AF 6 2012 - Camera Auditorilor Financiari din România - CAFR 6 2012 - Site-6b3f.pdf · Prof. univ. dr. David HILLIER, decan, Leeds University Business School, ... alele). Prin urmare,

Publicaþie recunoscutã de CNCSIS, categoria B+B.D.I.: http://www.ulrichsweb.com; http://www.proquest.com; www.ebscohost.com, www.cabells.com

Revista este inclusã în platforma editorialã românã SCIPIO: www.scipio.roRevista este indexatã în trei baze de date recunoscute

de Consiliul Naþional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor ºi Certificatelor Universitare (CNATDCU)

Marcã înregistratã la OSIM, sub nr. M2010 07387

Telefon: (021) 410.74.43 interior 120; Fax: (021) 410.03.48; E-mail: [email protected]; http: revista.cafr.ro

ISSN 1844 - 8801

Tipar: Print Group S.R.L., Soseaua Fundeni nr. 50B, Bucuresti, tel: 0744.638.772

Colegiul editorial ºtiinþific

Prof. univ. dr. Sorin BRICIU, Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia

Prof. univ. dr. Alain BURLAUD, Institut National des Techniques Economiques et Comptables, Paris

Prof. univ. dr. Robin JARVIS, director pentru IMM-ACCA, profesor de contabilitate Universitatea Brunel, Marea Britanie

Prof. univ. dr. David HILLIER, decan, Leeds University Business School, Marea Britanie

Prof. univ. dr. Allan HODGSON, Amsterdam Business School, Olanda

Prof. univ. dr. Dumitru MATIª, decan, Universitatea „Babeº-Bolyai”, Cluj-Napoca

Prof. univ. dr. Maria MANOLESCU, ASE, Bucureºti

Prof. univ. dr. Ion MIHÃILESCU, Universitatea "Constantin Brâncoveanu", Piteºti

Prof. univ. dr. Vasile RÃILEANU, Facultatea de Contabilitate ºi Informaticã de Gestiune - ASE Bucureºti

Prof. univ. dr. Donna STREET, Universitatea Dayton, SUA

Prof. univ. dr. Ioan TALPOª, preºedintele Senatului, Universitatea de Vest din Timiºoara

Prof. univ. dr. Alexandru ÞUGUI, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaºi

Prof. univ. dr. Eugeniu ÞURLEA, directorul Departamentului de contabilitate, audit, analizã ºi informaticã de gestiune, ASE Bucureºti

Academician Iulian VÃCÃREL, Academia Românã

Director ºtiinþific: Prof. univ. dr. Pavel NÃSTASE Director editorial: Dr. Corneliu CÂRLANRedactor ºef: Cristiana RUS

Colectiv redacþional: Marina ANTOFIE, Alexandra COMÃNESCU, Alice PETCU, Adriana SPIRIDON, Daniela ªTEFÃNUÞ, Angela TUDOR

Secretar de redacþie: Cristina RADU

Prezentare graficã ºi tehnoredactare: Nicolae LOGIN

Colegiul editorial ºtiinþific ºi colectivul redacþional nu îºi asumã responsabilitatea pentru conþinutul articolelor publicate în revistã.

IntroducereLa ora la care scriu aceste rânduri, lide-rii europeni au convenit în al treispreze-celea ceas asupra unui nou acord (alcâtelea?) care sã previnã alunecareaZonei Euro în haos ºi care sã antrene-ze sistemul financiar european în an-samblul sãu.

Este încã un moment în care se încear-cã salvarea casei de la incendiu.Viitorul ne va spune ce s-a reuºit. Însãinevitabil trebuie sã ne punem între-barea cum s-a ajuns aici ºi cum ar tre-bui sã arate arhitectura instituþionalã aEuropei, ºi a lumii în genere, ca sãprevinã o alunecare în prãpastie.

Acest articol îºi propune sã identificecâteva dintre cauzele mai vechi aleacumulãrii actualelor dezechilibre încadrul sistemului financiar global ºi lanivelul finanþelor publice ale multoradintre economiile dezvoltate. Va încer-ca sã prezinte evoluþia valurilor de re-glementare ºi dereglementare ale sis-temului financiar din ultimii 80 de ani,pornind de la consecinþele Marii CrizeEconomice din anii 30 ºi pânã la Crizafinanciarã declanºatã în 2007-2008 înStatele Unite. Va reflecta asupra arhi-tecturii unui sistem de reglementarecare sã atenueze riscurile, fãrã a limitadezvoltarea economicã.

Durata lungãDe când criza economicã a devenit orealitate cotidianã, trãim mereu în vâl-toarea prezentului. Rând pe rând com-panii, bãnci ºi, acum, state au fost con-fruntate cu spectrul falimentului, iaracest vârtej descendent pare cã nu semai opreºte. Uneori este bine sã tedesprinzi un pic de isteria zilnicã ºi sã

36/2012

Reglementare ºidereglementareîn sistemul financiar - Lecþiile crizelor

* Country Managing Partner, PwC România, e-mail: [email protected]

Regulation and Deregulation in the FinancialSystem - The Lessons of the CrisesAnalyzing the deep rooted causes of the recent financial crisis, the author com-pares the current evolutions with the Great Depression of the 1930s, presentingits causes and consequences, as well as the regulatory architecture originated inits aftermath. Also, the author details the long deregulation process that began inthe 1960s, its' causes and the gradual accumulation of risks that the liberalizationgenerated. In the end, analyzing the different regulatory scenarios that were pre-sented lately, the author calls for a financial regulation that minimizes systemrisks, without denting the perspectives for economic growth.

Key words: financial regulation, economic crisis, GAAP, GAAS, Steagal-GlassAct, Gramm-Leach-Bliley Act

JEL Classification: : F 30, G 01

Cuvinte cheie: reglementare financiarã, crizã economicã, GAAP, GAAS, LegeaSteagal-Glass, Legea Gramm-Leach-Bliley

Vasile IUGA*

Abstract

Evaluãri

încerci sã judeci lucrurile la o scarã maimare. Sã vezi evoluþia lucrurilor din per-spectiva „duratei lungi”, termen consa-crat de istoricii francezi ai ºcolii de laAnnales pentru a reflecta acumulãrileeconomice ºi sociale care au nevoie degeneraþii pentru a deveni evidente, fiinddeseori ascunse de spectaculozitateaevenimenþialului cotidian.

„Cine nu-ºi cunoaºte trecutul, e con-damnat sã-l repete”, spune o vorbã descitatã a lui George Santayana, dar ºimai des prost atribuitã. Pentru a evita oasemenea capcanã, la momentul lacare a devenit clar cã ne confruntãm cucea mai gravã crizã economicã de dupãcel de-al doilea rãzboi mondial, amsimþit nevoia sã caut în istorie prece-dente ºi sã înþeleg cum a fost posibil sãtrãim ani de zile cu iluzia prosperitãþii,îndreptându-ne cãtre marginea prã-pastiei.

Marea Crizã Economicã

din anii ’30 Marea Crizã Economicã din anii ’30 aremulte similaritãþi cu cea pe care o tra-versãm azi. Criza a fost precedatã de operioadã de prosperitate, cel puþin înStatele Unite, perioadã care s-a întinspe parcursul a mai mult de un deceniu.Dacã în timpul Primului Rãzboi Mon-dial, guvernul federal a fost nevoit sãmajoreze fiscalitatea pentru a face faþãcheltuielilor (înainte de 1917 cheltuielileguvernamentale se cifrau la 1,5 – 2%din PIB, în vreme ce în timpul rãzboiuluiacestea au ajuns la 20%)1, iar achiziþiilemilitare au dus la creºterea preþurilorproduselor agricole ºi a preþurilor tere-nurilor agricole, dupã încheierea pãcii,

preþurile alimentelor, precum ºi cele alemateriilor prime au scãzut puternic, iarguvernul a diminuat fiscalitatea. Rezul-tatul a fost o majorare a veniturilor dis-ponibile la nivelul gospodãriilor, surplu-sul orientându-se spre investiþii specu-lative. Anii 20 din Statele Unite au fostanii „jocului” la bursã, o activitate care aînceput sã intereseze segmente din ceîn ce mai largi ale populaþiei. Începânddin 1925 bursa new-yorkezã a avut otendinþã ascendentã, iar câºtigurile s-auaccentuat dupã 1927. Mirajul îmbo-gãþirii rapide ºi poveºtile care circulaupeste tot despre „frizerii, ºoferii ºi came-ristele” deveniþi peste noapte milionarica urmare a plasamentelor câºtigãtoarela bursã au dus la formarea unui balonspeculativ pe piaþa de capital.

În ciuda celor care avertizau cã preþurileacþiunilor nu mai reflectau realitateaeconomicã a companiilor listate, pânãîn toamna anului 1929 bursa new-yorkezã ºi-a continuat ascensiunea fãrãsincope semnificative. O parte dinaceste câºtiguri au fost alimentate deinvestiþii fãcute cu bani împrumutaþi.Practica cumpãrãrii în marjã, cu baniîmprumutaþi de la brokeri a atras în

piaþã ºi cetãþeni cu venituri reduse, careîºi asumau riscuri mari pentru plasa-mentele fãcute. În plus, acest cocktail afost completat de faptul cã bãncile, pro-fitând de un vid de reglementare, aufolosit o parte din fondurile atrase de ladeponenþi pentru a face la rândul lorplasamente, iar unele companii s-auorientat spre investiþiile pe piaþa de ca-pital în loc sã se concentreze pe obiec-tul lor de activitate.

Era inevitabil ca acest balon speculativsã se spargã la un moment-dat ºi caspargerea lui sã antreneze ºi un reculeconomic. În fapt, semnele prevesti-toare furtunii economice erau prezentede multã vreme, numai cã febra inves-tiþiilor la bursã le mascase. Pe de oparte, pe parcursul anilor 20 preþurilemateriilor prime ºi ale produselor agri-cole s-au menþinut scãzute, redresân-du-se doar parþial în a doua jumãtate adeceniului. Acest lucru a afectat îndeo-sebi statele exportatoare.

Pe de altã parte, creºterea economicãinternã nu s-a tradus ºi într-o creºterepe mãsurã a comerþului internaþional.Deºi economia globalã devenise puter-nic interconectatã, blocarea cererii

4 Audit Financiar, anul X

1 Romer, Christina D. 1999. Changes in Business Cycles: Evidence and Explanations, Journal of Economic Perspectives 13, no. 2, pag. 23–44;

Evaluãri

interne americane nu ºi-a putut gãsiulterior debuºee pe pieþele externedupã declanºarea recesiunii, ceea ce aagravat criza. Mai mult, pe parcursulanilor 20 statele au practicat politici co-merciale protecþioniste, în epocã preva-lând ideile economice ale lui FriedrichList, teoreticianul naþionalismului eco-nomic. Iar ca reacþie la declanºarea cri-zei economice mondiale, protecþionis-mul s-a accentuat, ceea ce a alimentatºi a exportat criza.

Altã mãsurã ce a agravat criza a fostobsesia menþinerii Etalonului Aur ca omãsurã de protejare a valorii monedei,ceea ce a împiedicat bãncile centrale,vorbim în principal de Rezerva Fede-ralã a Statelor Unite, sã gestioneze înmod adecvat lichiditatea de pe piaþã ºisã furnizeze lichiditate bãncilor solva-bile, dar având probleme de finanþarepe termen scurt. Rezultatul a fost cã, înmomentul în care o serie de bãnci audeclarat falimentul, panica s-a extinsrapid ºi cãtre bãncile sãnãtoase într-oreacþie în lanþ. Se estimeazã cã între1929 ºi 1933, ca urmare a cinci maripanici bancare2, 40% dintre bãncile dinStatele Unite au intrat în faliment. Înesenþã, în timpul Marii Crize cursul acþi-unilor s-a prãbuºit, iar banii ºi-au pãs-trat valoarea. În vreme ce în actualacrizã se va produce mai ales o scãderea valorii banilor.

Impactul negativ al falimentelor ban-care asupra economiei este mult maimare decât în cazul altor tipuri de com-panii, ca urmare a rolului lor de interme-diere3. Iar crizele bancare declanºateca urmare a Marii Crize nu s-au canto-nat numai în Statele Unite, România

fiind de asemenea prinsã în acest vârtejca urmare a colapsului unor bãnci lo-cale sau cu expunere pe piaþa localã4.

În fine, nici preocuparea pentru menþi-nerea unor bugete echilibrate în perioa-da crizei nu a ajutat, comprimând ºi maitare cererea agregatã, într-un momentîn care consumul privat era deja încolaps.

România ºi MareaCrizã Economicã

din anii 30 România a fost afectatã de scãdereapreþurilor la materii prime ºi produseagricole, la douã dintre principalele pro-duse de export ale þãrii (petrolul ºi cere-alele). Prin urmare, scãderea veniturilordin exporturi a pus sub presiune finan-þele statului într-un moment delicat.Dupã ce, în anii 20, guvernarea liberalãse arãtase ostilã capitalului strãin ºipusese accent pe valorificarea de cãtrecapitalul autohton a resurselor naturaleale þãrii, ceea ce a frânat investiþiile însectorul minier ºi petrolier, menþinândextracþia la un nivel scãzut în condiþiibune de preþ, schimbarea de guvernprodusã în 1929 ºi venirea la putere anaþional-þãrãniºtilor a marcat o schim-bare a poziþiei faþã de capitalul strãin. S-a trecut la politica „porþilor deschise”,politicã principial corectã având învedere faptul cã România avea nevoiede capital strãin pentru a-ºi finanþa dez-voltarea, iar acest lucru a dus la majo-rarea producþiei petroliere în condiþiileunor preþuri scãzute pe plan internaþio-

nal ca urmare a diminuãrii cererii subimpactul Crizei Mondiale. În plus, gu-vernãrile þãrãniste au angajat ºi crediteexterne masive pentru a finanþa mariproiecte de infrastructurã. În condiþiileîn care cheltuielile cu finanþarea datorieiau crescut, iar veniturile statului au scã-zut, pentru a putea face faþã situaþieiguvernul român a fost nevoit sã intro-ducã o serie de mãsuri dureroase de re-ducere a cheltuielilor publice (aºa cumau fost curbele de sacrificiu prin care s-au redus salariile funcþionarilor publi-ci). Chiar ºi aºa, fuga capitalurilorstrãine din regiune a dus pânã la urmãla suspendarea plãþii anuitãþilor datorieipublice externe în anul 1933.5 Într-unfinal, România a fost la rândul sãu ne-voitã sã revinã la politici comercialeprotecþioniste, sã impunã contingentede import, sã recurgã la acorduricomerciale bilaterale prin care schim-burile comerciale au început sã se facãdin ce în ce mai des folosind metodacliringului, iar ieºirile de valutã au fostrestricþionate.

Lecþiile Marii Crizedin anii 30 ºi

reglementarea sistemului financiar

Ca urmare a Marii Crize, autoritãþileamericane, dar ºi cele europene, auluat o serie de mãsuri menite a prevenireapariþia unor disfuncþii similare în ca-drul sistemului financiar. Una dintreacestea a constituit-o controlul asupramiºcãrilor de capital.

56/2012

2 Elmus Wicker, Banking Panics in the US 1873-1933, http://eh.net/encyclopedia/article/wicker.banking.panics.us ºi Alycia Chin and MissakaWarusawitharana, Financial Market Shocks during the Great Depression, Finance and Economics Discussion Series Divisions of Research &Statistics and Monetary Affairs Federal Reserve Board, Washington, D.C, 2010;

3 Paul H. Kupiec, Carlos Ramirez, Bank Failures and the Cost of Systemic Risk, http://www.frbatlanta.org/filelegacydocs/semi-nars/seminar_kupiec_032410.pdf;

4 Vezi cazurile Marmorosh Blank ºi Viena Credit Anstalt;5 Vezi Bogdan Murgescu, România ºi Europa. Acumularea decalajelor economice 1500-2010. Ed. Polirom, Iaºi, 2010, pag. 256 – 257;

Reglementare ºi dereglementare în sistemul financiar

Pe plan intern, s-a încercat þinerea subcontrol a concurenþei din cadrul siste-mului financiar prin controlul ratei do-bânzilor (atât la credite, cât ºi la depo-zite): de asemenea, s-a impus limitareacreditele acordate sectorului privat, prininstituirea unor cerinþe de capital ridi-cate ºi prin corelarea strictã dintre volu-mul creditelor ºi cel al depozitelor.

Definitorie pentru aceastã perioadã înStatele Unite este legea Glass-Steagalldin 1933. Aceasta instituia o demarcaþieclarã între activitãþile bancare comer-ciale ºi cele de investiþii, cu rolul de pro-tejare a deponenþilor de riscurile decontagiune financiarã ca urmare a vo-latilitãþii pieþelor de capital, dar ºi de li-mitare a pericolului de insider trading.De asemenea, legea instituia limitepentru expunerile maxime ale bãncilorcomerciale la active tranzacþionabile,excepþie fãcând titlurile de stat. Pestealte douã decenii, legea Bank HoldingCompany Act, adoptatã în 1956, institu-ia o demarcaþie între activitatea ban-carã ºi cea de asigurãri.

Rezultatul a fost un sistem bancar pru-dent, conservator, ineficient (necesitacapitaluri ridicate si genera un randa-ment al capitalurilor proprii scãzut), însãun sistem sigur (nu au existat crize ban-care în primele trei decenii postbelice)ºi stabil.

În privinþa pieþei de capital, în 1933 ºi1934 se adoptã douã iniþiative legisla-tive fundamentale: Securities Act ºi res-pectiv Securities & Exchange Act. Pri-ma dintre acestea reglementa pieþeleprimare de capital instituind cerinþe mi-nime de transparenþã pentru companiileemitente în vederea protejãrii acþionari-lor, în vreme ce cea de a doua regle-menta tranzacþiile pe pieþele secunda-re, pe burse, instituind ºi puternica Se-curities & Exchange Comission, regle-

mentatorul pieþei americane de capital.

Tot în vederea protejãrii drepturilor ºiintereselor acþionarilor se adoptã în anii30 Generally Accepted AccountingPrinciples ºi Generally Accepted Audi-ting Standards, douã iniþiative care punpilonii raportãrii financiare ºi audituluimodern.

Începuturile liberalizãrii ºi

dereglementãrii Chiar dacã au asigurat stabilitatea sis-temului financiar vreme de o generaþie,contribuind la boom-ul economic post-belic, aceste reglementãri extrem deprudente ºi de constrângãtoare auînceput sã fie din ce în ce mai contes-tate în anii 60-70, atunci când nu au maiþinut pasul cu noile realitãþi ale pieþei.Vorbim despre o globalizare a sistemu-lui financiar în adevãratul sens al cu-vântului, care se accentueazã în aceas-tã perioadã prin apariþia grupurilor ban-care internaþionale, prin revenirea laconvertibilitate a majoritãþii monedelorstatelor dezvoltate (deci eliminarea re-stricþiilor privind circulaþia capitalurilor)ºi dezvoltarea puternicã a pieþei deschimb valutar.6

Un alt factor care a acþionat în favoarealiberalizãrii a fost abandonarea de cãtreAdministraþia Nixon a Etalonului Aur în1971, sub presiunea deficitului publicdin ce în ce mai apãsãtor pentru StateleUnite în condiþiile costurilor ridicate aleRãzboiului din Vietnam, dar ºi al menþi-nerii programelor sociale instituite înanii 60.

Cerinþele de capital au devenit tot mailaxe, iar bãncile au avut tendinþa de anu mai pãstra proporþia dintre resursele

atrase din depozite ºi volumul de cre-dite acordate. Lichiditatea suplimentarãa început sã fie atrasã de pe piaþa inter-bancarã – ceea ce în sine a presupus ºio presiune în plus pe bãnci pentru acãuta plasamente mai profitabile pentrufondurile atrase. Dupã cum ºtim existão oarecare corelaþie între profitabilitateºi risc, iar bãncile au fost dispuse sã-ºiasume mai multe riscuri în speranþaunor câºtiguri mai mari.

Ca urmare a relaxãrii restricþiilor de ca-pital ºi lichiditate bãncile, îndeosebicele americane, au fost încurajate sãcaute plasamente mai profitabile. Ele s-au orientat cãtre statele în curs dedezvoltare (îndeosebi din America La-tinã, dar nu numai). Exista speranþa cãstatele sunt debitori foarte siguri, înpofida lecþiilor istoriei. Când însã politi-ca monetarã aplicatã de Paul Volcker adus ratele dobânzii la valori ridicate laînceputul anilor 80, dolarul s-a apreciat,preþurile materiilor prime s-au prãbuºit,iar multe dintre statele îndatorate auînceput sã se confrunte cu dificultãþi înrambursarea împrumuturilor.

Pe partea de reglementare, rezultatulacestei crize a datoriilor suverane a fostadoptarea sistemului Basel I (1988)care impunea anumite cerinþe de capi-tal pentru bãnci, în funcþie de clasa derisc a activelor deþinute.

Din nou în impasÎntr-un fel, învãþãmintele Marii Crize dinanii 30 au fost uitate de cãtre autoritãþi,bãnci centrale ºi organisme de regle-mentare. Unul dintre învãþãminte a fostcã bãncile centrale trebuie sã ges-tioneze masa monetarã în aºa fel încâtsã previnã formarea unor baloane spe-culative. În ultimul deceniu, Rezerva


6 Mugur Isãrescu, Growth, Capital Flows and Fiscal Deficits: Some Thoughts in the Aftermath of the Recent Crisis, Bucureºti, mai 2011;

Evaluãri

Federalã a Statelor Unite a eºuat dedouã ori în aceastã privinþã: la sfârºitulanilor 90, atunci când s-a format aºanumitul balon speculativ dot com cuacþiunile companiilor din zona de Inter-net ºi tehnologie, iar a doua oarã lamijlocul anilor 2000 când preþurile imo-biliare din Statele Unite au cunoscut ocreºtere puternicã (vezi Fig. 2 ºi Fig. 3).

Mai mult, politica monetarã a fost po-tenþatã ºi de politicile fiscale inadec-vate. Astfel, în Statele Unite, la începu-tul anilor 2000, administraþia Bush Jr. aintrodus o serie de facilitãþi fiscale ºi re-duceri de impozite cu o valabilitate limi-tatã. Deºi aceastã relaxare fiscalã a ve-nit într-un moment în care economiaamericanã încerca sã depãºeascã re-cesiunea, ulterior acestea au avut unefect economic prociclic, accentuândaprecierea activelor de pe piaþa ameri-canã, ceea ce a atras ºi fonduri prove-nind din Asia ºi Orientul Mijlociu în cãu-tare de plasamente profitabile (vezi Fig. 4).

Acest blestem al banilor ieftini a dus laacumularea de baloane speculative nudoar pe piaþa imobiliarã americanã saupe unele pieþe europene (Irlanda, Spa-nia, Europa Centralã ºi de Est etc.), darºi pe pieþele de capital (vezi Fig. 5 pen-tru piaþa de capital americanã) ºi celeale materiilor prime ºi aurului7 (vezi Fig. 6).

De asemenea, a fost abrogatã legeaGlass-Steagall în Statele Unite prinadoptarea legii Gramm-Leach-Bliley,care elimina restricþiile de investiþii pen-tru bãncile comerciale. Legea este re-prezentativã pentru mentalitatea domi-nantã din ultimii 40 de ani, respectiv cão mai mare liberalizare a pieþelor vadescãtuºa noi resurse de inovaþie ºi decreºtere a economiei. Parþial, acest

76/2012

7 Despre fluxurile de capital de dinainte de declanºarea crizei ºi modificarea acestora dupã 2008 vezi Marcel Fratzscher, Capital flows, push versuspull factors and the global financial crisis, European Central Bank, Working Paper Series, July 2011;


lucru este adevãrat. În urma liberalizãriivolumul tranzacþiilor financiare inter-naþionale a crescut de câteva ori.

În acelaºi timp, inovaþiile în sistemulfinanciar s-au înmulþit. Ele au dus ladezvoltarea unor instrumente financiarecomplexe, aºa cum au fost MBS ºiCDO (Mortgage Backed Securities ºiCollaterized Debt Obligation) pe caredoar câþiva iniþiaþi le înþelegeau cu ade-vãrat ºi care au avut un rol important îndeclanºarea actualei crize. Piaþa glo-balã financiarã a depãºit cu mult PIB-ulglobal.

Atunci când nici Keynes nu mai

are rãspunsurile la îndemânã...

Odatã declanºatã actuala crizã finan-ciarã, autoritãþile de pretutindeni au re-acþionat, atât cât le-au permis resurse-le, în linia ortodoxiei keynesiste. Dupãfalimentele Bear Sterns, dar mai alesLehman Brothers, care au pus în prime-jdie stabilitatea întregului sistem finan-ciar global, autoritãþile statale n-au maipermis vreun faliment bancar de pro-porþii, intervenind în sprijinul propriilorbãnci, cu preþul preluãrii datoriilor aces-tora ºi al naþionalizãrii lor, o practicãaproape de neconceput în perioada dedinainte de crizã. De asemenea, au în-cercat sã stimuleze economia prininvestiþii publice, acordarea de stimu-lente ºi prin relaxare fiscalã.

Rezultatul a fost acumularea unor deze-chilibre bugetare astronomice ºi scã-parea de sub control a nivelului datorieipublice (în Irlanda bunãoarã, deficitulbugetar aferent anului 2010 a fost unincredibil 32,4% ca urmare a preluãriiunei pãrþi a sistemul bancar al þãrii decãtre stat). În prezent, numai Suedia ºi


Evaluãri

Ungaria afiºeazã un buget excedentardintre statele membre ale Uniunii Euro-pene, restul având deficite considera-bile.8 Pe de altã parte, nici ajustareabruscã a acestor deficite nu este o so-luþie fezabilã, cãci asta nu ar face decâtsã arunce economiile într-o nouã rece-siune.

Prin urmare, problema nu a fost rezol-vatã, ci doar transferatã în sarcina sta-telor, adicã în contul contribuabililor ºi algeneraþiilor viitoare; folosind sintagmapreºedintelui Herbert Hoover - „Fericiþicei tineri, cãci ei vor moºteni datoriapublicã”. Statele vor pompa lichiditateîn sistem tipãrind bani (quantitative eas-ing). Spre deosebire de Marea Crizã,vom vedea prãbuºirea valorii banilor.

Spre ce ne îndreptãm?

ªi atunci, care sã fie soluþia? Cum ieºimdin acest impas? Un prim pas ar fi sã neaducem aminte de ceea ce spuneaJoseph Stiglitz: „crizele nu distrug ne-apãrat activele unei economii, ci încre-derea”. Trebuie recâºtigatã încredereaîn instituþii, în guverne, în bãnci, în com-panii, în pieþe ºi în lideri. Cãci actualacrizã a fost accentuatã ºi de un deficitsemnificativ de leadership. Încrederease câºtigã respectând angajamentele.Între acestea, adoptarea unor norme dereglementare a sistemului financiarcare sã previnã reapariþia unor noicrize.

Este ºtiut faptul cã odatã adoptatã oreglementare prost conceputã estefoarte dificil de îndreptat. Orice sistemde reglementare trebuie sã plece de lao analizã sub aspectul cost-beneficiu,pentru cã orice cadru legislativ carecreeazã obligaþii presupune costuri

suplimentare pentru business ºi, impli-cit, pentru contribuabili. Trebuie vãzut înce mãsurã beneficiile rezultate dinadoptarea unor noi reglementãri vor de-pãºi costurile asociate implementãriiunor astfel de mãsuri. Un bun exempluîn acest sens îl reprezintã legea Sarba-nes-Oxley adoptatã în Statele Unite înurma falimentului Enron.

Orice nouã arhitecturã de reglementarea sistemului financiar trebuie sã aibã învedere câteva premise fundamentale.Întâi de toate trebuie sã þinã cont defaptul cã pieþele sunt acum globale, iarreglementarea nu mai poate fi doar na-þionalã pentru a fi eficientã. Este nevoiede consens nu doar la nivel european,dar ºi la nivel global pentru a avea unsistem financiar stabil.

Dacã reglementãrile vor funcþiona doarîn anumite state, ele nu vor fi eficienteîn condiþiile în care în Uniunea Euro-peanã existã libertatea de circulaþie aserviciilor, iar globalizarea face posibilãmigrarea multor activitãþi bancare înafara spaþiului european.

Pârghia reglementãrii a fost utilizatãpentru a atrage capital sau pentru asprijini poziþia unor campioni naþionali,apãrând în acest fel vulnerabilitãþi însistemul de apãrare a stabilitãþii financi-are a Pieþei Unice. Cel mai recentexemplu este definiþia capitalului.Odatã ce un instrument hibrid de capitala fost acceptat într-o jurisdicþie ca ºicapital de reglementare de calitate(high quality regulatory capital), s-acreat o presiune asupra celorlalte juris-dicþii de supraveghere de a acceptaacelaºi tip de instrument. Chiar dacãalte autoritãþi de reglementare au avutabordãri mai „ortodoxe” ºi au încercatsã menþinã un control mai riguros, cali-tatea capitalului bãncilor din spaþiul UEs-a deteriorat.

Ne putem aºtepta la întãrirea cadruluide reglementare ºi supraveghere pen-tru bãnci: mai multe controale, maimulte cerinþe de capital, lichiditate ºisolvabilitate. O întãrire a guvernanþeicorporative, ceea ce este de dorit pen-tru orice sector economic, nu doar pen-tru cel financiar. Aceste sisteme ºi pro-ceduri vor fi însã complexe ºi costisi-toare, ceea ce se va rãsfrânge în ultimãinstanþã asupra tuturor actorilor eco-nomici ºi va genera o ratã mai redusãde creºtere în economiile dezvoltate.

Un subiect intens dezbãtut este cel alcerinþelor de capital - cerinþe aplicatediferit în funcþie de jurisdicþie. Costulcapitalului la nivel internaþional creºte ºimajorarea lui în scopuri prudenþialeinfluenþeazã profitabilitatea bãncilor,care la rândul lor vor creºte preþul pro-duselor oferite… ºi astfel va favorizamigrarea cãtre surse non-bancare definanþare, mai ieftine, dar mai puþinreglementate…

Începând cu ianuarie 2011, UniuneaEuropeanã are trei noi autoritãþi desupraveghere care vizeazã sectoarelebancar, asigurãri ºi pensii, precum ºipiaþa de capital (Autoritatea BancarãEuropeanã, Autoritatea Europeanã aSupraveghetorilor din Asigurãri ºi Pen-sii Ocupaþionale, Autoritatea Europeanãpentru Valori Mobiliare) (vezi Fig. 8).Ele vor lucra în strânsã legãturã cuautoritãþile de supraveghere la nivelnaþional în încercarea de a asigura uncadru armonizat de reglementãri, pre-cum ºi aplicarea lor strictã.

Discuþiile în jurul noului edificiu desupraveghere au cãutat sã identificecompromisuri rezonabile între dorinþade a reconcilia necesitatea pentru o su-praveghere mai eficientã ºi ostilitateaanumitor guverne faþã de sporirea inte-grãrii instituþionale. Sarcinile celor trei

96/2012

8 Cf. Date Eurostat, http://ec.europa.eu/economy_finance/db_indicators/gen_gov_data/documents/2011/ccab_spring_en.pdf;


noi autoritãþi de supraveghere se referãla crearea standardelor tehnice deimplementare la nivel naþional ºi medi-erea în cazul disputelor între autoritãþilede supraveghere locale, însã suprave-gherea instituþiilor financiare ºi a pieþe-lor va continua sã se facã local.

Guvernatorul Bãncii Angliei fãcea în2009 un apel la revenirea la „utilitybanking” – revenirea la funcþiile primare

ale bãncilor – intermedierea financiarãºi facilitarea plãþilor. Variantele vehicu-late oscilau de la varianta adoptatã deStatele Unite (un nou Glass SteagalAct), separarea activitãþilor bancare co-merciale de cele de investment bankingsau variantele separãrii economisirii ºicreditãrii de restul activitãþilor bancare.

Raportul Comisiei Bancare Indepen-dente („ICB”) din Marea Britanie cerea

autoritãþilor guvernamentale sã impunãsepararea dintre operaþiunile de retail ºicele de investment banking pentru bãn-cile britanice (aºa numitul „ring-fence”),propunând o abordare mult mai radica-lã faþã de restul Europei. Raportul ICBpropune ca toate activitãþile de retailbanking ºi servicii cãtre companii mici ºimijlocii sã fie fãcute de o entitate sepa-ratã, cu structura organizatoricã ºi ce-rinþe de capital diferite (chiar mai maridecât cele stipulate de reglementãrileinternaþionale). Se doreºte astfel o re-ducere a riscului asociat cu operaþiunilede investment banking ºi limitarea inter-venþiei statului în situaþie de crizã doarpentru entitãþile care pot afecta mareamasã a clienþilor.

Situaþia este diferitã în Spania, unde seîncurajeazã consolidarea sistemuluibancar prin fuziunea unei pãrþi a ope-raþiunilor (administrare riscuri, operaþiu-ni de trezorerie, evaluare credite, con-trol intern ºi cerinþe de reglementare) apatru bãnci regionale de economii. Mo-tivul invocat de autoritatea de suprave-ghere - Banca Centralã a Spaniei:„întãrirea solvabilitãþii ºi a activelor”.

În orice variantã, separarea activitãþilorva duce inevitabil la adâncirea fragmen-tãrii ºi, implicit, la nevoi ºi eforturi spo-rite de supraveghere (deci costuri supli-mentare), precum ºi la cerinþe de capi-tal ºi de lichiditate crescute.

În ceea ce priveºte întãrirea disciplineibugetare, o serie de state europene iauîn considerare limitarea prin constituþiea nivelului deficitului bugetar ºi a dato-riei publice. Aceasta deoarece s-a con-siderat cã, în condiþiile unei crizemajore, statele nu au respectat preve-derile Pactului de Stabilitate.9


9 Despre încãlcarea sistematicã a prevederilor Pactului de Stabilitate ºi Creºtere de cãtre Statele Membre ale Zonei Euro, vezi Ludger Schuknecht,Philippe Moutot, Philipp Rother and Jürgen Stark, The Stability and Growth Pact. Crisis and Reform, European Central Bank, Occasional PaperSeries, September 2011 ºi Demosthenes Ioannou and Livio Stracca, Have Euro Area and EU economic governance worked? Just the facts,European Central Banks, Working Paper Series, May 2011;

Evaluãri

Cum poþi sã obligi guvernele sã-ºirespecte obligaþiile atunci când ele vorinvoca oricând nevoia de flexibilitatepentru a face faþã unei crize? Cãci ce s-ar fi întâmplat dacã statele nu interve-neau pentru salvarea ºi recapitalizareabãncilor? Colapsul ar fi putut antrenaeconomia globalã într-un torent devas-tator!

Cei mai mulþi oameni ar fi foarte fericiþicu reguli clare care sã se poatã aplicacu uºurinþã. O lume previzibilã ºi sigurã.Pe de altã parte, prin natura sa, capita-lismul presupune asumarea de riscuricu speranþa recompensei. De aceea,capitalismul a împins frontierele, fãcândposibil progresul ºi prosperitatea. Deunde ºi dilema reglementãrii: la o extre-mã - abordare excesivã, care duce laosificare ºi lipsã de progres, reprezen-tând o piedicã pentru mediul de afaceri,la cealaltã - o abordare laxã, care poatelãsa portiþe pentru abuzuri ºi genereazãcrize. Cred cã toþi ne dorim sã fie gãsitãjusta mãsurã.

Procesul de reglementare este în esen-þã unul reactiv, care urmeazã evoluþiiledin lumea afacerilor. Este, folosind ex-presia lui Lucian Croitoru, expert BNR,„o privire înainte cu faþa întoarsã spretrecut”. Or, tocmai pentru acest lucrusunt folositoare privirile retrospective, însensul „duratei lungi” invocate anterior.Pentru cã astfel putem cerne ceea ceeste doar vremelnic (aºa cum sunt fluc-tuaþiile economiei ºi ale pieþelor de capi-tal), de existenþa ºi funcþionarea struc-turilor. Acestea fiind mult mai persis-tente. Unele dintre instituþiile create înurma Marii Crize din anii 30 sunt activeºi astãzi. Altele, nou-apãrute ca urmarea actualei crize, vor contura lumea demâine. Autoritatea Bancarã Europeanãar putea fi una dintre cheile viitoruluiconstrucþiei europene. Iar întãrirea dis-ciplinei fiscale ºi bugetare la nivelul UEprin adoptarea „Semestrului european”lasã loc unei mai adânci integrãri care

sã includã ºi politicile fiscale. Nevoia desupraveghere ºi reglementare consoli-datã duce la transfer de suveranitate cutoate implicaþiile politice, iar în Europava duce la accelerarea integrãrii. Euro-pa este încã un ºantier în lucru, iar inte-grarea sectorului financiar ºi regle-mentarea acestuia joacã un rol primor-dial în construcþia unei eventuale Eu-rope cu adevãrat unite.

În acest sens ar merita sã fie dezbãtut

echilibrul între guvernare (eminamentepoliticã) ºi guvernanþã (mai largã ºi biro-craticã ºi, cel puþin în teorie, apoliticã) înarhitectura viitoare a Europei.

În final, cred cã ar fi bine sã ne reamin-tim cuvintele lui Aristotel care spuneacã „virtutea justiþiei constã în moderaþie,atunci când este reglementatã cuînþelepciune.” Sintagma poate fi aplica-tã la fel de bine ºi sistemelor de regle-mentare.

116/2012

Chin, Alycia and Warusawitharana, Missaka, Financial Market Shocks during theGreat Depression, Finance and Economics Discussion Series Divisions ofResearch & Statistics and Monetary Affairs Federal Reserve Board, Washington,D.C, 2010;

Fergusson, Nial and Kotlikoff, Laurence, How to take moral hazard out of banking;

Fratzscher, Marcel, Capital flows, push versus pull factors and the global financial cri-sis, European Central Bank, Working Paper Series, July 2011;

Ioannou, Demosthenes and Stracca, Livio, Have Euro Area and EU economic gover-nance worked? Just the facts, European Central Banks, Working Paper Series,May 2011;

Isãrescu, Mugur, Growth, Capital Flows and Fiscal Deficits: Some Thoughts in theAftermath of the Recent Crisis, Bucureºti, mai 2011;

Kupiec, Paul H.; Ramirez, Carlos, Bank Failures and the Cost of Systemic Risk,http://www.frbatlanta.org/filelegacydocs/seminars/seminar_kupiec_032410.pdf;

Murgescu, Bogdan, România ºi Europa. Acumularea decalajelor economice 1500-2010. Ed. Polirom, Iaºi, 2010, pag. 256 – 257;

Nier, Erlend and Baumann, Ursel, Market discipline, disclosure and moral hazard inbanking, http://www.bis.org/bcbs/events/wkshop0303/p10nierbaum.pdf

Romer, Christina D. 1999., Changes in Business Cycles: Evidence and Explanations,Journal of Economic Perspectives 13, no. 2, pag. 23–44;

Schuknecht, Ludger; Moutot, Philippe; Rother, Philipp and Stark, Jürgen, The Stabilityand Growth Pact. Crisis and Reform, European Central Bank, Occasional PaperSeries, September 2011;

Wicker, Elmus, Banking Panics in the US 1873-1933, http://eh.net/encyclopedia/arti-cle/wicker.banking.panics.us

Eurostat, http://ec.europa.eu/economy_finance/db_indicators/gen_gov_data/docu-ments/2011/ccab_spring_en.pdf;

Interim report to G20 Leaders, Financial Stability Board, June 2010, Reducing themoral hazard posed by systematically important financial institutions;

Independent Commission on Banking - Final Report Recommendations, September2011, http://bankingcommission.s3.amazonaws.com/wp-content/uploads/2010/07/ICB-Final-Report.pdf;

Bibliografie


1. IntroducereGlobalizarea economiei este conside-ratã principalul impulsor al procesuluide armonizare contabilã, în ideea de aobþine un grad înalt de comparabilitatea informaþiilor financiare, în context in-ternaþional. Acest proces de armonizares-a remarcat ºi în domeniul audituluifinanciar.

Stabilirea unor reguli ºi norme în inte-riorul Uniunii Europene necesitã obþi-nerea armonizãrii între statele Comu-nitãþii. În acest sens s-a optat pentruelaborarea de Directive, care se adre-seazã statelor membre ºi presupunadaptarea legislaþiilor naþionale la liniiletrasate de cãtre acestea.

Ipoteza de la care pleacã aceastã cer-cetare se referã la faptul cã în Româniaºi Spania s-au fãcut paºi importanþi înarmonizarea procesului de audit finan-ciar, astfel încât cadrul juridic ºi profe-sional al celor douã þãri prezintã multesimilitudini, diferenþele fiind puþin sem-nificative.

Obiectivele propuse în acest articol sereferã la determinarea modului în cares-au adoptat reglementãrile Directiveloreuropene în legislaþia româneascã ºispaniolã ºi la realizarea unei analizecomparative a particularitãþilor audituluifinanciar din cele douã þãri.

2. Metodologia decercetare

Pentru demonstrarea ipotezei ºi reali-zarea obiectivelor propuse am utilizat ometodã de cercetare mixtã, îmbinândcercetarea calitativã cu cea cantitativã.Astfel, am utilizat cercetarea descrip-

12

Cercetare

Audit Financiar, anul X

Studiu comparativasupra cadruluijuridic al audituluifinanciar înRomânia ºi Spania

* Drd., Universitatea "1 Decembrie 1918" Alba Iulia, România, în cotutelã cu Universitatea Lleida, Spania, e-mail: [email protected]

The Juridical Framework of the Financial Audit in Romania and Spain This article outlines the juridical framework of the financial audit from Romaniaand Spain and explain the way in which have been adopted regulation of theEuropean Directives in the legislations of the two countries. During the researchit has been realised a comparative analysis of the particularities of the financialaudit in the two countries, referring to the professional bodies, public surveillance,naming and demitting the auditors, independence, fees, adopting theInternational Standards of Audit, the responsibility of the auditors and the level ofthe size criteria for the firms to have the obligation to audit themselves.Therefore it is demonstrated that in Romania and Spain important steps havebeen made in harmonizing the financial audit process, both in the legislative andprofessional frame of the two countries which present several similarities, the dif-ferences being less significant. To conclude it is recommended to the Accountingand Audit Institute from Spain to accelerate the harmonizing process of theTechnical Norms with the International Standards of Audit, and for Romania - adecrease of the legal limits of audit.

Key words: harmonizing process, International Audit Standards, EuropeanDirectives, juridical and professional frame, similitude, particularities

JEL Classification: M42

Cuvinte cheie: proces de armonizare, Standarde Internaþionale de Audit, DirectiveEuropene, cadrul juridic ºi profesional, similitudini, particularitãþi

Ioana Iuliana POP (GRIGORESCU)*

Abstract

tivã, documentarã, care se referã ladocumente precum: legislaþia în mate-rie de audit din România, Spania ºiU.E., Standardele Internaþionale deAudit, Directivele Europene cu privire laactivitatea de audit financiar, Ghidurileprofesionale ºi Normele tehnice de au-dit din România ºi Spania.

Cercetarea comparativã este prezentãde-a lungul întregii cercetãri. Nu ne-amlimitat la simpla descriere a situaþieiexistente, ci am încercat ºi o cercetarede analizare ºi explicare a diferenþeledescoperite, a cauzelor ºi implicaþiiloracestora.

Cercetarea cantitativã se referã la da-tele numerice culese, care privesc piaþade audit din România ºi Spania, sau lalimitele cantitative stabilite pentru cafirmele sã aibã obligaþia de a se audita.Aceste date au fost culese din bazelede date electronice ale CAFR ºi ICACSpania, fiind analizate în evoluþia lor,combinate ºi comparate încât sã putemextrage concluzii interesante în concor-danþã cu obiectivele cercetãrii.

3. Legislaþia dindomeniul auditului

financiar dinRomânia ºi Spania

În Spania, pentru adoptarea Directivei aIV-a, a VII-a ºi a VIII-a s-a emis Legeanr. 19/1988 privind auditul financiar,Real Decreto 1636/1990, prin care seaprobã Regulamentul ce dezvoltãLegea 19/1988 ºi Legea nr. 18/1989 dereformare parþialã a legislaþiei comer-ciale. Pentru aplicarea Directivei 2006/43/CE se întârzie aproape patru ani,când se adoptã Legea nr. 12/2010 care

modificã ºi completeazã Legea19/1988. În anul 2011, deoarece celedouã legi în vigoare se amestecau tra-tând aceeaºi problematicã, apare Textulrevizuit al Legii Auditului Financiar1,care abrogã Legea 19/1988 ºi Legea12/ 2010.

În cazul României, în anul 1999 s-aemis O.U.G. 75/1999 privind activitateade audit financiar, iar pentru transpu-nerea Directivei 2006/43/CE se emiteOrdonanþa de Urgenþã 90/2008 privindauditul statutar al situaþiilor financiare ºial situaþiilor financiare anuale consoli-date, aprobatã cu modificãri prin Legeanr. 278/2008. Apoi, în anul 2010 apareLegea nr. 26/2010 pentru modificarea ºicompletarea O.U.G. 75/1999 privindactivitatea de audit financiar.

4. Diferenþe legislative în materie

de audit financiarîntre România

ºi SpaniaÎn continuare, vom analiza modul încare au fost preluate în cadrul legislaþi-ilor naþionale româneºti ºi spanioleprevederile Directivelor Europene ºidiferenþele dintre acestea. Nu vom pro-ceda la o analizã articol cu articol, civom avea în vedere aspectele care nise par mai interesante.

4.1. ORGANISMELEPROFESIONALE

Directiva 2006/43/CE specificã înCap.II, art. 3 cã „Fiecare stat membrudesemneazã autoritãþile competente....., care trebuie sã facã obiectul unuisistem de supraveghere publicã”.

În România, conform O.U. 90/2008,Cap. II, art.3(2) „Autoritatea competen-tã pentru autorizarea auditorilor statu-tari ºi a firmelor de audit este CameraAuditorilor Financiari. Responsabilita-tea finalã .... revine organismului de su-praveghere publicã”. CAFR a deschisRegistrul Public al Auditorilor din Ro-mânia. Legea 26/2010 stipuleazã, mo-dificând prevederea O.U.G. 75/1999,cã „Auditorii financiari activi ºi nonactivise înscriu în Registrul Public”.

În Spania, Textul revizuit al Legii Audi-tului Financiar din 2011 în art. 2 stabi-leºte cã instituþia care organizeazã ºireglementeazã activitatea de audit înSpania este Institutul de Contabilitate ºiAudit (ICAC). Acest organism autori-zeazã înscrierea persoanelor fizice ºijuridice în Registrul Oficial al Auditorilor(ROAC).

De remarcat în Spania existenþa, pelângã Institutul de Contabilitate ºi Audit(ICAC), a încã trei organizaþii profesio-nale: Instituto de Censores AuditoresJurados din Spania, Registro Generalde Auditores de los Titulares Mercan-tiles y Empresariales din Spania(REGA) ºi Registro de EconomistasAuditores din Spania (REA). LegeaAuditului Financiar din aceastã þarã astabilit un model de organizare ºi con-trol al profesiei mixt, în care participãICAC ºi cele trei organizaþii. Acesteaexecutã în general atribuþii delegate decãtre ICAC, cum ar fi organizareacursurilor ºi examenelor de aptitudiniprofesionale pentru înregistrare înROAC, elaborarea Normelor Tehnicede Audit, au competenþe de controltehnic, organizeazã cursurile de for-mare profesionalã ale auditorilor mem-bri, în timp ce ICAC are competenþe desupervizare a acestor activitãþi. Dinpunctul de vedere al auditorilor, rolul

13

Cadrul juridic al auditului financiar

6/2012

1 Textul revizuit al Legii Auditului Financiar este aprobat prin Real Decreto nr. 1/2011, publicat în BOE nr. 157 din 2 iulie 2011

deosebit al acestor organizaþii profe-sionale constã în lupta pe care o ducpermanent pentru obþinerea drepturilorlor profesionale.

4.2. SUPRAVEGHEREA PUBLICÃ

Sistemul de supraveghere publicã afost impus statelor membre ale Comu-nitãþii de cãtre Directiva 2006/43/CEprin Cap. VIII, art. 32-38, care prevedecã „toþi auditorii legali ºi toate firmele deaudit fac obiectul supravegherii publi-ce”. Acest sistem se referã la activitãþiprecum: autorizarea ºi înregistrarea au-ditorilor, adaptarea standardelor referi-toare la etica profesionalã, sistemul decontrol intern al calitãþii, pregãtirea con-tinuã, asigurarea calitãþii sistemelor dininvestigaþie ºi disciplinã, publicarea pro-gramelor ºi rapoartelor de activitate, co-operarea eficientã la nivelul Comu-nitãþii.

În România se adoptã întocmai acestedispoziþii prin redactarea Cap. VIII, art.38-43 a O.U. 90/2008 ºi mai ales înTitlul II al acestei ordonanþe care poartãdenumirea organului de supravegherepublicã, adicã „Consiliul pentru Supra-vegherea Publicã a Activitãþii de AuditStatutar”. Aici se detaliazã teme legatede organizarea ºi funcþionarea Consi-liului, atribuþii de supraveghere asupraCAFR, principii, obiective, conducere,finanþare sau cooperarea cu autoritãþilecompetente din statele membre sau dinþãrile terþe.

În Spania, Textul revizuit al Legii Audi-tului Financiar specificã în Cap. IV, art.27 cã „sistemul de supervizare publicãva fi condus de Institutul de Conta-bilitate ºi Audit (ICAC)”. El va adoptanorme de eticã, formarea ºi pregãtireacontinuã a auditorilor ºi rãspunde decontrolul calitãþii, controlul activitãþii deaudit, asigurarea calitãþii sistemului dedisciplinã, cooperare internaþionalã peteme de supervizare publicã cu statele

membre U.E. ºi cu þãrile terþe. Având învedere precizarea Directivei U.E. în cepriveºte sistemul de supraveghere pu-blicã, autoritãþile spaniole au decis sãnu înfiinþeze un alt organism, ci au ex-tins atribuþiile aceleiaºi instituþii (ICAC),precizând cã acestea îi revin în exclu-sivitate ºi cã ele nu pot fi delegate altororganisme profesionale.

Credem cã România a reuºit un nivelmai ridicat de transpunere a Directivei2006/43/CE decât Spania, deoarece aprocedat la crearea unei noi instituþii ºianume a Consiliului pentru Suprave-gherea Publicã a Activitãþii de AuditStatutar, care supravegheazã activi-tatea auditului statutar.

Într-o analizã din anul 2009 privindtranspunerea Directivei 2006/43/CE,Comisia Europeanã precizeazã cãregretã cã nu toate statele membre auintrodus sistemul de supraveghere pu-blicã impus de directivã ºi cã existã di-ferenþe considerabile între state privindformele de supraveghere publicã intro-duse. Totodatã, Comisia a subliniat cãsupravegherea publicã în temeiul direc-tivei trebuie organizatã astfel încât con-flictele de interese sã fie evitate.

4.3. NUMIREA ºI DEMITEREAAUDITORILOR STATUTARI

Directiva 2006/43/CE în Cap. IX, art. 37ºi 38 stipuleazã cã auditorul legal saufirma de audit sunt numiþi de „AdunareaGeneralã a Acþionarilor sau a membrilorentitãþii auditate” ºi cã pot fi demiºi „nu-mai în cazul în care existã motive te-meinice”, reglementare transpusã în-tocmai ºi în România prin cap. IX, art.44 ºi 45 al O.U.90/2008. Tot în Directivãse adaugã cã „Divergenþa de opinii cuprivire la tratamentele contabile sauprocedurile de audit nu reprezintãmotive temeinice pentru demitere”. Încazul demiterii sau demisiei în perioadaamintitã, va trebui informat Consiliul

pentru Supraveghere a Activitãþii deAudit Statutar din România sau ICACdin Spania, explicându-se motivele.

În plus, în Spania, Textul revizuit al LegiiAuditului Financiar în art. 19 stipuleazãcã prima perioadã de contractare aauditorului „nu poate sã fie inferioarã de3 ani, nici superioarã de 9 ani”. La ter-minarea perioadei iniþiale nu se va pu-tea renunþa la serviciile auditorului con-tractat fãrã sã existe „o cauzã justã”.

4.4. INDEPENDENÞA

Din motive de independenþã, Directiva2006/43/CE în art. 42 (2) impune audi-torilor legali ai instituþiilor de interespublic sã se roteascã la cel mult 7 anide la data numirii, putând sã revinãdupã o perioadã de cel puþin 2 ani.

Textul revizuit al Legii Auditului Finan-ciar din Spania stipuleazã acest lucru încazul societãþilor de interes public saual entitãþii a cãrei cifrã de afaceri depã-ºeºte 50.000.000 de euro. În România,art. 48 al O.U. 90/2008 se referã numaila instituþiile de interes public.

Tot din considerente legate de indepen-denþã, Directiva 2006/43/CE în art.42(3) stabileºte o perioadã de 2 ani încare auditorului legal sau partenerului-cheie care efectueazã auditul legal „nui se permite sã ocupe un post de con-ducere important în cadrul entitãþii audi-tate”. Aceastã reglementare este trans-pusã ºi în auditul statutar românesc prinart. 48(3) al O.U. 90/2008, iar în legis-laþia spaniolã prin art. 14 al Textului re-vizuit al Legii Auditului Financiar. ÎnSpania aceastã perioadã s-a redus,deoarece vechea Lege 19/1988 a audi-tului o stabilea la 3 ani.

O altã prevedere a Directivei din 2006se referã la situaþiile de incompatibili-tate în care se poate gãsi auditorul sta-tutar, dacã anterior acesta a ocupat înentitatea care urmeazã sã fie auditatã

14

Cercetare


anumite funcþii sau dacã are anumitelegãturi cu entitatea auditatã. Directivastipuleazã cã „un auditor legal sau ofirmã de audit nu efectueazã un auditlegal în cazul în care existã orice relaþiefinanciarã directã sau indirectã, relaþiide afaceri, de încadrare în muncã” saude „autoverificare a propriei activitãþi,interes propriu, familiaritate, încrederesau intimitate”. Statele membre se vorasigura cã auditorul legal „documentea-zã în dosarele de audit toate ameninþã-rile semnificative la adresa indepen-denþei”, lãsând la latitudinea acestorastabilirea perioadelor de incompatibili-tate.

Astfel, Textul revizuit al Legii AudituluiFinanciar din 2011 din Spania, în art. 14stabileºte perioada de incompatibilitatela un an, ea fiind redusã, deoarece ve-chea Lege 19/1988 o stabilea la 3 ani.

În România, Regulamentul de organi-zare ºi funcþionare a Camerei Audito-rilor Financiari din România, în Cap. V,art. 61 fixeazã perioada de incompati-bilitate la 2 ani.

Considerãm cã diferenþele în ani încazul numirii iniþiale a auditorilor sau aperioadei de incompatibilitate nu suntsemnificative, deoarece ele sunt mici ºiîn plus au fost impuse având la bazãacelaºi principii.

4.5. ONORARIILE

În ce priveºte onorariile, Directiva2006/43/CE prevede cã statele mem-bre asigurã „existenþa unor norme co-respunzãtoare care prevãd cã onorari-ile.....nu sunt influenþate sau determi-nate de prestarea de servicii supli-mentare entitãþii auditate ºi nu pot ficondiþionate în nici un fel”.

În România O.U.90/2008 în art. 27 pre-vede exact acelaºi lucru, adãugând înplus cã onorariile „sunt adecvate pentruactivitatea care urmeazã sã fie efec-

tuatã”, iar Regulamentul de organizareºi funcþionare a Camerei AuditorilorFinanciari din România, Cap. V, în art.60(3) specificã cã auditorii statutari „nuau nici un fel de alte interese materialedirecte sau indirecte în raport cuaceºtia, cu excepþia onorariilor cuvenitepentru munca prestatã în calitate deauditor financiar”.

Textul revizuit al Legii Auditului Finan-ciar din Spania în art. 21 precizeazã cã„onorariile corespunzãtoare serviciilorde audit se fixeazã….înainte de aîncepe desfãºurarea activitãþii, pentrutoatã perioada contractatã” ºi cã acesteonorarii „nu vor putea fi influenþate saudeterminate de prestarea unor serviciiconexe pentru aceeaºi entitate, nici nuse vor putea baza pe nici un tip de con-diþionare sau condiþie distinctã schim-bãrilor de circumstanþe care au servit cabazã pentru fixarea onorariilor”.

În România, potrivit prevederilor anexei1, capitolul VI, litera B, punctul 36, litera„h” din Hotãrârea Consiliului CAFR nr.274 din 15 decembrie 2011, pentru mo-dificarea ºi completarea Hotãrârii Con-siliului CAFR nr. 182 din 22 septembrie2010 pentru aprobarea Procedurilor pri-vind revizuirea activitãþii de audit finan-ciar ºi a altor activitãþi desfãºurate deauditorii financiari, „pânã la data de 15februarie a fiecãrui an, Camera Audi-torilor Financiari din România va publi-ca pe site-ul propriu nivelul mediu alonorariului orar rezultat din inspecþiilede calitate efectuate în exerciþiul anteri-or.” Astfel:

- pentru anul 2009 a rezultat un nivelmediu al onorariul orar în valoare de102 lei/orã;

- pentru anul 2010 a rezultat un nivelmediu al onorariul orar în valoare de97 lei/orã.

Nivelul mediu anual al cursului valutarafiºat de BNR pentru moneda euro în

anul 2009 a fost de 4,2373 RON, iarpentru anul 2010 a fost de 4,2099 RON.

Astfel rezultã, pentru anul 2009, înRomânia, nivelul mediu al onorariului la24,07 euro/orã, iar pentru anul 2010 la23,04 euro/orã.

În Spania, Institutul de Contabilitate ºiAudit publicã anual în Buletinul sãu Ofi-cial (BOICAC) „Situaþia auditului înSpania”. În Situaþia pentru anul 2009valoarea medie a onorariului a fost pu-blicatã la valoarea de 34,63 euro/orã,iar în Situaþia pentru anul 2010 la33,147 euro/orã.

Se observã în ambele þãri o scãdere avalorii medii anuale din anul 2009 înanul 2010 cu 4,27%, respectiv 4,30 %,fenomen provocat de criza economicãactualã.

Auditorii din România încaseazã înmedie pentru o orã de lucru aproximativ69,5% din cât încaseazã auditorii dinSpania. Diferenþele între nivelul mediual onorariilor facturate pe orã decurg dinnivele diferite de dezvoltare economicãdin cele douã þãri.

4.6. ADOPTAREA STANDAR-DELOR INTERNAÞIONALEDE AUDIT

În statele membre ale Comunitãþii Eu-ropene toate auditurile legale trebuie sãfie efectuate pe baza StandardelorInternaþionale de Audit. Directiva 2006/43/CE, prin art. 26, impune statelormembre ºi deci „auditorilor legali ºi fir-melor de audit sã efectueze auditurilelegale în conformitate cu StandardeleInternaþionale de Audit adoptate deComisie”. Adaugã cã „statele membrepot aplica un Standard Naþional deauditare atâta timp cât Comisia nuadoptã un Standard Internaþional deAudit care se referã la aceeaºi proble-mã” ºi cã statele membre „pot impuneproceduri sau cerinþe suplimentare

15


6/2012

…sau pot elimina unele pãrþi, dar numaiîn cazul în care acestea decurg din ce-rinþe interne specifice”.

În România reglementarea se trans-pune întocmai, prin cap. V, art. 28 alO.U.90/2008, unde se menþioneazã cãStandardele Internaþionale de Audit vorfi preluate, în sensul traducerii, în totali-tatea lor.

În Spania situaþia este diferitã. Înaintede adoptarea Standardelor Internaþio-nale de Audit funcþionau foarte bineNormele Tehnice de Audit, elaborate decorporaþiile profesionale în anul 1991.Real Decreto 1/2011 prin care seaprobã Textul Revizuit al Legii AudituluiFinanciar prevede în art. 6 cã normelede audit care trebuie respectate înSpania sunt cele cuprinse în „...Stan-dardele Internaþionale de Audit adop-tate de cãtre U.E. ºi Normele Tehnicede Audit din Spania, în acele aspectenereglementate de cãtre normele inter-naþionale”. Aºadar, din acest paragrafrezultã clar cã din momentul publicãriinoii Legi a Auditului Financiar, Stan-dardele Internaþionale de Audit (ISA) auprioritate în faþa Normelor Tehnice emi-se de ICAC. În continuare, se precizea-zã însã cã „Normele tehnice de au-dit......vor fi elaborate, adaptate ºi re-vizuite, astfel încât sã fie de acord cuStandardele Internaþionale de Auditadoptate de U.E.”. Se vor adãuga „ce-rinþe adiþionale” ºi vor declara neaplica-bile acele pãrþi din ISA care vin în con-tradicþie cu legislaþia naþionalã.

Situaþia actualã se prezintã în felul ur-mãtor: ICAC a introdus în cursul anului2010 ºi 2011 urmãtoarele modificãri laNormele Tehnice, astfel încât acesteasã nu contravinã ISA:

- Rezoluþia din 7 oct. 2010 asupra„valorii rezonabile”;

- Rezoluþia din 21 dec. 2010 asupra„cifrelor ºi conturilor anuale compar-ative”;

- Rezoluþia din 21 dec. 2010 asupraRaportului de audit;

- Rezoluþia din 27 iunie 2011 asupra„relaþiilor între auditori”;

- Rezoluþia din 26 oct. 2011 despreNorma de Calitate Internã pentruauditori ºi societãþile de audit.Aceastã ultimã rezoluþie este singu-ra care a fost efectiv tradusã dupãISQC1 (International Standard onQuality Control), restul au fost adap-tate.

Aºadar, în România s-a realizat oADOPTARE a ISA, o preluare în între-gime, în sensul traducerii integrale aISA, pe când în Spania s-a realizat oADAPTARE parþialã a Normelor Tehni-ce la ISA. Acest motiv a determinat omare confuzie între auditorii din Spania,care în anumite probleme nu ºtiu ce tre-buie sã aplice – normele naþionale saucele internaþionale.

De exemplu, în ceea ce priveºte nu-mãrul maxim de ore care pot fi efectu-ate de cãtre un auditor în decursul unuian, Normele tehnice din anul 1991 spuncã auditorul împreunã cu echipa sa „nupoate accepta lucrãri care sã depã-ºeascã capacitatea anualã .... de ma-xim 25.000 de ore”. Aceastã cifrã sepoate multiplica în cazul unei societãþicu mai mulþi asociaþi. Noua Normã deCalitate Internã nu fixeazã nici o limitãmaximã de ore. Credem cã fixarea uneilimite maxime de ore este anacronicã,deoarece în ultimii 20 de ani s-au pro-dus importante schimbãri pe linie teh-nologicã, astãzi utilizându-se mediiinformatice performante, nivelul depregãtire al personalului este diferit, se

utilizeazã tehnici de eºantionare ºiputem vorbi de diferite nivele de risc.

Comisia Europeanã sublinia cã întâr-zierea nejustificatã a adoptãrii pe plannaþional a Standardelor Internaþionalede Audit (ISA) ar putea avea un efectdãunãtor asupra cadrului de regle-mentare, sporind fragmentarea, ceeace contravine obiectivului general alDirectivei.

4.7. RESPONSABILITATEAAUDITORULUI

În ce priveºte responsabilitatea audi-torului Directiva 2006/43/CE lasã liber-tate de reglementare statelor membreºi spune în art. 30 cã acestea „se asi-gurã cã existã sisteme eficiente deinvestigaþii ºi sancþiuni pentru a detecta,corecta ºi preveni efectuarea necore-spunzãtoare a auditului legal”. Mai pre-cizeazã cã aceste sancþiuni vor fi „pre-zentate în mod adecvat publicului”,adicã vor fi publicate. În acest sens,O.U. 90/2008 din România prevede înart. 37 cã auditorii statutari ºi firmele deaudit „rãspund pentru orice dauneprovocate ... firma de audit este rãspun-zãtoare împreunã cu auditorul statutar”.Auditorii ºi firmele au obligaþia de a-ºiîncheia o asigurare obligatorie pentruacoperirea riscurilor profesionale.

Ulterior, Comisia Europeanã în data de5 iunie 2008 emite o Recomandareprivind limitarea rãspunderii civile aauditorilor statutari ºi a firmelor de au-dit2. Ca urmare, Consiliul pentru Supra-vegherea Publicã a Activitãþii de AuditStatutar din România emite Decizia nr.17/2011 pentru aprobarea Regula-mentului privind limitarea rãspunderiicivile a auditorilor statutari ºi a firmelorde audit, stabilind limita maximã acuantumului rãspunderii auditorilor pen-

16

Cercetare


2 Recomandare privind limitarea rãspunderii civile a auditorilor statutari si a firmelor de audit (2008/473/CE), publicatã în Jurnalul Oficial al UniuniiEuropene nr. L162 din 21 iunie 2008

tru prejudiciile provocate la „contrava-loarea a trei onorarii de audit stabilite înContractul de audit” în cazul unei socie-tãþi comerciale care nu este cuprinsã încategoria entitãþilor de interes public ºi„contravaloarea a cinci onorarii de auditstabilite în Contractul de audit” în cazulunei entitãþi de interes public, precizândîn plus cã nu se pot pretinde mai multedespãgubiri pentru aceeaºi faptã ºi cãaceste prevederi nu se aplicã în cazulîn care se dovedeºte cã încãlcareaîndatoririlor profesionale de cãtre audi-torii statutari sau de cãtre firmele deaudit s-a fãcut cu intenþie directã. Ac-þiunea în instanþã împotriva auditorilorpoate fi depusã în termen de maxim 3ani de la data emiterii Raportului de

audit care a generat prejudiciul.

În cazul Spaniei, Textul revizuit al LegiiAuditului Financiar din 2011, în art. 32-35 aratã cã infracþiunile comise de audi-tori sau firmele de audit se împart în treicategorii: foarte grave, grave ºi uºoare,exemplificând fiecare caz. Art. 36 allegii prezintã sancþiunile în structuramenþionatã în Tabelul nr. 1.

În plus, la stabilirea sancþiunilor se vaavea în vedere natura ºi importanþainfracþiunii, gravitatea prejudiciului,dacã a fost sãvârºitã intenþionat, con-secvenþele defavorabile pentru econo-mia naþionalã, antecedentele infractoru-lui, circumstanþele în care s-a produs ºidacã este vorba de o entitate de interes

public sau nu. De asemenea, sunt sta-bilite ºi anumite sume fixe în euro, careîn cazul unui volum foarte mic saufoarte mare de ore, deci a unor onorariimici sau foarte mari, sã nu permitãdenaturarea sumelor.

Infracþiunile foarte grave, grave ºiuºoare vor fi trecute în Registrul Oficialal Auditorilor, minus cele care au presu-pus numai avertisment. Infracþiunile seprescriu astfel: cele uºoare într-un an,cele grave în doi ani ºi cele foarte graveîn trei ani.

Observãm, aºadar, o diferenþã întrecele douã þãri. Dacã în România limitamaximã a cuantumului este între 3 ºi 5onorarii, în funcþie de tipul entitãþii audi-

17


6/2012

tate, în Spania ea diferã în funcþie degravitatea cazului. Se fixeazã anumitelimite bãneºti minime ºi maxime plusposibilitatea de retragere sau sus-pendare temporarã a autorizaþiei.Considerãm cã împãrþirea infracþiunilorpe categorii în funcþie de gravitate esteo variantã bunã.

4.8. CRITERII DE MÃRIMEPENTRU EFECTUAREAAUDITULUI STATUTAR

Directiva a IV-a stabileºte fixarea unuicriteriu de mãrime, ca factor decisivpentru a determina dacã o firmã trebuiesã se auditeze sau nu. Limitele sunt ex-primate în euro ºi se referã la total

active, cifra de afaceri ºi numãrul deangajaþi. În România, criteriile demãrime au fost stabilite prin art. 5(1) alO.M.F.P. 3055/2 0093, iar în Spania, înNoul Plan contabil din 20074. În cazulRomâniei, valoarea euro se determinãîn funcþie de cursul de schimb valutarcomunicat de BNR, valabil pentru ulti-ma zi a exerciþiului financiar. Situaþianivelului criteriilor de mãrime în celedouã þãri este sintetizatã în tabelul 2.

Atât în România, cât ºi în Spania, înafara acestor criterii de mãrime existã ºialte societãþi care, indiferent de acestecriterii, au obligaþia legalã de a fi audi-tate.

Se observã faptul cã limitele legale încele douã þãri sunt diferite. În ambeleþãri sunt stabilite în euro, dar în Spaniaele au un nivel mai scãzut, aºa cumrezutã din tabelul 2. Aceasta înseamnãcã în Spania firmele ajung mai repedela nivelul de a se audita decât înRomânia, fapt care duce la auditareaobligatorie a unui numãr mai mare defirme, determinând obþinerea unui nivelmai ridicat de încredere în tranzacþiilecomerciale de pe piaþã.

Pentru a înþelege mai bine dimensiuneapieþei de audit din Spania credem cãeste important sã cunoaºtem evoluþianumãrului de firme auditate, dupã cifrade afaceri (tabelul 3).

18

Cercetare


3 O.M.F.P. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementãrilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial nr. 766 din 10 noiembrie 2009. Anexa este publicatã în Monitorul Oficial nr. 766 bis din 10 noiembrie 2009

4 Real Decreto nr. 1514 din 16 noiembrie 2007 prin care se aprobã Planul General Contabil, publicat în suplimentul B.O.E. nr. 278 din data de 20noiembrie 2007

Din tabelul nr. 3 se pot trage câtevaconcluzii:

Firmele care au cifra de afaceri pânã la6 milioane de euro sunt considerateIMM-uri. (PYMES). Ele reprezintãaproape 40% din totalul firmelor audi-tate din Spania, numãrul lor crescânddin anul 1990 pânã în anul 2009 de 5,3ori. Se considerã cã aceste firme suntcele mai afectate de obligativitateaauditului.

Este adevãrat cã în Spania puterea decumpãrare este mai mare decât înRomânia, astfel încât firme de dimensi-uni mici pot sã ajungã uºor la nivelelestabilite de auditare, dar ºi nivelul

câºtigurilor pentru firmele spaniole estemai mare, astfel încât acestea îºi potpermite mai uºor cheltuielile cu servici-ile de audit. Din acest punct de vederese poate spune cã diferenþa de niveleste justificatã.

De remarcat însã evoluþia încasãrilorpercepute de cãtre auditori ºi firmele deaudit (tabelul 4).

Analizând acest tabel putem observade fapt evoluþia profesiei de auditorfinanciar în Spania. Creºterea niveluluiîncasãrilor este semnificativã. Dacã înanul 1990 încasãrile totale erau de 347milioane de euro, în anul 2010 ele auurcat la fabuloasa sumã de 739.491

milioane de euro, deci o creºtere depeste 2000 de ori. Acest lucru oglin-deºte extraordinara dezvoltare eco-nomicã pe care a parcurs-o Spania întoþi aceºti ani postaderare ºi totodatãimportanþa pe care a obþinut-o profesiade auditor.

În tabelul 5 se poate observa procentulauditorilor, persoane fizice ºi juridice,care realizeazã venituri din activitãþi deaudit.

Dacã în Spania procentul persoanelorfizice care realizeazã venituri din activi-tãþi de audit este între 50 ºi 60%, înRomânia acesta este extrem de scãzutºi reprezintã doar 12,12%. Cu toate cã,

19


6/2012

într-o estimare optimistã, se presupunecã economia României va creºte, se vadezvolta, ea nu va putea ocupa toþiauditorii persoane fizice active. Aºadar,ne permitem sã prevedem pentru aniiurmãtori menþinerea procentului per-soanelor fizice care realizeazã venituridin activitãþi de audit în România în limi-te foarte scãzute. Acest fenomen se vamanifesta în continuare ºi în Spania, înprimul rând din cauza crizei economiceactuale.

Scãderea nivelului limitelor obligatoriipentru ca firmele sã aibã obligaþia de ase audita în România ar putea duce la ocreºtere a pieþei de audit. Aceastãmãsurã este cu atât mai importantã cucât propunerea Comisiei Europene înnoua Directivã pe care o pregãteºte nuva impune firmelor mici obligaþia de a-ºiaudita situaþiile financiare, însã statelemembre vor putea face acest lucru.

5. ConcluziiÎn urma realizãrii unei analize compara-tive a legislaþiei româneºti ºi a celeispaniole în materie de audit financiar cuDirectiva 2006/43/CE s-a demonstratcã în România ºi Spania s-au fãcut paºiimportanþi în armonizarea audituluifinanciar. Legislaþiile celor douã þãri autranspus reglementãrile Directivei din2006 într-un mod foarte apropiat. Astfel,cadrul juridic ºi profesional al celordouã þãri prezintã multe similitudini.Majoritatea diferenþelor sunt puþin sem-nificative. Ele izvorãsc din condiþiijuridice sau economice proprii celordouã þãri, dar principiile care au stat labaza lor sunt comune.

În sprijinul demonstrãrii ipotezei adãu-gãm ºi poziþia Comisiei Europene care,de-a lungul desfãºurãrii procesului de

transpunere a Directivei 2006/43/CE, arealizat diferite Tablouri de Bord princare analiza mãsura în care stateleeuropene au preluat reglementãriledirectivei în legislaþia naþionalã.

În Tabloul de Bord din data de 3 iulie2008 apãreau 12 state care în acelmoment terminaserã de transpus re-glementãrile Directivei în legislaþianaþionalã. Printre acestea se afla ºi Ro-mânia, care adoptase în data de 24iunie 2008 Ordonanþa de Urgenþã nr. 90privind auditul statutar al situaþiilorfinanciare ºi al situaþiilor financiare con-solidate. Spania apare cã ar fi transpusreglementãrile Directivei 2006/43/CEabia în Tabloul de Bord din data de 1septembrie 2010, când Comisia speci-ficã faptul cã toate cele 27 de statemembre au realizat acest lucru. Spaniareuºeºte transpunerea Directivei din2006 prin adoptarea Legii nr. 26 din 1iulie 2010.

În urma analizãrii situaþiei actuale dincele douã þãri, în cazul Spaniei s-arrecomanda ca ICAC sã accelereze pro-cesul de armonizare a Normelor Teh-nice cu Standardele Internationale deAudit. Comisia Europeanã sublinia cãîntârzierea nejustificatã a aprobãriiStandardelor Internaþionale de Audit(ISA) ar putea avea un efect dãunãtorasupra cadrului de reglementare, spo-rind fragmentarea, ceea ce contravineobiectivului general al Directivei.

În România, propunem scãderea nive-lului limitelor legale de auditare. Dacã înperioada urmãtoare în România s-aravea în vedere o politicã de dezvoltareºi susþinere a firmelor mici ºi mijlocii,combinatã cu scãderea limitelor obliga-torii de auditare, piaþa de audit ar puteacreºte, generând în acelaºi timp maimultã încredere în mediul economic.Aºa cum am arãtat anterior, din totalul

firmelor auditate din Spania firmele miciºi mijlocii reprezintã o pondere de 40%.Susþinerea continuã a firmelor mici ºimijlocii a reprezentat în Spania o priori-tate, care a generat dezvoltare eco-nomicã ºi bunãstare socialã.

Deºi România a intrat în rândul statelormembre U.E. cu 20 de ani mai târziudecât Spania, am remarca gradul maialert de adaptare al Camerei AuditorilorFinanciari din România la DirectiveleEuropene ºi la Standardele Internaþio-nale decât cel al Institutului de Conta-bilitate ºi Audit din Spania. Procesul deadaptare nu este unul uºor, dar acestritm alert vine probabil din dorinþaRomâniei de adaptare totalã, de inte-grare, de progres.

„Ultimele douã decenii au reprezentat operioadã de mari schimbãri în mediulde afaceri”5 ºi, ca urmare, nici auditulfinanciar nu a putut rãmâne pe loc.Dimpotrivã, el trebuie sã fie permanentcu un pas înainte, pentru a da încredereîn tranzacþiile care se desfãºoarã pepiaþã. „Secolul XXI este considerat, pebunã dreptate, secolul revoluþiei perfor-manþei, în care vor predomina manage-mentul ºi auditul performanþei….”6.Fenomenul globalizãrii ºi criza econo-micã mondialã care a început în anul2008 au influenþat ºi vor influenþa încontinuare structura ºi conþinutul legis-laþiei în materie de audit financiar.

Comisia Europeanã va prezenta încurând o nouã Directivã pentru regle-mentarea activitãþii de audit, ca o con-secinþã a consultãrii realizate la sfârºitulanului 2010, prin intermediul CãrþiiVerzi. Institutul de Contabilitate ºi Auditdin Spania (ICAC) are o atitudine des-chisã, pozitivã faþã de nouã Directivã,realizând pe aceastã linie diferite în-truniri ºi discuþii. De exemplu, al XX-lea

20

Cercetare


5 Tabãrã, Neculai; Briciu, Sorin, Actualitãþi ºi perspective în contabilitate ºi control de gestiune, Editura Tipo Moldova, Iaºi, 20126 Tabãrã, Neculai; Briciu, Sorin, Actualitãþi ºi perspective în contabilitate ºi control de gestiune, Editura Tipo Moldova, Iaºi, 2012

Congres Naþional de Audit, care a avutloc la sfârºitul lunii noiembrie 2011, areunit cele mai importante personalitãþiale profesiei din Spania ºi s-a desfã-ºurat sub tema „Timpul auditului, timpulinformãrii ºi al transparenþei”. Ca o sin-tezã a concluziilor desprinse dinlucrãrile Congresului este de reþinut cã

ne gãsim într-un moment în care utiliza-torii sunt interesaþi sã cunoascã nunumai situaþia financiarã a firmei, ci ºistrategia ei, politicile faþã de risc,impactul acesteia asupra mediului ºisocietãþii etc. Aceste tip de informaþiieconomico-financiare ºi mai ales nefi-nanciare, care pot fi utile diferitelor

grupuri de utilizatori, vor trebui înglo-bate într-un „RAPORT INTEGRAT”.Condiþiile de bazã vor fi ca informaþiileprezentate sã fie relevante, compara-bile, accesibile ºi bineînþeles verificabile– condiþii care lovesc direct în noileobiective care se deschid profesiei deaudit.

21


6/2012

Tabãrã, Neculai; Briciu, Sorin, Actualitãþi ºi perspective în con-tabilitate ºi control de gestiune, Editura Tipo Moldova, Iaºi,2012

Federaþia Internaþionalã a Contabililor, Manual de StandardeInternaþionale de audit ºi control de calitate. Audit Financiar2009, Coeditare CAFR - Ed. Irecson, Bucureºti, 2009

Federaþia Internaþionalã a Contabililor, ReglementãriInternaþionale de audit, asigurare ºi eticã – Audit Financiar2008, vol I ºi II, Coeditare CAFR – Ed. Irecson, Bucureºti,2009

Camera Auditorilor Financiari din România, RaportulConsiliului Camerei Auditorilor Financiari din România pen-tru anul 2010, http://www .cafr.ro

Institutul de Contabilitate ºi Audit din Spania, Situaþia audituluiFinanciar în Spania publicatã în BOICAC, pentru anii 1992-2010, http://www.icac.meh.es

****Directiva a IV-a nr. 78/660/CEE privind conturile anuale aleanumitor tipuri de societãþi, Bruxelles, 25 iulie 1978

****Directiva nr. 2006/43/CE a Parlamentului European din 17mai 2006 privind auditul legal al situaþiilor financiare ºi alconturilor anuale consolidate, care modificã Directivele aIV-a ºi a VII ºi derogã Directiva 84/253/CEE, publicatã înJurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 157/9 iunie 2006

****Decizia nr. 17/2011 a Consiliului pentru SupraveghereaPublicã a Activitãþii de Audit Statutar din România pentruaprobarea Regulamentului privind limitarea rãspunderiicivile a auditorilor statutari ºi a firmelor de audit, Publicatãîn Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 176 din 14martie 2011

****Textul revizuit al Legii Auditului Financiar, aprobat prin RealDecreto nr. 1/2011, publicat în B.O.E. nr. 157 din 2 iulie2011, prin care se abrogã Legea nr. 19 din 12 iulie 1988privind Auditul Financiar din Spania publicatã în B.O.E. nr.169/15 iulie 1988 ºi Legea nr. 12/2010 privind modificareaºi completarea Legii nr. 19 din 12 iulie 1988 privind AuditulFinanciar din Spania, publicatã în B.O.E. nr. 159/ 01 iulie2010

****Legea nr. 26 din 2010 pentru modificarea ºi completareaO.U.G. nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar dinRomânia, publicatã în Monitorul Oficial al României, ParteaI, nr. 145 din 5 martie 2010

****Legea contabilitãþii nr. 82/1991, republicatã în MonitorulOficial al României, Partea I nr. 454 din 18/06/2008

****Normele Tehnice de Audit emise de I.C.A.C. Spania, 1991cu completãrile ºi modificãrile ulterioare din 2010 ºi 2011,http://www.icac.meh.es

****O.U.G. 75/1999 privind activitatea de audit financiar,republicatã în temeiul art. III din Ordonanþa Guvernului nr.67/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, ParteaI, nr. 649 din 31 august 2002. Ordonanþa de urgenþã aGuvernului nr. 75/1999, publicatã în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 256 din 4 iunie 1999 a fost aprobatãcu modificãri ºi completãri prin Legea nr.133/2002, publi-catã în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 230 din 5aprilie 2002 ºi a mai fost modificatã ºi completatã prinOrdonanþa Guvernului nr. 67/2002, aprobatã cu modificãriºi completãri prin Legea nr. 12/2003 publicatã în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 38 din 23 ianuarie 2003.

****Ordonanþa de Urgenþã nr. 90 din 24 iunie 2008 privind audi-tul statutar al situaþilor financiare anuale ºi al situaþiilorfinanciare anuale consolidate, publicatã în Monitorul Oficialal României nr. 481 din 30 iunie 2008

****O.M.F.P. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru aprobareaReglementãrilor contabile conforme cu directiveleeuropene, publicat în Monitorul Oficial nr. 766 din 10noiembrie 2009. Anexa este publicatã în Monitorul Oficialnr. 766 bis din 10 noiembrie 2009

****Real Decreto nr. 1514 din 16 noiembrie 2007 prin care seaprobã Planul General Contabil, publicat în suplimentulB.O.E. nr. 278 din data de 20 noiembrie 2007

****Recomandare privind limitarea rãspunderii civile a audito-rilor statutari ºi a firmelor de audit (2008/473/CE),publicatãîn Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L162 din 21 iunie2008

Bibliografie

"Pentru cã dacã aºteptãm sã trãim într-o lumemai bunã trebuie sã contribuim la crearea ei.Pentru a fi schimbarea pe care ne-o dorim înlume."

Mahatma Ghandi

IntroducereAbordarea auditului resurselor umane ca domeniu de studiuprezintã importanþã deoarece implicã mãsuri de mentenanþãºi îmbunãtãþire a strategiilor, a practicilor ºi a politicilor deresurse umane, în funcþie de specificul entitãþii al cãrei depar-tament de resurse umane este supus auditului. Tocmai deaceea, este esenþialã cunoaºterea organizaþiei, a mediului eiºi a legislaþiei ce i se aplicã.

De-a lungul timpului, dezvoltarea societãþii a dus la apariþiaunor situaþii diversificate ce implicã aspecte ºi teme specifice.Unele dintre aceste situaþii ºi-au gãsit rezolvare prin apariþiaunor organisme neguvernamentale care au preluat parte dinele, sprijinind astfel mai mult sau mai puþin autoritãþile înorganizarea ºi conducerea comunitãþii la nivelul cãreiafuncþioneazã. Organizaþiile non-profit sunt astfel de organis-me neguvernamentale, pe care legea le denumeºte fundaþii,asociaþii sau federaþii în funcþie de specificul acestora. Acesteorganisme funcþioneazã în baza unor legi gândite specialpentru a le reglementa domeniile de activitate, modul dedesfãºurare a activitãþii, acþiunile lor în calitate de persoanejuridice fãrã scop patrimonial.

Din punct de vedere legal, importanþa auditului resurselorumane în cadrul entitãþilor fãrã scop patrimonial este sublini-atã de legislaþia în vigoare, care prevede organizarea auditu-lui intern pentru entitãþile care îºi auditeazã situaþiile financia-

22

Cercetare


Specificitãþi ale audituluiresurselor umane în cadrulorganizaþiilor non-profit

Delia Corina MIHÃLÞAN*

* Masterand anul II, Universitatea "1 Decembrie 1918" Alba Iulia, e-mail: [email protected]

Human Resources AuditEngagement's Specificities in theNon-Profit-Making Organizations The purpose of this paper-work is to present the typicalaspects regarding a human resources audit engagement.For this type of organizations, in Romania there are spe-cific rules regarding the way of being recognized by thelaw and the way of operating their accountancy and alsotheir audit activity. According to the existing law, the non-profit-making organizations are allowed to engage in theiractivities volunteers as human resources. This is themajor fact that influences in a particular way the activitiesrun during a human resources audit engagement.

This paper work presents the objectives regarding volun-teers which, according to the law, should be pursued dur-ing a human resources audit engagement. In order toreach the objectives, the author proposes a checking listand a questionnaire which were used in a humanresources audit engagement to a foundation, and theyrecommend them to be used in other similar auditengagement.

Key words: non-profit-making organizations, internal audit,human resources, volunteer's contract, employmentcontract, questionnaire

JEL Classification: M 42

Cuvinte cheie: organizaþii non-profit, audit intern, resurseumane, contract de voluntariat, contract de muncã,chestionar

Abstract

re ºi/sau care sunt finanþate din fonduri publice în proporþiede peste 50%.

Din punct de vedere al literaturii de specialitate, auditul re-surselor umane la nivelul organizaþiilor non-profit este undomeniu puþin abordat ºi, având în vedere cerinþele legale,considerãm cã este necesar a i se acorda atenþie.

Având în vedere faptul cã organizaþiile non-profit, indiferentde tipul lor, sunt cele care pot angaja resurse umane în bazaunui contract de voluntariat, ipoteza stabilitã pentru studiulprezentat se referã la modul în care acest fapt afecteazãrealizarea unei misiuni de audit intern a resurselor umane încadrul unei astfel de entitãþi. În urma cercetãrii, considerãmcã acest aspect va duce la demersuri specifice, pe care audi-torul le va efectua pe parcursul activitãþii sale, demersuri carefac obiectul lucrãrii de faþã.

Metodologia cercetãriiCercetarea, ca proces metodic ºi sistematic de cãutare aunor subiecte de real interes, are ca scop dobândirea unuiplus de cunoaºtere prin descoperirea unor noi fapte ºi viziuniasupra aspectelor studiate. Activitatea de cercetare ºtiinþificãpleacã de la un punct de vedere fixat asupra unui „obiect”ales pentru a fi cercetat1. Între punctul de vedere ºi obiect seinterpune ca instrument metoda, care va conduce cãtre oidee ºtiinþificã. Metoda constã într-un demers sistematic deinvestigare a realitãþii cu privire la domeniul supus studiului ºianume acele aspecte specifice legate de auditul resurselorumane în cadrul organizaþiilor non-profit.

Având în vedere cã organizaþiile non-profit au dreptul de aangaja voluntari în calitate de resurse umane, se ridicã între-barea: „Cum afecteazã acest aspect o misiune de audit alresurselor umane într-o astfel de entitate?”

Pentru a rãspunde întrebãrii formulate anterior, am realizatdemersuri în ceea ce priveºte realitatea practicã a misiunilorde audit, dar ºi aspectele teoretice ºi legislative în legãturã cuaceasta.

Suportul teoretico-ºtiinþific al lucrãrii îl constituie cercetãriledin domeniul auditului intern în general ºi a auditului resur-selor umane în special, deoarece pentru realizarea cercetãriis-a efectuat o informare ºi documentare pe baza literaturii de

specialitate. De asemenea, au constituit obiectul studiului ºilucrãrile de specialitate din domeniul organizaþiilor non-profit,pentru a cunoaºte specificul acestora în ceea ce priveºte de-partamentul de resurse umane ºi cel de audit. Un rol impor-tant pentru redactarea articolului l-au jucat actele legislativeîn vigoare din domeniul entitãþilor patrimoniale fãrã scoplucrativ, din domeniul auditului ºi al resurselor umane, datfiind faptul cã literatura de specialitate este oarecum sãracãîn ceea ce priveºte tratarea subiectelor similare cu cel ales.

S-au urmãrit culegerea ºi prelucrarea informaþiilor necesarepentru definirea contextului domeniului abordat, precum ºiidentificarea elementelor relaþionale reprezentate de con-ceptele de bazã ºi modul de operare în legãturã cu auditulresurselor umane la nivelul asociaþiilor ºi fundaþiilor. Pe par-cursul cercetãrii am fãcut apel la anumite procedee, cum arfi: observaþia, raþionamentul, analiza, sinteza, interpretarea,compararea în vederea unei mai bune înþelegeri a proble-melor teoretice, dar ºi practice legate de subiectul supusstudiului. Lucrarea de faþã nu are rolul de a prezenta oîntreagã misiune de audit, ci de a scoate în evidenþã impactulaspectelor specifice domeniului organizaþiilor non-profitasupra misiunilor de audit al resurselor umane.

Organizaþiile non-profit ºi auditul – studiu diacronic

privind evoluþia reglementãrilor legale

Necesitatea studierii legislaþiei în vigoare aplicabilã organiza-þiilor non-profit este impusã de nevoia de a cunoaºte carac-teristicile specifice ale acestora care pot avea impact asupramisiunii de audit intern al resurselor umane.

Denumirea de „organizaþii non-profit” este una genericã, uti-lizatã pentru a desemna acele entitãþi care nu au ca scop ob-þinerea unui profit. Ordonanþa Guvernului nr. 26/30.01.2000cu privire la asociaþii ºi fundaþii (care înlocuieºte Legea aso-ciaþiunilor ºi fondaþiunilor nr. 21/1924) prevede cã pot consti-tui asociaþii ori fundaþii „persoanele fizice ºi persoanelejuridice care urmãresc desfãºurarea unor activitãþi în interesgeneral sau în interesul unor colectivitãþi locale ori, dupã caz,în interesul lor personal nepatrimonial.”2 Acelaºi act normativ

23

Auditul resurselor umane

6/2012

1 Cenar, Iuliana, Metodologia cercetãrii ºtiinþifice în contabilitate, Seria Didactica, Alba Iulia, 2010, pg.17.2 Pct. 1, art 1, cap. 1 din Ordonanþa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaþii ºi fundaþii, publicatã în Monitorul Oficial al României nr. 39 din 31

ianuarie 2000.

prevede cã aceste organisme pot sã-ºi desfãºoare activi-tatea fãcând apel la resurse umane voluntare.

Activitatea de voluntariat în România este reglementatã deLegea voluntariatului nr. 195/2001 republicatã, care defineºteaceastã activitate, prevede condiþiile în care se desfãºoarã,precum ºi documentul care stã la baza unei astfel de activi-tãþi: contractul de voluntariat. Structura acestuia, condiþiile încare se încheie, drepturile ºi obligaþiile pãrþilor sunt de ase-menea prevãzute de lege.

Cu referire la activitatea de audit financiar, Ordinul ministruluieconomiei ºi finanþelor nr. 1969/2007, menþioneazã la art. 3urmãtoarele: „Situaþiile financiare anuale ale persoanelorjuridice fãrã scop patrimonial de utilitate publicã, potrivit legii,sunt supuse auditului financiar, care se efectueazã de cãtreauditori financiari, persoane fizice sau juridice autorizate, încondiþiile legii, cu respectarea reglementãrilor contabile apli-cabile persoanelor juridice fãrã scop patrimonial.” Pentru a ficonsideratã de utilitate publicã, o organizaþie trebuie sã întru-neascã anumite rigori ca: activitatea desfãºuratã sã fie deinteres colectiv, sã aibã o vechime de cel puþin trei ani, sã ac-tiveze prin desfãºurarea unor proiecte ºi programe, iar valoa-rea activului patrimonial sã fie în creºtere sau cel puþin sã sepãstreze de la un exerciþiu financiar la altul. Ordonanþa de

Urgenþã a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de auditfinanciar vine în completarea prevederii mai sus-menþionateprin a impune, începând cu exerciþiul financiar al anului 2001,urmãtoarele: „entitãþile economice ale cãror situaþii financiaresunt supuse auditului financiar sunt obligate sã organizeze ºisã asigure exercitarea activitãþii profesionale de audit intern,potrivit normelor legale în vigoare.”3 Ordonanþa prevede, deasemenea, cã persoana responsabilã cu activitatea de auditintern trebuie sã deþinã calitatea de auditor financiar.

Un alt act legislativ care face referire la organizarea audituluiintern în cadrul entitãþilor fãrã scop patrimonial este Legeaauditului public intern nr. 672/2002, republicatã în decembrie2011. Actul normativ prevede cã toate entitãþile publice tre-buie sã organizeze un compartiment de audit intern, iar prinentitate publicã, conform normei menþionate anterior, se în-þelege: „autoritatea publicã, instituþia publicã, compania/so-cietatea naþionalã, regia autonomã, societatea comercialã lacare statul sau o unitate administrativ-teritorialã este acþionarmajoritar ºi care are personalitate juridicã, precum ºi entita-tea finanþatã în proporþie de peste 50% din fonduri publice”.4

Fondurile publice reprezintã, conform aceleiaºi legi, sumelealocate din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigu-rãrilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul

24

Cercetare


3 Art. 20, cap. VI din Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicatã în Monitorul Oficial al României,nr. 598 din 22 august 2003.

4 Art. 2, pct. n), din Legea auditului public intern nr.672/2002, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 856 din 5 decembrie 2011.

Trezoreriei Statului, bugetele instituþiilor publice autonome,fondurile provenite din credite externe contractate sau garan-tate de stat a cãror rambursare, dobânzi ºi alte costuri seasigurã din fonduri publice ºi externe nerambursabile. Avândîn vedere cã fondurile europene intrã în categoria fondurilorpublice, existã o serie de organizaþii non-profit care sefinanþeazã din astfel de fonduri în proporþie de peste 50%,drept urmare ele sunt obligate sã organizeze activitatea deaudit intern potrivit Legii auditului public intern.

În Tabelul nr. 1 prezentãm modul de organizare a auditului in-tern în funcþie de necesitatea legalã a auditului intern. Putemconcluziona cã, în cazul auditului intern la asociaþii ºi fundaþii,nu existã o legislaþie unitarã. Ele vor aplica, pentru organiza-rea acestei activitãþi, fie legislaþia aplicabilã societãþilor co-merciale, fie cea aplicabilã instituþiilor publice, în funcþie deanumiþi parametri (statutul de ONG de utilitate publicã ºimodul de finanþare).

Studiu privind impactul contractelor de voluntariat

asupra derulãrii misiunii deaudit al resurselor umane la

nivelul organizaþiilor non-profitMisiunile de audit intern pot fi diferite, având în vederefenomenul la care asistãm, ºi anume cã, la nivel internaþio-nal, în ultimele douã decenii, accentul s-a deplasat, în modferm ºi accelerat, de la auditarea gestionãrii resurselor cãtreproblematica managementului sau, cu alte cuvinte, de lacercetarea, evaluarea dinamicii cantitative, preponderenteconomice, spre investigarea/estimarea dimensiunii calita-tive a proceselor organizaþionale. Încercând sã rãspundã latot mai multe întrebãri, raportul de audit nu a mai putut fi fun-damentat doar pe informaþiile de naturã financiar-contabilã.5

Tot mai des se cer în misiunile de audit aprecieri, evaluãri,examinãri, asigurãri privind calitatea managementului (în ge-neral) ºi implicit a resurselor umane ºi a deciziei (în particu-lar). Astfel, în funcþie de activitatea ce urmeazã a fi auditatã,câteva exemple de tipuri de misiuni ar putea fi: misiune deaudit a activitãþii financiar-contabile, misiune de audit agestiunii resurselor umane, misiune de audit privind sistemul

informatic º.a. Dintre acestea, atenþia noastrã se va îndreptaspre misiunea de audit a resurselor umane în cadrul asociaþi-ilor ºi fundaþiilor.

Misiunea auditului resurselor umane poate include audituricu o varietate de obiective relaþionate la mãrimea, natura ºicomplexitatea entitãþii care urmeazã a fi auditatã. În cazul defaþã, entitatea auditatã este reprezentatã de resursele umanedin cadrul unei organizaþii non-profit, în general, dintr-undepartament sau un individ, relaþiile interpersonale, mediulînconjurãtor ca influenþã directã asupra personalului organi-zaþiilor fãrã scop patrimonial.

Vom testa ipoteza prezentatã prin a urmãri acele prevederilegale care impun auditorului demersuri specifice în cadrulunei misiuni de audit al resurselor umane la o organizaþienon-profit.

O misiune de audit intern al resurselor umane la nivelul uneiorganizaþii non-profit se desfãºoarã în conformitate cu nor-mele în vigoare, prezentând particularitãþi survenite în urmascopului unei astfel de organizaþii. Conform legislaþiei aplica-bile domeniului, în calitatea lor de entitãþi fãrã scop lucrativ,organizaþiile non-profit au dreptul de a utiliza în cadrul activi-tãþilor desfãºurate resurse umane angajate pe baza unuicontract de voluntariat. Acesta din urmã trebuie întocmit curespectarea Legii voluntariatului nr. 195/2001, care prevederigori ºi clauze specifice pentru un astfel de contract. Acestaspect al existenþei resurselor umane voluntare impune sta-bilirea unui obiectiv specific în cadrul unei misiuni de audit alresurselor umane la nivelul acestui tip de entitãþi, ºi anume:„existenþa ºi conformitatea contractelor de voluntariat cu le-gislaþia în vigoare”.

Având în vedere prevederile legii menþionate mai sus, pro-punem o listã de verificare prezentatã în Tabelul nr. 2 carepoate fi utilizatã în cadrul unei misiuni de audit al resurselorumane desfãºuratã într-o organizaþie fãrã scop lucrativ.Aceasta conþine o listã de sub-obiective, care se urmãresc înprocesul de verificare demarat pe parcursul misiunii pentruîndeplinirea obiectivului stabilit.

Un aspect important este acela al existenþei prevederii speci-fice în Legea voluntariatului nr. 195/2001 republicatã, ºi anu-me: „Este interzis sã se încheie contract de voluntariat înscopul de a evita încheierea unui contract individual demuncã sau, dupã caz, a unui contract civil de prestãri de ser-vicii ori a altui contract civil cu titlu oneros pentru efectuareaprestaþiilor respective”6, auditorul intern trebuie sã þinã cont

25


6/2012

5 Marin, Irinel, Auditul Resurselor umane, Ed. Economicã, Bucureºti, 2011, pg. 12.6 Pct. 1, art. 6, cap. I din Legea voluntariatului, nr. 195/2001, republicatã în Monitorul Oficial al României nr. 276, din 25 Aprilie 2007.

pe parcursul desfãºurãrii misiunii de audit de existenþa unorastfel de contracte. În acest scop, se recomandã aplicareaunui chestionar voluntarilor. Prezentãm în tabelul 3 formaunui astfel de chestionar. În procesul de construire a ches-tionarului s-a pornit de la prevederea legalã, menþionatã maisus, în care se afirmã cã un contract de voluntariat nu poateînlocui un contract de muncã. Într-o publicaþie on-line a ProVobis – Centrul Naþional de Resurse pentru Voluntariat se

exprimã îngrijorarea cu privire la considerarea greºitã a acti-vitãþii de voluntariat: „Problema ar fi, în termeni foartesimpliºti formulatã, cã voluntariatul a ajuns un concept atâtde la modã, încât din ce în ce mai multe locuri se numesc vol-untariat, fãrã sã fie de fapt voluntariat.”7 Acest fenomen este,în opinia noastrã, rezultatul proastei informãri atât a organi-zaþiilor gazdã, cât ºi a potenþialilor voluntari în legãturã cuactivitatea de voluntariat. Aceasta este definitã conform legii

26

Cercetare


7 http://issuu.com/pro_vobis/docs/ce_este_si_ce_nu_este_voluntariatul?mode=embed&layout=http%3A%2F%2Fskin.issuu.com%2Fv %2Fdark%2Flayout.xml&showFlipBtn=true, 07.03.2012.

citate anterior, astfel: „Voluntariatul este activitatea de interespublic desfãºuratã din proprie iniþiativã de orice persoanã fi-zi-cã, în folosul altora, fãrã a primi o contraprestaþie materi-alã; activitatea de interes public este activitatea desfãºuratãîn domenii cum sunt: asistenþa ºi serviciile sociale, protecþiadrepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ,de învãþãmânt, ºtiinþific, umanitar, religios, filantropic, sportiv,de protecþie a mediului, social ºi comunitar ºi altele aseme-nea.”8 Prin definiþie, activitatea de voluntariat nu poate fi con-fundatã cu activitatea desfãºuratã în baza unui contract indi-vidual de muncã. Însã, ca urmare a unor obligaþii pe careangajatorii le au faþã de angajaþi, existã riscul ca un contractde voluntariat sã poatã fi folosit drept subterfugiu pentru caangajatorul sã se sustragã de la îndeplinirea obligaþiilor sale(de ex. Obligaþia prevãzutã de Codul Muncii de a plãti con-tribuþiile angajatorului ºi ale angajatului la Bugetul de stat ºi

la Bugetul asigurãrilor sociale ºi de sãnãtate).

Diferenþa dintre un contract de voluntariat ºi un contract indi-vidual de muncã constã în existenþa unor drepturi ºi obligaþiidiferite ale pãrþilor. Cele mai importante se referã la remune-raþie ºi la obligativitatea de a presta munca în mod constant,în baza unei norme. De la aceastã premizã am pornit pentrua formula întrebãrile. De aceea, dupã cum se observã dinmodelul de chestionar prezentat, primele douã întrebãri sereferã la norma prestatã. Restul întrebãrilor se referã la anu-mite beneficii, altele decât cele de ordin moral ºi civic care arputea, într-un fel sau altul, sã reprezinte o anumitã remune-raþie pentru munca prestatã.

În urma aplicãrii chestionarului rezultatele vor fi sintetizateîntr-un centralizator, sub forma de tabel, al cãrui antet poateavea forma:

27


6/2012

8 Art. 2, cap. I din Legea voluntariatului, nr. 195/2001, republicatã în Monitorul Oficial al României nr. 276, din 25 aprilie 2007.

Rãspunsul afirmativ la oricare din întrebãri reprezintã unpunct de pornire pentru investigaþiile viitoare pe care audi-torul le va demara pentru a identifica dacã contractul de vo-luntariat în cauzã este susceptibil sã înlocuiascã un contractindividual de muncã. Investigaþiile pot lua forma unor intervi-uri adresate atât managementului organizaþiei gazdã, cât ºiaºa-zisului voluntar. Rezultatele se vor concretiza în Fiºe deidentificare ºi analizã a problemei, pe baza cãrora vor fi pre-luate mai apoi în raportul final de audit al resurselor umane.

Lista de verificare împreunã cu Chestionarul prezentat aufost aplicate la o fundaþie care are un numãr de 30 de con-tracte de voluntariat încheiate. În urma verificãrii tuturor as-pectelor prezente în lista de verificare s-a constatat cã proce-durile cu privire la resursele umane ce au statutul de volun-tari existã doar parþial, nu existã un Registru al voluntarilor,iar condiþiile care impun încheierea unui contract de volun-tariat nu sunt specificate în scris. Cu privire la conþinutul con-tractelor de voluntariat, acestea respectã forma legalã, inclu-

zând drepturile ºi obligaþiile minimale prevãzute de legislaþiaaplicabilã. În ceea ce priveºte ultimul punct al listei de verifi-care, s-a aplicat chestionarul prezentat în tabelul 4. Populaþiasupusã studiului a fost reprezentatã de cele 30 de contractede voluntariat încheiate, existente la sediul fundaþiei, din cares-a extras un eºantion folosindu-se tehnica eºantionãrii siste-matice, alegând tot al cincilea contract de voluntariat dincadrul populaþiei, în urma cãruia a rezultat un eºantion de 6contracte de voluntariat care s-au supus chestionãrii. Rãs-punsurile întrebãrilor au fost negative, ceea ce dovedeºte cãla fundaþia la care s-a efectuat studiul nu se utilizeazã con-tractele de voluntariat pentru a înlocui contractele individualede muncã.

Astfel, în urma tehnicilor aplicate se naºte recomandarea cafundaþia sã-ºi revizuiascã procedurile cu privire la contractelede voluntariat, sã þinã un Registru al voluntarilor, dupã cumprevede Legea voluntariatului ºi sã exercite un control efi-cient asupra acestui departament.

Indiferent de metodele utilizate pe parcursul auditului, audi-torii trebuie sã fie conºtienþi de scopul major al misiunii ºianume acela de a adãuga valoare activitãþilor pe care o orga-nizaþie non-profit le desfãºoarã.

Concluzii Asociaþiile, fundaþiile, federaþiile, denumite organizaþii non-profit sunt persoane juridice fãrã scop patrimonial. Datoritãacestui specific, legea le permite sã angajeze resurse umanecare au calitatea de voluntari ce presteazã muncã în benefi-ciul public. Angajarea trebuie sã aibã la bazã un contract devoluntariat care sã respecte prevederile legale, contractîncheiat în urma convenirii între pãrþi fãrã ca voluntarul sã fieobligat sau remunerat, spre deosebire de contractul demuncã care prevede o remuneraþie ºi o normã fixã.

Organizaþiile fãrã scop patrimonial care, prin lege, sunt obli-gate sã-ºi auditeze situaþiile financiare sunt obligate deasemenea sã organizeze misiuni de audit intern. Printre tipu-rile de misiuni de audit intern desfãºurate se numãrã ºi audi-tul resurselor umane. Aceastã misiune este influenþatã direct,în cazul organizaþiilor non-profit, de posibilitatea lor de a lucracu voluntari. Pe parcursul misiunii, auditorul trebuie sã-ºi sta-bileascã obiective în urma cãrora sã se efectueze proceduride verificare a implementãrii prevederilor Legii voluntariatuluinr. 195/2001, republicatã. Printre acestea se numãrã:

verificarea procedurii referitoare la resursele umane careau calitatea de voluntari;

verificarea conformitãþii structurii contractelor de volun-tariat cu prevederile legii;

contractul de voluntariat nu înlocuieºte un contract indi-vidual de muncã.

Pentru realizarea activitãþilor de mai sus se recomandã inter-vievarea conducerii, verificarea existenþei ºi structurii docu-mentelor-suport ale informaþiilor cerute de lege, cel maiimportant aspect fiind cel al chestionãrii voluntarilor, în urmacãrora se pot trage concluzii în legãturã cu aplicarea practicãa cerinþelor legii.

Având în vedere cele prezentate anterior, ipoteza studiului seconfirmã, deoarece, misiunea de audit a resurselor umane încadrul unei asociaþii sau fundaþii este afectatã de stabilireaobiectivelor care au ca scop respectarea prevederilor legaleîn ceea ce priveºte contractele de voluntariat.

Am ales sã prezentãm aceste metode întrucât în urma apli-cãrii lor practice s-au obþinut rezultate pertinente, iar reco-

mandãrile auditorilor în legãturã cu departamentul de resurseumane, în special secþiunea responsabilã cu forþa de muncãvoluntarã se referã la o mai bunã monitorizare a activitãþii devoluntariat prin revizuirea procedurilor existente ºiexercitarea unui control atent ºi eficient asupra modului încare se aplicã ºi funcþioneazã procedurile în cauzã.

Indiferent de metodele de investigaþie la care auditorul internface apel pe parcursul misiunii, dacã acesta se va concentrape îndeplinirea obiectivelor stabilite în cadrul misiunii, activi-tatea de audit intern îºi va atinge scopul pentru care func-þioneazã ºi anume acela de a oferi o asigurare independentãºi obiectivã care adaugã un plus de valoare ºi îmbunãtãþeºteactivitatea organizaþiilor.

28

Cercetare


Deaconu, Sorin Constantin (2010), Reglementãri ºi practicicontabile specifice: Note de curs, Editura Universitãþii „1Decembria 1918”, Alba Iulia.

Diaconu, Gheorghe; Pitulice, Cosmina (2007), Contabilitateafinanciarã a organizaþiilor non-profit, Editura Contaplus,Ploieºti.

Marin, Irinel, Auditul Resurselor umane, Ed. Economicã,Bucureºti, 2011.

*** Codul muncii, republicat în Monitorul Oficial al Românieinr. 0345 din 18 mai 2011.

*** Legea contabilitãþii nr. 82/1991, republicatã în MonitorulOficial al României, nr. 454/2008.

*** Legea auditului public intern nr. 672/2002, republicatã înMonitorul Oficial al României, Partea I nr. 856 din 5decembrie 2011.

*** Legea voluntariatului nr. 195/2001, republicatã înMonitorul Oficial al României nr. 276, din 25 aprilie 2007.

*** Ordonanþa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaþii ºifundaþii, publicatã în Monitorul Oficial al României nr. 39din 31 ianuarie 2000.

*** Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 75/1999 privindactivitatea de audit financiar, republicatã în MonitorulOficial al României, nr. 598 din 22 august 2003.

*** Ordinul ministrului economiei ºi finanþelor nr. 1.969/2007privind aprobarea reglementãrilor contabile pentru per-soanele juridice fãrã scop patrimonial, publicat înMonitorul Oficial nr. 864bis/2007.

*** Hotãrârea Camerei Auditorilor Financiari din România nr.88/2007 pentru aprobarea Normelor de audit intern, pu-blicatã în Monitorul Oficial al României din 21 iunie 2007.

www.voluntar.ro, 07.03.2012.

Bibliografie

IntroducereÎn articolul publicat în nr. 5/2012 al re-vistei „Audit Financiar”, cu titlul Consi-deraþii privind cercetarea contabilã nor-mativã ºi normalizarea contabilã – tre-cut, prezent ºi viitor, autorul a prezentatunele aspecte referitoare la evoluþia ºistadiul actual al normalizãrii contabile ºial cercetãrii contabile normative, privitedin perspectivã naþionalã, regionalã ºiinternaþionalã.

Prezentul articol este o sintezã a cer-cetãrii efectuate, având ca obiectiv sãdezvolte conceptul de caracteristici cali-tative ale informaþiilor furnizate de ra-portãrile financiare într-o manierã caresã conducã la ideea cã garanþia trans-parenþei ºi comparabilitãþii informaþiilorfinanciare poate fi asiguratã prin inter-pretarea uniformã a fenomenelor carefac obiectul informaþiilor financiare.

Autorul îºi propune a reliefa anumiteaspecte privind caracteristicile calitativeale informaþiilor furnizate de raportãrilefinanciare, aspecte care, ancorate încontextul stadiului actual al normalizãriicontabile internaþionale (în accepþiuneaîn care acesta a fost prezentat de autorîn articolul menþionat), constituie doarun mobil pentru fundamentarea ideii cã

29

Cercetare

6/2012

Consideraþii privind caracteristicilecalitative ale informaþiilor furnizate de raportãrile financiare în contextul normalizãrii contabile internaþionale

* Drd, consilier superior, Direcþia de Legislaþie ºi Reglementãri Contabile, Ministerul Finanþelor Publice, Bucureºti, e-mail: [email protected]

Considerations on Qualitative Characteristics of Information Provided by the FinancialReporting in the Context of InternationalAccounting Normalization The purpose of this article is to present some qualitative aspects of informationprovided by the financial reporting, matters which, rooted in the present state ofinternational, regional and national accounting standardization are only a mobilefor the substantiation of the idea that a unique world accounting standard thatshould adjudicate the full confidence of users in the accounting information, couldbe achieved only if the economic phenomena, financial and commercial transac-tions, elements and operations underlying the information provided by the finan-cial reporting could be interpreted as unitary, which requires a constant normativeresearch activity oriented, on the one hand, to the dissemination of componentsof economic phenomena and relations reflected by accounting, given that eco-nomic reality is constantly in progress and on the other hand, to establishing opti-mal information which financial reporting should provide to users.Accounting is far from being a pure technique, it conveys a certain vision of thereporting entity that places it in the heart of economic and social relationsbetween the reporting entity and different users. Accounting normalization mod-els this vision and, in order to be enforceable against as many users, normalizermust take necessary steps to consistently reflect reality.

Key words: accounting normalization, IASB, qualitative characteristics, users,economic phenomenon


Cuvinte cheie: normalizare contabilã, IASB, caracteristici calitative, utilizatori,fenomene economice

Abstract

Rodica BÃLÃªOIU*

o normã contabilã unicã, mondialã,care sã statueze deplina încredere autilizatorilor în informaþia contabilã, s-arputea realiza numai în condiþiile în carefenomenele economice, tranzacþiilefinanciare ºi comerciale, elementele ºioperaþiunile care stau la baza informaþi-ilor furnizate de raportãrile financiare arputea fi interpretate în mod uniform,ceea ce presupune o activitate constan-tã de cercetare normativã orientatã, pede o parte, spre studierea componen-telor fenomenelor ºi relaþiilor economi-ce pe care contabilitatea le reflectã,þinând cont de faptul cã realitatea eco-nomicã se aflã într-o continuã evoluþie,iar pe de altã parte, spre stabilireanecesarului optim de informaþii pe careraportãrile financiare trebuie sã lefurnizeze utilizatorilor.

Contabilitatea nu este nici pe departetehnicã purã, ea vehiculeazã o anumitãviziune asupra entitãþii raportoare careo plaseazã în inima raporturilor eco-nomice ºi sociale dintre entitatea rapor-toare ºi diverºi utilizatori. Normalizareacontabilã modeleazã aceastã viziune ºi,pentru a fi opozabilã cât mai multor uti-lizatori, normalizatorul trebuie sã între-prindã demersurile necesare care sãconducã la reflectarea în mod uniform arealitãþii.

Metodologiacercetãrii

Cercetarea efectuatã are ca obiectiv sãdezvolte conceptul de caracteristici cali-tative ale informaþiilor furnizate de ra-portãrile financiare într-o manierã caresã conducã la ideea cã garanþia trans-parenþei ºi comparabilitãþii informaþiilorfinanciare poate fi asiguratã prin inter-

pretarea uniformã a fenomenelor carefac obiectul informaþiilor financiare.

Demersul cercetãrii are în vedere o sin-tezã a ideilor publicate pe aceastã temãîn literatura de specialitate, dar ºi o sin-tezã a reglementãrilor elaborate de nor-malizatorii contabili naþionali, regionaliºi internaþionali. Pentru atingerea obiec-tivului propus s-a utilizat o metodologiede cercetare fundamentalã. Pentrudelimitarea conceptului de caracteristicicalitative ale informaþiilor furnizate deraportãrile financiare s-a recurs lamecanisme inductive ºi deductive decercetare ºi la analiza comparativã aunora dintre normele contabilenaþionale, europene ºi internaþionale.

Caracteristicile calitative

ale informaþiilorfurnizate de raportãrile

financiare potrivitCadrului conceptual alcontabilitãþii din S.U.A.

În anii ‘70, la puþin timp dupã creareasa, Financial Accounting StandardsBoard (FASB) s-a angajat în elaborareaunui cadru conceptual al contabilitãþii,FASB fiind primul organism de norma-lizare contabilã care s-a înarmat cuacest instrument teoretic în vedereaelaborãrii normelor, acestea din urmãfiind substanþial deduse.

În SFAC 2 - Caracteristicile calitativeale informaþiei contabile – din Cadrulconceptual al FASB, sunt enunþate cali-tãþile necesare unei informaþii contabilepentru ca aceasta sã fie utilã. Relaþia

dintre utilizatorii de informaþii financiar-contabile ºi caracteristicile calitative aleacestor informaþii este redatã schema-tic în figura 1.



financiare potrivitCadrului contabil

conceptual al IASBCadrul contabil conceptual definit de In-ternational Accounting Standards Com-mittee (IASC) în 1989 are aceeaºi con-strucþie teoreticã ca ºi cadrul conceptu-al emis de FASB în 1976, având ca ele-ment de bazã, din care decurg celelalteelemente ale sale, declararea obiec-tivului raportãrii financiare întrucâtacesta aratã destinatarii, utilizatoriiraportãrii financiare.

Cadrul contabil conceptual al IASC,adoptat în 2001 de International Ac-counting Standards Board (IASB), esteorientat pro-investitor. Potrivit OB 2 alCadrului general conceptual pentruraportarea financiarã emis de IASB înseptembrie 2010, obiectivul raportãriifinanciare cu scop general este acelade a oferi informaþii financiare care sãfie utile pentru investitorii existenþi ºipotenþiali, împrumutãtorii ºi alþi creditori(denumiþi în continuare utilizatori) în de-ciziile pe care aceºtia le iau cu privire laoferirea de resurse entitãþii raportoare.1

Investitorul este deci aºezat în centruldispozitivului de standardizare conta-bilã internaþionalã, la dispoziþia sa fiindpusã reprezentarea contabilã fãrã eroria unei realitãþi.2 În acest context, IFRS-

30

Cercetare


1 CECCAR, Standarde Internaþionale de Raportare Financiarã la 1 ianuarie 2011, Editura CECCAR, Bucureºti, 20112 Bãlãºoiu R., Consideraþii privind cercetarea contabilã normativã ºi normalizarea contabilã – trecut, prezent ºi viitor, Revista „Audit Financiar” nr.

5/2012

urile încearcã sã satisfacã în mod com-prehensiv nevoile investitorilor, plecândde la informaþia financiar – contabilã.

Cadrul contabil conceptual al IASB estesupus revizuirii în colaborare cu FASB,iar cercetarea contabilã normativã efec-tuatã în cadrul procedurii de revizuireurmãreºte, cu precãdere, mãsurareaconsecinþelor potenþiale ºi efective alenormei contabile asupra comportamen-tului investitorului. În 2010, IASB aîncheiat prima etapã a procesului deactualizare a cadrului sãu general con-

ceptual, prin înlocuirea a douã dintrecapitolele Cadrului general pentru în-tocmirea ºi prezentarea situaþiilor finan-ciare din 1989, unul dintre acestea fiindcapitolul 3 Caracteristici calitative aleinformaþiilor financiare utile. Pentru afi utile utilizatorilor, informaþiile furnizatede raportãrile financiare trebuie sã facãdovada propriilor caracteristici calita-tive.

Pornind de la prevederile Cadrul gene-ral conceptual pentru raportarea finan-ciarã emis de IASB în septembrie 2010,

prezentãm categoriile de caracteristicicalitative, caracteristicile calitative,componentele/aspectele acestora, con-diþiile componentelor/aspectelor ºiunele observaþii.

A. CARACTERISTICI CALITATIVE

FUNDAMENTALE (OBLIGATORII)Relevanþa ºi reprezentarea exactã suntcaracteristici calitative impuse nu numaiinformaþiilor financiare, ci ºi fenomene-lor economice reprezentate în raportã-

31

Raportãrile financiare

6/2012

rile financiare. Relaþia dintre relevanþãºi reprezentarea exactã este de interde-pendenþã, de condiþionare reciprocã.

A.1. RelevanþaComponente/ aspecte:

A.1.1. Informaþia financiarã trebuiesã aibã valoare predictivã

Condiþii:

- informaþia este certã, incontes-tabilã

- informaþia poate fi folositã înaplicaþii informatice pentru a ob-þine previziuni ale rezultatelorviitoare

A.1.2. Informaþia financiarã trebuiesã aibã valoare de confir-mare

Condiþii: informaþia are legãturã cuevaluãri / previziuni anterioare pecare le poate confirma sau infirma

Observaþie: Informaþia financiarã tre-buie sã poatã influenþa o decizie autilizatorului, indiferent de opþiuneaacestuia de a se folosi sau nu de in-formaþia respectivã.

A.1.3. Informaþia financiarã trebuiesã fie semnificativã

Condiþii:

- omiterea informaþiei poate influ-enþa o decizie a utilizatorului, in-diferent de opþiunea acestuia dea se folosi sau nu de informaþiarespectivã

- prezentarea eronatã a informa-þiei poate influenþa o decizie autilizatorului, indiferent de opþi-unea acestuia de a se folosi saunu de informaþia respectivã

Observaþie: Informaþia este semni-ficativã prin natura sau valoarea sa

A.2. Reprezentarea exactãComponente/ aspecte:

A.2.1. Informaþia financiarã trebuie

sã descrie complet fenome-nul economic

Condiþii: informaþia financiarã tre-buie sã fie suficient de detaliatãpentru ca utilizatorul sã înþeleagãfenomenul economic descris.

Observaþie: informaþia financiarã nutrebuie sã fie denaturatã, ponderatã,accentuatã, neaccentuatã, manipu-latã

A.2.2. Informaþia financiarã trebuiesã descrie neutru fenomenuleconomic

Condiþii: informaþia financiarã nu tre-buie sã urmãreascã influenþareaunei posibile decizii a utilizatorului.

Observaþie: informaþia financiarã nutrebuie sã fie denaturatã, ponderatã,accentuatã, neaccentuatã, manipu-latã.

A.2.3. Informaþia financiarã trebuiesã descrie fenomenul eco-nomic fãrã erori.

Condiþii: informaþia financiarã ºi pro-cesul utilizat pentru a o genera tre-buie sã fie lipsite de erori ºi omisi-uni.

Observaþie: estimãrile trebuie descri-se clar ºi precis ca fiind estimãri ºinu valori exacte.

B. CARACTERISTICI CALITATIVE

AMPLIFICATOARE (NEOBLIGA-TORII)

Caracteristicile calitative amplificatoareintervin în situaþiile în care este posibilãopþiunea utilizatorului între douã saumai multe alternative care pot fi utilizatepentru a descrie un fenomen economic.

B.1. ComparabilitateaComponente/ aspecte:

B.1.1. Prin compararea informaþiilorfinanciare, utilizatorul poate

înþelege similitudinile ºi dife-renþele dintre acestea.

Condiþii: informaþia financiarã tre-buie sã poatã fi comparatã în timp ºispaþiu (cu perioade trecute ºi vii-toare, cu informaþii financiare simi-lare ale altor entitãþi raportoare).

Observaþii: comparabilitatea presupu-ne existenþa a cel puþin douã ele-mente pentru o informaþie financiarã.

B.1.2. Consecvenþa – mijloc derealizare a comparabilitãþii

Condiþii: folosirea aceloraºi metodede determinare a informaþiei finan-ciare de la o perioadã la alta,respectiv de cãtre douã sau maimulte entitãþi raportoare.

Observaþii: consecvenþa presupuneexistenþa a cel puþin douã elementepentru o informaþie financiarã.

B.2. VerificabilitateaComponente/ aspecte:

B.2.1. Verificabilitatea directã a in-formaþiilor financiare

Condiþii: Verificarea prin observaredirectã

Observaþii: presupune ca utilizatorulsã aibã acces nemijlocit la bunurileºi valorile entitãþii raportoare.

B.2.2. Verificabilitatea indirectã ainformaþiilor financiare

Condiþii: verificarea prin formule saualte tehnici.

Observaþii: presupune aplicarea deformule de calcul, introducerea valo-rilor de intrare în programe informa-tice similare ºi verificarea valorilorde ieºire.

B.3. OportunitateaComponente/ aspecte:

B.3.1. Informaþia financiarã trebuiesã fie disponibilã pentru uti-

32

Cercetare


lizator în timp util pentru a-iputea influenþa deciziile.

Condiþii: oportunitatea nu se referãdoar la informaþiile financiare aleperioadei de raportare, ci ºi la celemai vechi.

Observaþii: informaþiile financiare aleperioadelor de raportare anterioaresunt oportune în aprecierea tendin-þelor.

B.4. InteligibilitateaComponente/ aspecte:

B.4.1. Informaþia financiarã trebuieclasificatã, explicatã ºi pre-zentatã în mod clar ºi concis

Condiþii: informaþiile privind fenome-ne complexe nu trebuie excluse dinraportãrile financiare pentru caacestea sã fie uºor de înþeles.

Observaþii: informaþiile financiare pri-vind fenomene complexe trebuieprezentate ºi explicate cât mai clarposibil.

Scopul raportãrilor financiare fiind acelade a ajuta utilizatorii în luarea deciziilorcu privire la oferirea de resurse entitãþiiraportoare, Cadrul general conceptualprevede ca informaþiile financiare furni-zate de raportãrile financiare sã fie utilepentru utilizatori.

Referitor la aceste informaþii, un aspectpe care autorul prezentului articoldoreºte a-l remarca este faptul cã prin„informaþii privind fenomenele economi-ce”, Cadrul general conceptual de-fineºte informaþiile din raportãrile finan-ciare privind resursele economice aleentitãþii raportoare, pretenþiile faþã deaceasta ºi modificãrile resurselor ºi pre-tenþiilor, iar sintagmele „fenomen(e)economic(e)” ºi „fenomen(e)” suntfolosite de 20 de ori în capitolul 3amintit mai sus, deºi aceste sintagmenu sunt definite nici în Cadrul generalconceptual, nici în glosarul de termeniextras din IFRS-uri ºi IAS-uri, motivpentru care autorul îºi propune, ca fina-litate a prezentei cercetãri, definirea ter-menului de „fenomen economic” în con-

textul caracteristicilor calitative aleinformaþiilor furnizate de raportãrilefinanciare.



financiare potrivit IFRS-ului pentru IMM-uri3

Caracteristicile calitative ale informaþi-ilor din situaþiile financiare prevãzute înIFRS-ul pentru IMM-uri adoptat deIASB în iulie 2009 au aceleaºi compo-nente ca ºi cele ale Cadrului contabilconceptual al IASB anterior modi-ficãrilor acestuia din 2010.

În tabelul 1 sunt prezentate categoriilede caracteristici calitative ale informaþi-ilor din situaþiile financiare prevãzute deIFRS-ul pentru IMM-uri ºi de Cadrulgeneral al IASB pentru întocmirea ºi

33


6/2012

3 CECCAR, Standardul internaþional de raportare financiarã pentru întreprinderi mici ºi mijlocii, Editura CECCAR, Bucureºti, 2010

prezentarea situaþiilor financiare la 1ianuarie 20054.

Atât în IFRS-ul pentru IMM-uri, cât ºi înCadrul general al IASB pentru întoc-mirea ºi prezentarea situaþiilor financia-re la 1 ianuarie 2005, informaþiile dinsituaþiile financiare care trebuie sã înde-plineascã caracteristicile calitative demai sus, au ca obiect reflectarea tran-zacþiilor ºi a altor evenimente.


ale informaþiilorfurnizate de raportãrilefinanciare în contextulnormalizãrii contabile

europeneDirectivele contabile europene nu sebazeazã pe un cadru contabil concep-tual care sã stabileascã obiectivele situ-aþiilor financiare, sã defineascã carac-teristicile calitative ale informaþiei con-tabile, care sã identifice utilizatorii ºinecesitãþile lor informaþionale ºi care sãasigure coerenþa normelor, fiind pre-vãzute numeroase opþiuni, fapt ce con-duce la diferenþieri între situaþiile finan-ciare ale statelor membre ale UniuniiEuropene. Diferenþierile sunt menþinuteºi prin faptul cã ele nu au la bazã o doc-trinã contabilã unitarã, ci douã curentecontabile, respectiv abordarea anglo-saxonã, care privilegiazã informaþiafurnizatã acþionarilor ºi abordarea con-tinentalã, bazatã pe principiul pru-denþei, care privilegiazã protecþia credi-torilor întreprinderii ºi fiscul. Autorul adetaliat aceste aspecte în numãrul5/2012 al revistei „Audit financiar”.

Propunerea de directivã care va înlocuidirectivele a IV-a ºi a VII-a ale CEEpânã la data de 1 iulie 2014, respectivPropunerea de directivã a Parla-mentului European ºi a ConsiliuluiUniunii Europene nr. 2011/0308 pri-vind situaþiile financiare anuale, situ-aþiile financiare consolidate ºi ra-poartele conexe ale anumitor tipuride entitãþi, are printre obiective creº-terea eficienþei, pertinenþei, claritãþii ºicomparabilitãþii raportãrilor financiare ºiprotejarea necesitãþilor utilizatorilor.

Propunerea de directivã prevede elimi-narea sau reducerea numãrului opþiu-nilor la dispoziþia statelor membre aleUniunii în numeroase aspecte de evalu-are, interpretare ºi raportare, în scopularmonizãrii mai puternice a normelorcontabile la nivelul Uniunii Europene,armonizare ce are ca finalitate conver-genþa normelor.

Printre modificãrile cuprinse în pro-punerea de directivã nr. 2011/0308 senumãrã ºi introducerea a douã noi prin-cipii obligatorii în cadrul principiilor ge-nerale de raportare financiarã, astfel:

- Pragul de semnificaþie devine prin-cipiu obligatoriu pentru recunoaºte-rea, evaluarea, descrierea ºi pre-zentarea elementelor din situaþiilefinanciare;

- Prevalenþa substanþei asupra formeidevine principiu obligatoriu în pre-zentarea realitãþii economice a uneitranzacþii în situaþiile financiare ºi nudoar a formei sale juridice.

Informaþiile din situaþiile financiare caretrebuie sã respecte principiile generalede raportare financiarã au ca obiect re-flectarea tranzacþiilor ºi elementelor dinsituaþiile financiare.



financiare potrivitnormei contabile

naþionalePrin O.M.F.P. nr. 1752/2005 pentruaprobarea reglementãrilor contabileconforme cu directivele europene, cumodificãrile ºi completãrile ulterioare,au fost statuate situaþiile financiareanuale pe care trebuie sã le întoc-meascã persoanele juridice, diferenþi-ate în funcþie de criteriile de mãrime aacestora, asigurându-se conformitateadeplinã cu directivele europene îndomeniu. Acest act normativ nu a avutîn vedere în mod explicit aspecte alereferenþialului contabil elaborat de IASBºi nu cuprindea prezentarea utilizato-rilor de situaþii financiare, deºi în regle-mentãrile contabile anterioare (spreexemplu, în O.M.F.P. nr. 94/2001 pentruaprobarea Reglementãrilor contabilearmonizate cu Directiva a IV-a a Co-munitãþilor Economice Europene ºi cuStandardele Internaþionale de Con-tabilitate) utilizatorii de situaþii financiareºi caracteristicile calitative ale situaþiilorfinanciare erau menþionaþi, într-o vari-antã similarã cu cea prezentatã încadrul contabil conceptual al IASB5.

O.M.F.P. nr. 3055/2009 pentru apro-barea reglementãrilor contabile con-forme cu directivele europene a intro-dus prevederi noi referitoare la cadrulgeneral de întocmire ºi prezentare asituaþiilor financiare anuale, prezentândutilizatorii situaþiilor financiare ºi carac-

34

Cercetare


4 CECCAR, Standarde internaþionale de raportare financiarã, Editura CECCAR, Bucureºti, 20055 CECCAR, Studiu comparativ între reglementãrile contabile naþionale ºi standardele internaþionale de raportare financiarã, Editura CECCAR,

Bucureºti, 2009

teristicile calitative ale situaþiilor finan-ciare.

În ceea ce priveºte principiile contabile,ºase dintre principiile contabile gene-rale ale actualei reglementãri naþionale(principiul continuitãþii activitãþii, princi-piul permanenþei metodelor, principiulprudenþei, principiul independenþeiexerciþiului, principiul intangibilitãþii,principiul necompensãrii) au fost statu-ate prin H.G. nr. 704/1993, iar încã treiprincipii (principiul evaluãrii separate aelementelor de activ ºi de pasiv, princi-piul prevalenþei economicului asuprajuridicului ºi principiul pragului de sem-nificaþie) au fost introduse prin O.M.F.P.nr. 94/2001.

Potrivit prevederilor O.M.F.P. nr. 3055/2009, cu modificãrile ºi completãrileulterioare, caracteristicile calitative prin-cipale ale situaþiilor financiare anualesunt inteligibilitatea, relevanþa, credibili-tatea ºi comparabilitatea, acestea fiindprezentate într-o variantã similarã celeidin Cadrului general al IASB pentruîntocmirea ºi prezentarea situaþiilorfinanciare la 1 ianuarie 2005 (Tabel 1coloana 2). Ca ºi în cadrul general alIASB din 2005, informaþiile din situaþiilefinanciare care trebuie sã îndepli-neascã caracteristicile calitative de maisus, au ca obiect reflectarea tranzacþi-ilor ºi a altor evenimente.

ConcluziiA. Pentru a satisface necesitãþile uti-lizatorilor, producerea informaþiei con-tabile ºi prezentarea acesteia în situaþi-ile financiare trebuie sã se facã dupãanumite reguli ºi norme, a cãror apli-care conduce la obþinerea de informaþiiîntr-o anumitã cantitate ºi de o anumitãcalitate determinate de caracteristicilecalitative pe care le conþin.

Comparând caracteristicile calitative aleinformaþiilor furnizate de raportãrile

financiare cerute de cadrul conceptualIASB cu cele cerute de cadrul concep-tual FASB, constatãm cã în ambele re-ferenþiale se regãsesc patru caracteris-tici calitative: inteligibilitatea (engl.understability), relevanþa sau pertinenþa(engl. relevance), fiabilitatea sau credi-bilitatea sau reprezentarea exactã(engl. reliability) ºi comparabilitatea(engl. comparability).

Comparând caracteristicile calitative aleinformaþiilor furnizate de raportãrile fi-nanciare cerute de Cadrul general con-ceptual pentru raportarea financiarãemis de IASB în septembrie 2010 cucele din cadrele conceptuale anterioareale IASB, în ceea ce priveºte reprezen-tarea exactã, se constatã douã as-pecte:

se utilizeazã termenul de reprezen-tare exactã în locul termenului defiabilitate;

prevalenþa economicului asupra ju-ridicului ºi verificabilitatea, care suntaspecte ale fiabilitãþii conform Nor-mei conceptuale 2 sau Cadrului ge-neral (1989), nu mai sunt conside-rate drept aspecte ale reprezentãriiexacte. Verificabilitatea este acumdescrisã ca fãcând parte, mai degra-bã, dintre caracteristicile calitativeamplificatoare decât dintre caracte-risticile calitative fundamentale.

Comparând caracteristicile calitative aleinformaþiilor furnizate de raportãrilefinanciare cerute de Cadrul generalconceptual IASB cu cele cerute dereglementarea naþionalã (O.M.F.P. nr.3055/2009 pentru aprobarea reglemen-tãrilor contabile conforme cu directiveleeuropene), se constatã cã în ambelereferenþiale se regãsesc aceleaºi ca-racteristici calitative, cele din regle-mentarea naþionalã fiind prezentateîntr-o variantã similarã celei din cadreleconceptuale ale IASB anterioare celuiadoptat în 2010.

În lumina aspectelor prezentate maisus, caracteristicile calitative pe carereferenþialele amintite le impun pentru agaranta utilitatea informaþiilor furnizatede raportãrile financiare sunt, în esenþã,aceleaºi, chiar dacã se constatã dife-renþieri în gruparea lor ºi în atribuireaunor aspecte uneia ori alteia dintreaceste caracteristici calitative. Ca atare,autorul susþine ideea potrivit cãreiacauza obþinerii unor posibile informaþiifinanciare neclare, netransparente,necomparabile ºi inutile utilizatorului nutrebuie cãutatã la nivelul cerinþelor re-ferenþialelor privind caracteristicile cali-tative ale informaþiilor furnizate deraportãrile financiare.

B. Atât IASB (în Cadrul general concep-tual / Introducere / Scop ºi statut), cât ºiUniunea Europeanã (în Propunerea dedirectivã a Parlamentului European ºi aConsiliului Uniunii Europene nr. 2011/0308 privind situaþiile financiare anuale,situaþiile financiare consolidate ºi ra-poartele conexe ale anumitor tipuri deentitãþi), în vederea armonizãrii norme-lor contabile, au declarat necesitateareducerii numãrului alternativelor detratamente contabile permise de IFRS-uri, respectiv a numãrului opþiunilorcontabile la dispoziþia statelor membreale Uniunii.

Având în vedere stadiul actual al evo-luþiei normalizãrii contabile, focusat pearmonizare ºi convergenþã, în scopulasigurãrii comparabilitãþii ºi echivalenþeiinformaþiilor raportate, idealã, dar uto-picã totodatã, este ipoteza creãrii uneinorme unice, unitare, care sã nu per-mitã excepþii, circumstanþieri, derogãrisau opþiuni. Practica demonstreazã cãaplicabilitatea unei asemenea normeeste pe termen scurt, dacã nu chiarimposibil de realizat. Cu atât mai mult îndomeniul normalizãrii contabile, careare la bazã reflectarea realitãþii eco-nomice aflate în continuã evoluþie, ipo-teza aplicabilitãþii unei norme stricte nu

35


6/2012

poate fi validatã. Ca atare, în comple-tarea concluziei A, susþinem ideea po-trivit cãreia comparabilitatea ºi echi-valenþa informaþiilor raportate sunt di-rect influenþate de numãrul ºi criteriilede alegere a politicilor, metodelor ºiopþiunilor contabile la dispoziþia entitãþiiraportoare, pe baza cãrora entitateapoate obþine diverse variante ale infor-maþiilor financiare6, iar reducerea nu-mãrului ºi criteriilor de alegere con-tribuie la asigurarea comparabilitãþii ºiechivalenþei informaþiilor raportate.

C. În ceea ce priveºte accepþiunea ter-menului de „fenomen economic” în con-textul caracteristicilor calitative aleinformaþiilor furnizate de raportãrilefinanciare din Cadrul general conceptu-al pentru raportarea financiarã emis deIASB în septembrie 2010, aceastaîmbracã douã faþete:

1) Raportat la conþinutul ºi cerinþelecaracteristicilor calitative funda-mentale, fenomenul economicpoate fi definit ca fiind orice aspect,fapt, proces, modificare de naturãeconomicã care poate genera oposibilã acþiune/inacþiune a utiliza-torului cu privire la oferirea deresurse entitãþii raportoare – con-secinþã a unei decizii luate de uti-lizator pe baza informaþiilor furnizatede raportãrile financiare ale entitãþiiraportoare.

2) Raportat la conþinutul ºi cerinþelecaracteristicilor calitative amplifica-toare, fenomenul economic constãîn însãºi posibila acþiune/inacþiune autilizatorului cu privire la oferirea deresurse entitãþii raportoare.

Referenþialele contabile folosesc ter-meni diferiþi pentru a reflecta obiectulinformaþiilor raportate, astfel:

Cadrul general conceptual pentruraportarea financiarã emis de IASBîn septembrie 2010 stabileºte caobiect al informaþiilor raportatefenomenele economice;

Cadrele conceptuale ale IASB ante-rioare modificãrilor adoptate în sep-tembrie 2010, IFRS-ul pentru IMM-uri ºi norma contabilã naþionalã sta-bileºte ca obiect al informaþiilorraportate tranzacþiile ºi alte eveni-mente;

Directivele contabile europene auca obiect al informaþiilor raportatetranzacþiile ºi elementele din situaþi-ile financiare.

Indiferent de terminologia folositã dereferenþiale pentru a defini realitateaeconomicã, pentru ca informaþiile rapor-tate sã reflecte uniform aceastã reali-tate, se impune ca aceasta sã fie inter-pretatã în mod uniform, ceea ce sepoate realiza prin cunoaºterea ºiînþelegerea unitarã a fenomenelor eco-nomice, a tranzacþiilor, elementelor ºievenimentelor.

În acest sens, cercetarea contabilã tre-buie focusatã pe analiza noilor feno-mene economice, a noilor tranzacþiifinanciare ºi comerciale, pe mãsurareafenomenelor economice legate7, înscopul interpretãrii unitare a componen-telor acestora.

36

Cercetare


6 Popa A.F., Contabilitatea ºi fiscalitatea rezultatului întreprinderii, Editura CECCAR, Bucureºti, 20117 Autorité des norms comptables de France, Plan stratégique 2011 – 2012, www.anc.gouv.fr/sections/ nos_publications/nos_publications_fic

Bãlãºoiu R., Consideraþii privind cercetarea contabilã normativã ºi normalizarea con-tabilã – trecut, prezent ºi viitor, Revista „Audit Financiar” nr. 5/2012

Burlaud A., Colasse B., Standardizarea contabilã internaþionalã: reîntoarcerea politicu-lui?, Revista „Audit Financiar” nr. 1/2010

Hoarau C., Place et rôle de la normalization comptable en France, Revue française degestion 2003, n° 147

Popa A.F., Contabilitatea ºi fiscalitatea rezultatului întreprinderii, Editura CECCAR,Bucureºti, 2011

Autorité des norms comptables de France, Plan stratégique 2011 – 2012,www.anc.gouv.fr/sections/nos_publications/nos_ publications_fic

CECCAR, Studiu comparativ între reglementãrile contabile naþionale ºi standardeleinternaþionale de raportare financiarã, Editura CECCAR, Bucureºti, 2009

CECCAR, Standarde Internaþionale de Raportare Financiarã la 1 ianuarie 2011, EdituraCECCAR, Bucureºti, 2011

CECCAR, Standardul internaþional de raportare financiarã pentru întreprinderi mici ºimijlocii, Editura CECCAR, Bucureºti, 2010

CECCAR, Standarde internaþionale de raportare financiarã, Editura CECCAR,Bucureºti, 2005

Parlamentul European ºi Consiliul Uniunii Europene, Propunere de directivã nr.2011/0308 privind situaþiile financiare anuale, situaþiile financiare consolidate ºirapoartele conexe ale anumitor tipuri de entitãþi

O.M.F.P. nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementãrilor contabile conforme cu direc-tivele europene, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, publicat în M.O. nr.766/2009

www.ifrs.org/Alerts/PressRelease/classification+measurement++jan+2012.htm www.ec.europa.eu/internal_market/accounting/docs/com-2010-292/com-2010-

292_ro.pdfwww.fasb.org/st/index

Bibliografie

1. IntroducerePentru a-ºi îndeplini responsabilitãþile sociale, entitãþile, prinintermediul raportãrilor financiare ºi al raportãrilor de mediu,trebuie sã furnizeze informaþii utile pãrþilor interesate înluarea deciziilor economice ºi sã ofere un cadru generalprivind responsabilitatea entitãþii: „Obiectivul situaþiilor finan-ciare este de a furniza informaþii despre poziþia financiarã,performanþa financiarã ºi modificãrile poziþiei financiare aleunei entitãþi; aceste informaþii sunt utile unei sfere largi de uti-lizatori în luarea deciziilor economice” (IFRS, 2007). Conta-bilitatea financiarã este privitã astfel ca un joc social în careactorii sunt entitãþile, producãtorii ºi utilizatorii de informaþiicontabile, iar regizorii sunt organismele care emit reglemen-tãri ºi standarde contabile, recomandãri ºi ghiduri privind ra-portãrile de mediu (Schaltegger ºi Burritt, 2005: 164). Obiec-tivul fundamental al acestui studiu este prezentarea moduluiîn care se desfãºoarã jocul social al contabilitãþii în cazul as-pectelor de mediu, analiza modului în care aspectele de me-diu sunt recunoscute, evaluate ºi raportate în cadrul contabili-tãþii financiare tradiþionale ºi promovate prin intermediul stan-dardelor ºi reglementãrilor contabile, scoþând în evidenþã ce-rinþele de informare ale utilizatorilor informaþiei de mediu com-parativ cu informaþiile furnizate de contabilitatea financiarã.

Principalele aspecte de mediu abordate de cãtre contabili-tatea financiarã sunt legate de recunoaºterea, evaluarea ºiraportarea impactului financiar pe care mediul îl are asupraentitãþii (ACCA, 1997). Creºterea importanþei acestora a de-terminat numeroase organisme naþionale ºi internaþionale(IASB, FASB, organizaþii contabile profesionale ºi alte gru-puri) sã emitã standarde, reglementãri, recomandãri ºi ghi-duri privind tratamentul contabil aplicat aspectelor de mediu.Standardele ºi reglementãrile contabile au o mare influenþãasupra informaþiei contabile colectate, analizate ºi raportate

37

Cercetare

6/2012

Relevanþa informaþiilor demediu prin prisma standardelorºi reglementãrilor contabile

Ionel Alin IENCIU*

The Relevance of EnvironmentalInformation in Terms of AccountingStandards and Regulations Sustainable development, eco-efficiency and socialresponsibility are concepts whose value depends on howenvironmental, social and economic issues are recog-nized, evaluated and reported through financial account-ing. As a result, these concepts must be examined inaccordance with the nationally and internationallyaccounting practices. In the present study it is analyzed,through a theoretical approach, the way that financialaccounting and financial reports meets the informationrequirements of the stakeholders. There are many rea-sons why financial accounting can be considered as insuf-ficient in reflecting in a relevant way the environmentalimpact of the entity. Financial accounting promotes finan-cial performance at the expense of environmental per-formance, and the information provided through financialreports is, in particular, financial and economic. Thisaspect leads to restriction or exclusion of other categoriesof users, even if they are affected by the environmentalimpact.

Key words: environmental costs, environmental liabilities,financial accounting, environmental issues, stake-holders


Cuvinte cheie: costuri de mediu, datorii de mediu, contabili-tate financiarã, aspecte de mediu, pãrþi interesate

Abstract

* Asist.univ.dr., cercetãtor, Facultatea de ªtiinþe Economice ºi Gestiunea Afacerilor, Universitatea Babeº-Bolyai, Cluj-Napoca, e-mail:[email protected]

de cãtre management, fiind astfel foarte important modul încare aspectele de mediu sunt abordate în cadrul acestora.

2. Metodologia cercetãriiAvând în vederea tematica de cercetare vizatã, punem urmã-toarea întrebare: Sunt principiile contabile promovate decãtre contabilitatea financiarã, suficiente pentru a furniza oimagine fidelã privind impactul de mediu al entitãþii ºi pentrua rãspunde cerinþelor de informare ale utilizatorilor informaþieide mediu? În acest sens, a fost abordat modul în careaspectele de mediu sunt reflectate în cadrul standardelor ºireglementãrilor contabile, au fost prezentate cerinþele deinformare ale utilizatorilor informaþiei de mediu, iar apoi s-aanalizat modul în care standardele ºi reglementãrile con-tabile rãspund acestor cerinþe. Cercetarea întreprinsã în ca-drul acestui studiu se înscrie în cadrul curentului de cercetarepozitivist, fãrã însã a lipsi, spre final, o serie de elemente cri-tice aduse la adresa contabilitãþii financiare promovate prinintermediul standardelor ºi reglementãrilor contabile. Princi-palele metode de cercetare abordate sunt metoda compara-tivã cu caracter transversal ºi observaþia neparticipativã, prinintermediul cãrora s-a analizat modul în care contabilitateafinanciarã, promovatã de cãtre IASB, FASB, Directivele eu-ropene, OMFP 3055/2009 ºi de alte organisme, abordeazãaspectele de mediu.

3. Recunoaºterea, evaluarea ºiprezentarea aspectelor de mediu

prin intermediul standardelor ºireglementãrilor contabile

Pentru început, a fost abordat modul în care contabilitatea fi-nanciarã asigurã aplicarea standardelor ºi reglementãrilorcontabile privind recunoaºterea, evaluarea ºi raportareaaspectelor de mediu, referindu-ne aici la costurile ºi datoriilede mediu.

3.1. RECUNOAºTEREA, EVALUAREA ºI

RAPORTAREA COSTURILOR DE MEDIU

În ceea ce priveºte recunoaºterea costurilor de mediu, orga-nismele internaþionale - CCEE (Consiliul Comunitãþii Econo-

mice Europene), IASB (International Accounting StandardsBoard), FASB (US Financial Accounting Standards Boards) -recomandã capitalizarea costurilor de mediu care aduc be-neficii economice directe, precum ºi capitalizarea costurilordeterminate de prevenirea impacturilor negative viitoare asu-pra mediului. Aceste organisme permit ºi capitalizarea acelorcosturi de mediu1 care nu sunt purtãtoare de beneficii eco-nomice directe, dar care dau posibilitatea entitãþii sã obþinãbeneficii economice viitoare conexe, îmbunãtãþind siguranþaºi eficienþa unor active conexe. De asemenea, se poateremarca faptul cã FASB recomandã capitalizarea acelor cos-turi de mediu ocazionate în legãturã cu activele deþinute înscopul vânzãrii, în cazul în care acele costuri au fost nece-sare pentru a pregãti activul pentru vânzare. Un exemplu înacest sens îl constituie costurile privind refacerea solului încazul unor terenuri care urmeazã sã fie vândute, aceste cos-turi fiind necesare pentru ca acel activ sã poatã fi vândut.

Remarcãm totodatã faptul cã, în vreme ce IASB, FASB ºiFEE recomandã recunoaºterea costurilor legate de amen-zile, penalitãþile ºi costurile generate de impacturile trecuteasupra mediului ca fiind cheltuieli de mediu, CE 2001/453exclude aceste costuri din categoria cheltuielilor de mediu,deoarece, chiar dacã sunt legate de impactul activitãþilorentitãþii asupra mediului, aceste costuri nu previn, nu reduc ºinu remediazã daunele cauzate mediului. În opinia noastrã,costurile legate de amenzile ºi penalitãþile de nerespectare areglementãrilor de mediu, precum ºi sumele compensatoriioferite terþilor afectaþi de poluarea mediului trebuie recunos-cute în categoria cheltuielilor de mediu, deoarece, chiar dacãnu previn, nu reduc ºi nu remediazã daunele cauzate mediu-lui, ele reprezintã importante surse de informare pentru uti-lizatorii externi cu privire la politica practicatã de entitate ºi,de asemenea, sunt informaþii relevante pentru manageri învederea promovãrii unor noi politici de mediu prin care aces-te costuri pot fi evitate. Prezentarea detaliatã a costurilor demediu poate avea o importanþã deosebitã atât pentru enti-tate, cât ºi pentru utilizatorii informaþiei contabile, evidenþiindmodul în care entitatea abordeazã problematica poluãrii, acþi-unile întreprinse pentru reducerea poluãrii, precum ºi dome-niul ecologic expus poluãrii.

Aspectele de mediu fac parte în mod cert din structura de risca unei entitãþi ºi ar trebui raportate separat dacã se doreºteca riscurile financiare determinate de mediu sã fie transpa-rente. Altfel, investitorii nu vor putea evalua gradul de risc pe

38

Cercetare


1 Dacã un cost de mediu nu satisface criteriile pentru a fi capitalizat, el trebuie recunoscut drept o cheltuialã. Conform IASB ºi FASB cheltuielile demediu sunt costuri determinate de mediu, care au generat un beneficiu ce a expirat ºi care sunt detaliate împreunã cu veniturile în Contul de pro-fit ºi pierdere.

care ºi-l asumã prin investiþie. Clasificarea separatã a cos-turilor de mediu de celelalte tipuri de cheltuieli, pe domeniiecologice sau pe activitãþi, permite investitorilor ºi altor uti-lizatori interesaþi sã aibã o viziune de ansamblu atât asupraperformanþei economice, cât ºi asupra oportunitãþilor viitoaresau problemelor specifice oricãrei entitãþi (Schaltegger ºiBurritt, 2005). De exemplu, în Australia aceastã categorie derisc a fost recunoscutã oficial prin introducerea unei secþiuniîn cadrul Actului de Reglementare a Legislaþiei Comerciale în1998, care prevede faptul cã rapoartele directorilor trebuie sãconþinã detalii asupra performanþei entitãþii în relaþia cu regle-mentãrile de mediu, în cazul în care activitãþile entitãþii suntsubiectul unor reglementãri de mediu specifice sau semni-ficative. De asemenea, recunoaºterea ºi prezentarea sepa-ratã a amenzilor ºi taxelor de mediu reprezintã un indicator alfaptului cã entitatea nu acordã prioritate implementãrii regle-mentãrilor de mediu. Primele de asigurare la valori ridicateindicã faptul cã managementul a identificat existenþa pro-blemelor potenþiale, dar nu este încã pregãtit sã acþionezeasupra sursei acestor probleme. Valorile ridicate ale cheltu-ielilor operaþionale de mediu pot reliefa faptul cã valoareacostului de protecþie a mediului poate fi redusã prin investiþiiîn tehnologii mai eficiente de prevenire a poluãrii. ComisiileValorilor Mobiliare din Ontario ºi Quebec (Canada) cer evi-denþierea, în raportul anual, atât a efectului financiar sauoperaþional al reglementãrilor de protecþie a mediului asupracheltuielilor, veniturilor ºi poziþiei competitive pentru anul fis-cal curent, cât ºi a impactului previzionat pentru anii urmãtori,în vederea furnizãrii cãtre investitori a informaþiilor privindstrategia de mediu viitoare a entitãþii (CICA 1993).

Precizãm cã reglementãrile ºi standardele contabile naþio-nale ºi internaþionale nu impun prezentarea separatã ºi deta-liatã a cheltuielilor de mediu, devenind astfel ineficiente înceea ce priveºte transparenþa riscurilor financiare determi-nate de mediu. În opinia noastrã, stipularea unei liste detali-ate a cheltuielilor de mediu în Notele explicative la Situaþiilefinanciare, pe domenii ecologice ºi pe acþiuni întreprinse pen-tru reducerea poluãrii, ar motiva managerii sã separe acestecosturi ºi, acolo unde este posibil, sã facã legãtura întreacestea ºi activitãþile specifice entitãþii. În plus, un tratamentcontabil consecvent al cheltuielilor de mediu vine în folosulinvestitorilor, iar simpla diferenþiere a cheltuielilor de mediude celelalte tipuri de cheltuieli nu furnizeazã informaþii sufi-ciente pentru investitori. Este necesarã o diferenþiere în plusîntre cheltuielile generate de îmbunãtãþirea poziþiei faþã de

mediu ºi cheltuielile determinate de încãlcarea legislaþiei demediu. Mai mult, cheltuielile pentru îmbunãtãþirea perfor-manþei de mediu ale unei entitãþi ar trebui împãrþite în cheltu-ieli pentru reparaþii, reduceri ºi preveniri ale degradãrii mediu-lui, pentru a oferi transparenþã în ceea ce priveºte politica demediu întreprinsã de cãtre entitate.

3.2. RECUNOAºTEREA, EVALUAREA ºI

RAPORTAREA DATORIILOR DE MEDIU

Aspectele de mediu nu au reprezentat o prioritate pentrumanagement atâta timp cât nu au generat datorii în contabi-litate. Cu timpul, unele datorii de mediu au depãºit pânã ºiscenariile cele mai sumbre ale unor manageri, mii de entitãþifiind afectate de datorii majore, unele dintre ele punând subsemnul întrebãrii principiul continuitãþii activitãþii (Schalteggerºi Burritt, 2005). Printre cele mai mari dezastre se numãrãcazurile British Petroleum2 (dezastrul ecologic din GolfulMexic), Bhophal (Union Carbide), Schweizerhalle (Sandoz) ºiPrince William Sound (Exxon), toate având consecinþe finan-ciare substanþiale asupra entitãþilor implicate (Schaltegger ºiBurritt, 2005). Caracteristica esenþialã a unei datorii, conformCadrului general IASB, poziþia 49, este faptul cã entitatea areo obligaþie actualã ce decurge din evenimente trecute ºi prindecontarea cãreia se aºteaptã sã rezulte o ieºire de resursecare încorporeazã beneficii economice viitoare (IFRS, 2007).IAS 37 poziþia 10 specificã faptul cã o datorie cu exigibilitatesau valoare incertã reprezintã un provizion, a cãrui recunoaº-tere se realizeazã în momentul în care: (a) o entitate are oobligaþie curentã (legalã sau implicitã) generatã de un eveni-ment anterior; (b) este probabil ca o ieºire de resurse careîncorporeazã beneficii economice sã fie necesarã pentru aonora obligaþia respectivã ºi (c) poate fi realizatã o estimarecredibilã a valorii obligaþiei (IFRS, 2007). IAS 37 prevede deasemenea cã, acolo unde aspectele de incertitudine, legatede momentul remedierii sau de tehnologia disponibilãîmpiedicã determinarea în mod credibil a valorii obligaþiei,aceasta trebuie prezentatã ca o datorie contingentã.

În opinia noastrã, o caracteristicã majorã, în special a provi-zioanelor de mediu faþã de alte tipuri de provizioane, estefaptul cã ele urmeazã a fi decontate în perioade foarte lungide timp, fiind necesarã astfel o monitorizare strictã a acesto-ra în vederea actualizãrii lor. Ca urmare a perioadei lungi dedecontare, existã o varietate de factori care pot modifica va-loarea acesteia. Aºa cum am putut remarca anterior, stan-dardele ºi referenþialele contabile suferã de subiectivism în

39

Relevanþa informaþiilor de mediu

6/2012

2 Acesta reprezintã cel mai recent exemplu în acest sens. Platforma petrolierã Deepwater Horizon din Golful Mexic a explodat în aprilie 2010; 11 per-soane au murit, aproximativ 4,9 milioane de barili de petrol au ajuns în Ocean. Compania britanicã British Petroleum a fost nevoitã sã plãteascãmiliarde de dolari pentru despãgubiri ºi curãþarea zonei afectate.

ceea ce priveºte evaluarea provizioanelor de mediu, aspectce determinã, în unele cazuri, evaluarea provizioanelor la ovaloare mult mai micã decât valoarea lor realã, diminuândastfel importanþa ieºirilor probabile pentru stingerea obliga-þiei, ceea ce poate avea un impact negativ asupra entitãþilor,ajungându-se în unele cazuri la imposibilitatea achitãrii aces-tor obligaþii. De asemenea, considerãm cã existã ºi alte ob-stacole cu care se confruntã profesia contabilã ºi manageriirelativ la constituirea provizioanelor legate de mediu, precumnedeductibilitatea acestor provizioane. Dacã provizioanelenu pot fi deductibile, entitãþile nu sunt motivate sã constituieprovizioane de mediu. Fãrã o reflectare în contabilitate aprovizioanelor de mediu, riscul de mediu nu poate fi urmãrit,entitãþile fiind susceptibile în a se confrunta cu grave pro-bleme de mediu, care de fapt nu sunt reflectate în situaþiilefinanciare, ceea ce face ca acestea din urmã sã devinãmodalitãþi de mascare a realitãþii.

OMFP 3055/2009 prevede recunoaºterea ºi raportarea pro-vizioanelor de mediu în categoria „Provizioane pentru deza-fectarea imobilizãrilor corporale ºi alte acþiuni similare legatede acestea”, respectiv „Alte provizioane”. Spre deosebire deIAS 37, categoria „Alte provizioane” trebuie descrisã în Note-le explicative la Situaþiile financiare, doar dacã acestea suntsemnificative. Din punct de vedere al raportãrii datoriilor demediu, considerãm cã raportarea realã ºi corectã a datoriilorde mediu cãtre utilizatorii externi presupune o intrare rigu-roasã în vigoare a standardelor existente împreunã cu practi-cile consecvente de raportare bazate pe linii clare, generalacceptate ºi stabilite. Pentru a asigura consecvenþa în prac-ticã, managerii vor trebui sã se raporteze la situaþiile prece-dente pentru îndrumare ºi pentru a ºti dacã ºi când trebuieraportate datoriile de mediu. De asemenea, considerãm nece-sarã raportarea în Notele explicative la Situaþiile financiare aoricãrei datorii sau pierderi contingente, pentru a oferi o trans-parenþã cât mai mare în ceea ce priveºte riscul de mediu încadrul unei entitãþi.

4. Importanþa ºi relevanþaraportãrilor financiare

de mediu pentru utilizatoriiinformaþiei de mediu

Cadrul general de întocmire ºi prezentare a situaþiilor finan-ciare elaborat de IASB identificã urmãtoarele categorii de uti-lizatori ai informaþiei contabile: investitorii, personalul angajat,creditorii financiari, furnizorii ºi alþi creditori comerciali, clien-

þii, guvernul ºi instituþiile sale, publicul, managerii (IFRS,2007). Este foarte greu dacã nu imposibil pentru o entitate sãsatisfacã aºteptãrile tuturor acestor utilizatori.

În încercarea de a defini ºi identifica utilizatorii relevanþi aiinformaþiei contabile de mediu, Owen, Shaw ºi Cooper(2005) au întreprins un chestionar cu privire la importanþa pecare managerii o acordã utilizatorilor rapoartelor de mediuemise de cãtre entitãþile britanice. Astfel, cea mai mareimportanþã a fost acordatã investitorilor, urmaþi de angajaþi,grupuri sau organizaþii de mediu, autoritatea guvernamen-talã, comunitatea localã, clienþi ºi furnizori. În cadrul studiului,putem observa cã investitorii reprezintã grupul cu cea maimare influenþã asupra performanþei entitãþii, cu toate cãaceºtia nu constituie categoria de utilizatori cea mai afectatãde impactul entitãþilor asupra mediului. Rezultatele obþinutenu pot fi generalizate ºi diferã în funcþie de percepþia ma-nagerilor de la þarã la þarã (Adams, 2002).

Prin analiza literaturii de specialitate am reliefat cererea deinformaþie contabilã de mediu din perspectiva fiecãrei cate-gorii de utilizatori ai informaþiei contabile, pentru a evidenþiacare sunt informaþiile de interes major.

Deegan ºi Rankin (1997) au examinat dacã informaþiileprivind performanþa de mediu, furnizate prin intermediulrapoartelor anuale sunt efectiv utilizate în procesul de luare adeciziilor la nivelul utilizatorilor de informaþii. Studiul are labazã un chestionar adresat principalelor categorii de utiliza-tori: investitori, brokeri ºi analiºti financiari, academicieni,reprezentanþi ai instituþiilor financiare ºi alte organizaþii (aso-ciaþii ale consumatorilor, grupuri sindicale, asociaþii industri-ale, grupuri ºi organizaþii de mediu). Investitorii, respectivorganizaþiile precum asociaþiile de consumatori, grupurile demuncitori, asociaþiile industriale ºi organizaþiile de mediu,considerã informaþiile de mediu substanþiale în luarea decizi-ilor. Aceste categorii îºi manifestã interesul pentru informaþi-ile de mediu relevante pentru a putea identifica oportunitãþilede mediu care sã susþinã performanþa economicã, costurilede mediu care furnizeazã sau nu valoare adãugatã pentruentitate, responsabilitatea entitãþii faþã de mediu, impactulentitãþii asupra mediului.

În cercetarea întreprinsã, Lenz (2003) a analizat, având labazã o serie de studii întreprise anterior, cerinþele de informa-re ale utilizatorilor informaþiei contabile privind aspectele demediu, reuºind sã creeze un profil al fiecãrui utilizator în ceeace priveºte conþinutul informaþiei cerute ºi modalitatea princare are acces la informaþie (Isenmann ºi Gomez, 2007).Astfel:

40

Cercetare


a prezentat opt categorii de utilizatori ai informaþiei con-tabile: angajaþi, clienþi, furnizori, autoritãþi locale, comuni-tatea localã, grupuri sau organizaþii de mediu, investitori,mass media;

pentru fiecare utilizator a marcat importanþa diferitelorinformaþii de mediu (1 - informaþii foarte importante, 2 - importante ºi 3 - mai puþin importante).

Rezultatele obþinute au scos în evidenþã faptul cã cerinþele ºinevoia de informare cu privire la aspectele de mediu în cadrulunei entitãþi diferã pentru fiecare utilizator în parte, astfel:

pentru investitori cele mai importante informaþii de mediusunt cele reflectate prin intermediul unor indicatori finan-ciari precum investiþiile de mediu, rezervele de mediu,penalitãþile, pagubele, contabilitatea de mediu, modi-ficãrile privind produsele sau procesul de producþie, risculde mediu/prevenirea accidentelor de mediu etc.;

pentru angajaþi sunt relevante informaþiile nefinanciareprivind poluarea mediului, sãnãtatea ºi siguranþa la loculde muncã, politica ºi obiectivele de mediu, responsabili-tatea socialã etc.;

informaþiile cerute de clienþi sunt legate de sãnãtate ºisiguranþã, impactul de mediu al produselor furnizate, iarcele urmãrite de cãtre furnizori sunt legate de obiectivelede mediu, ciclul de viaþã a unor produse etc.;

autoritãþile locale considerã relevante informaþiile privindpoluarea mediului, sãnãtatea ºi siguranþa, riscul de me-diu, impactul de mediu, obiectivele ºi politica de mediu,eco-bilanþul, auditul de mediu, verificarea informaþiilor demediu, emiterea rapoartelor de mediu etc.;

comunitãþile locale respectiv mass-media sunt interesatede informaþii precum sãnãtatea ºi siguranþa, riscul demediu, impactul de mediu, obiectivele ºi politica de me-diu, auditul de mediu etc. Organizaþiile de mediu au învedere în special informaþiile nefinanciare privind perfor-manþa de mediu a produselor ºi proceselor de producþie,emiterea rapoartelor de mediu.

În opinia noastrã, utilizatorii informaþiei contabile prezintã oimportanþã deosebitã privind calitatea ºi cantitatea raportã-rilor de mediu, comportamentul acestora reprezentând o con-strângere asupra strategiei entitãþii. Cu toate cã raportãrilefinanciare promovate prin intermediul standardelor ºi regle-mentãrilor contabile se adreseazã în special acelor utilizatoricu impact major asupra performanþei financiare a entitãþii ºinu pãrþilor afectate de impactul entitãþii asupra mediului, unset de informaþii de mediu suplimentare raportãrilor financia-re ar creºte relevanþa ºi obiectivitatea acestor informaþii în

luarea deciziilor. Din cauza lipsei reglementãrilor în domeniu,managerii raporteazã, de cele mai multe ori, informaþii careurmãresc sã avantajeze entitatea în relaþia cu utilizatorii,raportãrile de mediu suferind astfel de subiectivism, fiind lip-site de relevanþã ºi credibilitate. Dezastrul ecologic din GolfulMexic, din 2010, reprezintã un exemplu în acest sens, BritishPetroleum fiind acuzatã de cãtre guvernul american ºi decãtre organizaþiile internaþionale privind protecþia mediului deun management de mediu defectuos ºi de subiectivism înprezentarea unor informaþii privind managementul de mediuºi performanþa de mediu. Cu toate cã aceastã companie afost consideratã ca fiind una transparentã din punct devedere al raportãrilor de mediu, furnizând în rapoartele salesustenabile numeroºi indicatori financiari ºi nefinanciariprivind performanþa de mediu, managementul de mediudeficitar, reducerea substanþialã a unor cheltuieli privind pro-tecþia mediului care au afectat siguranþa, precum ºiraportãrile de mediu care au mascat managementul deficitarau condus la acest dezastru ecologic.

5. ConcluziiDeseori, comunitatea academicã internaþionalã a pus subsemnul întrebãrii caracterul sustenabil al contabilitãþii finan-ciare promovate prin intermediul standardelor ºi reglemen-tãrilor contabile. Gray (2006: 3) a criticat profund relaþia din-tre contabilitatea financiarã ºi sustenabilitate, precizând cãpuþine idei pot fi considerate mai distructive pentru noþiuneade planetã sustenabilã decât un sistem economic proiectatsã maximizeze acele aspecte pe care raportãrile financiare lemãsoarã.

În opinia noastrã, existã nenumãrate motive pentru careputem considera contabilitatea financiarã ca fiind inadecvatãsau insuficientã pentru a raporta informaþiile de mediu ºi pen-tru a reflecta impactul de mediu al entitãþii într-un mod com-plet, relevant ºi credibil:

contabilitatea financiarã cautã sã avantajeze utilizatorii im-plicaþi în luarea unor decizii privind alocarea resurselor,care prezintã interes financiar pentru entitate, iar informaþi-ile furnizate cãtre aceºtia sunt, în special, de naturã finan-ciarã ºi economicã. Întregul sistem contabil acþioneazãpentru a sprijini interesele utilizatorilor puternici, cu interesfinanciar, subminând interesele celorlalþi utilizatori. Acestlucru duce la restricþionarea sau excluderea acelor utiliza-tori afectaþi într-un mod mai puþin financiar, cum ar fi ceiafectaþi de impactul entitãþii asupra mediului, precum co-munitatea localã, clienþii, angajaþii, societatea etc. Conside-

41

Relevanþa informaþiilor de mediu

6/2012

rãm cã entitãþile au însã posibilitatea de a repara insufi-cienþele raportãrilor financiare, prin furnizarea, în mod vo-luntar, a unor informaþii de mediu financiare ºi nefinanciare,a unor indicatori privind performanþa de mediu, necesariutilizatorilor afectaþi de impactul entitãþii asupra mediului.

contabilitatea financiarã prezintã deficienþe privind utili-tatea ºi relevanþa informaþiilor furnizate cu privire la cos-turile ºi datoriile de mediu. Gray et al. (1998) considerã cãentitãþile furnizeazã informaþii puþine sau nu furnizeazãinformaþii cu privire la cheltuielile de mediu deoarece,luate individual, aceste cheltuieli nu sunt considerate a firelevante. Unul dintre elementele de bazã ale contabili-tãþii financiare este noþiunea de „relevanþã”, iar uneleinformaþii de mediu nu pot fi relevante, din cauza difi-cultãþilor privind cuantificarea lor (exemplu: cuantificareaseparatã a costurilor de mediu). Potrivit Cadrului general,dacã o informaþie nu este consideratã a fi relevantã, eanu trebuie raportatã separat în cadrul situaþiilor financia-re. În general, dacã un element nu poate fi cuantificat, elnu este considerat a fi relevant ºi ca urmare nu trebuieraportat separat în cadrul situaþiilor financiare;

de asemenea, contabilitatea financiarã întâmpinã proble-me în ceea de priveºte evaluarea corectã a provizioa-nelor de mediu, care suferã de subiectivism. Gray, Owenºi Adams (1996) considerã cã, de obicei, entitãþile sunttentate sã raporteze provizioanele care urmeazã a fi de-contate în perioade lungi de timp, la valoarea lor prezen-tã sau la o valoare mult mai micã, diminuând astfel impor-tanþa ieºirilor probabile pentru stingerea obligaþiei;

dacã o tranzacþie sau un eveniment nu are impact directasupra entitãþii, tranzacþia sau evenimentul sunt ignoratedin motive contabile (Deegan, 2006). Acest lucru aratãfaptul cã externalitãþile cauzate de cãtre entitãþi vor fi ig-norate de cãtre sistemul contabil tradiþional, performanþaentitãþii fiind evaluatã independent de impactul entitãþiiasupra societãþii. Conform contabilitãþii financiare tradiþio-nale, dacã o entitate afecteazã calitatea apei distrugândfauna ºi flora, atunci profiturile entitãþii nu vor fi afectate, cuexcepþia cazului în care entitatea va fi amendatã (Deegan,2006). O astfel de entitate care adoptã principiile ºimecanismele contabilitãþii financiare ºi care nu recunoaºteexternalitãþile, poate fi portretizatã ca fiind de succes.

Concluzionând, contabilitatea financiarã promovatã prin in-termediul standardelor de contabilitate este, aºa cum o con-sidera Gray (2006), un instrument al capitalismului modern,un element construit pentru a sprijini ºi uºura procesul deluare a deciziilor în cazul investitorilor sau utilizatorilor de in-teres financiar. Acest sistem nu a fost proiectat într-o manierã

sustenabilã pentru a reflecta responsabilitatea socialã a uneientitãþi, principalul obiectiv urmãrit fiind maximizarea perfor-manþei economice în detrimentul performanþei de mediu.

42

Cercetare


Prezenta lucrare este parte integrantã a proiectului de cer-cetare POSDRU/89/1.5/S/59184 "Performanþã ºi excelenþã încercetarea postdoctoralã în domeniul ºtiinþelor economice dinRomânia", Universitatea Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca fiindpartener în cadrul proiectului.

This paper is part of the research project POSDRU/89/1.5/S/59184 'Performance and excellence in postdoctoral re-search within the field of economic sciences in Romania',Babeº-Bolyai University, Cluj-Napoca being a partner withinthe project.

Acknowledgements

Deegan, C., Rankin, M., The Materiality of Environmental In-formation to Users of Annual Reports. Accounting, Auditing andAccountability Journal, volumul 10, numãrul 4: 562-583, 1997

Deegan, C., Financial accounting theory. Edition 2. McGraw-HillAustralia Pty Limited. Australia, 2006

Gray, R., Social, environmental and sustainability reporting andorganisational value creation? Whose value? Whose creation?.Accounting, Auditing and Accountability Journal, volumul 19,numãrul 6: 793-819, 2006

Gray, R., Bebbington, J., Collison, D., Kouhy, R., Lyon, B., Reid, C.,Russell, A., Stevenson, L., The valuation of assets and liabili-ties: environmental law and the impact of the environmentalagenda for business, Edinburgh: Institute of CharteredAccountants in Scotland, 1998

Gray, R.H., Owen, D. and Adams, C, Accounting andAccountability. London: Prentice Hall, 1996

Isenmann, R., Gomez, J., Moving beyond Ortodox Methods: Howto Benefit from Online Reporting for CommunicationSustainability Issues, Enviromental Accounting andSustainability Development Indicators. 3rd International EA-SDI Conference, Prague, 163-190, 2007

Owen, D., Shaw, K., Cooper, S., The operating and financialreview: A catalyst for improved corporate social and environ-mental disclosure?, London, ACCA, 2005

Schaltegger S., Burritt, R., Contemporary environmental account-ing. Issues. Concepts and Practice, Greenleaf Publishing, UK,2005

Association of Chartered Certified Accountants, Guide toEnvironment and Energy Reporting and Accounting, London:ACCA, 1997

Canadian Institute of Chartered Accountants, EnvironmentalAuditing and the Role of the Accounting Profession, Reportingon environmental performance, CICA, 1993

IASB, Standarde Internationale de Raportare Financiara 2007,Editura CECCAR, Bucureºti, 2007

Bibliografie

IntroducereFãrã îndoialã ne aflãm astãzi în mijloculunei crize financiare profunde în carerolul jucat de instrumentele financiare,în general, dar mai ales de instru-mentele financiare derivate, este unul

semnificativ. Crashul din 1987, ca ºicriza subprime din 2007 au redeschisdiscuþia asupra avantajelor inovaþiei fi-nanciare în sens larg (de la cele maisimple instrumente financiare pânã lainstrumentele financiare derivate). Celetrei întrebãri legate de procesul de ino-vaþie financiarã se referã la:

a) Modalitatea de urmãrire a riscurilor.Este dificil de urmãrit cine sunt ceice suportã în ultimã instanþã riscul.Inovaþia financiarã este în centrularbitrajului (trade–off) potenþial întrecâºtigurile de eficienþã pe care leaduc ºi pierderea de transparenþã ºide lizibilitate a sistemelor financiarepe care o provoacã. A pretinde cãacest arbitraj trebuie sã disparãeste exagerat. Sã spunem cã estemai posibil ºi de dorit sã-i fie amelio-raþi termenii.

b) Consecinþele dispersiei riscurilor.Cele douã teme ale urmãririi riscu-rilor ºi cea a puternicei diseminãri ariscurilor sunt strâns legate, amân-douã derivând din accelerarea ino-vaþiilor financiare. Înainte de crizasubprime discursul general subliniainconvenientele unei prea mai con-centrãri a riscurilor. De exemplu,concentrarea tranzacþiilor pe pieþeleOTC (over-the-counter) cu instru-mente financiare derivate efectuatede un numãr mic de bãnci poatecrea o fragilitate de sistem, pentrucã orice slãbiciune ar putea declan-ºa o vastã miºcare de neîncredereºi de contagiune. De la momentulcrizei subprime, dispersia riscuriloreste prezentatã ca un inconvenientcu privire la transparenþã ºi la urmã-rirea riscurilor. Dezbaterea asuprarepartiþiei optimale a riscurilor (decredit, de piaþã etc.) este însã maiamplã. Revenind însã la transparen-þã ºi urmãrirea riscurilor, acestea neîndreaptã spre o favorizare a con-centrãrii riscurilor, în timp ce preve-nirea riscurilor de sistem legitimeazãmai mult dispersia acestor riscuri.

c) Valorizarea instrumentelor financia-re. Criza de lichiditate între bãnci a

Alexandrina Teodora BORFOAIA* & Adriana Claudiþa GHIMIª**

43

Cercetare

6/2012

Contabilitatea de acoperireîmpotriva riscurilor,între trecut ºi viitor

* Drd., expert principal, Ministerul Finanþelor Publice, Bucureºti, e-mail: [email protected]** Drd., auditor intern, Ministerul Finanþelor Publice, Bucureºti, e-mail: [email protected]

Hedge Accounting, between Past and Future Once the subprime crisis started in 2007, there have been new developments onfinancial derivatives worldwide, reconsidering their role in financial markets.Thus, in the context of the turmoil on financial markets, some financial instru-ments could not be traded or markets have become inactive. These exceptionalcircumstances were required to change the way companies manage these finan-cial instruments. The first measures aimed, in a primary, the revision of interna-tional accounting standards regarding hedge accounting. Therefore, new modelshave been developed for recognizing and measuring financial instruments in thefinancial statements. The stated aim of these measures is to assist companies intheir quest to meet the new challenges brought by the crisis in financial markets.

Key words: subprime crisis, financial instruments, fair value, hedge accounting


Cuvinte cheie: criza subprime, instrumente financiare, valoare justã, contabilitatede acoperire împotriva riscurilor

Abstract

fost reprezentatã din august 2007de absenþa contrapartidelor, deci apieþelor, pentru numeroase con-tracte. În acest tip de perioadã de-vine problematicã folosirea valoriijuste ºi a principiului market-to-mar-ket, de unde recursul la mark-to-model care permite anumite debu-ºee asupra valorizãrilor ºi deci asu-pra substitutelor de cotaþie, dar carese fac la preþuri de ipotezã simplifi-catoare ºi adesea subiective. Iatãde ce s-au reaprins anumite discuþiiîn ceea ce priveºte normele conta-bile referitoare la valorizarea instru-mentelor financiare (IAS 32 Instru-mente financiare: prezentare ºi IAS39 Instrumente financiare: recu-noaºtere ºi evaluare).

Metodologiacercetãrii

Elaborarea acestui studiu porneºte dela problematizarea rolului instrumen-telor financiare în cadrul crizei subprimecare a început în 2007. Discursul seconcentreazã în continuare pe analizacomparativã a modelelor de evaluare ºirecunoaºtere a instrumentelor financia-re derivate în situaþiile financiare.

Pentru realizarea cercetãrii s-a efectuato documentare extinsã asupra literaturiide specialitate, a Standardelor Interna-þionale de Contabilitate ºi a celor mairecente modificãri aduse acestora, rele-vante pentru tema prezentului studiu.

Metoda de cercetare cuprinde douãetape. Prima etapã o constituie prezen-tarea retrospectivã a regulilor de recu-noaºtere în contabilitate a instrumen-telor financiare pe categorii de activefinanciare, a soluþiilor contabile urgenteidentificate la problemele generate decriza suprime cu privire la instrumentelefinanciare derivate ºi a mãsurilor pe ter-

men mediu ºi lung avute în vedere deConsiliul pentru Standarde Internaþio-nale de Contabilitate (IASB) în ceea cepriveºte contabilitatea de acoperire îm-potriva riscurilor. Cea de-a doua etapãutilizeazã exerciþiul ca tehnicã de exem-plificare a aspectelor teoretice asuprapracticii contabile, în scopul surprinderiielementelor cheie de noutate privindevaluarea ºi recunoaºterea instrumen-telor financiare derivate în situaþiile fi-nanciare.

Reflecþiile personale ºi judecãþile de va-loare asupra modelelor de evaluareprezentate sunt evidenþiate secvenþialpe parcursul studiului ºi au rolul de aevidenþia necesitatea schimbãrii per-spectivei asupra rolului ºi locului instru-mentelor financiare derivate în cadrulcontabilitãþii de acoperire împotrivariscurilor.

Recunoaºterea ºi evaluarea

instrumentelor financiare –

abordare retrospectivã

Potrivit prevederilor IAS 32 ºi IAS 39,regula generalã de recunoaºtere iniþialãeste aceea cã o entitate trebuie sã re-cunoascã un activ financiar sau o dato-rie financiarã în bilanþ, atunci ºi numaiatunci când acestea devin parte laprevederile contractuale ale instrumen-tului. Prin urmare, o entitate recunoaºteîn bilanþul sãu ca active sau datorii,toate drepturile ºi obligaþiile contrac-tuale rezultând din instrumente finan-ciare derivate.

Dupã recunoaºterea iniþialã, o entitatetrebuie sã evalueze activele financiare,inclusiv instrumentele financiare deri-

vate care reprezintã active, la valoarealor justã, fãrã nicio reducere a costurilorde tranzacþionare ce ar putea sã aparãdin vânzare sau altã ieºire, excepþiefãcând urmãtoarele categorii de activefinanciare, ce ar trebui evaluate diferit:

a) împrumuturile ºi creanþele create deentitate ºi care nu sunt pãstrate înscopul tranzacþionãrii;

b) plasamentele pãstrate pânã la sca-denþã;

c) toate activele financiare ce nu au unpreþ cotat pe piaþa activã ºi a cãrorvaloare justã nu poate fi evaluatãcredibil.

Aceste active financiare care sunt ex-cluse de la evaluarea pe baza valoriijuste ºi care au stipulatã o scadenþã,trebuie evaluate la costul amortizat, uti-lizând metoda ratei efective a dobânzii.Acelea care nu au o scadenþã fixã tre-buie cuantificate la cost. Toate activelefinanciare care nu sunt evaluate la va-loarea justã trebuie supuse unui test dedepreciere.

Se presupune cã valoarea justã poate fideterminatã credibil pentru cele maimulte dintre activele financiare clasifi-cate ca disponibile pentru vânzare saupãstrate pentru tranzacþionare. Cu toateacestea, raþionamentul poate fi eronatatunci când este vorba de un plasamentîntr-un instrument de capitaluri propriice nu are un preþ cotat pe o piaþã activãºi pentru care gãsirea unor metode deestimare a valorii juste poate fi dificilãsau imposibilã. De asemenea, raþiona-mentul este similar ºi în cazul unuiinstrument derivat ataºat acestui instru-ment de capitaluri proprii ºi care trebuiedecontat prin remiterea acestuia.

În cazul în care un activ financiar tre-buie evaluat la valoarea justã, iaraceastã valoare justã este negativã,acesta este contabilizat ca fiind o dato-rie financiarã.

44

Cercetare


Soluþii urgente laprobleme urgente

privind contabilitateade acoperire

împotriva riscurilorCa urmare a crizei financiare declan-ºate la nivel mondial, în cadrul reuniu-nilor G20, au fost prezentate o serie deacþiuni ce trebuie întreprinse de urgenþãîn domeniul contabilitãþii.

Acestea vizeazã în principal evaluareala valoarea justã a instrumentelor finan-ciare, reducerea complexitãþii standar-delor de contabilitate referitoare la in-strumentele financiare, reducerea pro-ciclicitãþii ºi utilizarea acelor practici deprovizionare care sã conducã la contra-cararea efectelor ciclice.

Cu privire la mãsurarea valorii juste ainstrumentelor financiare de pe pieþeleinactive, IASB a identificat câteva su-biecte principale legate de amenda-mentele ce trebuie aduse la IAS 39ºi care trebuie tratate în termen scurt,astfel:

a) posibilitatea reclasificãrii activelorfinanciare care în prezent suntclasificate, mãsurabile la valoareajustã, în alte categorii care nu suntmãsurate la valoarea justã.

b) posibilitatea de a reclasifica deriva-tele încorporate, inclusiv CDO(obligaþiuni colaterale debitelor), ºide a nu le mãsura la valoarea justã.

c) ajustãri la regulile de depreciereaplicabile activelor financiare desti-nate vânzãrii.

O primã problemã identificatã esteaceea cã, în contextul actualelor turbu-lenþe de pe piaþa financiarã, unele in-strumente financiare nu mai sunt tran-zacþionate sau pieþele conexe au de-venit inactive sau se aflã într-o situaþiedificilã, datã de diminuarea sau dispari-þia cumpãrãtorilor potenþiali.

Aceste circumstanþe excepþionale im-pun entitãþilor schimbarea modului degestionare a acestor instrumente finan-ciare. Normele contabile actuale nupermit însã reflectarea acestor schim-bãri în situaþiile financiare. Instrumen-tele financiare nu pot fi eliminate dinportofoliul deþinut în vederea tranzac-þionãrii, chiar dacã intenþia conduceriieste de a pãstra respectivele instru-mente pânã la scadenþã.

Astfel, interdicþia de a elimina instru-mente financiare din portofoliul de tran-zacþionare nu permite o clasificare con-formã cu schimbãrile de intenþie alesocietãþii. Pentru a se evita denaturareapotenþialã a concurenþei internaþionaleºi a se asigura convergenþa standarde-lor internaþionale, în situaþia actualã s-apermis entitãþilor sã îºi reclasificeinstrumentele financiare din categoria„deþinute în vederea tranzacþionãrii” înalte categorii din bilanþ, în particular încategoria „pãstrate pânã la scadenþã”1.

Pânã la momentul crizei subprime, in-strumentele financiare deþinute în vede-rea tranzacþionãrii trebuiau sã fie rapor-tate pe baza „valorii lor juste”, ceea ceînseamnã cã erau evaluate pe bazaunui curs cotat pe o piaþã activã sau,dacã piaþa nu era activã, pe baza uneitehnici de evaluare care utilizeazã dateobservabile, în mãsura în care acesteasunt disponibile, în conformitate cu IAS

39 ºi cu îndrumãrile publicate de IASB.Instrumentele financiare pãstrate pânãla scadenþã erau raportate pe baza cos-tului lor amortizat.

Pentru a menþine coerenþa ºi calitateaprevederilor în materie de contabilitate,precum ºi a situaþiilor financiare, singu-ra soluþie identificatã a fost reclasifica-rea instrumentelor din categoria „deþi-nute în vederea tranzacþionãrii” în altãcategorie. Reclasificãrile fiind permisedoar datoritã circumstanþelor excepþio-nale de pe piaþã, impactul lor potenþialasupra rezultatului nu trebuie sã aibãdrept rezultat remunerãri suplimentare,cum ar fi primele pentru directori.

O altã problemã ridicatã ca urmare acrizei subprime este cea referitoare laprincipiile de clasificare ºi prezentare ainstrumentelor financiare ca datorii saucapitaluri proprii din IAS 32. Standarduladoptat în Europa clasificã instru-mentele care includ obligaþia de a livrabani sau un alt activ financiar ca fiinddatorii financiare. Potrivit amendamen-tului care s-a adus la IAS 322, se per-mite clasificarea acestor instrumente încategoria capitaluri proprii (amenda-ment la IAS 32) întrucât, deºi îndepli-nesc definiþia unei datorii financiare, re-prezintã în fapt interesul rezidual în ac-tivele nete ale unei entitãþi.

Acelaºi tratament îl au, în cazul lichi-dãrii, ºi instrumentele sau pãrþile deinstrumente care impun entitãþii obli-gaþia de a livra unei alte pãrþi o cotã-parte din activele nete ale entitãþii. Secer de asemenea prezentãri suplimen-tare pentru aceste instrumente (amen-damente la IAS 1 Prezentarea situaþiilorfinanciare) ºi reguli noi de reclasificare(amendamente la IAS 32).

45

Acoperirea împotriva riscurilor

6/2012

1 Prin Regulamentul Comisiei Europene nr. 1004/2008 s-au adus amendamente la IAS 39 ºi IFRS 7 Instrumente financiare: informaþii de furnizat cuprivire la reclasificarea activelor financiare, cu aplicare de la 1 iulie 2008.

2 Prin Regulamentulul Comisiei Europene nr. 53/2009 s-au adus amendamente la IAS 32 ºi IAS 1, cu aplicare de la 1 ianuarie 2009 sau ulterior aces-tei date (aplicarea anterioarã acestei date este posibilã).

Din punct de vedere contabil, ope-raþiunea de acoperire împotriva riscu-rilor presupune desemnarea unuia saumai multor instrumente de acoperire,astfel încât modificarea valorii juste aacestora sã compenseze total sau par-þial modificãrile valorii juste sau ale flu-xurilor de numerar ale unui element deacoperit.

Ea implicã o compensaþie proporþionalãa venitului între modificãrile valorii justesau ale fluxurilor de numerar atribuiteinstrumentului de acoperire ºi elemen-tul acoperit.

Prin urmare, atunci când se aplicã con-tabilitatea de acoperire împotrivariscurilor (hedging), IAS 39 permitedesemnarea ca element de acoperit fiea unor riscuri, fie a unei anumite porþiunidin fluxurile de trezorerie ale unui con-tract.

Urmãtoarea problemã identificatã cuprivire la instrumentele financiare esteaceea de clarificare cu privire la desem-narea elementelor de acoperit prinhedging în anumite situaþii particulare.

Astfel, în prezent IAS 39 oferã o gamãlargã de situaþii despre cum se aplicãstandardul în douã circumstanþe:

a) situaþiile în care inflaþia poate fi de-semnatã ca un element de acoperitîntr-un instrument financiar conformprevederilor contabilitãþii de hedgingdin IAS 39; ºi

b) cum poate fi aplicatã contabilitateade hedging atunci când instrumentulde acoperire este un contact deopþiune.

Amendamentul adus la IAS 393 îºi pro-pune deci clarificarea aplicãrii contabili-tãþii de hedging în condiþii de inflaþie,

precum ºi pentru contractele de opþiunipentru acoperirea fluxurilor de trezo-rerie viitoare.

Potrivit acestuia, inflaþia poate fi desem-natã ca un element de acoperit doar încâteva cazuri foarte speciale. În cazulunui instrument de datorii purtãtor dedobândã, inflaþia poate fi consideratã caelement de acoperit dacã aceasta re-prezintã o parte contractual specificatãa fluxurilor de trezorerie ale instrumen-tului de datorie ºi celelalte fluxuri de tre-zorerie nu sunt afectate de partea deinflaþie.

Exemplu: Dacã o entitate deþine oobligaþiune indexatã la inflaþie pentrucare dobânda este inflaþia plus 5%,partea aferentã inflaþiei este identifi-cabilã ºi poate fi mãsuratã separat,aceasta având un flux de trezoreriespecificat contractual ºi celelalte flu-xuri de trezorerie ale instrumentului(5%) nu se schimbã atunci cândpartea aferentã inflaþiei se schimbã.

Referitor la contractele de opþiune,valoarea justã a acestora cuprindedouã componente: valoarea timp4

(time value) ºi valoarea intrinsecã.Potrivit amendamentului, dacã uncontract de opþiune este desemnatca instrument de acoperire, parteadin contractul de opþiune aferentãvalorii timp nu este consideratã caparte de hedging efectivã, întrucât otranzacþie previzionatã de acoperireîmpotriva riscurilor nu conþine o va-loare timp care afecteazã profitulsau pierderea.

Astfel, amendamentele clarificã apli-carea contabilitãþii de acoperire îm-potriva riscurilor la componenta infla-

þiei din instrumentele financiare ºi lacontractele pe opþiuni atunci cândacestea sunt folosite drept instru-mente de acoperire împotriva riscu-rilor.

Mãsuri pe termenmediu ºi lung privind

contabilitatea deacoperire împotriva

riscurilorÎn ceea ce priveºte reglementarea dinpunct de vedere contabil a instru-mentelor financiare, potrivit noilor ce-rinþe impuse de crizã, IASB a lansat înnoiembrie 2008 un proiect de revizuirea IAS 39 Instrumente financiare: recu-noaºtere ºi evaluare structurat în treifaze.

Prima fazã are în vedere clasificarea ºievaluarea instrumentelor financiare,faza a doua abordeazã depreciereaacestora, iar faza a treia analizeazãcontabilitatea de acoperire împotrivariscurilor. Scopul final al acestei revizuiriîl constituie înlocuirea standardului IAS39 cu un nou standard IFRS 9 „Instru-mente financiare”, schimbare generatãde nevoia de simplificare ºi claritate întratamentul instrumentelor financiare.

Se doreºte în primul rând simplificareaclasificãrii instrumentelor financiare îndouã mari categorii: cele evaluate lacostul amortizat ºi cele care vor fi eva-luate la valoarea justã.

Astfel, un activ financiar sau o datoriefinanciarã va fi evaluatã la costul amor-tizat dacã sunt întrunite douã condiþii:

46

Cercetare


3 Prin Regulamentul Comisiei Europene nr. 839/2009 s-au adus amendamente la IAS 39 cu privire la elementele acoperite eligibile, care se aplicãcel târziu de la data începerii primului exerciþiu financiar dupã 30 iunie 2009.

4 Valoarea timp a unei opþiuni este diferenþa dintre valoarea opþiunii ºi valoarea intrinsecã, aceasta din urmã reprezentând diferenþa dintre preþul deexercitare al opþiunii ºi valoarea curentã a acesteia.

a) instrumentul are caracter de împru-mut clasic;

b) instrumentul este gestionat pe bazãde contract.

Activele financiare sau datoriile finan-ciare care nu îndeplinesc cumulativcele douã condiþii vor fi evaluate la va-loarea justã.

La derecunoaºterea unui activ financiarsau a unei datorii financiare evaluate lacostul amortizat, entitatea are însãobligaþia de a prezenta separat în con-tul de profit ºi pierdere câºtigurile saupierderile generate cu aceastã ocazie.

Pentru o analizã mai detaliatã a celordouã categorii reþinute pentru clasifi-carea instrumentelor financiare este ne-cesarã mai întâi delimitarea conceptu-alã a urmãtorilor termeni: împrumut cla-sic ºi instrument gestionat pe bazã decontract.

În accepþiunea IASB, împrumutulclasic poate fi definit ca un contract caredã naºtere, la date specifice, unui fluxde numerar ce reprezintã plãþi ale prin-cipalului ºi ale dobânzii aferente princi-palului. Contractul care schimbã datelescadente sau sumele de platã ale prin-cipalului sau ale dobânzii nu reprezintãîmprumut clasic decât dacã acesta pro-tejeazã creditorul sau debitorul.

O entitate trebuie sã determine dacã uncontract este un împrumut clasic înmoneda în care activul financiar saudatoria financiarã este denominatã.

Iatã câteva exemple de împrumuturiclasice:

A) Rentabilitatea pentru deþinãtori careeste sub formã de:

- sumã fixã (ex. obligaþiune cucupon zero);

- rentabilitate fixã de-a lungul du-ratei de viaþã a instrumentului;

- rentabilitate variabilã care de-alungul întregii durate de viaþã ainstrumentului este raportatã lao singurã referinþã de cotaþiesau ratã a dobânzii observabilã(ex. LIBOR) ºi/sau pentru careajustarea ratei dobânzii se faceconform tratamentului care va fidescris la lit. C;

- o combinaþie de o rentabilitatevariabilã ºi una fixã. Pentru ra-tele dobânzii fixe ºi variabile, do-bânda se calculeazã prin multi-plicarea ratei aferente perioadeicu suma principalului de-a lun-gul perioadei.

B) Un tip de contract care este o com-binaþie între o dobândã fixã ºi unavariabilã, aºa cum sunt definite la lit.A. Un astfel de contract poatereduce variabilitatea fluxului denumerar prin stabilirea unei limitepentru rata dobânzii variabile sau sãcreascã variabilitatea acestuia dincauzã cã o ratã a dobânzii fixedevine variabilã.

Spre exemplu, contractele cap,floor ºi collar reduc variabilitatea flu-xului de numerar, permit gestionareaeficientã a riscului ratei dobânzii ºi,faþã de contractele swap, prezintã

avantajul cã oferã investitorului posi-bilitatea de a beneficia de variaþiilefavorabile ale ratei dobânzii, limitândtotodatã ºi eventualele pierderi.

Un contract Cap este o serie de con-tracte caplet (opþiuni call pe ratadobânzii) care au scadenþe la datelecorespunzãtoare plãþilor de dobânziviitoare aferente unui credit existent.Un Cap este un grup de operaþiunicall pe rata dobânzii pentru care seplãteºte o primã iniþialã egalã cusuma primelor aferente contractelorcaplet individuale. Dacã la anumitemomente fixate rata de referinþã esteinferioarã ratei cap, plata se anulea-zã. Cumpãrãtorul unui Cap se aco-perã astfel împotriva riscului decreºtere a ratei dobânzii peste unanumit nivel. De regulã, o bancãopteazã pentru cumpãrarea unuiCap în vederea acoperirii riscului deratã a dobânzii în cazul în care areactive la ratã fixã ºi pasive sensibilesau când are o poziþie long pe obli-gaþiuni.

Prin contractul Cap, la momentul Tcumpãrãtorul stabileºte limita supe-rioarã a ratei de dobândã (preþul deexercitare) în raport cu rata de refe-rinþã convenitã LIBOR/EURIBOR.

47


6/2012

Floor reprezintã o opþiune put (flooret)sau o succesiune de opþiuni pe ratã adobânzii care oferã cumpãrãtoruluiposibilitatea de a se acoperi împotrivariscului de ratã a dobânzii prin inter-mediul unei rate planºeu aferente uneisume ºi perioade date.

Dacã la momentele fixate rata dobânziide referinþã este inferioarã ratei Floor(rata planºeu), vânzãtorul de Floorplãteºte cumpãrãtorului diferenþa dintrecele douã rate, iar dacã rata de referinþãeste superioarã ratei Floor, opþiuneaFloor nu se va exercita.

În ceea ce priveºte contactul Floor,schematic situaþia se prezintã în modasimetric faþã de contractul Cap.

Exemplu: În cazul acordãrii de cãtreo bancã a unui credit de 300 mil.euro pe 5 ani, cu o ratã de dobândãfixã de 5% sau variabilã LIBOR,dacã se anticipeazã a creºtere aratei dobânzii, banca va opta pentruacordarea creditului la o dobândãvariabilã.

Cumpãrarea de Floor la un preþ deexercitare (rata planºeu) de 3% va

permite bãncii sã-ºi acopere poziþia.Dacã rata dobânzii LIBOR depã-ºeºte pragul de 3%, atunci opþiuneaFloor nu se va exercita, iar câºtigulbãncii va fi egal cu diferenþa dintreLIBOR ºi primã.

Dacã LIBOR scade sub 5% opþiuneaFloor se exercitã, iar banca vaîncasa diferenþa dintre rata Floor ºiLIBOR.

Dacã banca are o aversiune ridicatãla risc ºi volatilitatea ratei dobânziieste ridicatã, acoperirea riscului deratã a dobânzii se poate realiza princumpãrarea în acelaºi timp a unuiCap ºi a unui Floor. Aceastã opþiunereprezintã de fapt un contract Collar.

Când rata dobânzii creºte pestenivelul dobânzii Cap, se exercitãopþiunea Cap ºi banca va încasadiferenþa dintre dobânda pieþei ºirata Cap, iar în situaþia inversã, cândrata dobânzii va avea un trenddescrescãtor, inferior ratei Floor, seva exercita opþiunea Floor ºi bancava primi diferenþa dintre rata Floor ºidobânda pieþei.

C) Prevederile contractuale care permitdebitorului sã plãteascã anticipat uninstrument de debit (ex. împrumutsau obligaþiuni) sau permit credi-torului sã remitã instrumentul dedebit debitorului înainte de maturi-tate ºi care nu sunt contingenteunor evenimente viitoare. Într-unasemenea caz, suma plãtitã antici-pat trebuie în mod substanþial sãreprezinte sumele neplãtite ale prin-cipalului ºi dobânzii.

Orice alte tipuri de contracte din carerezultã fluxuri de numerar care nu suntgenerate de plãþi ale principalului sauale dobânzii aferente lui nu sunt împru-muturi clasice. Un swap pe rata do-bânzii (IRS – Interest Rate Swap) sauun contract forward, spre exemplu, nureprezintã împrumut clasic pentru cãfluxurile de numerar generate nuîntrunesc condiþiile prezentate mai sus.

Instrumentele financiare sunt ges-tionate pe bazã de contract doar dacãperformanþa lor este evaluatã de cãtremanagementul entitãþii, aºa cum seprevede în IAS 24 Prezentarea infor-maþiilor privind pãrþile afiliate, pe bazaunor fluxuri de numerar contractualecare sunt generate când acestea suntdeþinute sau emise.

Dacã instrumentele financiare sunt ges-tionate pe bazã de contract, ele nudepind de intenþiile managementuluipentru un instrument financiar în parti-cular. Aceastã condiþie nu presupune oabordare de clasificare „instrument cuinstrument” (instrument–by–instru-ment). Cu toate acestea, o entitatepoate avea mai multe unitãþi care suntgestionate în moduri diferite.

Exemplu: O bancã care desfãºoarãmai multe activitãþi poate avea o uni-tate de investiþii gestionatã pe o anu-mitã bazã ºi o altã unitate de desfa-cere gestionatã pe o altã bazã.Astfel, instrumentele financiare deþi-

48

Cercetare


nute în unitatea de investiþii, cel maiprobabil vor fi gestionate diferit decele deþinute în unitatea de des-facere. Prin clasificarea instrumen-telor financiare în funcþie de modelulde afacere (business model) alentitãþii, respectiv la costul amortizatpentru cele menþinute pe termenlung ºi la valoarea justã pentru celepãstrate pentru tranzacþionare, sedoreºte limitarea la aceste douã cat-egorii. Aceasta presupune o judi-cioasã apreciere încã de la începutpentru încadrarea într-o categoriesau alta, mai ales pentru cã modelulde afacere nu se schimbã decâtfoarte rar de cãtre entitãþi.

O entitate nu poate însã sã reclasi-fice un activ financiar sau o datoriefinanciarã între cele douã categoriiindiferent de circumstanþe. Data obli-gatorie de intrare în vigoare a noilorreglementãri aduse de IFRS 9

„Instrumente financiare” a fost recentamânatã de la 1 ianuarie 2013 la 1ianuarie 2015, cu permisiuneaaplicãrii anterioare.

Cu privire la testul modelului de afa-cere (Business model test), în pre-zent, IASB ºi Consiliul pentru Stan-darde Financiare de Contabilitate alSUA (FASB) trebuie sã decidã dacãîºi vor alinia evaluãrile lor privindmodelul de afacere ºi, în cazul încare o vor face, cum anume5.

ConcluziiIFRS 9 ajutã utilizatorii sã înþeleagã ºisã utilizeze raportarea financiarã aactivelor financiare ºi eliminã o mareparte din complexitatea IAS 39. Spredeosebire de IAS 39, IFRS 9 oferã oargumentare clarã pentru evaluareaunui activ financiar la costul amortizat

sau la valoarea justã, ajutând aºadarutilizatorii sã înþeleagã raportarea finan-ciarã a activelor financiare. IFRS 9 alini-azã modalitatea de evaluare a activelorfinanciare cu modalitatea prin care enti-tatea îºi gestioneazã activele financiare(„modelul de afacere”) ºi cu caracteris-ticile fluxurilor de trezorerie contrac-tuale. Astfel, IFRS 9 reduce semnificativcomplexitatea prin eliminarea numeroa-selor reguli asociate cu fiecare catego-rie de clasificare din IAS 39. În manierãconsecventã cu toate celelalte activefinanciare, contractele-hibrid cu activefinanciare gazdã sunt clasificate ºi eva-luate în întregime, eliminând aºadardispoziþiile complexe ºi bazate pe regulidin IAS 39 referitor la instrumentele de-rivate încorporate. În plus, IFRS 9prevede o metodã unicã de depreciere,care înlocuieºte diferitele metode dedepreciere asociate cu multiplele cate-gorii de clasificare din IAS 39.

49


6/2012

5 Proiectul de decizie a Consiliului IASB Modificãri limitate la IFRS 9 din 15 noiembrie 2011 http://www.ifrs.org/Current+Projects/IASB+Projects/Financial+Instruments+A+Replacement+of+IAS+39+Financial+Instruments+Recognitio/Limited+modifications+to+IFRS+9/Limited+modifications+to+IFRS+9.htm

Într-o manierã sinteticã, putem afirmacã IFRS 9 permite utilizatorilor sã înþe-leagã raportarea financiarã a activelorfinanciare prin:

a) reducerea numãrului de categoriide clasificare ºi oferirea unei argu-mentãri mai clare pentru evaluareaactivelor financiare într-un anumitmod care înlocuieºte numeroaselecategorii din IAS 39, fiecare dintreacestea având anumite reguli caredicteazã modul în care un activpoate fi sau trebuie sã fie clasificat;

b) aplicarea unei metode unice dedepreciere pentru toate activelefinanciare care nu sunt evaluatela valoarea justã, ceea ce înlocu-ieºte multiplele metode diferite dedepreciere care sunt asociate cunumeroasele categorii de clasificaredin IAS 39; ºi

c) alinierea modalitãþii de evaluare aactivelor financiare cu modali-tatea prin care entitatea îºi ges-tioneazã activele financiare („mo-delul de afacere”) ºi caracteristi-cile fluxurilor de trezorerie con-tractuale, furnizând astfel informaþiirelevante ºi utile pentru utilizatori înevaluarea valorilor, momentului derealizare ºi incertitudinii viitoarelorfluxuri de trezorerie ale entitãþii.

Aceste modificãri vor ajuta utilizatorii sãînþeleagã raportarea financiarã aactivelor financiare ºi sã evalueze maibine valorile, plasarea în timp ºi incerti-tudinea fluxurilor de trezorerie viitoare.

Modelul de contabilitate de acoperireîmpotriva riscurilor propus de IFRS 9oferã aºadar o serie de îmbunãtãþirisemnificative care vor face contabilita-tea de acoperire mai accesibilã.Obiectivul standardului de a reflecta, înraportarea financiarã, mãsura ºi efecte-le activitãþilor de management al riscu-lui ale unei întreprinderi este unul adec-vat contextului internaþional actual.

Noi credem cã aceastã abordare tre-buie însã sã ia în considerare întãrireaobiectivelor contabilitãþii de acoperireprin declararea explicitã cã, atunci cândo entitate aplicã contabilitatea de aco-perire împotriva riscurilor, raportarea fi-nanciarã rezultatã reflectã mai bineefectele economice ale activitãþilor demanagement al riscului decât în cazcontrar.

Acestea sunt doar câteva dintreschimbãrile care au loc în prezent cuprivire la recunoaºterea ºi evaluareainstrumentelor financiare. Ele conducla o mai bunã transparenþã a informaþieifinanciare, exigenþã clar întãritã de crizasubprime. Aceastã crizã va antrena oanumitã întoarcere la instrumentele fi-nanciare simple ºi transparente în mã-

sura în care aceasta va face sã disparãanumite pierderi colaterale datoratecomplexitãþii financiare. Fenomenul artrebui sã fie mai mult tranzitoriu decâtdurabil, cãci accelerarea, respectiv pa-uza în materie de inovaþie financiarã,provine mai mult din miºcãri ciclicedecât din tendinþe ireversibile. Dar înfaza actualã unde flight to quality ºi flightto liquidity alimentate de ºocul financiarînregistrat începând din august 2007sunt însoþite de flight to simplicity, exi-genþele de valorizare ºi transparenþã vorputea fi provizoriu mai uºor de satisfã-cut. Pe termen mediu ºi lung provocarearãmâne deschisã pentru instrumentelefinanciare derivate, rolul acestora încontabilitatea de acoperire împotrivariscurilor cãpãtând noi valenþe.

50

Cercetare


Gerard Marie Henry Les hedge funds, Ed. d`Organisation Groupe Eyrolles, Franþa,2008;

Cercul economiºtilor sub conducerea lui Bertrand Jacquillat, Hedge Funds, PrivateEquity, Marchés Financiers: Les frères ennemis?, Ed. Decartes & Cie, Franþa,Ianuarie 2008;

IASB, Standardele Internaþionale de Raportare Financiarã, Ed. CECCAR, Bucureºti,2008;

Proiectul de decizie a Consiliului IASB Modificãri limitate la IFRS 9 din 15 noiembrie2011http://www.ifrs.org/Current+Projects/IASB+Projects/Financial+Instruments+A+Replacement+of+IAS+39+Financial+Instruments+Recognitio/Limited+modifications+to+IFRS+9/Limited+modifications+to+IFRS+9.htm

Regulamentul (CE) nr. 1004/2008 al Comisiei din 15 octombrie 2008 de modificare aRegulamentul (CE) nr. 53/2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008de adoptare a anumitor standarde internaþionale de contabilitate în conformitate cuRegulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European ºi al Consiliului în ceeace priveºte Standardul Internaþional de Contabilitate (IAS) 32 ºi StandardulInternaþional de Contabilitate (IAS) 1, J.O. nr. L 17/22.01.2009;

Regulamentul (CE) nr. 839/2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 deadoptare a anumitor standarde internaþionale de contabilitate în conformitate cuRegulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European ºi al Consiliului în ceeace priveºte Standardul Internaþional de Contabilitate IAS 39, J.O. nr. L244/16.09.2009.

Regulamentului (CE) nr. 1725/2003 de adoptare a anumitor standarde internaþionale decontabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al ParlamentuluiEuropean ºi al Consiliului în ceea ce priveºte Standardul Internaþional deContabilitate (IAS) 39 ºi Standardul Internaþional de Raportare Financiarã (IFRS) 7,J.O. nr. L 275/16.10.2008;

Bibliografie

IntroducereAcest articol îºi propune sã identificegreºelile comune care pot fi efectuatede cãtre auditori, precum ºi sã clarificemodul în care sunt gestionate toate în-trebãrile ºi aspectele legate de riscul deaudit. Înainte de a demara procesul deaudit, auditorii profesioniºti trebuie sãfie capabili sã identifice riscurile deaudit ºi sã le gestioneze în momentul în

care este întocmit planul de audit.

Greºelile comune care pot apãrea în

procesul de structurare a planului de

audit pot include:

- necunoaºterea modelului de risc de

audit;

- o înþelegere limitatã a riscului de

audit ºi furnizarea de detalii inutile

legate de riscurile afacerii;

- lipsa unui rãspuns adecvat legat derisc. Acest rãspuns trebuie formulatdin perspectiva auditorului ºi nu dinperspectiva managementului.

- o gamã redusã de riscuri care aufost identificate; de multe ori aces-tea sunt concentrate asupra uneisingure arii de interes, cum ar fi con-tinuitatea activitãþii.

Comentarii asupra definiþiilor

riscului de auditRiscul de audit este definit ca fiind risculca auditorul sã formuleze o opinie deaudit inadecvatã atunci când situaþiilefinanciare sunt denaturate în mod sem-nificativ. Riscul de audit este o funcþie ariscurilor denaturãrilor semnificative ºi ariscului ca auditorul sã nu detecteze oastfel de denaturare. Prin urmare, risculde audit are în structura sa douã com-ponente – riscul unei denaturãri semni-ficative ºi riscul nedetectãrii.

Riscul unei denaturãri semnificativeeste riscul ca situaþiile financiare sã fiesemnificativ denaturate înainte deaudit. Acest risc are douã componente:riscul inerent ºi riscul de control.

Riscul inerent reprezintã posibilitateaexistenþei unei aserþiuni referitoare la oclasã de tranzacþii, soldul contului saudivulgarea unei denaturãri care arputea fi semnificative, fie individual sauatunci când este cumulatã cu altedenaturãri, înainte de a lua în calculorice alte controale aferente.

La rândul sãu, riscul de control esteriscul cã o denaturare, care a apãrutîntr-o aserþiune referitoare la o clasã detranzacþii, soldul contului sau divulgare

51

De la teorie la practicã

6/2012

Rigori ale determinãriiriscului de audit

* Examinator ACCA, e-mail: [email protected]

Rules in the Process of Determining Audit Risk This article aims to identify the most common mistakes which can be made byauditors as well as to clarify how audit risk questions and all other related aspectsshould be managed. The professional auditors must take into account the factthat each audit will provide them with a variety of audit risks and they have to tryto identify as many as possible, as part of their planning process.

Audit risk is and it will continue to be one of the most important elements duringthe audit process.

Key words: audit risk, material misstatement, inherent risk, control risk, detectionrisk


Cuvinte cheie: risc de audit, denaturare semnificativã, risc inerent, risc de control,risc de nedetectare

Pami BAHL*

Abstract

ºi care ar putea fi semnificativã, fie indi-vidual sau atunci când este cumulatã cualte denaturãri, nu va fi prevenitã saudetectatã ºi corectatã la timp de cãtremecanismele de control intern aleentitãþii.

Prin riscul de nedetectare se înþelegeriscul ca procedurile desfãºurate decãtre auditor pentru a reduce riscul deaudit la un nivel minim acceptat sã nudetecteze o denaturare care existã ºicare ar putea fi semnificativã, fie indi-vidual sau când este cumulatã cu altedenaturãri.

Pentru ca procesul de audit sã sedesfãºoare cu succes, auditorii profe-sioniºti trebuie sã fie întotdeauna capa-bili sã identifice riscurile de denaturãrisemnificative, care includ riscul inerentºi de control, precum ºi riscul de nede-tectare.

Modelul riscului de audit

În activitatea de structurare a planuluide audit, auditorii profesioniºti nu tre-buie sã detalieze aspecte ce þin dedefinirea riscului de audit, riscului ine-rent, riscului de control sau riscului denedetectare decât dacã li se solicitã, înmod expres, clarificãri suplimentarelegate de „componentele riscului deaudit” sau „de descrierea modeluluiriscului de audit”.

Riscul de audit versus riscul

afaceriiPentru a putea desfãºura un audit decea mai înaltã calitate, auditorii profe-sioniºti trebuie sã înþeleagã foarte binela ce se referã riscul de audit. Prin

urmare, auditorii profesioniºti trebuie sãnu îl confunde cu riscurile pe care leîntâmpinã o afacere sau cu riscurileafacerii.

Riscurile afacerii sunt definite ca„riscurile care rezultã din condiþii, eveni-mente, circumstanþe, acþiuni sau inacþi-uni semnificative care ar putea afecta înmod negativ capacitatea entitãþii de a-ºiatinge obiectivele ºi de a-ºi executastrategiile sau din stabilirea de strategiiºi obiective inadecvate”.

Riscurile luate în considerare trebuie sãfie legate de riscul care apare în proce-sul de auditare a situaþiilor financiare ºiar trebui sã includã afirmaþiile afectatedin situaþiile financiare. Prin urmare,riscurile de audit ar trebui sã fie legatede afirmaþiile relevante.

ISA 315, Identificarea ºi evaluareariscurilor de denaturare semnificativãprin înþelegerea entitãþii ºi a mediuluisãu, identificã urmãtoarele afirmaþii:

- afirmaþiile referitoare la clasele detranzacþii ºi evenimentele care auavut loc în perioada care estesupusã auditului – exhausitivitatea,acurateþea, data limitã ºi clasifi-carea.

- afirmaþii referitoare la soldurile con-turilor la finalul perioadei – exis-tenþa, realizarea drepturilor ºi obli-gaþiilor, evaluarea ºi alocarea.

- afirmaþii legate de prezentare ºi di-vulgare – apariþia ºi drepturile ºiobligaþiile, integritate, clasificare ºicomprehensiune, acurateþea ºi eva-luarea.

În plus, un risc poate fi legat de o pro-blemã practicã pe care o poate întâm-pina echipa de audit, cum ar fi prezenþala numãrarea inventarului în situaþia încare compania are mai multe locaþii,necesitând astfel inventarieri simultanesau dacã entitatea a suferit modificãri

semnificative în cadrul departamentuluifinanciar ºi astfel riscul de fraudã ºi risca crescut.

O greºealã obiºnuitã care poate ficomisã de cãtre auditori este aceea dea identifica un element relevant în pro-cesul de audit ºi apoi sã considereacest risc ca aparþinând companiei maide grabã decât auditorului, fãcândconexiunea cu afirmaþia relevantã.

Urmãtorul exemplu ne poate ajuta pen-tru a clarifica cele de mai sus:

„Agenþiile de voiaj au o perioadã degraþie de 90 de zile pentru a plãti cãtrecompania X; totuºi, din cauza condiþiilordificile de realizare a tranzacþiilor, o par-te din creanþe se achitã cu greutate.”

Riscul de audit apãrut în aceastã situ-aþie este acela cã dacã creanþele seachitã cu greutate atunci acestea pot fisupraestimate ºi, prin urmare, evalu-area creanþelor reprezintã un risc rele-vant.

Afacerea se confruntã cu riscul unui fluxde lichiditãþi scãzut ºi astfel existã unrisc al afacerii legat de lichiditatea com-paniei X.

Deºi principiul continuitãþii activitãþiiconstituie un risc de audit, cele de maisus nu sunt suficiente în sine pentru aindica riscul continuitãþii activitãþii.

Pentru a veni în sprijinul afirmaþiei demai sus, vom folosi urmãtorul exemplu:

„Comenzile de achiziþionare a vopselu-rilor de peste Ocean sunt efectuate cuºase luni în avans ºi bunurile pot fi întranzit pentru maximum douã luni.”

În aceastã situaþie, explicarea risculuide audit ar fi sã se certifice cã nivelulinventarului rãmas la sfârºitul anuluieste adecvat. În orice caz, existã ºi peri-colul ca unii auditori sã afirme cã enti-tatea poate întâmpina probleme în ceeace priveºte lipsa de bunuri în stoc,aspect ce se concentreazã mai mult

52

De la teorie la practicã


asupra riscului operaþional decât periscurile legate de situaþiile financiare.

Alte exemple de riscuri de audit includ:

- gestionarea cheltuielilor de investiþiicurente ºi de capital – în aceastãsituaþie riscul ar putea fi legat deexistenþa unor imobilizãri corporaleîn cazul în care cheltuielile cu in-vestiþiile curente au fost capitalizatemai degrabã decât înregistratedrept cheltuialã în declaraþia devenituri.

- evaluarea inventarului - atunci când,de exemplu, existã nivele ridicatede inventar învechit.

- totalitatea pasivelor – acest risc arputea apãrea dacã provizioanele aufost gestionate incorect ºi au fosttratate ca datorii incerte.

- totalitatea venitului – acest risc arputea fi relevant în cazul în careentitatea care este auditatã arevânzãri semnificative în lichiditãþi.

Rãspunsuri lariscurile de audit

Dupã ce auditorii au identificat riscurilede audit, aceºtia trebuie deseori sãidentifice ºi rãspunsurile relevanteacestor riscuri. O greºealã comunãcare poate fi fãcutã de cãtre auditoriijuniori este de a da un rãspuns care arfi adoptat mai de grabã de managementdecât de auditor.

Revenind la situaþia Companiei X,prezentatã mai devreme, în legãturã curiscul evaluãrii creanþelor, este posibilca unii auditori sã sugereze, ca soluþie,ca managementul Companiei X sãurmãreascã datornicii ºi sã îºi recu-pereze creanþele. Acesta nu poate ficonsiderat un rãspuns adecvat pentruauditor, întrucât auditorii ar trebui sã se

axeze pe testarea evaluãrii prin verifi-carea chitanþelor aferente plãþilor cashsau revizuind registrul creanþelor res-tante.

Reacþiile auditorului ar trebui sã seaxeze pe modul în care echipa vaobþine dovezile pentru a reduce riscurileidentificate la un nivel acceptabil.Obiectivul acestuia este sã confirmedacã afirmaþiile incluse în situaþiilefinanciare au fost respectate ºi dacãsituaþiile financiare sunt adevãrate ºicorecte.

Planul de acþiune nu este la fel de deta-liat cum sunt procedurile de audit; înschimb este legat de modalitatea deabordare care va fi adoptatã de auditorpentru a confirma dacã tranzacþiile ºisoldurile sunt denaturate semnificativ.Prin urmare, în ceea ce priveºte risculde continuare a activitãþii, rãspunsuleste de a se concentra asupra unor pro-ceduri suplimentare de continuare aactivitãþii, cum ar fi revizuirea prog-nozelor referitoare la fluxul de lichiditãþi.

De asemenea, rãspunsurile auditoruluinu ar trebui sã fie prea vagi, cum ar fi„sporirea testelor de fond”, fãrã a clarifi-ca modul în care se realizeazã acestlucru sau în ce arie ar trebui acesteaefectuate. Un exemplu pentru aceastãsituaþie: solicitarea adresatã bãnciicompaniei cu privire la furnizarea unuiîmprumut sau reînnoirea uneidescoperiri de cont. Banca nu vafurniza acest tip de informaþie auditoru-lui, în special dacã ei nu au fost infor-maþi de companie în acest sens.

Gamã limitatã de riscuri

identificatePe parcursul exercitãrii misiunii sale,auditorul cautã sã identifice riscurile

posibile în scopul adaptãrii controlului ºievaluãrii incidenþei erorilor asupra situ-aþiilor financiare. Auditorii profesioniºtitrebuie sã aibã în vedere faptul cãfiecare audit le va oferi o varietate deriscuri de audit ºi ei ar trebui sã încercesã identifice cât mai multe, ca parte dinplanificarea procesului de audit.

ConcluzieRiscul de audit este ºi va continua sã fieunul dintre cele mai importante ele-mente din procesul de audit. Auditoriiprofesioniºti trebuie sã stãpâneascãtoate aspectele, atât teoretice, cât ºipractice, pentru a se asigura cã audituldesfãºurat respectã reglementãrile învigoare ºi are drept scop formulareaunei opinii de audit conforme cu reali-tatea.

53

Riscul de audit

6/2012

1. http://www.ifac.org/sites/default/ files/downloads/a017-2010-iaasb-hand-book-isa-315.pdf

2. http://www.ifac.org/

Bibliografie

Riscul de audit are în structura sadouã componente

- riscul uneidenaturãri

semnificative ºi riscul

nedetectãrii

IntroducereDorinþa dezvoltãrii pe termen lung acomerþului internaþional, contextul unuimediu economic globalizat, care se aflãmomentan în dificultate, precum ºi defi-citele fiscale îngrijorãtoare au determi-nat numeroase guverne sã se concen-treze asupra protecþiei bazei impozabileîn jurisdicþia lor. Conform studiului efec-tuat de KPMG International GlobalTransfer Pricing Review, aceastã ten-dinþã a guvernelor se reflectã într-o in-tensificare a controalelor privind preþu-rile de transfer, incluzând aspecte pre-

cum atribuirea pierderilor cãtre anumiteentitãþi din grup, restructurãrile în cadrulgrupului, migrarea drepturilor de propri-etate intelectualã ºi finanþãrile intra-grup.

„Preþurile de transfer reprezintã unsubiect fierbinte la nivel mondial pentruautoritãþi fiscale ºi societãþi deopotrivã”,apreciazã Steven Fortier, lider al echi-pei internaþionale de Preþuri de Transfera KPMG. „În timp ce procesul de globa-lizare oferã posibilitatea societãþilormultinaþionale de a-ºi lãrgi aria de des-fãºurare a activitãþii, directorii financiariai acestor societãþi se confruntã cu tot

mai multe riscuri generate de regimurifiscale cu reguli diferite ºi cerinþe legis-lative complexe. Orice tranzacþie des-fãºuratã între persoane afiliate din þãridiferite presupune implicarea a cel puþindouã jurisdicþii fiscale, unde fiecareautoritate fiscalã localã poate abordaaceeaºi tranzacþie în moduri diferite. Înconsecinþã, este imposibil ca risculprivind preþurile de transfer sã fie elimi-nat în totalitate; cel mult acest riscpoate fi controlat ºi redus prin inter-mediul unor planificãri ºi al unor principiibune de management al riscului”.

Perspectiva Americilor

Domeniul preþurilor de transfer este unsubiect prioritar în viziunea autoritãþilorfiscale din Statele Unite ale Americii(SUA) ºi Canada. Acestea au tendinþasã acorde un interes semnificativ pre-þurilor de transfer atunci când con-troleazã societãþi multinaþionale. ÎnSUA, controalele privind preþurile detransfer tind sã vizeze în principal trans-ferul activelor intangibile în afara grani-þelor, intensificându-se acolo undeexistã acorduri de alocare a costurilor(aºa numitele „cost sharing agree-ments”). Totodatã, serviciile desfãºu-rate între persoane afiliate atrag multedin cele mai minuþioase controale fis-cale efectuate în SUA.

Canada îºi pãstreazã reputaþia ca fiinduna din þãrile cu cele mai stricte con-troale privind preþurile de transfer.Societãþile canadiene au avut parte deajustãri fiscale al cãror rezultat a fost defapt respingerea transferurilor drep-turilor de proprietate în afara graniþelorºi ajustarea rezultatelor operaþionale lanivele relativ ridicate de profit, sub argu-mentul cã societãþile ºi piaþa din Ca-nada prezintã caracteristici unice care,


Efecte ale evoluþiei rapide a reglementãrilor privindpreþurile de transfer

Effects of the Rapidly Evolving Transfer PricingRules and Regulations Long-term growth in international trade, combined with the challenging global eco-nomic environment and growing fiscal deficits, has many governments focused ontax base protection. According to KPMG International's Global Transfer PricingReview, this trend has heightened government scrutiny of transfer pricing matters,including issues such as attribution of losses, business restructuring, intellectualproperty migration and intercompany financing transactions.

Key words: transfer pricing, Multi National Enterprises, cost sharing arrange-ments, scrutiny

JEL Classification: L11, M41

Cuvinte cheie: preþuri de transfer, societãþi multinaþionale, acorduri de alocare acosturilor, controale fiscale

Abstract

Studiu KPMG

Studiu KPMG

în condiþii normale de piaþã, ar generaprofituri substanþiale.

Conform celor spuse de Fortier, „Aten-þia trebuie sã se concentreze asuprarezultatului final: soluþionarea dubleiimpuneri. Din acest punct de vedere,protocolul SUA-Canada introdus decurând, privind arbitrajul obligatoriuaferent situaþiilor unde existã proceduriamiabile (aºa numitele „mutual agree-ment procedures” - MAP) se pot dovedia fi un pas uriaº în direcþia bunã”.

În urmã cu 15 ani America Latinã era oregiune lipsitã de reglementãri dinpunct de vedere al preþurilor de transfer.Astãzi însã mai multe þãri au introdusreguli privind preþurile de transfer, înprincipal bazate pe ghidul Organizaþieipentru Cooperare ºi Dezvoltare(OCDE). Brazilia totuºi continuã sãfuncþioneze în baza unui sistem demarje statutare, fãrã o corelaþie a aces-tuia cu principiul preþurilor de piaþã (aºanumit „arm’s length”). Având în vedereacest lucru, precum ºi faptul cã Braziliaeste un important jucãtor pe piaþaregionalã, societãþile multinaþionale tre-buie sã acorde o atenþie suplimentarãatunci când tranzacþioneazã în AmericaLatinã.

Perspectiva în zona Asia Pacific

Autoritãþile fiscale din regiunea Asia Pa-cific continuã sã înteþeascã controalelefiscale, în mare parte datoritã unor noipolitici implementate în acest sens, aunor bugete mai mari dedicate investi-gaþiilor, precum ºi unui interes reintensi-ficat în domeniul preþurilor de transfer.Deºi fiecare jurisdicþie are abordarea sa,tendinþa generalã este aceea de a stan-dardiza practicile privind preþurile detransfer din fiecare zonã ºi, într-o anu-mitã mãsurã, în întreaga regiune.

Un domeniu important de dezvoltareeste acela privind Acordurile de Preþuriîn Avans (aºa numitele „AdvancePricing Agreements” – APA). În ultimuldeceniu numãrul acestor tipuri de acor-duri aprobate de autoritãþile fiscale dinAsia a crescut semnificativ, o serienumeroasã de noi programe de tip APAaflându-se în diverse stadii de dezvol-tare în întreaga regiune. Faþã de aniiprecedenþi numãrul acordurilor de pre-þuri în avans concluzionate în þãrile dinregiunea Asia Pacific continuã sãcreascã, autoritãþile fiscale aprobândaproape 100 de APA bilaterale pe an înJaponia ºi în jur de 20 sau 30 APA pe anîn Australia ºi Coreea. Prin comparaþie,SUA realiza un numãr de peste 100APA pe an în 2006 ºi 2007, deºi acestnumãr a scãzut în prezent la aproxima-tiv 70 pe an.

Conform celor spuse de Fortier, „În cir-cumstanþele adecvate, acordurile depreþuri în avans pot constitui o modali-tate viabilã de a reduce riscurile asoci-ate preþurilor de transfer. Uneori însãaceste APA pot utiliza resurse semni-ficative în termeni de timp ºi bani. Înciuda acestui fapt, APA ar trebui luate înconsiderare atunci când au potenþialulde a crea oportunitãþi în realizarea unuiobiectiv important, precum eliminareaincertitudinii sau realizarea unui rezultatprecis privind preþurile de transfer”.

Perspectiva europeanã

Aproape toate þãrile din Europa auadoptat reguli privind preþurile de trans-fer. Guvernele din regiune încurajeazãsocietãþile multinaþionale fie prin inter-mediul unor cerinþe legislative în acestsens (e.g. Franþa ºi Grecia) sau intro-ducând sisteme de penalizare (e.g.Italia) sã-ºi documenteze preþurile de

transfer. Alte þãri sunt pe punctul de aintroduce reguli privind preþurile detransfer nu doar sub forma unorinstrucþiuni privind documentarea, darºi prin intermediul unor ghiduri ºiîndrumãri privind preþurile de transfer(e.g. Irlanda, Austria ºi Rusia).

Dr. Teodora Alecu, Senior ManagerPreþuri de transfer, KPMG România,oferã câteva detalii privind legislaþiapreþurilor de transfer din România, pre-cum ºi o sugestie simplã prin interme-diul cãreia societãþile multinaþionaleactive pe teritoriul României îºi pot di-minua riscul asociat preþurilor de trans-fer: „Þãrile recent aderate la UniuneaEuropeanã, precum este cazul Româ-niei, au introdus prevederi legislativeprivind documentarea preþurilor detransfer cu numai câþiva ani în urmã.Astfel, acest subiect este încã unul re-lativ nou ºi neclar pentru multe societãþi

556/2012

Orice tranzacþiedesfãºuratã între

persoane afiliate dinþãri diferite presupune

implicarea a cel puþin douã jurisdicþiifiscale, unde fiecare

autoritate fiscalã localã poate aborda aceeaºi

tranzacþie în moduridiferite

Studiu KPMG

din România cu atât mai mult cu câtlegislaþia româneascã suferã modificãriîn mod constant. De exemplu, în mai2010 s-a introdus în legislaþie o clarifi-care suplimentarã privind obligativitateasocietãþilor din România de a documen-ta din punct de vedere al preþurilor detransfer toate tranzacþiile cu persoaneafiliate, inclusiv cele desfãºurate întrepersoane afiliate române. Acest lucru acauzat sarcini de documentare supli-mentare pentru multe din societãþilemultinaþionale active pe teritoriul Ro-mâniei. În contextul unui cadru legislativîn continuã schimbare, directorii finan-ciari ai societãþilor din România nu suntîntotdeauna familiarizaþi cu tipul ºi nive-lul de detaliu al informaþiilor ce trebuieincluse în documentarea preþurilor detransfer, în vederea respectãrii tuturorprevederilor legislative. În acest sens,noi recomandãm societãþilor multina-

þionale din Europa sã ia în considerareposibilitatea întocmirii aºa numitei do-cumentaþii Masterfile, documentaþie lacare toate societãþile din cadrul grupuluisã poatã face referire ºi din care sãpoatã extrage uºor ºi rapid informaþiilenecesare în vederea respectãrii pre-vederilor legislative locale în vigoare”.

Numãrul procedurilor amiabile (Mutualagreement procedures) ºi a acordurilorde preþ în avans din Uniunea Euro-peanã a crescut semnificativ în ultimultimp, tot mai multe þãri din regiuneacceptând aceste tipuri de acorduri. Întrecut erau des întâlnite cazurile în caresocietãþile multinaþionale acceptaudubla impunere, exceptând situaþiile încare impactul acesteia era unul semni-ficativ.

Astãzi însã, în prisma intensificãrii con-troalelor privind preþurile de transfer depretutindeni, se poate observa o schim-bare în acest sens în politica tot maimultor contribuabili.

Puncte-cheie în gestionarea problematicii

preþurilor de transferOpinia echipei internaþionale de Preþuride Transfer a KPMG este cã problema-tica preþurilor de transfer poate fi ges-tionatã cu încredere, având în vederecâteva puncte cheie precum:

Planificarea: dezvoltarea unor poli-tici de preþuri de transfer justificabiledin punct de vedere economic ºiimplementarea unor strategii fiscaleorientate spre viitor, cu beneficii fis-cale de lungã duratã;

Implementarea: dezvoltarea ºi im-plementarea eficientã a unor politici,proceduri, controale ºi sisteme pen-tru setarea, supervizarea ºi testareatranzacþiilor intra-grup;

Respectarea prevederilor legislativeºi documentarea: gestionarea riscu-lui în contextul unei legislaþii extinseprivind preþurile de transfer, a cerin-þelor de documentare stricte, a prac-ticilor de audit sofisticate ºi a penali-tãþilor semnificative în cazul neres-pectãrii legislaþiei în vigoare;

Controverse: soluþionarea dispute-lor privind preþurile de transfer prinintermediul APA, negocieri cu auto-ritãþile competente, suport în arbitrajºi litigii.

„Din pãcate, din cauza mediului eco-nomic în continuã schimbare, în specialîn þãrile în curs de dezvoltare precumRomânia, evitarea disputelor privindpreþurile de transfer prin intermediulAPA nu este întotdeauna o opþiune via-bilã pentru societãþile multinaþionale.România ºi Europa de Est sunt în ge-neral caracterizate de o volatilitate sem-nificativã a pieþei în comparaþie cueconomiile vestice. Astfel, de cele maimulte ori societãþile din România seregãsesc în situaþia de a fi nevoite sã-ºiajusteze modelul de business pentru aputea veni în întâmpinarea noilor cerin-þe din piaþã. Din cauza acestui mediu încontinuã schimbare procedurile de tipAPA nu sunt considerate printre celemai adecvate modalitãþi de a gestionariscul preþurilor de transfer în aceastãparte a Europei. Procesul de aprobareAPA tinde sã dureze o perioadã de timpsemnificativã în România, în tot acesttimp existând riscul ca societatea sã îºischimbe modelul de business. Acestlucru nu înseamnã cã nu existã situaþiiîn care APA este o alegere potrivitã; pertotal însã pãrerea noastrã este aceeacã va mai trece timp pânã când APA vadeveni o procedurã comunã în mana-gementul riscurilor asociate preþurilorde transfer în þãri precum România”,declarã Niculae Done, Senior TaxPartner, KPMG România.


Este imposibil ca riscul privind preþurilede transfer sã fie eliminat în totalitate; cel mult acest riscpoate fi controlat ºiredus prin intermediulunor planificãri ºi unor principii bune de management al riscului

Documents

AF 6 2012 - Camera Auditorilor Financiari din România - CAFR 6 2012 - Site-6b3f.pdf · Prof. univ. dr. David HILLIER, decan, Leeds University Business School, ... alele). Prin urmare,