru profesioniºtiidin domeniul financiar.

De ce este importantmanagementul

talentelorManagementul talentelor se aflã pe or-dinea de zi pentru mulþi directori finan-ciari (CFO) din cauza provocãrilor sem-nificative cu care se confruntã funcþiilefinanciare. Echipele de finanþiºti se aflãsub presiuni diverse: minimizarea pro-priilor cheltuieli, precum ºi a costurilor lanivelul întregii organizaþii, pentru a ge-nera valoare maximã într-o perioadã decreºtere economicã lentã ºi de a pozi-þiona compania încât sã poatã beneficiade oportunitãþile care ar apãrea caurmare a îmbunãtãþirii condiþiilor eco-nomice, precum ºi de a rãspunde noilorpresiuni fiscale ºi de reglementare dinîntreaga lume. În vederea îndepliniriiacestei provocãri ºi pentru a menþine unanume numãr de profesioniºti financiarimotivaþi, este necesar ca directorulfinanciar sã stabileascã cele mai bunepractici de management al talentelor.

Managementul talentelor în cadrul

restructurãrii funcþiilor financiare

În scopul de a îmbunãtãþi eficienþa func-þiilor financiare, un director financiarconsiderã de obicei restructurareafuncþiei financiare ca fiind o mãsurã deprimã importanþã.

Modelul preferat de operare pentrudepartamentele financiare va fi determi-nat în parte de caracteristicile organiza-þiei ºi de mediul economic în general.Cu toate acestea, managementul talen-telor trebuie sã fie încorporat în oriceplanificare de restructurare a funcþieifinanciare. Succesul acþiunilor de a ra-þionaliza activitatea, de a reduce cos-

turile de tranzacþie sau de a îmbunãtãþicapacitatea de finanþare pentru a oferi operspectivã clarã managerilor opera-þionali depinde în cele din urmã de exis-tenþa unor persoane cu bagajul corectde cunoºtinþe ºi experienþã care trebuiesã fie facilitate printr-un managementeficient al talentului. Mai mult, cererileviitoare ºi nevoile care vor apãrea încadrul funcþiilor financiare vor diferenþiamodul în care talentul este identificat,definit ºi dezvoltat.

Eficacitatea funcþiei financiare

Un model preferat al unui CFO pentrudepartamentul financiar ar putea sãincludã un numãr de elemente precum:centre de excelenþã care sã reuneascãspecialiºti în discipline cum ar fi fiscali-tate sau de managementul riscului, ser-vicii partajate pentru a îmbunãtãþi efi-cienþa, servicii externalizate sau off-shore pentru reducerea costurilor ºi îm-bunãtãþirea calitãþii tranzacþiilor ºi a flexi-bilitãþii, crearea unui parteneriat pentru aoferi analize ºi sprijin pentru organizaþieprin intermediul unor parteneri financiari(FBPs). Rolul FBP (partener financiarpentru afaceri) a devenit din ce în cemai important, poziþionând funcþia finan-ciarã ca platformã cheie de analizã pen-tru a sprijini procesul decizional ºi re-alizarea obiectivelor strategice.

Provocarea obþineriide noi talente

Provocarea de a aduce la viaþã un mo-del preferat de departament financiareste determinatã de faptul cã pentruacesta sunt necesare anumite abilitãþi,capacitãþi ºi niveluri de experienþã dinpartea profesioniºtilor aflaþi în aceldepartament. Se poate ca aceste abili-

4 Audit Financiar, anul IX

Evaluãri

tãþi sã nu fie neapãrat disponibile înorganizaþie sau nici chiar pe piaþa derecrutare. Modelul funcþiei financiaretrebuie sã þinã seama de disponibilita-tea actualã a competenþelor ºi poten-þialul organizaþiei de a dezvolta abilitã-þile dorite în viitor în rândul profesio-niºtilor sãi financiari. Crearea de sursede talent necesare poate fi deosebit dedificilã pentru partenerii financiari deafaceri (FBPs), deoarece acesteanecesitã cunoºtinþe comerciale ºi apti-tudini complementare (ca, de exemplu,de comunicare, capacitatea de nego-ciere), precum ºi expertizã financiarãde bazã. Viitorii FBPs, de exemplu, vornecesita un program de dezvoltare con-centrat pe anumite domenii, care im-plicã adesea rotaþii în roluri non-finan-ciare, roluri comerciale, pentru a-i ajutasã dezvolte capacitãþile ºi perspectivelecomerciale de care au nevoie. Aceastãcreaþie de trasee ale dezvoltãrii talentu-lui este parte a unei strategii eficientede planificare a muncii, care ar trebui sãfie dezvoltatã ºi încorporatã în cadrulorganizaþiei.

Talent managementintegrat

Practicile de talent management inte-grate sunt etapa urmãtoare în evoluþiade dezvoltare a talentelor, iar dez-voltarea acestor procese este esenþialãpentru un CFO care aspirã sã ges-tioneze funcþii financiare la nivel înalt.Ce înseamnã managementul talentuluiîn funcþia financiarã? Studiul sugereazãun numãr cheie de componente, careacoperã toate aspectele legate deexperienþa individualã a unei funcþii.

Definiþia talentuluiOrganizaþia trebuie sã identifice în modclar ce anume înseamnã talent: compe-

tenþe cheie ºi comportamentele de careau nevoie profesioniºtii din domeniulfinanciar în scopul de a îndeplini strate-gia organizaþiei.

Recrutarea ºi identificarea

talentelorActivitatea de recrutare trebuie sã þinãcont de nevoile pe termen scurt ºi decele pe termen lung. Uneori, angajaþii cuexperienþã pot suplini funcþii de bazã va-cante, în timp ce profesioniºtii mai tinerise aflã în curs de dezvoltare a abilitãþilorlor. Talentele pot fi, de asemenea, recru-tate din alte pãrþi ale organizaþiei,aducând în departamentele financiarepersoanele care au o experienþã deafaceri sau înþelegere comercialã.

Cadre de competenþã

Acestea definesc competenþele tehni-ce, de afaceri ºi de comportament ne-cesare în fiecare rol financiar, la oricenivel. Ele pot fi folosite pentru a stan-dardiza informaþii despre talentele exis-tente, pentru a identifica lacunele de ta-lent ºi pentru a dezvolta cariere struc-turate, care sã permitã profesioniºtilorfinanciari sã îºi dezvolte abilitãþile ºicompetenþele necesare.

Dezvoltare individualizatã

Unele roluri financiare vor avea o im-portanþã mai mare pentru succesul uneiorganizaþii. Nevoile de dezvoltare alepersoanelor fizice în aceste roluri ar tre-bui sã aibã prioritate în cazul în careresursele sunt limitate. Reþineþi cãrolurile de „juniori” pot fi la fel de criticeca acelea de senior.

Învãþare complexãOrganizaþiile de top oferã o gamã cu-prinzãtoare de cursuri ºi activitãþi dedezvoltare care pot fi selectate pentru ase potrivi nevoilor individuale. Tendin-þele recente includ o orientare cãtre e-learning, în timp ce portalurile onlinecare oferã acces la instrumente demanagement, cercetare ºi cele maibune practici sunt, de asemenea, uti-lizate pe scarã largã. Învãþarea expe-rienþialã este deosebit de popularã pen-tru profesioniºtii tineri din finanþe ºipoate include detaºãri, rotaþii de locuride muncã ºi misiuni adiacente funcþiei.Organizaþiile îºi dezvoltã din ce în cemai mult academii financiare virtualepentru a oferi o structurã pentru trainingºi pentru a asigura coerenþa.

Cãi structurate în carierã

Organizaþiile trebuie sã dezvolte cãistructurate de carierã pentru personalulfinanciar, astfel încât persoanele careaspirã sã ajungã la o poziþie specialã -cum ar fi cea de FBP, partener financiarde afaceri - sã poatã vedea clar paºiiviitori ce i-ar putea ajuta sã-ºi dezvolteabilitãþile, competenþele ºi experienþanecesarã. Din perspectiva organizaþieiacestea sunt, de asemenea, utile pen-tru a crea o strategie a forþei de muncãºi pentru planificarea succesiunii înafaceri sau în instituþie.

Mãsurarea performanþei ºi

recompensaObiectivele cãtre care profesioniºtii dindomeniul financiar sunt orientaþi trebuiesã fie aliniate la strategia de ansamblu

59/2011

Funcþia financiarã sub presiune

a organizaþiei, cu recompense legatede realizãrile individuale. Aceste instru-mente pot permite, de asemenea, per-soanelor fizice sã se analizeze vizavi decompetenþele necesare pentru anumiteroluri, ajutându-le sã îºi gestioneze pro-pria dezvoltare a carierei.

Revizuire continuãCadrul de gestionare a talentelor tre-buie sã fie evaluat în mod regulat, pen-tru a se asigura o continuã îndeplinire acerinþelor organizaþiei ca întreg ºi afuncþiei financiare în sine.

Crearea transparenþei

Având în vedere presiunea asupra cos-turilor la nivelul organizaþiilor, trans-parenþa managementului talentelor estetot mai importantã. Deºi evaluarea ran-damentului investiþiilor este extrem dedificilã în acest caz, se fac noi eforturide a gãsi modalitãþi de mãsurare a im-pactului pe care îl au cheltuielile pentrudiferite forme de învãþare ºi dezvoltareºi alte aspecte legate de talent manage-ment. În acest fel, cheltuielile pot fi ori-entate spre activitãþi care au cel maimare impact cu privire la crearea unuimod eficient, strategic aliniat ºi cu valoa-re adãugatã pentru funcþia financiarã.

Rolul de PartenerFinanciar de Afaceri

Cercetãri recente ale ACCA au confir-mat rolul extrem de important pe carefinanþele îl joacã în cadrul organizaþiilor,mai mult de jumãtate dintre respondenþiindicând faptul cã rolul profesioniºtilordin domeniul financiar a devenit mult

mai important, în cadrul crizei econo-mice globale.

Unul dintre rolurile cele mai critice esteacela de Partener Financiar de Afaceri(Financial Business Partnering – FBP)– rolul financiar care se confruntã celmai mult cu mediul de afaceri. FBPsoferã analize pentru a susþine deciziilestrategice. Îndeplinirea rolului necesitãefectiv un amestec de abilitãþi tehnice ºicomerciale ºi capacitãþi pe care profe-sioniºtii financiari nu le vor poseda ne-apãrat, cu excepþia cazului în care auîntreprins activitãþi de dezvoltare struc-turate.

Asigurarea talentelor necesare esteuna dintre cele mai mari provocãricãreia un CFO trebuie sã îi facã faþã.Conform studiului KPMG în rândul apeste 500 de profesioniºti seniori dindomeniul financiar, peste 50% dinrespondenþi au afirmat cã dificultãþile îngãsirea ºi pãstrarea personalului califi-cat din domeniul financiar au fost oimportantã barierã pentru îmbunãtãþireaperformanþelor funcþiei financiare.Aceasta a constituit principala lor pre-ocupare, aºa cum fusese constatat ºi înstudiile KPMG din anii precedenþi.Acest lucru este încurajator, deoareceinteresul directorilor financiari pentrumanagementul talentelor este extremde important - ºi nu doar atunci cândpieþele sunt interesate, ci pe termenlung. Sprijinul susþinut al CFO estenecesar pentru a menþine ritmul politi-cilor de dezvoltare.

Din pãcate, încetinirea economicã aafectat multe din eforturile de „talentmanagement”. În studiul ACCA din2010 referitor la managementul talen-telor s-a constatat cã mediul economicdificil a împiedicat dezvoltarea activitãþiifinanciare. Peste 50% dintre participanþiau indicat cã în organizaþia lor progra-mele de management al talentului pen-tru personalul financiar au fost sistate.

Cum recuperarea gradualã continuã,totuºi, multe organizaþii sunt suscepti-bile de a se concentra din nou pe ma-nagementul talentelor. Va fi nevoie sãmenþinã motivate persoanele cu perfor-manþe ridicate. Studiul ACCA pentru2010 a constatat un sprijin puternicpentru ideea cã managementul talentu-lui va juca un rol important în pãstrareapersonalului angajat în domeniul finan-ciar ºi în motivarea lui (75% din respon-denþi). Cum mai multe oportunitãþi devindisponibile în piaþa externã, este proba-bil ca reþinerea angajaþilor cheie sã de-vinã mai dificilã. Un sistem integrat degestionare a programului talentelor,care sã sprijine dezvoltarea indivizilorde înaltã performanþã în rolurile princi-pale, cu oportunitãþi clare de progres încarierã poate fi un mecanism util în pãs-trarea profesioniºtilor din domeniulfinanciar implicaþi ºi motivaþi.

Un director financiar abil va înþelege cãbeneficiile bunelor practici de ges-tionare a talentului se extind dincolo deangajament ºi motivaþie. O gestionareeficientã a talentului serveºte pentru aasigura o mai bunã planificare a succe-siunii ºi are un impact pozitiv finalmenteprin reducerea costurilor de „înlocuirede personal”. Mai presus de toate,aceasta ajutã la cultivarea compe-tenþelor de care au nevoie profesioniºtiidin domeniul financiar, pentru a îmbu-nãtãþi performanþa organizaþiilor lor ºi aconduce la o valoare durabilã pe ter-men lung.

În mod similar, managementul talente-lor excede planul individual: asigurareafuncþionãrii sale este structuratã pentrua maximiza conductele de talent, iarrolurile sunt concepute pentru a oferiprovocãri ºi pentru a dezvolta indivizii,dar ºi pentru a aduce valoare organiza-þiei. Aceasta este cheia strategiei demanagement integrat de talente.

6 Audit Financiar, anul IX

Evaluãri

ConcluziiFuncþiile financiare se confruntã cumulte provocãri, în contextul în careorganizaþiile tind sã genereze creºtereeconomicã ºi sã menþinã costurile la unnivel minim. Managementul talentelorva fi extrem de important pentru succe-sul lor. Cel mai bun mod pentru caechipele de finanþiºti sã facã faþã provo-cãrilor pe care le întâmpinã ºi sã oferevaloare maximã organizaþiilor lor esteidentificarea sistematicã, dezvoltarea,implementarea ºi menþinerea celor carecontribuie semnificativ la succesul or-ganizaþiei. Acest lucru necesitã o cola-borare eficientã ºi apropiatã cu resurse-le umane pentru a asigura cele maibune practici adecvate pentru angajaþi.

Managementul integrat al talentelor aºacum este descris mai sus, poate fi greude atins ºi necesitã angajamentul CFO,al directorilor de resurse umane (HR) ºial altor manageri. Cu toate acestea, or-ganizaþiile de top apreciazã cã efortulmeritã. Iar studiul care face obiectulcomentariului analizeazã problemelecare trebuie sã fie luate în considerareatunci când se urmãreºte managemen-tul talentelor din domeniul financiar ºiîmpãrtãºeºte abordãrile unor organiza-þii de top.

Comentarii ale experþilor

Ian Lithgow, partener KPMG din Ma-rea Britanie: „Deceniul acesta va fi unprilej decisiv pentru ca profesioniºtii dindomeniul financiar sã contribuie lacrearea ºi menþinerea valorii pe termenlung pentru organizaþii. Dar provocareacea mare aparþine angajatorilor, pentrucã ei trebuie sã gãseascã ºi sã sprijinetalentul în cadrul funcþiei lor financiare.Parteneriatul de Afaceri cu FuncþiaFinanciarã este crucial pentru întreaga

activitate. Acesta ajutã la ridicarea stan-dardelor, are o abordare orientatã spreviitor ºi are o puternicã viziune comer-cialã. Cu toate acestea, Finance Busi-ness Partnering trebuie sã fie liber deresponsabilitãþile principale ale funcþieifinanciare pentru a oferi nivelul desuport aºteptat ºi necesar. Iar provo-carea pentru directorii financiari este dea contracara efectele încetinirii eco-nomice recente care au afectat multedintre eforturile managementului talen-telor. Acum este momentul sã ne mu-tãm din nou atenþia asupra lor. Persoa-nele performante trebuie a fi menþinutemotivate ºi dedicate. Directorul finan-ciar potrivit înþelege cã avantajele prac-ticilor de gestionare a talentului seextind dincolo de motivarea persoa-nelor performante, cãtre domeniul pla-nificãrii succesiunii, cãtre cultivareacompetenþelor de care profesioniºtii dindomeniul financiar au nevoie pentru adovedi performanþa organizaþiilor lor ºipentru a conduce valoarea sustenabilãpe termen lung.”

Ada Palea, director resurse umaneKPMG România: „Acest studiu aratãexact cât de important este pentru oriceafacere de succes sau organizaþie sãaibã o strategie de gestionare a talen-telor. În acelaºi timp, studiul a arãtat cãdoar o micã parte din organizaþii au oastfel de strategie, care integreazãcomplet activitãþi de identificare, dez-voltare, implementare ºi menþinere atalentelor în cadrul echipei financiare. Înclimatul economic actual, companiiletrebuie sã evolueze de la metode infor-male, izolate, de gestionare a talentelorla un plan complet integrat pentru adezvolta talentul în întreaga organiza-þie, pentru a permite persoanelor califi-cate sã îºi dezvolte potenþialul, pentrubeneficiul propriu ºi al companiei lor.”

Aura Giurcãneanu, Partener Coordo-nator Audit KPMG în România ºi Repu-

blica Moldova: „Una dintre principaleleconstatãri este importanþa asigurãriiunei cãi pentru identificarea talentului.Managerii din cadrul funcþiei financiaretrebuie sã identifice aptitudinile, capaci-tãþile ºi nivelul de experienþã al profe-sioniºtilor pe care-i vor angaja. Perso-nalul existent va avea, probabil, multedintre aceste talente, dar atunci cândtotuºi este nevoie de recrutare, sepoate sã nu existe întotdeauna o po-trivire perfectã între viziunea factoruluide decizie ºi talentele disponibile lamomentul respectiv în piaþã, astfel încâtva fi nevoie sã se revizuiascã obiec-tivele. Factorul de decizie (partenerulfuncþiei financiare) va trebui sã aibãcunoºtinþe ºi abilitãþi extinse pentru arecruta în mod eficient talentele potri-vite pentru compania sa, cunoºtinþecomerciale ºi financiare, precum ºi obunã capacitate de a recunoaºte abili-tãþile oamenilor.”

Andreia Stanciu, director ACCAEuropa de Sud Est: „Anul trecut amconstatat cã doar 20 la sutã din organi-zaþii au avut o strategie a talentelor dinechipa lor financiarã. Am dedus cã, dinpãcate, cele mai multe strategii de ges-tionare a talentelor nu au fost deloc„strategice” - au fost neoficiale, uneori,desfãºurate în izolare faþã de altedepartamente ºi nu ca parte a unui planintegrat mai complex. Acest lucru nupoate continua.

Gestionarea talentelor se extinde maipresus de individ; este vorba despregestionarea aspiraþiilor ºi aducereaunei game diverse de talente din întrea-ga organizaþie pentru beneficiul com-paniei, despre creºterea credibilitãþiifuncþiei financiare atât pe plan intern,cât ºi extern. Existã oportunitãþi enormeîn faþa noastrã, iar experienþa noastrãne spune cã acele organizaþii care puntalentul în centrul funcþiei lor financiarecâºtigã avantaje competitive.”

79/2011

Funcþia financiarã sub presiune

1. IntroducereÎn perioada recentã, auditorii financiaridin România au luat în considerareproblematica evaluãrii riscului de fraudãîn cadrul „Normelor minimale de audit”(spre exemplu, vezi secþiunea referitoa-re la F - Abordarea auditului, punctul f)),apoi în contextul Standardelor Interna-þionale de Audit, prin evaluarea condiþi-ilor sau evenimentelor care influen-þeazã riscul de fraudã sau de eroare.Ulterior, în cadrul „Ghidului privindAuditul Calitãþii” aspectele referitoare laanaliza riscului de fraudã au devenitfoarte extinse, plecând de la abordareageneralã asupra evaluãrii riscului ºipânã la aspectele legate de finalizareaauditului, în corelaþie cu problematicaspecificã a „spãlãrii banilor” (Legea nr.656/2002 pentru prevenirea ºi sanc-þionarea spãlãrii banilor, precum ºi pen-tru instituirea unor mãsuri de prevenireºi combatere a finanþãrii actelor de te-rorism)1; importanþa subiectului poate fidemonstratã printr-o analizã statisticã atextului. Spre exemplu, în cadrul aces-tei lucrãri termenul fraudã este men-þionat de 45 de ori, iar dacã adãugãm ºiincidenþa problematicii de „spãlare abanilor” obþinem o frecvenþã de apariþiede 49 de ori. Legitim, ne putem întrebadacã nu asistãm la o tendinþã de „îm-bogãþire” a activitãþii auditorului finan-ciar cu o tematicã particularã ºi cu unconþinut foarte sensibil. De fapt, aceas-tã întrebare nu este superficialã, în con-textul în care Standardele Interna-þionale de Audit menþioneazã în cadrulobiectivelor generale ale auditoruluiobþinerea unei asigurãri rezonabile cuprivire la mãsura în care situaþiile finan-ciare, în totalitatea lor, nu conþin dena-turãri semnificative ca urmare a fraudei

8

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

Evaluarea riscului de fraudã - aspecte practice

* ACCA, Auditor financiar, Altrix Consulting SRL, Sibiu, coracioni@accamail.com1 Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea ºi sancþionarea spãlãrii banilor, precum ºi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire ºi combatere a finanþãrii

actelor de terorism, Monitorul Oficial al României nr. 904 din 12.12.2006

Fraud Risk Assessment - Empirical Aspects The article presents the risk of fraud concept within the framework of ISA 240 andSAS 99 and also, the particular impact for the specific operations of the stock mar-ket. In particular, it is discussed the "fraud triangle", under the circumstances wherethe opportunity, pressures and rationalization represent the key factors of fraud.The theoretical concept is accompanied by practical examples of specific audit pro-cedures. The customary problematic of the risk of fraud which may determinematerial misstatements of the financial statements is supplemented by some spe-cific examples from the fiscal fraud area.

Key words: fraud risk, fraud triangle, audit procedures, fiscal fraud

JEL Classification: M10, M42

Alexandru CORACIONI*

Cuvinte cheie: risc de fraudã, triunghiul fraudei, proceduri de audit, fraudã fiscalã

Abstract

sau erorii (vezi ISA 200 – „Obiectivegenerale ale auditorului independent ºidesfãºurarea unui audit în conformitatecu standardele internaþionale de audit”,pct. 11). Creºterea importanþei acordateproblematicii riscului de fraudã în con-textul auditului situaþiilor financiare esteîn strânsã legãturã cu agravarea facto-rilor favorizanþi ai acestui risc (recesi-unea economicã, declinul general alfirmelor sau creºterea datoriilor). Obiec-tivul normalizãrii activitãþii auditoruluifinanciar în relaþie cu fenomenul fraudeieste o preocupare mai veche, care esteprezentã ºi în standardele altor asociaþiiprofesionale, cum ar fi AICPA/USA(SAS 99 „Considerarea fraudei în audi-tul situaþiilor financiare”); în cadrul arti-colului am realizat o scurtã prezentare aelementelor principale ale acestui stan-dard.

2. Metodologia ºi obiectivele

cercetãriiScopul acestui articol îl constituie înprincipal îmbogãþirea informaþiei despecialitate referitoare la tematica ris-cului de fraudã pentru activitatea practi-cienilor auditori financiari din România.Obiectivul principal al articolului esteprezentarea unor recomandãri pentruidentificarea fraudei, în paralel cu de-finirea cadrului general teoretic al aces-tui concept. Lucrarea se înscrie în cate-goria cercetãrii empirice aplicate, desti-natã consolidãrii cunoºtinþelor practicedin domeniul auditului financiar, înscopul perfecþionãrii instrumentaruluispecific profesiei. Sursele de informaredocumentarã prezentate în bibliografie

fac parte din literatura de specialitatedin domeniul auditului financiar. În ca-drul documentãrii teoretice a riscului defraudã, articolul este axat în principal peISA 240 – „Responsabilitãþile auditoru-lui privind frauda în cadrul unui audit alsituaþiilor financiare”, pe „Ghid de uti-lizare a Standardelor Internaþionale deAudit în auditarea întreprinderilor mici ºimijloc” emis de IFAC, iar, în subsidiar,se analizeazã cadrul general al SAS 99(Statement on Auditing Standards No.99: Consideration of Fraud in a Finan-cial Statement Audit), dar ºi problemati-ca specificã a pieþei de capital sauaspecte particulare ale fraudei fiscale.

3. Analiza conceptelor

3.1. CONCEPTUL DE FRAUDÃ

În accepþiunea comunã termenul defraudã semnificã „înºelãciune, act derea credinþã sãvârºit de cineva, de obi-cei pentru a realiza un profit material depe urma atingerii drepturilor altuia”2.Standardul internaþional ISA 240 –„Responsabilitãþile auditorului privindfrauda în cadrul unui audit al situaþiilorfinanciare” defineºte conceptul defraudã ca fiind „Un act intenþionat comisde unul sau mai mulþi indivizi din cadrulconducerii, persoanelor însãrcinate cuguvernanþa, angajaþilor sau unor terþepãrþi, ce implicã utilizarea înºelãciuniipentru a obþine un avantaj injust sau ile-gal”3. În mod evident, caracterul de in-tenþionalitate diferenþiazã frauda deeroare, dar în concepþia noastrã nu esteîn mod absolut relevant, deoarece oeroare care a apãrut iniþial în mod nein-tenþionat se poate transforma într-o

fraudã din oportunitate, într-o etapã ul-terioarã. În afara caracterului intenþionalal fraudei este, de asemenea, implicatãacoperirea deliberatã a faptelor, de celemai multe ori cu un grad ridicat desofisticare.

3.2. PROBLEMATICA FRAUDEI

ºI ISA 240Standardul Internaþional de Audit pre-cizeazã cã auditorul financiar trebuie sãmanifeste interes faþã de fenomenulfraudei în mãsura în care aceasta pro-duce denaturãri semnificative ale situ-aþiilor financiare. Totuºi, considerãm cãjudecata profesionalã a auditorului nupoate fi aplicatã într-un mod mecanicistprin raportarea la pragul de semnifi-caþie, deoarece implicaþiile fenomenuluide fraudã sunt mult mai complexe ºi potaduce unei entitãþi pierderi ulterioare deimagine, care se pot transforma înpierderi financiare semnificative. Normaprofesionalã prezintã douã tipuri dedenaturãri intenþionate relevante pentruactivitatea de audit:

Denaturãri ce rezultã din rapor-tarea financiarã frauduloasã;

Denaturãri ce rezultã din deturna-rea de active.

De asemenea, standardul este realist înevaluarea impactului activitãþii de auditîn determinarea fenomenului de fraudã,comentând cã auditorul poate în multecazuri cel mult sã suspecteze frauda,iar ºansa descoperirii fraudei este îngeneral redusã. Gradul redus al proba-bilitãþii de determinare a fenomenuluide fraudã este determinat de caracterulsofisticat (am putea spune „profesio-nal”) al acþiunilor de fraudã, nivelul ie-rarhic al celor implicaþi, utilizarea falsu-

9

Evaluarea riscului de fraudã

9/2011

2 Academia Românã, Dicþionarul explicativ al limbii române, Ed. Univers enciclopedic, Bucureºti, 1998 (pag. 397);3 IFAC, Manual de standarde internaþionale de audit ºi control de calitate - Audit financiar 2009, Coeditare CAFR-Ed. Irecson, România, 2009, pag.

166

lui, complicitatea, omiterea deliberatã aînregistrãrii tranzacþiilor sau declaraþiilefalse deliberate cãtre auditor. Respon-sabilitatea principalã pentru prevenireaºi detectarea fraudei revine persoanelorînsãrcinate cu guvernanþa, cât ºi con-ducerii entitãþii, prin consolidarea me-diului de control intern, în special îndirecþia întãririi comportamentului etic.

Pentru auditorul financiar, responsabili-tatea în legãturã cu fenomenul de fra-udã este de a obþine o asigurare rezo-nabilã cu privire la faptul cã situaþiilefinanciare, în totalitatea lor, conþin de-naturãri semnificative determinate defraudã sau eroare. În demersul sãu, au-ditorul trebuie sã manifeste în perma-nenþã scepticism profesional pentru aputea identifica ºi evalua riscurile deter-minate de fraudã, a obþine probe deaudit suficiente ºi adecvate ºi a puteaoferi rãspunsul adecvat ca urmare aidentificãrii fenomenului de fraudã.Standardul profesional ISA 240 prezintãmai multe acþiuni pe care auditorul tre-buie sã le întreprindã, cum ar fi:

Obligativitatea discutãrii în cadrulechipei de audit a susceptibilitãþiiapariþiei fenomenului de fraudã;

Aplicarea cu consecvenþã a stan-dardului ISA 315 – „Identificarea ºievaluarea riscurilor de denaturaresemnificativã prin înþelegerea en-titãþii ºi a mediului sãu”;

Intervievarea conducerii cu privire laprocesele de evaluare ºi monitori-zare a fraudei, precum ºi asuprapracticilor de afaceri ºi a codului deconduitã ºi comportament etic;

Intervievarea auditorilor interni cuprivire la activitatea acestora referi-toare la determinarea riscurilor defraudã;

Înþelegerea modului în care persoa-nele însãrcinate cu guvernanþa rea-lizeazã supravegherea proceselorde identificare ºi reacþie la riscurilede fraudã;

Evaluarea aspectelor neobiºnuiterezultate din aplicarea proceduriloranalitice, în special în corelaþie cuconturile de venituri;

Evaluarea factorilor de risc defraudã;

Evaluarea politicilor contabile apli-cate de cãtre entitate, în special îndomeniul cuantificãrilor subiectivesau al tranzacþiilor complexe carepot indica o raportare financiarãfrauduloasã;

Alocarea ºi supervizarea adecvatãa echipei misiunii de audit;

Încorporarea unui element de im-previzibilitate în aplicarea proce-durilor de audit;

Aplicarea unor proceduri de auditadecvate cu privire la riscurile eva-luate de denaturare semnificativã caurmare a fraudei;

Obþinerea de declaraþii scrise dinpartea conducerii sau a celorînsãrcinaþi cu guvernanþa cu privirela problematica fraudei;

Întocmirea documentaþiei specificereferitoare la activitatea de audit re-feritoare la analiza riscului de fraudã

Ca urmare a rezultatelor activitãþii deaudit cu privire la identificarea fraudei,auditorul financiar trebuie sã comuniceîn timp util conducerii aspectele des-coperite ºi, de asemenea, sã evaluezedacã are responsabilitatea raportãriievenimentului unei pãrþi din afara en-titãþii cum este cazul unei autoritãþi dereglementare.

Fenomenul de fraudã poate fi asociatconducerii („frauda conducerii”) saudacã implicã angajaþi din afara condu-cerii este cunoscut drept „frauda an-gajatului”. În general, frauda conduceriiapare în domeniul manipulãrii situaþiilorfinanciare (efectul poate fi foartemare), iar relativ la frauda angajaþilor,aceasta se poate referi în principal ladeturnarea de fonduri (efectul poate fide la mic la mare) ºi se realizeazã prinexploatarea slãbiciunilor controluluiintern. Entitatea poate fi fraudatã ºi decãtre parteneri externi, cum ar fi furni-zorii (facturi false sau dublate, supra-încãrcarea preþului) sau clienþii.

În cadrul anexelor la ISA 240 apar de-talieri practice referitoare la: factorii derisc de fraudã (Anexa 1), exemple deposibile proceduri de audit pentrutratarea riscurilor evaluate de denatu-rare semnificativã ca urmare a fraudei(Anexa 2), exemple de circumstanþecare indicã posibilitatea existenþeifraudei (Anexa 3).

3.3. IMPACTUL ASUPRA AUDI-TÃRII ÎNTREPRINDERILORMICI ºI MIJLOCII

În contextul practicii de audit din Ro-mânia, putem aprecia cã o mare parte aprofesioniºtilor independenþi se înca-dreazã în categoria Practicilor Mici ºiMijlocii4, iar lucrarea „Ghid de utilizare aStandardelor Internaþionale de Audit înauditarea întreprinderilor mici ºi mijlo-cii”, publicatã de IFAC, prezintã interesprin aspectele explicative ºi ilustrativecare pot ajuta la realizarea unor audituride calitate ºi eficiente. În afara explicaþi-ilor practice oferite cu privire la apli-carea standardelor specifice ( ISA 240ºi 315), lucrarea aduce completãriextrem de utile, cum ar fi discutarea

10

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

4 Comitetul pentru Practici Mici ºi Mijlocii, IFAC, Ghid de utilizare a Standardelor Internaþionale de Audit în auditarea întreprinderilor mici ºi mijlocii,Ed. CECCAR, Bucureºti, 2009, pag. 1

conceptului de „triunghi al fraudei” (pre-siuni / oportunitate / raþionare, vezi tabelnr. 1), ale cãrui elemente sunt prezenta-te ºi în Anexa 2 din ISA 240, sau aspec-te de documentare, cum este realizareaunor liste ale factorilor de risc, intitulate„registru de riscuri”, însoþite de exemplepractice. Aceste exemple de registreale riscurilor ar trebui sã constituie uninstrument obligatoriu de lucru al audi-torilor financiari (vezi Tabelul nr. 2).Considerãm cã aceastã lucrare estefoarte apropiatã de nivelul problematiciiactivitãþii practice curente ale auditorilorautohtoni ºi poate fi utilizatã ca o com-

pletare utilã a aplicãrii „Ghidului privindAuditul Calitãþii”, nu numai în domeniulexaminãrii riscului de fraudã.

Conducerea unei entitãþi are respon-sabilitatea ducerii unei adevãrate lupteîmpotriva acestor trei laturi ale triun-ghiului fraudei, practic de a „sparge”acest triunghi pentru a minimiza ºanse-le de apariþie a fenomenului de fraudã.Cele trei laturi constituie ingredientelesimilare lemnului, benzinei ºi oxigenuluiîn apariþia unui incendiu numit fraudã.Mecanismul principal aflat la dispoziþiaconducerii este implementarea unuimediu de control intern consistent.

În cadrul unei misiuni de audit, membriiechipei de audit pot identifica factorii-cheie de risc de fraudã care reprezintãlaturi ale triunghiului fraudei, prin uti-lizarea chestionarelor adresate condu-cerii, observãrii ºi inspectãrii sau al folo-sirii procedurilor analitice. Din acestmotiv este necesarã discutarea încadrul echipei a problematicii riscului defraudã pentru a reuni împreunã posi-bilele laturi identificate de cãtre membriimisiunii, într-o viziune holisticã. Discuþiatrebuie realizatã fãrã prejudecãþi, într-un spirit de scepticism profesional, uti-lizând activ tehnica de brainstorming.

11

Evaluarea riscului de fraudã

9/2011

Ca urmare a identificãrii factorilor derisc, vor fi realizate listele de riscuriidentificate ce pot afecta situaþiile finan-ciare.

În accepþiunea unor autori5, existã patrufactori care pot determina producereafraudei:

Motivaþia + Atracþia + Oportunitatea+ Sustragerea = Fraudã

Analizând cele douã modele de maisus, observãm cã binomul motivaþie +atracþie poate fi identificat prin exer-citarea presiunilor ºi raþionare, ele-mentul suplimentar fiind sustragerea.În fapt acþiunea de a sustrage este unfapt constituent al însãºi fraudei, evi-dent în cazul deturnãrii de active, încazul fraudei prin raportare financiarãfrauduloasã fiind dificilã identificarea.

3.4. SAS 99 „CONSIDERAREA

FRAUDEI ÎN AUDITUL

SITUAÞIILOR FINANCIARE”Standardul de audit SAS 99 (Statementon Auditing Standards No. 99: Conside-ration of Fraud in a Financial StatementAudit) a fost emis de cãtre Comitetul deStandarde de Audit (ASB) al asociaþieiprofesionale americane (AICPA) înoctombrie 2002. Acesta a fost emis caun rãspuns la situaþiile de crizã apãrutela Enron, WorldCom, Adelphia ºi Tyco.Considerãm cã este interesantã pentrumediul românesc prezentarea pre-ocupãrilor profesionale ale altor orga-nisme, cum este cazul AICPA, din punctde vedere al organizãrii sau al proble-maticii abordate, deoarece acestea re-prezintã reacþii la anumite realitãþi

sociale ºi economice care invariabil neinfluenþeazã în contextul globalizãrii.Elementele principale ale standarduluise referã la:

Descrierea ºi caracteristicile frau-dei;

Importanþa exercitãrii scepticismu-lui profesional;

Discutarea în cadrul echipei misiuniide audit a riscului de denaturaresemnificativã cauzat de fraudã;

Obþinerea de informaþii necesarepentru identificarea denaturãrilorsemnificative cauzate de fraudã;

Identificarea riscurilor potenþiale,care pot conduce la denaturãri sem-nificative cauzate de fraudã;

12

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

5 Rusovici Alexandru, Farmache Stere, Rusu Gheorghe, Manager în misiunea de audit, Ed. Monitorul Oficial, Bucureºti, 2008, pag. 157

Evaluarea riscurilor identificate caurmare a evaluãrii mediului de con-trol al entitãþii;

Reacþiile auditorului ca urmare aidentificãrii riscurilor;

Evaluarea probelor de audit referi-toare la problematica fraudei;

Comunicarea fraudei cãtre condu-cere, comitetul de audit ºi cãtre alþii;

Documentarea considerãrii fraudeide cãtre auditor.

Standardul analizeazã, de asemenea,factorii de risc de fraudã prezentaþi maisus (oportunitate / motiv / atitudine). Încadrul altor informaþii prezentate suntindicate alte surse unde se pot gãsiinformaþii referitoare la fraudã, imple-mentarea unor programe antifraudã saucontroale (American Institute of CertifiedPublic Accountants - www.aicpa.org,Association of Certified Fraud Exa-miners - www.cfenet.com, FinancialExecutives International - www.fei.org,Information Systems Audit and ControlAssociation - www.isaca.org, Institute ofInternal Auditors - www.theiia.org, Insti-tute of Management Accountants -www.imanet.org, National Association ofCorporate Directors - www.nacdon-line.org, Society for Human ResourceManagement - www.shrm.org).

3.5. PRACTICI FRAUDULOASE

ÎN CONTEXTUL PIEÞEI DE

CAPITAL

Aspectele de fraudã nu sunt însã carac-teristice numai emitenþilor din piaþa decapital, dar ºi actorilor principali ai aces-tei pieþe. În România domeniul practi-cilor frauduloase în contextul pieþei de

capital este reglementat de cãtreRegulamentul nr. 32/2006 privind ser-viciile de investiþii financiare (CNVM)6,în cadrul Secþiunii 4 – „Practici fraudu-loase ºi notificarea tranzacþiilor sus-pecte” (art. 163), iar semnalele care potindica operaþiuni de manipulare a pieþeisunt prezentate în cadrul articolului164. Auditorul financiar trebuie sãaplice în contextul activitãþilor pieþei decapital proceduri ºi tehnici de auditspecifice, precum: analiza mediului decontrol intern, proceduri generale deaudit, proceduri specifice aplicate ope-raþiunilor de trezorerie ºi de tranzac-þionare etc7.

4. Recomandãripractice

Din experienþa practicã prezentãm încontinuare anumite proceduri practice,utile în identificarea fraudei; acesteatrebuie aplicate în corelaþie cu procedu-rile prezentate în Anexa 2 din ISA 240:

Analiza ajustãrilor efectuate asuprastocurilor. Se poate utiliza RegistrulJurnal, iar înregistrãrile contabile decorecþie vor fi examinate în principaldacã se întrunesc urmãtorii factori:corecþii efectuate în afara timpuluinormal de lucru (spre exemplu, în

zile libere), sume fãrã zecimale,corecþiile unor sume neobiºnuit demari, corecþiile efectuate de cãtreanumite persoane. Procedeul deanalizã al corecþiilor contabile sepoate aplica ºi altor elemente patri-moniale, mai ales când acesteajustãri sunt efectuate manual;

Revizuirea secvenþialitãþii docu-mentelor contabile: atunci cândexistã elemente lipsã acest fapt tre-buie investigat în mod special de-oarece poate fi un indicator pentrusustragerea unor elemente de ac-tive. Prezentãm în tabelul nr. 3 unexemplu simplificat în Excel de uti-lizare a funcþiei logice IF, pentruidentificarea anormalitãþii în cadrulunei serii numerice sortatã crescã-tor; exemplul se adreseazã unor uti-lizatori începãtori în Excel – se poa-te utiliza ulterior funcþia AutoFilterpentru identificarea valorilor maimari decât 0;

Analiza procedurilor de achiziþiepentru servicii ºi bunuri: absenþaacestora sau derularea unor proce-se de achiziþie în mod preferenþial in-dicã posibilitatea existenþei fraudei;

Aplicarea procedeului analitic al le-gii de distribuþie statisticã a lui Ben-ford8: metoda constã în a efectua o

13

Evaluarea riscului de fraudã

9/2011

6 CNVM, Regulamentul nr. 32 din 21.12.2006 privind serviciile de investiþii financiare, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 12.02.20077 Rusovici Alexandru, Farmache Stere, Rusu Gheorghe, Manager în misiunea de audit, Ed. Monitorul Oficial, Bucureºti, 2008, pag. 1668 Cindy Durtschi, Hillison William, Pacini Carl, The Effective use of Benford’s Law to Assist in Detecting Fraud in Accounting Data, Journal of Forensic

Accounting, 1524-5586/Vol. V(2004), 2004 R.T.Edwards, printed in USA, pag. 17 – 34

analizã statisticã asupra frecvenþeide apariþie a primei litere pentrudenumirea constituenþilor unei liste(a clienþilor, furnizorilor etc).Frecvenþa de apariþie trebuie sãurmeze Legea lui Benford (digitul 1trebuie sã aparã în aproximativ 30%din cazuri, în timp ce digitul 9 tre-buie sã aparã în 5%, urmând o dis-tribuþie logaritmicã), altfel, avem unindiciu pentru existenþa fraudei.Aplicarea procedeului se bazeazãpe ipoteza cã persoanele implicateîn fraudã nu sunt foarte bune în agenera serii de numere aleatoare;

Analiza existenþei facturilor duplicat:facturi duble, spre exemplu în cazullistei facturilor primite de la furnizori,indicã erori în înregistrãri sau potindica frauda. Prezentãm în tabelulnr. 4 un exemplu simplificat în Excelde utilizare a funcþiei logice COUN-TIF, pentru identificarea apariþieiunei facturi duplicat; exemplul seadreseazã unor utilizatori începãtori

în Excel – se poate utiliza ulteriorfuncþia AutoFilter pentru identifi-carea valorilor mai mari decât 1. Pu-tem analiza inclusiv existenþa cazu-rilor unor salariaþi dublaþi în baza dedate, care pot primi sume mai maridecât normal etc.;

Analiza momentului efectuãrii înre-gistrãrilor contabile: în multe situaþiise poate obþine din partea departa-mentului informatic o listã în careputem observa ora ºi ziua de efec-tuare a înregistrãrilor în sistem.Evident, persoanele care intenþio-neazã sã acþioneze fraudulos îºi voralege momente în care sã nu poatãfi observaþi (zile libere sau în afaraorelor normale de lucru, foartedevreme sau foarte târziu);

Depistarea cazurilor în care existãsalariaþi care pot avea relaþii comer-ciale cu entitatea: spre exemplu încalitate de furnizori de servicii saubunuri. Se poate solicita din parteaentitãþii obþinerea listelor de furnizori

ºi angajaþi sub forma de tabeleExcel, iar prin aplicarea funcþiei decãutare VLOOKUP putem identificasituaþiile în care un salariat este ºifurnizor pentru entitate. În tabelul nr.5 am exemplificat aceastã situaþie,în care salariatul IONESCU apare înlista de furnizori, precum ºi unexemplu de utilizare a unei funcþiicomplexe utilizatã pentru identifi-carea cazurilor în care un salariat seregãseºte în lista furnizorilor;

Analiza accesului neautorizat în sis-temul informatic al entitãþii: dacã unangajat poate avea acces la modifi-carea datelor din sistemul informaticfinanciar-contabil, acest fapt poatecrea premizele efectuãrii unui act defraudã. Spre exemplu, prin modifi-carea datelor referitoare la salariulpropriu sau prin modificarea datelorreferitoare la contul bancar unde seîncaseazã salariul etc.;

Aplicarea consecventã a procedu-rilor de audit pentru separarea exer-ciþiilor („cut-off” testing): spre exem-plu, în analiza listei creanþelor co-merciale înaintea ºi dupã sfârºitulexerciþiului financiar, pentru a de-pista eventualele manipulãri alevânzãrilor aferente anului. În gene-ral, orice denaturare a veniturilorperioadei, indiferent cã este în sen-sul creºterii sau al scãderii, constitu-ie un indiciu pentru fraudã;

14

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

Revizuirea plãþilor efectuate cãtreangajaþi: dacã vom identifica plãþiduble de salarii pentru aceeaºi per-soanã, acest lucru este un indiciuclar al unei erori sau al fraudei. Deasemenea, plãþile de mãrime neo-biºnuitã cãtre salariaþi trebuie inves-tigate în mod special, deoarece înmod normal mãrimea plãþilor cãtreaceºtia urmeazã un anumit model;

Analiza plãþilor restante cãtre foºtisalariaþi: trebuie examinat dacãexistã asemenea situaþii neobiº-nuite. Este util de analizat lista sa-lariaþilor cu contracte de muncãînchise pentru a observa elementeanormale sau neobiºnuite;

Examinarea documentelor suportaferente decontãrilor de cheltuieli:trebuie examinate listele de docu-mente cu rambursãri de cheltuielipentru a analiza caracterul lor eco-nomic, dacã nu sunt fictive sau dacãnu existã plãþi duble;

Analiza cheltuielilor pe salariat: înmod normal, un angajat trebuie sãprezinte în medie aceleaºi niveluride cheltuieli. Dacã, spre exemplu,un angajat în departamentul vânzãriprezintã un nivel anormal al cheltu-ielilor aferente activitãþii sale acestfapt este un indiciu pentru existenþafraudei. În general, o analizã pecentre de cost a cheltuielilor poateaduce informaþii interesante dinpunct de vedere operaþional;

Analiza timpului lucrat suplimentar:în multe cazuri orele lucrate supli-mentar ºi care nu sunt justificatesau aprobate de cãtre superiori potreprezenta o formã de fraudã aangajatului;

Analiza concediilor de odihnã pepersoane: în mod evident, angajatulimplicat în fraudã va încerca sã nulipseascã prin plecare în concediipentru a nu crea premizele desco-peririi faptelor sale. Prin analiza

unei liste de persoane care în modsistematic nu pleacã în concediu deodihnã putem obþine indicii asupraunui comportament atipic ºi careridicã suspiciune. Aceste persoanepot sã foloseascã dreptul lor la con-cediu pentru perioade foarte scurte(2 - 3 zile) în mod aleatoriu;

Analiza bunurilor cumpãrate în scoppersonal: în numeroase situaþiiapare acest gen de fraudã a anga-jaþilor, uneori pentru bunuri de va-loare micã sau medie ºi culminândcu valori foarte mari pentru bunuriimobiliare în cazul proprietarilor deafaceri;

Analiza înregistrãrilor contabile dinRegistrul Jurnal: în mod obligatoriuauditorii financiari externi trebuie sãanalizeze în mod sistematic Regis-trul Jurnal pentru a identifica înregis-trãrile neobiºnuite. Spre exemplu,sumele extremale (foarte mici saumari) sau în relaþie cu pãrþile afili-ate. Este recomandabilã analizareaînregistrãrilor contabile pe grupe deconturi, deoarece acest gen deînregistrãri contabile ar trebui sãurmeze un model aproximativ stabil.

În cadrul procedurilor de mai sus amprezentat câteva exemple intuitive deutilizare a funcþiilor Excel pentru a testaanomaliile dintr-o populaþie. Pentru situ-aþiile uzuale, auditorii financiari îºi potdezvolta modele complexe în funcþie desituaþiile particulare. Instrumentele delucru ale auditorului financiar trebuie sãincludã proceduri analitice de „datamining”, dezvoltate pe baza raþiona-mentelor statistice, cu utilizarea pro-gramelor de calcul tabelar; se pot folosiºi programe software specializate,oferite de firme de profil.

Un domeniu special de analizã a dome-niului unor fraude potenþiale este cel fis-cal, unde este necesar un grad de spe-cializare ridicat. În acest domeniu, au-

ditorul financiar poate identifica anumitesituaþii specifice prin implicarea încadrul echipei de audit a unui consul-tant în taxe ºi impozite. Din experienþapracticã, prezentãm câteva asemeneaspeþe specifice domeniului fraudei fis-cale:

Achiziþii intracomunitare: cazul încare acestea nu sunt facturate, con-tabilizate ºi declarate pentru realiza-rea unor operaþiuni comerciale frau-duloase. Existã o probabilitatefoarte ridicatã în aceastã situaþie autilizãrii unor coduri false de identifi-care de TVA. Auditorul trebuie sãanalizeze achiziþiile intracomuni-tare, precum ºi codul de TVA impli-cat prin consultarea bazei de dateVIES. De asemenea, se cuvin ana-lizaþi furnizorii neobiºnuiþi, precum ºirulajele din conturile de stocuri;

Livrãri intracomunitare: cazul unorlivrãri intracomunitare fictive undebunurile sunt comercializate înRomânia (factura internã nu esteînregistratã la furnizor, dar permitededucerea TVA la cumpãrãtor saunu se emite deloc facturã) sau alunor livrãri intracomunitare reale,dar cu declaraþii inexacte. În acestcaz, auditorul financiar are de ase-menea posibilitatea verificãrii codu-lui de TVA implicat prin consultareabazei de date VIES, precum ºi aefectuãrii de selecþii pentru perioadavizatã ale facturilor de livrãri încondiþii specifice de plecare (cum arfi, spre exemplu, grupele E ºi F- In-coterms: EX WORKS, FCA „FreeCarrier” , FAS „Free Along SideShip”, FOB „Free On Board”), careprezintã cele mai multe posibilitãþide fraudã;

Frauda „carusel”: un caz particularde fraudã la TVA organizatã întremai multe entitãþi, în vedereaobþinerii rambursãrii de cãtre un stata unei taxe care nu a fost niciodatãachitatã în amonte sau a reducerii

15

Evaluarea riscului de fraudã

9/2011

TVA datorate. Problematica estecomplexã, iar metodele de detec-tare constau în principal în depis-tarea societãþilor de tip „missingtrader” (societãþi fictive), precum ºiîn controlul fluxului fizic al bunurilor;

Localizarea prestãrilor de servicii:este necesarã stabilirea locului deexecuþie a serviciului ºi a loculuiunde prestatorul are un sediu fix.Scopul acestui tip de fraudã esteevitarea plãþii TVA;

Reevaluarea imobilizãrilor corporale(clãdiri) cu scopul diminuãrii impo-zitelor aferente acestor proprietãþi.Auditorul financiar trebuie sã exami-neze cu atenþie raportul de reevalu-are în corelaþie cu realitãþile pieþeiimobiliare;

Problematica preþurilor de transfer:în aceastã situaþie auditorul finan-ciar ar trebui sã analizeze în primulrând informaþia furnizatã de cãtrecontabilitatea de costuri în corelaþiecu preþurile de piaþã;

Problematica facturilor de servicii demanagement primite de la firma„mamã”: auditorul trebuie sã anali-zeze caracterul economic al acestortranzacþii, deoarece în cele mai

multe cazuri aceste facturi reprezin-tã doar transferul unor costuri.

5. ConcluziiObservãm cã riscul de fraudã creeazã o‚presiune’ profesionalã deosebitã, iarresponsabilitatea auditorilor financiari acrescut mai ales din cauza contextuluieconomic defavorabil al crizei econo-mice financiare. În multe situaþii, com-plexitatea contextelor de fraudã a cres-cut, iar miza fraudelor a devenit extremde ridicatã. În acest context, auditorulfinanciar este obligat sã îºi creascã

gradul de scepticism profesional, dublatde o înþelegere mai profundã a mecanis-melor mediului de control. De aseme-nea, în activitatea practicã este nece-sarã dezvoltarea unor proceduri ana-litice de audit care sã abordeze entitateaauditatã la nivelul bazelor de date infor-matice. Cu toate cã, prin formare profe-sionalã, auditorii financiari nu au întot-deauna experienþa necesarã pentruabordarea cazurilor complexe de frau-dã, considerãm cã printr-o bunã infor-mare asupra riscurilor specifice defraudã ºi prin utilizarea factorului „sur-prizã” pot creºte în mod semnificativºansele de identificare a acestor situaþii.

Cercetare

Arens, Alvin A.; Loebecke, James K.,Audit. O abordare integratã, Ed. Arc,Chiºinãu, 2003

Durtschi, Cindy; Hillison, William; Pacini,Carl, The Effective use of Benford’sLaw to Assist in Detecting Fraud inAccounting Data, Journal of ForensicAccounting, 1524-5586/Vol. V(2004),2004 R.T.Edwards, USA.

Ghiþã, Marcel, Auditul intern, Ed.Economicã, Bucureºti, 2009.

Ghiþã, Marcel, Guvernanþa corporativã,Ed. Economicã, Bucureºti, 2008.

Rusovici, Alexandru; Farmache, Stere;

Rusu, Gheorghe, Manager în misi-unea de audit, Ed. Monitorul Oficial,Bucureºti, 2008

CAFR, Ghid privind Auditul Calitãþii, Ed.Irecson, România, 2010.

Comitetul pentru Practici Mici ºi Mijlocii,IFAC, Ghid de utilizare a StandardelorInternaþionale de Audit în auditareaîntreprinderilor mici ºi mijlocii, Ed.CECCAR, Bucureºti, 2009.

IFAC, Manual de standarde internaþionalede audit ºi control de calitate - Auditfinanciar 2009, coeditare CAFR-Ed.Irecson, România, 2009.

Bibliografie

179/2011

IntroducereRolul auditului intern în guvernanþa cor-porativã a dobândit valenþe semnifica-tive, mai ales în contextul ultimelorevoluþii ale mediului economic interna-þional ºi naþional, care reclamã necesi-tatea ca auditul intern sã devinã tot maiactiv ºi unul dintre jucãtorii cheie în pro-cesul de gestionare eficientã a aface-rilor1.

Aºteptãrile managementului ºi ale con-siliului de administraþie cu privire laplusvaloarea furnizatã de auditul intern,mai ales în contextul guvernanþei cor-porative, de la directorul departamentu-lui de audit intern ºi echipa sa sunt totmai mari.

Devine imperios necesar ca auditulintern, care este poziþionat strategic lapunctul de întâlnire a intereselor mana-gementului, ale consiliului de adminis-traþie ºi ale altor pãrþi interesate, sã aibãcompetenþa ºi libertatea de a înþelegetoate elementele cheie ale cadrului deguvernanþã corporativã, pentru a putea

Cercetare

Contribuþia auditului intern înviziunea codurilor de guvernanþãcorporativã de la nivelul UniuniiEuropene - studiu comparativ

* Asist.univ.dr., Universitatea Babeº-Bolyai, Facultatea de ªtiinþe Economice ºi Gestiunea Afacerilor, Cluj-Napoca, Catedra de Contabilitate ºi Audit,email: cristina.botaavram@econ.ubbcluj.ro.

** Prof.univ.dr., Universitatea Babeº-Bolyai, Facultatea de ªtiinþe Economice ºi Gestiunea Afacerilor, Cluj-Napoca, Catedra de Contabilitate ºi Audit,email : dumitru.matis@econ.ubbcluj.ro.

1 Allen, S., (2008), The value of internal audit in corporate governance, The Corporate Board, November/December 2008, pp.1-5, ºi Paape, L.&Scheffe, J. & Snoep, P. (2003), The relationship between the internal audit function and corporate governance in the EU – a survey, InternationalJournal of Auditing, vol.7, pp.247-262.

The Contribution of Internal Audit in the View of EU Corporate Governance Codes - A Comparative Study The present paper continues the series of three articles which are the result of aresearch activity that intend to develop a complex comparative analysis of thecorporate governance codes in terms of the contribution of the main pillars of theaudit function in the context of ensuring good corporate governance. The mainobjective of this study is to emphasize the main coordinates that define the waythat internal audit should provide its value-added in the vision of EU corporategovernance codes. The findings reveal that the level of importance assigned to the internal auditfunction is not uniform; there are situations when internal audit's role is poorlydefined, but there are also situations when the role and responsibilities of inter-nal audit in the context of corporate governance are well established.

Key words: corporate governance, internal audit, corporate governance code,European Union, internal audit's independence

JEL Classification: M40, M42, M21, M14

Cuvinte cheie: guvernanþã corporativã, audit extern, independenþã, cod de guver-nanþã corporativã, Uniunea Europeanã

Cristina BOÞA-AVRAM* & Dumitru MATIª**

Abstract

18

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

identifica corect care sunt acele zone,în care auditul intern ºi-ar putea dovedirealmente valoarea adãugatã furnizatãentitãþii2.

În contextul spaþiului european, þãrilemembre ale Uniunii Europene ºi-au sta-bilit fiecare un cadru de guvernanþã cor-porativã al entitãþilor cotate pe pieþelede capital europene, având la dispoziþieun ansamblu de prevederi legislative ºiinstrumente juridice, care includ reco-mandãri ºi coduri de guvernanþã corpo-rativã, în marea lor majoritate fiind con-stituite pe baza principiului „Aplici sauexplici” (Comply or explain).

Codurile de guvernanþã corporativã dinsfera spaþiului european sunt adoptatela nivel naþional, totuºi Directiva2006/46/CE recomandã aplicarea lorpe baza acestui principiu, solicitândcompaniilor listate sã întocmeascãdeclaraþia de guvernanþã corporativã,prin care sã justifice conformitatea sau neconformitatea cu prevederilecodului.

Asupra necesitãþii de a restabili impor-tanþa funcþiei de audit în asigurarea sta-bilitãþii financiare, Comisia Europeanã aemis un raport3 în care se atrage atenþiaasupra câtorva problematici care vortrebui revizuite în eficientizarea funcþieide audit, în contextul unei bune guver-nanþe corporative.

Astfel, considerãm cã realizarea uneianalize comparative a modului în carecodurile de guvernanþã corporativãeuropene prevãd elementele cheie princare auditul intern ºi-ar putea aducecontribuþia la asigurarea unui cadrupropice de guvernanþã corporativã estepe deplin justificatã.

Metodologiacercetãrii ºtiinþifice

Obiectivul ºtiinþific al studiului de faþãeste acela de analizã a modului în careeste prevãzutã contribuþia audituluiintern la asigurarea guvernanþei corpo-rative în cadrul codurilor de guvernanþãcorporativã de la nivelul þãrilor membreUE.

În acest sens, s-a fundamentat o ana-lizã detaliatã de conþinut a codurilor deguvernanþã corporativã cele mairecente de la nivelul Uniunii Europene.

În realizarea acestui studiu comparativs-au urmãrit pentru fiecare cod deguvernanþã analizat urmãtoarele criterii:

Tipul de reglementare a guvernanþeicorporative: obligatorie sau opþio-nalã („mandatory” sau „voluntary”)

Existenþa în cadrul acestor coduri aunor precizãri cu privire la rolul ºiresponsabilitãþile auditului intern încadrul guvernanþei corporative, caresã includã cel puþin urmãtoarele ele-mente:

- Precizarea rolului auditului in-tern

- Poziþia auditului intern în cadrulorganizaþiilor

- Organizarea funcþiei de auditintern.

S-a urmãrit ca aceastã analizã detaliatãa prevederilor codurilor de guvernanþãcorporativã europene sã permitã obþi-nerea unei viziuni de ansamblu asupramodului în care statele membre UE au reacþionat prin adaptarea codurilorde guvernanþã la provocãrile mediului

economic delicat al ultimilor ani, care aimpus o atenþie deosebitã ºi asupra re-vizuirii modului în care rolul ºi respon-sabilitãþile auditului intern sunt prevã-zute.

Prezentarea datelor utilizate

în studiuÎn vederea dezvoltãrii acestui studiu aufost analizate toate codurile de guver-nanþã corporativã ale þãrilor membre aleUniunii Europene, disponibile pe site-ulEuropean Corporate GovernanceInstitute (http://www.ecgi.org/codes/).

O primã concluzie care se poate trageîn urma acestei analize este preocu-parea câtorva þãri (ex. Grecia) care ºi-au revizuit recent codurile de guver-nanþã corporativã în acord cu regle-mentãrile Comisiei Europene ºi care cuocazia acestor revizuiri au acordat audi-tului intern atenþia cuvenitã prin punc-tarea câtorva elemente generale printreprevederile lor, prevederi care ar trebuirespectate de entitãþile listate pe pieþelede capital europene, având în vedereimpactul consecinþelor crizei economiceactuale asupra încrederii investitorilorprivind modul în care afacerile sunt ges-tionate eficient ºi corect.

În cele ce urmeazã sunt prezentate sin-tetic principalele rezultate ale acesteianalize comparative a modului în caresunt prevãzute modul de organizare ºiprincipalele responsabilitãþi ale audituluiintern într-un cadru eficient de guver-nanþã corporativã.

2 Leung, P. (2003), The role of internal audit in corporate governance and management in Australia, Research Project sponsored by IIA ResearchFoundation, IIA Australia and RMIT University, accessible on-line at www.theiia.org.

3 Comisia Europeanã (2010), Green paper-Audit policy: lessons from the crisis, October 2010, http://ec.europa.eu/internal_market/auditing/docs/mar-ket/consultation2008/summary_report_en.pdf

199/2011

Contribuþia auditului intern

20

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

219/2011

Contribuþia auditului intern

22

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

239/2011

Contribuþia auditului intern

24

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

259/2011

Discuþii asupra analizei comparative

efectuateDacã am compara rezultatele acestuicelui de-al doilea studiu comparativ,axat pe contribuþia auditului intern înasigurarea unei bune guvernanþe cor-porative, cu rezultatele primului studiu4

care analiza modul în care sunt pre-vãzute rolul ºi responsabilitãþile auditu-lui extern (statutar), se poate lesneobserva cã al doilea pilon principal alfuncþiei de audit nu se bucurã de ace-eaºi importanþã, deºi, în opinia noastrã,recomandabil ar fi sã i se acorde celpuþin aceeaºi importanþã.

Analizând primul criteriu, rolul auditu-lui intern, în pofida aºteptãrilor, sepoate constata cã acesta este oarecumbine delimitat într-un numãr limitat decoduri de guvernanþã corporativã euro-pene. Principalele roluri ºi responsabi-litãþi atribuite funcþiei de audit intern prinprevederile codurilor de guvernanþãanalizate constau în cel puþin urmã-toarele elemente:

În colaborare cu comitetul de audit,auditul intern va monitoriza principa-lele categorii de riscuri care ar puteaafecta atingerea obiectivelor com-paniei, fãcând recomandãri pentrucreºterea eficienþei mecanismelorde control, iar periodic auditul internva transmite rapoarte comitetului deaudit asupra eficienþei sistemului decontrol (Cehia, Grecia, Italia).

Auditul intern contribuie la îmbunã-tãþirea sistemelor de control intern ºia managementului riscului, furni-zând o asigurare consiliului de ad-ministraþie asupra eficienþei contro-lului intern ºi a managementului ris-cului (Danemarca, Finlanda).

Auditul intern are în principal me-nirea de a furniza o asigurare rezo-nabilã asupra conformitãþii cu regu-lile ºi procedurile aplicabile - auditintern de conformitate (Portugalia).

Departamentul de audit intern su-pervizeazã sistemul de control in-tern, inclusiv raportarea financiarã ºiutilizarea economicoasã a activelor(Slovacia, Spania).

Auditul intern trebuie sã asigure omonitorizare independentã a opera-þiunilor companiei ºi a conformitãþiisale cu cadrul legislativ aplicabil, cuaccent deosebit pe calitatea ºiadecvarea sistemului de controlintern. Auditul intern adaugã valoareprin furnizarea unei asigurãri inde-pendente organelor de conduceredin companie (Slovenia).

Auditul intern trebuie sã analizezeîntreaga gamã de riscuri care potafecta afacerile companiei, sã exa-mineze ºi sã evalueze mecanismelede control intern ºi dacã procedurilede control intern sunt adecvateriscurilor identificate (Ungaria).

Se poate remarca un numãr relativmare de þãri ale cãror coduri de guver-nanþã corporativã conþin precizãri insu-ficiente cu privire la rolul ºi responsabi-litãþile pe care un departament de auditintern ar trebui sã le îndeplineascã însensul asigurãrii unei bune guvernanþecorporative (Belgia, Bulgaria, Cipru,Estonia, Franþa, Germania, Luxem-bourg, Letonia, Lituania, Malta, Po-lonia, Olanda, UK, România, Suedia).

Intenþia introducerii celui de-al doileacriteriu – poziþia auditului intern – încadrul acestui studiu comparativ a fostjustificatã de importanþa care se acordãindependenþei auditorului, inclusiv audi-torului intern, de cãtre pãrþile interesatedin cadrul unei entitãþi. Prin poziþiona-

rea corectã a auditului intern, la nivelulierarhic cel mai sus posibil, se asigurãpremisele creºterii gradului de indepen-denþã a directorului de audit intern ºi aechipei sale.

În baza analizei comparative efectuate,la fel ca ºi în cazul primului criteriu, sepoate observa un numãr limitat decoduri în care se precizeazã în mod clarcare este poziþia pe care auditul internar trebui sã o aibã în cadrul unei entitãþi.De cele mai multe ori poziþia atribuitãauditului intern este aceea de subor-donare faþã de consiliul de administraþie(Austria, Bulgaria, Grecia, Irlanda,Letonia, Olanda), însã sunt multiplesituaþii în care se prevede, chiar dacãnu întotdeauna în mod explicit, o subor-donare a auditului intern faþã de comite-tul de audit, care de cele mai multe oriare ºi responsabilitatea monitorizãriimodului de funcþionare corespunzã-toare a departamentului de audit (Da-nemarca, Finlanda, Italia, Luxem-burg, Malta, UK, Portugalia, Spania,Ungaria). Existã însã ºi câteva situaþiide coduri de guvernanþã corporativãeuropene în care poziþia auditului internnu este prevãzutã, nici mãcar într-unmod indirect sau implicit (Belgia,Cipru, Estonia, Franþa, Germania, Li-tuania, Polonia, România, Slovenia,Suedia).

Ultimul criteriu urmãrit în cadrul acesteianalize a avut în vedere modul în careeste prevãzutã organizarea funcþieide audit intern, altfel spus, modul încare se impune sau nu ºi care sunt fac-torii în funcþie de care este necesarãimplementarea unui departament deaudit intern în cadrul unei entitãþi, dinperspectiva problematicii de guver-nanþã corporativã. În marea majoritatea codurilor de guvernanþã corporativãanalizate, implementarea unui departa-ment de audit intern este cu titlu de

Contribuþia auditului intern

4 Primul studiu, axat pe analiza contribuþiei auditului extern, a fost publicat în numãrul 8/2011 al revistei „Audit Financiar”.

26

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

recomandare, fiind puþine situaþii undese impune înfiinþarea auditului intern încadrul entitãþii. Este cazul codului deguvernanþã al Spaniei, care impunecompaniilor listate la bursã sã-ºi orga-nizeze departament de audit intern,urmând ca directorul de audit intern sãprezinte anual un plan de audit cãtrecomitetul de audit, raportându-i în moddirect orice incidente posibile care auapãrut de-a lungul activitãþii sale, iar lasfârºitul fiecãrui an va înainta comitetu-lui de audit un raport asupra activitãþiisale. Cele mai multe coduri de guver-nanþã europene abordeazã necesitateaînfiinþãrii unui departament de auditintern ca pe o recomandare, stipulându-se ca necesitatea implementãrii auditu-lui intern sã fie analizatã periodic ºi celpuþin o datã pe an, în funcþie de mãri-mea companiei ºi complexitatea aface-rilor pe care le deruleazã, iar aceastãanalizã de cele mai multe ori se va rea-liza de cãtre comitetul de audit sau con-siliul de administraþie (Austria, Belgia,Cehia, Danemarca, Italia, Luxem-bourg, Olanda, Slovenia). Puþine suntcazurile în care, chiar dacã implemen-

tarea auditului intern este cu titlu de re-comandare, totuºi absenþa acestui de-partament trebuie justificatã. Este cazulRegatului Unit al Marii Britanii (UK)unde comitetul de audit este cel careanalizeazã anual necesitatea imple-mentãrii funcþiei de audit intern în cadrulcompaniei, fãcând recomandãri cãtreconsiliul de administraþie, însã tot comi-tetul de audit va explica, în raportulanual, argumentele care justificã ab-senþa unei astfel de funcþii de auditintern din cadrul companiei.

Concluzii ºi perspective ale

cercetãriiConcluzia generalã obþinutã în urmaacestui studiu este aceea cã, în viziu-nea codurilor de guvernanþã corpora-tivã europene, importanþa acordatãfuncþiei de audit intern nu este foartemare, prevederile pentru reglementareaacesteia fiind relativ restrânse. Nu ar fiexclus ca aceastã limitare a prevederi-

lor cu privire la rolul ºi organizarea audi-tului intern sã fie interpretatã ºi ca ooarecare libertate acordatã entitãþilor înmodul de organizare ºi implementare aauditului intern, lãsând la latitudineaorganelor de conducere ale acestorentitãþi sã decidã asupra oportunitãþiiimplementãrii funcþiei de audit intern.

Mergând însã pe ideea principiilor debazã ale guvernanþei corporative – nereferim îndeosebi la cel al transparenþei– remarcãm, totuºi, cã sunt foartepuþine coduri europene care reco-mandã declararea modului în care esteorganizatã funcþia de audit intern ºiprincipalele principii de lucru aplicate înacest departament (Finlanda).

Considerãm totuºi cã atenþia acordatãmodului în care auditul intern func-þioneazã, mai ales în contextul guver-nanþei corporative de la nivel european,ar trebui sã fie mult mai mare, având învedere plusvaloarea pe care auditulintern o poate furniza în gestionareamai eficientã a diverselor categorii deriscuri, care pot afecta bunul mers alunei entitãþi.

Acknowledgements: Aceastã lucrare afost cofinanþatã din Fondul Social Eu-ropean, prin Programul Operaþional Sec-torial Dezvoltarea Resurselor Umane2007-2013, proiect numãrul POSDRU/1.5/S/59184 "Performanþã ºi excelenþãîn cercetarea postdoctoralã în domeniulºtiinþelor economice din România",Universitatea Babeº-Bolyai, Cluj-Napoca,fiind partener în cadrul proiectului.

This paper was supported from the Euro-pean Social Fund through SectorialOperational Programme Human Resour-ces Development 2007-2013, researchproject POSDRU/89/1.5/S/59184 'Per-formance and excellence in postdoc-toral research within the field of eco-nomic sciences in Romania', Babeº-Bolyai University, Cluj-Napoca being apartner within the project.

Allen, S., (2008), The value of internalaudit in corporate governance, TheCorporate Board, November/Decem-ber 2008, pp.1-5

Boþa-Avram, Cristina & Matiº, Dumitru,Analiza codurilor de guvernanþã cor-porativã de la nivelul Uniunii Euro-pene din perspectiva contribuþiei au-ditului intern, revista „Audit Financiar”nr.8/2011, editatã de CAFR

Paape, L.& Scheffe, J. & Snoep, P.(2003), The relationship between theinternal audit function and corporategovernance in the EU – a survey,International Journal of Auditing,vol.7, pp.247-262.

Porter, B.A., (2009), The audit trinity: the

key to securing corporate accounta-bility, Managerial Auditing Journal,2009, Vol. 24 No. 2, pp. 156-182.

Comisia Europeanã (2010), Green pa-per-Audit policy: lessons from the cri-sis, October 2010, http://ec.euro-pa.eu/internal_market/auditing/docs/market/consultation2008/summary_report_en.pdf

Comunicarea Comisiei cãtre ParlamentulEuropean, Consiliu, Comitetul Econo-mic ºi Social ºi comitetul Regiunilor:Cãtre un act privind piaþa unicã –pentru o economie statalã socialã depiaþã cu grad ridicat de competitivi-tate, COM (2010).

Referinþe bibliografice

279/2011

IntroducereÎn jurul anului 1930, profesorul Limperg de la Universitateadin Amsterdam a conceput o serie de principii care au devenitcunoscute sub numele de „Teoria încrederii create” („Theoryof inspired confidence”). În esenþã, auditorilor li se cere sã îºirealizeze îndatoririle în aºa fel încât sã nu trãdeze aºteptãrile,dar nici sã nu creeze aºteptãri mai mari decât ar fi justificat.

Aºteptãrile utilizatorilor trebuie sã ghideze natura ºi volumulmuncii de audit.

Respectarea acestui principiu asigurã menþinerea încrederiiutilizatorilor în funcþia de audit. Rolul auditorului îºi arerãdãcinile ºi e condiþionat de încrederea pe care societatea oplaseazã asupra eficacitãþii auditului ºi opiniei sale, iar dacãîncrederea este înºelatã, ºi funcþia este distrusã întrucâtdevine inutilã.

Cercetare

Dificultãþile reducerii controverselorde percepþie asupra auditului extern:o explorare a factorilor determinanþiºi a soluþiilor disponibile

Diana MANEA* & Daniela CIOLPAN**

* Lector universitar drd., Academia de Studii Economice din Bucureºti, e-mail: manea.diana@gmail.com** Lector universitar dr., Academia de Studii Economice din Bucureºti, e-mail: ciolpandana@yahoo.com

Difficulties in Bridging the Audit Expectations Gap: an Exploration of theDeterminants and Available Solutions for the GapAlthough the latest financial crisis brought again into the spotlight the Audit Expectations Gap (AEG), Paul Boyle - the headof Financial Reporting Council - stated that, this time, the auditors had "a good crisis", meaning that they received less scruti-ny than in the past. Following the financial scandals in the early 2000s, financial audit faced a confidence crisis that ques-tioned its role in society. Significant progress was made, in recent years, in improving the audit quality and the public's per-ception of audit quality. Although controversial, the limitation of auditor's legal liability can determine the profession to be morewilling to accept new responsibilities, coming closer to meeting the public's reasonable expectations. This research exploresthe components of AEG, the main factors causing the AEG and the major obstacles to its elimination. One must be careful,because some proposed solutions for limiting AEG can be two sided - acting to reduce one component of AEG can lead toan increase of another component of AEG, so as the general effect is rather an amplification instead of a reduction of the totalAEG.

Key words: audit-expectations gap, audit, audit quality, auditor liability

JEL Classification: M42

Cuvinte cheie: audit-expectations gap, audit, calitatea auditului, rãspunderea legalã

Abstract

28

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

Crizele financiare ºi scandalurile financiare din ultimele de-cenii au adus la luminã o avalanºã de critici la adresa audito-rilor ºi au evidenþiat tot mai mult reducerea încrederii în rolullor. Profesia a conºtientizat importanþa controverselor de per-cepþie asupra auditului (AEG) care ameninþã „credibilitatea,potenþialul de câºtig ºi prestigiul asociat muncii auditorilor”(Sikka et al., 1998).

În 1974, Liggio a fost primul care a folosit în audit sintagmade „audit expectations gap”, pe care a definit-o ca diferenþãîntre viziunea utilizatorilor situaþiilor financiare ºi cea a audi-torilor privind nivelul aºteptat de performanþã. Comisia Cohen(1978) se referã la AEG ca diferenþã între ceea ce publiculaºteaptã sau necesitã ºi ceea ce este posibil sau rezonabilca auditorii sã îndeplineascã. Mult timp, existenþa AEG a fostatribuitã confuziei, înþelegerii greºite, ignoranþei ºi lipsei deeducaþie a utilizatorilor situaþiilor financiare auditate. Reali-tatea este cã termenul de AEG acoperã o mare varietate defaþete ale relaþiei dintre auditori ºi alte grupuri.

Porter (1993) a fãcut un pas important propunând o structurãa AEG. Definiþia AEG ºi clasificarea componentelor AEGefectuate de Porter au devenit larg acceptate ºi au fost pre-luate de majoritatea studiilor ulterioare realizate pe aceastãtemã. AEG este definitã de Porter (1993) ca fiind diferenþadintre aºteptãrile societãþii faþã de auditori ºi percepþia socie-tãþii privind performanþa realã a auditorilor sau, altfel spus,AEG apare între ceea ce societatea aºteaptã de la auditori ºiceea ce percepe ca primind din partea lor.

Porter identificã douã componente majore ale AEG: “reaso-nableness gap” ºi “performance gap”. „Reasonableness gap”reprezintã diferenþa dintre ceea ce publicul se aºteaptã caauditorii sã realizeze ºi ceea ce este rezonabil a se aºteptadin partea auditorilor, deci o diferenþã între aºteptãrile exis-tente ale publicului ºi aºteptãrile rezonabile privind activitateaauditorilor. Aceastã componentã este determinatã de aºtep-tãrile nerezonabile ale publicului. „Performance gap” estediferenþa între ceea ce societatea se poate aºtepta în modrezonabil ca auditorii sã realizeze ºi performanþa lor realã,aºa cum este perceputã de societate. Aceastã componentãeste la rândul sãu formatã din:

„Deficient standards gap” care reprezintã diferenþa între înda-toririle pe care societatea le aºteaptã în mod rezonabil de laauditori ºi îndatoririle existente ale auditorilor, aºa cum suntdefinite de legi ºi standarde profesionale. Aceastã diferenþãeste provocatã de faptul cã standardele de audit sunt vãzuteca inadecvate, nerãspunzând nevoilor sau dorinþelor utiliza-torilor.

„Deficient performance gap” este diferenþa între performanþaaºteptatã în îndeplinirea îndatoririlor existente (potrivit legilorºi standardelor în vigoare) ºi performanþa efectivã a audito-rilor, aºa cum este perceputã de societate.

Aºteptãrile nerezonabile vin din partea publicului, problemastandardelor deficitare provine dinspre profesia de audit (încazul în care aceasta se autoreglementeazã) sau dinspreorganismele de reglementare, iar calitatea sub-standard aauditurilor este generatã de auditori individuali. Fiecare com-ponentã pare sã aibã propria soluþie care ar putea fi aplicatãpentru a se ajunge pânã la eliminarea totalã a AEG.

În secþiunile urmãtoare vor fi analizate pe rând componenteleAEG, împreunã cu principalii factori generatori, soluþiile afe-rente ºi paºii fãcuþi pânã în prezent pentru reducerea AEG.Studiul urmãreºte sã sublinieze o serie de piedici în aplicareasoluþiilor de reducere a AEG, faptul cã, în unele cazuri, redu-cerea unei componente poate avea ca efect creºterea uneialte componente a AEG ºi avanseazã sugestii privind modulcum acestea ar putea fi surmontate.

Metodologia de cercetare

Explorarea componentelor AEG, a principalilor factori gene-ratori ºi a principalelor piedici în calea eliminãrii sale se reali-zeazã prin recursul la bogata literaturã internaþionalã.Derularea cercetãrii noastre implicã folosirea preponderentãa unor instrumente aparþinând metodologiei de cercetare detip calitativ: analize comparative, documentare, raþionamenteinductive ºi deductive etc. Examinarea explicaþiilor atribuitepercepþiilor diferite faþã de rolul auditului reprezintã axa me-todologiei de cercetare utilizate. Concluziile noastre reflectãrezultatele raþionamentelor profesionale emise.

Componenta aºteptãrilor nerezonabile

Componenta aºteptãrilor nerezonabile poate fi eliminatãdacã se clarificã publicului ceea ce este rezonabil sã aºteptedin partea auditorilor. Existã o multitudine de studii empiricecare dovedesc cã pãrerile diferitelor grupuri (societãþi audi-tate, bancheri, investitori, judecãtori) cu privire la îndatoririleauditorilor sunt greºite, în sensul cã ei cred cã îndatoririleauditorilor sunt mult mai extinse decât în realitate (Dennis,2010).

299/2011

Aceasta diferenþã cauzatã de ignoranþã poate fi corectatãprin educarea grupurilor respective cu privire la ceea ce li secere auditorilor sã îndeplineascã prin lege sau prin standar-dele profesionale. Acþionarii ºi alþi utilizatori trebuie sãcunoascã obiectivele auditului ºi acest lucru poate fi realizatprin comunicarea precisã ºi adecvatã cu privire la obiectiveleprocesului de audit.

O primã variantã pentru a informa utilizatorii situaþiilor finan-ciare în legãturã cu rolul auditorilor ºi responsabilitãþile loreste raportul de audit. Mai multe studii au arãtat cã modifi-carea termenilor ºi expresiilor din raportul de audit are impactasupra înþelegerii de cãtre utilizatori a naturii auditului ºi aresponsabilitãþilor auditorului ºi conducerii entitãþii auditate,revizuirea conþinutului raportului de audit fiind eficace îndiminuarea AEG (Schelluch, 1996).

În consecinþã, standardele referitoare la raportul de audit ausuportat numeroase revizuiri în ultimele douã decenii: au fostrevizuiþi termenii folosiþi, au fost adãugate paragrafe care sãexplice responsabilitãþile auditorului ºi ale conducerii, au fostintroduse menþiuni referitoare la asigurarea rezonabilã etc.

O altã variantã ar putea fi comunicarea cu ocazia adunãriloranuale ale acþionarilor ºi altor evenimente organizate cuscopul de a educa utilizatorii informaþiilor financiare auditatecu privire la rolul ºi responsabilitãþile auditorilor. Educarea uti-lizatorilor informaþiilor auditate este un scop mai uºor de atinsdecât educarea publicului larg, având în vedere cã nu toþifolosesc informaþii financiare (Ojo, 2007).

O serie de studii au evidenþiat rolul pe care educaþia univer-sitarã – prin parcurgerea unui curs de audit extern – îl are îneliminarea percepþiilor greºite pe care studenþii – în calitatede viitori auditori sau utilizatori ai situaþiilor financiare auditate– le au cu privire la rolul auditului (Siddiqui et al., 2009).

Studiul realizat de Porter et al. (2009) aratã cã în prezent, celpuþin în Marea Britanie ºi în Noua Zeelandã, componentaaºteptãrilor nerezonabile deþine cea mai mare proporþie dinAEG (52% ºi, respectiv, 50%). Concepþiile greºite, ignoranþaºi confuzia publicului au fost primii factori recunoscuþi ca ge-neratori ai AEG ºi foarte multe eforturi au fost îndreptate îndirecþia educãrii publicului, în principal prin intermediul rapor-tului de audit, însã rezultatele au întârziat sã aparã.

Este posibil ca, de fapt, confuzia publicului sã aibã o cauzãmai profundã, legatã de faptul cã înþelesul ºi obiectivele audi-tului nu sunt fixe; de la apariþia funcþiei ºi pânã astãzi ele s-au schimbat radical. În acest sens, Sikka et al. (1998)susþin cã:

„Semnificaþia auditului este condiþionatã ºi negociabilã:fixarea ei în cadrul relaþiilor de putere este precarã ºi subiectal redefinirii. În practicã, lupta pentru înþelesul auditului nuafecteazã doar conotaþiile asociate auditului […], dar este înacelaºi timp o luptã pentru acces ºi control asupra instituþiilorºi scenei unde conotaþiile sunt negociate ºi transformate.”

Sensul auditului este contestat deoarece existã neînþelegericu privire la ceea ce se doreºte prin audit. Având în vederediferenþele între ceea ce se doreºte din audit, eliminarea AEGs-ar putea sã nu fie posibilã (Dennis, 2010).

Componenta standardelor deficitare

Despre deficient standards gap Porter (1993) aprecia cã estecomponenta cea mai obiectivã a AEG ºi de aceea cel maiuºor de diminuat. Reducerea acestei componente a AEGpresupune revizuirea standardelor ºi reglementãrilor, astfelîncât sã includã responsabilitãþile pe care societatea leaºteaptã în mod rezonabil de la auditori. Aceasta conduce lalãrgirea rolului ºi responsabilitãþilor auditorilor pentru caacestea sã includã: raportarea privind eficacitatea controluluiintern, raportarea privind gradul de adecvare al procedurilorde identificare a riscurilor financiare ale entitãþii auditate,raportarea privind frauda, alte acte ilegale sau distorsionareadeliberatã a situaþiilor financiare etc. (Porter et al., 2009).

Întrucât pentru a diminua AEG este necesarã eliminarea prineducaþie a aºteptãrilor nerezonabile ºi încorporarea în stan-darde a celor rezonabile, ar trebui sã se stabileascã mai întâio modalitate de a identifica aºteptãrile rezonabile. Este foarteposibil ca o aºteptare sã parã rezonabilã unui grup ºi nere-zonabilã unui alt grup. Ar trebui sã existe un criteriu care sãdetermine care dintre îndatoririle pe care publicul se aºteap-tã ca auditorii sã le îndeplineascã sunt rezonabile ºi care suntnerezonabile.

Porter (1993) susþine cã rezonabil înseamnã ca realizareaunei îndatoriri de cãtre auditori sã fie eficientã din punct devedere al costurilor, adicã beneficiile pentru societate alerealizãrii ei sã depãºeascã costurile aferente. Dacã costuriles-ar putea mãsura în termeni de onorarii de audit, cum amputea sã mãsurãm beneficiile? Porter propune ca alternativãpentru stabilirea îndatoririlor rezonabil a fi aºteptate dinpartea auditorilor, îndatoririle pe care le considerã astfel atâtgrupul de entitãþi auditate, cât ºi cel de utilizatori-instituþiifinanciare din eºantionul sãu. Cele douã grupuri sunt relativbine informate în legãturã cu rolul auditorilor, dar au interese

Percepþia asupra auditului extern

30

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

opuse, în sensul cã entitãþile auditate ar prefera sã fie mairestrânse responsabilitãþile auditorilor (deoarece ele suportãonorariile de audit), în timp ce instituþiile financiare care sefolosesc de situaþiile financiare auditate ale companiilor pecare le finanþeazã se presupune cã ar fi în favoarea uneiextinderi a responsabilitãþilor auditorilor.

Dincolo de problema rezonabilitãþii aºteptãrilor, reducereacomponentei standardelor deficitare nu este totuºi atât desimplã precum ar pãrea la prima vedere. Introducerea înstandarde a responsabilitãþilor aºteptate în mod rezonabil dela auditori se loveºte de opoziþia profesiei, reticentã în a-ºiasuma noi îndatoriri. Un motiv principal al acestei atitudinieste creºterea rãspunderii legale pe care o atrage creºterearesponsabilitãþilor. Mai multe responsabilitãþi echivaleazã cumai multe ocazii pentru a fi daþi în judecatã pentru neglijenþã.O serie de autori au susþinut cã lãrgirea responsabilitãþilorauditorilor (astfel încât acestea sã includã cât mai multe din-tre cele aºteptate în mod rezonabil de public) nu se poateface fãrã o reducere a rãspunderii legale a auditorilor faþã deterþi (O’Malley, 1993). Însã rãspunderea legalã este ceea ce

motiveazã auditorii în furnizarea unui nivel adecvat de cali-tate al serviciilor de audit. Reducerea rãspunderii legale pen-tru a permite creºterea îndatoririlor are ca efect reducereacalitãþii auditului, deci creºterea componentei de performanþãdeficitarã a AEG.

Un alt factor învinuit de a fi împiedicat reducerea AEG esteauto-reglementarea profesiei. În orânduirea în care profesiase auto-reglementeazã (deci îºi stabileºte singurã îndatori-rile) standardele de audit nu vor reflecta aºteptãrile rezona-bile ale publicului, ci responsabilitãþile pe care auditorilor leconvine sã le îndeplineascã. În acest context, atribuireafuncþiei de normalizare în domeniul auditului unui organismindependent creeazã teoretic premisele pentru ca aceastãcomponentã a AEG sã fie eliminatã.

Existã voci care susþin cã nu se poate ajunge la un consenscu privire la îndatoririle pe care auditorii ar trebui sã le aibã,deoarece nu existã un consens asupra obiectivelor audituluisau asupra a ceea ce se doreºte din partea auditorilor ºiacesta ar fi de fapt unul dintre motivele principale ale exis-tenþei AEG (Dennis, 2010). Încercarea de a realiza un acordcu privire la obiective în contextul raportãrii financiare a fostuna dintre motivaþiile pentru dezvoltarea unui cadru concep-tual al raportãrii financiare. Aceasta sugereazã cã între-prinderea unui proiect similar pentru audit ar ajuta la elimi-narea AEG.

Componenta performanþei deficitare

Dacã ceea ce aºteaptã publicul este un nivel minim de cali-tate dat de respectarea de cãtre auditor a tuturor standarde-lor ºi reglementãrilor, deficient performance gap se datoreazãperceperii de cãtre public a unei calitãþi sub-standard aauditului. Calitatea sub-standard a auditului poate rezultadin douã situaþii distincte:

(1) din cauza necunoaºterii de cãtre auditor a standardelorºi reglementãrilor, adicã a ignoranþei. Existã studii em-pirice care aratã cã ºi auditorii eºueazã câteodatã în a-ºirecunoaºte propriile îndatoriri (Porter et al., 2009), iarsoluþia este educarea auditorilor ºi întãrirea monitorizãrii;ºi

(2) nerespectarea cu bunã ºtiinþã de cãtre auditori a cerin-þelor standardelor din diferite motive: pentru reducereacosturilor, pentru a pãstra clienþii în condiþii de competi-tivitate crescutã pe piaþã etc.

Componenta aºteptãrilor nerezonabile poate fi eliminatã dacã se clarificã publicului ceea ce este rezonabil sã aºteptedin partea auditorilor. Existã o multitudine de studiiempirice care dovedesc cã pãrerile diferitelor grupuri (societãþi auditate, bancheri, investitori, judecãtori) cu privire la îndatoririle auditorilor suntgreºite, în sensul cã ei cred cã îndatoririle auditorilor sunt mult mai extinse decât în realitate.

319/2011

Soluþia constã în existenþa unor mecanisme care sã motivezeauditorii sã respecte cerinþele standardelor, furnizând celpuþin nivelul minim (standard) de calitate, în caz contrar fiindameninþaþi cu plata de amenzi, excluderea din rândul profe-siei, acþionarea în instanþã pentru plata de daune etc.

Firmele de audit sunt organizate ca entitãþi al cãror scop prin-cipal este obþinerea ºi maximizarea profitului. Un nivel mairidicat de calitate al serviciului prestat presupune un efort maimare ºi costuri mai mari, deci profituri mai mici. În lipsa unuimecanism care sã motiveze furnizarea unor servicii de cali-tate, firmele de audit ar fi tentate sã se eschiveze de larespectarea cerinþelor standardelor ºi sã producã un nivelinferior de calitate a auditului.

Douã mecanisme alternative se disting ca fiind capabile sãstimuleze auditorii sã furnizeze un audit de calitate ridicatã:(1) mecanismul rãspunderii legale, mai exact ameninþarea dea fi daþi în judecatã de utilizatori ai situaþiilor auditate ºi de afi obligaþi sã plãteascã daune ºi (2) sistemul de verificare decãtre un alt membru al profesiei sau de cãtre un organism desupraveghere, astfel încât eschivarea sã fie detectatã cu oanumitã probabilitate (Zhang, 2007).

Dacã profesia ºi/sau autoritãþile de reglementare inspecteazãmunca auditorilor cu o frecvenþã suficient de mare ºi impunsancþiuni semnificative asupra auditorilor care nu respectãstandardele, teoretic, auditorii ar putea fi motivaþi sã respectestandardele de audit fãrã sã mai fie necesarã implementareamecanismului rãspunderii legale pentru neglijenþã faþã deterþi (Zhang,2007).

Pacini et al. (2002) argumenteazã cã a existat o expansiunea rãspunderii legale a auditorilor faþã de terþi între anii 1960ºi începutul anilor 1990, urmatã de inversarea acestei ten-dinþe cãtre restrângerea în tot mai mare mãsurã a acesteirãspunderi, ajungându-se ca, în prezent, terþii pãgubiþi sã fierareori în poziþia de a da în judecatã auditorii neglijenþi. Înconsecinþã, putem afirma cã, iniþial, mecanismul rãspunderiilegale a fost preferat pentru motivarea auditorilor. Pe mãsurãce rãspunderea faþã de terþi s-a restrâns (ca urmare a presiu-nilor exercitate de firmele de audit), doar verificãrile realizatede organismele profesionale ºi teama pierderii reputaþiei aurãmas sã îi motiveze pe auditori. Scandalurile financiare dela începutul anilor 2000 au arãtat cã este necesar un meca-nism mai puternic, care sã înlocuiascã rãspunderea pentruneglijenþã faþã de terþi.

Dupã 2002, prin SOX, s-a înfiinþat organismul independentde supraveghere PCAOB însãrcinat, pe de o parte, cu sta-bilirea standardelor de audit, control de calitate, eticã, inde-

pendenþã ºi alte standarde referitoare la întocmirea raportu-lui de audit pentru companiile cotate ºi, pe de altã parte, cusupravegherea, realizarea de inspecþii ºi aplicarea de sancþi-uni pentru firmele care auditeazã companii cotate. Ulterior, ºialte þãri au început sã introducã organisme independente desupraveghere dupã modelul PCAOB. Astfel ºi în România afost înfiinþat Consiliul pentru Supravegherea Publicã aActivitãþii de Audit Statutar (CSPAAS), cu rol în monitorizareaºi supravegherea calitãþii activitãþii de audit.

SOX a transferat o parte din responsabilitãþile pentru cali-tatea auditului cãtre comitetele de audit ale companiilor ºicãtre PCAOB. Un transfer similar a avut loc ºi în MareaBritanie cãtre comitetele de audit ºi Audit Inspection Unit.Acest fapt a fãcut ca riscul de audit (de a furniza o opiniegreºitã), care era înainte suportat doar de auditor ºi de orga-nismele profesionale responsabile de controlul de calitate ºide stabilirea standardelor, sã fie acum împãrþit cu comitetelede audit ºi cu autoritãþile de reglementare (Bush et al., 2007).Humphrey et al. (2009) observã cã recenta crizã financiarã,spre deosebire de crizele ºi scandalurile financiare prece-dente, a fost mai îngãduitoare cu auditorii („auditorii au avuto crizã bunã”), care au scãpat în mare parte de criticile ºiacuzele obiºnuite. Autorii studiului susþin cã aceasta sedatoreazã în parte faptului cã auditorii au putut sã rãspundãcriticilor, în unele jurisdicþii, bazându-se pe asigurãrile oficialeale organismelor independente de supraveghere cu privire lacalitatea generalã a muncii de audit (AIU, 2007/8 AuditQuality Inspections. An Overview, 2008).

Porter et al. (2009) constatã în Marea Britanie o reducereimportantã a componentei performanþei deficitare a AEG înanul 2008 faþã de 1999 ºi apreciazã cã este rezultatul moni-torizãrii mai stricte a performanþei auditorilor de cãtre AuditInspection Unit, impunerii de sancþiuni adecvate pentru audi-torii care se abat de la cerinþele standardelor, precum ºi alpublicãrii de rapoarte anuale privind procesul de monitorizareºi rezultatele sale. Publicarea rezultatelor monitorizãrii esteconsideratã a avea o contribuþie deosebitã la îmbunãtãþireapercepþiei publicului în legãturã cu calitatea auditului.

Existã ºi cazul în care publicul doar percepe o calitate sub-standard a auditului, când auditorul, deºi a respectat toatestandardele profesionale ºi reglementãrile, nu a reuºit sãdetecteze toate erorile semnificative. De aceastã datã nu maieste de vinã ignoranþa sau comportamentul auditorului, cieste rezultatul unei decizii a organismelor de reglementareasupra nivelului tolerabil de eºecuri de audit accidentale.Dacã nivelul minim implicit de calitate stabilit de reglementãricauzeazã un nivel inacceptabil de eºecuri ale auditului,

Percepþia asupra auditului extern

32

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

atunci este cazul sã se introducã reglementãri mai restrictiveîn realizarea auditului (Eilifsen & Willekens, 2008).

În absenþa unui alt eveniment care sã contrazicã opinia audi-torilor, cum se poate aprecia din exterior calitatea munciiprestate de auditori? Calitatea auditului, de cele mai multeori, nu este direct observabilã pentru pãrþile neimplicate înaudit, inclusiv pentru organismele de reglementare. Lipsa detransparenþã este inerentã procesului de audit, obligaþia deconfidenþialitate împiedicã firmele de audit sã publice infor-maþii privind modul în care auditorul a abordat auditul, întin-derea probelor de audit obþinute, principalele raþionamenteefectuate, fraudele detectate, erorile corectate ºi întãrireacontrolului intern ca rezultat al muncii lor. În mod normal, doarraportul de audit este observabil ºi, în multe cazuri, acestaeste un raport fãrã rezerve.

Problema definirii ºi mãsurãrii calitãþii auditului a preocupat înultima vreme atât mediul academic, cât ºi organismele denormalizare. Nu existã o definiþie unanim recunoscutã a cali-tãþii auditului care sã poatã fi folositã ca standard pentru aevalua performanþa efectivã a auditului, mai ales în cazulauditurilor individuale; aceasta este direcþia în care se în-dreaptã în prezent eforturile mai multor instituþii naþionale ºiinternaþionale. IAASB recunoaºte cã noþiunea de calitate aauditului este folositã tot mai frecvent, inclusiv în comu-nicãrile organismelor de reglementare, iar lipsa unei definiþiia termenului poate sã contribuie la creºterea AEG prin con-fuzia creatã. În agenda de lucru a IAASB pentru perioada2009 – 2011 figureazã conceperea unui document consulta-tiv cu privire la calitatea auditului.

În literatura academicã, calitatea auditului este adesea aso-ciatã cu capacitatea auditorului de a detecta erorile semni-ficative din situaþiile financiare (deci cu competenþa) ºi demãsura în care auditorul este dispus sã emitã un raport deaudit adecvat, bazat pe probele obþinute (deci cu indepen-denþa). Calitatea auditului este de obicei investigatã cu aju-torul unor caracteristici mai uºor de cuantificat sau observat,despre care se considerã cã ar avea o corelaþie cu calitateaauditului. O astfel de mãsurã ar fi mãrimea firmei de audit (pebaza ipotezei cã mãrimea înseamnã reputaþie, iar reputaþiadepinde de percepþia privind competenþa ºi independenþafirmei de audit), întrucât se considerã cã firmele de audit maimari furnizeazã o calitate mai ridicatã a auditului, deoarece aravea mai mult de pierdut dacã nu ar raporta încãlcãrile detec-tate.

Alte mãsuri folosite sunt: onorariul auditului (onorariul maimare putând indica o calitate mai ridicatã), manipulareacâºtigurilor (o manipulare mai redusã a câºtigurilor ar putea

indica o calitate mai ridicatã a auditului, în ideea cã auditoriiau detectat tentativele conducerii de a manipula câºtigurile ºiau cerut sã se facã ajustãrile adecvate) ºi raportarea de audit(se considerã cã firmele mari de audit raporteazã mai precisproblemele de continuitate a activitãþii, sugerând cã firmelemari de audit furnizeazã o calitate superioarã a auditului).Toate aceste variante nu oferã însã posibilitatea de a evaluacalitatea auditurilor individuale, ci mai degrabã calitatea ge-neralã a serviciilor oferite de o firmã de audit.

Deci, deocamdatã, pentru utilizatorii situaþiilor financiare au-ditate cea mai la îndemânã variantã pentru a aprecia cali-tatea serviciilor de audit pare a fi reputaþia firmei de audit sauonorariul auditului. Însã scandaluri financiare precum Enron,care au implicat firme de audit cu reputaþie (din grupulfirmelor mari), care au perceput onorarii enorme pentru ser-viciile de audit, au demonstrat cã metoda aceasta nu esteîntotdeauna eficace.

Un pas înainte spre evaluarea calitãþii auditurilor individualepoate fi varianta propusã de Financial Reporting Standard îndocumentul de discuþie „Promoting Audit Quality” (2006).Metoda constã în identificarea factorilor care determinã cali-tatea auditului ºi evaluarea existenþei unor condiþii care sãameninþe aceºti factori.

ConcluziiAEG este un fenomen complex, determinat de factori interde-pendenþi, astfel încât, uneori, mãsurile pentru reducerea uneicomponente a AEG pot determina creºterea unei alte compo-nente. Reducerea componentei standardelor deficitare aAEG, pentru ca auditul sã realizeze cât mai multe dintreresponsabilitãþile în mod rezonabil aºteptate de utilizatori, arfi, teoretic, partea cea mai uºor de realizat. Însã acest lucru,în condiþiile unei rãspunderi extinse faþã de terþi, ar duce la ocreºtere alarmantã a expunerii auditorilor la riscul de litigiu ºiîn final la creºterea inacceptabilã a componentei perfor-manþei deficitare a AEG.

Deci reducerea uneia dintre componente nu ar face decât são sporeascã pe cealaltã. Însã aici existã alternativã, care a ºifost pusã în practicã în ultimii ani. Alternativa constã în redu-cerea rãspunderii legale a auditorului faþã de terþi combinatãcu întãrirea supravegherii, inspecþiilor ºi sancþiunilor din par-tea organismului independent de supraveghere ºi cu efor-turile îndreptate în direcþia creºterii, definirii, evaluãrii ºi trans-parenþei calitãþii auditului. Rezultatele obþinute de Porter et al.(2009) pentru Marea Britanie sugereazã cã sistemul dã rezul-

339/2011

tate. În plus, organismele profesionale se aratã mai deschiseîn a dezbate probleme legate de cadrul conceptual sau sen-sul auditului, ceea ce ar crea premisele pentru reducerea înºi mai mare mãsurã a AEG. Teoretic, existã ºanse de succes;mai multe studii empirice vor trebui sã cerceteze în viitor

efectul diferitelor mãsuri asupra componentelor AEG.Interesant de vãzut ar fi proporþia ºi mãrimea componentelorAEG în þãri din zona Europei continentale, þãri de drept civil,unde rãspunderea legalã pentru neglijenþã faþã de terþi nu ajucat niciodatã un rol prea important.

Percepþia asupra auditului extern

Acknowledgements: Studiul reflectã rezultatele parþiale alecercetãrii realizate în contextul proiectului CNCSIS ID-1798/2008-2011 - "Studiu bipolar privind controversele depercepþie asupra auditului (audit expectation gap): profesieversus utilizatori", director de proiect prof. univ. dr. LaurenþiuDobroþeanu.

This study comprise the partial results of a wider researchconducted under the project CNCSIS ID-1798/2008-2011 -"Bipolar study of audit expectations gap: profession versusfinancial information users", project manager prof. univ. dr.Laurentiu Dobroþeanu.

Dennis, I. (2010), What Do You Expect? A Reconfiguration of theAudit Expectations Gap, International Journal of Auditing,Vol. 14, pp 130 -146

Eilifsen, A., Willekens, M. (2008), In the name of the trust. Somethoughts about trust, audit quality and audit regulation inEurope, publicat în R. Quick, S. Turley, & M. Willekens(Eds.), Auditing, trust and governance: Regulation in Europe(pp 1 – 18). Routledge, Taylor&Francis Group

Francis, J. R. (2004), What do we know about audit quality, TheBritish Accounting Review, Vol. 36 (2004), pp. 345-368

Hassink, H., Bollen, L., Meuwissen, R., De Vries, M. (2009),Corporate fraud and the audit expectations gap: A studyamong business managers, Journal of InternationalAccounting, Auditing and Taxation No. 18, pp. 85–100

Humphrey, C., Loft, A., Woods, M. (2009), The global audit pro-fession and the international financial architecture:Understanding regulatory relationships at a time of financialcrisis, Accounting, Organizations and Society, No. 34 (2009)810-825

Meuwissen, R., Wallage, P. (2008), The auditing profession inthe Netherlands: from Limperg’s principles to detailed rules,publicat în R. Quick, S. Turley, & M. Willekens (Eds.),Auditing, trust and governance: Regulation in Europe,Routledge, Taylor&Francis Group, pg. 169-185

Ojo, M. (2007), Eliminating the Audit Expectations Gap: reality ormith?, Journal of Forensic Accounting, Vol. VIII, Nr. 1 & 2

O’Malley, S.F. (1993), Legal liability is having a chilling effect onthe auditor’s role, Accounting Horizons, Vol. 7, June, pp. 82-7

Pacini, C., Hillinson, W., Alagiah, R., Gunz, S. (2002), Com-monwealth Convergence Toward a Narrower Scope ofAuditor Liability to Third Parties for Negligent Misstatements,Abacus, Vol. 38, No. 3, pp 425-457

Porter, B. (1993), An empirical study of the audit expectation-per-formance gap, Accounting and Business Research, Vol. 24,No. 93, pp 49-69

Porter, B., Ó hÓgartaigh, C., Baskerville, R. (2009), Report onresearch conducted in the United Kingdom and New Zealandin 2008 investigating the audit expectation-performance gapand users’ understanding of, and desired improvements to,the auditors’ report, http://web.ifac.org/download/Porter_et_al_Final_Report_Combined.pdf

Power, M. (1998), Auditor Liability in Context, Accounting,Organizations and Society, Vol. 23 (1), pp 77-79

Schelluch, P. (1996), Long form audit-report messages: Furtherimplications of the audit expectation gap, AccountingResearch Journal, Vol. 9, No. 1, pp. 48-55

Siddiqui, J., Nasreen, T., Choudhury-Lema, A. (2009), The auditexpectations gap and the role of audit education: the case ofan emerging economy, Managerial Auditing Journal, vol 24,no. 6, 2009, pp. 564-583

Sikka, P., Puxty, A., Willmott, H., Cooper, C. (1998), The Im-possibility of Eliminating the Expectations Gap: Some Theoryand Evidence, Critical Perspectives on Accounting, no. 9,299-330

Sikka, P. (2009), Financial crisis and the silence of the auditors,Accounting, Organizations and Society, Vol. 34, pp 868-873

Zhang, P. (2007), The Impact of the Public’s Expectations ofAuditors on Audit Quality and Auditing StandardsCompliance, Contemporary Accounting Research, Vol. 24No. 2, pp. 631-654

Financial Reporting Council (2006), Promoting Audit Quality,Discussion Paper, http://www.frc.org.uk/images/uploaded/documents/Promoting%20Audit%20Quality%20paper%20web%20optimised1.pdf

Referinþe bibliografice

34

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

Normalizare, convergenþã ºi conformitate în contabilitate privindraportarea financiarã

* Prof.univ.dr., Universitatea Româno-Americanã Bucureºti, auditor financiar, e-mail: a2c_vm@yahoo.com** Conf.univ.dr., Universitatea Româno-Americanã Bucureºti, e-mail: marilena.zuca@yahoo.com*** Drd., Universitatea Valahia din Târgoviºte, e-mail: valentina.tugui@yahoo.com

Standardization, Convergence and Compliance in Accounting Regarding the Financial Reporting Owing to the global economy and the global capital markets the accounting norms have been standardized at internationallevel. The achievement of the convergence in accounting assumes the elimination of the individual differences between thenational and international accounting norms and also between US GAAP and the present IAS/IFRS. Thus, there will be a sin-gle set of high quality global accounting standards which demand clear information similar to general use situations. The con-vergence IASB - FASB has been carried on settling the year 2011 as a final step of the process. It was proposed 2013 to bethe year when IFRS is applied in American companies.

The paths of regulators tend to meet. At international level, there are many attempts on the comparability of information pro-vided by financial statements. The study of the works in the field of accounting shows that the financial reporting norms, sim-ilar to the efforts for modernization of the accounting techniques, represent the basis for the corporate governance system atEuropean level. Taking into account the harmonization path carried out so far by our country, the authors believe that the appli-cation of IFRS in Romania is the most reliable option with all problems related to: culture and traditional values, different legalsystem and law, acceptance of the primacy of principles over the detailed rules that have become tradition in Romania, andnot least, trust in the professional judgment.

One of the most important consequences of the transition to IFRS is the opening towards the accounting occupation, whichwill reach its true value. The business environment, the users of information provided in the financial statements will have torely more on the professional reasoning, to become increasingly aware of the professional accountant's role in the organiza-tion and in the economy, in general.

Key words: standardization, convergence, US-GAAP, IAS/IFRS, corporate governance, financial reporting

JEL Classification: M40, M41, M48

Cuvinte cheie: normalizare, convergenþã, US-GAAP, IAS/IFRS, guvernanþã corporativã, raportare financiarã

Victor MUNTEANU*, Marilena ZUCA** & Valentina ÞUGUI***

Abstract

359/2011

IntroducereDatoritã mondializãrii economiilor ºiglobalizãrii pieþelor de capital a fost ne-cesarã armonizarea normelor contabilela nivel internaþional. Realizarea con-vergenþei în contabilitate presupuneeliminarea diferenþelor individuale întrenormele contabile naþionale ºi interna-þionale, precum ºi dintre US GAAP ºiactualele IAS/IFRS ºi, astfel, elabora-rea în interesul public a unui singur setde standarde contabile globale, deînaltã calitate, care cer informaþii trans-parente ºi comparabile în situaþiile deuz general. Convergenþa IASB-FASBcontinuã, stabilindu-se anul 2011 caperioadã de finalizare a procesului. S-apropus ca anul 2013 sã fie anul în careIFRS sã se aplice ºi în companiileamericane.

Studierea literaturii de specialitate re-levã faptul cã Normele de raportarefinanciarã, în consens cu eforturile demodernizare a tehnicilor contabile, re-prezintã temelia sistemului de guver-nanþã corporativã la nivel european.

Metodologiacercetãrii

Abordarea cercetãrii are drept obiectivo analizã a procesului de normalizare lanivelul global ºi a gradului de conver-genþã a normelor contabile naþionale cureglementãrile europene ºi standardeleinternaþionale IAS/IFRS.

Demersul de cercetare pe care se fun-damenteazã articolul a constat, pe de oparte, din analiza ºi sinteza reglemen-

tãrilor relevante pentru tematica aleasãprivitoare la raportãrile financiare, iar,pe de altã parte, din corelarea concluzi-ilor astfel obþinute cu aspecte concreteale practicii în acest domeniu, în scopulemiterii unor consideraþii cu privire lastadiul normalizãrii ºi convergenþei încontabilitate privind situaþiile financiare.Paºii urmaþi în demersul de cercetareau fost:

evidenþierea concepþiilor normaliza-toare în funcþie de care se defineºteobiectul normalizãrii;

prezentarea drumului parcurs de lanormalizare la reglementare privindraportarea financiarã, în þara noas-trã:

- normalizare, reglementare ºiconformitate privind situaþiilefinanciare;

- impactul referenþialului IFRS ºial Regulamentului 1606 a CEasupra dreptului contabil naþio-nal;

- aplicarea IFRS în România.

prezentarea rolului deþinut de nor-mele de raportare financiarã, înconsens cu eforturile de moderni-zare a tehnicilor contabile, pentrusistemul de guvernanþã corporativã,la nivel european.

Normalizarea ºi convergenþa

contabilãEvoluþia contemporanã a contabilitãþiipoate fi caracterizatã de mari fenomene

precum: normalizarea, armonizarea ºiconvergenþa. Astfel, se are în vedereameliorarea ºi reducerea diferenþelordintre practicile ºi reglementãrile con-tabile naþionale, elaborarea de principiiºi norme care sã conducã la obþinereaunei informãri ºi a unei imagini omo-gene asupra entitãþilor, la comparabili-tatea în timp ºi spaþiu a informaþiilor cese desprind din situaþiile financiare.

În materie de normalizare contabilã, înliteratura de specialitate se pot identifi-ca douã „curente” ce se pot regãsi lanivel internaþional1: unul de tip privat (detip anglo-saxon, unde intervenþia statu-lui în actul de normalizare este destulde redusã) ºi unul de tip public (undenormele contabile sunt dictate de stat).

Literatura de specialitate pune în evi-denþã o serie de definiþii ale normali-zãrii, precum: „normalizarea contabilãreprezintã procesul de aplicare delibe-ratã a normelor contabile pentru rezol-varea unor probleme referitoare la pro-ducþia ºi utilizarea informaþiei conta-bile”2; alþi autori definesc normalizareaca fiind „elaborarea, aplicarea ºi uni-formizarea practicilor contabile ºi a unornorme identice în acelaºi spaþiu geo-politic”3.

Pentru a asigura definirea unei normali-zãri contabile adaptatã nevoilor realeale economiei pot fi utilizate douã mij-loace principale: un instrument tehnic ºio instituþie pentru a o defini, a o pune înpracticã ºi a o adapta:

a) instrumentul tehnic folosit în nor-malizarea contabilã este sistemulcontabil de întreprindere. Contabili-tatea este marcatã de entitate, loculîn care ea este produsã. Normele,

Normalizare, convergenþã ºi conformitate

1 Feleagã L., Feleagã N., Contabilitate financiarã – O abordare europeanã ºi internaþionalã, vol I – Contabilitate financiarã fundamentalã, Bucureºti,Editura Economicã, 2007, pg.174

2 Horomnea E., Budugan D., Tabãrã N., Georgescu I., Beþianu L., Bazele contabilitãþii. Concepte. Modele. Aplicaþii, Editura Sedcom Libris, Iaºi, 2008,pg. 383

3 Colasse B. (coord), Encyclopédie de comptabilité, contrôle de gestion et audit, 2e édition, Economica, 2009, Paris, Harmonisation comptable inter-nationale, pg. 877

36

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

regulile contabile ºi tot ceea ce sereferã la ordonanþarea conturilor sepot formaliza prin:

Planul contabil general, aplicatîn þãri în care normalizarea re-zultã dintr-o largã înþelegereîntre autoritãþi, organisme profe-sionale ºi grupurile de utilizatori(exemplu Franþa)

Principii contabile general admi-se ºi planuri de conturi pe sec-toare de activitate, aplicate înþãri în care practicile contabilesunt guvernate de legi, regula-mente ºi practici administrative(exemplu, Germania)

Norme sau standarde contabile,aplicate în þãri în care profesiacontabilã reglementeazã practi-cile, în colaborare cu mediile deafaceri ºi cu grupurile de utiliza-tori.

b) instituþia care asigurã normalizareapoate fi de esenþã publicã sau pro-fesionalã. De exemplu, în Franþa in-stituþia este a statului, fiind denu-mitã „Autoritatea de Norme Conta-bile”, în schimb în Marea Britanieexistã un organism normalizatorindependent – FRC (Financial Re-porting Council) care are în subor-dine 5 consilii (inclusiv ASB-Ac-counting Standard Board). Se poatefolosi ºi varianta mixtã, de exemplu,în SUA, unde intervenþia publicãface obligatorii normele elaboratede organismele profesiei contabileliberale (organismul privat inde-pendent al profesiei contabile:Consiliul pentru Standarde deContabilitate Financiarã – FASB).

Cercetarea teoreticã a literaturii de spe-cialitate relevã faptul cã problemaesenþialã a normalizãrii contabile o con-

stituie concepþia normalizatoare înfuncþie de care se defineºte obiectulnormalizãrii. Din acest punct de vederese disting douã concepþii: una funda-mentatã pe planul contabil general,cealaltã fundamentatã pe cadrul con-tabil conceptual.

Concepþia fundamentatã pe planulcontabil general (normalizarea conta-bilã reglementatã) este proprie uneipãrþi a þãrilor Europei continentale, pro-motorul ei fiind Franþa. În aceastã con-cepþie, plecându-se de la diversitateade reguli ºi norme de înregistrare ºi pre-zentare a situaþiilor financiare, s-auadoptat principii ºi reguli contabile, plande conturi general, proceduri de înre-gistrare, precum ºi forma ºi formatulsituaþiilor financiare. Deºi într-o viziunemai modernã planul contabil general,ca ansamblu, constituie el însuºi o nor-mã, asupra sa s-au conturat dispute proºi contra vizând o normalizare care sãaibã la bazã o teorie normativã în caresã se regãseascã: obiectivele contabili-tãþii ºi ale normalizãrii contabile, utiliza-torii de informaþii contabile ºi nevoile lor.Evoluþia normalizãrii prin planul contabilgeneral, în sensul perfecþionãrii ei, mer-ge, aºa cum o demonstreazã realitatea,cãtre asimilarea într-un grad mai maresau mai mic a teoriei ºi practicilor anglo-saxone, proces propriu îndeosebi þãrilormembre UE4.

Concepþia normalizatoare funda-mentatã pe cadrul contabil concep-tual (normalizarea contabilã deregle-mentatã) este proprie þãrilor anglo-sa-xone. În aceastã concepþie, normali-zarea contabilã are ca obiect situaþiilefinanciare ºi cuprinde: componenþasituaþiilor financiare, elemente descriseîn situaþiile financiare, recunoaºterea ºievaluarea acestor elemente, reglemen-

tãrile, standardele ºi procedurile referi-toare la întocmirea ºi prezentarea situ-aþiilor financiare. Prin conþinutul sãu,cadrul contabil conceptual constituie unghid pentru normalizatorii contabili ºipoate fi considerat o veritabilã constitu-þie a contabilitãþii5.

Considerãm cã nu trebuie sã facem odelimitare strictã între reglementare ºidereglementare, respectiv între planulcontabil general ºi cadrul conceptualcontabil. Practic, nu este vorba despreaplicarea sau nu a legii, ci despre cre-area unui instrument tehnic menit sãajute normalizatorul în procesul de ela-borare a normelor contabile care, apoi,sã fie, eventual, reglementate de cãtreputerea legislativã. Cadrul contabil re-prezintã punctul de plecare în elabo-rarea de norme, este elementul caretrebuie sã asigure coerenþa normelor ºisã participe la formarea ºi dezvoltareasistemului normativ ºi la realizarea dereguli inteligibile, transparente ºi uºorde administrat.

Dispozitivele normalizãrii

contabileToate normele contabile impuse în modobligatoriu printr-o normã juridicã suntdenumite reglementãri contabile. Nor-malizarea contabilã este dispusã pe treinivele: naþional, regional ºi internaþional.

Normalizarea la nivel naþional esteprincipala dimensiune a normalizãriicontabile, fiind realizatã cu ajutorul in-strumentului de normalizare – planulcontabil general (PCG).

În urma cercetãrii teoretice a literaturiide specialitate, am constatat cã PCG

4 Feleagã L., Feleagã N., Op.cit., pg. 1755 Feleagã L., Feleagã N., Op.cit., pg. 187

379/2011

poate fi recomandat sau impus, înfuncþie de tipul de normalizare con-tabilã. El se diferenþiazã în privinþa com-ponentelor ºi caracteristicilor, de la oþarã la alta, în funcþie de conceptuladoptat pentru organizarea contabili-tãþii, de obiectivele urmãrite prin nor-malizare, determinate la rândul lor decererea ºi oferta de informaþii contabile,de cultura ºi tradiþiile contabile alefiecãrei þãri.

Putem afirma cã, pe mãsurã ce o partedin þãrile Europei, inclusiv þara noastrã,au inclus în normalizare tot mai multeprincipii contabile generale ºi au elabo-rat în acest spirit standarde locale, PCGºi-a pierdut valenþele. Este însã un pro-ces de perspectivã ºi pânã atunci PCGrãmâne cadrul ºi instrumentul norma-lizãrii contabile la nivel naþional.

Normalizarea la nivel regional este odezvoltare a dimensiunii normalizãriicontabile la nivelul unor grupuri de þãri,determinatã de obiectivele economice,financiare ºi sociale ale acestora. Cazulcel mai semnificativ este cel al norma-lizãrii contabile la nivelul Uniunii Euro-pene prin intermediul directivelor adop-tate de Consiliul Comunitãþilor Europe-ne. Aceste directive au caracterul unorrecomandãri, motiv pentru care fiecarestat, pentru a le aplica, are obligaþia dea le încorpora în legislaþia proprie, înurma analizei opþiunilor ºi adaptãrilorimpuse de particularitãþile naþionale.Cele mai relevante directive elaborateîn plan contabil au fost: Directiva a IV-adin 1978, care a avut ca obiectiv coor-donarea dispoziþiilor privind situaþiilefinanciare anuale individuale6 ºi Direc-tiva a VII-a din 1983, al cãrei obiectiv afost coordonarea dispoziþiilor privindsituaþiile financiare consolidate. Ulterioremiterii lor, directivele au suferit o serie

de modificãri ºi completãri, printre careconsiderãm oportun a aminti Directiva2001/65/27.09.2001 prin care s-a auto-rizat utilizarea valorii juste pentru con-tabilizarea anumitor instrumente finan-ciare. Revizuirea directivelor europeneîn direcþia modernizãrii ºi eliminãriieventualelor incompatibilitãþi cu IFRS aculminat în 2002 cu o propunere dedirectivã (ulterior a fost aprobatã defini-tiv – Reglementarea CE 1606/2002 de-numitã ºi Reglementarea IFRS 2005),care viza modificarea directivelor con-tabile în scopul eliminãrii incompatibili-tãþilor cu IFRS.

Normalizarea la nivel internaþionalreprezintã o dezvoltare superioarã nor-malizãrii regionale, fiind impusã de fe-nomenele de mondializare ºi financia-rizare a economiilor, manifestate prinapariþia de companii multinaþionale carevor sã fie cotate pe pieþele financiarestrãine. Aceasta a condus la necesi-tatea unui limbaj contabil unic la nivelmondial ºi de aici la necesitatea pre-zentãrii lor în raportãri financiare unita-re. Instrumentele folosite în normaliza-rea contabilã internaþionalã sunt Stan-

dardele Internaþionale de RaportareFinanciarã elaborate de Consiliul pen-tru Standarde Internaþionale de Conta-bilitate.

Cercetarea literaturii de specialitate nepermite sã afirmãm cã unul din obiec-tivele IASB7 relevã cerinþele ºi caracte-risticile principale ale IFRS-urilor vizândcalitatea acestora, armonizarea lor cuprocedurile contabile practicate în di-verse þãri, transparenþa ºi comparabili-tatea informaþiilor, asigurarea aceloraºibaze pentru elaborarea situaþiilor finan-ciare. Totodatã, sunt evidenþiate ºi altecaracteristici principale ale standarde-lor8, care þin de regulile de evaluare,recunoaºtere, prezentare ºi descriere atranzacþiilor ºi evenimentelor în cadrulunei entitãþi.

Într-o formã sintetizatã, dispozitivelenormalizãrii contabile sunt prezentategrafic în figura 1.

Procesul de globalizare a economiilora generat în ultima vreme fenomenesinergice la nivelul economiei mondiale,precum: dezvoltarea companiilor multi-naþionale prin creºterea numãrului ºi

Normalizare, convergenþã ºi conformitate

6 Tabãrã N., Horomnea E., Mircea M.C., Contabilitate internaþionalã, Editura Tipo Moldova, Iaºi, 2009, pg. 1207 Standardele Internaþionale de Raportare Financiarã 2009, Editura CECCAR, Bucureºti, 2009, pg. 688 Standardele Internaþionale de Raportare Financiarã 2009, Op.cit., pg. 68

38

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

puterii financiare a acestora, capabilesã producã modificãri în mãrimea, volu-mul ºi structura resurselor materiale, fi-nanciare ºi umane, la scarã naþionalã ºimondialã; creºterea volumului tranzac-þiilor transfrontaliere sau fenomenele deconcentrare politico-economico, pre-cum cele realizate de UE – fenomenecare reprezintã factori stimulativi pen-tru procesele de convergenþã ºi con-formitate contabilã.

Cum afirmam la început, datoritã mon-dializãrii economiilor ºi globalizãrii pie-þelor de capital a fost necesarã armo-nizarea normelor contabile la nivelinternaþional. Dorinþa de armonizare asistemelor contabile la nivel internaþio-nal ºi european s-a concretizat în pro-gramul de compatibilizare a directive-lor contabile europene cu standardeleinternaþionale de contabilitate. Armoni-zarea contabilã internaþionalã a fost unproces cu douã viteze: rapidã pentrumarile societãþi cotate la bursã ºi multmai lentã pentru celelalte9. Discutânddespre delimitarea între normalizare ºiarmonizare, profesorul Bernard Cola-

sse precizeazã cã armonizarea con-tabilã este mai puþin restrictivã decâtnormalizarea, stabileºte echivalenþeîntre o diversitate de practici contabile,fiind astfel o formã atenuatã a norma-lizãrii ºi un prim pas cãtre aceasta10. Alþiautori definesc armonizarea ca fiindprocesul prin care componentele cadru-lui contabil conceptual sunt corelate,compatibilizate ºi standardizate.11

Schematic, armonizarea normelor con-tabile la nivel mondial, este reprezen-tatã în figura 2.

Regãsim astfel, în literatura de speciali-tate, urmãtorii factori de influenþã în fa-voarea normalizãrii ºi armonizãrii con-tabile12:

globalizarea tot mai accentuatã aeconomiilor naþionale - internaþiona-lizarea este un obiectiv strategic alentitãþilor de talie mare deoareceaceasta asigurã accesul la noi sursede finanþare, noi pieþe de desfacere,duce la obþinerea de avantaje fis-cale ºi la reducerea costului capi-talului;

procesul de lãrgire a Uniunii Euro-pene – deºi existã o piaþã unicã, lanivelul Uniunii Europene, în contex-tul dat nu poate exista o contabili-tate unicã în Europa fãrã a face apella referenþialul IFRS;

globalizarea crescãtoare a pieþelorde capitaluri ºi concurenþa tot maiacutã de pe aceste pieþe – costulcapitalului este mult redus caurmare a diminuãrii riscului pentruinvestitori, iar efortul financiar pen-tru elaborarea situaþiilor financiarecomparabile va fi redus conside-rabil;

autoritãþile fiscale din întreaga lumevor putea înþelege ºi controla maiuºor operaþiunile companiilor multi-naþionale;

necesitatea ºi dorinþa conducãtorilorcorporaþiilor multinaþionale de aajunge la o convergenþã optimãîntre sistemul intern de informare ºicel extern. Alãturi de guvernanþacorporativã, al doilea semn caremarcheazã drumul globalizãrii pro-vine de la IFRS.

Din cercetarea teoreticã efectuatã amconstatat cã realizarea convergenþeiînseamnã eliminarea diferenþelor indi-viduale dintre normele contabile naþio-nale ºi internaþionale, precum ºi dintreUS GAAP ºi actualele IAS-IFRS ºi ela-borarea în interesul public a unui singurset de standarde contabile globale, deînaltã calitate, care cer informaþii trans-parente ºi comparabile în situaþiile deuz general.

Convergenþa între standardele naþio-nale ºi internaþionale este facilitatã defactori precum13:

9 Colasse B. (coord), Op.cit, pg. 459-47010 Colasse B. (coord), Op.cit., pg. 87711 Nobes C., Parker R., Comparative International Accounting, 10th edition, Pearson Education, Edit.Prentice Hall, 2008, pg. 75-7812 Nobes C., Parker R., Op.cit., pg. 75-78,pg. 102-10513 Nobes C., Parker R., Op.cit., pg. 85

399/2011

larga reprezentare a þãrilor nonanglo-saxone în conducerea IASB;

dorinþa unor þãri precum Franþa ºiItalia de a-ºi consolida pieþele decapitaluri ºi a-ºi moderniza practicilecontabile;

creºterea numãrului de companiidin þãri precum Germania, Japoniacare au dorit sã atragã capital de pepieþele financiare;

dorinþa de a evita dominaþia SUA încontabilitate, fãcând din IASB oalternativã mult mai atrãgãtoare;

recentele falimente financiare derãsunet care au scãzut încredereapublicului în contabilitate;

internaþionalizarea profesiei conta-bile.

Convergenþa mondialã IAS/IFRS – USGAAP/FASB analizeazã diverse pro-bleme ºi fie propune modificãri alenormelor americane pentru a eliminadiferenþele existente, fie comunicãIASB motivul pentru care a hotãrât sãnu modifice prevederile din US GAAP.În acelaºi timp, IASB deruleazã un pro-ces de revizuire a IFRS ºi ia, acolounde este cazul, aceleaºi mãsuri ca ºiFASB.

Constatãm cã diferenþele dintre norme-le contabile emise de cele douã orga-nisme – IASB ºi FASB – rezidã în faptulcã ele servesc medii diferite (inter-naþional pentru primele, naþional pentrucelelalte), au suport tehnic ºi logisticdiferit ºi rezultã din procese de elabo-rare ºi de structurã de normalizarediferite. Convergenþa IASB – FASBcontinuã, stabilindu-se anul 2011 caperioadã de finalizare a procesului. Deasemenea, s-a propus ca anul 2013 sãfie anul în care IFRS sã se aplice ºi încompaniile americane.

De reþinut cã în calea convergenþeicontabile se interpun o serie de obsta-cole care vizeazã atât complexitateaanumitor norme(mai cu seamã cele re-feritoare la instrumentele financiare ºicele care prevãd recunoaºterea la va-loarea justã), cât ºi faptul cã orice refe-renþial contabil naþional poartã, într-oformã sau alta, amprenta unor consi-derente fiscale.

Putem afirma cã fenomenele economi-ce ºi financiare cu care se confruntãlumea obligã ºi România sã se adap-teze la cerinþele mondializãrii ºi globa-lizãrii pieþelor financiare (un prim pasfiind armonizarea ºi respectiv conformi-tatea cu directivele europene).

Normalizare, reglementare ºi

conformitate privindsituaþiile financiare

în RomâniaÎn România, raportarea financiarã ºi ce-rinþele din domeniul auditului continuãsã sufere schimbãri ºi sã facã progreseîn direcþia aplicãrii de standarde com-parabile cu cele aplicate în cadrul UE.

Încã din anul 1990, raportarea finan-ciarã din România a urmat un procescontinuu de dezvoltare, fiind orientatãmai mult cãtre furnizarea de informaþiipentru autoritãþile statului decât pentruinvestitori (actuali ºi potenþiali), mana-gement, instituþii financiare sau alþi uti-lizatori obiºnuiþi ai rapoartelor financiareîntr-un context internaþional.

Încã din anul 1999, Ministerul Finanþe-lor Publice a demarat un proiect de ar-monizare a legislaþiei româneºti din do-

meniul contabilitãþii ºi auditului cu Stan-dardele Internaþionale ºi Directivele Eu-ropene în domeniu, care a condus launele schimbãri fundamentale în legis-laþie: OMFP nr. 94/2001 (armonizarearaportãrii financiare din România cu ce-rinþele Standardelor Internaþionale deContabilitate ºi Directiva a 4-a a UniuniiEuropene); OMFP nr. 306/2002 (armo-nizarea raportãrii financiare cu cerinþeleDirectivei a 4-a a Uniunii Europene pen-tru societãþile comerciale care nu aplicãOMFP nr. 94/2001); OUG nr. 75/1999aprobatã prin Legea 133/2002 (înfiin-þarea unui organism responsabil cuinstruirea ºi reglementarea activitãþii deaudit financiar, Camera Auditorilor Fi-nanciari din România); OMFP nr. 1752/2005 (aprobarea reglementãrilor con-tabile armonizate cu Directivele Euro-pene); OMFP nr. 907/2005 (aprobareacategoriilor de persoane juridice careaplicã reglementãri contabile conformecu IFRS), OMFP nr. 3055/2009 (apro-barea reglementãrilor contabile con-forme cu Directivele Europene ).

Începând cu ianuarie 2010, OMFP nr.1752/2005 a fost înlocuit cu OMFP nr.3055/200914, care acoperã într-un sin-gur act legislativ raportarea financiarãaplicabilã entitãþilor, fiind structurat îndouã pãrþi, conform directivelor trans-puse. Acest act legislativ aduce ele-mente de noutate privind tratamentelecontabile ºi cadrul general de întoc-mire ºi prezentare a situaþiilor finan-ciare. Toate situaþiile financiare trebuiesã fie însoþite de declaraþia scrisã aconducerii societãþii privind responsa-bilitatea pentru întocmirea situaþiilor fi-nanciare anuale ºi de raportul admi-nistratorului privind activitatea desfã-ºuratã.

Pe de altã parte, pentru marile între-prinderi ºi societãþi multinaþionale impu-

Normalizare, convergenþã ºi conformitate

14 Reglementãri contabile conforme cu directivele europene – Ed.a 4-a, revizuit, Bucureºti, Monitorul Oficial R.A., 2009, pg.32-36

40

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

nerea de cãtre organismele de nor-malizare naþionale a unor reglementãriautohtone, diferite de cele interna-þionale, apare ca o piedicã în caleaaccesului la marile pieþe financiare.Aceste entitãþi sunt obligate sã-ºi pre-zinte situaþiile financiare în conformitatecu normele internaþionale, ceea cegenereazã costuri suplimentare deretratare a informaþiilor.

Din cercetarea efectuatã constatãm cãnormele elaborate de IASB nu au ca-racter obligatoriu pentru þãrile membre.Acestea pot aplica sau nu normeleinternaþionale, în funcþie de propriileinterese ºi de gradul de compatibilitateîntre prevederile conþinute în norme ºicele din legislaþia contabilã naþionalã.

Legea contabilitãþii nr. 82/1991, cu mo-dificãrile ulterioare, inspirate de modelulcontabil francez au fost bine realizatedin punct de vedere structural ºi con-ceptual. Dacã fiscalitatea nu ar fi afec-tat sensul economic al acestor regle-mentãri, calitatea informaþiei contabilenu ar fi fost compromisã. Mai direct,dacã toate dispoziþiile prevãzute deLegea nr. 82/1991 ar fi fost respectate,cu un tratament fiscal separat la fineleperioadei de raportare, informaþia con-tabilã ar fi avut altã relevanþã.

Ceea ce meritã subliniat este faptul cãpentru apropierea dreptului contabilautohton de reglementãrile contabileeuropene ºi internaþionale nu s-a optatpentru preluarea integralã a acestora.Aceastã armonizare s-a realizat firesc,prin adoptarea acelor perfecþionãrinecesare pentru alinierea la directiveleeuropene. O asemenea orientare con-stituie un prim pas cãtre o schimbareesenþialã de opticã în domeniul infor-mãrii financiar-contabile, datele furni-

zate urmãrind satisfacerea cerinþelorcomune ale utilizatorilor.

Impactul referenþialului IFRS

ºi al Regulamentului1606 a CE asupradreptului contabil

naþionalAºa cum este cunoscut, România aparcurs în perioada anilor 2001-2005un program de aplicare a Reglemen-tãrilor contabile armonizate cu Direc-tivele europene ºi Standardele Interna-þionale de Contabilitate.

În acest sens, ne propunem sã abor-dãm unele aspecte legate de adoptareaºi implementarea în România a IFRS,potrivit cerinþei (utilizatã obligatoriu înUniunea Europeanã începând cu anul2005) prevãzutã în Regulamentul 1606/2002 aprobat de Parlamentul Euro-pean. Considerãm relevantã concluziamonitorizãrii realizate de direcþia deprofil a Comisiei Europene cu privire lanivelul de conformare a reglementãrilorcontabile româneºti la Directivele Eu-

ropene 4 ºi 7, din care rezultã un înaltgrad de asigurare a conformitãþii cunormele europene.

Organismul responsabil cu monitori-zarea realizãrii obiectivului acestui plana revenit, în România, Consiliului Con-tabilitãþii ºi Raportãrilor Financiare15.Activitatea Consiliului are drept scopcreºterea încrederii utilizatorilor de in-formaþii în raportãrile financiare ºi gu-vernanþa corporativã prin promovareaºi îmbunãtãþirea calitãþii raportãrilor.

În ceea ce priveºte procesul de regle-mentare a aplicãrii IFRS în România,Legea contabilitãþii nr. 82/1991, republi-catã, cu modificãrile ºi completãrile ul-terioare, prevede16: „pentru persoanelejuridice care aplicã Standardele Inter-naþionale de Raportare Financiarã(IFRS), situaþiile financiare anuale secompun din bilanþ, cont de profit ºipierdere, situaþia modificãrii capitaluluipropriu, situaþia fluxurilor de trezorerie,politici contabile ºi note explicative....”.

În corelare cu aceastã cerinþã a fostadoptat OMFP nr. 907/2005 privindaprobarea categoriilor de persoanejuridice care aplicã reglementãri con-tabile conforme cu IFRS, respectiv cuDirectivele Europene. Acest ordin aprivit numai exerciþiul financiar 2006

15 HG nr. 401/05.05.2005 privind înfiinþarea Consiliului Contabilitãþii ºi Raportãrilor Financiare, Regulamentul de organizare ºi funcþionare a CCRF(M.O. 409 / 16.05.2005), cap.I, art.3

16 Legea contabilitãþii nr. 82/24.12.1991, republicatã, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare (M.O.454/18.06.2008)

419/2011

(premergãtor aderãrii la Uniunea Euro-peanã) ºi a reglementat17 cã instituþiilede credit întocmesc ºi un set distinct desituaþii financiare, conforme cu IFRS,prin retratarea situaþiilor financiare con-forme cu Directivele Europene. Cele-lalte persoane juridice prevãzute laart.1 din Legea contabilitãþii au aplicatpentru anul 2006 reglementãri contabileconforme cu Directivele Europene(OMFP nr. 1752/2005). Totodatã, înbaza obiectivelor Planului de acþiune peþarã pentru îmbunãtãþirea raportãrii fi-nanciare18 a continuat procesul de pre-gãtire a strategiei de implementare aIFRS, concretizatã în elaborarea cuasistenþa Bãncii Mondiale a Cadruluigeneral al strategiei de implementare aIFRS în România.

Din cercetarea efectuatã am constatatcã principalele obiective ale acestuiCadru general (adoptat ca document delucru care va fi revizuit permanent, înfuncþie de evoluþiile privind adoptarea ºitrecerea la IFRS) au vizat stabilireaacþiunilor care trebuiau întreprinse pen-tru pregãtirea ºi trecerea la IFRS, ad-ministrarea introducerii IFRS în Româ-nia ca instrumente juridice, asigurareaunui nucleu central în sprijinul imple-mentãrii IFRS ca orizont de timp în2007, creºterea gradului de conºtienti-zare în rândul pãrþilor interesate de apli-carea IFRS asupra aspectelor princi-pale ale acestora ºi cererea de oportu-nitãþi suplimentare pentru a primi rãs-punsuri la aspecte care ar putea sãaparã, precum ºi stabilirea unor respon-sabilitãþi clare pentru acþiunile legate deprocesul de implementare ºi încura-jarea cooperãrii între pãrþile interesate.

Ca impact al aplicãrii referenþialuluiIFRS 1 „Adoptarea pentru prima datã aStandardelor Internaþionale de Raporta-re Financiarã”, revizuit în 2008, sereþine faptul cã în orice situaþii financia-re care cuprind rezumate ale dateloristorice sau informaþii comparative con-form IAS anterioare, o entitate vamenþiona clar cã acele informaþii con-form IAS anterioare nu au fost întocmiteîn conformitate cu IFRS ºi va prezentanatura principalelor ajustãri necesarepentru conformarea la IFRS. Entitateanu trebuie sã cuantifice aceste ajustãri,ci sã explice felul în care trecerea laaplicarea IFRS a afectat poziþia finan-ciarã raportatã, performanþa financiarãºi fluxurile de numerar.

În conformitate cu IFRS 1 „Adoptareapentru prima datã a Standardelor In-ternaþionale de Raportare Financiarã”,primele situaþii financiare trebuiau sãincludã19 reconcilierile dintre capitalurileproprii ale entitãþii raportate conformGAAP anterioare ºi capitalurile propriiconform IFRS, precum ºi reconciliereacontului de profit ºi pierdere conformGAAP anterioare cu contul de profit ºipierdere conform IFRS, la data treceriila IFRS ºi la sfârºitul ultimei perioadeprezentate în cele mai recente situaþiifinanciare anuale ale entitãþii conformGAAP anterioare. Totodatã, trebuiau in-cluse prezentãrile pe care IAS 36 „De-precierea activelor” le-ar fi impus dacãentitatea ar fi recunoscut pierderile dindepreciere sau reversãrile în perioadaîncepând cu data trecerii la IFRS.

Prin urmare, reconcilierile menþionatevor oferi informaþii suficiente pentru cautilizatorii sã înþeleagã ajustãrile semni-ficative ale bilanþului ºi contului de pro-

fit ºi pierdere. Totodatã, dacã entitateaidentificã erori efectuate conform IASanterioare, reconcilierile vor face o dis-tincþie clarã între corectarea acelor eroriºi modificarea politicilor contabile.

În ceea ce priveºte situaþia fluxurilor denumerar, dacã entitatea a prezentat osituaþie a fluxurilor de numerar conformIAS anterioare, atunci aceasta va expli-ca ajustãrile semnificative la situaþiafluxurilor de numerar.

În ceea ce priveºte utilizarea valoriijuste ca fiind costul estimat în cazulunor imobilizãri corporale, financiaresau necorporale, în bilanþul de deschi-dere IFRS, entitatea va prezenta pentrufiecare post bilanþier cumulul valoriijuste ºi ajustarea totalã a valorilor con-tabile raportate conform IAS anterioare.

Aplicarea IFRS în România

Procesul de adoptare ºi aplicare a stan-dardelor IAS/IFRS în România are labazã legislaþia Uniunii Europene referi-toare la implementarea IFRS în spaþiulcomunitar, respectiv prevederile Regu-lamentului european 1606 ºi cele aleConsiliului privind aplicarea Standarde-lor Internaþionale de Contabilitate.Astfel, Ministerul Finanþelor Publice astabilit urmãtoarele etape privind imple-mentarea IFRS în România:

Aplicarea IFRS în 2006 – potrivit OMFPnr. 907/2005 agenþii economici care facparte din categoria entitãþilor de interespublic definite prin lege, au întocmitopþional un set distinct de situaþii finan-ciare conforme cu IFRS, pentru nece-

Normalizare, convergenþã ºi conformitate

17 OMFP nr. 907/2005 privind aprobarea categoriilor de persoane juridice care aplicã reglementãri contabile conforme cu IFRS, respectiv cuDirectivele Europene

18 HG nr. 2170/2004 privind aprobarea strategiei pe þarã pentru implementarea Planului de acþiune pe þarã în vederea îmbunãtãþirea raportãriifinanciare în România

19 Standardele Internaþionale de Raportare Financiarã2009, Op.cit., pg. 110

42

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

sitãþi proprii de informare ale utilizato-rilor, alþii decât instituþiile statului, potri-vit opþiunii acestora ºi dacã au capaci-tatea de implementare corespunzã-toare20.

Aplicarea IFRS în 2007 – potrivit OMFPnr. 1121/2006, societãþile comercialeale cãror valori mobiliare la data bilanþu-lui au fost admise la tranzacþionare pe opiaþã reglementatã ºi care întocmescsituaþii financiare consolidate au avutobligaþia sã aplice IFRS la întocmireaacestor situaþii; aceste societãþi aveaudreptul sã întocmeascã ºi un set distinctde situaþii financiare anuale obþinuteprin aplicarea IFRS destinate utilizato-rilor de informaþii, alþii decât instituþiilestatului; celelalte entitãþi de interes pu-blic definite potrivit legii, puteau aplicaIFRS la întocmirea situaþiilor financiareindividuale sau consolidate, pentrunecesitãþi proprii de informare21.

Aplicarea IFRS în 2008 – pentru soci-etãþile comerciale ale cãror valori mobi-liare la data bilanþului au fost admise latranzacþionare pe o piaþã reglementatã,strategia privind aplicarea IFRS a fostcea prevãzutã de CNVM. Pentru aces-tea, ca ºi pentru celelalte entitãþi,Ministerul Finanþelor Publice a prevãzutîntocmirea de situaþii financiare anualeobþinute prin aplicarea Reglementãrilorcontabile armonizate cu directivele eu-ropene, aprobate prin OMFP nr. 1752/2005, acestea fiind ºi baza la stabilireaimpozitelor ºi taxelor, ºi în plus22: com-paniile ºi societãþile naþionale aveauobligaþia sã întocmeascã ºi un set dis-tinct de situaþii financiare anuale indivi-duale, precum ºi situaþii financiare con-solidate, obþinute prin aplicarea IFRS,pentru necesitãþi proprii de informareale utilizatorilor, alþii decât instituþiile

statului; persoanele juridice care apar-þin unui grup de societãþi ºi intrã înperimetrul de consolidare de cãtre osocietate-mamã care aplicã IFRS tre-buiau sã întocmeascã ºi un set distinctde situaþii financiare anuale individuale,obþinute prin aplicarea IFRS, pentrunecesitãþi proprii de informare ale uti-lizatorilor, alþii decât instituþiile statului;celelalte entitãþi de interes public, carebeneficiazã de împrumuturi neram-bursabile sau împrumuturi garantate destat a cãror valoare depãºeºte suma de500.000 euro trebuiau sã întocmeascãºi un set distinct de situaþii financiareanuale individuale, precum ºi situaþii fi-nanciare consolidate, obþinute prin apli-carea IFRS, pentru necesitãþi proprii deinformare ale utilizatorilor, alþii decâtinstituþiile statului.

Aplicarea IFRS in 2010 - continuareaaplicãrii IFRS pentru întocmirea unuiset distinct de situaþii financiare, setulde situaþii financiare avut în vedere lastabilirea sarcinilor fiscale fiind celîntocmit în baza reglementãrilor con-tabile conforme cu directivele europeneaprobate prin OMFP nr. 3055/2009. Caurmare a rezultatelor evaluãrilor efectu-ate în ceea ce priveºte gradul depregãtire al tuturor instituþiilor de creditpentru aplicarea noilor standarde con-tabile ºi þinând seama de angajamentulasumat de partea românã, prin Scri-soarea de intenþie semnatã la Bucureºtila 5 februarie 2010 ºi aprobatã prinDecizia Consiliul Director al FonduluiMonetar Internaþional din 19 februarie2010, s-a stabilit ca fiind fezabilãadoptarea IFRS ca bazã a contabilitãþiiºi pentru întocmirea situaþiilor financiareindividuale, respectiv a unui set unic desituaþii financiare, începând cu exerci-þiul financiar al anului 2012.

Adoptarea IAS/IFRS la nivelul compani-ilor asigurã un sistem transparent deraportare care duce la micºorarea cos-tului capitalului ºi are consecinþe directeasupra dezvoltãrii mediului de afaceriromânesc.

Þinând cont de drumul armonizãrii par-curs pânã în prezent de þara noastrã,considerãm cã aplicarea IFRS în Ro-mânia s-ar putea realiza pe una dinurmãtoarele cãi:

- fie aplicarea ca atare a IFRS

- fie aplicarea unor reglementãri con-tabile naþionale care au fost elabo-rate pe baza principiilor înscrise înIFRS-uri.

Succint, etapele aplicãrii IFRS în Româ-nia sunt reprezentate grafic în figura 3.

Pentru a se asigura comparabilitateainformaþiilor furnizate de situaþiilefinanciare, scopul final al convergenþeiºi armonizãrii internaþionale, este depreferat a se adopta prima cale, apli-carea ca atare a IFRS, însã aceastãvariantã, în România, ridicã serioasedificultãþi legate de cultura ºi valoriletradiþionale, sistemul juridic diferit, ac-ceptarea primordialitãþii principiilor îndefavoarea regulilor detaliate devenitetradiþionale în România ºi, nu în ultimulrând, încrederea în raþionamentul pro-fesional. Totuºi, aceastã variantã parecea mai veridicã.

Aplicarea unor reglementãri contabilenaþionale elaborate pe baza principiilorînscrise în IFRS-uri pare calea cea maiaccesibilã, însã aceasta presupune obunã cunoaºtere a standardelor, pre-cum ºi o pregãtire a cadrului legislativnecesar aplicãrii principiilor IFRS, astfelîncât sã se asigure convergenþa totalã

20 OMFP nr. 907/2005 privind aprobarea categoriilor de persoane juridice care aplicã reglementãri contabile conforme cu IFRS, respectiv cuDirectivele Europene, M.O. 597/11.07.2005

21 OMFP nr. 1121/2006 privind aplicarea Standardelor Internaþionale de Raportare Financiarã, M.O. 602/12.07.200622 OMFP nr. 1752/2005 - Reglementãrile contabile conforme cu directivele europene, M.O.1080/30.11.2005

439/2011

cu IFRS. Deºi aceastã cale ar putea sa-tisface mai bine raporturile între con-tabilitate ºi fiscalitate, precum ºi între

principiile ºi regulile contabile, obþine-rea unei convergenþe ºi conformitãþitotale nu pare a fi un deziderat realiza-

bil, existând posibilitatea denaturãriiadevãratului sens ºi a spiritului principi-ilor înscrise în standardele IFRS.

Normalizare, convergenþã ºi conformitate

44

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

Guvernanþa corporativã ºi

raportãrile financiare– o istorie a

reglementãriloreuropene în materie

de raportareBuna guvernare a unei companii poatefi privitã ca o cerinþã a exigenþelor de-mocratice (ale pieþei de capital) ºi, înacelaºi timp, ca o necesitate economicãºi socialã. În ciuda interesului manifes-tat faþã de realizarea unei bune guver-nanþe corporative, mai ales dupã ma-rile scandaluri financiare, existã totuºiincertitudine cu privire la însãºi definiþiasa, precum ºi divergenþe internaþionaleprivind domeniul de aplicare23. Astãzi seacordã o atenþie din ce în ce mai mareproblematicii bunei guvernanþe corpo-rative. Transparenþa ºi rigoarea au de-venit valori organizaþionale prioritare,aplicarea procedurilor ºi practicilorechitabile ºi transparente în materie deraportare financiarã ºi guvernanþã cor-porativã înscriindu-se pe linia asigurãriicreºterii valorii întreprinderii ºi a perfor-manþelor sale. În acelaºi timp, trans-parenþa ºi informarea continuã stau labaza construirii unei pieþe reglementateºi oferã pãrþilor interesate (stakehol-ders) oportunitatea de a înþelege struc-tura companiei, activitãþile ºi politicilesale, astfel încât sã poatã aprecia per-formanþele ºi poziþia sa financiarã.Adoptarea IFRS asigurã furnizarea

de informaþii comparabile, utile in-vestitorilor în luarea deciziilor ra-þionale.

Considerãm astfel cã în centrul pro-blematicii guvernanþei corporative seregãseºte tema performanþei, în sensulcã aplicarea eficientã a mecanismelorºi principiilor de guvernanþã influen-þeazã nivelul de rentabilitate al com-paniei ºi genereazã, astfel, performanþeeconomice semnificative. O performan-þã ridicatã poate indica un randamentfinanciar ºi o valoare bursierã conside-rabile pentru acþionari.

Referitor la guvernanþa corporativã ºiînscriindu-se în acelaºi timp în linia pre-ocupãrilor vizând perfecþionarea func-þionãrii acesteia, Federaþia ExperþilorContabili Europeni (FEE) considerãoportunã revizuirea recomandãrilor re-feritoare la guvernanþa corporativã „ast-fel încât sã devinã eficiente, în egalãmãsurã, la pregãtirea ºi prezentareainformaþiilor financiare de calitate,prin aplicarea IFRS”24. Documentul fa-ce referire totodatã la elementele debazã din interiorul ºi din afara între-prinderii (componente ale sistemului deguvernanþã) necesare pentru o rapor-tare financiarã de calitate. În acest ca-dru de preocupãri, FEE a sprijinit ºi con-cluziile Comisiei Europene referitoare lanecesitatea instituirii unui Cod Euro-pean de Guvernanþã Corporativã ºiabordarea comunã la nivelul UniuniiEuropene a prevederilor din celelaltecoduri.

Guvernanþa corporativã este introdusãprin intermediul unor coduri care diferã

în þãrile membre UE, dar ele abordeazão serie de probleme comune, respectiv:creºterea transparenþei companiei,rãspunderea consiliului de administraþieºi a managerului, tratamentul echitabilal tuturor acþionarilor, acurateþea rapor-tãrii financiare în timp util25. De aseme-nea, OECD a publicat în 2006 o me-todologie de evaluare a punerii în apli-care a principiilor de guvernanþã corpo-rativã care poate fi utilizatã de evalua-tori independenþi sau în cadrul autoe-valuãrii, de autoritãþile naþionale, pre-cum ºi de Banca Mondialã în cadrulprogramului ROSC (Raport privindRespectarea Standardelor ºi Codurilor).Astfel, aceastã metodologie serveºteca bazã pentru evaluarea aplicãrii prin-cipiilor OECD pentru determinareapunctelor forte ºi a carenþelor specificeale guvernanþei corporative, contribuindla îmbunãtãþirea cadrului de guvernanþãcorporativã ºi a performanþelor eco-nomice26.

Principalele avantaje ale codurilor deguvernanþã corporativã se referã la27:atragerea investitorilor ca urmare asporirii încrederii acestora ºi explicaþi-ilor pe care le oferã practicile de guver-nanþã corporativã; favorizeazã bunafuncþionare a pieþelor de capital; con-tribuie la o mai bunã comunicare ºiînþelegere între acþionari, administratoriºi manageri; conferã libertate de decizieºi acþiune firmelor în vederea realizãriiobiectivelor strategice; contribuie lacreºterea performanþelor entitãþii; esteutilã ºi necesarã pieþelor de capital, ter-þilor aflaþi în relaþii cu o societate (credi-tori, furnizori, clienþi), investitorilor, au-

23 Naciri H. (coord.) - Traité de gouvernance corporative. Théories et practiques à travers le monde, Les Presses de l’Université Laval, 2009, Canada,Introduction

24 Federaþia Experþilor Contabili din Europa (FEE), Financial reporting and auditing aspects of corporate governance, iulie 2003, pct. 2.425 OECD 2004, Les principes de gouvernement d’entreprise a ¾OCDE, Paris, 200426 OECD 2006, La methodologie d’evaluation de la mise en oeuvre des principes de ¾OECD sur le gouvernement d’entreprise, Paris, 200627 Mihãilescu I., Perspective româneºti în asimilarea guvernanþei corporative ºi auditul raportãrilor financiare, Simpozionul Internaþional

„Perfecþionarea managementului micro ºi macroeconomic în condiþiile unei economii funcþionale de piaþã”, Universitatea Constantin Brâncoveanu,Piteºti, 2006

459/2011

toritãþilor publice, asociaþiilor profesio-nale

Declararea conformitãþii cu un codde guvernanþã corporativã a devenitobligatorie în UE începând cu 2006(prin Directiva 2006/46/EC), companiilefiind obligate sã includã declaraþia deconformitate în raportul anual al admi-nistratorilor, raport ce însoþeºte situaþiilefinanciare anuale ale companiilor. Prinaceasta s-a urmãrit creºterea graduluide responsabilitate a administratorilorfaþã de investitori ºi nu numai.

Eficienþa raportãrii – atât pentru com-paniile listate, cât ºi pentru cei carecautã doar o informare – ar fi mãritãsubstanþial dacã aceste informaþii ar fiprezentate pe propriul web site. Primulpas, fãcut în anul 2006, marcheazãintenþia CESR (The Committee ofEuropean Securities Regulators) de aintroduce un sistem de informare pan-european care sã permitã accesul laconturile anuale ºi interimare ale com-paniilor europene cotate. Un studiurealizat de C.M. Vasile28 asupra a 140companii listate din patru pieþe emer-gente (România, Polonia, RepublicaCehã ºi Ungaria) relevã rezultatereduse relativ la publicarea informaþiilorºi transparenþã (în Ungaria ºi Româniapublicarea informaþiilor se realizeazã înrapoartele anuale, în timp ce în celelaltedouã þãri se publicã ºi rapoarte corpora-tive bianuale).

Autoarea subliniazã, în cadrul aceluiaºistudiu, cã în Polonia ºi România website-urile nu sunt utilizate foarte multpentru dezvãluirea informaþiilor în timputil ºi ca modalitate de creºtere a trans-parenþei.

Amploarea raportãrilor transparente im-puse de coduri are menirea de a ex-pune compania la o evaluare din parteaactorilor de pe piaþã în ceea ce priveºteperformanþa ºi relaþiile cu parteneriiexterni. Din cercetarea literaturii despecialitate constatãm cã impactul sis-temului de guvernanþã corporativãasupra performanþei poate fi evaluatsub urmãtoarele aspecte29:

o slabã guvernanþã se resimte în ra-tingul firmei, din moment ce com-paniile de rating au început sã in-cludã în criteriile de evaluare ºiaspecte privind guvernanþa corpora-tivã;

impactul unei bune guvernãri sau aunei slabe guvernãri asupra cursuluiacþiunilor pe pieþele financiare esteîncã un subiect controversat de-oarece este dificil de stabilit empiricdacã un sistem de guvernanþã cor-porativã eficient influenþeazã pozitivcapitalizarea bursierã. Pe de altãparte, publicarea unor date incom-plete sau false va afecta încredereape care piaþa o acordã companiei ºi,evident, va diminua cursul bursier alacesteia;

implicarea investitorilor instituþionalieste un aspect pozitiv dacã þinemcont de faptul cã ei trebuie sãadopte o poziþie publicã faþã de anu-mite aspecte de guvernanþã corpo-rativã ale companiei în care auinvestit. Astfel, studiul menþionatanterior realizat de C.M.Vasile30

relevã faptul cã investitorii insti-tuþionali, în special în Ungaria ºiRomânia, precum ºi creditorii insti-tuþiilor financiare (în Polonia) vor

avea un rol important în prevenireaabuzului proprietarilor cu putere decontrol.

poziþia financiarã a companiei poatefi influenþatã în sensul cã documen-taþia de credit poate conþine anu-mite criterii de eligibilitate privindguvernarea companiei (de exemplu,un anumit numãr de administratoriindependenþi, comitet de audit impli-cat în luarea deciziilor).

În urma studierii literaturii de speciali-tate se constatã cã normele deraportare financiarã, în consens cueforturile de modernizare a tehnicilorcontabile, reprezintã temelia sistemu-lui de guvernanþã corporativã la niveleuropean. Informaþiile relevante, darmai ales credibile sunt menite sã re-ducã conflictele de agenþie ºi sã con-struiascã încrederea între grupurile destakeholderi. Totodatã, unificarea pieþe-lor financiare, facilitãþile IT privind publi-carea informaþiilor ºi asigurarea comu-nicãrii externe, volatilitatea mediuluieconomic ºi accelerarea competiþieiobligã societãþile sã se adapteze per-manent pentru a rãmâne operative ºieficiente pe piaþã. Lipsa unei informãriadecvate cu privire la comunicareaºi transparenþa informaþiilor dinraportãrile financiare are un efectcoroziv asupra nivelului de încredereîn procesul de raportare.

Pentru actorii pieþelor globalizate deastãzi (marile societãþi cotate, investi-torii, analiºtii financiari, organismele dereglementare etc.) informaþia con-tabilã reprezintã un „bun public”31

utilizat în luarea deciziilor, motiv pentrucare ea trebuie sã asigure comparabili-

Normalizare, convergenþã ºi conformitate

28 Vasile C.M., Op.cit., pg. 15429 Naciri H. (coord.), Traité de gouvernance corporative. Théories et practiques à travers le monde, Les Presses de l’Université Laval, 2006, Canada,

pg. 546-54830 Vasile C.M., Op.cit., pg. 15431 Ionaºcu I., Ionaºcu M., Raportarea financiarã ºi interesul public, Congresul profesiei contabile din România, Editura CECCAR, 2008, Bucureºti,

pag. 243

46

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

tatea, fiind necesarã producerea ei pe obazã standardizatã. Astfel s-a pus pro-blema dacã rapoartele financiare publi-cate de întreprinderi trebuie sã ser-veascã interesele acþionarilor (share-holders), abordare specificã guver-nanþei corporative din þãrile anglo-saxo-ne, sau interesele tuturor pãrþilor intere-sate (stakeholders). Aceastã problemãa obiectivelor situaþiilor financiare acondus la o serie de discuþii între IASBºi FASB, ambele consilii recunoscând(în baza pentru concluzii IASB-FASB,2008:BCI.20) cã desemnarea investito-rilor ca grup principal de utilizatori (teoria proprietarului) oferã o perspec-tivã nerealistã asupra raportãrii finan-ciare, teoria entitãþii fiind consideratãmult mai potrivitã pentru modelul eco-nomic actual.

Putem concluziona cã dimensiuneacea mai importantã a guvernanþeicorporative este transparenþa infor-maþiilor. Aceasta, împreunã cu furni-zarea de informaþii în timp real, credibileºi comparabile, reprezintã fundamentulunei pieþe de capital dezvoltate ºi con-struiesc încrederea investitorilor ºi altorpãrþi interesate în companie.

Schematic, principalele aspecte ale gu-vernanþei corporative ºi raportãrii finan-ciare sunt reprezentate în figura 4.

ConcluziiConsiderãm cã drumurile normalizato-rilor tind sã se întâlneascã, în plan inter-naþional, existând numeroase încercãriprivind comparabilitatea informaþiilorfurnizate prin intermediul raportãrilorfinanciare.

Ne bazãm aceastã afirmaþie pe am-ploarea tot mai mare pe care au luat-oconsultãrile ºi lucrãrile comune ale nor-malizatorilor americani, europeni ºiinternaþionali. Astfel:

cea mai semnificativã schimbare s-a realizat prin armonizarea regio-nalã la nivelul UE, prin intermediuldirectivelor ºi reglementãrilor speci-fice;

Directiva a IV-a a produs schimbãriîn majoritatea þãrilor UE în ceea cepriveºte formatul ºi conþinutul situ-aþiilor financiare, divulgarea infor-maþiilor ºi procedurile de evaluare;

Directiva a VII-a a avut implicaþiisemnificative asupra armonizãriisituaþiilor financiare la nivel de grup;

raportarea financiarã din cadrul UEa fost transformatã ca urmare aschimbãrilor politice ºi reformeloreconomice care au avut loc;

prin armonizarea contabilã la nivelulUE ºi adoptarea standardelor IFRSprofesia contabilã câºtigã statut ºiinfluenþã comparativ cu perioadaanterioarã procesului de normaliza-re, armonizare ºi convergentã con-tabilã.

Federaþia Experþilor Contabili din Eu-ropa, promotoarea susþinerii implemen-tãrii IFRS în UE pânã în 2005, sprijinãmodul de abordare bazat pe principii aStandardelor Internaþionale de Ra-portare Financiarã.

Prin urmare, principiile clare destinate aservi interesul public consolideazã re-guli care aratã modul în care acesteprincipii ar trebui aplicate în situaþii con-crete. Prin aceasta se promoveazã fer-mitatea ºi transparenþa ºi ajutã com-paniile sã rãspundã în mod corespun-zãtor la situaþii complexe faþã de noileevoluþii din practica afacerilor.

Totodatã, se previne apariþia prea mul-tor reglementãri ºi se diminueazã„scãpãrile tehnice” care pot apãreaacolo unde sunt dezvoltate reguli deta-liate din dorinþa de a acoperi toateeventualitãþile ce se pot ivi în practicacontabilã dintr-o entitate.

Þinând cont de drumul armonizãrii par-curs pânã în prezent de þara noastrã,considerãm cã aplicarea ca atare aIFRS în România este varianta cea maiveridicã, cu toate dificultãþile legate de:cultura ºi valorile tradiþionale, sistemuljuridic diferit, acceptarea primordialitãþiiprincipiilor în defavoarea regulilor deta-liate devenite tradiþionale în România

479/2011

ºi, nu în ultimul rând, încrederea în ra-þionamentul profesional.

Una dintre consecinþele importante aletrecerii la IFRS este ºi deschidereacãtre afirmarea profesiei contabile laadevãrata sa valoare.

Mediul de afaceri, utilizatorii informaþi-ilor furnizate de situaþiile financiare vortrebui sã acorde credibilitate raþiona-mentului profesional, sã devinã din ceîn ce mai conºtienþi de rolul profesionis-tului contabil în cadrul entitãþii, în eco-

nomie în general.

În urma studierii literaturii de speciali-tate, se constatã cã normele de ra-portare financiarã, în consens cu efor-turile de modernizare a tehnicilor con-tabile, reprezintã temelia sistemului deguvernanþã corporativã la nivel euro-pean. Informaþiile relevante, dar maiales credibile, sunt menite sã reducãconflictele de agenþie ºi sã construiascãîncrederea între grupurile de stake-holderi.

Totodatã, unificarea pieþelor financiare,facilitãþile IT privind publicarea informa-þiilor ºi asigurarea comunicãrii externe,volatilitatea mediului economic ºi acce-lerarea competiþiei obligã societãþile sãse adapteze permanent pentru arãmâne operative ºi eficiente pe piaþã.

Lipsa unei informãri adecvate cu privirela comunicarea ºi transparenþa infor-maþiilor din raportãrile financiare are unefect coroziv asupra nivelului deîncredere în procesul de raportare.

Normalizare, convergenþã ºi conformitate

Colasse B. (coord), Encyclopédie de comptabilité, Contrôle degestion et audit, 2e édition, Economica, 2009, Paris.

Dragomir V.D., Guvernanþa corporativã ºi sustenabilitatea înUniunea Europeanã, Ed. Economicã, 2010, Bucureºti.

Feleagã L., Feleagã N., Contabilitate financiarã – O abordareeuropeanã ºi internaþionalã vol. I – Contabilitate financiarãfundamentalã, Editura Economicã, 2007, Bucureºti.

Horomnea E., Budugan D., Tabãrã N., Georgescu I., Beþianu L.,Bazele contabilitãþii. Concepte. Modele. Aplicaþii, EdituraSedcom Libris, 2008, Iaºi.

Ionaºcu I., Ionaºcu M., Raportarea financiarã ºi interesul public,Congresul profesiei contabile din România, Editura CEC-CAR, 2008, Bucureºti.

Mihãilescu I., Perspective româneºti în asimilarea guvernanþeicorporative ºi auditul raportãrilor financiare, SimpozionulInternaþional „Perfecþionarea managementului micro ºimacroeconomic în condiþiile unei economii funcþionale depiaþã”, Universitatea Constantin Brâncoveanu, 2006, Piteºti.

Naciri H. (coord.), Traité de gouvernance corporative. Théorieset practiques à travers le monde, Les Presses del’Université Laval, 2006, Canada.

Nobes C., Parker R., Comparative International Accounting,10th edition, Pearson Education, Edit.Prentice Hall, 2008.

Tabãrã N., Horomnea E., Mircea M.C, Contabilitate internaþio-nalã, Editura Tipo Moldova, 2009, Iaºi.

Vasile C.M., Autoritatea managerialã ºi un nou model de guver-nanþã corporativã, 2009.

Standardele Internaþionale de Raportare Financiarã 2009,Editura CECCAR, 2009, Bucureºti.

OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementãrilor con-

tabile conforme cu Directivele Europene, publicat în MO 766ºi 766 bis/10.11.2009 cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2010

Reglementãri contabile conforme cu Directivele europene –Ed.a 4-a, revizuita, Bucureºti, Monitorul Oficial R.A., 2009.

HG nr. 401/05.05.2005 privind înfiinþarea ConsiliuluiContabilitãþii ºi Raportãrilor Financiare, Regulamentul deorganizare ºi funcþionare a CCRF (M.O. 409 / 16.05.2005).

Legea contabilitãþii nr. 82/24.12.1991, republicatã (M.O.454/18.06.2008)

OMFP nr. 907/2005 privind aprobarea categoriilor de persoanejuridice care aplicã reglementãri contabile conforme cuIFRS, respectiv cu Directivele Europene

HG nr. 2170/2004 privind aprobarea strategiei pe þarã pentruimplementarea Planului de acþiune pe þarã în vedereaîmbunãtãþirea raportãrii financiare în România OMFP1121/2006 privind aplicarea Standardelor Internaþionale deRaportare Financiarã, M.O. 602/12.07.2006

OMFP nr. 1752/2005 - Reglementãrile contabile conforme cudirectivele europene, M.O.1080/30.11.2005

FEE 2003 - Financial reporting and auditing aspects of corpo-rate governance, Federaþia Experþilor Contabili din Europa,iulie 2003.

OECD 2004, Les principes de gouvernement d’entreprise al’OCDE, Paris, 2004.

OECD 2006, La methodologie d’evaluation de la mise en oeu-vre des principes de l’OECD sur le gouvernement d’entre-prise, Paris, 2006.

www.fasb.org

www.iasb.org

www.worldbank.org/ifa/rosc_aa

Bibliografie

48

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

IntroducereFinanþarea actelor de terorism1 este incriminatã ca infracþiunegravã, care constã în „punerea la dispoziþia unei entitãþi tero-riste a unor bunuri mobile sau imobile, cunoscând cã acesteasunt folosite pentru sprijinirea sau sãvârºirea actelor de tero-rism, precum ºi realizarea ori colectarea de fonduri, directsau indirect, ori efectuarea de orice operaþiuni financiar-ban-

care, în vederea finanþãrii actelor de terorism”.2

De ce este importantã studierea finanþãrii terorismului? Serecunoaºte faptul cã un element cheie al reþelelor teroristeeste reprezentat de infrastructura financiarã globalã, carefaciliteazã extinderea grupãrilor ºi finanþeazã atacurileîmpotriva naþiunilor. În acest context, depistarea fondurilorcare susþin acele structuri teroriste este importantã din maimulte motive: înregistrãrile tranzacþiilor financiare ºi auditul

Studiu privind riscurilefinanþãrii terorismului (I)

Laura LICÃ-BANU*

* ªef Serviciu Relaþii Internaþionale, Oficiul Naþional de Prevenire ºi Combatere a Spãlãrii Banilor, e-mail: rel1-eu@onpcsb.ro1 Existã diferenþieri în practica internaþionalã privind definirea sau referirea la acest fenomen, deoarece în legislaþia internaþionalã nu s-a definit clar

termenul de „terorism”, ci doar cel de „act terorist”.2 Art. 36 alin. 1 din Legea nr. 535/2004 pentru prevenirea ºi combaterea terorismului ºi art. 2 lit. a1) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea ºi

sancþionarea spãlãrii banilor ºi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire ºi combatere a finanþãrii actelor de terorism, cu modificãrile ºi com-pletãrile ulterioare

A Study on Terrorism Financing Risks (I) During the last decade, the globalization trends allowed to terrorist groups in maintaining an efficient financial infrastructureand to infiltrate and control international financial systems. The Hawala system is an informal traditional method of fundstransfer, frequently used by terrorists. It offers the advantage of anonymity, the transactions being performed based only onverbal agreements between the Hawala agent and the beneficiary of this service, without existence of documents to prove itsperformance. Similarly, non-profit organizations can be used for raising funds for terrorism purposes, being a vulnerable seg-ment by its intensive use of cash and possibility to a fast currency exchange. On the same time, due to the development levelof the international financial structure, electronic transactions may be performed anywhere in the world, in an extremely shortperiod of time, operating with "megabyte money". Due to the integration of capital markets and fast currency exchange, per-petrators can reinvest immediately dirty money in businesses for having a legal justification and can direct the funds, by mul-tiple transactions, to recipients hard to be indentified for these reasons. Cash couriers are situated in the opposite pole tothese transactions. The cross-border transport of cash of bearer negotiable instruments is a mechanism used or controlledespecially by the organized crime groups, where the values reach destination by avoiding the traditional financial system.

Key words: terrorism financing, global, standards, sources, information

JEL Classification: F 23, K 14

Cuvinte cheie: finanþarea terorismului, global, standarde, surse, informaþii

Abstract

499/2011

financiar lasã urme asupra arhitecturii organizaþiilor teroriste,iar prin urmãrirea circuitului financiar, statele pot salva vieþidistrugând, în schimb, celulele ºi reþelele teroriste. Identifica-rea ºi izolarea surselor de finanþare a grupãrilor conduce, înprimul rând, la împiedicarea proliferãrii finanþãrii terorismului,la îngreunarea capacitãþii organizaþiilor de a executa ata-curile teroriste, de a menþine alianþele internaþionale, precumºi de a crea infrastructuri care sã recruteze, sã instruiascã, sãachiziþioneze sau sã dezvolte arme de distrugere în masã.

În elaborarea acestui studiu în domeniul finanþãrii terorismu-lui, metodele de cercetare ºtiinþificã folosite în construcþialucrãrii au vizat, îndeosebi, cercetarea fenomenului finanþãriiterorismului, prin prisma activitãþii specifice Unitãþii de Infor-maþii Financiare în care lucrez ºi studierea standardelor inter-naþionale de profil, precum ºi formularea unor pãreri ºi expri-marea unor ipoteze cu privire la riscurile pe care le prezintãfenomenul de finanþare a terorismului, care sã poatã fi ges-tionate adecvat de cãtre sectorul financiar ºi non-financiar.

Standardele de prevenire ºicombatere a fenomenului

Evaluarea riscurilor în domeniul finanþãrii terorismului este oadevãratã provocare din cauza varietãþii în care teroriºtiiculeg, transferã ºi folosesc banii.3

Nivelul riscurilor unei þãri poate fi diminuat, în funcþie de iden-tificarea pe plan naþional, gestionarea ºi controlul surselorcare pot fi de interes pentru entitãþile teroriste.

De asemenea, un element esenþial în anularea posibilelorvulnerabilitãþi ale jurisdicþiilor sau þãrilor, cãtre care grupãrileteroriste îºi canalizeazã acþiunile, îl constituie autoevaluareastatelor cu privire la gradul de risc la care sunt supuse, prinprisma reglementãrilor naþionale ºi a standardelor internaþio-nale de combatere a terorismului ºi finanþãrii acestuia, im-puse tocmai în scopul asigurãrii unui nivel uniform de imple-mentare a acestora. Printre criteriile care pot conduce la oevaluare obiectivã se numãrã:

- „gradul în care instituþiile financiare din þara sau jurisdicþiarespectivã sunt implicate în tranzacþii cu sume mari debani obþinute din comiterea unor infracþiuni grave,

- conformitatea entitãþilor faþã de cadrul legal de prevenireºi combatere a spãlãrii banilor ºi a finanþãrii terorismului;

- rolul þãrii sau jurisdicþiei în problematica finanþãrii teroris-mului;

- gradul de cooperare la nivel internaþional împotrivaspãlãrii banilor ºi a finanþãrii terorismului” 4

Cunoaºterea punctelor slabe ºi a deficienþelor de sistem con-stituie un obiectiv important al evaluãrii riscurilor pe proble-matica finanþãrii terorismului la nivel naþional.

Un punct de interes în identificarea operaþiunilor suspecte definanþare a terorismului îl reprezintã observarea comporta-mentului clientului, a modalitãþii în care tranzacþia a fost soli-citatã sã se efectueze, a interesului clientului spre o anumitãzonã geograficã care este cunoscutã ca având un risc cres-cut de terorism, precum ºi potrivirea numelui clientului sau anumelui entitãþii pe care o reprezintã cu numele existente pelistele5 emise pe plan naþional ºi internaþional cuprinzând per-soane/entitãþi suspecte de finanþarea terorismului etc.

Autoritãþile de reglementare ºi de supraveghere au avantajulde a comunica, pe plan naþional, cu un numãr important deinstituþii financiare ºi non-financiare, prin care se pot evaluariscurile în domeniu ºi se pot stabili strategiile ºi procedurileadecvate, în funcþie de acestea.

Informaþiile transmise de entitãþile reglementate, concretizateîn numãrul rapoartelor de tranzacþii suspecte ºi cel al rãspun-surilor la solicitãrile Unitãþii de Informaþii Financiare (FIU),datele primite de la autoritãþile de reglementare ºi suprave-ghere ºi cele deþinute de FIU reprezintã o parte din ele-mentele ce trebuie încorporate în procesul de evaluare ariscurilor de finanþare a terorismului la nivel naþional. La aces-tea se adaugã sesizãrile transmise de FIU autoritãþilor deaplicare a legii, investigaþiile organelor de cercetare, numãrulcazurilor de urmãrire penalã ºi al condamnãrilor în cazurilede finanþare a terorismului.

Alãturi de aplicarea cadrului legal intern în materie, cunoaº-terea reglementãrilor internaþionale în domeniul finanþãriiterorismului este esenþialã atât pentru sectorul privat carerelaþioneazã cu parteneri externi, cât ºi pentru autoritãþilecompetente ale unui stat în scopul dezvoltãrii cooperãrii inter-naþionale.

Riscurile finanþãrii terorismului

3 Grupul de Acþiune Financiarã Internaþionalã, Analiza ameninþãrilor globale ale spãlãrii banilor ºi finanþãrii terorismului, Paris, iulie 20104 Biroul de Combatere Internaþionalã a Drogurilor ºi de Afaceri în Domeniul Aplicãrii Legii din cadrul Departamentului de Stat al SUA, Raportul

Strategiei de Combatere Internaþionalã a Drogurilor pentru anul 2009 (Volumul II - Spãlarea Banilor ºi infracþiunile financiare), 2010.5 A se vedea secþiunea „Finanþarea terorismului”, publicatã pe site-ul Oficiului Naþional de Prevenire ºi Combatere a Spãlãrii Banilor, www.onpcsb.ro

50

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

Principalele standarde recunoscute la nivel internaþional careimpun obligaþii statelor lumii în combaterea finanþãrii teroris-mului sunt Rezoluþiile6 Consiliului de Securitate al Organiza-þiei Naþiunilor Unite ºi, în special, Rezoluþia7 nr. 1373 (2001),precum ºi rezoluþiile anterioare, care stipuleazã îngheþareaactivelor teroriºtilor desemnaþi ºi Convenþia InternaþionalãONU privind Reprimarea Finanþãrii Terorismului. În plus, laaceste surse oficiale ce impun obligaþii internaþionale, Grupulde Acþiune Financiarã Internaþionalã (GAFI/FATF) a emis, la30 octombrie 2001 un set de 9 Recomandãri Speciale8

privind Finanþarea Terorismului, invitând toate statele sã leimplementeze ºi sã raporteze cãtre GAFI stadiul implemen-tãrii acestora.

Atât Rezoluþia 1373, cât ºi Recomandãrile Speciale cheamãþãrile sã devinã pãrþi la Convenþie ºi sã o ratifice, în vedereaimplementãrii prevederilor acesteia la nivel intern.

La nivelul Uniunii Europene, principalele acte normative careformeazã acquis-ul comunitar9 în domeniul prevenirii ºi com-baterii spãlãrii banilor ºi finanþãrii terorismului, sunt urmã-toarele:

Regulamentul (CE) nr. 881 din 27 mai 2002 de instituire aunor mãsuri restrictive specifice împotriva anumitor per-soane ºi entitãþi care au legãturã cu Osama bin Laden, cureþeaua Al-Qaida ºi cu talibanii ºi de abrogare a Re-gulamentului Consiliului (CE) nr. 467/2001 de interzicerea exportului anumitor mãrfuri ºi servicii în Afganistan, deîntãrire a interdicþiei de zbor ºi de extindere a îngheþãriifondurilor ºi a altor resurse financiare în ceea ce-ipriveºte pe talibanii din Afganistan, publicat în JurnalulOficial al Uniunii Europene nr. L139/29.05.2002;

Regulamentul (CE) 2580/2001 privind mãsuri restrictivespecifice îndreptate împotriva anumitor persoane ºientitãþi în vederea combaterii terorismului, publicat înJurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L344/28.11.2001.

Directiva Parlamentului European ºi a Consiliului 2005/60/CE privind prevenirea utilizãrii sistemului financiar înscopul spãlãrii banilor ºi finanþãrii actelor de terorism

(Directiva a III a), publicatã în Jurnalul Oficial al UniuniiEuropene nr. L309/25.11.2005;

Directiva 2006/70/CE a Comisiei din 1 august 2006 destabilire a mãsurilor de punere în aplicare a Directivei2005/60/CE a Parlamentului European ºi a Consiliului înceea ce priveºte definiþia „persoanelor expuse politic” ºicriteriile tehnice de aplicare a procedurilor simplificate deprecauþie privind clientela, precum ºi de exonerare pemotivul unei activitãþi financiare desfãºurate în modocazional sau la scarã foarte limitatã, publicatã în JurnalulOficial al Uniunii Europene nr. L214/04.08.2006;

Regulamentul (CE) nr. 1781/2006 cu privire la informaþiileprivind plãtitorul care însoþesc transferurile de fonduri,publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L323/08.12.2007. Acesta pune în aplicare Recomanda-rea Specialã VII a GAFI privind transferurile prin swift.

Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 privind controlul nume-rarului la intrarea sau ieºirea din Comunitate, publicat înJurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L309/25.11.2005,care pune în aplicare, la nivelul Uniunii Europene, mãsurisimilare celor incluse în Recomandarea Specialã IX aGAFI privind curierii de numerar.

Directiva Parlamentului European ºi a Consiliului 2007/64/CE privind serviciile de platã în cadrul pieþei interne,de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE,2005/60/CE ºi 2006/48/CE ºi de abrogare a Directivei97/5/CE, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europenenr. L319/05.12.2007. Acest act normativ include mãsurisimilare celor prevãzute de Recomandarea Specialã VI aGAFI privind sistemele alternative de transfer de fonduri.

Directiva Parlamentului European ºi a Consiliului 2009/110/CE privind accesul la activitate, desfãºurarea ºi su-pravegherea prudenþialã a activitãþii instituþiilor emitentede monedã electronicã, de modificare a Directivelor2005/60/CE ºi 2006/48/CE ºi de abrogare a Directivei2000/46/CE, publicatã în Jurnalul Oficial al UniuniiEuropene nr. L267/10.10.2009. Actul comunitar a fost

6 Documente publicate pe site-ul Consiliului de Securitate al Organizaþiei Naþiunilor Unite http://www.un.org/Docs/sc/unsc_ resolutions.html7 Publicatã la adresa http://daccess-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N01/557/43/PDF/N0155743.pdf?OpenElement8 Cele 9 Recomandãri Speciale FATF se regãsesc la adresa http://www.fatf-gafi.org/document/9/0,3746,en_32250379_32236920_

34032073_1_1_1_1,00.html (în limba englezã), ºi pe site-ul Oficiului Naþional de Prevenire ºi Combatere a Spãlãrii Banilor, www.onpcsb.ro,Secþiunea Legislaþie, subsecþiunea Legislaþie internaþionalã, în versiunea în limba românã.

9 Actele comunitare se regãsesc la adresa www.europa.eu, secþiunea Legislaþie ºi tratate (în limba englezã), precum ºi pe Oficiului Naþional dePrevenire ºi Combatere a Spãlãrii Banilor, www.onpcsb.ro, secþiunea Legislaþie, subsecþiunea Legislaþie internaþionalã, în versiunea în limbaromânã.

519/2011

adoptat de cãtre Parlamentul ºi Consiliul European, învederea eliminãrii obstacolelor din calea intrãrii pe piaþã afurnizorilor de servicii de platã ºi asigurãrii unui tratamentidentic în supraveghere pentru riscuri identice pentru toþifurnizorii de servicii de platã. Mai mult, Directiva impuneinstituþiilor emitente de monedã electronicã sã fie supuseunor reguli eficiente de combatere a spãlãrii banilor ºi afinanþãrii terorismului.

Un accent trebuie pus pe Directiva Parlamentului Europeanºi a Consiliului 2005/60/CE privind prevenirea folosirii sis-temului financiar în scopul spãlãrii banilor ºi finanþãrii teroris-mului, care interzice spãlarea banilor, precum ºi finanþareaterorismului, transpusã în totalitate în legislaþia10 specificã aRomâniei, în calitate de stat membru al Uniunii Europene,fiind aplicabilã atât sectorului financiar, cât ºi avocaþilor,notarilor, contabililor, agenþilor imobiliari, cazinourilor, furnizo-rilor de servicii de companii ºi administrare de fonduri alecompaniilor, precum ºi tuturor furnizorilor de bunuri (atuncicând se efectueazã plãþi în numerar peste limita a 15.000euro). Aceste entitãþi trebuie:

(a) sã identifice ºi sã verifice identitatea clientului ºi a oricãruiproprietar(i) beneficiar(i) ºi sã monitorizeze tranzacþiile cuclientul, sub o abordare pe bazã de risc;

(b) sã raporteze suspiciuni de spãlare a banilor ºi de finan-þare a terorismului Unitãþii de Informaþii Financiare (FIU),ºi

(c) sã ia mãsuri suplimentare, cum ar fi pãstrarea înregis-trãrilor, instruirea personalului ºi stabilirea de politici in-terne ºi proceduri.

În România, problematica teroristã este abordatã dintr-o per-spectivã axatã pe prevenire, ceea ce presupune concen-trarea atenþiei asupra alimentãrii activitãþilor teroriste curesurse umane, logistice ºi financiare. În consecinþã, instituþi-ile cu atribuþii în cadrul Sistemului Naþional de Prevenire ºiCombatere a Terorismului (SNPCT) participã activ, potrivitcompetenþelor fiecãreia, la activitãþile de stopare a fluxurilorde finanþare a grupãrilor teroriste, cooperând cu Oficiul Na-þional de Prevenire ºi Combatere a Spãlãrii Banilor în identi-ficarea unor operaþiuni suspecte de finanþare a terorismului.11

Strategia Naþionalã de Prevenire ºi Combatere a Tero-rismului12 (din anul 2002) ºi Strategia Naþionalã de Prevenireºi Combatere a Spãlãrii Banilor ºi Finanþãrii Terorismului13

(adoptatã în anul 2010) stabilesc obiectivele majore aleRomâniei ºi direcþiile de acþiune ale autoritãþilor naþionale îndomeniul prevenirii ºi combaterii finanþãrii terorismului.

Aºa cum am menþionat într-o secþiune anterioarã, infracþi-unea de „finanþare a actelor de terorism” este incriminatã înart. 36 alin. 1 din Legea14 nr. 535/2004 privind prevenirea ºicombaterea terorismului, articol la care face referire ºi Legeaspecialã nr. 656/2002 pentru prevenirea ºi sancþionareaspãlãrii banilor, precum ºi pentru instituirea unor mãsuri deprevenire ºi combatere a finanþãrii actelor de terorism, cumodificãrile ºi completãrile ulterioare, la art. 2 lit. a1.

Riscurile finanþãrii terorismului

10 Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea ºi sancþionarea spãlãrii banilor (publicatã în Monitorul Oficial nr. 904 din 12 decembrie 2002)- Legea nr. 39/2003 privind prevenirea ºi combaterea criminalitãþii organizate (publicatã în Monitorul Oficial nr. 50 din 29 ianuarie 2003);- Legea nr. 230/2005 privind modificarea ºi completarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea ºi sanctionarea spãlãrii banilor (publicatã în Monitorul

Oficial nr. 618 din 15 iulie 2005);- Legea nr. 36/2006 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenþã a Guvernului nr. 135/2005 privind modificarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea ºi

sanctionarea spãlãrii banilor, precum ºi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire ºi combatere a finanþãrii actelor de terorism (publicatã înMonitorul Oficial nr. 200 din 3 martie 2006);

- Ordonanþa de Urgenþã a Guvernului nr. 53/2008 privind modificarea ºi completarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea ºi sancþionarea spãlãriibanilor, precum ºi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire ºi combatere a finanþãrii actelor de terorism (publicatã în Monitorul Oficial nr. 333 din30 aprilie 2008).

- Hotãrârea Guvernului nr. 594/2008 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a prevederilor Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea ºisancþionarea spãlãrii banilor, precum ºi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire ºi combatere a finanþãrii actelor de terorism (publicatã înMonitorul Oficial nr. 444/13.06.2008)

- Hotãrârea Guvernului nr. 1.599/2008 pentru aprobarea Regulamentului de organizare ºi funcþionare a Oficiului Naþional de Prevenire ºi Combaterea Spãlãrii Banilor (publicatã în Monitorul Oficial nr. 841/15.12.2008)

- Legea nr. 231/2010 privind aprobarea Ordonanþei de Urgenþã a Guvernului nr. 26/2010 pentru modificarea ºi completarea Ordonanþei de Urgenþãa Guvernului nr. 99/2006 privind instituþiile de credit ºi adecvarea capitalului ºi a altor acte normative (publicatã în Monitorul Oficial nr.810/10.12.2010)

- Legea nr. 127/2011 privind activitatea de emitere de monedã electronicã (publicatã în Monitorul Oficial nr. 437/22.06.2011)11 Oficiul Naþional de Prevenire ºi Combatere a Spãlãrii Banilor, Abordarea pe bazã de risc ºi indicatori de tranzacþii suspecte, Editura Prahova, 2010.12 Aprobatã prin Hotãrârea CSAT nr. 36/05.04.2002. 13 Aprobatã prin Hotãrârea CSAT nr. 72/28.06.2010.14 Legea nr. 535/2004 a fost publicatã în Monitorul Oficial nr. 1161/08.12.2004

52

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

De asemenea, art. 2 lit. d) din Ordonanþa de Urgenþã15 aGuvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare aregimului sancþiunilor internaþionale, aprobatã cu modificãriprin Legea nr. 217/2009, defineºte termenul de „fonduri”16, înconcordanþã cu termenul explicat de Convenþia internaþionalãprivind reprimarea finanþãrii terorismului, ratificatã deRomânia prin Legea nr. 623/2002.

Finanþarea terorismului este consideratã infracþiune predicatpentru spãlarea banilor.

De asemenea, conform Codului Penal al României ºi Legii nr.656/2002, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, rãspun-derea pentru comiterea infracþiunilor de finanþare a teroris-mului se aplicã atât persoanei fizice, cât ºi persoanei juridice.

România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene,respectã reglementãrile emise în scopul luãrii mãsurilor decombatere a finanþãrii terorismului, respectiv regulamenteleUE ºi poziþiile comune conform Politicii Externe ºi deSecuritate Comunã a UE (PESC).

Procedura de blocare a fondurilor teroriste este prevãzutã deLegea nr. 535/2004 pentru prevenirea ºi combaterea teroris-mului, coroboratã cu dispoziþiile O.U.G. nr. 202/2008, cucompletãrile aduse de Legea nr. 217/2009 ºi O.U.G. nr.128/2010.

În partea a II-a a articolului vom aborda câteva aspecteconcrete ale riscurilor finanþãrii terorismului, precum

ºi unele concluzii de ordin practic.

15 Ordonanþa de Urgenþã a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancþiunilor internaþionale (publicatã în Monitorul Oficial nr.825/08.12.2008)

- Legea nr. 217/2009 pentru aprobarea Ordonanþei de Urgenþã a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancþiunilor internaþionale(publicatã în Monitorul Oficial nr. 396/11.06.2009)

- Ordonanþa de Urgenþã a Guvernului nr. 128/2010 pentru modificarea ºi completarea Ordonanþei de Urgenþã a Guvernului nr. 202/2008 privindpunerea în aplicare a sancþiunilor internaþionale (publicatã în Monitorul Oficial 890/30.12. 2010)

16 Fonduri - mijloace financiare ºi beneficii de orice naturã, care includ, dar nu se limiteazã la: (i) numerar, cecuri, creanþe în numerar, cambii, ordinede platã ºi alte instrumente de platã; (ii) depozite la instituþii financiare sau la alte entitãþi, solduri de conturi, creanþe ºi titluri de creanþã; (iii) valorimobiliare negociate la nivel public ºi privat ºi titluri de creanþã, inclusiv titluri ºi acþiuni, certificate reprezentând valori mobiliare, obligaþiuni, bilete laordin, garanþii, obligaþiuni negarantate ºi contracte derivate; (iv) dobânzi, dividende sau alte venituri din active sau plusvalori percepute pe activeori generate de acestea; (v) credite, drepturi compensatorii, garanþii, garanþii de bunã execuþie sau alte angajamente financiare; (vi) scrisori de cre-dit, conosamente, contracte de vânzare; (vii) cote-pãrþi din fonduri sau resurse economice ºi documentele care atestã deþinerea acestora; (viii) oricealt mijloc de finanþare sau document care atestã finanþarea exportului.

Publicaþii:Christian Science Monitor, Cât costã rãzboiul terorii?, ediþia din

30 octombrie 2001;Miutu, Cristina, Tendinþe în terorismul islamic internaþional – Al-

Qaeda, 10 Septembrie 2007, http://cristinamiutu.blog-spot.com/2007/09/tendinte-ale-terorismului-islamic.html

Departamentul Juridic, Fondul Monetar Internaþional,Reprimarea finanþãrii terorismului: Un manual de elaborarelegislativã, 2003;

Ganor, Boaz, Combaterea statelor-sponsori ai terorismului,International Policy Institute for Counterterrorism, Israel,2004;

Karasik, Ted, În spatele Al-Qaeda: Existã o legãturã întreteroriºti, crimã organizatã ºi anti-globalizare?, RandCorporation, Santa Monica, 2004;

Licã-Banu, Laura-Susana, Apariþia ºi proliferarea finanþãrii teror-ismului, Universul Juridic, 2010;

Licã-Banu, Laura-Susana, Analiza de risc în finanþarea teroris-mului, Editura Prahova, 2011.

Napoleoni, Loretta, Noua economie a terorii, Open Democracy,2005;

Oficiul Naþional de Prevenire ºi Combatere a Spãlãrii Banilor,Abordarea pe bazã de risc ºi indicatori de tranzacþii sus-pecte, Editura Prahova, 2010;

Uniunea Europeanã ºi Oficiul Naþional de Prevenire ºiCombatere a Spãlãrii Banilor, Manual de instruire privindcombaterea spãlãrii banilor ºi a finanþãrii actelor de terorism,Ed. Imprimeria Naþionalã SA, 2005.

Lucrãri de specialitate:Biroul de Combatere Internaþionalã a Drogurilor ºi de Afaceri în

Domeniul Aplicãrii Legii din cadrul Departamentului de Stat alSUA, Raportul Strategiei de Combatere Internaþionalã aDrogurilor pentru anul 2009 (Volumul II - Spãlarea Banilor ºiinfracþiunile financiare), 2010.

Grupul de Acþiune Financiarã Internaþionalã, Analiza amenin-þãrilor globale ale spãlãrii banilor ºi finanþãrii terorismului,Paris, iulie 2010.

Bibliografie

539/2011

IntroducereProblema analizei proiectelor de investiþiieste, probabil, cel mai important aspect alfinanþelor corporative. Esenþa ei este de adetermina dacã o investiþie efectuatãastãzi va aduce valoarea adãugatã com-paniei prin fluxurile de numerar viitoarepe care le genereazã, luând în calcul va-loarea în timp a banilor. Procesul se ba-zeazã în principal pe tehnica discontãriicash flow-urilor viitoare ºi pe deter-minarea indicatorilor relevanþi. Scopulacestui articol este de a constata situaþiaactualã a analizei proiectelor de investiþiiºi anume care sunt indicatorii preferaþi demanagerii financiari ºi care sunt deficien-þele de corelare cu teoria ºi cu cele maibune practici internaþionale. Proiectelecare se autosusþin aduc valoare com-paniei, iar celelalte vor trage din resurse-le companiei. Din acest motiv, aceste de-cizii sunt cruciale pentru managerii carevor sã creascã afacerea.

Studiul ar putea avea un efect pozitivasupra companiilor romaneºti prinselectarea cu mai mare acurateþe a opor-tunitãþilor de investire. Fiecare investiþieposibilã este o opþiune disponibilã pentrucompanie. Unele opþiuni au valoare, alte-le nu. Esenþa managementului financiareste sã identifice în ce categorie se înca-dreazã opþiunea respectivã.1

Studierea modului în care companiileaplicã tehnica analizei proiectelor deinvestiþii ºi identificarea indicatorilor pebaza cãrora se iau decizii s-a fãcut înmajoritatea þãrilor cu o piaþã de capitalsolidã, ca ºi în þãri precum Africa de Sudsau Columbia, dar nu ºi în România. Înacest sens, considerãm cã studiul de faþãprezintã o importanþã deosebitã pentrucompaniile româneºti, în sensul în careluarea unei decizii corecte – sau cel puþinbazatã pe o analizã corect efectuatã –este de o importanþã vitalã pentru compa-nia respectivã, dar ºi pentru economie, îngeneral, prin efectul agregat.

Cercetare

Studiu asupra analizei proiectelorde investiþii pentru companiileromâneºti

Dragoº BARBÃLATÃ*, Adela PLEªEA** & Ligia IVAZ***

* Drd., Academia de Studii Economice Bucureºti, analist financiar, Profesional Finance, e-mail: dragos.barbalata@gmail.com** Drd., Academia de Studii Economice Bucureºti, e-mail: adela_plesea@yahoo.com*** Drd., Academia de Studii Economice Bucureºti, e-mail: ligiaiv@yahoo.com1 Ross, Westerfield, Jordan , Fundamentals of Corporate Finance, 8th edition , 2010, p. 265

Study on Capital Budgeting for RomanianCompanies This article aims to present the way CFOs from Romanian companies practicecapital budgeting, from the perspective of the indicators used in taking or declin-ing an investment proposal.The study shows that at least from the indicators used in practice, there is con-sistency with the practice of US companies and with theory. Moreover, the prac-tice of Romanian companies is consistent also with the recommendations ofRomanian university professors.However, the method of determining the indicators needs to be analyzed in moredetails. This could make a huge difference in the relevance of the final result.The purpose of this article is to show the reality in the "market" of the preferenceof which indicators are used in capital budgeting and in the same time to suggeststudying in depth the correctness of capital budgeting practice. Moreover, it canbecome the starting point of debates and adopting good practices for Romaniancompanies in capital budgeting.

Key words: analysis, capital budgeting, indicators, added value, study

JEL Classification: G31, G32

Cuvinte cheie: analizã, proiecte de investiþii, indicatori eficienþã, valoare adãugatã,studiu

Abstract

54

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

Studii empiriceDin punct de vedere istoric, PaybackPeriod ºi Average Accounting Return(AAR)2 au fost principalele metode utili-zate pentru a determina eficienþa uneiinvestiþii. În anii ’60 aceste metode eraufolosite în peste 60% din cazuri, în timpce în anii ’80 Rata Internã de Rentabilitate(IRR) ºi Valoarea Actualizatã Netã (VAN)erau metodele utilizate în 81% din cazuri3

(65% - IRR, respectiv 16% - VAN).

Cercetarea realizatã de J.R Graham ºiC.R. Harvey în anul 2001 pe un numãr de392 de manageri financiari din companiileamericane atât mari, cât ºi mici aratãpreferinþa pentru indicatorii utilizaþi înanaliza unui proiect de investiþii4 (fig.1).Nu este surprinzãtor faptul cã IRR ºi VANau fost cele mai utilizate metode de anali-zã. Surprinzãtoare este însã utilizarea înmai mult de jumãtate din cazuri a durateide recuperare a investiþiei, o metodã sim-plistã, care nu ia în calcul valoarea în timpa banilor. Acest lucru poate fi explicat prinutilitatea practicã a metodei, combinatã înunele cazuri cu lipsa cunoaºterii în detaliua unor metode mai sofisticate de analizã.Totuºi, nu poate fi contestatã informaþiaimportantã pe care indicatorul o furnizea-zã, mai ales pentru companiile care aurestrângeri de capital. Dacã o investiþie nuaduce cash la timp, compania, chiar dacã

are profit, poate intra în incapacitate deplatã.

Metodologia de cercetare

Studiul a fost realizat pe baza unui ches-tionar legat de practica în evaluarea pro-iectelor de investiþii, chestionar adresatpersoanelor care analizeazã aceste pro-iecte în cadrul companiilor româneºti. Deasemenea, au fost realizate ºi interviuricu o parte din subiecþi pentru o evaluarecalitativã ºi un rezultat mai corect.

Chestionarul a fost trimis companiilorromâneºti care au proiecte de investiþii.Punctul de pornire al chestionarului estestudiul “Best Practices în estimating theCost of Capital: Survey and Synthesis”5.Pentru a facilita o comparaþie corectãîntre cele douã rezultate ale studiilor, aminclus mai multe întrebãri similare ºi, deasemenea, am adãugat unele întrebãrirelevante pentru piaþa româneascã. Între-bãrile sunt legate de modul cum compani-ile analizeazã proiectele de investiþii ºifelul în care estimeazã costul capitalului.Chestionarul a fost trimis la Top 200 com-panii româneºti, dar ºi la unele companiimai mici, în limbile românã sau englezã,dupã preferinþa respondentului. Chestio-narul a fost trimis, de asemenea, de cãtre

terþe pãrþi, care aveau o relaþie bunã cucompania sau cu responsabilul financiar.

Profilul respondentului

Din cei 32 de respondenþi, 53% au fostbãrbaþi ºi 47% femei, cu o vechime medieîn companie de 4,3 ani. Respondenþii aufost persoanele responsabile de efec-tuarea analizei proiectelor de investiþii,manageri financiari ºi analiºti financiariseniori. Deºi am solicitat, în aproape toatecazurile, efectuarea unui scurt interviu ºicompletarea cu aceastã ocazie a ches-tionarului, majoritatea rãspunsurilor aufost primite pe email ºi doar douã astfel deinterviuri au fost realizate. Rata de rãs-puns globalã a fost de 11%, comparabilãcu a altor studii similare efectuate în alteþãri: Trahan and Gitman (1995) ºi Grahamand Harvey (2001), care au obþinut ratede rãspuns de 12%, respectiv 9%. Numã-rul total de rãspunsuri a fost de 32 ºiaproape toate au venit prin ajutorul uneiterþe pãrþi, care îl cunoºtea pe directorulfinanciar al companiei care a rãspunschestionarului.

De asemenea, am folosit site-ul de so-cializare Linkedin.com, unde am contac-tat mai mulþi manageri financiari din di-verse companii. Prin aceastã metodã amprimit patru chestionare completate.

Acest lucru denotã o reticenþã a compani-ilor româneºti pentru astfel de cercetãrisau faptul cã este dificil de rãspuns lachestionar într-un timp scurt, cu toate cãîn scrisoarea de însoþire a fost menþionatfaptul cã ºi companiile participante vor fibeneficiare ale acestui studiu. În analiza-rea rãspunsurilor am þinut cont de anu-mite vicii de rãspuns, care ar putea ame-ninþa rezultatul cercetãrii. Printre acestease numãrã ºi terminologia folositã care,

2 AAR=Profit /Total cash outflow3 Moore J.S. and Reichert A.K., An Analysis of the Financial Management Techniques Currently Employed by Large US Corporations, Journal of

Finance and Accounting, 1983, pp. 623-45.4 Graham J.R ºi Harvey C.R., The theory and Practice of Corporate Finance: Evidence from the field, Journal of Financial Economics, 2001, pp.

187-244.5 http://www.pageout.net/user/www/j/o/jostokes/BRUNEREst_Cost_of_Capital.pdf

559/2011

chiar dacã a fost tradusã din limba en-glezã în românã, ar putea aduce mici con-fuzii. Deºi studiul este mai complex, pen-tru acest articol ne vom limita la prezenta-rea doar a acelor indicatorii preferaþi demanagerii financiari din companiile româ-neºti în analiza unui proiect de investiþii.

Rezultatele obþinuteChestionarul aplicat conþine mai multeîntrebãri, dar pentru scopul acestui articolam reþinut doar întrebarea cea mai rele-vantã: „Care este principalul indicator deanalizã în acceptarea sau respingereaunui proiect de investiþii pentru manageriifinanciari din companiile româneºti?”

Rezultatul obþinut în urma chestionaruluipoate fi comparat atât cu teoria, cât ºi cupractica companiilor americane, precumºi a celor europene (fig. 2). Conform son-dajului, mai mult de jumãtate dintre res-pondenþi considerã valoarea actualizatãnetã (VAN) ca principalul indicator înluarea deciziei de investire într-un proiectde investiþii.

Chiar dacã 53% dintre companiile româ-neºti considerã VAN ca primul indicatorde analizã, fapt ce este în concordanþã cupractica ºi teoria americanã, 19% dintreacestea folosesc perioada de recuperarea investiþiei ca primul instrument de ana-lizã.

Pe locul doi în preferinþele managerilorfinanciari români este rata internã derentabilitate (IRR), folositã de 25% dinrespondenþi ca principal instrument înluarea deciziei de investire.

Acest rezultat este consistent ºi cu studi-ul realizat de profesorii V. Dragotã, L.Tatu, D. Pele, N. Vintilã ºi A. Semenescuºi care analizeazã punctul de vedere alprofesorilor universitari români6 privind

analiza proiectelor de investiþii, din 2010,considerând VAN ca principalul indicatorde analizã (51,2%), urmat de IRR (20%).Mai mult, VAN este recomandat ca indica-tor principal ºi în lucrãri de referinþã dinSUA (Ross, Westerfield ºi Jordan, 2008).

Atât rezultatele chestionarului, cât ºi ce-lelalte studii la care am fãcut referireplaseazã indicatorii VAN ºi IRR în frunteapreferinþelor în luarea deciziei de inves-tire. Cele douã metode sunt comple-mentare ºi este recomandatã utilizareaambelor în cadrul analizei unui proiect,deoarece exprimã aspecte diferite aleinvestiþiei.

Dacã VAN exprimã suma în valoare abso-lutã pe care proiectul o aduce sau o sus-trage din resursele companiei, ratainternã de rentabilitate exprimã aceastãsumã în valoare relativã la investiþia efec-tuatã, fiind astfel poate mai relevantã dinpunct de vedere al efortului investiþional.Cu toate acestea, criteriul VAN este meto-da cea mai corectã, teoretic, cea careprezintã cele mai puþine inconveniente peplan conceptual.7

Alegerea indicatorului „Perioada de Re-cuperare a Investiþiei” de cãtre 19% dintrerespondenþi denotã o simplitate în analizaproiectelor financiare de cãtre managerii

financiari români. Metoda este veche ºiare multe lipsuri: nu ia în calcul valoareaîn timp a banilor ºi nici cash flow-urile ceapar dupã perioada de cut off, fapt cepoate transforma un proiect profitabil înunul care aduce pierdere. Criteriul este„miop” deoarece se dezintereseazã de cese întâmplã dupã „payback period”8.

Alegerea indicatorului VAN ca principalindicator în luarea deciziei de investire,deºi este în concordanþã cu studiul profe-sorilor universitari români, este mai greude explicat ºi argumentat de persoanecare nu au cunoºtinþe financiare solide.Indicele IRR sau perioada de recuperarea investiþiei sunt doi indicatori care au osemnificaþie practicã mai clarã. Conformunui studiu efectuat de cãtre DirkBrounen, Abe de Jong, Kees Koedijk în2004, majoritatea companiilor europenefoloseau perioada de recuperare ainvestiþiei ca principalul indicator în ana-liza proiectelor de investire9. Dintre mana-gerii financiari, în UK-69,2%, în Olanda-64,7%, în Germania-50% ºi în Franþa -50,9% folosesc perioada de recuperare ainvestiþiei ca principal instrument. Dupãperioada de recuperare a investiþiei, întopul indicatorilor preferaþi urmeazã VANºi IRR.

Proiectele de investiþii

6 Dragotã V., Tatu L., Pele D., Vintila N. ºi Semenescu A., Capital Budgeting: the Romanian University Professors’ Points Of View-The Review ofFinance and Banking, Volume 2, Issue 2, 2010, pp. 95-102

7 Stancu I., Finante, Editura Economica ,2007, p.5378 Brezeanu P., Finante corporative, vol II, Editura C.H.Beck, 2009, p.1479 Brounen Dirk, Abe de Jong, Kees Koedijk, Corporate finance in Europe: confronting theory with practice”, 2004,

http://findarticles.com/p/articles/mi_m4130/is_4_33/ai_n8689971/pg_6/?tag=content;col1

56

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

Dintre firmele americane, 56,7% au afir-mat cã folosesc regula perioadei de re-cuperare a investiþiei, dar este pe locul 3ca popularitate, dupã IRR ºi VAN.10

Popularitatea relativã a perioadei de re-cuperare a investiþiei în Europa este sur-prinzãtoare. Conform chestionarului apli-cat, 25% dintre companiile româneºticonsiderã IRR ca fiind principalul instru-ment de analizã a investiþiilor, ceea ceeste în concordanþã cu rãspunsurile pro-fesorilor universitari români11 (20%). To-tuºi, spre deosebire, companiile ameri-cane îl considerã ca principalul indicatorde analizã. Teoria finanþelor corporative ri-dicã unele limitãri asupra metodei IRR,din cauza rãdãcinilor multiple pe care lepoate avea rezultatul sau a proiectelorcare se exclud mutual ºi considera MIRR(rata internã de rentabilitate modificatã)ca fiind o metodã mai bunã. Deºi teoreticalegerea metodei VAN este mai corectãdecât metoda IRR, rata internã derentabilitate, în ciuda lipsurilor sale, estefoarte popularã încã, în special pentrucompaniile americane, poate chiar maimult decât VAN. Aceasta se datoreazã înprincipal nevoii umane de a analiza oinvestiþie financiarã în termeni de ratã derentabilitate pe dolar investit, ceea ceVAN nu oferã.12

ConcluziiO investiþie meritã fãcutã numai dacãaceasta creeazã valoare pentru acþionari.Luarea deciziei corecte de investire, nudoar creeazã valoare companiei, dar apli-când instrumentele de analizã în mod co-rect poate aduce valoare acþionarilor nu-mai prin percepþia investitorilor. Dacãaceºtia au încredere în modul de analizãºi estimare corectã a unei investiþii, vor fimai deschiºi sã investeascã în companiarespectivã. ªi aici nu ne referim doar labursã, ci ºi la sectorul bancar, care estemult mai relevant pentru piaþa româneas-

cã. Astfel, bãncile vor putea acorda credi-te la dobânzi mai mici, investitorii la bursãvor cumpãra acþiunile, mãrind valoareacompaniei. Astfel, managerul financiarpoate crea valoare adãugatã acþionarilordoar prin analiza corectã a proiectelor ºicomunicarea acestui lucru investitorilor.

Putem concluziona cã o educaþie finan-ciarã corectã în ceea ce priveºte analizaproiectelor de investiþii poate aduce be-neficii majore companiilor româneºti, be-neficii pe care poate multe companii nu leconºtientizeazã încã.

Studiul aratã cã – cel puþin din punctde vedere al indicatorilor folosiþi înanalizã – nu existã diferenþe majorefaþã de practica sau teoria americanã.Practica companiilor româneºti esteîn concordanþã cu recomandãrileprofesorilor universitari români.

Totuºi, rãmâne de analizat dacã modul dedeterminare a acestor indicatori este co-rect. Acest aspect ar putea face o diferen-þã majorã în eficacitatea ºi relevanþadeciziei de investire. Pentru a lua o deci-zie cu adevãrat relevantã de investire,orice manager financiar trebuie sã mear-gã mult mai departe decât criteriile VAN ºiIRR. Este aproape imposibil a lua în cal-cul ºi a estima corect toþi factorii de influ-enþã asupra indicatorilor analizei pro-iectelor de investiþii. Rolul analistului estesã aibã atât cunoºtinþe macroeconomiceºi ale specificitãþii industriei în care acti-veazã compania, cât mai ales sã „simtã”firma respectivã. Prin aceasta ne referim,pe lângã înþelegerea business-ului în sineca tendinþã, concurenþã, tehnologie etc.,ºi la factori subiectivi, precum leadership-ul companiei, flexibilitatea, cultura organi-zaþionalã.

10 Graham and Harvey, http://faculty.fuqua.duke.edu/~jgraham/website/SurveyJACF.pdf, 2001, pp.4-511 Dragotã V., Tatu L., Pele D., Vintilã N. si Semenescu A. , Capital Budgeting: the Romanian University Professors’ Points Of View-The Review of

Finance and Banking, Volume 2, Issue 2, 2010, pp. 95-10212 Ross, Westerfield, Jordan, Fundamentals of Corporate Finance, 9th edition, 2010, p. 285

Arnold C. Glen, Panos D. Hatzopoulos, The Theory-Practice Gap în Capital Budgeting,Journal of Business Finance&Accounting 27, June/July 2000, pp. 608-611

Brounen Dirk, Abe de Jong, Koedijk Kees, Corporate finance in Europe: confronting theorywith practice, 2004, http://findarticles.com/p/articles/mi_m4130/is_4_33/ai_n8689971/pg_6/

Dragota V., Tatu L., Pele D., Vintila N. si Semenescu A., Capital Budgeting: the RomanianUniversity Professors’ Points Of View, The Review of Finance and Banking, Volume 2,Issue 2, 2010, pp. 95-102.

Farragher Eduard J., Kleiman Robert T., Sahu Anandi P., Current Capital InvestmentPractices, The Engineering Economist, 1999, vol. 44, pp. 138-144

Graham J. and Harvey C, How do CFOS make capital budgeting and capital structure deci-sions?, Journal of Applied Corporate Finance, http://faculty.fuqua.duke.edu/~jgra-ham/website/SurveyJACF.pdf, 2001, pp.4-5

Hall J.H., An Empirical Investigation of the capital budgeting process, University of Pretoria,November 2000, pp. 6-14

Higgins R. C., Analysis for Financial Management, 8th edition, 2006, pp. 166-178Pablo Fernandez, A more realistic valuation: APV and WACC with constant book laverage

ratio, Working Paper 715, University of Navarra, November 2007, p. 6Pareja Ignacio Velez, Tham Josept, A Note on the Weighted Average Cost of Capital WACC,

Drake University, June 2009, pp. 1- 4Ross S., Westerfield R., Jordan B., Fundamentals of Corporate Finance, 9th edition, 2010,

p. 265Stancu I., Finanþe, Editura Economicã, 2007

Bibliografie