Activitatea diplomatica exercitata de organele interne ale statelor

Studente: Lavinia Lazea

Pavel Nadia

Specializare: Studii de securitate, an 3

O definiţie a diplomaţiei poate fi dată, ca fiind: conducerea

raporturilor unui stat cu alt stat sau grupuri de state, prin mijloace sau căi

oficiale şi cuprinde acţiunea proprie a agenţilor diplomatici şi activitatea

specifică a organelor interne ale statului (şeful statului, ministerul afacerilor

externe etc.) în domeniul politicii externe, reprezentând astfel un instrument

de bază al relaţiilor externe ale statului pentru apărarea drepturilor şi

intereselor acestuia în raport cu alte state şi cu organizaţiile internaţionale.

Relatiile diplomatice sunt instrumentul prin care statele,

îngăduindu-şi reciproc constituirea pe teritoriul propriu de institutii

diplomatice ale celuilalt stat,consolidează pe plan juridic şi pe plan politic

desfăşurarea ansamblului de legături dintre ele.

Activitătile de pe planul relatiilor diplomatice fac parte din sfera

activitătii diplomatice. Domeniul diplomatiei este mai larg decât cel al

relatiilor diplomatice. Misiunile diplomatice se realizează şi în afara

relatiilor diplomatice,dincolo de cadrul acestui fel de relatii sau în lipsa lor.

Activitatea de politică externă a statului se realizează atât de

autoritatea legislativă, cât şi de autorităţile administraţiei publice centrale,

pe baza prevederilor legislaţiei interne referitoare la organizarea şi

funcţionarea acestora.

Parlamentul, ca autoritate legislativă, este cel care adoptă legile

de ratificare şi aderare la tratatele internaţionale, precum şi alte legi prin

care se transpun în plan normativ strategiile de politică externă a statului.

El poate stabili chiar relaţii directe, cu pronunţat caracter diplomatic, sau

poate să-şi exprime poziţia faţă de anumite aspecte internaţionale cu

implicaţii directe în politica externă a statului. De asemenea, el este cel

care desemnează reprezentanţii statului pentru unele organizaţii

internaţionale, de exemplu, în Parlamentul Consiliului Europei.

Şeful statului este reprezentantul statului în raporturile cu alte

state şi, în virtutea acestei calităţi, poate încheia tratate internaţionale,

adresează mesaje Parlamentului cu privire la problemele politicii naţionale,

inclusiv cele de politică externă, acreditează şi recheamă reprezentanţii

diplomatici, aprobă, înfiinţează, desfiinţează sau schimbă rangul misiunilor

diplomatice.

De asemenea, reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi

pe lângă şeful statului. Când se află în străinătate, şeful statului

beneficiază de toate imunităţile şi privilegiile diplomatice. El poate

negocia încheierea tratatelor internaţionale fără a prezenta deplinele

puteri.

Şeful guvernului, ca şi şeful statului, exercită atribuţii de

reprezentare a statului în relaţiile externe, poate negocia şi încheia tratate

internaţionale fără a prezenta deplinele puteri si numeşte negociatorii

acordurilor internaţionale. Ca şi şeful statului, când se află în străinătate,

se bucură de toate imunităţile şi privilegiile diplomatice. Primul-ministru are

atribuţii de reprezentare a statului în relaţiile internaţionale la nivel

guvernamental, invită pe reprezentanţii altor state şi face vizite la nivel

corespunzător în străinătate, duce tratative politico-diplomatice cu şefii

altor guverne, încheie acorduri internaţionale.

Guvernul exercită, în calitatea sa de organ suprem al

administraţiei de stat, conducerea generală în domeniul înfăptuirii politicii

externe a statului şi ia măsuri pentru încheierea acordurilor internaţionale.

El dă directive Ministerului Afacerilor Externe şi şefilor misiunilor

diplomatice acreditate în străinătate, numeşte pe unii funcţionari

diplomatici, pe funcţionarii consulari şi reprezentanţii acreditaţi pe lângă

organizaţiile internaţionale.

Ministerul Afacerilor Externe reprezintă organul central de specialitate

al administraţiei de stat, creat special pentru a organiza şi desfăşura

direct relaţiile de politică externă ale statului. Ministrul afacerilor externe

îndeplineşte aceste funcţii împreună cu personalul ministerului şi cu

personalul diplomatic din străinătate, menţinând o legătură strânsă cu

şefii misiunilor diplomatice străine acreditaţi în statul său. Ministerul

Afacerilor Externe, ca organ de specialitate în domeniul relaţiilor externe,

pregăteşte proiectele tratatelor care urmează a fi încheiate cu alte state,

poate încheia anumite acorduri, notifică statelor străine numirea sau

rechemarea unor agenţi diplomatici şi îndeplineşte alte atribuţii pentru

realizarea generală a politicii externe a statului.

Ministrul de externe reprezintă guvernul în străinătate şi poate negocia şi

încheia acorduri internaţionale fără a prezenta deplinele puteri. El

îndeplineşte atribuţii directe cu privire la toate aspectele politicii externe a

statului şi are competenţa de a controla misiunile diplomatice şi consulare ale

statului său, iar când se află în străinătate, beneficiază de toate imunităţile şi

privilegiile diplomatice.

Celelalte ministere desfăşoară activităţi diplomatice pentru

realizarea politicii de stat în domeniile lor de activitate, colaborează cu

ministerele similare din alte state pentru promovarea intereselor statului

respectiv şi pentru lărgirea colaborării internaţionale, negociază şi încheie

acorduri internaţionale.

Structurile instituţionale care reprezintă interesele statelor în relaţiile

internaţionale şi desfăşoară o activitate diplomatică sunt stabilite de constituţia

fiecărui stat, neexistând o normă clară de drept internaţional care să le indice ca

atare. Pot îndeplini activităţi diplomatice în numele statului şi alte ministere, în

domeniile strict specializate ale competenţei lor.