a auditului financiar? 1 2019 - Site-9696.pdf · 2019-11-28 · editorial O nouă reformă a auditului financiar? Ciprian Teodor MIHĂILESCU, preşedintele Camerei Auditorilor Financiari

Anul V I, Nr. ( )/20I 2 1I 1 9 9

Influenţa practicilor contabilităţiicreative asupra sistemelor

contabile la nivel internaţional

Analiza şi evaluarea riscului defaliment în cadrul principalelorsisteme de raportare financiară

De la evaluare anuală lamanagementul continuu

al performanţei

i ţdei, sugestii, experien e

Simplificarea procedurilor deimpozitare cu reţinere la sursă

Provocări şi tendinţe internaţionale

Rolul auditorilor financiari înprevenirea şi combaterea

spălării banilor

Rubrica juridică

O nouă reformăa auditului financiar?

editorial

Profesiile liberale şi economiaeuropeană

– Gaetano Stellainterviu cu

interviu

editorialO nouă reformă

a auditului financiar?

Ciprian Teodor MIHĂILESCU,

preşedintele Camerei AuditorilorFinanciari din România

interviuProfesiile liberale şi economiaeuropeană‒ interviu cu Gaetano STELLA

Idei, sugestii, experienţe

Influenţa practicilor contabilităţii creativeasupra sistemelor contabile la nivel internaţionalLarisa-Mihaela BRAVA,Iuliana-Maria LAZĂR, Andra PRISECARU, Cristina-Andreea ZEGREA, Universitatea „Alexandru IoanCuza”, Iaşi

Analiza şi evaluarea risculuide faliment în cadrulprincipalelor sisteme de raportare financiarăAndreea-Roxana BĂLTĂŢEANU, Cristina CIOCAN, Ştefan-Cosmin DĂNILĂ,Tatiana PAVEL, LăcrămioaraMirela RUGINOSU, Universitatea „Alexandru IoanCuza”, Iaşi

De la evaluare anuală la managementul continuu al performanţeiClaudia STAN, Senior Manager, People Services,KPMG

Rezultatele sondajului privind gradul de satisfacție al membrilor CAFR

Provocări și tendinţe internaţionaleSimplificarea proceduri-lor de impozitare cu reţi-nere la sursăAccountancy Europe

Anul VIII, Nr. 1 (29)/2019

SUMAR

3

6

15

23

26

30

8

© CAFRToate drepturile asupra acestei ediţii aparţin Camerei Auditorilor Financiari din România (CAFR).

Reproducerea, fie şi parţială şi pe orice suport, este interzisă fără acordul prealabil al CAFR, fiind supusă prevederilor legii drepturilor de autor.

Rubrica juridicăRolul auditorilor financiari în prevenirea şi combatereaspălării banilorAndrada DAMIAN, CAFR

38

În ultimii ani, profesia noastră a înregistrat oevaluare a regulamentelor naționale dar șiinternaționale, încercări de îmbunătățire asupravegherii și de consolidare a reglementă-rii profesiei contabile în scopul creșterii încre-derii opiniei publice în activitatea auditorilorfinanciari. Reforma în audit generată de cătreapariția Regulamentului UE 537/2014 și aDirectivei UE 56/2014 s-a dorit a fi un „res-tart” al arhitecturii pieței de audit în Europa.După mai mulți ani de la implementarea înlegislațiile naționale a Directivei sus amintite,concluzia la nivel european este că mult doritareformă în audit nu a avut efectul scontat.Acest fapt a atras atenția elitei politice de laBruxelles, din ce în ce mai multe voci cerândo evaluare a modului în care reforma în audita fost implementată în cadrul UE. De aceea,pentru a rămâne un serviciu valoros și rele-vant, auditul financiar trebuie să găsească ocale de a evolua.

Prin urmare, presiunea politică este încreștere iar proaspăt alesul ParlamentEuropean solicită o revizuire radicală a actua-lului status quo. Contextul politic indicăschimbări viitoare, Parlamentul Europeanavând dorința de a revizui reforma audituluiprin intermediul mai multor comitete delucru.

În ultima perioada, au fost derulate mai multeevaluări și analize extinse ale pieței de auditîn Marea Britanie și Olanda. Raportul final al

CMA (Autoritatea pentru concurență și piețedin Marea Britanie) a fost publicat la 18 apri-lie 2019 și a expus mai multe direcții deacțiune pentru creșterea calității audituluifinanciar și consolidarea supravegherii. Astfel,raportul detaliază patru recomandări: contro-lul mai strâns al comitetului de audit, jointaudit obligatoriu, o divizare operațională întrepracticile de audit și non-audit ale celor patrufirme mari și o revizuire la cinci ani a progre-sului realizat de către autoritatea de regle-mentare/supraveghere.

Această tendință este susținută și de raportulindependent al lui Sir John Kingman,Președinte al Centrului de Cercetare șiInovare din Marea Britanie (UKRI), care reco-mandă înființarea unei noi autorități de regle-mentare în audit în Regatul Unit care să con-solideze revizuirea comitetelor de audit.

Multiplele scandaluri care au afectat piața deaudit din Marea Britanie au condus la o dez-batere politică privind structura sectorului șirolul autorității de supraveghere. Urmarea:organismul de supraveghere din MareaBritanie va suferi o reformă din temelii, fiindalocate mai multe resurse umane și materialepentru îndeplinirea noilor atribuții pe careacesta le va dobândi. Cred cu tărie că organis-mul de supraveghere al pieței de audit trebuiesă fie puternic și să dețină capabilitățileoperaționale necesare îndeplinirii rolului său.Dar, în același timp, consider că rolul organis-

3Anul 8 - 1/2019

editorial

Dr. Ciprian Teodor Mihăilescu, Preşedintele Camerei Auditorilor Financiari din România

O nouă reformă a auditului financiar?

Auditulstatutareste un

„bun pu -blic", iarinteresulpublic al

auditurilorstatutarede înaltă

calitate artrebui săfie întot-deauna oprioritate

atât lanivel

naționalcât și global

mului de supraveghere nu este acela de a con-cura cu organismul profesional. Fiecareinstituție își are rolul său esențial în bunafuncționare a pieței de audit financiar, deaceea este imperios necesar ca aceste organis-me vitale pentru profesia noastră să fie puter-nice și să conlucreze pentru binele interesuluipublic.

Aceste concluzii naționale, precum și interesuldemonstrat de către Parlamentul European,ne trimit direct cu gândul la impactul probabilasupra discuțiilor și evoluțiilorla nivelul UE. Având în vedere faptul căraportarea fiabilă, care include un aviz inde-pendent și obiectiv din partea auditorului,este o condiție esențială pentru un sistemfinanciar funcțional, nu are cum să ne miretotuși interesul crescut al legiuitorilor euro-peni. Auditul statutar este un “bun public”, iarinteresul public al auditurilor statutare deînaltă calitate ar trebui să fie întotdeauna oprioritate atât la nivel național cât și global.

În baza tuturor acestor aspecte (Propunerileanterioare ale Comisiei Europene, Revizuirea

pieței de audit în Regatul Unit, Cererile demodificare de către Parlamentul European),Accountancy Europe, organismul umbrelăeuropean ce înglobează 51 de organizații pro-fesionale din 36 de țări care reprezintă 1milion de contabili calificați, auditori șifiscaliști, a identificat 6 aspecte potențiale, caobiectiv al revizuirii reformei auditului:

1) Rotația obligatorie a firmei de audit,

2) Auditul comun,

3) Furnizarea de servicii non-audit,

4) Structura și guvernanța firmelor multi-disciplinare,

5) Sporirea [transparenței] activitățiiauditorului în ceea ce privește activita-tea continuă,

6) Supravegherea profesiei.

La ce ne putem aștepta în viitor ?

Este posibil ca pentru a preveni conflictele deinterese ca rezultat al relațiilor client-auditorde lungă durată, rotația obligatorie a firmelor

4

editorial

de audit să fie reglementată de o nouă directi-vă la o perioadă mai scurtă, probabil la 7 ani.Devine probabil ca auditul comun (jointaudit) să fie obligatoriu. Acest lucru esterezultatul lipsei eficacității și eficienței refor-mei în audit în a opri concentrarea pe piațaauditului. Nu sunt dovezi concrete care săateste faptul că piața de audit a devenit maiaccesibilă micilor firme de audit, firmele maripăstrându-şi cotele de piață sau chiar aureușit să le crească.

Percepția conflictului de interese privind fur-nizarea serviciilor non-audit (în special fisca-le) pentru clienții de audit va determina, celmai probabil interdicția absolută de furnizarecătre clienții de audit (PIE) a serviciilor non-audit. Din cauza conflictelor de interese caurmare a structurii și guvernanței firmelormultidisciplinare (participarea la profit, darnu numai acest aspect) reliefate de cătremajoritatea rapoartelor sus menționate, estecerută tot mai mult divizarea firmelor multi-disciplinare în practici de audit și consultanță(operațional sau legal).

Dar, aceste modificări majore nu vor fi singu-rele. Lipsa de transparență și documentarelegate de modul în care auditorul abordeazăprincipiul continuității activității, precum șide domeniul limitat al activității auditoruluiîn acest sens, va conduce probabil la noicerințe privind includerea în rapoartele deaudit ale entităților de interes public a unorinformații mult mai detaliate privind modulîn care auditorul financiar tratează domeniulprincipiului continuității activității.

Este posibil ca modul în care este suprave-gheată profesia noastră să se schimbe. Înacest moment este în lucru în cadrul ComisieiEuropene o analiză a activității CEAOB(Comitetul organismelor europene de supra-veghere a auditului). CEAOB este instituțiaeuropeană pentru cooperarea dintre organis-mele naționale de supraveghere a auditului lanivelul UE. Rolul său este de a consolidasupravegherea auditului la nivelul UE, obiec-tiv-cheie al noii legislații UE privind auditulstatutar care a intrat în vigoare la 17 iunie2016. Dacă analiza va reliefa ineficiențaCEAOB, ne putem aștepta ca propunereaComisiei Europene să fie de preluare a tuturoratribuțiilor sale de către ESMA. Autoritatea

europeană pentru valori mobiliare și piețe,este o autoritate independentă a UE care con-tribuie la protejarea stabilității sistemuluifinanciar al Uniunii Europene prin consolida-rea protecției investitorilor și promovareapiețelor financiare stabile și ordonate. Cum?Prin evaluarea riscurilor pentru investitori,piețe și stabilitatea financiară, completareaunui registru unic al piețelor financiare euro-pene, promovarea convergenței în materie desupraveghere și supravegherea directă aagențiilor de rating și a registrelor centrale detranzacții. Este foarte dificil de anticipat careva fi finalul unei asemenea analize sau modulîn care va fi afectată supravegherea profesieila nivelul individual al statelor membre, dareste clar că modul de implementare la nivelnațional a Directivei EU 56/2014 în ceea ceprivește supravegherea profesiei de auditfinanciar nu a produs efectele scontate decătre promotorii reformei în audit.

Evident că toate aceste direcții de acțiunemenționate mai sus vor face obiectuldiscuțiilor și negocierilor între statele membreale Uniunii Europene, europarlamentari și alțifactori de decizie. Pot apărea și alte propunerisau cele expuse mai sus pot suferi ajustărisemnificative.

De aceea, data unei noi reforme în audit esteincertă dar se prefigurează ca în maxim 2-3ani aceasta să fie redactată și emisă la niveleuropean. Știm cu toții că România nu estecea mai promptă în implementarea legislațieieuropene și că în cazul actualei Directive pri-vind auditul poticnelile au fost multiple și s-aajuns chiar la deschiderea procedurii deinfringement prin transmiterea scrisorii depunere în întârziere pentru depășirea terme-nului de implementare.

Așadar, pe masa de lucru a noului Consiliu alCAFR care își va începe mandatul în anul2020 este plauzibil să cred că se va afla și dis-cutarea modului de implementare a unei noidirective europene în domeniul audituluifinanciar. Îmi doresc ca aceasta să fie maipuțin deficitară decât anterioara, implicareaConsiliului CAFR să fie mai mare și soluțiiledezbătute să vizeze interesul membrilor orga-nismului nostru profesional și, bineînțeles,interesul public. u

5Anul 8 - 1/2019

editorial

Care apreciaţi că sunt, înmomentul de faţă, princi-palele provocări cu carese confruntă mediul eco-nomic şi cum considerațică ar trebui să se impliceorganismele profesionalepentru a sprijini rezolva-rea acestor probleme?

Cadrul macroeconomic esteinfluențat în primul rând deBrexit și alegerile europene, însă,lăsând aceste aspecte deoparte,cu siguranță putem spune că sun-tem din ce în ce mai mult într-oeconomie a serviciilor (70% dinPIB), iar cele profesionale suntstrategice. În plus, profesioniștiitrebuie să faciliteze utilizarea decătre întreprinderi a resurselorUE pentru a face investiții, pen-tru a promova o mai mare com-petitivitate, pentru a crea locuride muncă.

Una dintre problemeleimportante ale dezvoltăriieconomice actuale oreprezintă funcţionareamecanismului de finanţa-re europeană a proiecte-lor. Care este opinia dum-neavoastră în legătură cuacest aspect? Se implicăCEPLIS în buna

desfășurare a aces-tui mecanism?

Mecanismul european definanțare este cadrulfinanciar multianual2021-2027, care a identifi-cat deja cele cinci obiective stra-tegice (Europa mai inteligentă,Europa mai ecologică fără emisiide dioxid de carbon, Europa conectată, Europa socială șiEuropa mai aproape de cetățeni).În ciuda Brexit-ului, aceastaimplică resurse importante șieste la egalitate cu programareaanterioară. Confprofessioni parti-cipă la etapa de negociere a celorcinci grupuri de lucru.

Este important ca fiecare țară să-și identifice prioritățile în faza denegociere. Fondurile europene,dacă sunt bine utilizate, suntstrategice pentru economia uneițări.

Care este modalitateaprin care CEPLIS sprijinăorganizațiile naționale aleprofesiilor liberale?

CEPLIS, în calitate de organismreprezentativ european,acționează în interesulorganizațiilor monoprofesionaleși interprofesionale care aderă la

acesta, față de instituțiile europe-ne, cu documente, întâlniri,audieri și propuneri. Toată activi-tatea este apoi comunicată prinintermediul circularelor periodicede informare.

Vă rugăm să conturaţicâteva dintre cele maiimportante obiective aleorganizației pe care oreprezentați pentruperioada care urmează şimodalităţile pe care leaveţi în vedere pentru a leîndeplini.

Există multe subiecte care pri-vesc mobilitatea profesioniștilorla nivel european, directiva pri-vind serviciile, formarea continuăși bunăstarea.

O atenție deosebită este dedicatăeticii profesioniștilor ca elementde calificare pentru a-și sporirolul.

Pe diverse subiecte vor fi creategrupuri de lucru deschiseorganizațiilor membre.

6

Profesiile liberale şi economiaeuropeană Interviu cu Gaetano Stella –

prim-vicepreședinte alComitetului Permanent al

Consiliului European alProfesiilor Liberale – CEPLIS,şi președinte al Confederației

Profesiilor Liberale din Italia –CONFPROFESSIONI

Din analizele de care dis-puneţi, consideraţi cărolul auditorului s-aschimbat fundamentaldupă implementareaDirectivei 2014/56/EU și aRegulamentului537/2014?

Directiva prevede reguli precisepentru a asigura transparența șiindependența auditului statutaral conturilor.

Indicațiile privind etica, obligațiade formare continuă tind săgaranteze competența și fiabilita-tea profesiei de auditor. Au fostintroduse standardeinternaționale comune de audit.

Cu ce tip de presiuni şiprovocări se confruntăastăzi profesiile liberaleîn activitatea lor de zi cuzi?

Aș spune că profesiile au fostmereu nevoite să facă față multorprovocări, dar poate astăzi maimult ca niciodată. În primulrând, piața tot mai globalizată,birocrația care a devenit o povarăpentru toate profesiile și acumtransformarea digitală care vaafecta profund multe profesii (înspecial avocați, contabili și profe-sii tehnice).

Cum a fost afectată activi-tatea profesiilor liberalede noile reglementări pri-vind RegulamentulGeneral privind ProtecțiaDatelor (GDPR)?

Regulamentul UE privindprotecția generală a datelor esteconceput pentru a armoniza legi-le privind confidențialitatea date-lor în Europa și, cu cele 99 dearticole, acesta adaugă proceduriși sarcini suplimentareprofesioniștilor, agravând povarabirocratică deja grea.

Cu toate acestea, există și noioportunități pentru rolul pe careprofesionistul îl poate juca atât încompanii, cât și în instituțiipublice.

Care este mesajul dum-neavoastră pentruCamera AuditorilorFinanciari din România şipentru membrii săi? Ce artrebui să ştie publiculgeneral despre audit?

România se îndreaptă spre unmodel european bazat pe compe-titivitate, inovare și coeziune prinadoptarea legislației europene învigoare.

În acest scop, Camera Auditorilorpoate juca un rol central în ali-nierea practicilor și procedurilorla standardele europene, promo-vând astfel eficiența și statul dedrept. u

7Anul 8 - 1/2019

Interviu

Gaetano Stella şi Dan Manolescu, preşedintele CCF

Prin prezentul articol autorii își propun să dezvolte conceptul de contabilitatecreativă pornind de la literatura de specialitate, respectiv analiza normelor con-tabile naționale (OMFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabi-le privind situațiile financiare anuale individuale şi situațiile financiare anualeconsolidate, Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal), internaționale (IAS/IFRS) șiopiniilor diverșilor autori în economie. S-a recurs la mecanisme inductive și de -ductive de cercetare, prin analiza comparativă a unor aspecte din normele ante -rior enunțate, astfel încât conceptul de „contabilitate creativă” să fie înțeles,întinderea acestuia din punct de vedere al legalității operațiunilor să fie binepunctată, dar și prezentarea instrumentelor și politicilor contabile.

De asemenea, se urmărește evidențierea practicilor de contabilitate creativădeoarece existența unei legături directe între aceste practici, incompetența mana-gerilor și declinul afacerilor a reprezentat și reprezintă un indiciu prevestitor decriză. Se propune trecerea în revistă a câtorva puncte de vedere asupra dimensiu-nilor și limitelor contabilității creative. În acest sens, cercetarea a avut în vedere,pe de o parte, o sistematizare și reconsiderare, iar pe de altă parte, o sinteză șiantiteză a ideilor pregătite pe această temă în reglementările elaborate.

Totodată, menționăm și cazurile practicării contabilității creative în scandalurilecare au avut loc în marile companii în ultimele două decenii. Studiul identifică șiexplică situațiile de practică contabilă cel mai des întâlnite care conduc la creș -terea artificială a rezultatului contabil, care se află la limita dintre contabilitateacreativă și frauda contabilă. O astfel de situație a fost promovată și de marilecompanii multinaționale, ceea ce a condus în cazul acestora la faliment: Enron,WorldCom.1


Larisa-Mihaela BRAVA, Iuliana-Maria LAZĂR, Andra PRISECARU,Cristina-Andreea ZEGREA

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Influența practicilorcontabilității creative asupra sistemelor contabilela nivel internațional

1 Morariu, A., Jianu, I., (2012) ”Authentic or Illusory in the Professional Accountants Activity - on the Borderline BetweenCreative Accounting and Accounting Fraud”, Audit Financiar, nr.60(12), pp.27-35.

8

Pornind de la ideea anterioară,un alt aspect urmărit este acelareferitor la legăturile existenteîntre contabilitate creativă șifraudă pentru a oferi un răspunsla una dintre întrebările prezenteîn ultimul timp: „Poate fi înca-drată contabilitatea creativă încategoria fraudelor?”. Legat deaceastă problematică ia naștere oîntrebare adiacentă: „Con tabi -litatea creativă este rezultatulaplicării eronate, cu rea intenție anormelor și a manipulării abile azonelor de vid legislativ?”.2

Dincolo de orice îndoieli, în opi-nia autorilor, scăpările legislativereprezintă adevărate oportunitățipentru „creativitatea” profe -sioniștilor contabili. Se urmăreșteatât modul în care aceste douăfenomene sunt percepute înmediul afacerilor, cât și măsuraîn care influențează activitățileentităților.

Utilizând metode de cercetareatât cantitative, cât și calitative,vom evidenția expansiuneacontabilității creative în contextuleconomic actual urmărind să răs-pundem la una din întrebările cese naște tot mai des printreantreprenori: „Este contabilitateacreativă o soluție optimă pentru adepăși criza financiară?” În acestsens, am analizat o cercetareștiințifică în rândul firmelor lanivel internațional.3

În plus, se propune spre dezbate-re şi atracția pe care o poate aveaimplementarea unui sistem degestiune adecvat a contabilitățiiîn perioadele de criză și deperioadă fiscală.4 Deținerea de

informații relevante despre pro-pria companie îi tentează pe ceide la conducere să practice meto-de mai mult sau mai puțin inge-nioase în cadrul raportărilorfinanciare. Analizarea conexiuniidintre contabilitatea creativă şifactorii de conducere ai uneisocietăți reprezintă interes pen-tru actorii din plan economic.Managerul este cel care decideîmpărtășirea informației internecu mediul extern, astfel încât ori-care circumstanță din mediuleconomic să nu poată afecta înmod major activitățile întreprinsede entități.

Evoluția contabilitățiicreativeExpresia de contabilitate creativăa fost menționată pentru primadată în literatură de către cerce-tătorul de origine britanică J.Argenti, în anul 1973, acesta pre-cizând că, practicareacontabilității creative reprezintăun indicator care prevesteștecriza, deoarece are o legăturădirectă cu declinul afacerilor șiincompetența unor manageri.

Noțiunea de contabilitate creati-vă are la bază expresia „creativeaccounting” utilizată cu multtimp înainte în Marea Britanie.Această expresie este tratată șistudiată în numeroase lucrări despecialitate, regăsindu-se subnumele de ,,contabilitate imagi-nativă”.

Contabilitatea creativă este o pro-blemă veche, care are la bază

manipularea conturilor, lucrucare a apărut încă din anul 1920.

Titulatura sugerează faptul că,practicarea contabilității creativeeste o artă (spre exemplu, „artade a truca situațiile financiareanuale”). Contabilitatea creativăreprezintă un întreg proces careare la bază inovația și creațiacontabililor profesioniști, careprofită de lacunele existente încadrul legislației actuale și careau posibilitatea de a alege dinmai multe soluții, pentru rezolva-rea problemelor existente, astfelîncât rezultatele să fie în favoarealor.

Rolul contabilității în eșecul sausuccesul fiecărei afaceri este unulprimordial, dar, pe lângă asta,contabilitatea creativă are un rolimportant în marile scandalurifinanciare, întrucât aceastareflectă modul în care sumele potfi manipulate pentru a obținerezultate în favoarea societățiisau chiar a fraudei.

Probele cele mai grele pentrusocietăți sunt reprezentate deperioadele de criză, iar invocândmotivul scăderii resurselordeținute de acestea și acondițiilor tot mai rele cu caresocietățile din ziua de azi se con-fruntă, contabilii vor căuta întot-deauna o cale de scăpare și demanipulare a cifrelor pentrufavorizarea situației economice aentității, pentru obținerea resur-selor și pentru redresare. Deaceea, pentru unele societăți,practicarea contabilității creativeeste cea mai plauzibilă soluție

9Anul 8 - 1/2019

contabilitatea creativă

2 Horomnea, E., Paşcu, A.M., Istrate, A.M. (2012) ”Creative Accounting between Uninspired Name, Reglementation andFraud ”, Audit Financiar, nr.86(2), pp.47-56.

3 Moisescu, F., (2016), ”The art of creative accounting in the current economic context”, Revista EconomiaContemporană, vol. I, nr. 2, pp. 43-44.

4 Guinea, F.A. (2016), ”Study regarding the creative accounting techniques in management accounting”, Audit Financiar,vol. XIV, no. 10, pp: 1136-1148.

pentru a se salva din „apeleînvolburate ale crizei”.

Deciziile de gestiune și politicilecontabile adoptate de societatestau la baza originii contabilitățiicreative. Practic, politicile conta-bile reprezintă rezultatul alegeriidiferitelor metode de contabiliza-re, fapt care nu are influență asu-pra rezultatului net, iar deciziilede gestiune au la bază rulaje, flu-xuri, operațiuni și tranzacții,lucru care influențează rezultatulnet.

Globalizarea, în contextul econo-mic actual, competitivitatea, dez-voltarea economică și tehnolo-gică, presiunea utilizatorilor de,informație reprezintă premiselecontabilității creative.5

Principalele motivații care au statla baza apariției contabilitățiicreative sunt: previziunile nece-sare asupra anumitor elemente,precum durata de utilizare a unuianumit bun, posibilitatea de ale-gere dintre diferite metode, înre-gistrarea unor tranzacții artificia-le.

Soluția principală pentrudispariția practicilor de contabili-tate creativă este aceea de a înlă-tura cauzele care le-au generat.

Contabilitate creativăversus fraudă contabilăContabilitatea creativă este defi-nită de unii autori ca fiind unansamblu de procedee prin carese urmărește modificarea nivelu-lui rezultatului (fie în sensul opti-mizării acestuia, fie în sensulminimizării) și/sau modificareapoziției financiare a enității.6

Spre deosebire de contabilitateacreativă, frauda provine dintr-unact ilegal; diferența dintre celedouă constă în natura ilegală șideliberată a faptei care a cauzatprejudiciul. Frauda este definităde către IFAC ca fiind ,,Un actdeliberat comis de unul sau maimulți indivizi din cadrul firmei,persoane responsabile cu condu-cerea angajaților, care implicăfolosirea înșelăciunii pentru aobține un avantaj nedrept sauilegal”, (IFAC 2009).

Tehnicile relevante utilizate decontabilitatea creativă sunt mani-pulările contabile care afecteazăstructurile situației financiareacționând asupra definirii con-

ceptului de patrimoniu sau deperformanță a unei entități.Manipulările contabile sunt exer-citate asupra instrumentelor poli-ticii contabile, care se sprijină penumeroase instrumente printrecare distingem opțiunile contabi-le care stau la baza alegerii trata-mentului contabil al unei anumi-te operațiuni și alegerile privindmetoda sau modelul de evaluareîn contabilitate.

La baza manipulărilor contabileconcretizate prin fraudă contabi-lă stau următoarele caracteristici:permit „înfrumusețarea” situa -țiilor financiare prin înscrierea devânzări nereale de bunuri sauservicii sau prin supraevaluareasumelor din vânzările actuale;

10


5 Mihăilă, S., Erhan, L., (2015), „Poziționări și evoluții în contabilitatea creativă”, Analele ASEM, ediția a XIII –a, nr. 1,pp. 89-95.

6 Bălășoiu, R., (2012) ” Considerations on Creative Accounting”, Audit Financiar, nr.93(9), pp.48-54.

permit prezentarea de informațiifalse în situațiile financiare prinînscrierea datoriilor și a cheltuie-lilor la valori incorecte; permitprezentarea intenționată deinformații false în situațiilefinanciare, prin înscrierea venitu-rilor într-un exercițiu financiardiferit de cheltuielile aferente;permit creșterea artificială a valo-rii activelor și, implicit, a valoriisocietății; permit conducerii omi-terea prezentării de informațiisemnificative în situațiile salefinanciare, cu scopul de a înșelautilizatorii7.

Prin utilizarea contabilității crea-tive se face referire la acțiuni caredistorsionează în mod intențio -nat cifrele performanței financia-re și ale poziției financiare aleunei entități. Acestea variază dela acțiunile mai puțin grave(schim bări ale estimărilor conta-bile) către acțiunile mai grave(contabilizarea frauduloasă avenitului fictiv), referindu-se la8:

è contabilizarea unei cifre deafaceri de o calitate îndoielni-că;

è contabilizarea unei cifre deafaceri fictive (fraudă);

è majorarea rezultatului cucâștiguri care nu aparținperioadei;

è neînregistrarea angajamente-lor și datoriilor sau reducerealor excesivă;

è decalarea unei părți a venitu-lui exercițiului în curs cătreexercițiul următor;

è anticiparea cheltuielilor vii-toare în exercițiul în curs;

è optimizarea perimetrului deconsolidare.

Este deseori extrem de dificil dediferențiat conceptul de contabi-litate creativă de cel de fraudădeoarece necesitatea creării unuiefect favorabil asupra proprieiafaceri în mediul competitiv exis-tent al pieței este din ce în ce maigreu de atins, iar mijloacele lacare recurg participanții nu suntîntotdeauna cele juste. Uniiautori consideră contabilitatea

creativă ca având semnificațiinegative, întrucât partenerilorexterni le sunt prezentateinformații lipsite de veridicitate,bilanțul fiind falsificat de omanieră mai mult sau mai puțininteligentă9. Cifrele oferite nuoferă încredere pentru investitorideoarece sunt falsificate astfelîncât să apere părțile învinuite,fiind alese și aplicate în modintenționat greșit principiile șipracticile contabile. Cei mai mulțimanageri oferă informațiile pejumătate, în timp ce potențialiiinvestitori doresc informațiile înîntregime.

Dacă contabilitatea creativă aredrept scop ameliorarea conturilor(sau a imaginii pe care o dauîntreprinderii), profitând de slă-biciunile și carențele reglementă-rilor contabile, unii autori apre-ciază că acest concept nu arenimic nou, întrucât principiulopțiunilor este cunoscut de con-tabili de foarte mult timp.Fraudele însă nu au nimic crea-tiv: ele sunt ilegale, iar procedee-le „ilegale” nu ar merita nicimăcar să fie amintite, deoarece înastfel de mecanisme nu există,adesea, nimic creativ10.

În majoritatea cazurilor în careeste manifestată contabilitateacreativă, alegerea și aplicareapoliticilor contabile se încadreazăîn sfera flexibilității standardelorși regulilor contabile. Modalitateaîn care sunt aplicate politicilecontabile are la bază judecataprofesională. În cele mai multecazuri însă, această judecată con-

11Anul 8 - 1/2019

7 Morariu, A., Jianu, I., (2012) ”Authentic or Illusory in the Professional Accountants Activity - on the Borderline BetweenCreative Accounting and Accounting Fraud”, Audit Financiar, nr.60(12), pp.27-35.

8 Bălășoiu, R., (2012) ” Considerations on Creative Accounting”, Audit Financiar, nr.93(9), pp.48-54.9 Popescu, L.M., Nișulescu, I. (2014), „Creative accounting versus fraud. Emipirical study”, SEA – Practical aplication of

science, vol. II, issue 3 (5), pp: 59-64.10 Munteanu, V., Zuca, M, (2011) ”Considerations on the Use of Creative Accounting in Distorting the Information in

Financial Statements and “Maximization” of Company Performance”, Audit Financiar, nr.3, pp 3-10.


duce la prejudicierea rezultatelorși a poziției financiare raportatede către entități. Este vorba deaplicarea agresivă a politicilorcontabile și nu de raportare frau-duloasă. Însă, practicile contabiledepășesc la un moment dat limi-tele reglementărilor contabile,astfel încât situațiile financiarenu mai reflectă imaginea fidelă arezultatelor și a poziției financia-re. Pentru a decide dacă estevorba de o raportare financiarăfrauduloasă trebuie demonstratăintenția. Ceea ce pornește ca oaplicare agresivă a politicilorcontabile, poate mai târziu sădevină raportare financiară frau-duloasă dacă este continuată peperioade mari și are drept scopsume importante. Cu toate aces-tea, nu întotdeauna este ușor săse identifice punctul în care con-tabilitatea creativă devine frau-duloasă. Determinarea aceluipunct este legată mai mult deartă decât de știință.

Contabilitatea creativăîn context internaționalÎn scopul colectării de opinii înprivința contabilității creativeautorii au recurs la câteva studiiefectuate de autorii străini înurmătoarele state: India, Nigeriași Bangladesh.

Studiu empiric în IndiaPopulația studiului cuprindeambele tipuri de beneficiari airaportărilor financiare din secto-rul industrial al Indiei. Au fost

selectați 120 de participanți cărora li s-au adresat 14 între-bări, dintre care 70% au fost dis-ponibili pentru a oferi răspun-suri. Într-adevăr, practicareacontabilității creative este funda-mentul scandalurilor contabile înlume care conduc la denigrareaimaginii entităților și integritățiioperaționale. Unii practicanți șiacademicieni văd acest lucrulegal, alții constată contrarul.Marea majoritate a inter vie -vaților sunt de părere că, pe alo-curi, practicile creative afecteazăîn mod serios sistemul financiarde raportare, fiind o acțiuneîmpotriva legii în care principaliimanipulanți sunt contabilii încolaborare cu persoanele de laconducerea entităților. Totodată,se consideră că situațiile finan-ciare sunt cu totul false și orien-tate spre atragerea investitorilorsemnificativi din fiecare sector deactivitate. Populația consideră căinfluența pe care o exercită con-tabilitatea creativă poate fi cugreu depistată de cei fără pregăti-re, deoarece politicile contabilesunt atent selecționate, iar celemai multe tertipuri apar înbalanța de verificare, în estimări-le pronunțate asupra fluxurilormonetare sau în utilizarea politi-cilor de depreciere11.

Din întrebările finale ale chestio-narului a reieșit faptul că estenevoie de verificări/controalemai frecvente și mai amănunțiteasupra departamentului/birouluicontabil, dar, și că valorile eticecontribuie, de asemenea, fiindcăreduc riscul de recurgere la astfelde practici. Intervievații au fostde părere că rapoartele de auditefectuate asupra companiilor pot

fi de încredere deoarece comen-tariile auditorilor sunt foarteimportante și redau caracterul deadevăr. Se consideră că în Indiaexistența organelor competenteguvernamentale este esențială,însă ar trebui să își extindănumărul de agenți, să constrângăentitățile prin legi, iar companiilesă își antreneze în funcții de con-ducere persoane externe inde-pendente.

Analiză empirică în NigeriaStudiul are la bază cercetareadescriptivă, au fost împărțite 100de chestionare unor contabili șiprofesori din orașele Yamane șiAwka. Din răspunsurile primite areieșit că tehnicile impuse delegea contabilității din Nigeria auavut o contribuție importantă ladiminuarea practicilor con tabi -lității creative datorită graduluiînalt al stabilității interne a țării.În plus, s-a ajuns la comunapărere că, profesioniștii contabiliîși intensifică nivelul de eficiențăîn muncă de la un exercițiufinanciar la altul. Pe de altăparte, apariția unor reglementăria reconsiderat veridicitatea pecare corporațiile o oferă prinintermediul situațiilor financiare.

Contabilii și auditorii trebuie sădețină cunoştinţe ample în acestdomeniu. Pornind de la acestea,prin aplicarea principiilor conta-bile, abilităților de auditare șiprocedurilor de investigare a pro-blemelor legale apărute, contabi-litatea conform legii a ajutat și labuna funcționare a organelor sta-tului (avocați, judecători, insti -tuții de depistare a fraudelor).12

12


11 Lal Bhasin, M. (2016), „Creative accounting practices: An empirical study of India”, European Journal of Accounting,finance & Business, vol. 4, issue (1), pp: 10-30.

12 Blessing, I.N. (2015), „Empirical analysis on the use of forensic accounting techniques in curbing creative accounting”,International Journey of Economics, Commerce and Management, vol. III, issue (1), pp: 1-15.

Perspectivele statuluiBangladeshAcest studiu are la bază atâtinformații primare (discuții cuexperții), cât și secundare (cărțipublicate, articole, ziare, rapoar-te) sintetizate prin intermediulunui chestionar. Populația esteformată din 36 de auditoriexterni, 36 de auditori interni și36 de contabili. Contabilitateacreativă ar putea fi considerată„atât un blestem, cât și unnoroc”. Poate fi considerată„noroc” în momentul în care con-tribuie la rafinarea sistemului decontabilitate existent și devine un„blestem” în momentul în caretehnicile utilizate sunt lipsite deetică și sunt orientate spre aexploata un grup specific de utilizatori. Conform răspunsuri-lor intervievaților, 61% dintreaceștia sunt de părere că tehnici-le creative sunt un eșec și o bine-facere totodată, 10% consideră căsunt o binefacere totală, iar 29%consideră că sunt rele intențiicomplet. Majoritatea contabililorcred că utilizarea contabilitățiicreative ajută la a fi la curent cupreviziunile și actualitățile și laatragerea de shareholders încadrul afacerii. Auditorii internicred ca aceasta ajută la men -ținerea potențialului uman la un nivel profesionist în indus-trie.

Referitor la cauzele recurgerii lacontabilitatea creativă, cei maimulți dintre auditorii externi aurăspuns că prin aplicarea acesteiase evită taxele și se minimizeazăgolul existent între estimări șiactualități. Potențialulcontabilității creative esteevidențiat în următoarele dome-

nii: flexibilitatea regulată aentității, gândirea conducerii înceea ce privește viitorul și recla-sificarea și prezentarea averiientității. Auditorii externi au răs-puns că impulsul oferit spregenerarea de profituri auxiliare șiactive nete pentru reflectareaunei mai bune poziții financiareeste motivul principal al acestuiconcept. Aceștia cred că și pre-zentarea de stocuri și creanțe încreștere mai rapidă decât vânză-rile contribuie la sporirea active-lor circulante în balanța de verifi-care, ceea ce ar putea indicaprosperitatea unei afaceri. Ceimai mulți contabili sunt de păre-re că ar trebui să existe uniformi-tate în practicarea raționa -mentului asupra fiecărei proble-me intervenite.13

ConcluziiConform literaturii de specialita-te, contabilitatea creativă este uninstrument în sprijinul manage-rului, folosit pentru a promova șisusține imaginea companiei pecare o conduce și de a selecționainformația de așa natură încâtdatele oferite să susțină interesulpe care îl urmărește. Chiar dacăutilizarea contabilității creativenu este ilegală, ea indică faptul cămanagerii aflați sub presiunefinanciară caută soluții, fără a-șimai pune problema respectăriiunor standarde etice. Cu altecuvinte, adevărul spus pe jumăta-te și minciuna pot fi considerateca fiind susceptibile de posibilefraude. Prezența opțiunilor încontabilitate pe fondul libertățiide alegere și apreciere permitemanagementului întreprinderii

ca, în funcție de interesele urmă-rite sau de înclinația către opti-mism sau pesimism, să fie tentatde inversarea raționamentelorsau traducerea în contabilitate aunor inovații juridice, economiceși financiare, pentru care norma-lizarea nu a găsit încă soluții,poate crea oportunități pentrusubiectivism și contabilitate creativă, ce poate avea ca efectmodelarea rezultatului și aconținutului situațiilor finan -ciare.

Contabilitatea creativă constituiepentru agenţii economici în contextul actual, doar o soluţietemporară de ieşire din impas,fiind o măsură care, de cele maimulte ori, tinde să devină fraudăşi care îi conduce, inevitabil, lafaliment.

Dintr-un anumit punct de vede-re, contabilitatea creativă poate fio alternativă pertinentă pentru aputea depăşi momentele critice şia beneficia de avantaje materialemenite să asigure continuitateaactivităţii agentului economic,evitând, astfel, falimentul care aratrage după sine o serie de cos-turi semnificative pentru societa-te şi economie.

Experienţa relevă că, de fiecaredată când apare o normă nouă,entităţile găsesc o cale să-i mini-mizeze impactul. Oricât de multereguli ar implementa profesia,întotdeauna, vor fi unii care vorgăsi o cale de a „bate” sistemul.Ca urmare, misiunea normaliza-torilor şi profesioniştilor conta-bili nu este una simplă, soluţiaregăsindu-se în sintagma: imagi-naţiei trebuie să i se răspundă cuimaginaţie. u

13Anul 8 - 1/2019

13 Asif, M.K., Rehana, F., Mamunur, R. (2011), „Cosmetic accounting practices in developing countries: Bangladesh per-spectives”, World Journal of Social Sciences, vol. 1, no. 3, pp: 1-15.


14


Asif, M.K., Rehana, F., Mamunur, R. (2011), „Cosmeticaccounting practices in developing countries:Bangladesh perspectives”, World Journal of SocialSciences, vol. 1, no. 3, pp: 1-15.

Balaciu, D., E. (2015), „Etica și contabilitatea creativă.Abordări teoretice și evidențe empirice din spațiuluniversitar și profesional”, Editura ASE, București.

Bălășoiu, R., (2012) ”Considerations on CreativeAccounting”, Audit Financiar, nr.93(9),pp.48-54.

Blessing, I.N. (2015), „Empirical analysis on the use offorensic accounting techniques in curbing creativeaccounting”, International Journey of Economics,Commerce and Management, vol. III, issue (1), pp: 1-15.

Bogdan, V., Balaciu, D, (2014), „Practici de contabili-tate sub amprenta creativității”, AnaleleUniversităţii din Oradea, Seria Ştiinţe Economice,vol. XV, pp. 706-709.

Cenușcă, L., David, D., Nicolaescu, C., Gomoi, B.C.(2016), ”Empirical study on the creative accoutingphenomenon”, Studia Universitatis ”VasileGoldiș”, pp. 63-87.

Ciocan, C.C. (2017), „Motivation in choosing creativeaccounting techniques: A managerial perspective”,Ovidius University Annals, Economic SciencesSeries, vol. XVII, issue 2, pp: 525-530.

Ciucureanu, A.T., Balteș, N. (2009), „Etică sau creati-vitate în activitatea financiar- contabilă – Opinii șirealități în organizațiile românești”, AuditFinanciar, nr. 6/2009, pp. 23-31.

Essien, E.A., Ntiedo, J. U. (2018), „The influence ofcreative accounting on the credibility of accountingreports”, Journal of Financial Reporting andAccounting, vol. 16 issue 2, pp.292-310.

Gheorghe, C.M., „Creative accounting in the context of an „efficient” management”, University ofCraiova, Faculty of Economics and business admi-nistration.

Gherai, D.S., Balaciu,D.E.(2011) ”From creativeaccounting practices and enronphenomenon to thecurrent financial cirsis”, Annales UniversitatisApulensis Series Oeconomica, 13(1), pp.34-41.

Guinea, F.A. (2016), Study regarding the creativeaccounting techniques in management accounting, Audit Financiar, vol. XIV, no. 10, pp:1136-1148.

Horomnea, E., Paşcu, A.M., Istrate, A.M. (2012),”Creative Accounting between Uninspired Name,Reglementation and Fraud ”, Audit Financiar,nr.86(2), pp.47-56.

Lal Bhasin, M. (2016), „Creative accounting practices:An empirical study of India”, European Journal ofAccounting, finance & Business, vol. 4, issue (1),pp: 10-30.

Lasconi-Frumușanu, N.M., Martin, M. (2014),”Creative accounting policies – Boundery betweenlegaland illigal”, disponibil online la:https://www.researchgate.net/publication/272830211_Creative_accounting_policies_-_boundery_between_legal_and_illigal, accesat îndata: 01.04.2019.

Mihăilă, S., Erhan, L. (2015), „Poziționări și evoluții în contabilitate creativă”, Analele ASEM, ediția a XIII –a, nr. 1, pp. 89-95.

Moisescu, F. (2016), ”The art of creative accounting inthe current economic context”, Revista EconomiaContemporană, vol. I, nr. 2, pp. 43-44.

Morariu, A., Jianu, I. (2012), ”Authentic or Illusory inthe Professional Accountants Activity - on theBorderline Between Creative Accounting andAccounting Fraud”, Audit Financiar, nr.60(12),pp.27-35.

Munteanu, V., Zuca, M. (2011), ”Considerations on theUse of Creative Accounting in Distorting theInformation in Financial Statements and“Maximization” of Company Performance”, Audit Financiar, nr.3, pp 3-10.

Nastasia, S.C., Toma, D.E. (2019), ”Implications ofmanagerial objectives in the pertinent elaborationof accounting information within companies inRomania”, Revista Economia Contemporană, vol. 4, nr. 1, pp. 6-11.

Popescu, L.M., Nișulescu, I. (2014), „Creative accoun-ting versus fraud. Emipirical study”, SEA –Practical aplication of science, vol. II, issue 3 (5),pp: 59-64.

Tabără, N., Rusu, A. (2011), „Considerații privindimpactul contabilității creative asupra calitățiiinformațiilor prezentate în situațiile financiareanuale”, Audit Financiar, nr. 83 (9), pp. 37-44.

Zlatina, N., Erhan, L. (2014), „Dimensionarea impac-tului politicilor și opțiunilor contabile asupra rezul-tatului entității”, Analele ASEM, ediția a XII –a, nr. 2, pp. 95-104.

*** Market business news, disponibil online la:https://marketbusinessnews.com/financial-glossa-ry/creativeaccounting-definition-meaning/, acce-sat în data: 05.03.2019.

Bibliografie

15Anul 8 - 1/2019


În contextul economic actual, caracterizat de instabilitate financiară prin schim-bări ale tendințelor în ceea ce privește modul de creditare al companiilor șischimbări apărute în modul de utilizare a resurselor disponibile, se pune proble-ma existenței unui instrument de analiză a eventualelor aspecte negative apăruteîn strategia întreprinderii. Lipsa unui management eficient al resurselor deținu -te, precum și apariția incapacității de plată pot determina intrarea în insolvențăa unei companii, urmată de falimentul acesteia. De aceea, literatura de speciali-tate și-a îndreptat atenția spre identificarea unor modele pentru identificarea șiprevizionarea unui potențial faliment în rândul companiilor, în special în identi-ficarea falimentului ce poate apărea în rândul companiilor listate pe principaleleburse de valori ale lumii.

Termenul de faliment reprezintă pentru mediul de afaceri actual un sinonim pen-tru incapacitatea de achitare a creditorilor la scadență. În literatura de speciali-tate, termenul de faliment poate fi identificat și sub numele de bancrută (bankruptcy). În cadrul piețelor capitaliste puternice a apărut nevoia de predicțiea riscului de faliment, acesta fiind un factor critic în dezvoltarea economiei depiață solide. Previziunea riscului de faliment se poate fundamenta pe modele șimetodologii de estimare a riscului de faliment încă din fazele incipiente.

Dificultatea financiară implică situația în care o entitate nu este în măsură să-șiîntreprindă activitățile operaționale fără probleme. De asemenea, acest termende dificultate financiară se referă și la incapacitatea entității de a-și îndeplini lascadență obligațiile financiare pe termen scurt (Altman, 1993). Dacă entitatea,prin măsurile pe care le întreprinde nu reușește să prevină acest fenomen de difi-cultate financiară, atunci aceasta se află în risc de faliment. Previzionarea dintimp permite entității să ia masuri adecvate pentru a preveni riscul de faliment.Astfel, Gao (2013) a demonstrat că între principiul prudenței și riscul de falimentexistă o relație inversă, în sensul că aplicarea corectă a principiului prudenţei

Andreea-Roxana BĂLȚĂTEANU, Cristina CIOCAN, Ștefan-CosminDĂNILĂ, Tatiana PAVEL, Lăcrămioara Mirela RUGINOSU

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Analiza și evaluarea risculuide faliment în cadrul principalelor sisteme

de raportare financiară

1. Conceptul de faliment

1.1. Definirea conceptului de faliment

Falimentul reprezintă rezultatulunui proces de degradare a rezul-tatelor financiare obținute de oîntreprindere pe parcursul a maimulți ani. Mironiuc (2006) ademonstrat faptul că degradareacontinuă a informațiilor financia-re poate fi un simptom în careprocesul de faliment devine pre-vizibil. Astfel, procedura de fali-ment poate fi împărțită în douăcategorii: procedura de lichidareși procedura de restructurare(Hart, 2000).

Riscul de faliment poate fi definitdrept riscul companiei de adeveni incapabilă să îşi achitedatoriile la scadență, risc cepoate prezenta o tendință ascen-dentă în cazul în care companiaînregistrează rezultate negativepe parcursul a mai multe exercițiifinanciare. Pîșleag (2010) consi-deră procedura de faliment drepto pedeapsă pe care piața o acordăcompaniei cu dificultăți financia-re, cauzată de incapacitatea aces-teia de a se orienta asupra cereriidin piață.

Permanența dificultăților finan-ciare însoțită de obligațiile pre-

zente reprezintă expresiafragilității financiare. Aceastapoate genera o diminuare aactivității, o reducere în rândulangajaților și o restructurare lanivel managerial. Printre factoriicare duc la apariţia riscului defaliment putem enumera: pro-ductivitatea, poate apărea cazulfalimentului sau a rezilierii con-tractului cu unii clienţi sau furni-zori importanţi, diminuarea pie-ţei pe care activează entitatea,scăderea cererii pentru produseleentităţii şi aplicarea unei politicide preţuri ridicate (Zăponeanuş.a., 2009).

1.2. Funcțiile și etapele falimentului

Una dintre căile predominante dedefinire a factorilor care determi-nă falimentul a fost concepută deGreenhalgh (1983), astfel: oreducere a unei mărimi a dimen-siunii organizaționale (de exem-plu, numărul de angajați, cota depiață, activele), o etapă a cicluluide viață al organizației, stagnareainternă sau ineficiența,nerecunoașterea semnalelor deavertizare (interne sau externe)cu privire la schimbările necesarepentru ca entitatea să rămânăcompetitivă și lipsa de adaptaresau de schimbare pentru a sepotrivi cerințelor mediului

extern. Pe de cealaltă parte,Lukason ş.a. (2014) și Robu ş.a.(2012) definesc factorii interni aieșecului ca fiind factori care seaflă sub controlul managementu-lui, cum ar fi deciziile/acțiunileluate de conducerea firmei, precum marketingul, producția,resursele financiare, resurseleumane etc., acestea fiind de natură operațională (pe termenscurt) sau strategică (pe termenlung).

Factorii externi sunt cei care nusunt controlați de managementulentității, dar care ar cere unrăspuns din partea conducerii caurmare a schimbărilor pe care leproduc precum: încetinireacreșterii economice, schimbăriledemografice și tehnologice,factori din interiorul industriei –concurență, precum și factoriincontrolabili – decesul unorpersoane cheie din conducereaentității sau procese juridice saulitigii legate de obiectul deactivitate al entității. Fenomenulde faliment se instalează treptat.În acest sens, Weitzel ş.a. (1989)conturează cinci etape alefalimentului care sunt enunțateastfel: prima etapă în careentitatea în cauză nu estecapabilă în a recunoaște stadiileincipiente ale falimentului;conducerea entității recunoaștenecesitatea schimbării, dar nuîntreprinde măsurile necesare;

16


reduce fenomenul de management al câștigurilor (earnings management), maimult Wittenberg-Moerman (2008) arată că atâta timp cât principiul prudențeieste mai bine pus în aplicare, cu atât costurile datoriilor sunt mai mici şi implicitşi riscul de faliment este mai mic. Atunci când schimbările din mediul economicsunt mari, rapide sau greu de anticipat, organizația trebuie să se adapteze rapiddacă trebuie să supraviețuiască. Eșecul de a nu găsi mijloacele potrivite duce laslăbirea entității care poate conduce mai departe la riscul de faliment.Incapacitatea unei entități de a se adapta a fost legată de diferiți factori, care aufost folosiți pentru a defini falimentul.

aceasta ia măsuri, însă acesteasunt inadecvate; entitatea atingepunctul de criză; entitatea esteobligată să declare falimentul.

2. Prezentareainfluenței asupraraportării financiare

Până în prezent există două siste-me principale de raportare finan-ciară: US GAAP (United StatesGenerally Accepted AccountingPrinciples) și IFRS (InternationalFinancial Reporting Standards),ambele sisteme de raportare auorganisme independente careelaborează seturi de reguli şiprincipii aplicabile entităților. În ultimii ani, cele două organis-me de reglementare IASB șiFASB fac demersuri pentruarmonizarea şi convergenţa celor două standarde la nivelinternaţional.

Aproximativ 120 de țări permit șiobligă folosirea IFRS, printreacestea se numără unele statemembre din Uniunea Europeană,Australia, state de pe continentulasiatic precum: Rusia, HongKong, Singapore și unele ţări dinAfrica de Sud. Standardele US GAAP își au originea și suntutilizate în Statele Unite aleAmericii.

Având în vedere faptul că IFRSeste privit ca un sistem care sebazează pe principii contabile iarUS GAAP este văzut în general caun sistem ce are la bază rigurozi-tatea, adică se bazează pe regulistricte şi precise, apare sentimen-tul că un sistem care se bazeazăpe reguli este mai vulnerabil înfața abuzurilor decât un sistemcare se bazează pe principii.Astfel, se ridică întrebarea dacăriscul de faliment este determinat

și influențat în funcție de siste-mul de raportare aplicat? Dacăluăm în considerare principiulcontinuității activității, sub egidaIFRS entitatea trebuie să semna-leze dacă are indicii în ceea cepriveşte scăderea semnificativă aactivității, pe când în sistemul deraportare US GAAP există o tri-mitere la literatura de specialitateprin care se precizează că aceastăsarcină este investigată de audi-tor.

Între IFRS și US GAAP existăcâteva diferențe, precum celecare privesc evaluarea imobiliză-rilor, evaluarea fondului comer-cial și a activelor necorporale,

evaluarea stocurilor, corectareaerorilor contabile, capitalizareacheltuielilor de cercetare și dez-voltare dar și privind conceptelefolosite. În primul rând, USGAAP recomandă evaluareaimobilizărilor la valoarea cea maimică dintre cost și valoarea depiață, nu interzice folosirea meto-dei LIFO pentru evaluarea stocu-rilor, permite capitalizarea chel-tuielilor de cercetare și dezvoltarepe măsura apariției lor. Înschimb, IFRS recomandă atâtfolosirea costului istoric ținân-du-se cont de amortizări dar pre-vede şi folosirea reevaluărilorpentru a determina valoarea

17Anul 8 - 1/2019

Riscul de faliment

justă a acestora, care este funda-mentată pe baza unui raport deevaluare. IFRS nu permit folosi-rea metodei LIFO și permit capi-talizarea costurilor de cercetareși dezvoltare, doar dacă îndepli-nesc condițiile impuse de stan-dard (Ampofo, Sellani, 2005).În ceea ce privește evaluarea sto-curilor apare o diferenţă careconstă în faptul că, spre deosebi-re de IFRS, aceeași metodă deevaluare, nu este necesar să fieaplicată tuturor stocurilor care auaceeaşi natură și utilizare simila-ră pentru entitate (KPMG’sGlobal IFRS Institut, 2014).Privind reevaluarea activelornecorporale, US GAAP interzicereevaluarea acestora, în timp ceIFRS permit reevaluarea active-lor necorporale, cu condiția capentru acestea să existe o piațăactivă.

Având în vedere diferenţele pre-zentate dintre US GAAP şi IFRSputem afirma că un factor impor-tant în determinarea riscului defaliment este reprezentat de sis-temul de raportare, unele opiniiînclinând să afirme că regulilestricte pe care se bazează USGAAP reprezintă un cadru maifavorabil pentru manipulareasituaţiilor financiare (Lemus,2014).

3. Metodologia cercetării

În continuare prezentăm princi-palele instrumente utilizate decercetători, cu scopul analizei șideterminării probabilității defaliment a unei companii sau aunui sector de activitate. De asemenea, vom avea în vedere și rezultatele obținute prin aplicarea modelelor exem-plificate.

3.1. Modele econome-trice de estimarea riscului de faliment

Falimentul este definit drept oprocedură prin care se are învedere lichidarea averii compa-niei cu scopul acoperirii pasivelorpe care aceasta le deține, fiindurmată de radierea din registrulîn care este înmatriculată (Legea85/2006). Dar, pentru a ajungela această procedură, scădereagraduală în ceea ce privește sta-rea economico-financiară trebuiesă fie previzibilă (Mironiuc,2006). Această premisă a repre-

zentat pentru mulți cercetătoriun punct de plecare în analiza șideterminarea riscurilor asociatefalimentului. Literatura de spe-cialitate menționează câtevamodele de determinare a risculuide faliment, care se împart astfel:Metode bazate pe analiza finan-ciar-patrimonială și Metoda sco-rurilor.

3.1.1. Analiza risculuide faliment prinanaliza financiar-patrimonială

Incapacitatea de plată a firmei,nivelul ridicat al cheltuielilor cu

18


principalele categorii de cheltu-ieli (salarii, impozite) reprezintăcâteva elemente ce pot reprezen-ta simptome ale falimentului.Astfel, pentru evaluarea risculuide faliment se are în vedere ana-liza financiar-patrimonială încare sunt prioritare valoarea șisolvabilitatea companiei(Munteanu, 2010). Principaleleinstrumente utilizate pentru eva-luarea riscului de faliment sunt:analiza fondului de rulment, ana-liza ratelor de solvabilitate și ana-liza trezoreriei nete.

Fondul de rulment reprezintăacel surplus rezultat în urma aco-peririi nevoilor de finanțare petermen lung din capitalul perma-nent și care poate fi utilizată pen-tru acoperirea nevoilor pe termenscurt. Ratele de solvabilitateexprimă capacitatea companieide a-şi onora obligațiile pe ter-men lung și se calculează caraport între capitalurile proprii șitotalul capitalurilor deținute decompanie (capital propriu șicapital străin). Trezoreria netăeste un indicator al echilibruluifinanciar și exprimă capacitateaîntreprinderii de a se finanța dinresurse proprii. Semnul negatival trezoreriei nete poate fi unindiciu al unui posibil faliment.

Rezultatele financiare ale uneicompanii pot scădea în timp, caurmare a nevoii tot mai ridicatede noi informații cât mai precise.Astfel, o companie poate fi înpragul falimentului, chiar dacăsituația financiară privind pozițiași performanța financiară prezin-tă valori favorabile. Mai exact,este necesară o evaluare a fluxu-rilor de trezorerie a companiei.

Subramanyam (2007) a analizatdiferența dintre performanțafinanciară și situația fluxurilor detrezorerie cu scopul previzionăriipe termen scurt și lung a bazei de

evaluare a companiei. Rezultatelestudiului au concluzionat faptulcă rezultatele obținute de compa-nie pot fi utilizate pentru previ-zionarea pe termen lung ca bazăde evaluare a companiei, în timpce fluxurile de trezorerie pot fiutilizate ca bază de evaluare petermen scurt.

3.1.2. Analiza risculuide faliment prin metoda scorurilor

Analiza riscului de faliment prinmetoda scorurilor are în vederecomponenta predictivă în evalua-rea riscului de faliment utilizândtehnici ale analizei discriminante.Mai precis, pentru analiza riscu-lui de faliment, populația totalăva fi împărțită în două categorii:companii sănătoase și companiicu dificultăți financiare. Analizadiscriminantă are în vederedeterminarea apartenenței laanumite clase a unui element saua unor elemente cu un grad ridi-cat de relevanță prin utilizareaunor modele sau tehnici specifice(Armeanu ş.a., 2012).Principalele modele econometri-ce de stabilire a riscului de fali-ment sunt: Modelul Altman,Modelul Conan-Holder, ModelulCentralei Bilanțurilor BănciiFranței și Modelul Robu-Mironiuc.

Modelul Altman

Modelul Altman este o metodăscor apărută pentru prima datăîn Statele Unite în anul 1968 și seprezintă astfel:

Unde:

X1 – exprimă raportul dintreactivele circulante nete șiactivul total;

X2 – exprimă raportul dintreprofitul reinvestit și profitultotal;

X3 – exprimă raportul dintrerezultatul reinvestit înain-tea impozitării și activultotal;

X4 – exprimă raportul dintrecapitalizarea bursieră șidatoriile pe termen scurt;

X5 – exprimă raportul dintrecifra de afaceri și activultotal.

Cu scopul interpretării rezultate-lor se vor avea în vedere urmă-toarele intervale stabilite de lite-ratura de specialitate:

i. Dacă rezultatul obținut estepeste valoare 3, companiaanalizată este solvabilă ilus-trând situația financiarăbună a acesteia;

ii. Dacă rezultatul obținut estesub valoarea de 1,8, riscul defaliment al companiei anali-zată este iminent;

iii. Dacă rezultatul obținut seîncadrează între valorile 1,8și 3, compania analizată pre-zintă o situație financiarădificilă caracterizată printr-odiminuare vizibilă aperformanțelor financiare aleacesteia.

Ally ş.a. (2019) au analizat risculde faliment asupra unui eșantionde şase companii ce activează îndomeniul industrial în perioada2010-2014. Companiile analizatesunt cotate la Bursa de Valori dinDar es Salaam, Tanzania.

Aplicând modelul Altman, rezul-tatele studiului au concluzionatfaptul că, companiile ce își

19Anul 8 - 1/2019

Riscul de faliment

desfășoară activitatea în ritmnormal înregistrează valori încreștere ale variabilelor: totalvânzări, fond de rulment și arezultatului înainte de impozitareși dobânzi. În ceea ce priveștecompaniile ce întâmpinădificultăți de ordin financiar,principala cauză face referire laraportul ridicat al datoriilor înstructura vânzărilor, în creșterede la o perioadă la alta. Reco -mandările sugerate de prezentulstudiu fac referire la restruc -turarea costurilor și a surselorfondului de rulment cu scopulsporirii capacităților deproducție.

Un alt studiu cu impact asupraanalizei riscului de faliment a fostreprezentat de analizasuperiorității dintre modelulAltman și modelul KMV-Merton(Narendar, 2019). Populaţia stu-diată în prezentul studiu estealcătuită din nouă companii careau depus o cerere de faliment laBiroul pentru ReconstrucțiaIndustrială și Financiară India, înperioada 2007-2012. Datelefinanciare utilizate au fost repre-zentate de informaţiile financiareraportate cu cinci ani înainte dedata înaintării cererii. Rezultatelestudiului au concluzionat supe-rioritatea modelului Altman Z-score comparativ cu modelulKMV-Merton, datorită capacitățiiacestuia de a previziona falimen-tul acesteia cu doi ani înainte.Modelul KMV-Merton nu prezin-tă o perioadă exactă în care com-pania este susceptibilă de intrareîn faliment. Această imposibilita-te este urmarea dependenței devolatilitatea capitalurilor proprii,care în domeniul industrial dinIndia este inexistentă. Mai mult,o creștere a volatilității din cauzapanicii la nivelul pieţei sau indus-triei poate determina modelul

KMV-Merton să producă erori deestimare.

Modelul Conan-Holder

Modelul Conan-Holder este unalt model utilizat în analiza riscu-lui de faliment. Apărut în anul1978, modelul permite clasifica-rea companiilor în două catego-rii: falimentare și normale.Modelul se prezintă astfel:

Unde:

X1 – exprimă indicatorul lichidi-tate rapidă;

X2 – exprimă rata stabilitățiifinanciare;

X3 – exprimă raportul de pozițiecalculat ca raport între chel-tuielile financiare și cifra deafaceri;

X4 – exprimă ponderea cheltuie-lilor cu personalul în valoa-rea adăugată;

X5 – exprimă capacitatea brutăde rambursare calculată caraport între excedentul brutde exploatare și datoriiletotale.

Cu scopul interpretării rezultate-lor se vor avea în vedere urmă-toarele intervale stabilite de lite-ratura de specialitate:

i. în cazul în care Z < -0,05situaţie catastrofală - proba-bilitate de faliment peste90%;

ii. în cazul în care -0,05 < Z <0,04 situaţie nefavorabilă -probabilitate de falimentîntre 65% şi 90%;în cazul în care 0,04 < Z <

0,10 situaţie incertă - proba-bilitate de faliment între 30%şi 65%;

iii. în cazul în care 0,10 < Z <0,16 situaţie favorabilă - pro-babilitate de faliment între10% şi 30%;

iv. în cazul în care Z > 0,16situaţie foarte bună - proba-bilitate de faliment sub 10%.

Modelul CentraleiBilanțurilor Băncii Franței

Modelul Centralei BilanțurilorBăncii Franței a fost elaborat lasfârșitul anului 1970, ca rezultatal unui studiu asupra unuieșantion de 3000 de companii,pe parcursul a trei exerciții finan-ciare. Modelul se prezintă astfel:

Unde:

R1 – reprezintă raportul dintrecheltuielile financiare șiexcedentul brut din exploa-tare;

R3 – reprezintă raportul dintrecapitalul permanent și capi-talul investit;

R3 – reprezintă raportul dintrecapacitatea deautofinanțare și datoriiletotale;

R4 – reprezintă raportul dintreexcedentul brut din exploa-tare și cifra de afaceri;

R5 – reprezintă raportul dintredatoriile comerciale și tota-lul achizițiilor comercialeînmulțit cu 360 zile;

R6 – reprezintă raportul dintrevariația valorii adăugate;

R7 – reprezintă raportul dintrevaloarea creanțelor comer-ciale și cifra de afaceriînmulțit cu 360 zile;

20


R8 – reprezintă raportul dintresuma investițiilor pentruexploatare și valoarea adau-gată a întreprinderii;

Modul de interpretare specificacestui model este prezentat înTabelul 1.

Modelul Robu-Mironiuc

Modelul Robu-Mironiuc a fostrealizat în urma unui studiu efec-tuat asupra a 100 de companii ceactivează în sectoare diferite,cotate la Bursa de ValoriBucurești (Șușu, 2014).Rezultatele studiului au identifi-cat cu un nivel de încredere de95% că riscul ca o companie săintre în faliment este de 50,14%.

Modelul Robu-Mironiuc se pre-zintă astfel:

Unde:

X1 – reprezintă raportul dintredatoriile totale;

X2 – reprezintă raportul dintrecapitalurile proprii și totalsurse;

X3 – reprezintă raportul dintrerezultatul brut înainte de

impozite și dobânzi și capi-talurile proprii;

X4 – reprezintă raportul dintredatoriile totale și totalpasiv;

X5 – reprezintă raportul dintrerezultatul net și cifra de afa-ceri;

X6 – reprezintă raportul dintrerezultatul brut înainte deimpozite și dobânzi și totalactiv;

X7 – reprezintă raportul dintrecheltuielile financiare șicifra de afaceri;

X8 – reprezintă raportul dintretrezoreria netă și datoriilecurente.

Pentru interpretarea corectă arezultatelor se vor avea în vedereurmătoarele rezultate:

è Dacă -5 ≤ Z 0 atunci entita-tea prezintă un risc de fali-ment ridicat;

è Dacă 0 ≤ Z 0,6 atunci enti-tatea prezintă un risc de fali-ment mediu;

è Dacă 0,6 ≤ Z 2,5 atunci enti-tatea prezintă un risc de fali-ment scăzut.

Pe baza modelului Robu-Mironiuc, Șușu (2014) a elaborat

un model de analiză a riscului defaliment având drept eșantiondouă companii: Turism Covasnaşi Dorna Turism. Perioada anali-zată a fost cuprinsă între anii2009-2013. Rezultatele studiuluiau concluzionat faptul că celedouă companii analizate nu potcontracta credite bancare, dincauza nivelului ridicat al credite-lor pe termen scurt ce acoperădeficitele de trezorerie netă.Analiza riscului de faliment aconfirmat ipoteza conform căreiarezultatele obținute de companiepot avea impact semnificativ asu-pra nivelului creditelor și al ris-cului de faliment.

ConcluziiRiscul de faliment reprezintăpentru cercetători un punct deplecare ce poate fi studiat atâtprin analiza financiar-patrimo-nială, cât și prin metoda scoruri-lor. Pornind de la premisa con-form căreia economia naţionalăși globală se schimbă de la o zi laalta, testele pot suferi anumitemodificări ce nu permit genera-rea unui rezultat precis. Heffman(2005) concluziona în articolulsău necesitatea calibrării modele-lor, precum și a actualizării varia-bilelor utilizate cu scopul dimi-nuării erorilor ce pot apărea înurma analizei unor date istorice.

Astfel, elaborarea unui modelpentru analiza riscului de fali-ment reprezintă o provocare pen-tru cercetător, din cauza schim-bărilor dese ce pot apărea înspațiul economic analizat, pre-cum și a nepublicării situațiilorîn care compania intră într-unproces de faliment, aspect ce pre-supune o analiză mai detaliată afenomenului, sporind complexi-tatea acestuia. u

21Anul 8 - 1/2019

Riscul de faliment

22


1. Ally, O., Kembo, M., B., (2019), „Testing financialdistress of manufacturing firms in Tanzania: anapplication of altman z-score model”, vol. II, Issue II.

2. Altman, E. I. (1968), „Financial ratio analysis, Dis -criminant analysis and the prediction of corporatebankruptcy”, Journal of Finance, 23(4), 589-609.

3. Andreica, M. E. (2013) „Modele de avertizare timpu-rie a firmelor neproductive. Studiul de caz al firmelorromânești listate pe RASDAQ”, Economie teo reticăşi aplicată, vol. XX (2013), No. 5(582), pp. 4-12.

4. Armeanu, D. S., Cioaca, S.I. (2015) ”An Assessmentof the Bankruptcy Risk on the Romanian CapitalMarket, Procedia”, Social and Behavioral Sciences,vol. 182, pp. 535-542.

5. Armeanu, Ș., D., Vintilă, G., Moscalu, M., Filipescu,M., O., Lazăr, P., (2012), „Utilizarea tehnicilor deanaliză cantitativă a datelor pentru estimarea riscu-lui de faliment al corporaţiilor, volumul XIX, no. 1,pp. 86-102.

6. Beca, M., Nișulescu, I., A. (2014), ”The impact of theeconomic crisis on the corporate insolvency’s evolu-tion in Romania”, Procedia - Social and BehavioralSciences, vol. 109, pp. 891-895.

7. Dardac, N., Moinescu, B., „Evaluarea cantitativă ariscului de credit din perspectiva Basel II”.

8. Dawsey, A., E. (2015) „State bankruptcy laws and theresponsiveness of credit card demand”, Journal ofEconomics and Business, vol. 81, pp. 54–76.

9. Dumitrescu, G. (2009), „Studii de cercetare cu privi-re la riscul de faliment. Modele şi metode de previ-zionare”, Romanian Statistical Review, nr. 4/2010,pp. 32-44.

10. Fang-Mei Tseng, Yi-Chung Hu (2010), „Comparingfour bankruptcy prediction models: Logit, quadraticinterval logit, neural and fuzzy neural networks”,Expert Systems with Applications, nr. 13, 2010, pp.1846-1853.

11. Gheorghe, H. (2009), „Riscul de faliment – punctcentral în diagnosticul financiar – contabil”, AnaleleUniversităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu,Seria Economie, Nr. 3/2009, pp. 321-332.

12. Harada, N., Kageyama N. (2011), ”Bankruptcydynamics in Japan”, Japan and the World Economy,vol. 23, pp. 119–128.

13. Heffernan, S. (2005), Modern Banking, Wiley.14. Iraj Hashi (1995), “The Economics of Bankruptcy,

Reorganisation and Liquidation: Lessons for EastEuropean Transitional Economies”, StaffordshireUniversity Stoke on Trent, U.K, 1995, pp. 1-30.

15. KPMG’s Global IFRS Institut – “ IFRS compared toUS GAAP: An overview”- KPMG, 2014.

16. Lemus, E. (2014), “ The Similarities and Differences

between the Financial Reporting Standards underUnited States. GAAP versus IFRS ” Global Journal ofManagement and Business Research: Accountingand Auditing, vol 14.

17. Mironiuc, M., „Analiză economico – financiară”,editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006, pp. 425-450.

18. Mironiuc, M., Robu, M-A.,Robu I-B., „A practicalmodel for testing the Going- Concern’’ assumption inthe financial audit engagement for Romanian quotedcompanies”, Audit Financiar, anul X, nr.86, 2/2012,pp. 13-23.

19. Munteanu, G., (2010), Metode de analiză a risculuide faliment, Romanian Statistical Review, nr. 12.

20. Neira, J., (2019), „Bankruptcy and corss-countrydifferences in productivity”, Journal of EconomicBehavior & Organization, vol. 157, pp. 359-381.

21. Popescu, G., Popescu, V. A., Popescu C. R. (2009),„Rolul auditorului în evaluarea riscului de falimentîn condiţiile crizei globale”, Audit Financiar, vol. 7,no. 9, pp. 7-14.

22. Prodan-Palade, D. (2017), „Modele de previziune ariscului de faliment pe baza reţelelor neuronale arti-ficiale”, Audit Financiar, vol. XV, nr. 3(147)/2017,pp. 418-429

23. Robu, M. A., Mironiuc M., Robu I. B. (2012), „Unmodel practic pentru testarea ipotezei de “going-con-cern” în cadrul misiunii de audit financiar pentru fir-mele românesti cotate”, Research Gate.

24. Singhal, R., Zhu Y (2013), ”Bankruptcy risk, costsand corporate diversification” Journal of Banking &Finance, vol. 37, Issue no. 5, pp. 1475-1489.

25. Subramanyam, K., R., Venkatachalam M., (2007)Earnings, Cash Flows, and Ex Post Intrinsic Value ofEquity, The Accounting Review, vol. 82, No. 2, pp. 457-481.

26. Susu, Ș., (2014), “Analysis Model Using RobuMironiuc In Predicting Risk Of BankruptcyRomanian Companies,” Annals - Economy Series,Constantin Brancusi University, Faculty ofEconomics, vol. 4, pages 80-86.

27. Tiana, S., Yub Y. (2017), International Review ofEconomics & Finance, vol. 51, pp. 510-526.

28. Verwijmerena, P., Derwallbc J. (2010), „Employeewell-being, firm leverage, and bankruptcy risk”,Journal of Banking & Finance, vol. 34, no. 5, pp.956-964.

29. Vintilă, G., Toroapă, G. M. (2012), ”Forecasting theBankruptcy Risk on the Example of RomanianEnterprises”, Revista română de Statistică ,Supliment trim. II/2012.

30. Weitzel, W., Jonsson, E. (1989) ” Decline inOrganizations: A Literature Integration andExtension”, Administrative Science Quarterly, vol. 34, no. 1, pp. 91-109.

Bibliografie

În ultimii ani se observă un inte-res crescut din partea companii-lor către transformarea procesu-lui de management alperformanței dintr-unul rigid,concentrat pe proces și văzut maidegrabă ca un exercițiu de con-formitate cu cerințele interne,către un sistem autentic demanagement și dezvoltare aperformanței angajaților.

Companii precum Adobe,Accenture sau GE au fost printrecele care anunțau acum câțivaani că renunță la procesele clasi-ce de management alperformanței, iar de atuncimanagementul performanței atrecut printr-o celebră„revoluție”. Un nou model seremarcă - managementulperformanței agil. Care suntingredientele cheie ale unui astfelde proces?

Flexibilitate Organizațiile se îndepărtează demodelul obiectivelor anuale și seîndreaptă către unul în careobiectivele sunt dinamice, ținândcont de mediul în continuăschimbare din organizații sau dinpiață. Se stabilesc obiective peproiecte sau priorități pe termenscurt, iar acestea sunt monitori-zate și discutate frecvent. Chiar șiîn cazul obiectivelor anuale,organizațiile pun un mai mareaccent pe revizuirea periodică aacestora și adaptarea lor, atuncicând este necesar.

Feedback continuu Feedback-ul continuu, care răs-punde așteptării noilor generațiide feedback “just-in-time”, devi-ne un element central al noilor

abordări în managementulperformanței. Angajații pot soli-cita și oferi feedback în timp real,iar calitatea feedback-ului creștesemnificativ, acesta fiind maispecific, mai relevant și mai ușorde pus în practică.

Sunt folosite din ce în ce maimult abordări de tip feedback360 de grade, în care un angajatprimește feedback nu doar de lasuperiorul direct ci și de la alțicolegi sau manageri dinorganizație cu careinteracționează, ceea ce oferă operspectivă mai puțin subiectivăîn evaluarea performanței.

Coaching Managerii sunt în contact frec-vent cu angajații și sunt disponi-bili să ofere suportul necesarpentru atingerea obiectivelor saudezvoltarea competențelor nece-sare.

SimplitateNu în ultimul rând, organizațiilese îndreaptă către un proces șiinstrumente ușor de folosit atâtpentru angajați şi manageri, câtși pentru departamentele de HR,responsabile de proces.

Tehnologia trece și ea printr-oschimbare, vechile sisteme demanagement al performanțeineputând susține nevoile de sim-plitate, flexibilitate și dinamismcare sunt prioritare în noile abor-dări. Aplicațiile cloud devin totmai populare, sunt ușor deimplementat, de personalizat șiadoptat în organizații.

Deși această abordare a manage-mentului performanței este încărelativ nouă, companiile care auadoptat-o raportează o serie de

23Anul 8 - 1/2019


De la evaluareanuală la managementulcontinuu al performanței

Claudia STANSenior Manager, People services, KPMG

rezultate impresionante:creșterea motivării și a angaja-mentului, reducerea fluctuațieide personal, creștereaproductivității.

Lista de beneficii aduce argu-mente puternice pentru oriceorganizație care simte nevoia dea renunța la abordăriletradiționale ale acestui proces,dur criticat în ultimii ani.

Feedback-ul oferit latimp motiveazăangajații, ceea ce conduce la reducereafluctuației și absenteismului Feedback-ul o dată sau de câtevaori pe an va fi de cele mai multeori prea vag și oferit prea târziu

ca să mai fie relevant. O aborda-re continuă a feedback-ului con-duce la creșterea motivațieiangajaților, deoarece aceștia suntîn contact permanent cu manage-rii, într-o comunicare deschisă,știu mereu cum se raportează laașteptările acestora sau laprioritățile agreate și au ocazia dea interveni în timp real asupraariilor care necesităîmbunătățire.

24


Angajații devin astfel maiimplicați în activitatea lor, ceeace înseamnă că sunt mai produc-tivi, mai motivați și mai dedicațicompaniei lor.

Managementul continuu alperformanței oferă maimultă claritate în ceeace privește obiectiveleși așteptărilePrin feedback-ul continuu, întimp real, managerii își potcomunica echipei în mod trans-parent așteptările și viziunea. Oastfel de comunicare frecventă îiajută pe angajați să obțină maimultă claritate și mai puținăincertitudine cu privire la obiecti-vele pe care trebuie să le urmezeși comportamentele așteptate,precum și progresul față deașteptări.

Feedback-ul frecventcontribuie la dezvoltarea continuă a angajaților Feedback-ul constant permiteangajaților să se dezvolte în modcontinuu, ceea ce contribuie lacreșterea competențelor dar și lao mai bună performanță perso-nală și organizațională.Managerii pot identifica și ei mairapid arii de îmbunătățire și potoferi suportul necesarangajaților.

În contextul unei piețe a munciiextrem de dificile în care deseoriangajatorii angajează oameni maidegrabă pentru potențialul de adezvolta abilitățile dorite, decât

pentru experiența dovedită, unastfel de instrument permitemanagerilor să identifice și săgestioneze rapid nevoile concretede dezvoltare a competențelornecesare.

Oferă o perspectivă mai obiectivă asupraperformanțeiangajaților Feedback-ul colectat provine dela mai mulți colegi cu care unangajat interacționează în activi-tatea sa, fie că este vorba de maimulți manageri, de colegi de peacelași nivel ierarhic, sau desubordonați. Astfel de date suntcolectate și accesibile pe tot par-

cursul anului iar companiile au,în acest mod, la dispoziție oimagine mult mai amplă asupraperformanței angajatului, ceea ceduce la un proces mai obiectiv șila mai puține surprize în momen-tul evaluării performanței.

Evaluarea mai eficientăa performanței Atunci când feedback-ul este ofe-rit și colectat pe tot parcursulanului, în momentul evaluăriiperformanței toate datele suntdeja disponibile și ușor de folositde către manageri și angajați.Timpul petrecut pentru pregăti-rea discuției de evaluare aperformanței este mult redus, iarconversația este mult mai valo-roasă. u

25Anul 8 - 1/2019

managementul performanţei

Vă invităm să citiți mai mult despre KPMG QuercusAppPerformance și revoluția în Managementul Performanței

pe site-ul https://www.quercusapp.com/sau să ne contactați pentru

o sesiune demo la [email protected].

Acest raport este un rezumat alconcluziilor studiului privind gra-dul de satisfacție al membrilorrealizat de Camera AuditorilorFinanciari din România la înce-putul acestui an. Ancheta a fostefectuată on-line iar răspunsurileau fost primite în intervalul 13martie-25mai. Acest raport pre-zintă date agregate de la 487 derespondenți. Tema care stă la

baza acestui Raport ar putea firezumată cu următoareaafirmație: Mereu în căutareaunor modalități mai bune dea ne servi membrii.

Tonul constatărilor este unulpozitiv, cu zone notabile caremerită atenție. Membrii noştriapreciază munca pe care CAFR oface în prezent și ar dori să ne

extindem în domenii conexe, înspecial pe partea de reglementareși pregătire profesională. În cazulîn care membrii au considerat căCAFR are activități deficitare,aceștia au oferit critici constructi-ve pentru a ne ghida obiectiv.Membrii vor, de asemenea, caasociația să-și extindă atribuțiileactuale.

Obiectivul studiului a fost acelade a cuantifica satisfacția mem-brilor față de activitățile CAFR șide a identifica prioritățile mem-brilor în următorii ani. Astfel, amoferit posibilitatea de a evaluacalitatea serviciilor prestate deinstituţia noastrǎ. În acest modCAFR înţelege să acorde maximăatenţie necesităţilor actuale şi vii-toare ale membrilor săi, venindîn întâmpinarea cerinţelor aces-tora pentru creşterea performan-ţelor sale şi pentru asigurareaunui nivel ridicat de satisfacţie amembrilor. Percepţia auditorilorfinanciari în ceea ce priveşteprestaţia organizației noastre vareprezenta un ajutor deosebit,întrucât suntem preocupaţi deîmbunǎtǎţirea continuă a calităţiiserviciilor noastre.


Rezultatele sondajuluiprivind gradul de satisfacție al membrilor CAFR

26

Măsurarea satisfacției membrilorfață de organizație este un ele-ment cheie al gestionării strategi-ce eficiente, iar Consiliul CAFR seangajează să ofere membrilorservicii de calitate bazate penecesitățile lor.

Acest raport a oferit CAFR unpunct de referință în raport cucare poate acum să măsoareactivitățile viitoare. De asemenea,a demonstrat membrilor deschi-derea Consiliului Camerei pentrucontribuția lor, după cum reiesedin expresia de recunoștință aunor membri care și-au exprimatplăcuta surprindere la efectuareastudiului. Literatura în domeniulguvernării asociațiilor profesio-nale solicită efectuarea de sonda-je regulate ca element-cheie almanagementului strategic. Dinaceste motive, vom continua cuacest sondaj pe o bază regulată,anuală. Veți fi astfel rugați săparticipați la un sondaj desatisfacție care va continua săpună întrebări similare și care vafi îmbunătățit la fiecare ediție pebaza feedback-ului dumneavoas-tră. Frecvența ar trebui să fiesuficientă pentru a furniza olinearitate, fără a provoca obo-seală, iar structura similară artrebui să permită comparațiivaloroase, permițând Consiliuluisă urmărească schimbările.

Cred membrii că CAFR își îndeplineștemisiunea?Aceasta ar putea fi consideratăcheia sondajului. Din toate punc-tele de vedere răspunsurile pri-mite au fost pozitive. Am primitastfel răspunsuri încurajatoareprivind modalitatea colaborării(53,2% foarte bună, 34,5% bună,8% satisfăcătoare, 2,5% deficitarăAnul 8 - 1/2019

27

sondaj

și 1,8% defectuoasă), comunica-rea (57,1% foarte bună, 30,4%bună, 8,4% satisfăcătoare, 2,3%deficitară și 1,8% defectuoasă),serviciile oferite (49,3% foartebune, 38% bune, 6,2% satisfăcă-toare, 4,1% deficitare, 2,5%defectu0ase), pregătirea profesio-nală (59,3% foarte bună, 29,4%bună, 8,4% satisfăcătoare, 3,5%deficitare, 3,1% defectuoase),activitatea desfășurată de cătrereprezentanțele zonale (47,6%foarte bună, 39,6 bună, 9,2%satisfăcătoare, 1,4% deficitară,2,1% defectuoasă).

Rata crescută a numărului derespondenți și covârșitoareleaprecieri pozitive sunt un indica-tor al efortului depus de echipaCAFR atât cea executivă care seaflă în contact direct cu auditoriifinanciari, cât și cea strategică aConsiliului. Chiar dacă în numărmult mai mic există și membrinemulțumiți de activitateaCamerei, sau mai puținmulțumiți. În raport cu situațiileridicate de către aceștia, strategiade management prevede 3 pași :

è ascultă și înțelege,

è găsește o soluție,

è răspunde,

è urmărește nivelul satisfacțieiulterioare.

Întrebările deschise au primitsugestii multiple și valoroase.

Referitor la îmbunătățirea comu-nicării cu CAFR a fost reiteratăidea unui nou website cu ointerfață prietenoasă cu utilizato-rii dar și intensificarea ritmuluicomunicărilor pe email cu maimulte informații utile sau admi-nistrative. De asemenea, au fostsolicitate de către majoritatearespondenților mai multe întâl-niri profesionale atât în teritoriucât și la București pe teme de

28


interes din economie, din țară șidin străinatate, workshopuri cuteme inovative, de genul impac-tului Big Analytics asupra auditu-lui, susținute de experti în dome-niu dar și a unor întalniri cumembrii pentru a se putea faceschimb de idei și bune practici.

În cazul acestei solicitări a opi-niei privind comunicarea, defini-torii sunt următoarele mesaje :„Lucrurile s-au îmbunătăţit sem-nificativ în ultimii ani.” și „Tottimpul este loc de mai bine”.

Activitățile pe care membrii credcă CAFR ar trebui să le întreprin-dă în plus vizează promovareamai intensă a profesiei, cerceta-rea și inovarea concretizate înmateriale de dezbatere cu mem-brii, sporirea întâlnirilor cu ace-ştia, întocmirea unui model deDosar de audit cu proceduri, aunui program informatic pus ladispozitia membrilor, a unuinumăr crescut de cursuri atât însistem clasic cât și online.

Pe tot cuprinsul răspunsurilorprimite la întrebările deschise amîntâlnit numeroase referiri laAutoritatea pentru supraveghe-rea publică a activităţii de auditstatutar (ASPAAS). Astfel, sfatu-rile dumneavoastră au baleat dela reprezentarea în relația cuASPAAS la semnarea unui proto-col cu ASPAAS privind echivala-rea pregătirii profesionale.

Echipa CAFR ține să mulțu -mească tuturor respondențilorpentru timpul acordat completă-rii acestui sondaj și vă asigură căva ține cont de sugestiile dum-neavoastră în elaborarea șiimplementarea planului și strate-giei de activitate din perioadaurmătoare.

A consemnat,Anca Ţiura,

CAFR

29Anul 8 - 1/2019

sondaj

30

31Anul 8 - 1/2019

IntroducereAbordarea diverselor proceduri și a normelor actua-le naţionale privind impozitarea cu reţinere la sursăva contribui la realizarea obiectivelor proiectuluiUniunea piețelor de capital iniţiat de ComisiaEuropeană. Uniunea piețelor de capital nu se referădoar la introducerea unor noi norme legislative șimăsuri, ci și la eliminarea barierelor, simplificarearegulilor și eficientizare.

Accountancy Europe consideră că proiectul privinduniunea piețelor de capital reprezintă un pas pozitivspre diversificarea oportunităților de finanțare înEuropa și îmbunătățirea accesului întreprinderilorla finanțare, inclusiv a IMM-urilor.

Această lucrare reprezintă o continuare a angaja-mentului Accountancy Europe faţă de pieţele decapital integrat din Europa. Scopul este de a încura-ja participarea la dezbaterea publică privind eficien-tizarea procedurilor de impozitare cu reţinere lasursă şi, totodată, de a stimula investiţiile transfron-taliere şi de a promova uniunea pieţelor de capitalîn UE.

Ce reprezintă impozitarea cu reţinere la sursă?În această lucrare, vom examina impozitareacu reţinere la sursă în contextul veniturilorpasive transfrontaliere, precum dividendele,redevenţele şi dobânzile.

Impozitul este dedus la sursă de către plătitorîn statul membru UE în care este generat şieste conceput ca fiind un avans la obligaţia fis-cală locală a beneficiarului. Acest lucru contri-buie atât la simplificarea sistemului fiscal, asi-gurându-se că mulți contribuabili nu vor maitrebui să depună declarații fiscale, cât și la pro-tejarea veniturilor fiscale prin reducereaposibilității ca impozitul să nu fie raportatși/sau achitat.

Procentul impozitului cu reţinere la sursăvariază considerabil, dar sunt de obicei cuprin-se între 10 şi 30%.

Impozitul reținut la sursă și dubla impunereCele mai multe sisteme de impozitare a veniturilorcorporative și individuale se bazează pe principiulreşedinţei – şi anume, o ţară poate colecta impozitepe venit de la persoane fizice dacă acestea sunt rezi-dente sau domiciliate în acea ţară, indiferent delocul în care se află sursa de venit. În cazulinvestițiilor transfrontaliere, impozitarea cu reţinerela sursă poate conduce cu uşurinţă la dublă impune-re – o dată în țara în care este reținut impozitul șiîncă o dată în statul membru al UE în care este rezi-dent investitorul.

Aceasta este o problemă veche, de-a lungul timpuluifiind introduse diferite măsuri pentru a reduce posi-bilitatea dublei impuneri. Convențiile privind dublaimpunere urmăresc să atenueze impactul negativprin eliminarea impozitării la sursă în anumitecircumstanțe și prin reducerea procentelor în altecazuri. Autorităţile guvernamentale oferă frecventscutiri unilaterale, în cazul în care impozitul dedusla sursă poate fi folosit sub forma unui credit care sescade din impozitul intern achitat de investitor înţara în care este rezident.

De asemenea, este posibil ca investitorii din străină-tate să solicite o restituire a impozitului reţinut lasursă. Acest lucru este deosebit de important dacăbeneficiarul nu este contribuabil sau dacăorganizația care primește venitul nu este în măsurăsă solicite scutirea de impozit, indiferent de motiv(aşa cum se poate întâmpla adesea cu organismelede plasament colectiv).

Prezentarea contextuluiProcedurile actuale pentru investitorii care solicitărestituirea impozitului reţinut la sursă sunt greu deaplicat, costisitoare şi necesită timp. Acestea nusunt armonizate în întreaga UE. Aceasta este o pro-blemă importantă. Comisia Europeană estimează căpreţul total al proceselor ineficiente de restituire aimpozitului reţinut la sursă este de 8,4 miliarde deeuro pe an din care 6,03 miliarde de euro reprezintăscutirea de impozit nerevendicată de contribuabili.1

Ca atare, aceste costuri au fost identificate de gru-purile de experți ale Comisiei Europene2 ca fiind

32

Provocări și tendinţe internaţionale

1 Sursa http://ec.europa.eu/transparency/regexpert/index.cfm?do=groupDetail.groupDetailDoc&id= 28783&no=6

unul dintre cele mai mari obstacole pentru liberacirculaţie a capitalului şi, în special, pentru o piaţăde capital eficientă. S-a concluzionat că aceste barie-re au, în special, un impact asupra investitorilorpersoane fizice și a investitorilor mici.

Într-adevăr, experţii uniunii pieţelor de capital con-vin asupra faptului că aducerea economiilor nete alegospodăriilor europene pe pieţele de capital, fiedirect, fie prin produse financiare oferite de terţieste esenţială. Cu toate acestea, gospodăriile vor fidescurajate să facă aceste investiții în cazul în carepierd veniturile din investiții ca urmare a impozitu-lui reţinut la sursă şi care nu a fost nerecuperat.

În consecinţă, Comisia Europeană a încurajat state-le membre să îmbunătățească armonizarea șieficiența procedurilor naționale de impozitare cureţinere la sursă, ca parte a agendei sale extinse pri-vind uniunea pieţelor de capital, prin publicareaunui Cod de conduită3 (denumit în continuare„Codul privind impozitarea cu reţinere la sursă”).

„Codul este un document fără caracter obliga-toriu care necesită angajamente voluntare dinpartea statelor membre şi ar trebui consideratca fiind o compilaţie de abordări pentru îmbu-nătăţirea eficienţei procedurilor privind impo-zitarea actuală cu reţinere la sursă, în specialpentru restituirea impozitului cu reţinere lasursă la care statele membre pot adăuga sauadapta elemente pentru a răspunde contexte-lor naţionale4.”

Cu toate acestea, de la publicarea sa în 2017, statelemembre ale UE au întreprins puţine acţiuni concre-te de a alinia procedurile privind impozitarea cureţinere la sursă la situaţiile intracomunitare.

Am dori să reluăm dezbaterea privindîmbunătățirea climatului investițional în UE prinreducerea costurilor de respectare a normelor decătre investitori și prin îmbunătățirea eficienței pro-cedurilor privind impozitarea cu reţinere la sursă încadrul UE. Apreciem foarte mult faptul că acestlucru este posibil doar cu bunăvoinţa şi cooperareatuturor statelor membre ale UE.

Simplificarea procesuluiAccountancy Europe consideră că reducerea costu-rilor de conformitate printr-un sistem mai bine ali-niat al procedurilor de recuperare și scutire la sursăar spori transparența și eficacitatea piețelor de capi-tal ale UE și ar reduce barierele pentru investitoriidin UE. Îmbunătățirea procedurilor de solicitare arestituirii pentru impozitul cu reţinere la sursănecesită o abordare tripartită pentru evaluarea:

è abordărilor legale și/sau de reglementare exis-tente;

è proceselor și controalelor actuale;

è tehnologiilor care permit îmbunătățireaeficienței.

Codul privind impozitul cu reţinere la sursă, careanalizează detaliat primele două subpuncte de maisus, propune 8 domenii în care sunt necesare îmbu-nătăţiri şi pe care le-am împărţit în două categorii:

è cadrul juridic – posibilitatea de a solicita scuti-rea de impozit reţinut la sursă la momentul efec-tuării plăţii („scutire la sursă”) sau restituireaacestuia;

è sisteme de administrare fiscală.

1. Proceduri de reducere a impozitului mai uşorde utilizat şi axate mai mult pe contribuabili.

2. Dezvoltarea de instrumente digitale pentru aasigura comportamente conforme.

Cadrul juridic – posibilitatea de a solicita scutirea la sursă sau restituirea impozituluiPentru a obţine scutirea la sursă sau restituireaimpozitului este necesar un cadru juridic. În pre-zent, nu există un cadru juridic pan-european caresă reglementeze procedurile de impozitare la sursăprivind venitul pasiv. Aceasta înseamnă că dreptulinvestitorului la restituire sau scutire la sursă sebazează pe dispozițiile convenţiei privind evitareadublei impuneri, asupra cărora au convenit statele

33Anul 8 - 1/2019

Simplificarea procedurilor de impozitare

2 De exemplu, Grupul de proiecte privind simplificarea procedurilor de reducere a impozitelor cu reţinere la sursă înstatele membre şi Grupul consultativ privind barierele fiscale – T-BAG

3 https://ec.europa.eu/taxation_customs/sites/taxation/files/code_of_conduct_on_witholding_tax.pdf4 Pagina 4 din Codul de conduită al Comisiei Europene privind impozitul reţinut la sursă

membre implicate. Majoritatea convenţiilor privinddubla impunere se bazează pe astfel de dispoziţii;dar nu toate, iar unele acordă doar scutire sau resti-tuire parţială. Considerăm că trebuie să existe uncadru juridic comun la nivel european care să per-mită scutirea la sursă sau restituirea impozitului.

Cu toate acestea, chiar dacă o cerere de scutire saurestituire este valabilă din punct de vedere juridic,contribuabilul trebuie să decidă dacă bariereleadministrative fac ca astfel de solicitări să fie viabiledin punct de vedere economic. În multe cazuri, nusunt viabile. Barierele juridice care creează unmediu concurenţial inechitabil pentru intermediariifinanciari îi fac pe investitori să considere procesulde recuperare a impozitului cu reţinere la sursă cos-tisitor şi îndelungat.

Chiar dacă autoritățile fiscale au automatizat şi efi-cientizat din ce în ce mai mult procesele de recupe-rare a impozitului, acestea trebuie să facă faţă, încontinuare, numărului de solicitări de restituire,provenite de la investitori persoane fizice. Înconsecință, există un motiv puternic pentru a per-mite intermediarilor financiari să joace un rol maiimportant în sistem, în special în ceea ce priveșteposibilitatea de a face nenumărate plângeri înnumele unor grupuri mari de clienți. Acest lucru afost recunoscut de OCDE în documentul din 2009privind îmbunătățirea procedurilor de reducere ataxelor pentru investitorii transfrontalieri5.

Pentru a realiza acest lucru, trebuie transmiseinformații importante sau constatări autoritățilorfiscale din țara sursă – în special legate de:

è măsura în care solicitantul reprezintă o entitateîn sensul convenţiei privind dubla impunere;

è reşedinţa entităţii;

è măsura în care entitatea este beneficiarul efectival veniturilor primite.

Aceste informații ar fi, în mod normal, disponibileintermediarului care se ocupă direct de investitor -ca urmare a cerințelor de cunoaştere a clientului șide spălare a banilor. Este necesar să se dezvolte sis-teme de informare adecvate pentru a transmiteaceste informații către intermediarul care face cere-rea de rambursare sau de restituire către autoritateafiscală din țara sursă. Aceste sisteme ar trebui să

respecte cerințele din Regulamentul general privindprotecția datelor (GDPR).

Pe termen scurt, respectarea normelor GDPR arputea fi realizată prin asigurarea informării comple-te a investitorilor cu privire la identitatea terțelorpărți care ar primi informații personale referitoarela aceştia, inclusiv o trimitere specifică că acesteinformaţii vor fi transmise către o altă ţară (în spe-cial, o terţă ţară). Pe termen lung, ar putea fi posibilsă se utilizeze unul dintre numeroasele sistemeblockchain de gestionare a identității – aflatemomentan în curs de dezvoltare, pentru a oferiautorităților fiscale informaţii despre identitatea șițara de reședință a investitorilor fără a fi nevoie sătransfere date cu caracter personal.

Creșterea dependenței de intermediari financiarinecesită, de asemenea, existența încrederii inerenteîn toţi intermediarii implicaţi.

Considerăm că această încredere ar putea fi susţinu-tă prin autorizarea intermediarilor.

Susținem dezvoltarea unui cadru juridic pan-euro-pean pentru armonizarea procedurilor privindimpunerea cu reţinere la sursă.

Considerăm că ar trebui să existe un sistem de certi-ficare pentru intermediarii financiari din UE astfelîncât aceştia să poată solicita tratarea în bloc a cere-rilor de scutire la sursă sau restituire a impozituluireţinut la sursă în numele investitorului pe care îlreprezintă. Acest sistem ar permite o piață maitransparentă și mai deschisă pentru furnizorii deservicii financiare. Autorizarea ar putea fi obținutănumai dacă s-au îndeplinit anumite condiții mini-me. Autoritățile locale sau UE ar trebui să monitori-zeze furnizorii de servicii financiare autorizaţi.

Cerințele de autorizare ar trebui să fie exhaustivepentru a se asigura că intermediarul este obligat săverifice țara de reședință a investitorului. Detaliileacestei dovezi ar trebui să fie aprobate mai întâi deautoritățile fiscale, însă ar elimina necesitatea cainvestitorii să furnizeze dovezi de reşedinţă

Propunerea AccountancyEurope

34


5 http://www.oecd.org/ctp/treaties/41974569.pdf

autorității fiscale pentru a obține o scutire la sursăși o restituire a impozitelor. Această dovadă a reşe-dinţei este cerută de anumite state membre şi esteconsiderată o cerinţă deosebit de oneroasă – maiales că unele ţări solicită acest document pentru fie-care cerere de restituire depusă.

Cu toate acestea, intermediarii autorizați nu ar tre-bui să fie răspunzători pentru eventualele pierderifiscale care rezultă din informații incorecte furnizatede către investitor - în cazul în care există expectati-vă rezonabilă din partea intermediarului conformcăreia informațiile respective sunt corecte.

Sisteme de administrare fiscală Procedurile contradictorii și opace sunt cauze majo-re pentru iritarea și frustrarea contribuabilului.Procedurile sunt adesea complicate în mod inutil,neclare şi se bazează foarte mult pe suport de hârtie.Toată această situaţie conduce la incertitudine, cos-turi suplimentare de conformitate şi dezavantajelegate de fluxurile de trezorerie. În plus, procedurileexistente sunt dificil de auditat atât pentru auditoriiexterni, cât și pentru cei interni, inclusiv pentruadministrațiile fiscale.

Aceste aspecte sunt dominante în statele membreale UE atunci când este vorba de procedurile de scu-tire şi de restituire a impozitului reţinut la sursă.Dincolo de costul modificării procedurilor existente,statele membre vor fi reticente în a schimba practi-cile actuale, cu excepţia cazului în care sunt sigurecă noile proceduri propuse ar asigura o respectareîntocmai a normelor, ar reduce şansele de fraudă şiar eficientiza sistemul.

Un sistem de scutire și restituire a impozitului reţi-nut la sursă ar trebui să fie ușor de respectat și ușorde auditat.

Pentru a realiza acest lucru, administrațiile fiscale șicontribuabilii trebuie să înțeleagă că transformareadocumentaţiei pe hârtie și a proceselor manuale înprocese digitale prin intermediul unor portaluriușor de utilizat, care pot fi evaluate de utilizatori,este o necesitate. Acest lucru ar trebui combinat cumonitorizarea continuă și auditarea automată decătre administrațiile fiscale pe baza principiilor de

audit general acceptate. Pentru contribuabilii maimari - în orice mod ar fi definiţi aceştia - testareaautomată a controalelor fiscale și comerciale referi-toare la protocoalele privind impozitarea la sursă arputea fi considerată ca potrivindu-se perfect în con-textul modelelor de reglementare receptive, cum arfi respectarea condițiilor de cooperare6.Raportarea în timp real și auditul ar putea reducesemnificativ riscul de erori și de fraudă.

Cu toate acestea, statele membre ar trebui săînțeleagă că, întrucât tranzacțiile sunt „transfronta-liere”, administrațiile fiscale din UE ar trebui să îșialinieze inițiativele digitale la un sistem de reţinerela sursă a impozitului care să fie eficace și eficient.7

Sistemele interoperabile și bazele de date partajatear putea îmbunătăți considerabil schimbul rapid șisigur de informații între statele membre. În plus, arpermite administrațiilor fiscale să acceseze mai ușorinformații în scopuri de audit.

Schimbul de informații între contribuabili șiadministrațiile fiscale și între administrațiile fiscalear trebui să se bazeze pe o platformă fiabilă și ușoraccesibilă. Propunem includerea unui grup de lucrupentru transformarea digitală europeană, care săanalizeze sistemele îmbunătățite tehnologic pentruschimbul de date. Soluţiile bazate pe cloud nu artrebui excluse din cauza convingerii că impozitulimplică „date prea sensibile” pentru cloud. Existămotive întemeiate de a presupune că soluțiile bazatepe cloud pentru schimbul de informații sunt maisigure decât un sistem bazat pe schimbul de in -formații prin intermediul centrelor de date (locale).

Când vine vorba de schimbarea proceselor, estenevoie, pe lângă cadrul legal, de disponibilitatea șiresursele de a schimba legislația națională șiadministrațiile fiscale. Avem de-a face aici cu multiple aspecte ale procesului de gestionare aschimbării.

Pe lângă aspectele procedurale, transformarea digi-tală a proceselor și a administrațiilor necesită sufi-cient timp și buget. Cu toate acestea, din motive deeficiență și credibilitate, evoluțiile actuale încomerțul mondial și transformarea digitală asocietății antrenează o transformare a guvernelor și a administrațiilor fiscale în organizații mai digitalizate.

35Anul 8 - 1/2019

6 https://www.accountancyeurope.eu/wp-content/uploads/Draft-tax-assurance-paper-04-2018.pdf7 Vom încuraja OCDE să facă același lucru la nivel global.

Simplificarea procedurilor de impozitare

În conformitate cu Codul privind impozitarea cureţinere la sursă, dorim să facem câteva sugestiisuplimentare în scopuri de discuție.

è formularele online ar trebui să fie disponibile peplatformele contribuabililor în principalele limbide circulație internațională, pe lângă limbilelocale (engleză, spaniolă, altele);

è ar trebui să existe o obligație juridică pentruadministrațiile fiscale de a lua o decizie cu privi-re la cererea de scutire sau restituire în termende 6 luni. Nerespectarea termenului limită arduce la impunerea unei sancțiuni financiaresemnificative pentru administrația fiscală;

è un „proces verbal de constatare” care să fie ane-xat la orice solicitare de scutire sau restituire aimpozitului de către intermediarul financiarautorizat. Acest document poate fi furnizat doarde intermediarul financiar autorizat după ce aconstatat că informaţiile puse la dispoziţie desolicitant sunt corecte. Dacă „procesul verbal deconstatare” a fost furnizat în mod nejustificat,intermediarul financiar își va pierde autorizaţia;

è un grup de lucru pentru transformarea digitalăeuropeană va monitoriza progresul și aliniereaîn domeniul digitalizării procedurilor de scutireși restituire a impozitului cu reţinere la sursă înstatele membre ale UE. Asistenţa poate fi oferităla cerere;

è o simplă clasificare în funcţie de investitori înpersoane fizice, investitori instituţionali etc.Aceste clasificări nu sunt armonizate între state-le membre, iar definițiile comune ar contribui laautomatizarea proceselor de impozitare cu reţi-nere la sursă. Acest lucru ar permite, de aseme-nea, o comparație mai ușoară în întreaga UE;

è elaborarea unui standard de audit acceptat lanivelul UE pentru impozitarea cu reţinere lasursă;

è un studiu de fezabilitate privind controaleleautomatizate și testarea automată a controalelorfiscale și comerciale pentru contribuabilii maimari.

ConcluziiDin punct de vedere juridic, procedural și tehnolo-gic, este posibilă simplificarea procedurilor de acor-dare a scutirii și a restituirii impozitului reţinut lasursă. Depinde de statele membre să ia măsurilepropuse pentru a depăşi impasul și a elimina barie-rele inutile existente, în special pentru investitoriipersoane fizice și investitori mici.

Un sistem care este ușor de respectat, asigurând înacelași timp un comportament conform cu cerinţeleși o capacitate îmbunătățită de audit va avea unimpact pozitiv asupra pieței de capital a UniuniiEuropene. Deşi Codul privind impozitarea cureținere la sursă este voluntar, sperăm ca multestate membre să ia notă şi să acorde prioritate apli-cării recomandărilor menţionate în Cod.

Traducere şi adaptareCristina Simion,

CAFR

Propunerea AccountancyEurope

36


37Anul 8 - 1/2019

Infracţiunea de spălare de bani, aşa cum esteprevăzută în legislaţia românească reprezintăinfracţiunea atribut a infracţiunilor generatoa-re de bani „negri”.

Aceasta apare, cu precădere, în tandem cuinfracţiunea de evaziune fiscală dar, poate ficoncomitentă şi cu bani obţinuţi din infrac-ţiuni precum luarea de mită, primirea defoloase necuvenite sau alte asemenea fapte încare subiectul trebuie să treacă suma ilicit pri-mită printr-un proces de „albire”.

Infracţiunea de spălare a banilor conduce ladezvoltarea unui mecanism subteran careatacă frontal economia naţională şi conduceautorii acesteia la materializarea legală a unorvenituri obţinute ilicit.

Tipicul infracţiunii este cuprins în legislaţiapenală a tuturor statelor membre ale UE şi amajorităţii statelor de pe mapamond, în jurulacestei infracţiuni fiind dezvoltate mecanismeample de combatere şi de recuperare a preju-diciului.

Cu toate acestea, există state „îngăduitoare”care acceptă depozitarea în structuri bancaresau în firme a unor astfel de venituri, statedenumite în limbajul de specialitate „paradi-suri fiscale” sau „off-shore”.

O expertiză a Fondului Monetar Internaționalindică faptul că în urma săvârşirii faptei despălare de bani, autorii legalizează anual peste1,5 trilioane de dolari, valoare ce înglobeazăpeste aproximativ 5% din produsul mondialbrut.

Aceste sume se regăsesc fie ca venit personalal autorilor faptei, fie ca forme de finanţare aunor afaceri iar, cel mai nociv caz, ca finanţăriale unor grupări de facţiune teroristă.

Forma tranzitorie şi modulară a faptei, pre-

cum şi faptul că ea are de multe ori şi implica-ţii transnaţionale face ca şi formele de anche-tare a cauzelor de spălare de bani să se bucureîn prezent de instrumente judiciare cu conecti-că la nivel mondial.

Din acest tablou al modalităţilor de investigarefac parte integrantă şi auditorii financiari dinRomânia, care interacţionează în mod directcu Oficiul Naţional de Prevenire şi Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB).

Oficiul efectuează analiza tranzacţiilor suspec-te, în baza procedurilor interne specifice deorganizare şi funcţionare, fie la sesizarea ori-căreia dintre persoanele prevăzute la art. 10din Legea nr. 656/2002 republicată cu modifi-cările şi completările ulterioare sau, din oficiu,când ia la cunoştinţă pe orice altă cale, despreo tranzacţie suspectă, potrivit „Ghidului debune practici pentru raportarea de către audi-torii financiari a tranzacţiilor suspecte de spă-lare a banilor şi de finanţare a terorismului”,în continuare „Ghidul”, publicat în MonitorulOficial Partea I nr. 1007bis din 15 decembrie2016.

Ghidul trasează cu claritate responsabilităţi aleauditorilor financiari ca entităţi raportoare, dedeparte esenţială fiind caracteristica legală aacestora de a sesiza Oficiul Naţional pentruPrevenirea şi Combaterea Spălării Banilor încazul în care depistează tranzacţii suspecte caurmare a misiunilor de audit.

Mecanismele implementate prin Ghidul citatconsolidează acţiunile auditorului financiaraflat pe cont propriu sau în relaţia cu clienţii.

Auditorii financiari au două responsabilităţi deraportare. Prima este în calitate de persoanăcare derulează în nume propriu tranzacţii cunumerar, în lei sau în valută, a căror limită

38

Ru

br

ica

ju

rid

ică

Andrada DamianCamera Auditorilor Financiari din România

Rolul auditorilor financiariîn prevenirea şi combaterea

spălării banilor

minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000de euro, indiferent dacă tranzacţia se executăprintr-o singură operaţiune sau prin maimulte operaţiuni care par a avea o legăturăîntre ele, precum încasări de onorarii în nume-rar de la acelaşi client sau retragerea de divi-dende în numerar.

În acest caz, se notează în Ghid, există doarresponsabilitatea de raportare a propriilortranzacţii cu numerar pe raport specific, dacăeste cazul, care limitează încasările şi plăţile înnumerar la 5.000 de lei/l0.000 de lei şi echi-valentul acestor sume în valută, după caz,situaţia operaţiunilor cu sume în numerar, înlei sau în valută, a căror limită minimă repre-zintă echivalentul în lei a 15.000 de euro numai este posibilă pe teritoriul României.

A doua responsabilitate de raportare este ceaîn calitate de entitate raportoare, în care audi-torul este în poziţia celui care prestează servi-cii de audit, acordă consultanţă financiară,contabilă sau fiscală sau efectuează alte servi-cii către clienţii săi, conform literei e) de la art.10, din Legea nr. 656/2002 şi care are respon-sabilitatea raportării tranzacţiilor suspecteobservate în cadrul serviciilor acordate.

Auditorii vor sesiza suspiciunea lor la dataconstatării tranzacţiilor suspecte în activitateaclienţilor lor, fie că este o operaţiune ceurmează să se deruleze, fie că este o operaţiu-ne ce a fost efectuată deja şi vor justifica acestlucru în rapoartele necesare de transmis cătreOficiu.

Auditorul financiar nu are obligaţia de rapor-tare a tranzacţiilor în numerar ale clienţilor săiîntrucât această responsabilitate ar trebui să oaibă chiar clienţii, prin procedurile lor interne.

Este însă responsabilitatea auditorului finan-ciar să urmărească existenţa acestor proceduride desemnare ale clienţilor şi să recomandeurgenta lor implementare, mai ales în cazulsocietăţilor client care desfăşoară tranzacţii înnumerar.

Similar, pentru tranzacţiile în numerar, audi-torul va evalua controlul intern existent, înconformitate cu cerinţele standardelor aplica-bile şi va stabili măsura în care este îndeplinitădisciplina financiară.

Potrivit Ghidului auditorul financiar şi mem-brii echipei sale de audit au următoarele obli-gaţii: raportarea internă între membrii echipeide audit, în cadrul activităţii lor, atunci când

identifică o tranzacţie suspectă, raportareacătre Oficiu a tranzacţiei/tranzacţiilor suspectedetectate, raportarea către client a viciilor saucarenţelor semnificative de control intern,carenţe ce pot fi identificate la nivelul proce-durilor implementate de client pentru preveni-rea şi combaterea spălării banilor şi a opera-ţiunilor de finanţare a terorismului, raportareacătre utilizatorii informaţiilor financiare,reprezentând raportul de audit.

În momentul identificării unei tranzacţii sus-pecte în timpul efectuării unui audit, aducereala cunoştinţă a suspiciunii se poate face înmod formal sau informal între membrii echi-pei de audit şi cu recomandarea de consemna-re a concluziilor decise în documentaţia inter-nă, în funcţie de scop.

În cazul unor tranzacţii suspecte detectate deun membru al echipei, fie şi subcontractant,este chiar recomandat ca în cadrul firmei deaudit să se discute suspiciunea respectivă şimaniera de abordare la client.

Discuţiile, arată Ghidul, ar trebui să fie purtateîn cadrul firmei, al unei comisii restrânse, caresă includă cel puţin persoana care are suspi-ciunea respectivă, auditorul financiar semna-tar al opiniei de audit şi cel/cea desemnată săraporteze Oficiului.

Totodată, Ghidul menţionează necesitateaunei discuţii privind persoana care cunoaşteaceste tranzacţii şi cu cine s-a mai discutat petema acestei tranzacţii suspecte, atât din firmade audit cât şi la client, care este efectiv suspi-ciunea şi pe ce anume se bazează, respectiv,care sunt implicaţiile pentru firma de audit şirapoartele ce trebuie emise, confidenţialitateaşi relaţia cu Oficiul, precum şi în ce măsură s-ainvestigat tranzacţia.

Decizia finală stabilită în legătură cu confirma-rea suspiciunii ar trebui documentată fie într-ominută internă, fie în foi de lucru, separate decele de audit, fie în chestionarele interne şi îndecizia de raportare luată în consecinţă, înspecial de către persoana responsabilă desem-nată în relaţia cu Oficiul.

Auditorul va analiza implicaţiile unei suspi-ciuni depistată în cadrul misiunii de auditraportându-se la prevederile ISA 240, ISA 260şi ISA 265.

În cazul primirii rapoartelor interne privindtranzacţiile suspecte, auditorul financiar de -semnat în relaţia cu Oficiul va urmări data

39Anul 8 - 1/2019

Ru

br

ica

ju

rid

ică

raportului şi data tranzacţiei suspecte raporta-te, persoana implicată în tranzacţia suspectădetectată şi informaţiile despre identitateaacesteia.

În relaţia cu Oficiul, auditorii au la îndemânătrei forme de raportare a unor suspiciuni lega-te de tranzacţii suspecte şi anume: Raport deTranzacţii cu Numerar, Raport de TranzacţiiExterne şi Raport de Tranzacţii Suspecte.Auditorii financiari desemnaţi au obligaţia dea respecta termenele şi procedurile de raporta-re, în conformitate cu reglementările emise deONPCSB, respectiv de a informa Oficiul deîndată, dar nu mai târziu de 24 de ore, despretranzacţia efectuată, precizând şi motivul pen-tru care nu au făcut informarea, context încare se impune notificarea CamereiAuditorilor Financiari din România (CAFR)referitor la emiterea raportului în cauză.

În relaţia cu clientul, în cazul apariţiei uneisuspiciuni, auditorul emite rapoarte cătreacesta privind viciile sau carenţele semnificati-ve de control intern.

Auditorul financiar are obligaţia de raportareatât către conducerea societăţii, cât şi faţă depersoanele responsabile cu guvernanţa con-form prevederilor prevăzute în standardeleISA 260 şi 265.

Când vine vorba de riscul de spălare a banilorşi de prevenire a finanţării terorismului, audi-torul are obligaţia de a evalua măsurile de con-trol intern existente în societate şi, mai ales,modalitatea de gestionare a tranzacţiilor cunumerar.

Astfel, el va urmări maniera în care societatearespectă legislaţia aplicabilă, în măsura în careneconformitatea cu legea poate determina ris-curi semnificative.

Efectuarea unor teste adecvate de controlintern pot releva dacă societatea are sau nuimplementate măsurile necesare prevăzute înLegea privind combaterea spălării banilormodificată şi actualizată în ceea ce priveştedesemnarea persoanei responsabile pentruraportarea la ONPCSB.

Auditorul poate cere pentru verificare notifica-rea persoanei responsabile desemnate laONPCSB şi poate analiza poziţia/implicareapersoanei desemnate în acest sens, dar într-omanieră care să nu determine avertizareaclientului privind tranzacţia suspectă.

Dacă se constată că această procedură de de -semnare a persoanei responsabile nu este rea-lizată, este recomandat ca auditorul să comu-nice imediat conducerii şi celor responsabili cu guvernanţa să ia măsurile care se impun înacest sens, în cel mai scurt timp posibil.Ghidul prevede ca, în cazul în care aceste pro-ceduri nu sunt îndeplinite în termenul agreatde părţi, auditorul financiar are posibilitateasă raporteze Oficiului această carenţă.

După finalizarea activităţilor de audit audito-rul financiar emite un raport asupra serviciilorprestate, în funcţie de obiectivul angajamentu-lui.

Acest raport este adresat utilizatorilor finali.În acest sens, responsabilităţile de raportareale auditorilor financiari sunt definite înmăsura prevăzută de Standardele Interna -ţionale de Audit aplicabile auditului situaţiilorfinanciare.

Deşi România are trasată o legislaţie coerentăşi un organism specializat de combatere a spă-lării banilor, statul nu a implementat în legis -laţia românească Directiva Europeană2015/849 privind combaterea spălării banilorşi a finanţării terorismului, fapt ce afecteazăsever piaţa financiară europeană.

Pe fondul amânării implementării acesteiDirective, România a fost dată în judecată laCurtea de Justiţie a Uniunii Europene.

ConcluziiRezumând, auditorii financiari reprezintă lian-tul dintre potenţiali „Clienţi” ai faptelor despălare de bani şi organismul statal care com-bate acest fenomen.

Rolul auditorului este esenţial în furnizarea deinformaţii pertinente şi clare organismului deverificare, în încercarea de a identifica şi de aestompa în timp util procesul de scurgere aunor sume de bani fie cuvenite statului, fie cefac obiectul unor finanţări suspecte.

Doar prin respectarea şi aplicarea riguroasă aprevederilor legale de către auditorii financiarimecanismul de spălare de bani poate fi com-bătut eficient, ceea ce generează pe de-o parteîncasări supraterane la bugetul de stat şi odiminuare a rulajului financiar subteran dar,totodată, şi o potenţială piedică în calea finan-ţării unor organizaţii suspecte de acţiuni tero-riste.

40

Ru

br

ica

ju

rid

ică

9 7 7 2 2 8 4 6 6 9 0 0 6

ISSN 2284-6697

Documents

a auditului financiar? 1 2019 - Site-9696.pdf · 2019-11-28 · editorial O nouă reformă a auditului financiar? Ciprian Teodor MIHĂILESCU, preşedintele Camerei Auditorilor Financiari