ROLURILE

MANAGERIALE ALE

CADRULUI DIDACTIC

Planificare:

Activităţile cu caracter instructiv şi educativ, determină sarcinile şi obiectivele pe variate niveluri, structurând conţinuturile esenţiale ale învăţării

Organizare:

Activităţile clasei, fixează programul muncii instructiv-educative,structurile şi formele de organizare.

Cousinet a atribuit educatorului sarcina de a constitui şi determina climatul şi mediul pedagogic;

Comunicare:

Informaţiile ştiinţifice, seturile axiologice sub forma mesajelor, stabileşte canalele de comunicare şi repertoriile comune;

Activitatea educativă implica de altfel şi un dialog perpetuu cu elevii ilustrat prin arta formulării întrebărilor dar şi prin libertatea acordată elevilor în structurarea răspunsurilor (merită să subliniem de asemenea şi stimularea elevilor în facilitarea procesului de punere a întrebărilor);

Dialogul elev-profesor-părinte necesită un climat educaţional stabil, deschis şi constructiv

Conducerea

Activitatea desfăşurată în clasă direcţionând procesul asimilării dar şi al formarii elevilor prin apelul la Normativitatea educaţională.

Durkheim defineşte conduita psiho-pedagogică a educatorului prin intermediul noţiunii de "dirijare" care facilitează construcţia sentimentelor şi a ideilor comune

Coordonare:

Activităţile instructiv-educative ale clasei, urmărind în permanenţă realizarea unei sincronizări între obiectivele individuale ale elevilor cu cele comune ale clasei, evitând suprapunerile ori risipa şi contribuind la întărirea solidarităţii grupului

Îndrumare:

Elevii pe drumul cunoaşterii prin intervenţii punctuale adaptate situaţiilor respective, prin sfaturi şi recomandări care să le susţină comportamentele şi reacţiile;

Motivare:

Activitatea elevilor prin formele de întăriri pozitive şi negative;

Utilizează aprecierile verbale şi reacţiile nonverbale în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive;

Orientează valoric prin serii de intervenţii cu caracter umanist tendinţele negative identificate în conduitele elevilor, încurajează şi manifestă solidaritate cu unele momente sufleteşti ale clasei.

Consiliere:

Un aport deosebit îl are intervenţia educatorului în orientarea şcolară şi profesională dar şi în cazurile de patologie şcolară.

Control:

Controlul nu are decât un rol reglator şi de ajustare a activităţii şi atitudinii elevilor

Evaluare:

Măsura în care scopurile şi obiectivele dintr-o etapă au fost atinse prin instrumente de evaluare sumativă, prin prelucrări statistice ale datelor recoltate şi prin elaborarea sintezei aprecierilor finale.

Judecăţile valorice pe care le va emite vor constitui o bază temeinică a procesului de caracterizare a elevilor.

DIMENSIUNILE CENTRALE

ALE MANAGEMENTULUI

CLASEI DE ELEVI

Dimensiunea Ergonomică

Structura ergonomică (dispunerea mobilierului din clasa, vizibilitatea şi pavoazarea sălii de clasa), nu pot fi considerate ca secundare sau lipsite de importanta pentru succesul activităţii la catedra

Suporturile investigaţionale moderne aduc probe certe în favoarea acestor dimensiuni, considerându-le fundamentale în economia generala a procesului didactic, ca proces managerial.

Dimensiunea psihologică

Modul de concretizare structural-integrativa a capacităţii de munca a elevilor în legătura directa cu managementul clasei de elevi se prezintă astfel:

• capacitatea de învăţare (ex. "învăţarea normativă");

• trăsăturile de personalitate (competente socio relaţionale)

Dimensiunea socială

În mod tradiţional punctele de vedere sunt oarecum consonante în ceea ce priveşte tematica fundamentală a clasei de elevi ca grup social:structura, sintalitatea şi problematica liderilor sunt doar câteva din ariile de preocupare ale investigaţiilor de tip sociologic în clasa de elevi.

Dimensiunea normativă

Specialiştii în sociologia clasei de elevi au observat că acest univers şcolar este o reflectare micro (în miniatură) a problematicii unei societăţi

Dimensiunea operaţională

Constatări investigaţionale interesante convertesc problematica teoretică a dimensiunii normative într-o dimensiune operaţională, practică;

Exemplul elocvent îl reprezintă poziţia divergenţa a culturii profesorale faţă de cultura elevilor. Aceştia din urmă dezvoltă în plan operaţional o serie de strategii de rezistenţă, "de supravieţuire" în clasă, cele mai importante fiind axate pe o idee valoroasă a sociologiei educaţiei

Dimensiunea inovatoare

Jean Thomas lansează conceptul educaţie în schimbare şi defineşte inovaţia ca : "Acea schimbare în domeniul structurilor şi practicilor învăţământului care are drept scop ameliorarea sistemului”

Caracterizarea generala a

managementul clasei de elevi:

Managementul clasei de elevi , ca disciplina din domeniul stiinţelor educatiei, vizeaza un aspect esential al muncii profesorului, respectiv administrarea eficienta, a conflictelor interne salii de clasa, plecand de la premise ca scoala ii pregateste pe copii sa se implice in rezolvarea conflictelor interne unei societati democratice.

Regulile grupului in clasa

pregatitoare

In clasa pregatitoare este bine ca regulile sa exprime mai degraba ceea ce trebuie sa faca decat ceea ce nu trebuie sa se faca;

Regulile trebuie formulate in enunturi scurte, pozitive usor de inteles de catre copii;

Regulile grupului reprezinta o lista care ramane mereu deschisa, disponibila pentru a fi revizuita, imbogatita sau completata la nevoie;

Regulile se intocmesc impreuna cu elevii deoarece acestia mai degraba respecta reguli la stabilirea carora au contribuit, decat pe cele impuse.

Întâlnirea de dimineaţă In acest moment se stabileste un prim contact emotional intre membrii grupului. Intalnirea de dimineata se desfasoara intr-o zona special amenajata, care sa permita fie alaturarea scaunelor, fie asezarea pe un covor si poate desfasura urmatoarele activitati:

• salutul individual/ salutul grupului, • jocuri de intrare in atmosfera, • identificarea zilei • precizarea datei, • prezenta, • responsabilitati, •noutati • orarul zilei • regulile clasei, •mesajul zilei.

Managementul spatiului si al

resurselor materiale Spatiul educativ trebuie sa îi atraga pe copii spre scoala din prima clipa. Un mediu care usureaza invatarea si care faciliteaza independent si explorarea este dat de un spatiu:

- functional - confortabil - să respecte particularitatile de varsta si vine in

intampinarea nevoilor si dorintelor copiilor Amenajarea spaţiului tine seama de urmatoarele coordonate:

- aspect estetic , aerisit si ordonat, - zone de invatare diverse, - elemente vii, - modalitati variate de expunere a lucrarilor copiilor.