1

R o m â n i a Agenţia pentru Strategii Guvernamentale

ABC-ul integrarii în UNIUNEA EUROPEANĂ

Bucureşti, 2005

Vreau să ştiu !

2

Cuprins

I. UNIUNEA EUROPEANĂ a. Ce este b. Obiective c. Scurt istoric d. Principalele institutii europene

Parlamentul European Consiliul European Consiliul Uniunii Europene Comisia Europeană Curtea de Justitie a Comunitătilor Europene Comitetul Economic şi Social Curtea Europeană de Conturi Comitetul Regiunilor Mediatorul European Banca Centrala Europeană Banca Europeană de Investitii Fondul European de Investitii Alte institutii

e. Simbolurile Uniunii Europene

Steagul Imnul Moneda unica - euro Ziua Europei

II. ASISTENTA PENTRU ROMANIA a. PHARE b. ISPA c. SAPARD

III. PROCESUL DE EXTINDERE A UE Istoric Când va deveni România membră a UE? Etapele şi criteriile de aderare Subiectul negocierii Procesul negocierii Capitolele de negociere Actorii negocierii Concesiile negocierii Scopurile negocierii Durata negocierii Tratatul de aderare Clauza de salvgardare

IV. COSTURI SI BENEFICII ALE INTEGRARII Beneficiu Standard de viaţă Termen de aderare Oportunităţi de munca Statut Suvernitate Moneda euro Sprijin de preaderare Extindere

3

V. PACHETUL FINANCIAR PENTRU ROMÂNIA Prezentare Pachetul financiar pentru România şi Bulgaria

o Agricultura o Fondurile structurale şi de coeziune o Politici interne

Noua perspectivă financiară

4

I. UNIUNEA EUROPEANÃ

Ce este ?

Uniunea Europeana este rezultatul unui proces de cooperare si integrare care a inceput in anul 1951, intre sase tari europene (Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg si Olanda). Dupa cincizeci de ani si cinci valuri de aderare (1973: Danemarca, Irlanda si Regatul Unit; 1981: Grecia; 1986: Spania si Portugalia; 1995: Austria, Finlanda si Suedia; 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria), Uniunea Europeana are astazi 25 state membre, 460 milioane locuitori si se pregateste pentru a şasea extindere.

La baza intregii constructii europene sta vointa de a lucra impreuna, pe baza unor interese comune. Acestea au condus la convingerea ca in unele domenii se pot obtine rezultate mult mai bune la nivel european decat la nivel national. Asa s-a ajuns la politici comune tuturor statelor membre, elaborate si adoptate de institutiile comunitare cu aplicabilitate pe intreg teritoriul Uniunii. Existenta politicilor comune confera unicitate Uniunii Europene, pentru ca demonstreaza acceptarea cedarii unei parti a suveranitatii statelor membre catre institutiile europene.

Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relatiile dintre statele membre si intre popoarele acestora, intr-o maniera coerenta, avand drept suport solidaritatea.

Obiectivele Uniunii Europene

promovarea progresului economic si social (piata unica a fost instituita in 1993, iar moneda unica a fost lansata in 1999);

afirmarea identitatii Uniunii Europene pe scena internationala (prin ajutor umanitar pentru tarile nemembre, o politica externa si de securitate comuna, implicare in rezolvarea crizelor internationale, pozitii comune in cadrul organizatiilor internationale);

instituirea cetateniei europene (care nu inlocuieste cetatenia nationala dar o completeaza, conferind un numar de drepturi civile si politice cetatenilor europeni);

dezvoltarea unei zone de libertate, securitate si justitie (legata de functionarea pietei interne si in particular de libera circulatie a persoanelor);

existenta si consolidarea relatiilor in baza dreptului comunitar (corpul legislatiei adoptate de catre institutiile europene, impreuna cu tratatele fondatoare);

5

Scurt istoric al Uniunii Europene

50 DE ANI DE ISTORIE Creată în scopul de a garanta o pace durabilă, construcţia europeană s-a concretizat după cel de-al Doilea Război Mondial. La 9 mai 1950 Ministrul francez al Afacerilor Externe, Robert Schuman, propune, pe baza unei idei a lui Jean Monnet, punerea în comun a resurselor de cărbune şi de oţel ale Franţei şi Germaniei în cadrul unei organizaţii deschise către celelalte ţări europene. La apel au răspuns încă patru state, Tratatul de instituire a Comunităţii Economice a Cărbunelui şi a Oţelului (CECO) fiind semnat la Paris, la 18 aprilie 1951, de către Franţa, Germania, Belgia, Italia, Luxemburg şi Olanda. Tratatul CECO a intrat în vigoare la 23 iulie 1952. La 25 martie 1957, cele şase state membre ale CECO semnează, la Roma, Tratatele de instituire a Comunităţii Economice Europene (CEE) şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Euratom), denumite generic “Tratatele de la Roma”. La cele trei Comunităţi au aderat în anii următori nouă state: Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie în 1973, Grecia în 1981, Spania şi Portugalia în 1986, Austria, Finlanda şi Suedia în 1995. Prin Tratatul de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992 şi intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, se constituie Uniunea Europeană, având la bază cei trei piloni: - primul pilon, Comunităţile Europene, permite instituţiilor Uniunii să coordoneze politici comune în diverse domenii (Piaţa unică, transporturi, concurenţă, moneda unică, ocuparea forţei de muncă, educaţie, cultură, sănătate, protecţia consumatorilor, cercetare, protecţia mediului, agricultură, ş.a.), urmând obiectivul de coeziune economică şi socială; - al doilea pilon, Politica externă şi de securitate comună, reprezintă cadrul acţiunilor comune ale statelor membre ale Uniunii Europene în acest domeniu; - al treilea pilon, Cooperare poliţienească şi judiciară în materie penală, este cadrul cooperării dintre organele de poliţie şi de justiţie din cele 15 state membre pentru consolidarea securităţii interne. Tratatul de la Amsterdam, semnat la 2 octombrie 1997 şi intrat în vigoare la 1 mai 1999, conţine prevederi în următoarele domenii: drepturile cetăţenilor (în special, protecţia drepturilor fundamentale), cooperarea în domeniul securităţii şi justiţiei (integrarea acquis-ului Schengen în competenţele Uniunii Europene), Politica externă şi de securitate comună (alegerea unui Înalt Reprezentant pentru PESC) şi consolidarea democraţiei. Tratatul de la Amsterdam extinde aria politicii de protecţie a consumatorilor, stabileşte ca obiectiv dezvoltarea durabilă a mediului înconjurător, conferă Uniunii Europene o nouă competenţă în materie de ocupare a forţei de muncă, consolidează protecţia socială în domeniul egalităţii de şanse şi al luptei împotriva excluderii. Tratatul de la Nisa a fost semnat de către Miniştrii Afacerilor Externe ai statelor membre ale Uniunii Europene la 26 februarie 2001 şi a intrat în vigoare la 1 februarie 2003, după ce a fost ratificat de fiecare stat membru, fie prin vot în parlamentul naţional, fie prin referendum. Tratatul de la Nisa, considerat indispensabil viitoarei extinderi, conţine prevederi pentru a asigura o bună activitate instituţională în momentul când Uniunea va avea aproape 30 de membri, înscriindu-se deci în viziunea unei reforme instituţionale ale cărei 3 axe principale sunt: componenţa şi modul de funcţionare al instituţiilor europene, procedura de decizie din cadrul Consiliului de Miniştri şi consolidarea cooperării între instituţii. La 16 aprilie 2003, zece state au semnat Tratatul de Aderare: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, Ungaria.

Istoria Uniunii Europene se bazeaza pe cronologia celor mai importante realizari ale Uniunii si institutiilor sale:

1950, 9 mai: Robert Schuman, ministrul de externe al Frantei, inspirat de Jean Monnet, propune planul ce va sta la baza Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului sau CECO ("Declaratia Schuman");

6

1951, 18 aprilie: Este semnat Tratatul de la Paris pentru constituirea CECO, de catre Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda;

1953, 10 februarie: Piata Comuna a carbunelui si otelului devine functionala. Cele sase state fondatoare inlatura barierele vamale si restrictiile cantitative cu privire la materiile prime mentionate;

1954, 30 august: Proiectul de tratat pentru crearea unei Comunitati politice europene esueaza, odata cu respingerea de catre Parlamentul francez, in august 1954, a tratatului asupra Comunitatii Europene a Apararii;

1957, 25 martie: Sunt semnate tratatele care instituie Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM) si Comunitatea Economica Europeana (CEE) de catre cele sase tari - Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda; tratatele de infiintare sunt cunoscute sub numele de Tratatele de la Roma si au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958;

1967, 1 iulie: Intra in vigoare Tratatul de constituire a unui singur Consiliu si a unei singure Comisii a Comunitatilor Europene;

1987, 1 iulie: Intra in vigoare Actul Unic European (AUE), care adauga cooperarea politica celei economice;

1993, 1 noiembrie: Intra in vigoare Tratatul asupra Uniunii Europene. Comunitatile Europene (CECO, EURATOM si CEE), impreuna cu Politica externa si de securitate comuna si Justitia si afacerile interne reprezinta cei trei piloni ai UE;

1997, 16 iulie: Este adoptata "Agenda 2000 - pentru o Europa mai puternica si mai extinsa", care trateaza reforma institutionala a UE, prezinta viziunea asupra extinderii Uniunii si opiniile Comisiei cu privire la cererile de aderare la UE ale celor zece tari central europene;

1998, 4 noiembrie: Primele Rapoarte anuale referitoare la stadiul de indeplinire a conditiilor de aderare la UE;

1999, 1 ianuarie: Lansarea monedei unice europene in 11 state europene care au indeplinit criteriile de convergenta (Franta, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Austria, Italia, Spania, Portugalia, Finlanda, Irlanda);

1999, 1 mai: intra in vigoare Tratatul de la Amsterdam;

2000, 15 ianuarie: Sesiunea inaugurala a Conferintei ministeriale interguvernamentale pentru negocieri de aderare cu Malta, Romania, Slovacia, Letonia, Lituania si Bulgaria are loc la Bruxelles, Belgia;

2000, 14 februarie: Incepe Conferinta interguvernamentala cu privire la reforma institutionala a Uniunii Europene, la Bruxelles, Belgia.

2000, 9 mai: Institutiile europene celebreaza a 50-a aniversare a "Declaratiei Schuman";

2000, 8 noiembrie: Comisia Europeana adopta rapoartele anuale asupra progreselor inregistrate de statele candidate si revizuieste parteneriatele pentru aderare;

2000, 7-11 decembrie: Consiliul European de la Nisa este in favoarea accelerarii negocierilor de aderare cu statele candidate si apreciaza pozitiv efortul acestora de a indeplini conditiile pentru adoptarea si aplicarea acquis-ului. Consiliul a luat, de asemenea, in discutie politica de securitate si aparare europeana, a aprobat agenda sociala europeana, a trecut in revista procesul de cercetare european, coordonarea politicilor economice, siguranta si sanatatea consumatorului, siguranta maritima, protectia mediului, servicii de interes general, libertate, securitate si justitie, cultura, regiuni indepartate si relatii externe. Conferinta Interguvernamentala s-a incheiat cu un acord politic privind Tratatul de la Nisa;

2001, 2 ianuarie: Grecia devine cel de al 12-lea membru al zonei euro;

2001, 26 februarie: Tratatul de la Nisa a fost adoptat de catre guvernele Statelor Membre. Tratatul va intra in vigoare dupa ratificarea sa de catre toate parlamentele nationale;

2001, 15-16 iunie: Consiliul European de la Goteborg a decis, in ce priveste extinderea UE si procesul de aderare, printre altele, ca "eforturi speciale sa fie dedicate asistentei acordate Bulgariei si Romaniei";

7

2001, 21 septembrie: Consiliul European extraordinar de la Bruxelles, Belgia, evalueaza situatia internationala dupa atacurilor teroriste care au avut loc la 11 septembrie in New York si Washington, SUA, si stabileste liniile directoare pentru riposta UE;

2001, 13 noiembrie: Comisia Europeana adopta Rapoartele Anuale asupra progreselor inregistrate de statele candidate si revizuieste Parteneriatele de Aderare. Zece tari candidate isi propun sa incheie negocierile in 2002;

2001, 14-15 decembrie; Consiliul European de la Laeken, Belgia, decide sa convoace o Conventie privind viitorul UE, prezidata de Valéry Giscard d'Estaing;

2002, 1 ianuarie: monedele si bancnotele euro intra in circulatie in cele 12 state participante la zona euro: Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Spania;

2002, 28 februarie: perioada circulatiei monetare duale ia sfarsit si euro devine singura moneda a celor 12 state participante la zona euro. Are loc, la Bruxelles, sesiunea inaugurala a Conventiei privind Viitorul Europei.

2004, 1 mai: Ziua Extinderii. 10 tari adera la Uniunea Europeana (Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria)

2005, 25 aprilie: România şi Bulgaria semnează la Luxemburg Tratatul de aderare la Uniunea Europeană.

8

PRINCIPALELE INSTITUTII EUROPENE

Institutiile Uniunii Europene au fost create pentru a realiza "o uniune cat mai stransa intre popoarele europene". Pe masura ce competentele Uniunii s-au extins, institutiile s-au dezvoltat si au devenit mai numeroase. Agentiile, Fundatiile si Centrele au fost infiintate pe baza deciziilor adoptate de Comisia Europeana sau de Consiliul Uniunii Europene, dar functioneaza ca organisme cu autonomie deplina.

Cinci institutii sunt implicate in conducerea Uniunii Europene: Parlamentul European (ales de catre popoarele statelor membre), Consiliul (reprezentand guvernele statelor membre), Comisia (executivul si organismul cu drept de a initia legislatie), Curtea de Justitie (care asigura compatibilitatea cu dreptul comunitar), Curtea de Conturi (responsabila de controlul folosirii fondurilor comunitare). Aceste institutii sunt sprijinite de alte organisme: Comitetul Economic si Social si Comitetul Regiunilor (organisme consultative care acorda sprijin ca pozitiile diferitelor categorii sociale si regiuni ale Uniunii Europene sa fie luate in considerare), Avocatul Poporului in Uniunea Europeana (care se ocupa de plangerile cetatenilor cu privire la administratia la nivel european), Banca Europeana de Investitii (institutia financiara a UE) si Banca Centrala Europeana (raspunzatoare de politica monetara in zona euro).

Principalele institutii europene sunt:

Parlamentul European

Consiliul European

Consiliul Uniunii Europene

Comisia Europeana

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene

Tribunalul de Prima Instanta

Comitetul Economic si Social

Curtea Europeana de Conturi

Comitetul Regiunilor

Mediatorul European

Banca Centrala Europeana

Banca Europeana de Investitii

Fondul European de Investitii

Parlamentul European

Parlamentul European reprezinta, in viziunea Tratatului de la Roma, din 1957, "popoarele statelor reunite in cadrul Uniunii Europene".

Primele alegeri directe pentru Parlamentul European au avut loc in iunie 1979. Numarul de mandate este repartizat pe tari, în functie de marimea acestora.

Incepand cu 2004, 338 milioane de alegatori din cele 25 de state membre ale Uniunii Europene isi aleg cei 732 de reprezentanti in Parlamentul European (aceasta cifra a fost stabilita prin Tratatul de la Nisa, intrat in vigoare la 1 februarie 2003).

9

Legitimat prin vot universal direct si ales pentru un mandat de 5 ani, Parlamentul European si-a sporit continuu influenta si puterea prin intermediul unei serii de tratate. Acestea, in mod special Tratatul de la Maastricht din 1992 si Tratatul de la Amsterdam din 1997, au condus la transformarea Parlamentului European dintr-un organism pur consultativ intr-un parlament cu puteri legislative similare celor exercitate de parlamentele nationale.

Parlamentul are trei functii esentiale: alaturi de Consiliul Uniunii Europene, are atributii legislative, adica adopta legislatia Uniunii

(regulamente, directive, decizii). Participarea sa la procesul legislativ contribuie la garantarea legitimitatii democratice a textelor adoptate;

imparte autoritatea in domeniul bugetar cu Consiliul Uniunii Europene, prin urmare poate modifica cheltuielile bugetare. In ultima instanta, adopta bugetul in intregime;

exercita un control democratic asupra Comisiei. Aproba desemnarea membrilor Comisiei si are dreptul de a cenzura Comisia. De asemenea, exercita un control politic asupra ansamblului institutiilor.

Sediul Parlamentului European este la Strasbourg, unde au loc sedinte o saptamana in fiecare luna. Unele sedinte, cele pe comisii, se tin la Bruxelles, iar Secretariatul General se afla la Luxemburg.

Consiliul European

este termenul folosit pentru a denumi întâlnirile bianuale ale Şefilor de stat sau de guvern din statele membre ale Uniunii Europene, lucrari gazduite de statul membru care asigura presedintia Consiliului.

Rolul principal al Consiliului European este definit de Articolul 4 al dispozitiilor comune din Tratatul Uniunii Europene: "Consiliul European da Uniunii impulsurile necesare dezvoltarii sale si ii defineste orientarile politice generale".

Spre deosebire de Parlamentul European, Consiliu, Comisie, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi, Consiliul European nu este, din punct de vedere juridic, o institutie a Comunitatii Europene. Cu toate acestea, el joaca un rol esential in toate domeniile de activitate ale Uniunii Europene, fie dand un impuls Uniunii sau definind orientarile politice generale, fie coordonand, arbitrand sau oferind solutii in probleme dificile.

Consiliul European reuneste sefii de state sau guverne ai celor 25 state membre ale Uniunii Europene si Presedintele Comisiei Europene. Nu trebuie confundat cu Consiliul Europei (care este un organism international) sau cu Consiliul Uniunii Europene (care este format din ministri ai celor douazeci si cinci state membre).

Lucrarile Consiliului European sunt gazduite de statul membru care asigura presedintia Consiliului si participa la viata politica si evolutia Uniunii Europene prin intalniri organizate cel putin de doua ori pe an (de obicei in lunile iunie si decembrie). Aceste lucrari se constituie intr-un eveniment important: prezenta intr-un oras european a celor douazeci si cinci reprezentanti investiti cu legitimitate democratica incontestabila, insotiti de alti ministri si colaboratori apropiati, constituie - de aproape douazeci si cinci de ani - un eveniment politic asteptat cu mare interes. Din 2002 si in conformitate cu Tratatul de la Nisa, cel putin un Consiliu European per Presedinte se tine in Bruxelles. Dupa extinderea Uniunii se asteapta ca toate intalnirile Consiliului European sa aiba loc la Bruxelles.

Consiliul Uniunii Europene Este cunoscut drept Consiliul de Miniştri şi este principalul for de decizie al Uniunii Europene

In baza Tratatului de constituire a Comunitatii Europene, Consiliul are urmatoarele responsabilitati:

10

este organismul legislativ al Comunitatii; in rezolvarea unei game largi de probleme comunitare isi exercita aceasta putere legislativa impreuna cu Parlamentul European (a se vedea mai jos)

coordoneaza politica economica generala a Statelor Membre;

incheie, in numele Comunitatii, acordurile internationale dintre aceasta si unul sau mai multe state sau organizatii internationale;

impreuna cu Parlamentul European formeaza autoritatea bugetara care adopta bugetul Comunitatii.

In baza Tratatului privind Uniunea Europeana, Consilul Uniunii Europene:

adopta deciziile necesare pentru definirea si punerea in practica a politicii externe si de securitate comuna, pe baza orientarilor generale trasate de Consiliul European;

coordoneaza activitatile statelor membre si adopta masurile necesare cu privire la cooperarea politieneasca si juridica in materie penala.

Presedintia Consiliului este asigurata, prin rotatie, de fiecare dintre Statele Membre, pe durata unui mandat de sase luni.

Comisia Europeana De la 1 noiembrie 2004, Comisia Europeană este formată din 25 de membri: un preşedinte şi 24 de comisari, din care cinci sunt şi vicepreşedinţi ai Comisiei.

Comisia indeplineste trei functii de baza:

Dreptul de initiativa: rolul sau de initiator al politicilor comunitare este unic. In plus, Comisia functioneaza ca organ executiv al Uniunii Europene, veghind la respectarea Tratatelor incheiate. Ea reprezinta interesul comun si in mare masura, semnifica personalitatea Uniunii. Principala sa preocupare este aceea de a apara interesele cetatenilor Europei. Membrii Comisiei sunt alesi din tarile UE, insa fiecare dintre ei depune un juramant de independenta.

O alta functie a Comisiei este aceea de a veghea la respectarea tratatelor UE, astfel incat legislatia UE sa fie corect aplicata de catre Statele Membre, iar toti cetatenii si participantii la Piata Unica sa poata beneficia de conditiile unitare asigurate.

Cea de-a treia functie a Comisiei este aceea de organ executiv al Uniunii, având responsabilitatea implementarii si coordonarii politicilor. Una dintre atributiile sale executive consta in gestionarea bugetului anual al Uniunii, care s-a ridicat la 97 miliarde Euro in 1999, si a Fondurilor Structurale, al caror principal scop este de a elimina decalajele economice dintre zonele mai bogate si cele mai sarace ale Uniunii.

La data aderarii la UE si Romania va avea un comisar european.

Curtea de Justiţie a Comunitatilor Europene Curtea de Justitie are competenta de solutionare a litigiilor in care se constituie ca parti state

membre, institutii comunitare, intreprinderi sau persoane fizice. Mai mult de 8600 de cauze au fost aduse curtii din anul 1952, de cand a fost infiintata. In anul 1978 se solutionau deja 200 de cazuri noi pe an, iar in 1985 au fost pe rol peste 400 de cauze.

Curtea are rolul de a mentine echilibrul intre prerogativele institutiilor comunitare pe de o parte si intre prerogativele conferite Comunitatii si cele pastrate de statele membre pe de alta parte. In exercitarea atributiilor sale de revizuire, Curtea este deseori chemata sa hotarasca in probleme de natura constitutionala sau de importanta economica majora.

Curtea de Justitie numara 25 judecatori si 8 avocati generali. Judecatorii si avocatii generali sunt numiti de guvernele statelor membre de comun acord, pentru un mandat de sase ani, cu

11

posibilitatea de reinnoire. Ei sunt alesi din randul juristilor de o incontestabila independenta si competenta profesionala.

Judecatorii il aleg din randul lor pe Presedintele Curtii pentru un mandat de trei ani ce poate fi reinnoit. Presedintele conduce lucrarile Curtii si prezideaza audierile si dezbaterile. Avocatii generali acorda asistenta Curtii in indeplinirea atributiilor sale, prezentand in sedinte deschise, in conditii de completa impartialitate si independenta, avize referitoare la spetele deduse curtii. Atributiile lor nu trebuie confundate cu cele ale unui procuror sau ale unui asemenea alte oficialitati - fiind vorba in acest caz de rolul Comisiei de a veghea asupra intereselor Comunitatii.

Dupa ce va adera la UE, România va avea un judecator la Curtea Europeana de Justitie si cel putin unul la Curtea de Prima Instanta.

Comitetul Economic si Social Comitetul Economic si Social (CES) este organismul consultativ european in cadrul caruia sunt

reprezentate diversele categorii de activitati economice si sociale. Comitetul are rolul unui forum de dezbatere si reflexie, atat la nivel european cat si la nivelul statelor membre.

CES este format din 320 de membri ce reprezinta patronatul, muncitorii, agricultorii, intreprinderile mici si mijlocii, comertul si asociatiile mestesugaresti, cooperativele, societatile de intrajutorare, profesiunile liberale, consumatorii, organizatiile pentru protectia mediului, familiile, ONG - urile cu caracter "social" etc.

CES are trei misiuni fundamentale:

o sa ofere consultanta celor trei mari institutii (Parlamentul European, Consiliul si Comisia);

o sa asigure o mai mare implicare/contributie din partea societatii civile la initiativa europeana si de a edifica si consolida o Europa apropiata cetatenilor sai;

o sa sporeasca rolul organizatiilor si asociatiilor societatii civile in tarile nemembre (sau grupuri de tari), iar, in acest scop, de a promova dialogul organizat cu reprezentantii acestora si constituirea unor organisme similare in zonele vizate: Europa Centrala si de Est, Turcia, tarile EUROMED, ACP, si MERCOSUR etc. ("dezvoltare institutionala")

Dupa aderarea la UE, Romania va avea in cadrul acestui Comitet 15 membri, din totalul de 344, cat va numara acest organism european in momentul extinderii de la 25 la 27 de membri (conform Tratatului de la Nisa).

Curtea Europeana de Conturi Curtea Europeana de Conturi are ca principala atributie verificarea conturilor si a executiei

bugetului Uniunii Europene, cu dublul scop de a imbunatati gestionarea resurselor financiare si informarea cetatenilor Europei cu privire la utilizarea fondurilor publice de catre autoritatile cu responsabilitati de gestiune.

Curtea Europeana de Conturi este formata din 25 membri provenind din cele 25 State Membre si numiti pentru un mandat de 6 ani. Membrii Curtii de Conturi sunt independenti si au experienta in domeniul auditarii finantelor publice. Membrii Curtii isi aleg Presedintele pentru un mandat de 3 ani. La Curtea de Conturi isi desfasoara activitatea 550 de profesionisti de inalta clasa din cele 25 tari ale Uniunii Europene, dintre care circa 250 sunt auditori.

Independenta Curtii Europene de Conturi in raport cu alte institutii Comunitare si cu Statele Membre garanteaza obiectivitatea activitatii sale de audit. Curtea de conturi are deplina libertate in ceea ce priveste organizarea si planificarea activitatii sale de audit si publicarea rapoartelor.

Curtea de Conturi verifica daca incasarile si cheltuielile UE s-au efectuat legal si corect. Se pune un accent deosebit pe corectitudinea gestionarii financiare, verificandu-se daca - si in ce masura - au fost atinse obiectivele propuse in materie de gestiune, precum si costurile

12

aferente. Curtea Europeana de Conturi garanteaza astfel cetatenilor europeni ca bugetul UE a fost gestionat si executat corect si in modul cel mai eficient posibil.

Curtea de Conturi nu are prerogative jurisdictionale. In cazul in care auditorii descopera nereguli, inclusiv frauda, organismele comunitare competente sunt informate neintarziat spre a lua masurile necesare.

Dupa aderarea la UE, Romania va avea un membru la Curtea Europeana de Conturi.

Comitetul Regiunilor Infiintarea Comitetului Regiunilor (CR) prin Tratatul de la Maastricht a raspuns cererii

formulate de autoritatile locale si regionale de a fi reprezentate in Uniunea Europeana. In prezent, Comitetul Regiunilor este un organism complementar celor trei institutii Comunitare (Consiliul, Comisia, Parlamentul). In sistemul institutional comunitar Comitetul si-a castigat un loc bine definit datorita experientei politice a membrilor sai la diferite niveluri locale si a cunoasterii aprofundate a problematicii regionale si locale. CR joaca un rol important in procesul de integrare europeana. Unul din principalele sale obiective il reprezinta consolidarea coeziunii economice si sociale a statelor membre.

CR are 317 de membri si un numar egal de membri supleanti, numiti pentru o perioada de patru ani de catre Consiliul Uniunii Europene, care isi desfasoara activitatea in exclusivitate pe baza propunerilor venite din partea statelor membre. Mandatul membrilor poate fi reinnoit.

CR este un organism independent. Membrii sai nu se supun nici unor instructiuni obligatorii. Ei actioneaza complet independent pentru indeplinirea atributiilor specifice, urmarind interesul general al Uniunii Europene.

Comitetul Regiunilor reprezinta o "punte" de legatura intre institutiile europene si regiunile, comunele si orasele Uniunii Europene. Membrii CR detin mandate (administrative) pe plan regional sau local, nu functioneaza permanent la Bruxelles si ca urmare mentin constant legatura cu cetatenii. Se reunesc de cinci ori pe an in sesiune plenara, ocazie cu care adopta recomandarile facute pe baza datelor furnizate de diversele comisii.

Romania va fi reprezentata, dupa aderarea la Uniunea Europeana, de 15 membri din totalul de 344 (conform Tratatului de la Nisa). Acestia vor fi politic responsabili in fata electoratului de la nivel regional sau local.

Mediatorul European Mediatorul European (sau Ombudsman) investigheaza plangerile privind functionarea

defectuoasa a institutiilor si a organismelor din cadrul Comunitatii Europene.

Mediatorul nu se ocupa de plangerile care privesc administratia nationala, regionala sau locala din Statele Membre.

Cei care pot depune plangeri sunt cetatenii Statelor Membre sau care traiesc intr-un Stat Membru, firmele, asociatiile sau alte organisme inregistrate oficial in Uniunea Europeana.

Banca Centrala Europeana Sistemul European de Banci Centrale (SEBC) este compus din Banca Centrala Europeana (BCE) si toate celelalte banci centrale nationale ale statelor membre. Termenul "Eurosistem" defineste Banca Central Europeana si bancile centrale/nationale ale statelor care au aderat la zona Euro.

Obiectivele acestui sistem sunt:

Definirea si implementarea politicii monetare a zonei euro

13

Derularea operatiunilor externe

Pastrarea si administrarea rezervelor Statelor Membre

Promovarea unui sistem eficient de plati

SEBC este guvernat de structurile de decizie ale BCE, si anume Consiliul Director si Comitetul Executiv.

Consiliul Director este compus din membrii Comitetului Executiv si din guvernatorii bancilor centrale nationale din statele zonei Euro.

Comitetul Executiv este compus din Presedintele BCE, Vice-Presedintele ei si alti patru membri, alesi dintre profesionisti recunoscuti in domeniul monetar bancar.

Consiliul General este compus din Presedintele si Vice-Presedintele BCE, precum si din guvernatorii bancilor centrale din toate statele membre UE.

Dupa aderarea la UE, Romania va fi reprezentata in Consiliul General de catre Guvernatorul Bancii Nationale. La momentul aderarii Romaniei la moneda unica, ascesta va deveni si membru al Consiliului Guvernatorilor.

Banca Europeana de Investitii Rolul Bancii Europene de Investitii este de a contribui la integrarea, dezvoltarea echilibrata si coeziunea economica si sociala a statelor membre. Infiintata in temeiul Tratatului de la Roma in anul 1958, Banca Europeana de Investitii (BEI) este institutia financiara a Uniunii Europene. Fondurile sale finanteaza proiectele prin care se materializeaza obiectivele UE in cadrul Uniunii precum si in alte 120 de tari din intreaga lume.

Structura BEI

Consiliul Guvernatorilor este format din ministrii desemnati de fiecare dintre Statele Membre, de regula Ministrii de Finante. Consiliul stabileste politicile de creditare, aproba bilantul si raportul anual, autorizeaza operatiunile de finantare in afara Uniunii si ia decizii cu privire la majorarile de capital. De asemenea, numeste membrii Consiliului Directorilor, ai Comitetului de Management si ai Comitetului de Audit.

Consiliul Directorilor este compus din 26 de directori, cate unul din fiecare stat membru si un reprezentant al Comisiei si 16 membri supleanti numiti de catre Consiliul Guvernatorilor.

Comitetul de Management, organ executiv colegial, controleaza toate operatiunile curente; face recomandari Directorilor cu privire la hotararile pe care urmeaza sa le adopte si raspunde de aplicarea acestora. Presedintele Bancii sau, in absenta sa, unul dintre Vice-Presedinti, conduce sedintele Comitetului de Management.

Comitetul de Audit verifica operatiunile si contabilitatea Bancii, pe baza activitatii desfasurate atat de organele interne de control si audit cat si de auditorii externi.

Dupa aderarea la UE, conform negocierilor pentru capitolul 30 – Institutii, Romania va deveni actionar al Bancii, reprezentata in Consiliul Guvernatorilor de catre un membru si de catre un numar adecvat de Directori sau Adjuncti in Consiliul Director, compozitia si functionarea acestuia putand fi modificate de Consiliu.

Fondul European de Investitii Fondul European de Investitii (EIF) este o institutie europeana in a carei competenta intra

sprijinirea aparitiei, cresterii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii. Fondul intervine in principal cu capital de risc si instrumente de garantare provenind fie din fonduri proprii, fie de la Banca Europeana de Investitii sau Uniunea Europeana, in baza mandatelor acordate. FEI este un parteneriat public privat.

Din structura tripartita a actionariatului sau fac parte Banca Europeana de Investitii, Uniunea Europeana reprezentata de Comisia Europeana si un numar de banci si institutii financiare

14

europene. Activitatea EIF este complementara celei a actionarului sau majoritar, Banca Europeana de Investitii.

Alte instituţii europene: Agentia Europeana pentru Evaluarea Medicamentelor (EMEA)

Agentia Europeana a Mediului (EEA)

Fundatia Europeana pentru Formare Profesionala (ETF)

Agentia Europeana pentru Reconstructie (EAR)

Oficiul European pentru Selectia Personalului (EPSO)

Oficiul pentru Publicatii Oficiale ale Comunitatilor Europene (EUR-OP)

Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca (OSHA)

Autoritatea Europeana pentru Securitate Alimentara (EFSA)

Centrul European de Monitorizare a Drogurilor si a Dependentei de Droguri (EMCDDA)

Centrul European de Monitorizare a Rasismului si Xenofobiei (EUMC)

Centrul European pentru Dezvoltarea Formarii Profesionale (CEDEFOP)

Fundatia Europeana pentru Imbunatatirea Conditiilor de Viata si Munca (E. FOUND)

Oficiul Comunitar pentru Varietati Vegetale (CPVO)

Oficiul pentru Armonizare in Piata Interna (OHIM)

Europol

Centrul de Traduceri pentru Institutiile Uniunii Europene

Europe Aid Oficiul de Cooperare,

Oficiul European de Lupta Contra Fraudei (OLAF),

Institutul European pentru Studii de Securitate (ISS)

Centrul European pentru Observatii din Satelit (EUSC).

Dupa aderarea la Uniunea Europeana, Romania va fi reprezentata in toate institutiile comunitare, conform negocierilor la capitolul 30 – Institutii (finalizat in 19 aprilie 2002). Acestea au fost purtate pe baza Tratatului de la Nisa, asumand data de 1 ianuarie 2007 ca data a aderarii Romaniei la UE.

Numarul de parlamentari europeni din partea Romaniei este de 35.

15

SIMBOLURI EUROPENE

Simbolurile Uniunii Europene sunt: steagul, imnul, moneda unica si ziua de 9 Mai.

Steagul

Steagul, cu cele 12 stele, asezate in cerc, pe un fond albastru, inseamna unitatea si identitatea popoarelor Europei. Cercul reprezinta solidaritatea si armonia, iar stelele, in numar de 12, reprezinta perfectiunea.

Istoria steagului incepe in 1955. Intai, el a fost folosit de Consiliul Europei, organizatie internationala aparatoare a drepturilor omului si valorilor culturale europene. In anul 1985, statele membre UE l-au adoptat ca steag al Comunitatilor Europene (CEE), iar, incepand cu 1986, el este utilizat de catre toate institutiile Uniunii Europene.

Imnul

Tot Consiliul Europei a fost cel care a decis, in 1972, ca “Oda bucuriei” (ultima parte a Simfoniei a IX-a de Beethoven) sa devina imnul sau, iar in 1985, Statele Membre UE l-au adoptat, si ele, ca imn oficial al Uniunii Europene.

Uniunea Europeana nu a urmarit, prin aceasta decizie, sa inlocuiasca imnurile nationale ale Statelor Membre. Alegerea acestei melodii ca imn subliniaza aspiratia spre valorile comune, unitatea in diversitate si idealurile de libertate, pace si solidaritate care stau la baza Uniunii Europene.

Moneda unica – EURO

La originea conceptului de moneda unica se afla tratatele care stau la baza Uniunii Europene. Tratatul de la Roma (1957) declara ca piata comuna este unul dintre obiectivele Comunitatii Europene ce va contribui la o “uniune mai stransa intre popoarele Europei”. Tratatul Uniunii Europene (1992 - Maastricht) introduce Uniunea Economica si Monetara si pune bazele monedei unice, iar in decembrie 1995, Consiliul European de la Madrid decide ca moneda unica sa poarte numele de “euro”.

Incepand cu 1 ianuarie 2001, moneda unica a intrat propriu-zis in circulatie si, desi numai 13 din cele 15 state membre au adoptat-o, ea a devenit un simbol al Uniunii Europene.

Reprezentarea grafica a monedei unice a fost inspirata de litera greceasca epsilon, ea trebuind sa faca legatura atat cu leaganul civilizatiei si democratiei europene, cat si cu prima litera din cuvantul “Europa”. Cele doua linii paralele din simbolul grafic sunt un indicator al stabilitatii euro.

Ziua Europei - 9 mai

Ziua de 9 mai 1950 a reprezentat primul pas catre crearea a ceea ce este astazi Uniunea Europeana. In acea zi, la Paris, Ministrul de Externe al Frantei, Robert Schuman, a citit presei internationale o declaratie prin care chema Franta, Germania si celelalte popoare ale Europei sa isi uneasca productiile de otel si carbune, ca “prima fundatie concreta a unei federatii europene”.

16

In 1985, cand proiectul constructiei europene era deja clar conturat, cele zece state membre care formau la acea data Comunitatea Europeana, au hotarat ca ziua de 9 mai sa devina Ziua Europei.

17

II. ASISTENTA UNIUNII EUROPENE PENTRU ROMÂNIA

In calitate de stat candidat, România beneficiaza anual din partea Uniunii Europene de o asistenta financiara substantiala, care sprijina eforturile sale in pregatirea pentru aderare. Asistenta UE este acordata in principal prin intermediul a trei instrumente financiare: PHARE, ISPA si SAPARD. În afara de acestea, mai multe programe comunitare sunt deschise participarii României.

PHARE (Poland Hungary Aid for Reconstruction of the Economy - Polonia Ungaria Ajutor pentru Reconstructia Economiei) are trei obiective principale:

consolidarea administratiei publice si a institutiilor din statele candidate pentru ca acestea sa poata functiona eficient in cadrul Uniunii (dezvoltare institutionala);

sprijinirea statelor candidate in efortul investitional de aliniere a activitatilor industriale si a infrastructurii la standardele UE (investitii pentru sprijinirea aplicarii legislatiei comunitare);

promovarea coeziunii economice si sociale (investitii in sectoare cheie pentru dezvoltarea regionala).

ISPA (Instrument for Structural Policies for Pre-Accession - Instrumentul pentru Politici Structurale de Pre-Aderare) finanteaza in perioada 2000-2006 proiecte de infrastructura in domeniul transporturilor si al protectiei mediului.

Obiectivele ISPA sunt:

sprijinirea tarilor beneficiare in vederea alinierii standardelor lor de mediu la cele ale Uniunii Europene;

extinderea si conectarea retelelor de transport ale statelor beneficiare la cele transeuropene;

familiarizarea tarilor beneficiare cu politicile si procedurile aplicate Fondurilor Structurale si de Coeziune ale Uniunii Europene.

SAPARD (Special Pre-Accession Programme for Agriculture si Rural Development - Programul Special de Pre-aderare pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala) sprijina tarile candidate în abordarea reformei structurale din sectorul agricol si din alte domenii legate de dezvoltarea rurala, precum si în implementarea acquis-ului comunitar referitor la Politica Agricola Comuna.

România a identificat patru domenii prioritare care sa fie finantate în cadrul acestui program:

Imbunatatirea activitatilor de prelucrare si comercializare a produselor agricole si piscicole;

Dezvoltarea si îmbunatatirea infrastructurii rurale;

Dezvoltarea economiei rurale;

Dezvoltarea resurselor umane.

18

III. EXTINDEREA UNIUNII EUROPENE

Procesul de extindere a UE

In anul 1951 a demarat un proces de cooperare si integrare care a inceput intre sase state europene, care a condus la aparitia Uniunii Europene, care in acest moment numara 25 State Membre si se pregateste pentru cea de a sasea extindere. Acest proces are ca scop extinderea pasnica a zonei de stabilitate si prosperitate catre noi membri.

Statele candidate in acest moment sunt : Bulgaria, Romania, Turcia şi Croaţia.

Romania si Bulgaria fac parte din valul de extindere cu 12 state, care este inclusiv si ireversibil, 10 state devenind deja membre ale UE.

Principalele momente ale extinderii sunt: 1991: se semneaza Acordurile Europene cu Ungaria si Polonia; 1993: se semneaza Acordurile Europene cu Bulgaria, Cehia, Romania si Slovacia; 1994: Ungaria si Polonia inainteaza cererea de aderare la UE 1995: se semneaza Acordurile Europene cu Estonia, Letonia si Lituania; Bulgaria, Romania, Slovacia, Estonia, Letonia si Lituania inainteaza cererea de aderare la UE 1996: Cehia inainteaza cererea de aderare la UE; Slovenia semneaza Acordul European si

Inainteaza cererea de aderare la UE 1997: Este adoptata Agenda 2000, care are o sectiune referitoare la extinderea UE; este

prezentat punctul de vedere al Comisiei asupra lansarii procesului de aderare si asupra consolidarii strategiei de pre-aderare. Sunt publicate opiniile Comisiei cu privire la cererile de aderare la Uniunea Europeana ale tarilor candidate, bazate pe Criteriile de la Copenhaga;

1998: Pe 31 martie incep negocierile cu sase state candidate (Cipru, Ungaria, Polonia, Estonia, Republica Ceha si Slovenia)

1998: Pe 4 noiembrie sunt publicate primele Rapoarte Anuale (privind stadiul indeplinirii criteriilor de aderare).

1999: martie, Consiliul European de la Berlin adopta deciziile privind fondurile de pre-aderare si cheltuielile legate de aderare.

1999: 13 octombrie, Comisia Europeana adopta a doua serie de rapoarte anuale si revizuieste parteneriatele pentru aderare.

1999: 10-11 decembrie, Consiliul European de la Helsinki decide sa deschida negocierile de aderare cu inca sase tari candidate: Bulgaria, Letonia, Lituania, Malta, Romania si Slovacia, si acorda Turciei statutul de tara candidata la UE;

2000: Are loc, la Bruxelles, sesiunea de deschidere a Conferintelor Interministeriale cu privire la negocierile de aderare ale Maltei, Romaniei, Slovaciei, Letoniei, Lituaniei si Bulgariei. Tarile candidate sunt atentionate cu privire la importanta urmatoarelor aspecte:

o adoptarea oficiala si aplicarea acquis-ului comunitar; o asigurarea unei bune functionari a pietei interne, in concordanta cu politice Uniunii

Europene, o atentie speciala acordandu-se domeniilor agriculturii, justitiei si afacerilor interne si protectiei mediului;

o alinierea la practicile Uniunii Europene in ceea ce priveste relatiile cu terte state si organizatii internationale.

De asemenea, statele candidate au primit asigurari ca fiecare cerere de aderare va fi evaluata in functie de meritele proprii. Tarile candidate si-au prezentat obiectivele strategice determinate de aspiratiile politice, culturale si socio-economice in perspectiva aderarii.

19

2000: 8 noiembrie, Comisia Europeana adopta o noua serie de Rapoarte Anuale privind progresul inregistrat de tarile candidate.

2000: La summitul de la Nisa, din 7-11 decembrie, Statele Membre au adoptat o noua formula institutionala a Uniunii Europene. Tratatul de la Nisa reprezinta o premisa necesara a procesului de extindere, intrucat contine prevederi referitoare la echilibrul puterii si procesul decizional in cadrul Uniunii, in contextul unei structuri cu 27 de State Membre.

2001: La 26 februarie Tratatul a fost adoptat de catre guvernele Statelor Membre. Tratatul va intra in vigoare dupa ratificarea sa de catre toate parlamentele nationale;

2001: 13 noiembrie, Comisia Europeana adopta Rapoartele Anuale si reinnoieste Parteneriatele de Aderare.

2002: La 1 martie are loc lansarea Conventiei privind Viitorul Europei. 2002: Consiliul European de la Barcelona, din 15-16 martie, s-a remarcat prin participarea

istorica a sefilor de stat sau guvern, precum si a ministrilor de afaceri externe si finante ai tuturor celor 13 tari candidate, alaturi de omologii lor din statele membre UE.

2003: Pe 16 aprilie zece state semneaza Tratatul de Aderare: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Ceha, Slovacia, Slovenia si Ungaria.

2003: Consiliul European de la Salonic, din 19-20 iunie, adopta proiectul noii Constitutii Europene.

2004, 1 mai: Ziua Extinderii. 10 tari adera la Uniunea Europeana (Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria)

2005, 25 aprilie: România şi Bulgaria semnează la Luxemburg Tratatul de aderare la Uniunea Europeană.

Durata negocierilor variaza foarte mult de la o tara candidata la alta. În principiu, cu cât un stat candidat este mai bine pregatit, cu atât mai repede se încheie negocierile. De exemplu, Austria, Finlanda si Suedia au avut nevoie de 16 luni pentru a negocia aderarea lor la UE, pe când Portugaliei i-au trebuie 80 de luni.

Când va deveni România membra a Uniunii Europene?

Încheierea cu succes a negocierilor nu conduce întotdeauna la aderarea propriu-zisa la UE. Un caz clasic este cel al Norvegiei, stat care a negociat de doua ori aderarea si de fiecare data aceasta a fost respinsa de populatie în referendumurile nationale cerute de Constitutia tarii pentru ratificarea Tratatului de Aderare la UE.

Între încheierea negocierilor si aderarea propriu-zisa mai sunt câteva etape importante de parcurs:

redactarea si convenirea Tratatului de aderare de catre UE si statul candidat, tratat international ce prevede drepturile si obligatiile partilor în vederea dobândirii calitatii de membru al UE;

exprimarea consimtamântului Parlamentului European prin adoptarea Tratatului de aderare;

semnarea Tratatului de aderare de catre toate statele membre ale UE (25) si de catre România;

ratificarea Tratatului de catre toate Parlamentele nationale ale statelor membre si de catre Parlamentul României, precum si prin organizarea unui referendum (acolo unde Constitutia sau considerentele politice o cer).

Când toate aceste etape au fost parcurse cu succes, România poate deveni membra a Uniunii Europene. România va deveni membră a UE la 1 ianuarie 2007, sau, cel mai târziu, la 1 ianuarie 2008.

20

Care sunt principalele etape înaintea deschiderii negocierilor de aderare?

Statul care doreste aderarea la UE trebuie sa depuna Presedintiei Consiliului UE o cerere de aderare (o scrisoare în care îsi exprima dorinta de a deveni membru al Uniunii Europene).

Consiliul UE decide daca îi este sau nu conferit statutul de candidat la UE. Acesta nu este un proces automat (Turcia nu a fost acceptata ca stat candidat decât dupa multi ani de la depunerea cererii de aderare). Din momentul în care candidatura unui stat este acceptata, acesta primeste ajutor din partea Uniunii pentru a se pregati pentru aderare si este permanent monitorizat pentru a se vedea în ce masura îndeplineste criteriile aderarii.

Pe baza rapoartelor anuale de tara întocmite de Comisia Europeana, Consiliul European decide deschiderea negocierilor de aderare

Care sunt criteriile care trebuie îndeplinite înainte de deschiderea negocierilor de aderare?

Consiliul European de la Helsinki din decembrie 1999 a hoarât ca singurul criteriu care trebuie îndeplinit înaintea deschiderii negocierilor este criteriul politic (existenta unor institutii democratice stabile, respectarea drepturilor omului si protejarea drepturilor minoritatilor). Celelalte criterii ramân neschimbate, îndeplinirea lor fiind necesara în momentul aderarii. Aceste criterii sunt:

Criteriul economic: o economie de piata functionala si care sa poata face fata presiunilor concurentiale de pe Piata Unica a UE;

Criteriul legislativ: acquis-ul comunitar trebuie sa fie pus în aplicare în statul candidat în momentul aderarii la UE;

Criteriul administrativ: capacitatea statului candidat de a-si asuma obligatiile de stat membru al UE.

Ce a negociat România?

Obiectivul final al negocierilor este aderarea la UE, respectiv dobândirea statutului de membru al Uniunii Europene, cu toate drepturile si obligatiile ce decurg din acest statut.

Aderarea la UE consta în adoptarea, aplicarea si dezvoltarea acquis-ului comunitar, care reprezinta întreaga legislatie primara si derivata, ca si ansamblul politicilor si institutiilor create pentru a asigura aplicarea, respectarea si dezvoltarea corespunzatoare si continua a acestei legislatii.

De fapt, principiul fundamental al aderarii la UE este ca cea mai mare parte a acquis-ului nu este negociabila, de vreme ce el constituie esenta însasi a constructiei comunitare. Într-adevar, majoritatea acquis-ului comunitar trebuie preluat ca atare de statul candidat, numai aspecte concrete si dificile putând fi supuse negocierii.

Cum au loc negocierile de aderare?

Odata ce Consiliul European a luat decizia de începere a negocierilor cu un stat candidat, mai trec câteva luni pâna la momentul în care cele doua parti se aseaza efectiv la masa negocierilor.

Între timp, partile se pun de acord asupra ordinii în care se negociaza diferitele capitole. Din experienta negocierilor anterioare purtate de UE, se observa ca întotdeauna se începe cu capitolele mai usoare, pentru a permite realizarea unor progrese absolut necesare crearii unui climat de

21

încredere între cele doua parti. Capitolele mai dificile sunt lasate pentru o etapa mai avansata a negocierilor, când partile au o vedere de ansamblu asupra pozitiilor de negociat.

Pentru fiecare capitol de negociere statul candidat trebuie sa-si pregateasca pozitia de negociere sub forma unui “document de pozitie”. Acest proces este precedat de o examinare analitica (screening) bilaterala a acquis-ului, pentru a identifica acele domenii în care statul candidat ar avea dificultati reale în aplicarea acquis-ului comunitar la data aderarii. UE raspunde “documentului de pozitie” al statului candidat prin propria-i pozitie de negociere, cunoscuta drept “pozitie comuna”. Aceasta trebuie sa fie adoptata în unanimitate de statele membre ale UE (proiectul de pozitie comuna este pregatit de Comisia Europeana).

Care au fost capitolele de negociere?

Acquis-ul comunitar este grupat în 31 de capitole, ce sunt deschise succesiv negocierii.

1.Libera circulatie a bunurilor

2.Libera circulatie a persoanelor

3.Libera circulatie a serviciilor

4.Libera circulatie a capitalurilor

5.Dreptul societatilor comerciale

6.Politica de concurenta

7.Agricultura

8.Pescuitul

9.Politica în domeniul transporturilor

10.Impozitarea

11.Uniunea Economica si Monetara

12.Statistica

13.Politica sociala si de ocupare a fortei de munca

14.Energia

15.Politica industriala

16.Întreprinderile mici si mijlocii

17.Stiinta si cercetare

18.Învatamânt si formare profesionala

19.Telecomunicatii si tehnologia informatiei

20.Cultura si audio-vizual

21.Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale

22.Mediul înconjurator

22

23.Protectia consumatorului si sanatatea publica

24.Cooperarea în domeniul justitiei si afacerilor interne

25.Uniunea vamala

26.Relatiile economice internationale

27.Politica externa si de securitate comuna

28.Controlul financiar

29.Prevederile financiare si bugetare

30.Participarea la Institutiile Uniunii Europene

31.Altele

Cu cine s-a negociat aderarea?

Doua institutii ale UE sunt implicate în procesul de negociere: Consiliul Uniunii (alcatuit din ministri de resort reprezentând fiecare dintre statele membre) si Comisia Europeana (Directia Generala pentru Extindere).

Negocierile oficiale se desfasoara în cadrul unei Conferinte de negociere la care participa negociatorul tarii candidate si Consiliul UE. Cele doua parti îsi prezinta pozitiile de negociere asupra câte unui capitol al acquis-ului. Daca cele doua parti se pun de acord, capitolul respectiv se poate închide provizoriu. Daca cele doua pozitii de negociere sunt diferite, chestiunea ramâne în discutie pâna când se gaseste o solutie.

Oricare ar fi concesia ceruta de statul candidat, ea nu poate fi acceptata decât cu acordul unanim al statelor membre. Este sarcina Comisiei Europene sa identifice împreuna cu statul candidat acele concesii ce ar putea fi acceptate de catre Consiliul UE, si cu Consiliul UE acele concesii pe care le-ar putea accepta statul candidat.

Care sunt concesiile pe care le poate solicita România?

Daca statul candidat are dificultati serioase si demonstrabile în aplicarea acquis-ului comunitar la data aderarii într-un anumit domeniu, el poate formula doua tipuri de cereri:

Perioade de tranzitie;

Derogari.

Perioadele de tranzitie pot fi agreate de cele doua parti pentru a:

permite adaptarea economiei noului membru la cea a UE;

permite Uniunii Europene sa-si adapteze politicile pentru a tine cont de prezenta unui nou stat membru;

acorda noului stat membru perioada de timp necesara punerii în aplicare a anumitor dispozitii ale acquis-ului si crearii institutiilor necesare aplicarii si asigurarii respectarii acestor dispozitii.

23

Perioadele de tranzitie nu pot functiona decât pentru o perioada limitata de timp. Experienta ultimelor extinderi ale UE arata ca astfel de perioade de tranzitie au variat de la 1 la 10 ani.

Derogarea este o exceptie permanenta de la aplicarea normelor comunitare intr-un domeniu precis determinat. Ea poate lua sfarsit intr-un singur caz, si anume, atunci cand normele comunitare de la care s-a solicitat exceptarea sunt abrogate sau modificate astfel incat ea sa devina lipsita de obiect.

Care sunt scopurile concrete ale negocierii?

Modificarea Tratatelor constitutive pentru a include noile state membre, si în special modificarea institutiilor UE (stabilirea numarului de membri în Consiliu, Comisie, Parlamentul European, Curtea de Justitie, etc.) ca urmare a extinderii;

Modificarea legislatiei derivate a UE astfel încât ea sa fie aplicabila în noile state membre;

Stabilirea perioadelor de tranzitie;

Stabilirea contributiei noului stat membru la bugetul UE si a alocatiei pe care o va primi din acest buget (prin participarea la programe, la politica agricola comuna, la fondurile structurale etc.);

Stabilirea conditiilor participarii noului stat în aplicarea politicilor comune ale UE si a eventualelor modificari necesare.

Cât dureaza negocierile de aderare?

Negocierile sunt considerate încheiate când partile s-au pus de acord asupra tuturor capitolelor de negociere.

Principiul general este ca nimic nu este convenit pâna când totul nu este convenit. De aceea, fiecare capitol de negociere este inchis provizoriu pana la finalizarea negocierilor la toate capitolele, cand acestea se inchid definitiv.

Asta înseamna ca un capitol asupra caruia s-a cazut în principiu de acord, poate fi redeschis pe parcursul negocierilor daca între timp a survenit o schimbare în acquis sau pentru orice alt motiv care justifica negocieri suplimentare.

Tratatul de Aderare

Negocierile de aderare a României la UE au fost lansate oficial în 15 februarie 2000.

Pe 12 si 13 decembrie 2002 Consiliul European s-a întâlnit în Copenhaga. Cu aceasta ocazie s-a salutat încheierea negocierilor de aderare cu Cipru, Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Slovacia si Slovenia. Odata cu acest Consiliu au fost prezentate asa-numitele “foi de parcurs” care furnizeaza României si Bulgariei obiective identificate clar si dau fiecarei tari posibilitatea de a stabili ritmul procesului de aderare.

Tratatul de aderare reprezintă actul care consfinteste sub aspect juridic aderarea României la Uniunea Europeană. Intrarea în vigoare a Tratatului va fi la 1 ianuarie 2007, când se va produce aderarea efectivă. Este un Tratat comun pentru valul format din România si Bulgaria. România a lucrat la Tratat din mai 2004, având colaborarea expertilor din UE si a celor din structurilor institutionale românesti implicate”.

Documentul contine o parte generală, Tratatul de aderare (6 articole), Protocolul de aderare / Actul de aderare (câte 5 părti plus anexele) si Actul final (plus declaratii politice).

24

Prima parte a Actului de aderare / Protocolului de aderare contine definitii si prevederi privind caracterul obligatoriu pentru România si Bulgaria al tratatelor fundamentale si al actelor adoptate de institutiile comunitare si de Banca Centrală Europeană anterior aderării acestora la UE. Partea a doua contine prevederile institutionale, respectiv participarea României si Bulgariei la institutiile Uniunii Europene. Partea a treia (prevederile permanente) cuprinde obligatia adaptării actelor adoptate de institutiile Uniunii Europene în diferite domenii, precum si referirea la mecanismul si conditiile în care se va realiza această adaptare. Partea a patra (Prevederile temporare) se referă la măsurile tranzitorii (continute în anexă), prevederile institutionale si prevederile financiare, precum si la clauzele de salvgardare. Partea a cincea (Prevederi referitoare la adaptările institutionale) cuprinde dispozitii privind adaptările institutionale care sunt necesare în urma aderării României si Bulgariei, modalitătile de aplicare a actelor institutiilor comunitare fată de Bulgaria si România si prevederile finale.

În perioada 2005- 2006, Tratatul trebuie ratificat de Parlamentul European, de parlamentele României si Bulgariei si ale statelor membre UE

Conform tratatului de aderare semnat cu Uniunea Europeana în aprilie, admiterea în blocul celor 25 de naţiuni poate fi amânată cu un an dacă aceasta nu îşi îndeplineste angajamentele.

Clauza de salvgardare

Clauzele de salvgardare sunt folosite de Comisia Europeană în situaţia in care apar probleme legate de îndeplinirea obligaţiilor de stat membru al Uniunii Europene, înainte de aderare, sau în perioada ulterioară aderării. “Clauzele de salvgardare generală” sunt valabile pentru toate statele noi membre.

În plus, pentru România şi Bulgaria se aplică o clauză de salvgardare specifică, respectiv clauza de amânare, care poate duce la amânarea aderării celor două state cu un an, până în 2008.

Mai există o clauză specială, aplicabilă doar României, şi care se referă strict la două din cele 30 de capitole negociate, “Justiţie şi Afaceri Interne” şi “Concurenta”.

Clauzele de salvgardare generală

Pentru situaţiile de încălcare gravă a angajamentelor, Tratatul de aderare conţine trei clauze de salvgardare ca mecanism ultim de intervenţie. Aceste clauze se referă la:

• economie;

• piaţa internă;

• justiţie şi afaceri interne.

Aceste clauze au fost valabile şi pentru noile State Membre şi se aplică prin votul unanim al Statelor Membre din Consiliu.

Dacă până în luna aprilie a anului viitor (data prezentării celui de-al doilea raport de evaluare al Comisiei) se va constata că guvernul de la Bucureşti nu a îndeplint cerinţele necesare, Comisia nu va ezita să recomande aplicarea clauzei de salvgardare, în vederea amânării pentru 2008 a intrării României în UE”.

Deşi fac parte din aceeaşi etapă a extinderii şi sunt incluse într-un Tratat de aderare comun, România şi Bulgaria sunt evaluate individual, în funcţie de performanţele proprii. În concluzie, intrarea României în UE la 1 ianuarie 2007 depinde exclusiv de guvernul de la Bucureşti.

25

IV. COSTURI SI BENEFICII ALE INTEGRARII

Va fi intrarea în Uniunea Europeana benefica pentru România?

Da, iar marimea beneficiilor depinde în mare masura de capacitatea României de a folosi eficient fondurile nerambursabile oferite de Uniunea Europeana, atât înainte cât si dupa aderare.

Ca membru al Uniunii, România va avea acces liber la o piata de aproape 500 milioane de locuitori, iar cetatenii si firmele românesti vor beneficia de cele patru libertati economice: libera circulatie a fortei de munca, a serviciilor, a bunurilor si capitalului.

Cum se va modifica standardul nostru de viata dupa aderare?

Experienta extinderilor anterioare ale Uniunii arata ca unul din efectele aderarii unui stat mai putin dezvoltat este cresterea nivelului de trai al populatiei acestui stat. De altfel, unul din principiile de baza ale Uniunii este solidaritatea în vederea reducerii decalajelor economice.

Când va intra România în Uniunea Europeana?

În 2007, daca pâna atunci România va demonstra ca poate îndeplini toate conditiile aderarii: politice, economice, legislative si administrative.

Uniunea Europeana sprijina România în eforturile de pregatire pentru aderare, atât cu experienta statelor sale membre, cât si cu fonduri nerambursabile, ce urmeaza sa creasca, în perioada urmatoare, de la o medie anuala de 640 milioane Euro, în 2003, la 1 miliard Euro în 2006.

Ce oportunitati de munca vom avea?

Cetatenii Uniunii Europene au acces egal la oportunitatile de munca în toate tarile membre. Mai precis, orice locuitor al Uniunii poate lucra fara permis de munca în orice stat, în aceleasi conditii ca si cetatenii statului respectiv. Pentru tarile care vor adera la Uniune înaintea României, a fost stabilita o perioada de tranzitie care poate sa dureze sapte ani, timp în care, cetatenii lor vor ajunge sa se bucure de conditii identice cu cetatenii din cele 15 state membre actuale. Este de asteptat ca o politica similara sa fie aplicabila si României.

Pe de alta parte, întreprinzatorii, mestesugarii si practicantii de profesiuni liberale (de exemplu: juristii, medicii, artistii) vor putea sa lucreze fara restrictii în Uniune imediat dupa aderare.

Cum vor fi primiti românii în Uniunea Europeana?

Statutul de cetatean al Uniunii Europene este acelasi pentru toti locuitorii statelor membre. Toate statele sunt egale din punct de vedere politic, indiferent daca sunt mari sau mici, daca sunt de mai mult sau mai putin timp membre, daca sunt mai mult sau mai putin dezvoltate din punct de vedere economic. Acest lucru înseamna egalitatea în drepturi a cetatenilor, acestia fiind reprezentati în toate institutiile europene.

La fel ca si celelalte state din Uniune, România va fi reprezentata în Comisia Europeana, în Consiliul European (Consiliul de Ministri) si în Parlamentul European.

26

Va putea România sa influenteze deciziile Uniunii si sa-si pastreze suveranitatea?

România va fi absolut egala în drepturi cu toate celelalte tari membre: va avea reprezentanti în institutiile europene, iar documentele importante vor fi traduse si în limba româna, care va deveni una din limbile oficiale ale Uniunii Europene. România va ramâne un stat democratic suveran, pentru ca Uniunea este compusa din astfel de state. Ca urmare, va avea în continuare un presedinte, parlament, guvern si constitutie proprie.

În anumite domenii, cum ar fi comertul exterior, România îsi va uni eforturile cu celelalte state membre, ceea ce îi va da posibilitatea sa dobândeasca o mai mare influenta în lume. În aceste domenii, toate statele membre îi permit Comisiei Europene sa actioneze în numele lor.

Când va fi introdusa moneda Euro în România?

Euro nu va fi adoptat automat în momentul aderarii la Uniunea Europeana. Data introducerii monedei unice va fi stabilita prin hotarârea comuna a Uniunii si a României. Conditiile pentru ca o tara sa poata adopta moneda Euro au fost stabilite în anul 1993 si sunt cunoscute ca fiind criteriile de convergenta de la Maastricht. Acestea se refera la controlul inflatiei, limitarea deficitului bugetului de stat si stabilitatea cursurilor de schimb. Adoptarea monedei unice de catre România poate avea loc la câtiva ani dupa aderare, probabil nu mai devreme de 2010.

Ce sprijin ne ofera Uniunea Europeana pâna la momentul aderarii?

Consiliul European de la Copenhaga din decembrie 2002 a decis sa mareasca progresiv sprijinul financiar acordat României începând cu 2004. Fondurile de pre-aderare vor creste anual, pâna în 2006, când vor atinge nivelul de 1 miliard Euro, iar România va deveni beneficiarul celui mai mare volum de finantare oferit de Uniunea Europeana unui stat din afara sa. Pentru a face fata acestei cresteri substantiale a finantarii primite, România va trebui sa-si adapteze capacitatea de administrare a fondurilor, astfel încât ele sa poata fi folosite în totalitate si cu maximum de eficienta si impact.

De ce este extinderea o prioritate pentru Uniunea Europeana?

Toate statele membre si majoritatea locuitorilor Uniunii Europene actuale sprijina extinderea spre Europa Centrala si de Est. Extinderea are doua coordonate, de egala importanta: din punct de vedere politic, Europa unita va fi mai stabila si va reprezenta o voce pe scena politica internationala, iar din punct de vedere economic ea va fi mai puternica si va avea o influenta sporita asupra pietelor mondiale.

27

V. PACHETUL FINANCIAR PENTRU ROMANIA

Prezentare

Prin “pachet financiar” se înţelege totalitatea implicaţiilor financiare şi bugetare ale negocierilor de aderare pentru capitolele 7 – “Agricultura”, 21 – “Politica regionala şi coordonarea instrumentelor structurale” şi 29 – “Prevederi financiare si bugetare”.

Bugetul Uniunii Europene este instrumentul prin care se finanţează programele şi acţiunile UE pentru îndeplinirea politicilor sale comune. Având în vedere că multe proiecte şi acţiuni ale UE se desfăşoară pe o perioadă mai mare de 1 an, pentru asigurarea disciplinei financiare şi a încadrării în resursele de finanţare disponibile, pe termen mediu se foloseşte „perspectiva financiară”. Aceasta presupune definirea în avans a priorităţilor bugetare pentru următoare perioadă (de regulă 7 ani) şi a plafonului cheltuielilor UE în această perioadă, care nu pot depăşi 1,24% din PNB comunitar, conform actualei metodologii (Agenda 2000).

Din calculele efectuate până în prezent, contribuţia României la bugetul UE în 2007 se cifrează la aprox. 800 milioane euro.

Agenda 2000 prevedea iniţial costuri cu extinderea pentru 6 state 42,6 miliarde pe angajamente în perioada 2004-2006 (Estonia, Ungaria, Cehia, Polonia, Slovenia, Cipru – Grupul Luxemburg – negocierile au fost deschise cu aceste state în decembrie 1997). Este introdus conceptul de „ring fence”, acest lucru însemnând că nu vor putea fi transferate sume prevăzute pentru cei 15 la costurile aferente extinderii şi nici invers – nu vor putea fi transferate sume prevăzute pentru extindere la celelalte cheltuieli UE - 15.

Consiliul European de la Sevilia – iunie 2002 – confirmă închiderea negocierilor cu 10 state, în condiţiile în care costurile aderării celor 10 state au fost menţinute la plafonul stabilit de Agenda 2000 (42,6 miliarde euro).

Pachetul financiar pentru România şi Bulgaria

Statele membre s-au angajat politic că România şi Bulgaria vor beneficia de tratament nediscriminatoriu în raport cu cei 10 şi vor aplica aceleaşi principii şi metodologie după care a fost elaborat pachetul financiar pentru cei 10 şi că România şi Bulgaria nu vor fi state net contributoare în primul an al aderării. Din acest motiv, propunerea privind pachetul financiar pentru România şi Bulgaria este limitată la o perioadă de 3 ani.

1. Agricultura

Pentru agricultură se are în vedere, similar celorlalte 10 state, introducerea graduală a plăţilor directe, pe o perioadă de 10 ani, pornind de la 25% nivelul plăţilor directe alocat celor 15 state membre în 2007.

Suma propusă pentru plăţile directe pentru România în cei trei ani este de 881milioane euro. Aceste sume nu necesită cofinanţare de la bugetul naţional. Suma acordată pentru măsurile de piaţă în valoare de 732 milioane euro nu necesită co-finanţare. Sumele vor fi acordate începând cu anul 2007, proporţional în fiecare an. Finanţează măsuri cuprinse în Pilonul I al PAC: preţuri, restituţii la export, stocare. Reprezintă un flux de numerar care va fi împărţit “phasing-in” pe cei trei ani. •Nu necesită cofinanţare de la bugetul naţional.

Suma aferentă dezvoltării rurale reprezintă 2.424 milioane euro angajamente în cei trei ani. Co-finanţarea de la bugetul de stat este 25%. Conform metodologiei de acordare a acestor fonduri, sumele angajate în anul n trebuie cheltuite până în anul n+2. De exemplu, sumele angajate în anul 2009 vor fi cheltuite pe parcursul anilor 2009, 2010 şi 2011. Finanţează măsurile cuprinse în pilonul II al PAC: pensionarea anticipată, agricultura ecologică, atragerea tinerilor în mediul rural, agro-turism, servicii, etc

28

2. Fondurile structurale şi de coeziune

Sunt destinate să reducă disparităţile dintre regiuni şi să promoveze dezvoltarea economică şi socială. În ceea ce priveşte fondurile structurale şi de coeziune, suma propusă de Comisia Europeană este 5 973 milioane euro. Aceste sume se co-finanţează de la bugetul naţional. Eşalonarea pe cei trei ani se va face gradual, plecând de la premisa că, în timp, capacitatea de absorbţie a României se va îmbunătăţi. Şi în acest caz funcţionează regula: sumele alocate în anul n trebuie cheltuite eşalonat până în anul n+2.

Sumele aferente fondurilor structurale se finanţează de la bugetul UE până la maxim 75% din valoarea proiectului. Sumele aferente fondurilor de coeziune se finanţează de la bugetul UE până la maxim 80% din valoarea proiectului şi în cazuri excepţionale până la 85%.

3. Politici interne

Pentru România ar reveni o sumă de 765,8 milioane euro (70% din total România – Bulgaria), pentru politici existente şi construcţie instituţională.

Politicile existente sunt programele comunitare pentru o multitudine de domenii, cele mai importante fiind: cercetare şi dezvoltare tehnologică, reţele de transport trans-europene, învăţământ, pregătire profesională, tineret, piaţa muncii şi inovare tehnologică, mediu, cultură, audiovizual.

Acestea sunt programe multianuale care se pot întinde pe perioade cuprinse între 4 şi 7ani. Procedura de accesare a acestor fonduri –selecţia proiectelor - fiecare stat trimite proiecte pentru programele pentru care este interesat, urmând ca, dacă proiectul este bun şi este aprobat de Comisia Europeană, să fie finanţat de la bugetul UE.

Prin Agenda 2000, statelor candidate li s-a permis încă din anul 2000 să participe la aceste programe comunitare, în condiţiile în care acestea plătesc o contribuţie de participare.

România participă în prezent la programe cum sunt: Programul Cadru 6 pentru cercetare, dezvoltare şi Euratom (2002-2006), Leonardo da Vinci II (2000-2006), eContent (2001-2005), Socrates II (2000-2006), Cultura 2000 (2000-2004), Fiscalis (2003-2007), Antreprenoriat şi Imm-uri (2001-2005), Cooperare judiciară în materie penală AGIS (2003-2007), Life III (2000-2004).

De asemenea, pachetul mai conţine alocări pentru cheltuieli administrative în valoare de aproximativ 242,2 milioane euro pentru cheltuieli cu traducerea şi interpretarea. (Aceste sume nu vor fi transferate efectiv României, fiind doar înregistrate ca şi cheltuieli ale bugetului UE).

Pachetul financiar pentru Romania 2007-2009

Sumele au fost estimate prin aplicarea unui procent de 70% din suma globală acordată României şi Bulgariei, întrucât propunerea Comisiei nu prezintă defalcat sumele pe cele două ţări.

În ceea ce priveşte perioada 2010 - 2013, decizia privind sumele de care va beneficia România, au fost stabilite de Parlamentul şi Consiliul European. Din momentul semnării Tratatului de aderare, României i se va putea permite participarea cu statut de observator la aceste discuţii.

Total 2007 – 2009

(în milioane euro)

Alocări pe angajamente

Agricultura 4 037

Instrumente structurale 5 973

Politici interne 765,8 *

Cheltuieli administrative 242,2 *

Total alocări angajamente 11 018

Alocări plăţi 6339,2 *

29

Propunerea privind noua perspectivă financiară

În ziua de 17 decembrie 2005, în cadrul Summit-ului de la Bruxelles, cele 25 de state membre ale UE au adoptat Bugetul Uniunii Europene.

Pentru România, definitivarea bugetului comunitar a reprezentat o prioritate pentru reducerea decalajelor economice şi sociale dintre zonele UE şi a celor sărace.

Alocaţia ce revine acum României permite realizarea proiectelor în cercetare-dezvoltare, precum şi reducerea decalajelor economice, şi se cifrează la 10,8 miliarde de euro, pentru perioada 2007-2009.

Pentru perioada 2007-2013, România va trebui să aibă o capacitate de absorbţie de 4,6 miliarde euro anual.

30

Contacte utile: www. mie.ro www.publicinfo.ro Pentru mai multe informaţii despre istoricul Uniunii Europene, vă recomandăm să consultaţi:

Site-ul Centrului de Informare al Comisiei Europene în România: http://www.infoeuropa.ro/ Serverul Europa al Uniunii Europene, rubrica “Uniunea Europeană pe scurt” (“EU at a glance”)

http://www.europa.eu.int/abc/history/index_en.htm Tratatele sunt disponibile spre descărcare la:

rubrica “Publicaţii şi resurse” a site-ului http://www.infoeuropa.ro/ serverul Europa, rubrica ABC http://europa.eu.int/abc/treaties_en.htm şi EUR-Lex

http://europa.eu.int/eurlex/en/search/search_treaties.html Mai multe informaţii despre instituţiile, fundaţiile şi agenţiile Uniunii Europene sunt disponibile pe site-urile oficiale ale acestora, la adresele: - Parlamentul European http://www.europarl.eu.int/ - Consiliul European http://ue.eu.int/en/info/eurocouncil/ - Consiliul Uniunii Europene http://ue.eu.int/ - Comisia Europeană http://europa.eu.int/comm/ -Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, Tribunalul de Primă Instanţă, http://curia.eu.int/index.htm - Curtea Europeană de Conturi http://www.eca.eu.int/ - Comitetul Economic şi Social http://www.ces.eu.int/ - Comitetul Regiunilor http://www.cor.eu.int - Banca Europeană de Investiţii http://www.eib.org/ - Banca Centrală Europeană http://www.ecb.int/ - Fondul European de Investiţii http://www.eif.org/ - Mediatorul European http://www.euro-ombudsman.eu.int/ - Agenţia Europeană pentru Evaluarea Medicamentelor (EMEA) http://www.emea.eu.int - Agenţia Europeană a Mediului (EEA) http://www.eea.eu.int - Fundaţia Europeană pentru Formare Profesională (ETF) http://www.etf.eu.int/ - Centrul European pentru Formare Profesională (CEDEFOP) - Site-ul oficial al CEDEFOP: http://www.cedefop.eu.int/ , site interactiv: www.trainingvillage.gr - Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi a Dependenţei de Droguri (EMCDDA) - http://www.emcdda.org/ - Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Muncă şi Viaţă http://www.eurofound.ie/ - Oficiul pentru Armonizare în Piaţa Internă (OHIM) http://oami.eu.int/ - Oficiul Comunitar pentru Varietăţi Vegetale (CPVO) http://www.cpvo.eu.int/ - Agenţia Europeană pentru Siguranţă şi Sănătate la Locul de Muncă (OSHA) http://europe.osha.eu.int/ - Centrul de Traduceri pentru Instituţiile Uniunii Europene http://www.cdt.eu.int/ - Centrul European de Monitorizare a Rasismului şi Xenofobiei (EUMC) http://www.eumc.eu.int/ - Agenţia Europeană pentru Reconstrucţie (EAR) http://www.ear.eu.int/ - Europol http://www.europol.eu.int/ - Autoritatea Europeană pentru Securitate Alimentară (EFSA) http://www.efsa.eu.int/ - Institutul European pentru Studii de Securitate http://www.iss-eu.org/ - Centrul European pentru Observaţii prin Satelit http://www.eusc.org/

31

GUVERNUL ROMÂNIEI Agentia pentru Strategii Guvernamentale Piaţa Victoriei, nr.1, sector 1, Bucureşti www.publicinfo.ro

• se difuzează GRATUIT • informatii preluate de pe site-ul Centrului de Informare al Comisiei

Europene si cel al Ministerului Integrarii Europene