A

M ITR O PO L IEI ROMÂNED E A L B A - I U L I A .

CONCILÏELE PROVINCIALE DIN 1872 ŞI 1882. MANIFESTULŰ DE UNIRE CU BISERICA ROMEI DIN 7 OCT. 1698.

TEXTULÜ ORIGINALII ROMÂNÜ ŞI TRADUCŢIUNEA LATINĂ FALSĂ. ISTORICII ROMÂNÏ DESPRE UNIREA BISERICESCĂ CU ROMA

Şl FOLÓSELE UNIRII.

CERCETARE ISTORICĂ-CRITICA DESPRE RELAŢIUNILE BISERICEI ROMANE DIN MITROPOLIA ALBEI-IÜLIE

CU BISERICA ROMEI.

DE

N IC : D E N S U S IA N U .

Edi t iunea „Gazetei Trans i lvanie i . “ | | î > >

liltASOVÜ,TI POGRAFI A A. MUREŞIANU.

1893.

încercările Metropolitnlni I. Vanceafăcute în doue „con cil ii“, ţinute la anii 1872 şi 1882, de a schim ba re lig iu n ea strămoşdscă a poporului

românu din Mitropolia Albei Iulie.„Ori care ar ii destinată, de spiritulü sântă a ocupa

scaunulă mitropoliei Albei Iuliane, séu vre-unulă din scaunele episcopescl greco-catolice . . . nu va c e d a a s e m a i ş t i r b a d i n d r e p t u r i l e b i s e r i c e i n ó s t r e nici o iotă, prin nici o pu­tere séu luméscá séu eclesiastică“.

Condiţiunile de alegere votate în sinodulâ delà 10-11 Aug. 1868.

Starea întru adevërü tristă, în care a lăsată rëposatulü mitro- politii Vancea Mitropolia română de Alba-Iulia, şi cu deosebire în­cercările sale periculóse de a in­troduce ,în biserica română c r e ­d in ţa c a to l ic ă , şi întregii sis­temului de gu v e rn ar e c a to l ic ă , au turburatu adêncü consciinţa r.eligiósa a poporului română şi pacea bisericiloru din acéstá Mi- tropoliă.

In urma acestoru încercări ne­fericite, poporulu românii din Mi­tropolia Albei Iulie se află astăc}! în pericululii de a fi ruptă pentru totdéuna din sînulă bisericei sale naţionale românesc!, şi ruptă din corpulă naţiunei române. Românii greco-catolic! se află astăc}!, — şi

1

acésta o spunemu cu adencă du­rere sufletéscá — pe drumulă ace­lora Român! din Ungaria şi din Transilvania, car! în seculele tre­cute, seduşi de propaganda Fran­ciscanilor ü şi a Dominicaniloră, trecură la catolicismă, ér delà ca- tolicismu trecură la calvinismu, şi astfel ü se rupseră pentru vecîniciă din corpulă naţiunei române. Po­porului românu din Mitropolia Al­bei Iulie se află astăc}! pe drumulă Româniioru din Peninsula-balea- nică, cari urmându pe discipulii lui Cirilü şi Metodiu, îşi schim­bară hierarchia română cu hie­rarchia slavă, şi, p ie r4 en d u -ş! biserica, îşî perdură n a ţio n a ­lita tea.

Acésta este astăc}Î starea cea

íngrijltóre a bisericei romane gre- co-catolice de Alba-Iulia.

Noi suntemö astăzi pe deplină convinşi, că o mare parte din po­poralii nostru încă nu are cunos- cinţă deplină despre situaţiunea cea grea, în care se află astăcjî naţiunea română din Transilvania în urma nefericiteloru decisiunî votate în secretă în conoiliele delà 1872' şi 1882. Suntemü deplină convinşi, că nici chiar aceia, cari au dată mână de ajutoră mitro­politului Vancea la acestă operă destructivă a bisericei nóstre na­ţionale, nu şl-au dată pană astăc}! bine séma de cele ce au făcută denşii, că nici astădl nu suntă deşteptaţi din confusiunea, în care i-a aruncată de o parte fanátis-

mulă catolică, ér de altă parte guvernarea absolutistică a mitro­politului Yancea.

Rugată de mai mulţi bărbaţi distinşi greco-catolicl, bărbaţi bine meritaţi, cari în totă viéfa loră au obosită pentru progresulă bi­sericei şi ală naţiunei române, iau astăcţî de nou sarcina asupra mea, de a înfăţişa, în cele urmátóre, prăpastia cea mare, în care »este aruncată biserica română din mi­tropolia Albei Iulie şi íntréga na ■ ţiunea română din Transilvania şi Ungaria prin decisiunile concilielor delà 1872 şi 1882, decisiunî, cari conţină atâtă venină distrugetoră pentru naţiunea română din Tran­silvania.

X-

Sinodulü de alegere din anulii 1868.In 26 Aug. 1867 repausă - în

Domnulö marele Română, mitro- politulu Alexandru Sterca Şuluţă, ér în anulă următoră 1868 se în­truni la Blaşiu sinodulă bisericescă pentru alegerea unui nou mitro- poliţă ală Albei-Iulie.

Acestă sinodu de alegere, în dată la începutulă şedinţeloră sale, constată într’ună modă solemnă pericululă celă mare, în care se află Biserica română de Alba-Iu- lia, din causa, după cum ne spună Părinţii acestui sinodu, că „ te n ­dinţe abso lu tistice necontenită s’au încordată de a ne altera dis­ciplina, şi în faptă au şi alterat’o

„ î n t r o d u c e n d ă instituţiuill CU totulii străine prin bărbaţi cres­cuţi în institute iesuitic’e“. Ast-feliu ace3tă sinodu, ca se pună o barieră eternă la introducerea dog- meloru şi instituţiuniloră străine în biserica română de Alba Iulia, / mai înainte de a păşi la actul y al egerei, revocă de nou Biserica română la vechia sa autonomia constituţională şi sinodală.

Anume în memorabila sa şe­dinţă delà 11 Augustă 1868, si­nodulă acesta de alegere stabili, cu putere obligătore pentru toţi seculii, următoriulu c a n o n ă f u n ­d a m e n t a l ă ală bisericei nóstre:

3 —

„Sinodulă............ întrunită astădl„în numele Tatălui, şi ală Fiului şi alü „Spiritului sântă, mai înainte de a păşi „la alegerea arehiereului şi mitropoli­tu lu i sëu, aşedă şi decret ézâ cu putere „oblig&tdriă pentru sine şi pentru totfl „olerulă representatö în acestă sinodă şi „pentru toţ-i urmaşii sëi . . . . urmă- „torele :

„Autonomia constituţională şi si r.nodală a biserieei greco-catolice roma „nesoi este şi rămâne restaurată pentru „toţi seculii, etc.

„Stirbarea mai departe a libertăţii „şi drepturiloru biserieei nóstre nu o „romă suferi sub nici unü felö de îm „prejurare.

„Ori care membru alü biserieei nős- „tre greoo catolice, fiă . . . . chiar ar- „chiereu . . . . ar mai cuteza a lua re „cursă séu a p e l a ţ i u n e la vre unulö „din archierei séu consistórele romano „catolice în o r i - c e c a u s ă b i s e r i „césoá, acela ca călcătoriu de car oue „. . . . së fiă trasă la judecata sinodală;

„că orî-oare va fi destinată . . . . „a ocupa soauuulQ mitropoliei Albei Iu „liane, séu vre-unulü din scaunele epis- „coptscl greco catolioe. . . . nu ra ceda „a se mai ştirba din drepturile biseri „cei nóstre nici o iotă prin nici o pu „tere séu lumesc-ă séu eolesiasticà“.

Aceste suri tu memorabilele de- cisiunî ale sinodului de alegere din anulă 1868.

Şi care era acum originea şi necesitatea atâtă de imperiosă a acesUrö canóne, purcese după cum vedemu din unu sentimentă resolută, înaltă şi sfântă pentru apărarea esistenţii şi intereselorű biserieei române de Alba-Iulia?

Eată ce ne spune în acestă privinţă distinsulu profesoru, is­torică şi astăcji vieariulu metro­politană I. M. Mol do va nu:

„Una frică generală — tfice dênsulü — dv mnesce aoum de mai multă inimile uniţiloră, că la f i rul ă v i e ţ e i bi se- r i c e i a c e s t e i a r o dü vermi ucîţje- torn Aoesţă frioă crescù din di în 4i şi se mări din ană în ană, aşa câtă sino- dulû delà 1868 s’a cugetată datoră a lua mesuri de urgenţă spre salvarea bi- ser'cei . . . Aţedâmintele biserieeinóstre se alteraseră prin d i s p u n e r i şi o r d i n a ţ i uni a n t i o a n o n i o e , afară de aceea a b s o l u ti s m n l ă se lâţia într’ênsa din ce în ce mai multö. Sincdulă voia së pună o stavilă aces­tora. De aceea revocă biserica la statulă ei de mai înainte“ . . . . Sinodală avu în vedere salvarea biserieei. Elă a călcată strînsă pe cărările umblate de părinţii sëi.*)

Astfelu pe basa acestoru con- diţiunî, cari fura acceptate şi pro­clamate în unanimitate, sinodulă delà 1868 alese de mitropolitu pe episcopulu Ioană Vancea delà Gherla, cu o maioritate relativă de 59 voturi din 215 voturi es- primate, ér pe basa acestei ale­geri episcopulu Ioană Vancea fù numită metropolită ală Albei-Iulie şi Făgăraşului.

Aşadbr sinodulă delà 1868 voia ca vechile aşezăminte ale mitro­poliei române de Alba Iulia së remână n e a l t e r a t e ş i b i s e r i c a a c e s t a se fiă l i b e r ă - şi in de-

*) M o l d o v a n ú , Acte Sinodali. Tom. I, Blaşiu 1869 pag. 191.

- i

p e n d « n t ă d e or ï ce j u r i s d i e - ţ i u n e c a t o l i c ă .

•Insë dorinţele aceste, atâtü de pie şi legitime ale bisericei ro­mâne de Alba-Iulia, fui a puse în grea cumpenă sub guvernarea bi- sericésca a noului mitropolită I. Vancea.

Anume, mitropolitulu Yancea îndată ce ocupă scaunulu mitro­poliei de Alba Iulia, împinsă de unu zelă nefericiţii de propagandă catolică, făcu douë încercări cu­tezate, secrete, pentru perfecta ca- tolisare a Româniloră din mitro­polia Albei Iulie şi pentru supu­nerea deplină a acestei sfinte bi­serici strămoşesc! sub autoritatea absolutistică a capului bisericei

catolice şi a congregaţiunei de propaganda fide din Roma.

Spre a pune astăcji în evidenţă înaintea publicului română situa- ţiunea nespusă de grea, în care se află religiunea strămoşâscă a poporului română din mitropolia Albei Iulie şi drepturile clerului şi ale poporului română de a-şi administra singuri biserica loră, noi vomă espune aici decisiunile nefericite ale celoră douë concilii delà 1872 şi 1882, decisiuni, prin cari se alteră credinţa strămoşâscă a poporului română, şi se sub- mină din fundamentă indepen­denţa seculară a mitropoliei ro­mâne de Alba Iulia.

I X .

Conciliulü ântâiü provinciatü delà 1872.

Cea de ântâiu încercare teme­rară de a Introduce dogme nouë de credinţă în religiunea Români - loră din mitropolia Albei Iulie, şi de a supune biserica acésta întru .tóté la jurisdicţiunea absolută a bisericei catolice, se făcii de mi- tropolitulă Yancea în a! 1872.

Anume în anulă acesta, 1872, mitropolitulă Yancea convocă la Blaşiu ună sinodă mitropolitană, séu, după cum îlă numesce dên- sulă în modă anticanonică, ună „c onc i l i u p r o v i n c i a l ă “, însë iâră së facă de locă cunoscută nici clerului, nici poporului, ces tiunile mar i , cari aveau së se tracteze în acestă conciliu, ces-

tiuni, cari în ce privesce esten- siunea şi consecinţele loră, erau cu multă mai mari, decâtu cele ce se tractase sub episcopulă Ata- nasie la începutulă unirei cu Roma.

Acestă sinodă ală mitropoli­tului Yancea, care avea së scpimbe numai în câteva óre întrâgă reli­giunea strămoşâscă a Româniloră din mitropolia Albei Iulie, nu avea absolută nici ună funda­mentă legală. Elă nu se înte­meia pe nici o lege electorală. Membrii sëi nu erau aleşi de ni­menea, nici de cleră, nici de po­pom; peste totă nu se făcuse nici celă mai mică simulacru de ale-

gete. Sinodulü delà 1872 nu era convocată nici chiar după usulă vechiu ală b isericei române de Alba Iu lia şi anume, ca în cestiunile de primire a unorö dogme noue, sinodulu se fia com­pusă din to ţi protopopii , din to ţi preoţi i şi din deputaţ i i mireni loră. Aşa se făcuseră mai înainte tóté sinódele nóstre dog­matice.

Din contră, décâ nu ni ar spune cumva însuşi actele sino dului delà 1872, noue ni-s’ar pâré lucrurile de necredută. Mitropoli- tulű Vancea, din propria sa auc- toritate, cu delăturarea usului ve­chiu ală bisericei nóstre, convocă la acestă sinodă, cu votă decisivă, numai pe episcopii sufraganî. Aşa că sinodulă, care avea se primescă tóté dogmele şi instituţiunile ca­tolice in biserica română, care în modulă acesta avea se schimbe religiunea strămoşâscă a poporu­lui română din mitropolia Albei Iulie, era compusă celă multă din trei-patru persóne cu votă de­cisivă. Şi fiind că însuşi mitropo- litulă Vancea vedea fórte bine, că ună astfelă de sinodă din 3—4 persóne, care se schimbe dogmele de credinţă ale Româniloru, ar fi avută aparenţa unei adevărate apostasii a unoră 3 séu 4 persóne bisericescï, de aceea densulă in­vită pe episcopii sufraganî „se mai aducă“ la acestă sinodă şi pe alţî „Veneraţi în Christosă fraţi“, pe cari voră voi denşii, ca se fiă de ia ţă la per t rac tăr i l e acestui sinodă în calitate de teologi“ (adecă fără votă de­

cisivă.) Inse de o alegere din pâf* tea clerului şi a poporului, oii numai din partea clerului nu e de locă vorbă.

Acestă sinodă era aşa dér com­pusă din ómen! ch i em a ţ i anume, dér nu a l e ş i de cleră şi de po- poră, de ómen! desemnaţi anume de bunulă placă ală fiăcărui epis- copă, şi despre cári erau siguri dinainte, că precum dânşii nu au votă decisivă, totă astfelă nici nu voră face vre o oposiţiune în con­tra decisiuniloră celoră 3—4 per­sóne. Astfelă era compusă acestă curiosă conciliu provincială dog­matică delà 1872, conciliu necu-' noscută şi neusitată pănă aci în biserica mitropoliei române de Alba-Iulia.

Era aşadăr ună s i n o d ă nu­mai în formă, o adunare de câteva persóne bisericesc! sub fal­sele aparenţe ale unui sinodă bi- sericescă.

Acestă sinodă se întruni apoi la Blaşiu în <ţiua de 5 Maiu 1872.

îndată în şedinţa a doua a a- cestui sinodă, mitcopolitulă Van­cea puse înaintea membriloră pre- senţî ună elaborată gata despre credinţa catolică, credinţă, pe care 4icea dênsulü, că trebue se o ţină î n t r é g â , ne vio l a t ă şi mitropolia de Alba Iulia*), ună e- laborată despre poterile absolute ale Papei şi despre diterite dogo. e noué, cari se primise chiar şi îu biserica catolică numai în timpulă din urmă.

Peste totă, acestă e l a b o r a t ă*) Conciliulă provincială primă, pag XLT,

do g to a t i c ă ală mitropolitului Vancea, era numai o simplă com pilaţiune prejudiţi0să din scrierile celoră mai celebri iesuiţî, o mo­tivare sofistică a unei mulţimi de cestiunl dogmatice şi administra­tive, cari din premisele sfintei scrip­turi ajungă la conclusiunile cele mai false, şi cari tóté tindă în- tr’acolo, ca se supună lumea creş­tină la domnia absolută biseri- céscá şi luméscâ a Papei şi a socie­tăţii iesuite,

Astlelă în acestă sinodu, mi- tropolitulă Vancea constrînse pe membrii presenţî së voteze în contra voinţei loră d o g m e l e şi d e c r e t e l e urmatóre, pănă aci neacceptate în biserica română de Alba-Iulia. Anume:

că P a p a delà Roma nu nu­mai, că este capulă vecjută ală bisericei universale, dér „are d e ­p l i n ă p u t e r e de a pas ce, de a c â r m u i ş i d e a a d m i n i s t r a “ pre cum în biserica catolică, aşa şi în biserica greco-catolică (Con- ciliulă provincială primă pag. 7);

că biserica mitropoliei de Alba- Iuli d „ p r i m e s c e , m ă r t u r i - s e sce şi c r e d e tóté , c â t e le p r i m e s c e , le m ă r t u r i s e s c e şi le c r ede b i s e r i c a romano- c a t o l i c ă “ (Ibid. pag. 9);

că pe viitoră t o ţ i E p i s c o p i i şi p r eo ţ i i , cari voră lua pater la sinódele provinciale, së f acă „ m ă r t u r i s i r e a p u b l i c ă acre- d i n ţ e i c a t o l i c e d u p ă f o r m u l a p r e s c r i s ă de P a p a U r b a n ă VIII.“ (Ibid pag. 13);

că Papa are „ d r e p t u l ă per­f e c t ă şi i n d e p e n d e n t ă de

g u v e r n a r e şi l e g i s l a ţ i u n e u precum în biserica catolică, aşa şi în biserica de Alba Iulia (Ibid. pag. 18 şi 23);

că „ p o n t i f i c e l e r o m a n ă c â n d v o r b e s c e de pe c a t e ­d r ă şi c â n d d i s p u n e în b a s a s u p r e m e i s a l e a u t o r i t ă ţ i , că b i s e r i c a î n t r é g â së ţ i n ă vre o d o g m ă de e r e d i n ţ a séu de m o r a v u r i . . . . a t u n c i d e n ­sul s e b u c u r ă d e infaliMlitate, din care causă astfelă de ho tăr î r î ale Pont i f icelui nu se mai potă schimba (Ibid pag. 23)

Acésta este formula dogmei de infal ibi tate, aşa după cum se vota în a. 1870 în conciliulă delà Vaticană, şi pe care o primi acum şi sinodulă delà 1872.

Mai departe, că „Pontificele romană după dreptulă divină ... este j udecăt orul ă supremă ală credincioşi loră, şi în tóté cău­şele supuse judecăţii bisericesc! se pote face recursă la densulă“ (Ibid. pag. 26—28);

că „judecata scaunului a- postol ică nu se mai póte anula de nimeni, şi nici nu este iertată cuiva së judece asupra judecăţii Papei. (Ibid. pag. 27—28);

că „este falsă când susţină unii, că delà j udeca t a Ponti- fici loră romani s’ar mai puté apela la concil iulă ecumenică (Ibid. pag. 27—28);

că Papa „ca supremă auc- tori tate, căreia ’i s’a încre­dinţa tă deposi tulă credinţei, are dreptulă esclusivă de a prescrie forma cultului publică şi pr ivată“ precum în biserica

7

catolică, aşa şi îu biserica greco- catolică (Ibid. pag. 104 ) ;

că „Mitropol i tulu este nu­mai unü grada intermediară între Pontificele romană, capulă bisericei, şi între episcop! (Ibid. pag. 78);

Aşa-dăr Papa, capulă bisericei catolice, fu primită acum chiar în hierarchia internă a biseri­cei române de Alta-Iulia.

După cum scimu cu toţii, una din cestiunile marî, c9-o urmă- resce de multă Papismulă, este de a absorbi în sine tóté drepturile instanţeloră| subordinate, astfelu că pe viitoru în biserica catolică nu are së mai fiâ nici cea mai mică umbră de autonomia $i de libertate bisericâscă.

Se scie de-asemenea, că as­tăzi în biserica catolică domnesce spir i tulu iesuit ică. Iesui ţ i i fă­cură din teologiă o speculă practică, şi victoria loră cea mai mare fù proclamarea do g m ei de i n f a l i b i l i t ä t e în a. 1870.

Acestă i n f a l i b i l i t a t e se ba- sâză pe presupunerea, că Papa, în cestiunile de credinţă şi de mo­rală, este condusă de spiritulu sântă şi că nici-odată nu póte së retă- céscá în cestiunile aceste.

Abstragându acum de tendin­ţele politice, ce le urmăresce Pa­pismulă, dogma acésta a infalibili- tăţii este în absolută contracjlcere cu spiritulă şi cu instituţiunile bi­sericei Răsăritului, cari atribue pu­terea suverană în materiă de cre­dinţă şi de moravuri esclusivu nu­mai sinódehrö ecumenice.

Afară de aceste decisiunî, cari privescü credinţa religiósa şi hie­rarchia Mitropoliei române de Alba Iulia, sinodulu delà 1872 mai aduse ni scedeci s iunî a b s o l u t i s t i c e , cu totulă contrare desvdltării is torice a bisericei române din Tran­silvania, decisiunî, prin cari po- p o r u l ă c r e d i n c i o s ă , acestă elementü fundamentală alu orî că­rei biserici, fù eschisă î n t r ’u n ă mo d ă v i o l e n t ă de a mai avé cuvântă în ori ce felă de sinóde bisericesc!, fia acelea mitropolitane, or! diecesane, fia în cestiun! de credinţă, fiă în cestiun! de simpla administraţiune bisericâscă.

Vedemö a?a-dér cu toţii, că prin disposiţiunile şi prin dogmele, ce se votară în sinodulu delà 1872 nu numai că. Biserica română de Alba Iulia fù despoiată de tóta libertatea şi independenţa, ce o avuse în trecută, dér se altera din fundamentă tötä credinţa şi tóté canónele bisericei nóstre.

Mitropolitulu Vancea scia însă delà începută, că decisiunile mar! şi cutezate, car! se voru lua în acestă conciliu pentru a disolva cu totulă biserica românésca de Alba Iulia în biserica papistaşă, voră turbura adâncă sentimentele religiöse şi naţionale ale poporu­lui română ; de aceea dânsulă luâ încă delà începută tóté măsurile de precauţiune, ca să evite or! ce protestă eventuală, care s’ar pută ridica din partea clerului şi din partea poporului credinciosă.

Pentru scopulă acesta mitro­politulu Vancea constrînse încă de­là începutulu şedinţeloru pe mem*

8

brii presenţl së facă promisiune solemnă pe credinţa lorü preo- féscâ, că nu voră descoperi nimë- rui nimică din tóté, ce se voră ceti şi decide în acestii sinodă, pănă câfad decisiunile aceste nu se voru publica (adecă aproba şi promulga) la timpulö sëu şi cu modalităţile prescrise.

Eată formula curiosă a acestui jîirământă preoţesc», formulă, care de-o parte ne arată absolutismul», ce domnea pe atunci în bise­rica de Alba Iulia, ér de altă parte ne pune în lumină intenţiu-

-nile ascunse ale archiereului, care cerea o astfelă de promisiune.

Textulă.promisiunei este:„Promită pe o r e d i n ţ a pr e o

t e ac ă , că voiu ţine oa unû s e c r e t a r e l i g i o s a şi sub t ă c e r e a b s o l u t ă , tóté cele oe voră fi o e t i t e , de s bă - t u t e , p e r t r a o t a t e şi d e c i s e atâta în adunările generale, adecă oomplete, oâtü şi în diferitele secţiuni; că nu v o i u d e s c o p e r i n i m ë r u i ni mi ca, mai înainte de ce acelea pe oalea sa, la timpula sëu şi îu modula prescrisa se vora publica“. (Ibid. pag. X IV —XV)

Décâ acum întru adeverii in- tenţiunile mitropolitului erau cu­rate, décâ decisiunile aceste erau së fiă pentru binele poporului ro­mână, de ce atunci mai era lipsă se le ţină secrete de partea cea mare a clerului şi de întregii po­porulă românii?

Dér destulu, că membrii sino­dului delà 1872, după terminarea acestorű agende, se despărţiră fiă- care cu consciinţa neliniştită, cu lăcate grele pe inimele lorii, fără

së potă comunica cuiva aceste de­ci siunî, cari surpau pentru eterni­tate o biserică naţională română din Transilvania şi Ungaria.

Mitropolitulü Vancea apoi din propria sa iniţiativă, fără së fiă cumva autorisată de usulă celii vechiu alti biserieei de Alba Iulia, supuse Congregaţiunei de propa­ganda fide pentru revizuire şi apro­bare tote actele acestui sinodö he terodoxă.

La Roma decisiunile acestui sinodu remaseră 9 am întregi, fără së fiă aprobate, ér în totă tim- pulu acesta lungă de 9 anî, nimicS ' absolută nu străbătu în publici­tate despre decisiunile de catoli- sare. votate în secretă de conci liulă mitropolitului Vancea diu 1872. Aşa, că nime din Români, nicî din partea cea mare a cle­rului, care nu participase la si- nodă, nici din poporulă credin- ciosă, nici din bărbaţii politici or) literaţi, nu putură së afle nimică, nici chiar la an. 1881, despre cele ce se petrecuse la Blaşiuîn 1872.

Intru adeveră, cu câtă solem­nitate, cu câtă resoluţiune ar fi putută së protesteze întregă po­porulă unită în timpă de 9 ani în contra acestoră violenţe, ce se tăceau asupra consoiinţei sale, în contra substituirii oculte a unoră noue dogme de credinţă, în con­tra furişării unei alte religiunî în biserica română de Alba Iulia, în contra despoiării acestei mitro­polii de vechile sale drepturi de libertate şi de independenţă.

Inse partea cea mare a cleru lui şi apot întregă poporulă ro-

mânu se afla îa perfecta necunos- cinţă de acesta lovitură violentă, ce se pregătea asupra bisericei nóstre, şi de aceea nici nu putu se protesteze de loco, în totă tim pulă acesta de 9 anî.

La anulă 1881 apoi în 4iua de 8 Martie, Papa Leo XIII aprobă decisiunil9 conciliului delà 1872 şi, lucru curiosă, Pontificele ro-

j mană în credinţă, că Românii ; uniţi suntQ aprópe întru tote asi- l milaţl cu catolicii, că de aci îna-

Conciliulu alùidoilea\ \I Sosise anulu 1882 şi încă nime, I afară de puţinele persóne, cari j luase parte la desbaterjle secrete I din 1872, nü avea cuDOscinţă de j pregătirile, cari se tăceau în se­

cretă de a trece mitropolia ro- ! mână de Alba-Iulia la c a t o l i - ) ci sm u.

Românii avuseră de vécurï ; întregi o încredere nestrămutată

în preoţii şi în Vlădicii sei, cari tot-dóuna, atâtu în timpulă tre­cută, câtă pănă în (ţilele nóstre,

: au lucrată în deplină consfătuire ! şi înţelegere cu poporului Singură

numai mitropolitulu Vancea se « separă de poporă şi cercă prin decisiunile conciliului delà 1872

I isë sëpareze şi elemid de poporă.Í .. Pregătirile oculte de a trece

la catolicismă îppepute în a. 1872 se^continuară *şjh în a. 1882, cu acelaşi sistemă "ascunsă de a con­verti pe cineva fără se scie.

inte suntă lipsiţi de ori ce voinţă şi ori ce libertate în cestiunile bi­sericesc!, că în totă clerulă şi po- rulă română nu se mai află ómenig cari së apere credinţa şi indepen- dinţa cea vechiă a acestei bise­rici, Papa Leo XIII, 4icemă, de­clară de n u l e şi f ă r ă v a l ó re tóté disposiţiunile şi instituţiunile Bisericei române de Alba Iulia, cari voră fi contrari concluseloră acestui conciliu ilegală din 1872.

•{Ibid, pag. 188.)

provincială din 1882.Anume mitropolitulă Vancea

în cjma de 8 Aprilie 1882 adresă o nouă circulară episcopiloră sn- fraganl, prin care le făcea cunos­cută, că din „ g r a ţ i a S f ân t u l u i Scaună A posto lică“ s’au întă­rită decisiunile sinodului din 1872, şi âcum „da to rin ţa sa cea mai p lăcută“ este de a publică aceste decisiunî „cu modal i tăţ i l e p re­scrise“.

Pentru acostă scopă, mitropó^ litulu Vancea convocă unu alu doilea „conciliu provincială“ pe 4iua de30 Maiu 1882, er în hărtia de convocare amintea numai în trecătă episcopiloră sufraganî, că în sinodulă acesta se voră .tracta şi alte obiecte de mare inf lu­enţă şi gravi ta te (magni mo- menti obiecta), cari privescfi tóté diecesele mitropoliei de Alba- Iulia. V

Sinodulă din 1882, întogma ca2

— fô

şi sinodulă delà 1872, era convo­cată fără se aibă de basă vre-o lege óre-care electorală, séu celă puţină se se observe usulă celă vechiu consfinţ i tă în decur- su lă t impului în mitropolia de Alba Iulia, că la sinódele pentru primire de dogme se fiă presenţî cu votă decisivă toţ î protopopii , to ţi preoţ i i şi deputaţ i i mi- ren ilo ră .

Din contră mitropolitulă Van- cea şi episcopii sufraganî „adu-, se ră“ (întrebuinţămă terminii hâr­tiei de convocare), aduseră la si­nodulă acesta numai persónele, pe carî „voiră“ dânşii, dér şi aceste feţe bisericesc! erau che­mate aicï numai în calitate de „teo log i“, ca se asiste fără votă decisivă.

In acestă sinodă ală II-lea lu­crurile sé petrecură întogma ca la sinodulă din 1872. Mitropolitulă Yancea, mai înainte de tóté, cons- trînse pe membrii presenţî se facă „promisiunea solemnă pe cre­d in ţa p reo ţe scă“, că din tóté cele ce se voră ceti, şi se voră decide în acestă sinodă nu voră descoperi nimerui nimică pănă când tóté aceste decisiunî se voră publica la timpulă seu şi cu mo­dalităţile prescrise (şe înţelege ca lucruri împlinite.)

Intrămu acum aşa-der în a doua periâdă de a se finé se crete nu numai deeisiunile hete- rodoxe ale conciliului din 1872, dér şi deeisiunile de mare g ra­v ita te (magni momenti), ce se voră vota în cursulă acestui ală II-lea conciliu.

Promisiunea solemnă se fâcù. ! Se publicară apoi în secretă de- ciaiunile sinodului din 1872, cari în linia primă subminau din fun- Ş damentă credinţa şi independenţa ; bisericei de Alba Iulia, ér în linia a doua unitatea şi naţionalitatea ! poporului română.

Este însë evidentă pentru orî cine, că acéstâ publicare făcută j în s e c r e t ă la 1882 (după JO ani) cu obligământulă de asefiné şi mai departe în secretă, numai ! publicare nu se póte numi. Dér i destulă că deeisiunile aceste de J s c h i m b a r e a l egei , votate în 1872, remaseră şi de aci înainte subtrase delà cunoscinţa popom- ! lui şi a părţii celei mari din cleru. j

Inse lucrurile nu se mărginirăÍ numai aci. Ca şi cum mitropolia I de Alba Iulia prin deeisiunile din 1872 nu ar fi fostă pusă în cum­pănă destul de grea, ca şi cum grópa pentru înmormântarea credinţei| nóstre vechi şi a independenţei mitropoliei de Alba-Iulia nu ar fi destulă de adâncă, mitropolitulă Vancea fâcù în conciliulă acesta ală II-lea ună pasă mai departe pentru r e f o r m a r e a d e f i n i t i v ă a c r e d i n ţ e i r o m â n e şi pentru asimilarea completă a bisericei de Alba-Iulia în sînulă bisericei ca­tolice.

Anume mitropolitulă puse îna-, intea acestui conciliu ună nou e- l a b o r a t ă fórte c a p ţ i o să, des­pre „ m ă r t u r i s i r e a c r e d i n ţ e i c a t o l i c e . “

Prin acestă nou elaborată si nodulă din 1882 fu constrînsă s< primescă şi se recunoscă de bas(

— 11 —

şi de legi fundamentale ale cre­dinţei rióstre şi ale mitropoliei de Alba-Iulia tóté s i n ó d e l e parti­culari şi ecumenice, neadmise în biserica Resăritului, şi pe cari le recunósce numai biserica papistă.

După cum scimu cu toţii, în- tréga credinţa Bisericei din păr­ţile Răsăritului, precum şi cre­dinţa bisericei române din Tran­silvania, care face parte din Bi­serica Răsăritului, se întemeiăză exclusivii pe B i b l i a şi pe dispo- siţiunile séu c a n ó n e l e celoru de ântâiu ş ă p t e s i n ó d e e c u m e ­nice. Scimu de-asemenea cu toţii, că prin canónele acestoru şăpte sinóde ecumenice se încheie în m o d ă de f i n i t i vă şi n e s t r ă- m u t ab i l ü ori ce desvoltare mai departe a doctrinei de credinţă, âst-felă că în Biserica Răsăritului nu se mai póte admite absolută nici ună sinodă altulă particulară ori ecumenică, fără de a răsturna întrăgă doctrina bisericei Răsări­tului.

Internei ându-se pe aceste prin­cipii nestrămutabile ale religiunii Răsăritului, sinodală âe unire delà 1698 nici nu va primită pentru mi­tropolia de Alba - Iulia nici ună sinodă mai multă ecumenică orîs particulară. Sinodulă acela (din 1698) a rămasă pe lângă cele 7 sobőre delà începută.

Dér ce se întemplă acum la a. 1882?

In urma impunerii absolutis- tice a mitropolitului Vancea, si- nodulă séu „conciliulă“ din Blaşiu recunósce de obligatóre pentru Bi­serica de Alba-Iulia o lungă seria

de concilii ecumenice şi particu­lare, cu totulă ne admise în Bi­serica Răsăritului, fără ca acestă conciliu să iée in considerare, că prin acéstâ admitere mitropolia română de Alba-Iulia s’a scosă singură afară din Biserica Răsă­ritului, şi că a rămasă fluctuândă, cum amă 4i°e, în aeră, ca o mică planetă rătăcitore eşită din or­bita sa.

Eată acum decisiunile hetero- doxe ale conciliului provincială ală II lea din 1882 :

„Venereză şi primescă:„ S i n o d u l ă . . . . Cons t an -

„ t i n o p o l i t a n ă . . . a l ă optu- „lea în ordine, şi mărturisescă, „că în acela Fotiü cu dreptulă fii „osendită.

„Venereză şi primescă t ö t e „ce l e l a l t e s i nóde e c u m e n i c e „ţinute în modă legală cu auc- „ t o r i t a t e a P o n t i f i c e l u i ro- „m a n ă şi aprobate de d0nşii, şi „mai cu s é ma ' s i n o d u l ă F l o ­r e n t i n ă , şi mărturisescă cele „ce s’au hotărîtă în conciliulă „acela“.

„Asemenea venereză şi pri- „mescă s i n o d u l ă T r i d e n t i n ă „şi mărturisescă cele ce s’au ho- „tărîtă în acela“.

„Apoi venereză şi mărturisescă „ s i n o d u l ă e c u m e n i c ă din „ V a t i c a n ă şi tóté cele ce s’au „propusă, stabilită şi declarată în „elă şi cu d e o s e b i r e îmbră- „ ţ i şeză cu t ô t â t ă r i a şi măr- „ t u r i s e s c u d e c i s i u n i l e ce „ p r i v e s c ă Primatulü Pontifi- „celui r o m a n ă şi dec i ş i un i le „în p r i v i n ţ a infaliM itâţii lui.

2*

12 —

„Mai încolo primescû şi măr- „turisescű tóté celelalte, câte le „primesce şi le mărturisesce „Sânta Biserică a Romei, şi „tot-odată condamnă,, respingă şi „anathemisezü tote cele contrare „precum şi schismele şi eresiile „condamnate, r e s p i n s e şi ana- „themisate de Sânta Biserica a Bornei.“

In mulţimea acésta enormă de concilii numite şi nenumite ale bisericei catolice, pe earî sinodulu acesta delà 1882 le votà en b l oc în o singură şedinţă, fără se se citéscâ decisiunile loră, noi ve demü făcendu-se aci amintire ex­presă de conciliulă delà Florenţa, de conciliulu delà Tridentă şi de conciliulu din Yaticanu. Se ne oprimă puţină aici asupra aces- toră concilii.

In Conciliulă delà F l o r e n ţ a '("1439), după cum scimă, se făcu numai în a p a r e n ţ ă o unire în­tre biserica orientală şi între bi­serica catolică. Toţî patriarchii din Răsărită, afară de patriarchulă din Constantinopolă, aruncară ana­temă asupra decreteloră acestui conciliu, astă-felă că aceştă con­ciliu este condamnată în Biserica Răsăritului. ţ

In ce privesce conciliulă delà T ri d en t ă , acesta se ţinu. la a. 1543—1568 pentru delăturarea re- formaţiunei începute totă din causa diferiteloră abusurî ale bisericei çatolice. Acestă conciliu defini de nou tdte punctele, tóté dogmele credinţei catolice, şi votà o mul­ţime de decisiunï, de mare gravi­tate, în ce privesce supunerea şi

administraţiunea bisericăscă. Insă Francia, statulă celă mare cato­lică, protesta în contra acestui con­ciliu. Decretele acestui conciliu nu tură primite nicî chiar în Italia peste totă loculă. Regatulă Nea- politană protestă în contra loră, ér în Spania, în ţâra acésta emi­namente catolică, conciliulă delà Tridentă fù primită cu mari res- tricţiunî, numai întru câtă decisiu­nile sale nu voră fi în contrar^- cere cu legile statului. Peste totă în Francia, în Germania şi în Un­garia conciliulă delà Tridentă nu fù1 primită de locu, şi singură nu­mai disposiţiunile ce privescă cre­dinţa se introduseră în decursulă timpului într’unu modă tăcută în­cetă cu încetulă şi în ţările aceste.

Ce făcu. însă „conciliulu“ delà 1882? Spre a da o dovadă de lipsa sa de reflexiune politică-bi-, sericéscâ, conciliulu delà 1882, fără să existe iiic! o necesitate seu interesă mare bisericescu, primi töte disposiţiunile dogmatice, ie- rarchiee şi administrative ale con­ciliului delà Tridentă, delà alfa pănă la on»ega, precum nu le pri­mise nici Spania, nicî Francia, nici Italia, nicî Germania, nicî chiar Ungaria.

Yenimă acum la conciliulă delà Y a t i c a n ă ţinută în anii 1869— 1870. Acesta este conciliulă, care definid ogma d e i n f a l i b i l i t a t e a Papei. Se scie, că la acestă con­ciliu nu luară parte episcopii Orien­tului, şi chiar din cei 1044 de prelaţi catolici, carî lură chemaţi la acestă conciliu, de abia se în­făţişară 723—744, ér dintre aceş-

13 —

tia 137 episcopï se declarară în contra infali bili taţii.

Acéata dogmă, după cum amu amintită şi mai înainte, se baseză pe presupunerea, că Pontificele romană nu póte retăci nici-odată în materiă de credinţă. După Bi bliă, infalibilă este numai Dumne­zeu, însë conciliulă delà Yaticană declară de infalibilă o personă omenéscâ muritóre, care ca toţi ómenii este supusă la totă feliulă de bólé trupeşei şi sufletescî şi astu-felă supusă şi retăcirei.

Altcum crede Biserica Ră­săritului. In biserica vechiă creş­tină şi' peste totă în biserica o- rientală, înalta autoritate de a se pronunţa în ultima instanţă, peste totó puterea suverană legislativă séu infalibilitatea, cumamă numi-o, o aveau şi o au numai sobórele ecumenice.

Aceste erau aşa-dâr obiectele de mare gravitate, despre cari a~ mintea mitropolitulă Vancea în hărtia sa de convocare adresată episcopiloră, inse fără se-facă mai înainte cunoscute cestiunile aceste mari, nici clerului, nici poporului.

In fine, în conciliulă delà 1882, mitropolitulă Vancea făcu. ună pasă şi mai departe, ca se isoleze cu totulă biserica de poporă.

După cum amă veefută, prin de- cisiunile delà 1872 poporulă cre- dinciosă fu eschisă pentru tot- déuna de a mai avé cuvêntü în ori ce felö de sinóde, fiă acele mitropolitane, fiă diecesane.

Acum prin decisiunile conci­liului delà 1882 poporulă credin- ciosu fù eschisă de a mai avé cu­

vântă chiar şi în cestiunile, ce pri- vescă administrarea londuriloru şi averiloră bisericesc! (Tit. II Secţ. IV. c 94. ef. pag. 180. 184.)

In 6 Iunie 1882 apoi se ter­mină şi acestă conciliu ală II-lea provincială.

După terminarea conciliului mitropolitulă Vancea supuse Con- gregaţiunei de propaganda fide şi Pontificelui romană tóté decisiu­nile acestui conciliu spre revisuire şi aprobare.

In 30 Sept. 1884 Papa Leo XIII întări decisiunile aceste, şi apoi în credinţă, că de aci înainte póte së guverneze mitropolia de Alba-Iulia după sistemulă puterei absolute, introdusă în biserica ca­tolică, Papa declară de nule şi fără valóre tóté disposiţiunile şi usurile, ce esistă în biserica unită, şi cari voră fi contrari acestoră decisiunï, séu dogmeloră şi sinó- deloră noue, ce se primise, (pag. 190).

Inse conclusele aceste, din 1872 şi 1882, nu ajunseră la cu- noscinţa poporului şi a părţii ce­lei mari din eleru nici chiar la a. 1884. Ele fură ţinute şi mai de­parte ca ună secretă religiosă. Abia la anulă 1886 se tipăriră, nu putemă sei la Blaşiu ori la Roma, căci tipografia nu este in­dicată, actele ambeloră acestoră concilii*), dér ele rămaseră şi de aci înainte necunoscute publicului.

Nici 4'arelö nóstre naţionale,

*) Actele concilielorü tipărite la a. 1886 portă pe faţa ântâia însemnarea de Ediţiunea li. Noi însë nu amü vôdutüpana astădi ediţiunea I,

14 —

nici literaţii români nu avură nicî o eunoscinţă despre decisiunile a ceste pană în tourna anului 1892, cândă pentru prima oră acéstâ trecere ocultă la catolicismă, ca s§ nu-i 4>c6mö apostasiă, fù des coperită publicului prin „Gazeta Transilvaniei“.**)

Din cele înfăţişate pănă aici vedemă aşaddr, că sinódele ţinute de mitropolitulü Vancea în a. 1872 şi 1882 nu erau sindde de admi- nistraţiune bisericéscâ, nu erau si­ndde dogmatice, séu pentru ape- rarea credinţei ndstre în contra unoră eresii óre-carl, ci erau ade­vărate a d u n ă r i s e c r e t e p e n t r u s c h i m b a r e a r e l i g i u n e i s t r ă ­moş e s c ! a poporului română din mitropolia Albei-Iulie.

Aceea ce facù mitropolitulü Vancea în 1872 şi 1882 întrece de o miiă de ori ceea ce a făcută episcopulă Atanasie la 1698. Si­nódele mitropolitului Atanasie nu primise nici o dogmă catolică, nu cedase pontificelui romană nici unu drept ü de legislaţiune şi ad- ministraţiune în biserica de Alba- Iulia. Inse Conciliele mitropolitu­lui Vancea primiră t ó t e d o g m e l e c a t o l i c e , t o t ă c r e d i n ţ a ca­tolică, declară pe Papa de su­premă capă ierarchică cu puteri absolute şi infalibilă în mitro­polia de Alba-Iulia. Episcopulă

**) O probă învederată, că publiculit românü pănă în anulă. 1892 nu avea nici o cunos- cinţă de aceste decisiunl este „Istoria Transil­vaniei“ a d-lui Bariţiu, anume ultimnlü Tomù publicată în a. 1891 şi în care nu se face ab­solută nici o amintire de decisiunl atâtă de grave, luate la Blaşiu îa a. 1872 şi 1882.

Atanasie fusese silită de grelele împrejurăiî de atunci, şi elă tă­cuse o unire cu Roma, în sensu naţională. Mitropolitulü Vancea înse, fără se fia constrînsă de e- venimentele politice, ori de altă natură, făcu o unire esclusivu în sensu catolică şi în contra voin­ţei poporului română. Astfelă, că din punctulă de vedere ală cato­licismului, un i r ea cea adevărată c a t o l i c ă ' c u Biserica Romei nu o facù episcopulă Atanasie, ci o fácú mitropolitulü Vancea.

Ceea ce nu putură së câştige missionarii catolici în timpă de 700 de ani delà episcopii, delà protopopii, delà popii şi delà po­porală românescă, câştigară într’o singură cJb într’o singură şedinţă delà mitropolitulü Vancea.

Ne aflămă aşadâr în ţaţa unei l o v i t u r i de s t a t ă . în biserica de Alba-Iulia.

Ne aflămă în faţa unoră si- nóde ilegale ţinute în contra ca- nóneloru bisericei orientale şi în contra Usului vechiu, ce a esistată în Biserica ndstră pănă la mitro politulă Vancea; în faţa unoră acte, prin cari se rupse cu totulă mitropolia Albei-Iulie din Biserica Răsăritului, şi se desfiinţă din fun­damentă vechia independenţă a acestei sfinte biserici, ce o avea pănă aci pe terenulă bisericescă, nu din graţia pontificiloră, ci pe basa unei serii de instituţiunî vechi naţionale-bisericescî, pe cari le putemă urmări pănă îa cele mai depărtate timpuri ale evului mediu, independenţă, care a fostă aperată cu o resoluţiune démrâ

-■ i& -

şi bărbătescă atâtu în timpurile nefericite ale naţiunei ndstre, când Papii delà Roma aţîţau pe regii Ungariei cu resbelă de extermi­nare asupra poporului nostru, câtă şi în timpulă persecuţiuniloră cal­viniste din Transilvania.

Ajunsesemă în timpulă din urmă se ne bucurämö cu toţii, că Biserica de Alba-Iulia, după o luptă purtată cu abnegaţiune şi cu energiă de episcopii, de cle- rulă şi de poporulu nostru în cursă de 200 de an!, se se desfacă în­cetă nu îneetulă din laţurile de paingenă, ce i le pusese de gâtă, de mâni şi de picidre iesuiţii Ba- rani, Hevenesi şi archiepiseopulă Strigonului Collonits şi toţi „teo­logii“ catolici trimişi în Alba-Iu- lia şi în Blaşiu.

Insë de abia amă ajunsă la li- mană şi guvernarea bisericdscă a mitropolitului Vancea ne puse de nou de gâtă laţurile de paingenă ale iesuiţiloră, şi astăc}! suntemă încâlciţi multă mai rëu de cum amă fostă pănă aci.

Toţi suntemă într’o formă în- grijaţî, ba chiar înspăimântaţi, de consecinţele periculdse pentru bi­serica şi naţionalitatea ndstră, în urma lăpedărei ndstre de credinţa strămoşdscă, în urma catolisărei formale făcute în 1872 şi 1882, în urma despoierei mitropoliei de Al­ba-Iulia de tóté drepturile sale de autonomiă şi libertate, în urma eschiderei întregului cleră (afară de episcop!) de a mai avé votă decisivă în sinddele mitropolitane, séu în sinódele în car! se tractâză de credinţa ndstră, în urma es-

\chiderei poporului română credin- ciosă din orî-ce felă de sinóde.

Suntemă îngrijaţî, fîind-că bi­serica română a fostă singurulă portă, în seculele trecute, în care s’a scutită naţionalitatea ndstră română. In B i s e r i c a r o m â n ă s’a păstrată comunitatea cre­dinţei, comunitatea limbei, comu­nitatea intereşeloră ndstre politice, în biserica română amă aflată măngăieri, încuragiăr! şi aperărî în grel®> ce veniau pestenaţionalitatea ndstră. Prin bise­rica ndstră naţională s’a recons­tituită de nou naţionalitatea ro­mână. Dér astă4! în mitropolia română’ de Alba-Iulia s’a furişată o religiune străină, ea s’a desbră- cată de caracterulă seu naţională j guvernarea bisericeseă supremă nu mai este în mâna Româniloră, ci în mâna străiniloră, cari au alte interese bisericesc! şi politice, şi puţină îi dóré de naţionalitatea şi de caracterulă naţională ală bise- ricei ndstre.

Este înse evidentă, că decisiu- nile acestoră concilii, delà 1872 şi 1882, nu potă se aibă absolută nici o valo're legală în biserica de Alba-Iilia:

De drece nu a stată şi nu pdte sta în competenţa unui mitropo- lită, nie! în competenţa unui si- nodă mitropolitană, ca se primâscă dogme de credinţă pănă aci ne­primite în biserica română resă- riténâ, së sacrifice drepturile de independenţă ale Mitropoliei de Alba-Iulia, şi së conferéscâ Bise- ricei catolice şi capului ei drep­turi de jurisdicţiune, de admninis-

traţiune, de amestecă şi de pu­tere absolută în tóté afacerile Mi­tropoliei nóstre ;

cu atâtă mai puţină puteau se aibă dreptulu acesta nisce adunări numite concilii compuse numai din 5—4 persdnecu votă decisivă, şi din 20—21 de persóné, iară c u r a a n i m a r u m , şi fără votă decisivö, ómen! nu aleşi de cleră şi de poporă, ci „aduş i “ aci după bunulă plăcu ală mitropolitului şi ală episcopiloră.

Nu potű avé valdre: fiind-că suntü în contra actului

de unire, a pactului nostru fun­damentală cu Roma ;

fiind-că sinodulă de alegére delà 1868, care a încredinţată mitro­politului Yancea scaunulă mitro­poliei de Alba Iulia, prin decisiu- nile, ce i le-a pusă atunci ca obli­gaţiune, i-a luată totă dreptulu de a puté primi vre o dogmă ca­tolică, şi de a puté ceda vre odată în cursulă guvernării sale cevaşî

din drepturile de libertate şi de independenţă ale bisericei de Alba- Iulia.

De aceea c o n c i l i e l e şi c o n ­c l u s e l e c o n c i l i e l o r ă g r eco- c a t o l i c e din 1872 şi 1882 suntu şi r ă m â n ă a n t i c a n o n i c e , he t e r odoxe , nu l e şi f ă r ă v a l ó r e p e n t r u t o ţ i s ecu l i i şi f ă r ă p u t e r e o b l i g ă t o r e p e n t r u ele r u l ă şi p o p o r u l ă B i s e r i ­cei r o m â n e d i n M i t r o p o l i a A l b e i - I u l i e .

Şi chiar décâ s’ar întêmpla vre-odată, că vre ună sinodul óre- care se le recunöscä, ele rămână nule şi fără valóre, fiind-că n i c i u n ă s i n o d u n u e s t e în d rept'ă , fiă m i t r o p o l i t a n ă , fiă diece- sană, se s c h i mbe r e l i g i u n e a p o p o r u l u i r o m â n ă , şi să des - póie biserica română de dreptu­rile sale de libertate şi indepen­denţă, ce le are pe basa canóne- loră bisericesc! şi pe basa desvol- tării sale istorice.

M a n ife s tu lü de unirealu Mitropoliei romane de Alba-lulia cu biserica Romei,

din 7 Oct. 1698 şi condiţiunile unirei.1. „f lnsë într’acestù chipù np unirea . . . cum pre

noi şi rămăşiţele nóstre,-«~'Íté88antaÍní,Hs&'‘&á neclátéscá“.

2. ,,Së stée în voia soborului pre cine ar alege së flăVlădică“.

S. „ T o t ă l e g e a n o s t r ă sô stée pre loéü“. Manifestulű de unire din 7 Oct. 1698.

Pe la anii 1690—1700 c a t o ­li ois mul ü din Transilvania se aűa întrio stare cu totulü misera- bilă. Saş i i din Transilvania, din credincioşi catolici, cum fusese mai înainte, se făcuse luterani încă din secuiulü alií XVI-lea, ér U n g u r i i şi o mare parte din n o ­b i l i m e a c a t o l i c ă r o mâ n é s c a se făcură reformaţi şi unitari. Bi­sericile catolice din Transilvania persecutate aspru de principii cal­vini în totQ secululu alu XYTI lea, ajunseră aprópe de apunere, ast- felu, că pe la finele secuiului alu XYII-lea de abia se mai aflau doue biserici catolice publice în téta ţâra. Peste totü numerulu catolicilorü şi alu preoţiloru cato- lici^căc|use aşa de multö, încâtu

mai târejiu, când împëratulu Ca rolü YI luă din mâna calviniloru biserica episcopală din Alba-lulia tretui ca clerulü românescü së in­troducă în catedrală pe noulu epis- copu catolică Gfeorgiu Martonfi, şi protopopulu românescü Petru din Daia së servéscâ oficiulu în limba românéscâ la altariulü celü mare din biserica catolică*)

Inse delà a. 1696 íncóce lucru­rile începu a se schimba.

La anulu 16áé Transilvania ajunge sub domnia casei austriace. Acum guvernulu din Yiena, ve- cjêndü starea cu totulü miserabilă a catolicismului din Transilvania,

* ) L a u r i a n u , Magazinü istorică Tom. III. pag. 327.

18 —

se decise, ca së înmulţdscă numë- rulü acestorü catolici prin câşti­gare de suflete. Anume în tim- pulă acesta cestiunea cea mare politică în Transilvania era: cine së aibă deregătoriile cele mai mari şi mai multe în ţâra acésta? Reformaţii şi protestanţii le ce­reau pentru denşii, ér religiunea catolică fiind-că avea puţini ur­mători nu putea se ajungă la ni micü. In astfelă de împrejurări cu totulă nefavorabile ale catoli­cismului din Transilvania, guver- nulü din Viena făcu. planulă, ca se mijlocéscâ o al ianţă biseri- câscă între catolici de o parte şi între Români, cari cu numerulu loru copleşiau pe tóté celëlalte naţionalităţi din Transilvania, şi apoi în modulă acesta së asigu- reze nu numai puterea, dér şi su­premaţia religiunei catolice în Transilvania, ér prin religiune domnia politică a casei austriace.

Astfelü, la impulsulü guvernu­lui din Yiena, se începură numai decâtü tractările pentru unirea Românilorü cu biserica catolică a Romei.

Primele tractărî de unire se * începură sub mitropolitulă Teo- filu. Inse negociarile aceste nu avură n id unü resultatü. Mitro­politulü Teofilü muri în a. 1697, ér împëratulü Leopoldü I nu primi unirea făcută de dênsulü, ci în anulü următoru propuse de nou unirea Românilorü.

Resoluţiunea acésta a împëra- tului, prin care se puse de nou înaintea Românilorü cestiunea unirei pôrtâ data de 14 Aprilie

1698, ér textulü ei “ este urmă- torulü:

„Care preotü românescü va „face mărturisirea credinţei: că„remâne a se ţ inâ şi mai de- „parte de legea grecéscâ, Înse „face o l egătură cu catolicii, „recunoscêndü pe pontificele „din Roma ca pe eelü mai „ínaltü pat r iarcbü, acela se va „bucura de privilegiile preoţiloră „catolici.“*)

Prin acéstâ resoluţiune, după cum se vede aşa-ddr, împëratulü Leopoldü nu cerea de locü delà Români ca së se unéscâ în c re­dinţa catol ică cu biserica Ro­mei, nu cerea primirea vre-unei dogme, şi în specială nu cerea pat ru puncte dogmatice, nu ce­rea primirea vre-unui sinodü ne- recunoscutü în biserica Răsăritu­lui ; totü ce se cerea era numai, ca Românii së recunôscâ în ge neralü pe pontificele romană în calitate de primulü patriarchü (Summus Pontifex.) alü bisericei creştine ; ér în scbimbü împëra­tulü promitea Românilorü, că preoţii români se voră bucura de tóté beneficiile şi privilegiile preo- ţiloră catolici.

Şi cari erau aceste privilegii?Le scimă cu toţii, acestea e-

rau: că preoţii români së nu mai flă iobagi; clerulü română să-şi aibă representanţii sëi la guvernă, în dieta ţerii, şi la tote autorită­

*) Edita professione ad observantiam ri- tus graeoi, apud Catbolicos cum agnitione summi Pontificis se dedaraverit.—Resoluţiunea din 14 Aprilie 1698. — Yedl şi la Şincai, chro­nica an. 1698. %

#— Í9 —

ţile publice, religiunea română së fia religiune recepta în ţeră şi în specială episcopulű română së fia membru ală guvernului, după cum era episcopulă catolică. Şi deórece cu preoţii români avea së se unéscâ totodată şi ţmporulă ro­mână, urma de sine ca şi popo­rală română së aibă tóté privile­giile religiuniloru recepte, së fiă naţiune recunoscută în ţâră.

In urma acestoră promisiuni în sine fórte marï, prin cari se în­făţişa înaintea Româniloră înce- putulă unei noue eie politice, mi- tropolitulă Atanasie convocă pe luna lui Octobre 1698 ună so- b o r ă m a r e la Alba-Iulia, com­pusă din toţi protopopii, din toţi preoţii şi din deputaţii mireni- loră.

Acesta fu. celă mai mare si- nodă bisericescü din tóté câte se ţinură în cestiunea de unire cu liserica Romei.

In acestă sinodă după multe desbaterî seriöse, cum cerea gra­vitatea împrejurăriloră şi după totă feliulă de promisiuni mari pentru naţiunea rcmână, ce le tă­ceau iesuiţii Baranyi şi Hevenesi, împuterniciţii cardinalului Collo- nits, sinodulă delà 1698 primi u- nirea cu biserica Romei, în forma, după cum li-o propusese împëra- tulă prin resoluţiunea sa delà 14 Aprile 1698.

Éta acum aici t e x t u l ă o r i ­g i n a l ă în limba română ală a- cestui a c t ă f u n d a m e n t a l ă de- u n i r e a l ă b i s e r i c e i r o mâ n e d i n T r a n s i l v a n i a cu b i s e ­r i c a Romei , actă subsemnată de

protopopi şi de mitropolitüíu Ata­nasie, şi întărită cu pecetia mM tropoliei Belgradului :

Pe fó ia ântâia.„Noi mai în jos scrişii Ylă- ;

„dica, Protopopii şi Popii Be4é-j „ r i c i l o r ă R u m â n e s c i dămă „în scire tuturora cărora se cu- „vine, mai vârtosă Ţerei Ardé- „lului. — ;

f „ Cercând, schimbarea âces*j „tei lumi înşelătdre, şi nestarea,t „şi neperirea sufleteloru, căruia înţ „mesură mai mare trebue a fi de| „cât toate, din bună voia noastră; „ne unimă cu Besereca Romei cea „catholicéscá şi ne mătturisimu a „ fi mădulările ceştii Biserici sfintei „catholicéscâ a Romei prin cestă „carte de mărturie a noastră. Şi „cu a c e l e p r i v i l e g i o m u r l ' „vom se t r ă i m u cu c a r e „ t r ă e s c u m ă d u l ă r i l e şi popi i „ a c e s t e i B i s e r i c i al inte , pre­cu m Inălţia Sa împăratul şi co- „ronatul craiul nostru în miloste­n ia decretumului Inălţiei sale ne „face părtaşi, care milă a nălţiei „sale nevrândă a o lăpăda cum „se cade credincioşilor Inălţii Sale „acéstâ carte de mărturie şi Nălţii „Sale şi Ţerei Ardélului o dămă „înainte, pentru care mai mare „tărie, dămă şi peceţile şi scriso­r i le mâniloru nóstre. S’au datu „în Belgrad în anii Domnului „1698 în 7 (Ţie a lui Octomvrie.

t „Insă intr’acest chipîi ne „unimű, şi ne mărturisimă a fi „mădulările sfintei catolicescii Bi- „ serici a Romei, cum pre noi şi „rămăşiţele noastre din oMce-

B*

„iulű Besericei nóstre a Răsă­r itu lu i, së nu ne clátésca. Ci„tóté ţeremoniile, serbătorile, pos- „tuMle cum până acum, aşa şi de „acum înainte se fim slobozi a „le ţin0 după călindariulu vechiu. 1,,Şi pre cinstitulü Vlădica nostru ^,Atfianasie nime până în moartea „Sfinţiei Sale se n’aibă putere alQ „clăti din scaunulö S f i n ţ i e i sale. „Ci tocma de i s’ar tâmpla moartei, së stea in voia soborului pre „cine ar alege şefie Vlădică, prej, care sfinţia Sa Papa şi înălţatulu^impëratü së-lô întaréscâ, şi Pa- |,triarchulu de supt biruinţa Inăl- „ţiei Sale së-lû hirotonéacâ şi în •„obiceiulu şi d er eg a t ö r ü l öm „(citesce : deregătoriile) P r o t o -„ p o p i l o r u carii sunt şi voru fi, „nici intr’unu felü de lucru n i m e :„se n u se m e s t e c e ci së se ţie »cum şi până acum. Ér de nune „vor lăsa pre noi şi pre remă- .jŞiţe’e noastre intr’acésta aşe­z a r e , Peceţile, şi iscăliturile „nóstre care am datü së naibä „nici O tărie, care lucru l’amö in- „täritö cu pecetea m i t r o p o l i e i „nóstre pentru mai mare mărturie“.

(L. S.)Aici este imprimatű în fumű.

sigilulü mitropoliei de Alba-Iulia, representândü în mijlocü icóna Sântei Treimi, ér în jurii inscrip- ţiunea : A c e s t a e s t ep e c e t e a M i t r o p o l i i B ă l g r a d u l u i“.

Pe foia a 2 a şi a 3-a nrmeză subsemna­turile in ordinea următore:

„f Protopopü Ghiorghi ot Haţâg aşa voescu m. p. L. S.

„Protopopü loan ot Hinidóra m. p.L. S.

„ProtopopO láncul delà Jomal m. p.L. S.

„Protopopü Neculiţi Sassebes m. pL. S

„Protopopü llie delà Crişuri m. p.L. S.

„Protopopü Stefanu delà Caşei m. p.L S.

„Protopopü JMacaveiu din Nemigia ' m. p. L. S

„Protopopü David din Wfalău m. p.L. S.

„Protopopü loatiu din Càlianü m. p.L. S-

„Protopopü Grigoraş dm Bistriţako . p. L. S.

„Protopopü Coste din Hâpărta m. p.L. S.

„Protopopü Gaboru delà Săorâs nj. p.L. S.

„Protopopü Gavril delà Bïstra m. p.L. S.

„Protopopü Michaiu din Gălata m. p.L. S.

„Protopopü Mateiu delà Laposu m. p.L. S.

„Protopopü Géorgie Notareşalu Daia- nulü m. p. L. S,

„Protopopü Miheilă ot Armeni „Eu Protopopü Stefanu delà Chioar

m. p. L. S.„Protopopü Ionuţă din Coruia m. p.

L. S.„Protopopü Simion din Secalü m. p.

L. S.„Protopopü Oane de Keţe m. p.

L. S.„Protopopü Badulu din Colunu m. p.

L. S„Protopopü lonasm din Moh. m. p.

L. P.„Protopopü Torna din Vmtü m. p.

L. S.

„Protopopa Sava din Selisce m. pL. S.

„Eu Protopopu Radă delà Făgăraşm. p. L. S.

„Eu Protopopu Stmila delà Făraş (sic) m. p. L. S.

„Protopop Daniel din llie m. p.L. S.

„Eu Protropopu (sió) Torna din Ra coviţă m. p. L. S.

„Protopopu Toader delà Gorghiu m. pL. S.

„Protopopu Arm din Cirhin Délu.„Protopopu Idomir din Berghis m. p.

L. S.„Protopopu loano din Lepindia m. p.

L. S.Protu Popa Costanp, delaŞieuţa m. p.

L S.„Protupopu Stefanü ot Simihai m. p.

L. S.„Protopopu Simion de Slivaş na. p.

L. S„Protopop Géorgie din Ohaba na. p.

L. S.„Protopopu Adam Cuger L. S.

Urmézà acum repetarea pe scurtü a con- diţiunilortl de unire scrise de Mitropolitulù Athanasie eu mâna sa proprie astùfelù :

„Şi aşe ne unimű aceşti ce „seri (sic) mai sus cum toata „lege nostră, Slujba Beserecii, „leturghia si posturi le se sté „pre locă, iară se nar sta pe „locă acele, nici aceste peceţ î „se naiba nici o tă rie asupra „nbstră si Vlădica nostru Atha- „nasie se fie în Scaunü şi nime „se nu-iă hărbătăluâscă“.

P e m a r g i n e :„Şi căria darul nostru“.

„Âth(anasie) L S.“

Acesta este t r ae ta tulu celu mare pol i t ică-biser icescă alQ Româniloru din Transilvania din sec. XVII-lea, actulu fundamen­ta lă ală unirei mitropoliei ro­mâne de Alba-Iulia cu Biserica Romei, aflată de noi la a. 1879 în­tre hârtiile iesuitului G. Heve- nesi din Biblioteca universităţii din Pesta, unde acesta actu a stată aprópe 200 de am necunos­cută clerului şi poporului română, cari în diferite timpuri şi; în grele împrejurări avuse aşa mare tre­buinţă de elă.

îndată apoi, după terminarea acestui sinodă, mitropolitulă Atha­nasie scrie în 16 Nov. 1698 Ar- chiepiscopului de Strigoniu, car­dinalului Collonits urmatorele:

„In sinodulu generală noi amu „făcută mărturisirea credinţei îna­in te a venerabilului Pater Baranyi, „ér esemplarulă acestei mărturi­s i r i l’am trimesfi încă mai îna­in te Eminenţei vóstre prin mâ- „nile prea veneratului Pater He- „venesi“.*)

Totă cu privire la acestă si­nodă cetimă următorele în Ana­lele mis iunei de p r o p a g a n d a ca tol i că din D a c i a :

„Porte multe încercări labo- ridse s’au făcută pănă în cjiua de astădh ca se aducemă la staululă lui Hs. o turmă atâtă de nume- roşă, însă totdéuna speranţele nós-

*j G a b r i e l H e v e n e s i , iesuifcü (f 1715) era consiliarulü şi oonfesariulü. archie- pisoopului de Strigoniu, alu cardinalului Collo­nits, şi după cum se vede din acéstá serisóre a mitrop. Athanasie dên sulü încă fusese de faţă la sinodulû de unire din 1698.

trô nè-au înşelatei, pană când în urmă în ânulă trecută (1698) mai ântâiu cu ajutorulö lui Dumne­zeu, apoi cu zelulă şi activitatea prefectului misiunei de propagandă din Alba-Iulia, acăstă turmă retă cită a fostă adusă la staululă lui Christosă, fácéndu-se despre acésta ună d o c u m e n t ă pub l i c ă , sem­nată mai întâiu cu numele şi cu sigilulă episcopului, apoi cu nu­mele a 38 de protopopi subsc'rişi unulă după alt.ulă şi întărită cu sigilele loră“.

Totă aceleaşi An a l e ale mi­siunei de propaganda catolică ne spună mai departe, că la acestă sinodă au fostă de faţă 22 70 de p r e o ţ i Pomâni , afară de proto­popi. (Niles, Symbolae I. pag. 212*)

Stabilimă aşadâr adevërulü is­torică :

Sinodulă celu mare care a fă­cută unirea Mitropoliei române cu biserica Romei este celă din 7 Oct. 1698**).

Manifestulă de unire, care s’a dată, şi care formézâ basa funda­

*) La sinodulü din a. 1700 an fostă pre- senţl numai la 2000 preoţi.

**) „O rtus et p ro g ressu s variarum in Dacia gentium“ încă spune, că unirea Româ. nilorü din Transilvania cu biserica Romei s’a făcută în 7 Iulie (erőre în locü de Octobre) 1698. — De asemenea ne spune H i rmuzachi pe basa actelorü din archivele imperiale din Viena că sinodulü celü mare de unire s’a fă cutü în 7 Oct. 16 98. (Fragmente zur Gesch. d. Romanen II 36) — Manifestulü de unire pu­blicată de C i p a r i u în „Acte şi Fragmente“ pag. 77—78 încă portă data de 7 Oct . 16 9 8, cu singura deosebire, că lui Cipariu i era cu­noscută numai traducţiunea falsificată de ie- suiţl.

mentală şi nealterabilă a întregei uniri este manifestulă din 7 Oct. 1698, publicată de noi mai susă după textulă originală, scrisă în limba română.

Cetindu acum şi recetindă acestă manifestă de unire din 7 Oct. 1698 vedemă constatându se prin elă urinătórele adevăruri is­torice :

Manifestulă originală de unire nu amintesce absolută nimică, că Biserica română de Alba-Iulia ar fi primită p a t r u p u n c t e d o g ­mat i ce , despre cari mai târcjiu catolicii făcură atâta vorbă, că le-ară fi primită Românii.

In specială, nu aflămă în acestă manifestă de unire nimică, ca Mi­tropolia românăde Alba-Iulia ar fi recunoscuta pe Pontificele romană de c a p ă ală întregei biserici creş­tine ; nimică despre pânea azimă ; nimică despre purgatoriu ; nimică în fine despre dogma neînţelesă nici chiar teologiloru, că spiritulă sfântă purcede delà Tatălă şi delà Fiulă.

Românii în manifestulă loră de unire delà 1698 făcură numai nisce d e c l a r a ţ i u n î g e n e r a l e şi într’ună m o d ă f ó r t e vagă , că se unescă cu biserica Romei, fără se spună anume în ce felă de cestiunî se unescă, ér de altă parte adăugară numai decâtă mo- tivulă principală şi condiţiunea politicá-bisericésca esenţială a uni- rei: „ca së tr&éscá cu aceleaşi pri­vilegii (se înţelege bisericescl şi politice) cu cari trăescă mădulă- rile şi popii acestei sfinte besericî catolice“.

— 23 —

Manifestulă de uuire din 1698 se ţine în linie generala de reso- luţiunea împăratului Leopold din 14 Aprilie 1698 cu singura deo sebire esenţială, că Românii nu voira în soborulă delà 1698 sere- cunoscă nici chiar calitatea de primă Patriarchă a Papei delà Roma, care le-o cerea împăratulă prin resoluţiunea delà 14 Aprilie 1698.

Aşa dér nu numai că s ino- d u l ă d i n 1698 nu p r i m i n i c i o d o g m ă de c r e d i n ţ ă c a t o ­l ică, dér nu c o n c e s e P ap e i n i c î unu d r e p t ă d e j u r i s d i c - ţ i u n e în B i s e r i c a r o m â n a de Al ba - i u l i a .

Anume acestă sinodă declară în modă solemnă în manifestulă de unire, că Mitropolia de Alba- Iulia rămâne şi de aci înainte în legea Răsăritului şi ţine la legea acéata, atâtă în cestiunl de cre­dinţă câtă şi în ceşti uni de gu­vernare bisericéscâ:

„cum pre noi şi pre rămăşi­ţe le nóstre din obiceiulă Bise- „ r i ce i n ó s t r e a R ă s ă r i t u l u i „se nu ne clătâscă;“

„cum tótá legea nostră slujba „Bisericei, leturgia . . - së stée „pe locű;“

„pe vlădica nostru . . . nime „ . . . să n’aibă putere a’lă clăti „din scaunulă sfinţii sale;“

„să stee în voia soborului pre „cine ar alege să fiă vlădică;“

„că în obiceiulă şi deregăto- „riile Protopopiloră cari suntă şi „voră fi . . . nime să nu se mes- „tece“.

Vedemă aşadâr, că unirea cu biserica Romei se făcuse păstrân- du-se intactă întrégâ religiunea Răsăritului, şi întrégâ autonomiă bisericéscâ de o parte, é» de altă parte neprimindu-se nimică, dér absolută nimică, din tótá credinţa particulară a Bisericei catolice şi nicî vre o disposiţiune din drep- tulă ei canonică.

In scurtă, unirea Româniloru cu Biserica Romei nu primi:

1. Ni c î o d o g mă ca t o l i că .2. Nic î o s u p u n e r e faţă de

Biserica catolică.3. Nu admise nicî ună d r e p t ă

de a m e s t e c ă (de legislaţiune, jurisdicţiune) ală Bisericei cato­lice în Biserica română.

L e g e a séu r e l i g i u n e a ră­mase întru tóté aceeaşi inviola­bilă şi nealterată.

D r e p t u l ă c a n o n i c ă acelaşî nemodificată.

I n d e p e n d e n ţ a b i se r i céscâ« neatinsă.

Şi de-órece Biserica catolică prin unirea acésta făcută la a. 1698 nu putu să câştige absolută nicî ună dreptă de jurisdicţiune în Biserica română de Alba-iulia se înţelege, ca Biserica română de Alba lulia rămase în togma ca mai inainte Biserică română au­tocefală aşa cum au fostă Mitro­poliile române din Bucurescî şi din Iaşî faţă de Patriarchulă Cons- tantinop olului.

Şi ca să fimă înţeleşi de toţi repetă mă: a u t o c e f a l e s u n t ă b i s e r i c i l e , p a r i nu s u n t ă su­puse j u r i s d i c ţ i u n i i p a t r i a r » c hi 1 o r ă.

— 24

Legătura aşa-dâr care o făcuse biserica română cu biserica Ro­mei la 1698 era numai o simplă a l i a n ţ ă b i s e r i c e s c ă făcută între doue state séu corporaţiunî bisericesc! cu autonomia loru pro- priă deosebită.

Unirea din 1698 nu este o con­topire séu o disolvare a bisericei române în biserica catolică ;

nu este o supunere a mitropo­liei române sub guvernarea bise­ricei catolice;

nu este nici chiar anexarea bi- sfQricei române ca parte, cătră bi­serica catolică ca o totalitate;

i nu este în fine unirea acésta

J, .Jsocietate leonină, după cum Öiescu së o esplice missionarii

•de astăcjî, în care-biserica catolică së câştige tóté, ér Mitropolia ro-

' mână së piércjá tóté.Unirea nôstrâ cu Roma a fostă

judecată atâtu în secululu trecută câtă şi în secululu presentü numai ca o simplă alianţă bisericéseá.

Aşa ni-s’a propusă din partea

împeratului Leopoldă prin resolu- ţi'unea din 14 Aprilie 1698.

Aşa au înţeles’o părinţii noştri delà 1698.

Aşa sună manifestulă de unire din 1698.

Aşa au judecat’o istoricii noştri.Ş in ca i 4ice : „Şi acuma se

află nebuni ca aceia, cari g î̂n- descă, că greco-catolicii, pentrircă se numescă uniţi trebue së fiă supuşi romano-catoliciloră, ci în­ţelepciunea arată, că a fi unită cuiva, atâta însesmnézâ, câtă a fi lui asemenea şi nu supusă (Chro­nica III an. 1701.)

In fine, ca së aducemă încă ună esemplu şi mai recentă, con- ferenţa Româniloră greco-catolicî ţinută la a. 1871, în memoriulă seu adresată mitropolitului Van- cea, declară în modă solemnă, că unirea nóstrá cu biserica Romei este numai o „ a l i a n ţ ă pe t e ­r en ü re l ig i o să.*)

*) Actele Conferenţei ţinute la Alba Iulia. 1871. pag. 83.

(S

Falsificarea Manifestului de unire cu Biserica Romei. ■

„Diplomatulü acela a fostü numai de ie s u v iţ i seor- n itü spre asuprirea nostră“.

Şincai, despre diploma Il-a leopoldină, Cronica a. 1701.

„Tóté aceste trele (diploma a dóua şi instrucţiile) se soeotescä a fi numai s c o r n i t u r i l e I e s u i ţ i - l or ü , cari în totü chipul! voiau se stàpânéscâ peste clerulü românescü..“

Clainű, Inceputulü unirei.

Unirea Româniloră cu Biserica Romei, după cum se făcuse la a. 1698, nu plăcu, de locă misiona- riloră catolici din Transilvania şi Ungaria, precum nu le place nici astăcjî. Nu plăcu nici congrega- ţiunei de propaganda fide din Roma.

Românii, în sinodulă delà 1698 şi în manifestulă loră de unire, nu recunoscuse nicî P r i m a t u l « P a ­pei în sensulă cum esplică bise­rica catolică acestă Primată, séu cu alte cuvinte d r e p t u l ă de j u - r i s d i c ţ i u n e alu P a p e i în Mi­tropolia română de Alba-Iulia, şi nu primise nici o dogmă de cre­dinţă catolică. Românii remăsese aceea, ce fusese părinţii loră mai înainte, credincioşi ai legei ro­

mâne din părţile de răsărită ale imperiului romană, cu singura deo-; sebire numai, că acum Românii din Mitropolia Albei-Iulie erau aliaţi séu confederaţi cu Biserica Romei.

Inse intenţiunile Bisericei ca­tolice din Roma, erau cu totulă altele, şi anume, ca cei, cari se unescă cu Roma, se devină cato­lici întru tóté.

Etă ce scria pe timpulă- acesta Congregaţiunea de propaganda fide misiuniloră catolice trimise în părţile Orientului :

„Unire adevărată cu biserica catolică nu este, şi nici nu pdte se fiă cineva membru ală ei, décâ nu primesce î n t r ă g ă c r e d i n ţ a ca t o l i că , décâ nu crede cu tăriă

4

— 26

în religiunea catolică, şi déca nu arată d e p e n d e n ţ a d a t o r i t ă faţă de Pontificele romană“.

„Cu tóté că aceia, cari recu­noscu pe Pontificele romană de c a p ă vecţută ală bisericei din lume, mărturisescă In modă im­plicită credinţa catolică . . . . to­tuşi biserica catolică nu póte fi mulţămită numai cu acestă recu- nóscere esternă a Pontificelui, \ci trebue së lucre, ca aceia, cari do- rescă së se unescă cu biserica catolică së se lapede prin cuvinte exprimate în formă solemnă de eresiile cetei loră, din cari au fă­cută parte pănă aci“ (Nylles, Sym- bolae I. pag. 111—112.).

Congregaţiunea de propaganda fide cerea aşa-der delà misionarii trimişi pentru catolisarea popó- reloră din Orienta, că aceia, cari se unescă cu biserica Romei së recundscă pe Pontificele romană (de capă ală bisericei creştine din lume şi së iacă mărturisirea for­mală a credinţei catolice.

Inse delà sinodulă de unire din 1698 fù imposibilă ca misionarii catolici Baranyi, Hevenesi şi Kapy se pötä obţine recunóscerea Pon­

tificelui din Roma, în sensulăj cum se cerea, şi admiterea dogiiieloră de credinţă catolică.

Stândă astfelă lucrurile misio­narii iesuiţî, cari se aflau sub or­dinele archiepiscopului Collonits din Strigonu, făcură o t r a d u c - ţ i u n e f a l s ă în l i m b a l a t i n ă de pe manifestulă de unire din 1698, şi în acéstá traducţiune fal­sificară întregă conţinutulă docu­mentului de Unire, anume inter­calară în traducţiunea acésta pa- sage întregi, că Românii primescă şi mărturisescă întrégâ credinţa catolică şi în specială cele 4 puncte dogmatice. Scriseră acéstá traduc­ţiune falsă pe dosulă manifestului originală română, îi puseră aceeaşi dată, şi-i dederă în modulă acesta forma de textu latină ală mani­festului din 1698. Ér de altă parte lăsară afară din traducţiunea acésta tóté părţile manifestului, ce nu conveniau tendinţeloră de catolisare, şi anume lăsară afară condiţiunile unirei, prin cari Mi­tropolia română de Alba-Iulia de­clară că-şl conservă tote obiceiu­rile bisericesc!, t0tă independenţa şi t0tă legea sa. *

— 27 —

Éta acum aicï acésta traducţiune latină falsă, acestü monu- mentu fraudulosü alü misionariloru iesuitï delà 1698:Traducţiunea latină a Manifestului falşi

ficată de Iesuiţî:

Nos infrasoripti Eeolesiae-Valaohi- oae in Transylvania Episcopus, Archi Diaconi et Clerus universus memoriae oommendamus ten ore praesentium quibus expedit universis, maxime vero inclitis regni Transylvaniae Statibus.

Considerata, turn fluxa bumanae vi­tae instabilitate, tum etiam animae (cu­jus in omnibus potior cura habende) immortalitate, libere ac sponte impulsu Divini Numinis cum Eaolesia Romano Oatholioa unionem inimus ejusdemque Sanotae Matris Romano Catholicae Eoole siae oomembra (sic) nos' tenore praesen­tium declaramus. O mn i a a d m i t t e n tes , p r o f i t a n t e s ac o r e d e n t e s q u a e i l l a a d mi t t i t , p r o f i t e t u r ac c r e d i t , p r a e s e r t i m v e r ő i l l a q u a t u o r p u nc t a , in q u i b u s hac - t e n u s d i s s e n t i r e v i d e b a m u r , q u a e e t i a m in o l e m e n t i s s i m o S u a e S a o r a t i s s i m a e M a j e s t a t i s D e o r e t o ao D i p l o m a t e n o b i s i n s i n u a n t u r . Qua propter ijsdem pror- sus juribus ao privilegiis quibus ejusdem Sanctae Matris Eeolesiae Presbiteri ex indulta saororum Canonum ao Divorum quondam Regui Hungarioae Regum utun tur, nos quoque, juxta praenominatum Saorae Caesareae Regiaeque Majestatis Decretum, a modo deinceps uti ejusdem commembra frui ao gaudere volumus. In cujus majorem fidem ac robur praesens manifestum nostrum propria manus syn graphâ neo non sigillo communimus.

Anno 1698 7 OotombrisAlbae-Iuliae.

Traducţiune în limba română modernă.Noi subsemnaţii, Episoöpulü, Proto­

popii şi întregă derula Bisericei româ­nesc! din Transilvania, faoemű cunosoutö prin aoéstâ oarte tuturora cărora se ou- vine, şi mai ou sémá ilustrelorä staturi din regatula Transilvaniei :

Considerânda noi de o parte nesta­tornicia şi schimbarea vieţei omenesol, ér de altă parte avênda în vedere ne­murirea sufletului (de care mai cu sémâ trebue să avemö grijă în tóté lucrurile) liberi, de bună voia nösträ, şi îndemnaţi de voinţa lui Dumnezeu, ne unima ou biserica Romano-Catholioă şi prin acéstâ oarte ne deolarăma de oonmembrii ai a- oelei Sfinte Maioe Biserici. Primindă, mărturisindă şi credéndu tóté câte le primesce, le mărturiscsce şi le crede Biserica Romano-Catholieă. Şi mai îna­inte de tote celé patru puncte, in pri­vinţa cărora pană acuma nu ne înţele- geamă şi cari ni se facă cunoscute şi prin Decretuiă şi Diploma prea gra ţiosă a Maiestăţii sale prea sfinte. Drepta aceea şi noi, ca nisoe eommembrii ai a- celeia, voiraa după cum dispune Deore- culfL amintita mai susa ala Sfintei Ma­iestăţi imperiale şi Regale, să ne folosimfi şi să ne bucurămâ de aci înainte de aoeleaşî drepturi şi privi­legii, de cari se folosescö şi preoţii a- oeleiaşl Sfinte Maice Biserioî după per­misiunile Sfintelora canóne şi după pri­vilegiile date de răposaţii regi de odi- niórá ai Ungariei. Er spre mai mare cre­dinţă şi tăriă a acestui lucru am întărită manifestulü de faţă cu subsorierile mâ- nilorfi nóstre şi cu sigilulü.

Anulü 1698 7 Octobre Alba-Iulia.

é*

Inse sub acesta traducţiune la­tină falsă n i e ï unü s i g i l ü şi n icî o sub s e m n ă t u r ă , deşi a rëmasü locă golu o jumetate de pagină mare în folio.

Asemënându acum traducţiu- nea falsă cu textulă românescă originalii publicată de noi în nu- merulă trecută, se constată urmă- tórele puncte principale falsificate :

Pe când în textulă originală românescü nu esistă nici unu cu­vântă, că ne unimă cu biserica Romei în c r e d i n ţ ă , în traduc- ţiunea falsificată se intercal à pa sagiulu:

„Primindă, mărturisindu şi cre- déndü tóté, câte le primesce, le mărturisesce şi le crede biserica romano catolică.“

Pe când în textulă originală românescă nu se vorbesce de locă de cele 4 p u n c t e d o g m a t i c e , în traducţiunea latină se făcu o nouă falsificare interealându se cu­vintele :

„Şi mai înainte de tóté (pri- mimă, mărturisimă şi credemă) cele patru puncte în privinţa că­rora pănă acuma nu ne înţele- geamu.“

Cu deosebire suntü batátóre la ochi contrazicerile mari, diame­trală opuse, ce esistă între tex­tulă originală românescă şi între traducţiunea latină scrisă mai târ- cjiu pe dosulă acestui manifestă.

Pe când în textulă românescă se Zice espresă, că „ t 0 t ă l e g e a n ô s t r â së s t ée pe locă, că din obiceiulü bisericei nóstre a Ră­săritului nime se nu ne clâtéscâ,

în traducţiunea latină misio­

narii Zică: că primimă, mărturi­simă şi credemă tote câte le pri­mesce, mărturisesce şi crede bi­serica romano-catolică şi cu deo­sebire cele 4 puncte.

Iesuiţii aşadâră intercalară în traducţiunea latină pasage, cari nu esistă de locă în textulă ori­ginală, şi cari nu au fostă primite de sinodulă din 1698. Dér nu nu­mai, că a d a u s e r ă lucruri, ce nu se primise, dér de altă parte su ­p r i m a r ă din traducţiunea latină tóté condiţiunile unirei.

Intenţiunea fraudulósá este aşa- dér evidentă. Avemă înaintea nostră o traducţiune din cele mai mişelescî şi criminale, falsificarea unui documentă publică a unui t r a c t a t ă p o l i t i c -b i s e r i ce s c ă pentru a supune pe poporulă ro­mână catoliciloră şi a desfiinţa bi­serica română de Alba Iulia, în scurtă, o alterare condamnabilă a pactului nostru fundamentală cu Roma.*)

*) In soiinţa istorică astădl nu mai esistă nici cea mai mică îndoială, că traducţiunea latină publicată mai süsü este o falsificare criminală a manifestului de unire românescü, şi că Ro­mânii nu au primitü la 1698 nici o dogmă ca­tolică, nici chiar cele 4 puncte.—VedI Cri ş i anu Beitrag zur Geschichte der Kirchlichen Union der Romanen in Siebenbürgen unter Leopold I. Hermannstadt 1880. — Popü, desbinarea în biserica Românilorü din Ardélü şi Ungaria 1697—1701. Bucurescï 1892 — După cum se vede din cuvintele exprese ale diplomei din 16 Febr. 1699 cardinalulü Collonits a fäcutü îm përatului Leopoldü unü raportü falsü despre modulü, în care s’au unitü Romanii. Cuvintele, acestei diplome ca: „Nouă ni s ’a r a po r t a t ă ca lucru sigurü că gintea Românilorü etc. au începutü a se întôrce la unire“, arată că s’a fäcutü numai unü raportü, dér nu s’a înaintată şi manifestuiü.

Consta taină aşadâra din punctă de vedere istoricQ:

Unö m a n i f e s t ă de unirë în l i m b a l a t i n ă din partea sino­dului delà 1698 nu s’a dată . Tóté actele sobórelorü de unire au fostă scrise în limba română. Numai epistolele particulare ale episcopiloru cătră cardinalulu Col lonits suntu scrise în limba latină, dér şi acele de iesuitî;

Traducţiunea latină cunoscută sub titlulă de „ M a n i f e s t u m Eclesiae graeci ritus per Transil- vaniam etc.“ este unu falsificată criminalo, fără valóre istorică şi fără valóre juridicâ-bisericéscâ;

Că sinodulü de unire din 7 Oct. 1698 nu a pr imi tă nici chiar cele 4 puncte ale conci­liului din Florenţa, precum po- porulă română nici pănă astăcţi nu are cunoscinţă de aceste 4 puncte dogmatice ;

Unirea cu biserica Romei s’a făcută numai în modulă şi în forma cum ne-o arată textulă ori­ginală românescă ală manifestului din 1698.

Falsificarea manifestului de unire din 1698 nu este singurulă actă falsificată de Iesuiţî în is­toria unirei Româniloră cu bise rica Romei.

Vomă aminti aicî pe scurtă încă câteva esemple de falsificare comise în acelaşi timpă din par­tea missionariloră iesuiţî.

Anume părintele Samuilă Claină, în istoria bisericescă a Româniloră, ne vorbesce încă de trei acte falsificate de Iesuiţî pen­tru a face pe Românî să-şî pérdâ

credinţa şi independenţa loră bi- sericéscâ.

Unulă din aceste acte fraudu- lóse era o diplomă falsificată de Iesuţî sub numele împăratului Leopoldă I cunoscută sub numele de diplomă a doua leopoldină din 19 Martie 1701.

Êta ce ne spune părintele Sa­muilă Claină :

„Cu aceeaşi dată, de 19 Mar­tie 1701, eşi la lumină o altă di­plomă a împăratului Leopold, ală cărei originală nu se afla nicăirî. Episcopulă Petru Paulă Aronă, declară diploma acesta de falsă, şi după ordinulă împărătesei Ma­ria Teresia originalulă acestei di­plome s’a căutată în archivele Can­celariei aulice din Yiena, dér nu s’a aflată de locă. Acéstà diplomă , (prin care se pune în cóstele epis­copului unită unu t e o l o g ă ie- su i t ă , fără de care episcopulă nu avea dreptulă de a face nimică) se dice a fi ună falsificată făcută de Iesuiţî*). Episcopii românesc!, Baronulă Inocenţiu Clain şi Petru Pavelă Aronă, lăpedară diploma acésta şi nu voiau să-o recunôscâ ca eşită delà împăratulă Leopold.

In fine diploma acesta fu re ­c u n o s c u t ă de f a l s ă chiar de miniştrii împărătesei Maria Tere­sia, după ce clerulă română su­portă aprópe ună seculă jugulă acelui teologă iesuită pusă prin acésta diplomă falsă în capulă e- piseopului**).

*) Klein História Daco-Romanorum. Cap. XV. Foia p. minte 1862 Nr. 24 — Şincai, Chro­nica An. 1701.

**) Moldovan, Acte sinodale, I. pag. 182 —186.

— BO —

Părintele Samuilă Clainü ne mai vorbesce încă de a l t e doue f a l s i f i c ă r i , făcute totü din par­tea Iesuiţiloră.

„Se mai află, flice dênsulu în archivulă delà Blaşiu, încă doue instrucţii, una delà Papa, alta delà Archiepiscopulă Strigonului Colo­niei, prin car! autoritatea episco pului torte se ciontă, ér puterea Teologului întru atâta se lăţesce, câtă episcopulă se póte 4*°© nu­mai Vicariulă Teologului. Multă au stătută Ie8uiţii de Episcopulă Athanasie, ca se iscălâscă acele instrucţii, ci episcopulă nicidecum n’a vrută a-le iscăli, că a cunos­cută m ă e s t r i a Iesuiţiloră. Tóté aceste trele se socotă a fi numai s c o r n i t u r i l e (falsificările) Iesui­ţiloră, cari în totă chipulă voiau së stăpânâscă peste clerulă româ- nescă*)

înainte de a încheia acestă ca­pitulă, despre diferitele falsificăii, ce le făcură Iesuiţii în actele nós- tre de unire cu Biserica Romei, vomă esamina aici şi cestiunea: décâ cele 4 punte dogmatice nu au fostă cumva primite posterioră de vre-ună altă săboră mare ală Mitropoliei române de Alba-Iulia?

La acéstâ întrebare răspun­dem ă într'ună modă categorică:Nn**).

*) C 1 a i n ü, Inoeputulü Unirei, la C i p a- i i u, Acte pag. 88.

**) Së fîmü bine înţeleşi. In cestiunile de unire vorbimü de s ă b o r e l e c e l e mar i , convocate anume pentru primirea şi formula­rea condiţiunilorii de unire, săb're compuse din toţi protopopii, preoţii şi deputaţii mireni- lorü. Nu vorbimü de săborele particulari, ca’I

Unu altă manifestă de unire din partea s ä b ö r e l o r ä ma r î ale «Bisericei Mitropoliei române de Alba Iulia nu s ’a d a t ă nici în a. 1699, nici în 1700, nici în 1701 etc.

Tóté manifestele de unire, ce apară în diferitele scrieri ale Iesui­ţiloră cu alte date posterióre a- nului 1698, şi cu deosebire mani- festulu din a. 1700, suntă numai simple falsificate condamnabile, ale căroră originale n’au asistată niciodată.

In specială, în ce privesce ma- nifestulu din 1700 sinonimă îotru tote cu falsificatulă latină din 1698.

Episcopulă Atanasie, împinsă de Iesuiţî, convócá în luna lui Sep- temvre 1700 ună nou săboră mare la Alba-Iulia, săboră convocată anume pentru scopulă, ca së pri- mésca credinţa catolică şi în spe­cială cele 4 puncte.

In acestă sinodă se făcu ce e dreptă vorbă despre cele 4 puncte, spe cari le cerea archiepiscopulă din Strigonă, se şi pregăti ună manifestă, după cum ’lu doriau Ie­suiţii, anume că Biserica de Alba- Iulia primesce, mărturisesce şi crede tóté, câte le primesce, măr- turisesce şi crede Biserica romano- cate lică, şi în specială cele 4 puncte, însë manifestulu acesta capţiosu, este lucru fórte evidentă,

nu erau cbiămat.e în cestiunea unirei şi nu pu­teau së recunoscă nici unulü, nici doué, nici patru puncte dogmatice. Astfelü de săbore par­ticulari necompetente de a recunósce cele 4 puncte dogmatice, au fostü şi cele delà 1739 şi 1868.

31

că rëmase numai o hârtia simplă nesubsemnată de nime în Archiva mitropoliei de Alba Iulia. Nu fu. subsemnată manifestulü acesta nici de episcopulu Athanasie, nici de protopopi şi nici de preoţi.

Chronicarulu Ş i n e ai ne spune în acéstâ privinţă: „Pe hârtia, ce se ţine în archivulă Vlădiciei Fă­găraşului, de pe care s’a luata acestă serisóre (copie) nu sun tu iscăl i ţ i mitropolitulu Athanasie şi protopopii cu preoţii de sub dânşii“ (Chronica, An. 1700).

Ear Părintele Samuilu Clainu. în Istoria sa despre începutulu unirei, (ţice : „Cine au fostă anume subscrişî (în manifestulü delà 1700) nu se află.“*)

De altă parte Cipariu, învăţa tulă istorică şi filologă contestă, că la anulă 1700 s’ar fi dată vre- ună manifestă din partea săbo rului Mitropoliei române de Alba Iulia.

Ast-felă stau lucrurile cu acestă manifestă ală doilea presupusă, din a. 1700.

Din mulţimea de probe deci­sive, ce le avemă în acéstâ pri­vinţă şi cari pună afară de orl-ce îndoiéla, că din partea săborului delà a. 1700 nu s’a dată nici ună manifestă nou de unire, vomă cita aici numai doue acte irecu- sabile:

Unulă din aceste este raportulă oficială ală Iesuitului Grabrielă Kapi, superiorulă „Mi si un ei de p r o p a g a n d a c a t o l i c ă în Da ­

*) Cipariu, Acte şi Fragmente, pag. &5—86. Acestü manifestü la Clainû şi la Şincai portă data de 12 Dec., la Niles de 5 Sept. 17(0.

ci a,“, adresată în cjiua de 14 Mar ­t i é b ó l cardinalului Collonits:

Etă ce scrie dânsulă cu câteva luni mai târziu de săborulă delà 1700:

„Eu credă, (ţice densulă, că acum va fi de ajunsă se ne mul- ţumimă cu p r i m i r e a U n i r e i î n p r i n c i p i u , fiind-că ar fi forte periculosă, ba chiar imposibilă, ca se delăturămă tote obiceiurile cele rele ale Româniloră. De aceea va fi de ajunsă, că episcopulă şi cei­lalţi dintre ei, când voru face în vi i toră mărturisirea credinţei şi a unirei, se promită în gene­rală, că voiescă se depindă de Biserica catolică şi de oficialii ei substituiţi, şi că voiescă se tră- iéscâ după ritulu grecescă apro­bată de Biserica catolică şi în alte ţinuturi. Va fi apoi datorinţa nős- tră pe viitoră së schimbämü în- cetű cu íncetulű multe din obi­ceiurile loru şi anume së le schimbämü chiar şi liturgia şi forma cultului divinii, spunân- du le că obiceiurile aceste s’au in­trodusă la ei din pros t i a şi din nesci inţa preoţ i loră loră din ţerile aceste, că acele obiceiuri nu suntă obiceiuri adeverite ale bi- sericei grecesc!, şi nici chiar ale bisericei şismatice, ci din contră suntu contrari minţii sanatóse, credinţei şi religiunei adevërate creştine“.

Aşadâr însuşi Superiorulă Mi- siunei de propagandă catolică în Transilvania scrie la a. 1701, în modă destulă de clară archiepis- copului Collonits, că Biserica ca­tolică va trebui deocamdată së se

/

mulţămescă cu primirea Unirei în principiu, şi totă în aceeaşi scrisóre dênsulu amintesce, că episcopulă şi ceilalţi voră avé së facă în vii- torö mărturisirea credinţei catolice.

Aşaddr nu se făcuse în a. 1700 nici o mărturisire de credinţă, nici unu manifestă nou.

Alö doilea actă importantă, prin care se constată într'ună modă absolută, că săborulă delà 1700 nu făcuse nici o mărturisire de credinţă catolică, este jurămefl- tulă episcopului Athanasie din 7 Aprilie 1701.

Pe timpulă acesta episcopulă Athanasie se afla în Viena, undei se. dusese, ca së fiă confirmată de nou în scaună, ca episcopă unită.

Cu acéstâ ocasiune episcopulă Strigonului silesce pe episcopulă Athanasie se i promită în modă solemnă şi sub jurământă: „că îndată ce densulă se va întorce la reşedinţa sa episcopală din Alba-Iulia, va face mărturisirea publică a credinţei catolice după formula stabilită de conciliulă Tri- dentină, şi se va sili, ca acéstâ mărturisire a credinţei catolice së o facă toţi protopopii şi popii su­puşi dânsului“ *)

Episcopulă Athanasie silită pro­mite: că va face.

Care era acum acéstâ mărtu risire de credinţă dupa formula Tridentină?

*) Juramêntu depusü de episcopulă Atha­nasie la Viena în 7 Aprilie 1701. Actulfi origi­nală românescă aflată de noi în 1379. Copia în Colecţiunea nostră, din Biblioteca Academiei Române Nr. 372 Vol. XII. — In limba latină la Nilles Symbolae I pag 281—286.

Era aceea din manifestele false ’ ale Iesuiţiloră : Se crecjî tóté câte le crede Biserica catolică şi în spe­cială cele 4 puncte.

Certitudinea aşadâră perfectă, • ca nici în 1698, nici la 1700 săbo- rele cele mari nu primise şi nu dase nici ună manifestă, séu măr­turisire despre credinţa catolică şi despre cele 4 puncte, cum suntă .în manifestele false ale Iesuiţi- iloră.

Din Viena episcopulă Athana­sie se íntórse la Alba, şi în cur- ; sulă anului 1701 se ţinură alte doue săbore la Alba-Iulia, unulu în luna lui Iunie 1701, altulă în luna lui Novembre 1701, dér nici unulă din săbdrele aceste nu făcu vre-ună altă manifestă de unire cu Biserica Bornei, cu tóté că Ie- r suiţii âmblau în ruptulă capului, | ca săborulă se facă ună nou mani- j> festă (fidei protessionem juxta for- j mam Tridentinam em ittere. Ni- les I pag. 326 )

Bernâne aşader evidentă ade- ? verulă istorică. î

Nu esistă altă manifestă de unire, dată din partea vre-unui aă- boră ală Mitropoliei de Alba-Iulia, decâtă manifestulă românescă din 7 Oct. 1698.

Poporulă română din Mitropo­lia Albei-Iulie, prin tractatulfi de , unire delà 1698, a declarată în modă solemnă, că Mitropolia de Alba-Iulia rëmâne şi de aci îna- ; inte a se ţinâ de l e g e a séu cre­dinţa creştină a Besăritului, şi de o b i c e i u r i l e (ritulă) Bisericei Be­săritului,

— 33 —

Roporulü românu unitu, prin tractatulű de unire delà 1698, şi-a reservatü în modö solemnă, ca condiţiune esenţială a unirei: ale­gerea, ér nu canűiűarea Vlădicei, adecă a Mitropolitului seu.

Poporală românu din Metro- polia Albei-Iulie, prin tractatulű de unire delà 1698, care trebue res- pectatü cu sfinţenia chiar şi de Biserica romano-catolică, nu a con •

cesu nicî Pontificelui romană, în 8pecialß, nicî Bisericei catolice în generală, nicî ună drepţii de juris- dicţiune séu de amestecă, de ori ce natură, în afacerile Mitropoliei.

Acesta este unirea néstrâ cu Biserica Romei. Acâstă unire ce- remu se-o respecteze şi Biserica romano-catolică. Ear altcum to- tulu se periclitéza.

5

ISTORICII ROMÁIT!Clainüj Şincai, Bărnuţiu} Lauriann, llarianü şi

Hurmuzachidespre unirea cu Biserica Romei, şi folósele unirei.

„Dér pentru ce së se î n g r o p a m i t r o p o l i a ’ (B&l- g r a d u l u i j ? A u nu pentru aceea, ca Românii sô fiă supuşi némurilorü acelora, pe cari ei le-au în­torşii la creştinătate?

Unirea cu Biserica Romei, aşa cum o făcuse episcopulă Atanasie, s’a părutQ tuturoră bărbaţilorii noştri luminaţi din secululă tre­cută şi din secululă presentu ună pasă forte greşită în ce privesce viitorulă acestei biserici şi viito- rulă naţiunei române din Tran­silvania.

Décá unirea ndstră cu Bise­rica Romei, chiar aşa cum o fă­cuse episcopulă Atanasie, ni-a adusă în timpu de 200 de ani biserica română de Alba-Iulia în situaţiunî atâtă de grele, totă- déuna în periculă de a fi conto­pită în biserica unguréscâ, totă- déuna ună focariu viu de desbinări între Românii Transilvaniei, cu atâtă mai periculósa este catoli-

Şincai, Cronica An. 1721.

sarea séu s c h i m b a r e a t o t a l ă a c r e d i n ţ e i n ós t r e , ce o făcfi mitropolitulă Vancea la anii 1872 şi 1882.

Spre a-ne puté da bine séma despre adâncimea abisului, în care este aruncată biserica şi na­ţiunea română din Transilvania prin decisiunile celoră două con­cilii ale mitropolitului Vancea, este datorinţa nostră së cercetămă şi së cunöscemä părerile şi vede­rile neinteresate ale celoră mai mari bărbaţi ai noştri naţionali asupra unirei şi asupra pericule- loră, ce conţine acâstă legătură cu catolicii, pentru biserica şi pen­tru naţionalitatea nösträ

Etă ce ne spune Părintele Samuilű Clainű în privinţa unirei :

— 35

cum fù înşelaţii mitropolitulă Teo- filă cu m ă r t u r i s i r e a c r e d i n ­ţ e i în l i m b a l a t in és că, pe care dênsulü nu-o pricepea ; cum des- poiară Iesuiţii pe episcopii noştri de titlulă şi de prerogativele de m i t r o p o l i t ă ; cum suprimară vechiulă titlu de M i t r o p o 1 i e a Belgradului; cum falsificară aceşti Iesuiţî, misionarii Propagandei din Roma, o diplomă împëratéscâ, prin care puseră în capulă epis­copului unu t e o l o g u iesui tö- ; cum fabricară alte doue instrucţii în numele Papei şi în numele ar- chiepisoopului din Strigonu ; cum persecutară Iesuiţii pe episcopulü Inocenţiu Clainu, care voia se scape de ei; cum cercau Iesuiţii încă de atunci, ca de aci înainte se fiă denşii episcopî ai Români- loră de AlbaTulia.

„Păcii paterulu Barani, cjice Jâamuilă Clainu, mărturisirea unirei cu biserica Romei în l i m b a la- t i né s câ , ca re l i m b ă Teo f i l u nu o î n ţ e l e g e a , în care nu se scie din ce pricină n’au datü Ba­rani episcopului titula de Mi t ro ­po l i t ü şi de A r c h i e p i s c o p ă “

„Pe lângă acésta pater Heve- nesi, provincialulă Iesuiţiloră, a lu­crată, de s’au pusă pe lângă epis- copű unu t h e o l o g ă (catol i că) . . . . Se mai află în archivulă delà Blaşiu încă doue instrucţii, una delà Papa, alta delà archie- piscopulü Strigonului Colonits, prin c a r e a u t o r i t a t e a e p i s c o p u ­lui ro m â n e s c ü tér te se ciontă, ér puterea teologului (catolică) în- tr’atâta se lăţesce, câtă Episco­

pulü se póte (ţice a fi numai vi- cá r i u l ă t e o l o g u l u i . Multă au stătută Iesuiţii de episcopulü Ata- nasie, ca së iscâlésca acele instrucţii, si Episcopulü nicidecum n’a vrută a-le iscăli, că au cunoscută ma e s ­t r i a I e s u i ţ i l o r u . Tóté aceste • trele (diploma a doua leopoldină şi instrucţiile) se socotă a fi nu­mai s c o r n i t u r i l e (falsificările) I e s u i ţ i l o r ă , c a r i î n t o t ă c h i - pu l ă v o i a u së s t ă p â n ă s c ă pes t e c l e r u l ă r o m â n e s c ă . Aşa Românii mai de multă în- tr’ună chipă, acuma altmintrelea au fostă asupriţi.“

„Pricina, că titula Mitropoliei mai în urmă s’au adusă supt în­doială, au fostă, că B a r a n i în c a r t e a M ă r t ă r i s i r e i U n i r e i şi în protestaţia, ce au dată cle- rulu, care au fostă l a t i n es ce, pre E p i s c o p ă n u l ’au î n t i t u - , l a t ă A r c h i - e p i s c o p ă , şi smint^ ; acésta n’au putută Atanasie së o bage în séma, fiind-căn’au s c i u t ă l a t i n e s c e “.

Ear despre i n t r i g i l e Iesuiţi­loră în timpulă episcopului Ino- cenţiu Claină, se esprimă Samuilă Claină astfelu :

„Theologulă Ianoşu era omă trufaşă şi voia pe episcopă se-lă supună de totă, ci episcopulü nu se lăsă . . . . Deci Balog (Iesui- tulă) au dată spate episcopului cu alţi iesuiţî . . . . şi cu Petru Aronă vicarulă şi cu alţi străini şi aşa cu toţii pârâră pe episco­pulü la Maria Theresia, băgân- du-i de vină, cumcă în săboră ar fi4isu,au l egea vë v e ţ î muta, au de mijlociri vë veţi gândi,

, 5*

— 36 —

cumcă lasă së se citâscă în bise­rică c ă r ţ i n e u n i t e . . . cumcă de va r ë m â n é e l ă epi scopi i , u n i r e a nu va p ă ş i ma i de pa r t e , cumcă n a ţ i a ro mânes că . . . n i c e nu-şî a d u c e aminte de p r i v i l e g i i l e , carï episco- pulü în numele naţiei şi ală cle­rului le cere delà împëratulü.“

Ear după eşirea episcopului ClainQ din Ardélü „în poporu se auc}iau aşa cuvinte, cumcă Clainii pentru aceea au eşită din ţâră, pentru că au v ëd u t ü , că u n i r e a nu e bună, şi i-au părută rëu, că au unită atâta mulţime de suflete, din care causă se întorceau la neunire.“

„(Episcopulă) K l a i n ă aducên- du-şî aminte de răutăţile, ce le-au făcută Ie s u i ţ i i episcopului, în an. 1746 în 10 Sept. au slobocfită asupra teologului (catolică) o ana­temă în scrisă, şi o au trimisă la Aronă së-o publice prin dieCesă şi pe teologă se-lă gonâscă afară din curte.“

Ear de altă parte Iesuiţii cer­cau încă de pe atunci së se facă denşii episcop! în mitropolia de Alba-Iulia. Samuilă Claină scrie în acésta privinţă:

„Episcopulă unită „Aronă“, după alegerea sa ca episcopă, „s’au dusă la Yiena unde multă împedecare a avută delà teologulă iesuită Pater Salbek, care voia së fiă episcopă, seu măcară vioară.“*)

Së vedemă acum, car! erau pă­rerile despre unire ale unui băr-

*) Samuilü Clainü, Inceputulü Unirai la Cipariu Acte şi Fragmente pag. 83—104.

bată atâtu de luminată, cum a fostă Sincai, care nu înceta së ne rechieme în continuu la cons- ciinţa drepturiloră nóstre politice şi bisericesc!.

Se vedemă, ce ne spune dên- sulă, despre recunóscerea Papei ca capă ală bisericei creştine şi des­pre íolósele, ce le-au avută Ro­mânii din unire.

Vorbindă despre unirea, ce o făcuse cu biserica Romei Ioani- ţiu, d o m n u l ă şi î m p ë r a t u l ë R o m â n i l o r ă şi a l ă B u l g a r i ­l o r ă pe la a. 1202, Şincai se esprimă astfelă :

„că Românii şi Bulgarii prin clirisovulă lui Ioanichie (prin care se unesce cu biserica Romei) im şi-au lăsatu legea şi obiceiurile cele mai dinainte, ci numai aşa s’au supusă bisericei Romei, ca së ţie pe Papa celă mai ântâiu între patriarş! şi së nu hulâscă pe latini şi obiceiurile loră, cum au făcutu şi cei din Ardélű, când s’au uniţii.“

„Eară Ruş i ! din P o l o n i ! şi Ungaria nu b i n e a u l u c r a t ă , când au adăugată în simbolulă credinţei cuvintele: „şi din Fiulă“, căc! l e g e a şi o b i c e i u l ă c e l ă v e c h i u au t r e b u i t ă ţ i n u t ă . Aşa ar fi fostă unirea adevărată, ca apusenii së ţie o b i c e i u r i l e s a l e şi rësâritenii érâ ale sale şi unii pe alţii së nu se hulescă“ (Chronica, an. 1202.)

Ear despre uni rea R o m â n i ­l o r ă din A r d â l ă cu biserica Romei, Şincai se esprimă astfelă :

„care unire n’au stată nie! nu stă într’alta, decâtă së nu eleve-

— 37 —

timu pe cei ce se ţinQ de biserica Romei pentru obiceiurile loru, ér noi Românii se ne ţinemă obi ceiurile bisericei răsăritului, şi la­tinii încă se nu ne clevetésca pe noi, căci ce l ea p a t r u p un t u r i , c a r e s u n t u î n t r e u n i ţ i şine- u n i ţ i (cu iertare se fiă de mine) ne éum së le sc i e r o m â n i i cei p r o ş t i şi n e î n v ă ţ a ţ i , dér d i n t r e căr turar i i r o m â n e s c î , î ncă m u l ţ i nu le î n ţ e l e g ă , ci n u ma i p l e v e vor bescu , n e î n f e l e g ê n d u unulă pe al- tulu.“ .

„Unirea acésta, cum se va a- rata la loculă seu, mai pre urmă n u m a i p o p i l o r ă au f o l o s i t ă , că aceştia au dobênditü puţină scutinţâ cam anevoiă, dér nobilii au rămasă şi rămână cu buzele drâmboiate pănă astăcţi, căci la- tinilorö destulă le este, că înse- lându pe Români în partea loru, au putută învinge cu numărulă pe calvini, cari în sine erau cei mai tari în timpulu acela.

„Români i cei p r o ş t i au g e m u t ă sub t i r ă n i ă p ă n ă la a. 1785, când s’au milostivită au- gustulă împărată Iosifă II a stri­ca iobăgia, precum se va arăta la anulă acela. Barem! de ar fi trăită împăratulă Iosifă, pănă când ar fi uşurată şi jugulă bieţiloră proşti, carii nu multă s’au uşu­rată prin stricarea iobägiei“ (Chro­nica, An. 1514).

Totă Şincai aduce mărturia is­toricului Bod Peter, că preoţii români delà 1698 nu aveau nici o sciinţă despre punctele dogma­tice :

„Strîngându-se soboru mare, 4ice Bod Peter, la Belgradă sub globă de 64 florinţi, carele dintre preoţii românescî n’ar veni, şi a- colo s’au cetită poruncile împără­tesei, cari p u ţ i n i î n ţ e l e g â n - d u-1 e dintre preoţii românescî gân­dea, că ei fără de scirea loru toţi s’au boierită. Ci după ce au vă- 4ută cu vreme, că totă întru a- celaşi stată au rămasă, au înce­pută a se lăpăda de unire şi a pofti preoţi neuniţi, carii së le slujescä“ (Chronica. An. 1698).

Totă Şincai ne spune, că pe vremile aceste Românii persistau cu tăriă în credinţa loră strămo- şâscă:

„Românii din Ardeală pe ace­lea... turburate vremi se nevoia se ţină c r e d i n ţ a , care delà înce­pută o au luată şi carea biserica, sfintele săboră a tötä lumea şi SS. Părinţi au învăţată. Se sfădea grecii cu latinii pentru credinţă, eră Românii nu scia de acele prici ale loră, ci cum am dish petre­cea întru credinţa şi învăţătura creştinesca, care moşii şi strămo­şii loră delà începutulă bisericei creştinesc! o au luată.“ (Chronica An. 1696).

Aşa dér de schimbarea reli- giunei, cum ni o înfăţişâză mani- festulu iesuiţiloru, şi anume,'că noi „primimă, mărturisimu şi credemă tóté, câte le primesce, mărturi- sesce şi crede Biserica catolică“ potă să vorbéscá astăcjî numai ó- menii fără de studii, şi lără de iubire de biserica nóstrá naţio­nală.

Despre Vlădica Atanasie, care

— 38 —

făcuse unirea, Şincai relatézâ ur- mátórele după Cserei:

„Şi mergêndu la Viena delà car* dinalulă Coloniei cu mare cinste s’au primitu şi i-au aruncată ună lanţă de aură în grumazi: acésta i-au fostă tóta mergerea înainte, ca tocma pre cum lucră draculă, de caută voia omului, plnă ce-lă aduce la păcată, apoi ’lă pdrtă pe unde vrea, aşa au făcută şi cu Vlădiculă, pănă când l’au apucată în cursă ; pentru că popistaşii cu tötä sfiala ’lă cinstea pănă atunci, ér după aceea i-au luată t0tă o- cârmuirea din mână, şi este unu iesuită lângă densulă pururea, fără de a căruia scire şi voiă nici o carte póte scrie cuiva. Bucurosă s’ar lăsa de unire ca acésta, dór nu’lă lasă. De au mâncată sărată bée, că adeverată i-or împlé pă- harulă (Chronica An. 1701).“

Şincai totă acolo declară uni­rea nóstrá cu Biserica Romei, ca o simplă a l i a n ţ ă cu drepturi e- gale pe terenă bisericescă, ér nu ca s u p u n e r e .

„Că şi acum, 4>ce densulă, se află nebuni ca aceia, cari gân- descă că greco-catolicii, pentru că se numescă uniţi, trebue se fiă supuşi catoliciloră, ci î n ţ e l e p ­c i u n e a a r a t ă , căafi unită cuiva atâtă însemnézâ câtă a fi lui a- semenea, şi nu s u p u s ă “ (Chro­nica An. 1701).

Intr’altă locă Şincai arată ne­bunia acelora, cari susţină, că nu póte fi episcopiă adeverată, décâ nu va fi întărită de patriarchuiă Romei.

Rată cuvintele densului •

„Vlădiculă Ionă Patachi, ca unulă ce şi latină se făcuse mai înainte de a fi vlădică românescă, după r ë u o b i c e i u l ă a c e l o r a ca r i i ţ i n ă că în lege stă cre­dinţa şi némulfi cuiva, precum1' scrie Samuilă Claină de Sadă, îşi băgase în capă încă de tineră, că nu póte fi vre-o episcopiă ade­verată pe lume de nu va fi întă­rită de patriarchuiă Ro me i . . . . . Inse Biserica Româniloră din Ar- délfl ală căreia archiepiscopă S. Theofilă au şeiţută în săborulă celă de ântâiu a totă lumea şi ântâiu delà Nichea, unulă fundă din cei 318 părinţi. . . . ce lipsă au avută de întărirea patriarchu- lui Romei. Au nu pentru aceea s’a lăcut episcopia Făgăraşului, ca se se íngrópe mitropolia Belgradului? Dér pentru ce se se Íngrópe mitro­polia ? Au nu pentru aceea, ca Ro­mânii se fiă supuşi némurilorfi acelora, pe cari ei le au întorsă la creştinătate“. (Chronica, An. 1721.)

Totă despre folósele unirei Şincai se esprimă în următorulă modă: „Dintru aceste poţi culege, câtă s’au nevoită duşmanii spre stricarea neamului românescă. Ie- sui ţ i i încă aşa lucra pentru fo- losulă Româniloră, ca ei apoi së oblâduéscâ peste Români... Dreptă aceea n’au numită Fater Baraui, care a făcută mărturisirea credinţei, . . . pe Teofilă mitropo- lită cum era, ci numai episcopü“. (Chronica, An. 169?)

„Ci noi Românii, de vomă lua afară clerulă celă unită, care încă mai numai atâta se socotesce câtă

à cincea róta la cară, ce iolosQ amu avutü séu avemu din tote aceste (unire)“. (Chronica, An. 1699).

Intr’altö locü Şincai, cu adencă durere se esprimă ast-felü despre aservirea poporului română de că- tră alte némurï străine, şi anume sub p re tex tu lu rel igiunei creş­t ine:

„Vai, nemului românescă, şi erăşî vai! carele uitându şî viţa şi sşmânţa, geme sub jugulă altoră némurï, nu pentru altceva, ci nu­mai pentru neînveţătura, nedra- gostea între sine, nepriceperea sa şi vicleşugulă némurilorù eeloră străine, care cu frumăse pretes- tnri, mai alesă ale legei creşti­nesc! . . . . înşâlă pe bieţii Ro mâni, de-i stăpânescă şi în (jiaa de acum. Nu vreau eu se numescă némurilo aceste, ci numai (jică : Ce păstoră ai, ale căruia cuvinte nule înţelegi? Vedî, socotesce şi judecă, ce yreau ârchiereii aceş­tia? se te înveţe së ţî prin(Jă par­tea pe lumea acésta, au së te ducă la ceriurî ? Nu crede, o, Române !.. voescă ca . . . tu së rëmâirobă acelora, pe carî mai ma­rii tei i-au stăpânită óre când. D eşteptă-te, dreptă aceea, o i u b i t ă n é m u l ü mi e u şi a i m i n t e ! “ (Chronica. An. 1566.)

Së ascultăm acum pe în veci neui­tatul Bárnutű, acestO bărbatO pre­destinată ală naţiunei române, care în memorabilulă seu discursă delà 1848 este profetică chiar şi în cestiunile de unire.

Etă cum se esprimă dênsulu despre începutulă sclăviei Biseri-

ricei nostre de Alba-Iulia în jugulă Bisericei catolice, şi despre folosele politice ale unirei.

„Suptă înalta protecţiune a acestui Strigoniu f a b r i c ^ Ie- s u i ţ i i d i p l o m e fal se, scotea rescripte delà Curte şi bule delà Roma pentru noua subprigonire a bisericei române sub titlu de Episcopată ală Făgăraşului, nu­mai sempl ie i t a tea preoţ i loră Românï apără demni t a t ea Mi­t ropol iei Români loră de n ’a apusă cu totulă, că nu luară întru nimicii atarî bule şi res- cripte şi continuară şi după uniu­nea acésta, ca şi înainte de ea, a cântare în tdte bisericele române totă pe Archiepiscopulu loră ca şi mai înainte . . . . “

„îndată la începutulă Uniunei vedemă în Sinddele nostre pe patrele reptore ală Iesu iţilo 'ră preşedendă în loculă superitenden- tului reformată şi pe altă Iesuită ’lu vedemă neîncetată în cóstele Episcopului nostru priveghiându-lă că pe ună fâcetoră de rele. Acum spuneţi mî, ce diferinţă este între super i tendentele de Tofeö şi între iesui tulă Baranyi , care din amêndoi a fostă mai bună pentru Români? î nda t ă după unire episcopulă catol ică din Alba-Iulia încalecă pes te Ar- chiepiscopulă nost ru şi-lă face Vicariu, ’lă înfruntă, ’lă dogenesce, ’lă visită pănă ce-lă scdte abia bula papei din 1721 ab omni admoni t ione, corept ione visi- tat ione a acelui episcopu din Alba-Iulia, ér Acliiepiscopulă din Strigonă ’lă desbracă de demni-

— 40 - -

tafcea arcliiepiscopâseă şi-la face sui raganeu , şi biserica nóstra o léga în jugă nou.... Cu şierbitutea acesta noue se Introduce în cle- ruluiromână unO şierbilismă nou împreunată cu o îngâmfare mesa- ravere mai alesă în referenţă eă- tră cei neuniţi, cari n’avea privi- legiulă uniţiloră. Acestă spirită necurată locuesce în mănăstirea din Blaşiu supt călugări : face ad­vocată de Iesuiţî şi pe ună Petru Arone, dă lucru de ajunsă epis­copului Inocenţiu şi animoşiloru protopopi de atunci : murindă că­lugării rămâne ereditate Capitu- lului succesoriu în funcţiunile că- lugăriloră şi de aci se străcura la Cleru. Episcopii, Capitululă, Pro­topopii şi Vicarii lucră pe între­cute spre cea mai profundă du rere.a Clerului şi a tótă naţiunea, ca së nu mai scape biserica română de subt acésta t u t e l ă ruşinos ă; fii nenorociţi! cine vă va apăra, décá părinţii voştri dau mâna cu străinii în contra vostră ? Ce ar cjic© episcopulă Inocenţiu, când ar vedé, că acum n ’are I esui t i smulă numai ună ad­vocată în biser ica lui cea a- şerbi tă şi s fâşiată de Iesui ţ î? Ce a păcătui tă b iserica nős tră, — în t r ebămă noi cu epis- copulu Inocenţ iu — déca cum­va n' a păcătui tă unindu-se.... cu uniunea deodată a intrată o ură între Români în aceste tim­puri nefericite, nu postulareţî (ce­reţi,) ca să descriu cum se certa fiii cu părinţii, cum se bătea fraţii cu fraţii fără să scie pentru ce, cum se afurisea popii noştri unii

pe alţii . . . . cum înterîtau pe episcopii uniţi şi pe Călugări ca să facă proşeliţî din Români .. . . Atâ t ă erau de mar i relele, care le suferia naţ iunea română în urma uniunei , încâtă încă pe la anulă 1735, aşadâr numai pe%te 35 de ani după făcuta uniune se plânge amară Protopopulă unită Nicora Beianulu cătră Episcopulă Inocenţiu cu aceste cuvinte: „tare mă temu, că nu vomă avé al tă folosu din unirea acésta, care o amă făcută; ci vomă rëmâné cu ura înt re fraţ i şi cu must rarea cugetu lu i“. Nu multă după acésta altă protopopă predica în biserica acésta, că: „i-au înşelatu pe Români cu unirea“. (Discursulă din 14 Maiu 1848 la Ilarianu Istoria Tom. II. pag. 323- 325.)

Să ascultămu acum pe învă- ţaiulu Laurianu despre folósele unirei :

„Pe lângă tóté aceste Decrete şi Mandate imperiale, Guvernulă şi Ordinele Transilvane sciură aşa de bine să íntórca lucrurile, ca R o m â n i i se r ă m â n ă t o t ă în s t a r e a de a p ă s a ţ i ş i „despo- i a ţ i de d r e p t u r i l e c e t ă ţ i a n e . După Decretele Imperiale trebuia ca între' cele patru Religion! pri­mite, Catolică, Luterană, Calvină şi Ariană, să fiă o egalitate per­fectă, persónele bisericesc! să se bucure totă de aceleaşi scutiri şi libertăţi, laicii să aibă totă ace­leaşi drepturi, după starea loru de Nobili, Liberi şi Omagi (iobagi). Românii se număra acum între Catolici, şi trebuia atâcu în Ţes-

^ 41 —

pectuíö bisericescu, câtü şi cela politică, se se împărtaşâscă de töte beneficiile, la care au dreptu Ca­tolicii, delà Deregătoriile cele mai mari pană la cele mai mici. Ca tolicii dobândiră multö prin unirea Româniloră, căci îşi înmulţiră nu- mërulu în comparatiune cu ce lelalte secte, aşa îneâtu le întrecea pe tóté, — ei, cei ce supt Prin­cipii Calvini avuseră numai două biserici publice în tótá ţâra, şi se reduseră la unu numërü atâtu de mică, îneâtu mai în urmă, când se restabili Episcopatulu Catolică sub Carolu ş| se introduse în Alba- Iulia Episcopulö Georgiu Martonfi, se afla în atare lipsă de Preoţi, îneâtu Protopopul^ Româneseă, Petru din Daia, trebui së servéscâ oficiulü în limba Românéscâ la altariulu celu mare în biserica catolică. — Dér R o m â n i i se s o c o t i r ă n u m a i ca î nmul - ţ i t o r î de n u m ă r ă . — Dregă- toriile politice în Transilvania se împartă după proporţiunea celoră patru religiunî, pentru esemplula gu v ernul u provinciala unde suntă 12 C o n s i l i a r i , se pună câte trei din fiă-caie religiune. In n u m e l e R o m â n i l o r ă se p u n ă Ungur i Catol i c i , -— deóre-ce după dreptă, décâ nu doi, celu puţină unulă ar trebui se fiă Română. Aşa e cu posturile de s e c r e t a r i , de C o n c e p i ş t i etc.; aşa e la C a n ­ce l a r i a au l i că , aşa e la T r i b u n a l u l ă r e g a l ă , aşa e la Te s a u r a r i a t ă , aşa e la şc0le, aşa e la D e r e g ă t o r i i l e din c o m i ­t a t e şi din s c a u n e (districte), aşa e la a l e g e r e a D e p u t a ­ţi 1 o r ă ............

„Românii afară de micile scutirî ale persónelorö bisericesc!, n u do­b â n d i r ă n i m i c a p r i n unire, ba încă şi perdură. Perdură in­dependenţa lor«, ca Români şi ca religion ari de ritiilu orien­tal«, care o aveau ei mai înainte pe lângă tote asupririle, ce în­tâmpinau din partea eterodoxiloră, p e r d u r ă a r c h i e p i s c o p a t u l ă , căc i a c e s t a după u n i r e se de- g r a d ă la s t a r e a de s i mp l u e p i s c o p ă s u p u s ă c e n s u r e i ies ui ţ i i o r ă şi supremaţiei ar- chiepiscopului ungurescă ; p e r ­d u r ă c h i a r n a ţ i o n a l i t a t e a . Cei mai mulţi Români, cari se înălţară cu încetulă din întâm­plare la deregătorii maiînalte . . . . trecură delà legea şi ritulu orientala, 'la cea de ritulö occidentală . . . . şi se lăpedară de naţiunea loră“. (Magazină is­torică Tom. III. pag. 326—328).

Së vedemu acum, cari suntă părerile învăţatului istorică şi a bunului Română Papi« Ilarianţi.

In discursulă său despre viâţa şi activitatea lui George Şincai, Ilariană ne spune, în modă des­tulă de clară, că unirea Români­loră cu biserica Romei s’a făcută numai promiţându-se Româniloră drepturi politice egale cu Ungurii.

„Românii de aie! din Transil­vania, cjice dânsulă, călcaţi deo­potrivă în cele besericescî, politice şi sociale, după căderea Transil­vaniei sub casa habsburgica fură a m ă g i ţii prin promisiune de drep­turi egal! cu Ungurii, a se uni cu biserica Romei.“

Ilariană apoi ne arată, că toţî6

«bărbaţii luminaţi ai Românilorô au văzută într’o formă rău 1 ă fa ­t a l u causată naţiunei şi bisericei nóstfe prin unire;

„Din cari tóté se vede, ca fineai, ca şi Klaină episcopulu, Klainu călugărul ă, Petru Maioră şi toţi Blăşianii luminaţi din se- cululă alu XVIII, c u n o s c e a totu r e u l u f a t a l ă p r o d u s ă p r i n Uni re , nicî vedea a l t ă lé că, d e o c a m d a t ă , spre a micşora séu alina reulu, decâtă stricta mărginire în cele patru puncte de nimeni înţelese.“

Apoi Ilariană se íntórce cătră Iesuiţii români de astăc}! cu cu­vintele următore:

„Voi I e s u i ţ i r o m â n i delà Oradea-mare, delà Gherla, de ... şi de aiurea, voi cari în aceste cjile ale luminei şi ale libertăţii cute­zaţ i a î n d e m n a pe R o m â n i se m e r g ă la s i n o d u l ă Cato- l i c i l o r ă d in P e s t a ; voi cari mergeţi cu cutezanţa pană a da Româniloră u n i ţ i numele s tră ­ină şi u r î t ă de Catol i c i , ca şi cum a fi unită în patru puncte cu catolicii ar însemna a fi cato- lieu, papistă adecă Iesuită, voi cari prin acésta şi alte asemeni criminali apucături, cercaţi a rumpe de totü o parte însem­nată a Româniloru din corpulu celü mare alu naţiunei, — au- cţiţl pe profetulă Şincai şi, pănă e timpă, convertiţi-veu (Viâţa şi ope­rele lui G. Şincai, pag. 62—44).

Trecemu acum la unu altă bărbată distinsă şi înţeleptă ală naţiunei române, la Br. E. Hur- muzachi.

— 42

Eudoxiu 'Hurmuzachi, în scrie­rea sa asupra istoriei bisericei ro­mâne din Transilvania, ne arată, că unirea cu biserica Romei, chiar aşa după cum o făcuse episco­pulu Atanasie, este din punctă de vedere juridică nulă şi fără va- lőre, de orece s’a făcută fără voinţa părţii celei mari a clerului şi fără scirea poporului, peste totă fără ca poporulă se fi fostă instruatu asupra puncteloră aces­tei schimbări de religiune.

„La sinodală din 7 Oct. 1698 din Alba-Iulia, cjice densulă, fură chemaţi ce e dreptă .deputaţi din mai multe comune românesc!. Dér deputaţii aceştia, neavêndü nici o cunoscinţă despre lucrurile, de cari era vorba, ér de altă parte neîn- ţfelegândă nici procedura, ce tre­buia se se urmeze în astfelă de cestiunî, votară prin aclamaţiune în numele comuneloră. Cu tóté aceste mai avemă motive fundate, ca se ne îndoimă, că actulă acestade unire s’ar fi făcută cu învoirea «generală a preoţiloru şi a mireni- loru. Auume, décâ noi vomă avé în vedere, că din 55 de Protopopi, atâta era arătată numerulă loru, şi din 1582 de parochii, câte se aflau atunci sub Mitropolitulă greco-orientală, singură numai e- piscopulu şi protopopii şi puţini preoţi din gradele de josă subsem­nară primirea unirei din 7 Oct. 1698, că mai departe mulţi preoţi, fără se se oblige în scrisă, dér cu tóté aceste fără voiă se supuseră sorţii violente, că în fine întréga clasa poporului séu a mireniloru, numai întru atâtă luâ parte, că

— U —

fiăcare comtina trimise câte trei deputaţi la sinodă, ca se fia, de mărturia la actulü acesta de tre­cere la altă religiune, dér în rea­litate nici preoţii din gradulQ mai inferiorü, nici ceialalţî membrii din poporü nu subsemnară documen­t a i acesta despre schimbarea re- ligiunei. De aceea se póte presu­pune cu totă dreptulă, că clasa preoţiloru pe faţă şi pe tăcute au primită unirea cu majoritate, inse d in p o p o r ă n u m a i o s l a b ă m i n o r i t a t e n e c o n s i d e r a b i l ă a a p r o b a t ă şi a p r i m i t ă u n i ­rea. Ér r e s t u l ă c e l ă m a r e din p o p o r u l ă r o m â n e s c ă n i c i nu a f o s t ă de l o c ă i n ­st r u a t ă ma i î n a i n t e n i c i d u p ă a c e e a d e s p r e d e o s e b i ­r i l e d o g m a t i c e , ce erau între amêndouë bisericile şi cari erau cuprinse atunci în 4 puncte, şi cu atâtă rpai puţină a fostă poporulă informată despre cuprinsulă şi în seninătatea adevărată a schimbă-rei de religiune...............................

„Era aşa dér numai o s i mp l ă f i c ţ i u n e respândită în publică, ca se orbéscâ lumea, că poporulă română pe timpulă acela ar fi pri­mită unirea cu a'clamaţiune. O astfelu de schimbare de religiune prin r e p r e s e n t a n ţ î i mpuş i cu de a sila poporului, carî votau prin aclamaţiune în contra sciinţei şi în contra voinţei poporului, şi fără ca poporulă se cunöscä arti- culele schimbate ale credinţei, <ţi- cemă, unu astfelu de actü, pe lângă tóté apucăturile Propagandei, nu póte avé nici unü funűamentü juriüicü, şi nu se p ó t e c o n s i ­

d e r a î n a i n t e a p u b l i c u l u i câ unu ac tu de c o n s c i i n ţ ă ese- c u t a t ă în m o d ă l e g a l ă “.

„Unirea cu biserica Romei o făcu. aprópe numai clerulfi singură şi cu o parte mică din mireni Totă ademenea pănă astăcp sin gură numai clerulu este stêlpulü exclusivă ală unirei şi pănă as- tăcjî n’a pu t u t ă face cauni r ea se pr indă rădăcini însuf letulu poporului română. Din coDtră, cu câtă biserica greco-orientală va înflori mai multă şi se va des- volta în Transilvania, cu atâtă mai multă ea va fi ună periculu pentru religiunea unită, care în fine va fi silită së se alipéscâ ne­condiţionată séu de religiunea ro- manocatolică, séu de biserica greco-orientală, fiind-că ori ce for­maţiune de transiţiune (cum este biserica unită) cu atâtă îşi perde mai multă fundamentală şi esis- tenţa, cu câtă formaţiunile prin­cipale din apropiere desvoltându-se liberă se estindă totă mai tare şi ast-felă suprimă ori ce formaţiuni bastarde. Cum că presupunerea acésta este forte probabilă se vede din aceea, că procesulă de fier­bere şi de descompunere în sînulă bisericei unite încă nu s’a terminată, ci din contră pro­cesulă acesta de fierbere şi de des­compunere ţine spiritele credin- cioşiloră î n t r ’o nelin işte reli- giösä cont inuă şi î n t r ’o desbi- nare încordată. Biserica unită legată de Roma prin lanţuri d )g- maticenu va puté së ţ ină piept în cont ra presiunei celei marî a Romei, nicï în privinţa admi-

6*

- ài ^

nist rat iva, nici în privinţa ju- risdicţ iunei . De aceea ea înse- toşeză chiar astăzi cu oftări as­cunse şi cu durere visibilă după desvoltarea liberă şi după autono mia neîncomodată, de care se bu­cura biserica-mam ă orientală în statulă austriacö, deşi încjes- trată cu nrjlóce materiale mai pu­ţine“ (Fragmente zur Geschichte der Rumänen. II Band pag. 86— 87, B7—58).

*încheiam 8 de astă-dată acéstá

espunere a nóstra asupra legătu rilorü de unire cu Biserica Romei* şi asupra stărei excepţionale nefa­vorabile, în care se afla astăc|î Mitropolia română de Alba-Iulia.

Toţî omenii de bine, cari pdrtă în inima loru unü viu interesă pentru conservarea neatacată a credinţei şi a independenţei nós­tre bisericesc!, se voră convinge din cele înfăţişate pană aici, că vederile nóstre în acéstá cestiune mare, cestiune de vidţă şi de mórte bisericéscá şi politică a Ro-

mâniloră din Transilvania, nu di­feră întru nimicu de părerile pă- rinţiloră noştri, de vederile apos- toliloru renascerei nóstre naţio­nale.

In fine unu lucru se nu l i pierdemu nicidecum din vedere:

Consecinţele inevitabile ale schimbării de religiuDe încercate în conciliele delà 1872 şi 1882 voru fi : că Biserica şi Mitropolia română de Alba-Iulia are se fia necondiţionată înghiţită şi conto pită în biserica catolică de Alba- Iulia. Acăstă contopire au încer- cat’o episcopii catolici de Alba Iulia încă în secululu trecută în­dată după unire. Acăstă contopire zace în interesulă catolicismului şi în specială ală Papismului, ca së nu mai lase pe viitoră Mitro­polia română fluctuâudă între Bi­serica orientală şi între Biserica catolică. Aoésta, în fine, zace chiar în interesulă bisericei catolice un­guresc! şi în interesulă politică ală Ungariei.

T

C O R R I G E N D A .La pag. 17, l i n i a 4 —6 de s üs ü , s ë s e c e t é s c á : „f^Insă intr’acesta chipü

ne unimü . . . . cum pre noi şi rămăşiţele nóstre din obiceiulă Be- sericii noastre a Răsăritului së nu ne clătescă.“

La pag. 18, c o l ó n a 2, l i n i a ß d e j o s ü : declaraverit, în locü de „dedaraverit.“ La pag. 27, c o l é n á l , l i n i a l O d e j o s ü : Hungáriáé, în locü de „Hungaricae.“ La pag. 31. c o l ó n a 2, l i n i a 7, d e j o s ü , së se adaugă: (ISTilles, Symbolae I.

pag. 264.)