DECORAT CU ORDINUL „MERITUL CULTURAL” ÎN GRAD DE CAVALER

Observatorul militarFONDAT LA 23 IULIE 1859

ANUL XXIV NR. 31 (1.317) 12 – 18 AUGUST 2015 24 PAGINI 1,20 LEI EDITOR:

MINISTERUL AP~R~RII NA}IONALEOBSERVATORULMILITAR

www.presamil.ro

MAPN.RO

www.mapn.ro

21 AUGUST – ZIUA MEDICINEI MILITARE

16-17Foto

: Cris

tian

Vlăs

cean

u

Preşedintele Klaus Iohannis a semnat, vineri, 7 august, decretul de decorare a şefului Statului Major al Forţelor

Navale, contraamiralul Alexandru Mîrşu, cu Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler, potrivit unui comunicat de presă al Administraţiei Prezidenţiale.

De asemenea, preşedintele a acordat Ordinul „Virtutea Maritimă” în grad de Cavaler, cu însemn pentru militari, co-mandorului Daniel N. Căpăţînă, Medalia Naţională „Serviciul Credincios”, clasa a III-a, cu însemn pentru civili, Aureliei N. Popa, Medalia Naţională „Pentru Merit”, clasa a III-a, cu însemn pentru civili, Mihaelei I. Bucuroiu, Medalia „Virtutea

Zile de foc, pline de instrucţie

12-13

Preotul Constantin Necula, de la Facultatea de Teolo-gie din Sibiu, demonstrează, cu har, cât de apropiate

sunt, în spirit, Armata şi Biserica. Preotul Constantin Necula s-a născut la 19 iulie 1970, în Braşov. Este confe-renţiar universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă Andrei Şaguna din Sibiu, doctor în teologie.

Am fost, preţ de câteva zile fierbinţi şi la propriu şi la figurat, alături de militarii din Batalionul 630 Paraşu-

tişti. Faptul că titlul Subofiţerul anului la Statul Major al Forţelor Terestre a fost cucerit în ultimii doi ani de militari din acest batalion este încă o dovadă că fac parte din elita armatei române.

Selecţia în vederea evoluţiei în carieră

a cadrelor militare

Normele privind organizarea şi funcţionarea siste-mului de ierarhizare şi selecţie în vederea evoluţiei

în carieră a cadrelor militare au fost aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.69 şi au intrat în vigoare la 7 august a.c., dată la care au fost publicate în Monitorul Oficial al României, nr. 596.

11

VĂ INTERESEAZĂ!

INTERVIUPreotul Constantin Necula:

Îmi plac oamenii, mi-e ruşine că nu pot

lucra, nu mă pot ruga şi plânge mai mult la Dumnezeu pentru ei

FOTOREPORTAJ

ZIUA MARINEI ROMÂNE

În Monitorul Oficial, Partea I, nr. 591 din 6 august 2015, a fost publicată HG nr. 614, prin care s-a

modificat şi completat HG nr. 215/2009 pentru apro-barea Normelor metodologice privind acordarea voucherelor de vacanţă.

În numerele viitoare ale Observatorului militar vom reveni cu amănunte referitoare la aplicarea în MApN a prevederilor actelor normative – OUG nr. 8 /2009, Legea nr. 173/2015, HG nr. 215/2009 şi HG nr. 614/2015 – care reglementează acordarea tichetelor de vacanţă.

Vouchere de vacanţăŞeful Statului Major al Forţelor Navale, decorat cu Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler

Maritimă” clasa I, cu însemn pentru militari, plutonierului- adjutant principal Neculai S. Bălan, Medalia „Virtutea Maritimă”, clasa a II-a, cu însemn pentru militari, maistrului militar clasa I Răzvan-Mihai V. Vărzaru, şi Medalia „Virtutea Maritimă”, clasa a III-a, cu însemn pentru militari, maistrului militar clasa I Iulian V. Botoşăneanu.

Decorarea, făcută la propunerea ministrului apărării naţi-onale, Mircea Duşa, este prilejuită de Ziua Marinei, „în semn de apreciere a înaltului profesionalism şi a rezultatelor remar-cabile obţinute atât în îndeplinirea misiunilor specifice care le-au fost încredinţate, cât şi în activitatea profesională”.

Observatorul militar Nr. 31 / 12 – 18 august 2015 2

EVENIMENTuMisiune de căutare-salvare. Săptămâna trecută, mi-

nistrul apărării naţionale, Mircea Duşa, a aprobat participarea forţelor şi mijloacelor MApN la acţiunea de căutare-salvare a pilotului planorului dispărut joi, 6 august. Şase militari de la Batalionul 30 Vânători de Munte Dragoslavele, din Câmpulung Muscel, s-au alăturat echipelor de jandarmi montani şi reprezentanţilor Direcţiei Silvice Argeş şi au efectuat căutări în zona Fundata-Dragoslavele. Suplimentar, la acţiune participă şi trei elicoptere IAR 330 Puma, două de la Baza 71 Aeriană, din Câmpia Turzii, şi unul de la Baza 90 Transport Aerian, de la Otopeni, având în compunere echipe de căutare-salvare. Solicitarea de sprijin cu forţe şi mijloace MApN a fost făcută de Ministerul Afacerilor Interne. Acţiu-nile de căutare a pilotului planorului dispărut săptămâna trecută continuă.

uSărbătoare la Brăila. Recent, Batalionul Nave Treceri Fluviale a sărbătorit 20 de ani de la înfiinţare. Cu această ocazie, în portul militar Brăila a fost organizată o ceremonie, în cadrul căreia au rostit alocuţiuni comandantul Brigăzii 10 Geniu Dunărea de Jos, colonel Gheorghe Soare, şi repre-

zentantul Statului Major al Forţelor Terestre, colonel Adrian Stamatin. La final, comandantul unităţii sărbătorite, colonel Constantin Andrei, a înmânat materiale reprezentative invi-taţilor şi diplome de merit subordonaţilor, pentru rezultate deosebite obţinute în procesul de instrucţie. Tot cu acest prilej, s-a desfăşurat Ziua porţilor deschise, ocazie cu care au fost organizate standuri cu tehnică militară de geniu, însă cele mai savurate au fost jocurile marinăreşti, în care s-au duelat echipe formate din militari ai Forţelor Terestre cu cei ai Forţelor Navale. (Căpitan Mihai Feraru)

uProiecte de viitor. Recent, trei elevi performeri din Colegiul Naţional Militar Ştefan cel Mare au participat la unul din cele mai importante evenimente ale acestui an,  Creatori de Viitor – Champions United. Elevii caporal Sabina Calisevici, plutonier-adjutant Adrian Florescu şi sergent-major Cosmin Dascălu s-au alăturat celor peste 100 de elevi de liceu cu per-formanţe deosebite în educaţie, cultură, sport şi leadership şcolar, care s-au reunit la Cluj–Napoca. Pe parcursul evenimen-tului, elevii militari câmpulungeni au avut parte de o agendă bogată, care a combinat activităţile de dezvoltare personală cu diverse jocuri de echipă şi de socializare. De asemenea, au beneficiat de prezenţa unor invitaţi şi mentori de prestigiu, care au susţinut sesiuni de training pe teme diverse. La final, elevii câmpulungeni au primit un certificat de apreciere, ca absolvenţi ai celei de a doua generaţii de Creatori de viitor, precum şi cadouri din partea sponsorilor. Totodată, aceştia pot beneficia, în perioada următoare, de trei până la şase luni de mentoring&coaching cu unul dintre mentori. (Elena Jora)

uLecţie de istorie. Joi, 6 august, o delegaţie formată din 12 studenţi din anul I şi cinci cadre militare şi perso-nal civil contractual din Academia Forţelor Aeriene Henri Coandă a participat la ceremonia de comemorare a ostaşi-lor care şi-au dat viaţa în luptele de la Tabla Buţii, în timpul Primului Război Mondial.  Cu acest prilej, a fost oficiată o slujbă de pomenire şi cinstire a eroilor, a fost sfinţită o troiţă şi au fost depuse coroane la monumentul situat în Cimitirul eroilor Tabla Buţii, unde sunt îngropaţi atât ostaşii români, cât şi germani. (Maistru militar Vicenzio Berchiu)

uVoievod comemorat. Duminică, 9 august, s-au co-memorat 414 ani de la trecerea în nefiinţă a voievodului Mihai Viteazul, moment marcat de garnizoana Turda şi primăria din aceeaşi localitate, la Mănăstirea Mihai Vodă, din Turda. La activităţile dedicate acestui eveniment au participat prefectul judeţului Cluj, Gheorghe Ioan Vuscan, preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Mihai Seplecan, primarul municipiului Turda, Tudor Ştefănie, comandantul Diviziei 4 Infanterie Gemina, general de brigadă Ioan Manci, comandantul garnizoanei Turda, colonel Ion-Costinel Boboc, comandantul Batalionului 3 Apărare Antiaeriană Potaissa, colonel Mihail-Bogdan Hanganu, primari ai localităţilor vecine şi consilieri locali. Activităţile au debutat cu slujba de comemorare oficiată de Înalt Preasfinţitul Andrei Andreicuţ, arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Maramureşului şi Sălajului, împreună cu un sobor de treizeci de preoţi. Alocuţiunile rostite de invitaţi au fost urmate de punerea în scenă a momentului istoric Baba Novac, căpete-nia de legendă a lui Mihai Viteazul şi depunerea de coroane. Ceremonia s-a încheiat cu defilarea militarilor Batalionului 814 Tancuri Mihai Vodă şi Batalionului 3 Apărare Antiaeriană Potaissa. (Locotenent Raluca Huluba)

GARNIZOANA ROMÂNIA

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

DIXI !Astfel de acţiuni de comemorare [la Mărăşeşti] ne fac să înţelegem faptul că doar un popor unit şi o ţară în care există solidaritate între cetăţeni pot să răsplătească pe deplin sacrificiul tuturor celor care s-au dedicat unui ideal naţional, în trecut sau în prezent.

Klaus IohannisPreşedintele României

uCongo. În inima Africii, în Republica Democrată Congo, se află

în misiune şi reprezintă cu cinste drapelul tricolor şi Armata României

căpitanul Alina Tucă, prima femeie ofiţer român dislocată în misiu-

nea Monusco. Alina îşi desfăşoară activitatea într-un team site din satul

Manono, regiunea Katanga, unde principalele misiuni ale observato-rilor militari sunt de monitorizare a situaţiei de securitate, patrulare în

zona de responsabilitate şi inter-acţiune cu populaţia. În România,

Alina este încadrată la Batalionul 265 Poliţie Militară, este pasionată de ex-cursiile montane, atletism şi nataţie, fiind, totodată, un membru activ al

grupului Invictus.

Eroi omagiaţi în VranceaEroii Primului Război Mondial au fost omagiaţi la Mausoleul Mărăşeşti.

Împlinirea a 98 de ani de la bătălia de la Mărăşeşti din Primul

Război Mondial a fost mar-cată printr-o serie de ma-nifestări menite să readucă în memorie sacrificiul făcut de ostaşii români pentru a păstra valorile şi integrita-tea naţională. Joi, 6 august, la Mărăşeşti, mausoleul a fost luminat în culorile Drapelului Naţional şi pes-te 3.000 de oameni s-au adunat pentru a participa la ceremonia desfăşurată cu acest prilej. Au fost de-puse coroane de flori din partea Ministerului Apărării Naţionale şi aparatului admi-nistrativ de stat, iar la final au fost trase 21 de salve de tun în memoria militarilor căzuţi la datorie. Un copil îmbrăcat în uniformă din perioada Primului Război Mondial a aprins torţele care au străjuit

monumentul cu flacăra adu-să de la mormântul Eroului Necunoscut, din Bucureşti.

Vicepremierul pentru securitate naţională şi mi-nistrul afacerilor interne, Gabriel Oprea, a ţinut un discurs prin care a arătat că, prin curaj şi spirit de sacrificiu, armata română obţinea, în urmă cu 98 de ani, o victorie de o importanţă strategică crucială pentru România, dar şi pentru alianţa din care făcea parte.

Ceremonia a fost înche-iată cu defilarea detaşamen-telor ministerelor Apărării Naţionale şi Afacerilor Interne.

La eveniment au fost prezenţi locţiitorul şefului Statului Major General, ge-neral-maior Adrian Tonea, şeful Instrucţiei şi Doctrinei din Statul Major al Forţelor Terestre, general de brigadă Dorin Ioniţă, comandantul Diviziei 2 Infanterie Getica, general-maior Petrică-Lucian Foca, şi comandanţi de mari unităţi din Focşani. Fo

to: G

abrie

l Opa

iţ

Manifestările dedicate eroilor au continuat în jude-ţul Vrancea, până duminică, 9 august. Astfel, în Piaţa Unirii din Focşani, dar şi la mausoleele de la Mărăşti şi Soveja au fost susţinute concerte de muzică popula-ră şi clasică, şi au fost orga-nizate ateliere de creaţie şi proiecţii de filme istorice.

Vineri, 7 august, în cen-trul oraşului de pe Milcov, a fost amenajată o expo-ziţie de tehnică militară şi prezentat un exerciţiu Drill-Team de militarii gar-nizoanei Focşani. În toate cele patru zile a concertat şi Muzica Militară a garni-zoanei.

Mausoleul de la Mărăşeşti, a cărui piatră de temelie a fost aşezată la 6 august 1923, adăposteşte, în cele 154 de cripte individua-le şi 9 comune, dispuse radi-al pe 18 coloane, osemintele a 5.073 de ostaşi şi ofiţeri, printre care şi cele ale fetiţei-erou Măriuca Zaharia. n

Plutonier-major Alina-Sonia Raicu

sonia.raicu@presamil.ro

Locotenent-colonel Cristian Grecu

Căpitan Răzvan ZegleanuCăpitan Ovidiu Ciobanu

Monument sfinţit la Kandahar

Joi, 6 august, militarii români din Baza militară Kandahar au participat la dezvelirea şi sfinţirea Monumentului

eroilor căzuţi la datorie în teatrele de operaţii din Afganistan şi Irak, situat pe locul de dispunere al Batalionului de Infanterie Protecţia Forţei KAF.

Pe placa comemorativă a monumentului, dispus iniţial în Baza Lagman şi mutat în actuala locaţie, lângă capela militară şi catargul pe care flutură Drapelul României, au fost înscrise, spre aducere aminte şi cinstire, numele eroilor care au dat jertfa supremă pentru ţară, în lupta împotriva terorismului. n

Schimb de ştafetăDupă şase luni de misiune în Afganistan, ofiţerii

de stat major din detaşamentul ROU AIAT (Army Institutional Advisory Team), din NKC (New Kabul Compound), conduşi de locotenent-colonelul Daniel Pop, au predat, re-cent, ştafeta colegilor din noua echipă, condusă de maiorul Olimpiu Golea. Ceremonia de rămas bun a detaşamentului românesc a fost deschisă de momentul acordării Emblemei de Onoare a Statului Major al Forţelor Terestre maiorului Kim Berg, din armata regală daneză, în semn de recunoştinţă pentru efortul depus în cooperarea dintre cele două armate, pe timpul misiunii Resolute Support. De asemenea, directorul AIAT, colonel Neil Unsworth, a primit însemnele Brigăzii 81 Mecanizată General Grigore Bălan, din Bistriţa. n

3Observatorul militarNr. 31 / 12 – 18 august 2015

GARNIZOANA ROMÂNIAu Navă elenă, la Constanţa. Miercuri, 5 august, Nava

elenă HS Rodos a acostat la Dana Pasagere a portului Constanţa, pentru a participa la un exerciţiu naval cu Dragorul Maritim 25 Locotenent Lupu Dinescu. Timp de două zile, s-au desfăşurat antrenamente de planificare a operaţiilor şi comunicaţiilor cu marinarii militari ro-mâni. Escala navei elene în portul Constanţa face parte din activităţile de instruire ale celor 114 cadeţi ai Şcolii de Maiştri Militari din Grecia, care participă la un marş de instrucţie în Marea Neagră. Comanda navei elene a avut întâlniri cu conducerea Comandamentului Flotei şi cu autorităţile locale. Programul echipajului HS Rodos a cuprins vizite la Academia Navală Mircea cel Bătrân, Mu-zeul Marinei Române, precum şi un tur al principalelor obiective turistice din municipiul Constanţa. Vizita a avut ca obiectiv creşterea gradului de interoperabilitate din-tre Forţele Navale române şi cele ale statelor partenere NATO. Nava a putut fi vizitată de locuitorii Constanţei în zilele de 6 şi 7 august.

uProduse ale cercetării ştiinţifice. O echipă de specialişti ai Centrului de Cercetare Ştiinţifică pentru Forţele Navale, din cadrul Agenţiei de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare, a prezentat joi, 6 august, la sediul din municipiul Constanţa, principalele realizări în domeniu. Printre acestea se numără laboratorul de acus-tică şi hidroacustică, capabilitate unică pe plan naţional, dezvoltată în cadrul centrului de cercetare, şi proiectul Sistem pentru detecţia, clasificarea şi identificarea facto-rilor subacvatici locali generatori de riscuri de securitate – SECRIS, prima platformă subacvatică autonomă (AUV) integrată, clasa man-portable, din România. Aceasta are capacitatea de a detecta şi monitoriza corpuri aflate în submersie, indiferent dacă sunt de interes civil sau militar. Programul activităţilor a cuprins şi un exerciţiu demonstrativ de prezentare a capabilităţilor platformei subacvatice autonome. (Locotenent Marius Mocanu)

uVernisaj. La Cercul Militar Zalău a avut loc joi, 6 au-gust, vernisajul fotoexpoziţiei itinerante Eroul necunos-

cut – Simbol al eroismului naţional. Evenimentul a fost organizat de Muzeul Militar Naţional Regele Ferdinand I, din Bucureşti, prin muzeograf Valeria Bălescu, cu spri-jin local din partea Batalionului 317 Sprijin Logistic Voievodul Gelu, din Zalău, cu implicarea specială a locotenent-colonelului Nicolae Gabriel Oros, coman-dantul unităţii. La succesul evenimentului au contribu-it şi Asociaţia Cultul Eroilor Regina Maria, filiala Sălaj, Biblioteca Judeţeană I. S. Bădescu Sălaj, Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, din Zalău, precum şi reprezentanţi ai Consiliului Judeţean al Elevilor Sălaj. La deschiderea ex-poziţiei au participat reprezentanţi ai autorităţilor publi-ce locale, manageri de instituţii publice judeţene, cadre militare active şi în retragere, veterani de război, oameni de cultură, tineri şi alte categorii de public interesat de cunoaşterea istoriei naţionale.

uAcţiune umanitară. La Batalionul Instrucţie Comu-nicaţii şi Informatică Fraţii Buzeşti, din Craiova, s-a desfă-şurat luni, 10 august, în parteneriat cu Centrul Regional de Transfuzii Sangvine Craiova, o activitate umanitară de donare de sânge, în cadrul campaniei Sacrificiul impune respect. Conştienţi că gestul lor va fi de un real folos pentru cei aflaţi în suferinţă, 44 de soldaţi profesionişti, aflaţi la pregătire în unitate, au participat, voluntar, la activitate. Alături de ei, au donat sânge şi cadre militare din unitate. (Maior Daniel Şerban)

uBilanţ. De curând, s-a încheiat o nouă ediţie a pro-iectului O şansă pentru fiecare, în care 46 de elevi au par-ticipat la pregătire pentru bacalaureat, la Biserica mili-tară a garnizoanei Focşani. Proiectul demarat în 2013 se bazează pe voluntariatul câtorva dascăli minunaţi, a căror muncă a fost răsplătită de dorinţa de a învăţa a unei noi generaţii de tineri. Din 46 de elevi, 44 au trecut cu brio de examenul maturităţii. Din toamnă, acţiunea va continua.Fo

to: V

icto

ria B

uzoi

anu

Competiţie montană în Serbia

Transfer de autoritate

În perioada 6-10 august, o delegaţie a Armatei României, formată din per-

sonal militar şi civil din Forţele Terestre, a participat la a V-a ediţie a Campionatului militar regional de alergare montană, care s-a desfăşurat în localitatea Kopaonik, din Republica Serbia.

Echipa României a fost formată din trei sportive şi patru sportivi. Fetele au alergat pe distanţa de şase kilometri, iar băieţii pe distanţa de zece kilometri, pe o diferenţă de nivel de 300 m, între 1.700 m şi 2.000 m altitudine.

La finalul competiţiei, la individual fe-minin, primele două clasate au fost căpi-tanul Mihaela Prunduş (locul I) şi caporalul clasa a III-a Elena Moaga (locul al II-lea), iar la individual masculin caporalii clasa a III-a Tamaş Bogya şi Marcel Laza au ocupat lo-curile al II-lea, respectiv al III-lea. Pe echipe, primul loc a fost adjudecat, şi la feminin şi la masculin, de lotul românesc.

Clasamentul general pe naţiuni a adus România pe primul loc pe podium, Serbia pe locul al II-lea şi Slovenia pe locul al III-lea. n

Locotenent-colonel Cristian Grecu

Locotenent Răzvan Matran

Duminică, 9 august, la sediul Provost Marshal Office din Baza militară Bagram, Afganistan, a avut loc

transferul de autoritate dintre detaşamentele ROU IMP, rotaţiile I şi II, participante la misiunea Resolute Support, în prezenţa comandantului garnizoanei Bagram Airfield, colo-nel John D. Lawrence.

Totodată, a avut loc şi ceremonia de acordare a medalii-lor NATO Non-Article 5 militarilor ROU IMP I, pentru interesul în pregătire şi profesionalismul de care poliţiştii militari ro-mâni au dat dovadă. n

Nr. 31 / 12 – 18 august 2015 4 Observatorul militar

EVENIMENT

Cu porţile larg deschiseUn amestec interesant de costume populare, armament, nave de luptă, muzică şi turişti a fost sâmbăta trecută, în portul militar Constanţa, la Ziua porţilor deschise, orga-nizată de Statul Major al Forţelor Navale.

Maior Dan Constantin MireanuLocotenent Marius Mocanu

Şi, după tradiţie, cozile s-au format mai ales pentru accesul la bordul celebrelor fregate Mărăşeşti,

Regele Ferdinand şi Regina Maria. Nici Delfinul nu a fost ocolit, vizitatorii de-clarându-se realmente încântaţi de experi-enţa de a se afla la bordul unui submarin de luptă, uimiţi de spaţiile deloc generoase, de condiţiile în care se trăieşte pe o astfel de navă, de cabinele înghesuite, de bucătărie ori de faptul că în careul ofiţerilor se ser-veşte masa într-un mod inedit, dar, în timp record, acesta se poate transforma şi într-o sală de operaţie. Curioşi în legătură cu posibilităţile submarinului de a executa, în viitor, misiuni de luptă, vizitatorii au primit, pe îndelete şi cu profesionalism, răspunsuri la fiecare întrebare. Şi elicopterul IAR-330 Naval s-a bucurat de atenţia spectatorilor dornici să se fotografieze la manşa acestuia.

De un real succes s-au bucurat şi standurile cu armament şi echipamente folosite de scafandrii şi de luptătorii din Forţele pentru Operaţii Speciale ale marinei militare. Cei mai tineri au fost atraşi de ofertele educaţionale ale instituţiilor de învăţământ din Forţele Navale, care au fost reprezentate, la eveniment, de elevi, studenţi şi instructori ai acestora. În acelaşi timp, la bordul fregatei Regina Maria a avut loc premierea unor marinari militari cu merite deosebite.

Atmosfera de sărbătoare a fost comple-tată de concerte ale Muzicii Militare a For-ţelor Navale, reprezentaţii ale unei echipe de majorete, dar şi de spectacole de muzică şi dansuri populare, susţinute de membrii ansamblului Doiniţa, de la Bistriţa. Cei mai îndrăzneţi vizitatori s-au duelat cu marinarii la celebrele şi nelipsitele jocuri marinăreşti.

Ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa, prezent la eveniment, a făcut referire la proiectele de modernizare ale marinei militare, subliniind: Acordăm o atenţie deosebită flotei militare. În primul rând, în această toamnă, vor intra în procesul de modernizare, etapa a doua, cele două fregate, Regele Ferdinand şi Regina Maria. Avem un program pe o perioadă mai lungă, care se referă atât la modernizarea altor nave din dotarea Forţelor Navale, cât şi la achiziţia de nave noi, mai ales a celor de tip corvetă. De asemenea, probabil chiar din acest an, va urma achiziţionarea a două remorchere, care să ne permită manevrarea vaselor noastre militare.

Ziua porţilor deschise s-a prelungit până la ora 17.00, cei mai mulţi dintre turişti declarând că şi-au petrecut o zi inedită la mare, în compania marinarilor militari, care le-au împărtăşit cu drag din experienţa lor de navigatori pe mările şi oceanele lumii.

Evenimente asemănătoare au avut loc şi în porturile militare Mangalia, Brăila şi Tulcea. n

Nu au lipsit nici jocurile marinăreşti, iar spectatorii mai curajoşi şi-au măsurat forţele cu ale marinarilor.

Principalele puncte

de atracţie au fost navele din Flotila 56

Fregate.

Submarinul Delfinul a adunat sute de oameni, dornici să-i cunoască dedesubturile.

Observatorul militar 5Nr. 31 / 12 – 18 august 2015

Atmosferă de sărbătoare în portul militar Constanţa.

Ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa, a vizitat fiecare stand organizat cu ocazia Zilei porţilor deschise.

Elevii şi studenţii militari ai Forţelor Navale le-au explicat curioşilor principiile de bază din şcoala matelotajului.

Spectacolele oferite de muzica militară şi echipa de majorete au fost răsplătite cu aplauze.

Pasionaţii de armament au putut admira sistemul artileristic Dillon Aero, cu care este dotat elicopterul IAR-330 Puma Naval.

Cei mai buni marinari militari au fost premiaţi de locţiitorul şefului Statului Major al Forţelor Navale, contraami-ral de flotilă Constantin Ciorobea.

Nr. 31 / 12 – 18 august 2015 6 Observatorul militar

AZIMUT

Generalul de flotilă aeri-ană (rtr) Mircea Budiaci s-a confruntat cu trei eve-

nimente de zbor în decursul carierei, câte unul întâmplat la manşa celor trei avioane de vânătoare pe care a zburat, MiG-15, MiG-21 şi MiG-23, unul mai grav ca altul, dar supra-vieţuind de fiecare dată şi învăţând mai multe şi, lucru foarte important, transmiţând aceste cunoştinţe şi altor camarazi, pentru ca şi ei să fie mai pregătiţi pentru a rezolva eficient problemele pe care zborul le scoate în cale.

Eram pe la vreo 2.000 de metri, într-un picaj uşor, când, brusc, s-a auzit în avion un zgomot foarte puternic, de parcă am fi fost la gura tunului!... O bu-buitură puternică, apoi am văzut tura-jul motorului cum o ia la vale. „S-a oprit motorul!”, i-am zis lui Tache, apoi am apăsat butonul de emisie şi am comu-nicat la sol că suntem la 2.000 de metri, că ni s-a oprit motorul şi vom catapul-ta. N-am terminat bine de raportat şi-l aud pe Tache, „De ce-ai raportat?...”. Eu îi dau replica, prompt, „Pentru că aşa scrie la carte, şi e cam jale!...”. El, „Lasă, Oase, că-l pornim!”. Cât optimism!...Situaţia devenise tensionată... Foarte!

Nu era o joacă de copii, ci de-a dreptul critică... Îmi aduc aminte că pe la 300 de metri înălţime m-am aşezat bine în sca-un, foarte bine, mi-am strâns chingile, mi-am îndreptat spatele, m-am lipit de spătarul scaunului şi am luat mânerele în mâini. Eram pregătit pentru catapul-tare şi cu ochii pe radioaltimetru. „Băi, Tache, vrei, nu vrei, la 200 de metri trag eu!...”, i-am zis. Nu mi-a răspuns, proba-bil preocupat cu parametrii motorului. Când ajungem la 200 de metri, iar văd maneta de gaze mişcându-se... Acum, dacă făceam ce-aveam eu în cap, dacă aş fi dat comanda de catapultare, îi retezam mâinile, iar dacă nu i le-aş fi retezat, sigur s-ar fi fracturat în multe locuri... Aşa că n-am avut ce face şi l-am aşteptat! S-a mai gândit el puţin, apoi atât am auzit, doar un „...îm!”, şi am văzut cum i-a zburat cupola... Mi-a ve-

Catapultarea, încă o şansă la viaţăPână în prezent, în Aviaţia Militară din România, 89 de piloţi s-au catapultat măcar o dată, 82 dintre aceştia supravie-ţuind în urma unei astfel de experienţe.

Locotenent Marius MocanuFoto: Adrian Sultănoiu

nit inima la loc, stai că e bine! Eu eram pregătit, aveam şi vizorul coborât, doar aşteptam să ies.

Momentul catapultării a fost dureros! Mi-a tras un şut în fund... de nu-ţi poţi închipui! M-a durut fundul multă vreme de la şocul iniţierii motoru-lui-rachetă al scaunului!... Mi s-au stins luminile de la acceleraţie, mi s-a tăiat filmul şi n-am mai văzut nimic, doar auzul mi-a rămas, aşa că am auzit zgomotele desfăşurării secvenţei de catapultare, apoi am simţit cum s-a deschis paraşuta de salvare şi... cum mi-a zburat pantoful din piciorul stâng! M-am dezmeticit, mi-a revenit văzul, şi am întors capul după avion. L-am văzut căzând cu o flacără enormă după el, de parcă ar fi fost forţajul cuplat, dar un forţaj mare, mare de tot! L-am văzut şi pe Tache în paraşută, doar că mi s-a pă-rut cam inert, că nu prea mişca... Eram cam pe la 70 de metri înălţime când mi s-a deschis mie paraşuta. Am sesizat că aveam ceva vânt lateral, aşa că am manevrat şi am întors-o în vânt. Am că-zut pe o arătură, deci solul nu era prea tare. Primul lucru pe care l-am făcut după ce m-am ridicat de jos şi am ieşit din chingile paraşutei a fost să merg să-mi recuperez pantoful, apoi am dat

fuga la Tache. Era cam „mototolit” şi încerca să se ridice, stătea într-o rână. L-am ajutat eu şi i-am băgat o ţigară în gură, pe care deja o aprinsesem. „Ce-ai făcut, Oase, ai venit cu ea aprinsă din avion?!”, m-a interpelat el cu umoru-i caracteristic. Nu şi-l pierduse nici după un asemenea moment! Eh, ai văzut drac mort?!... Ce-mi zice?, cică, „Oase, am căzut ca o balegă! Asta-mi trebuia mie la 50 de ani?!”, iar eu, „Lasă, comandante, stai liniştit şi fumează, că am scăpat cu viaţă”.

Chiar în noaptea de dinainte de 24 aprilie am visat că am intrat într-o cameră, am aprins lumina, iar în mij-locul camerei era o grămadă mare de gândaci, care, în momentul când am aprins lumina, au fugit în toate părţile. Întrebând o babă, mi-a zis: „Maică, ţi-a fugit necazul!” Aşa o fi!...

Comandor (r) Ioan Vereş a ieşit la pensie după ce a zburat aproximativ 2.000

de ore. Însă, nu va putea uita vreodată experienţa catapultării.

Avionul se desprinsese şi era în aer atunci când am scos eu capul din cabi-nă. În acel moment, cât era orizontul, cât vedeam cu ochii, ciori... De unde se ridicaseră? Dracu’ ştie?! De prin iarba de lângă pistă probabil… Cert este că, începând din acel moment, totul s-a desfăşurat cu o rapiditate aproape supraomenească! Timpul s-a dilatat pentru mine, însă nu mi s-a părut totul atât de rapid, dar inginerii regimentului au calculat că am avut la dispoziţie cam vreo 0,5 secunde pentru a lua de-cizia de catapultare. Vestita relativitate temporală pe care o experimentează cei aflaţi in situaţii limită! Am fost foarte atent să aud rezultatul întâlnirii mele cu nenorocitele de ciori. Le-am simţit cum se loveau de pereţii interiori ai admisiei în drumul lor spre motor şi mi-am dat seama, „E claaar!...”, nu mai scap. Mi-am pironit privirea în turometru, să fiu convins că se opreşte motorul, şi am văzut cele două ace cum s-au crăcănat. Atunci am înţeles că am aspirat cine ştie câte păsări... Brusc, avionul s-a înclinat la mai mult de 90 de grade pe partea stângă, aşa că am scos din înclinare şi am tras de manşă. Totul din reflex, in-stantaneu. N-am gândit nimic, ci doar am reacţionat. Imediat ce-am tras de manşă, cu toate că eram conştient că înălţimea la care eram nu îmi asigura o catapultare reuşită, am gândit, „Lasă, nevastă, că eu catapultez, ca să ai şi tu pe cine plânge!”, pentru că atunci când pilotul nu catapultează şi cade cu avionul, nu prea mai rămâne mare lucru din el, aşa că muierea plânge un sicriu umplut cu... cărămizi, nisip sau mai ştiu eu ce! Asta a fost gândit de mine în acele fracţiuni de secundă, nu-ţi spun basme! Eh, eu am zis că nu, eu catapultez fie ce-o fi, iar asta a fost ideea pentru care am catapultat eu! Mă şifonez eu puţin, mi se boţeşte cofrajul, dar muierea me’ are ce să plângă!... Primul lucru a fost să mă uit după mânere, şi bine am făcut, pentru că, de la mişcări şi de la trepidajul ăla puternic, manetele nu mai erau acolo unde le ştiam eu, ci se deplasaseră către în faţă. Partea stranie este că eu nu am simţit niciun fel de şoc, niciun pocnet,

niciun zgomot, pentru că, pe lângă faptul că te năuceşte cu acceleraţia de la părăsirea cabinei, scaunul mai este şi zgomotos pe deasupra, la câte încăr-cături pirotehnice are. E, ştiu când s-a largat cupola, deci eram conştient, şi mai ştiu că am gândit în momentul ăla, când am îndreptat spatele şi l-am lipit de spătarul scaunului, „Băi, să nu mă lovesc de coada avionului!...”, asta ca să vezi cât de ciudată-i mintea omului!... După care, îmi amintesc că vedeam ca prin ceaţă albastru, verde, albastru, verde. Atunci am avut prima senzaţie de teamă, pentru că până atunci n-am simţit aşa ceva, şi m-am chircit, m-am cutremurat şi mi-am zis, „Ăsta-i tonoul morţii!...”, eu nedându-mi seama că am ieşit din avion şi că sunt în aer. Nu ştiu dacă m-am gândit în momentele alea la Dumnezeu, dar... m-a ajutat. Apoi s-a deschis paraşuta şi mi-a revenit complet vederea, şi am descoperit că priveam în sens invers direcţiei de deco-lare, priveam către pistă. N-am văzut avionul când a lovit solul.

Cum atârnam eu în hamuri, mi-am adus aminte că m-am lovit la fotbal la piciorul stâng cu o zi înainte, aşa că mi-am zis să nu aterizez pe el. Îmi ţineam picioarele apropiate pentru a nu-mi pierde pantofii, pentru că mă gândeam şi la asta, la băşcălia pe care o vor face camarazii mei de mine dacă apar desculţ!... Nu s-a întâmplat asta, şi am luat contact la vreo cinci metri de pragul pistei, în iarbă. Am dat cu sete cu târtiţa de pământ! Aveam ţigările la mine, dar n-aveam foc. Am făcut ochii roată şi am văzut un ţăran care era cu o

căruţă pe lângă cucuruzul lui, pe-acolo, şi îi strig, „Bă, nene, n-ai un chibrit?”, iar reacţia lui a fost de milioane: a dat bice cailor şi-a tulit-o îngrozit de-aco-lo!... Sunt sigur că el văzuse toată faza, cu catapultarea mea şi cu explozia avionului la impactul cu solul, şi când m-o fi văzut că m-am ridicat din iarba aia şi i-am cerut lui un foc, cine ştie ce-o fi crezut, că-s dracu’ în persoană! N-a trecut mult după ce m-am ridicat eu şi am pornit a merge pe pistă şi am văzut că venea un ARO către mine. Deja intrasem pe bretea, eram cu casca în mână şi mergeam alene, când opreşte maşina lângă mine. „Nene, nene, l-ai văzut p-ăla catapultatu’?!”, mă întreabă medicul unităţii, căruia noi îi ziceam Bezmeticu’. „Nu l-am văzut, mă, un’e să-l văd?!...”, îl iau eu la mişto. Ăsta se întoarce şi dă să se urce în maşină. „Stai, mă, că io-s!...”, fac eu către el. El se întoarce şi se uită mai atent la mine, iar atunci am realizat că-mi curgea sânge din buză. Eh, când a înţeles ăsta că eu sunt cel care a catapultat, îl văd cum o ia la vale, că are tendinţa să leşine! „Mă, stai, fir-ai al dracu’! Cine are grijă de cine, io de tine sau tu de mine?!...”, l-am îmbărbătat eu.

Din documentele oficiale am aflat că în momentul opririi motorului era secunda de zbor 33 şi avionul se afla deasupra pistei, la aproximativ 20 de metri. În secunda 36,5 pilotul a dat comanda de catapultare, iar in secunda 42 avionul a percutat solul. Din secunda 37, avionul a intrat într-o poziţie din care catapultarea nu mai era posibilă. n

Sâmbătă, 8 august, Muzeul Naţional al Aviaţiei Române a găzduit întâlnirea piloţilor militari care s-au catapultat, evenimentul desfăşurându-se în con-

textul împlinirii a 60 de la ani de la prima catapultare a unui pilot militar român. La 10 august 1955, locotenentul Aurel Rain a devenit primul pilot militar român care şi-a salvat viaţa prin acest procedeu, ziua respectivă devenind, astfel, un reper în istoria aviaţiei militare, prin încrederea transmisă celorlalţi piloţi în sistemul de salvare.

Cu acest prilej, tuturor piloţilor supravieţuitori li s-a acordat Emblema de Onoare a Forţelor Aeriene şi a fost dezvelită o placă omagială cu numele acestora. Ulterior, a avut loc o scurtă ceremonie religioasă, oficiată de preotul comandor (r) Petru Moraru, care, după ce a supravieţuit unui eveniment de aviaţie datorită catapultării, a hotărât să îmbrace uniforma oştii lui Dumnezeu.

Vă prezentăm două dintre experienţele celor 82 de piloţi, care au primit noi şanse la viaţă, preluate din volumul Mai iute ca moartea, de Alin C. Ionescu, apărut la Editura Aripi Argintii, anul acesta.

Lasă, comandante, stai liniştit şi fumează, că am scăpat cu viaţă.

Alin C. Ionescu

Un avion este o maşinărie costisitoa-re, dar maşinăria umană care-o pilo-tează este inestimabilă ca valoare.

Observatorul militar 7Nr. 31 / 12 – 18 august 2015

INSTRUCŢIE

Principalele realizări ale Centrului de Cercetări şi Încercări în Zbor:Testarea şi evaluarea pentru omologare ale avioanelor IAR-99, IAR-99 Şoim; Testarea şi evaluarea, în scopul omologării, ale avionului IAR-93, în variantele de echipare cu motoare de bază şi cu postcombustie; Studiul separării produselor de aeronavă. Determinarea anvelopei de lansare; Testarea şi evaluarea sistemului de avion fără pilot tractor de manşă-ţintă pentru tragerile de instrucţie cu sistemele de artilerie antiaeriană;Testarea şi evaluarea sistemului avion fără pilot Shadow-600; Testarea şi evaluarea în scopul certificării configuraţiilor de înar-mare ale avionului MiG-21 LanceR cu rachete aer-aer şi verificarea comportării la tragerea AA cu tunul de bord; Testarea elicopterului IAR-330 Puma Naval;Omologarea avioanelor IAR-827, IAR AG-6; Calibrarea sistemului anemometric la avionul Rombac-111; Programul de măsurare a vibraţiilor pentru elicopterul IAR-330 Puma SOCAT; Programul de acceptanţă al avionului Shadow-600;Certificarea configuraţiilor de înarmare cu racheta AA tip Magic-2 a avioanelor MiG-21, MiG-23 şi MiG-21 LanceR;Omologarea armamentului de bord destinat echipării avioanelor IAR-93, IAR-99 Standard şi Şoim, MiG-21 LanceR.

Centrul de Cercetări şi Încer-cări în Zbor (CCÎZ) este sin-gura instituţie din România specializată în desfăşurarea testelor şi evaluărilor la sol şi în zbor ale produselor din domeniul aeronautic.

Locotenent Narcis Răducunarcis.raducu@presamil.ro

Apărut ca urmare a încercării de relansare a industriei aeronau-

tice, centrul avea misiunea de a desfăşura toate testele în zbor ale produselor aeronautice realizate în ţară, pentru a putea fi omolo-gate şi validate pentru utilizare operaţională. Odată cu moderni-zarea tehnicii, şi-a extins domeniul şi asupra testării altor categorii de tehnică militară autohtonă sau achiziţionată de la producătorii externi.

În prezent, CCÎZ are o experi-enţă în domeniu de peste 40 de ani şi asigură competenţa ştiinţi-fică şi de testare-evaluare (T&E) în domeniul aeronautic, din cadrul programelor de achiziţii pentru înzestrarea aviaţiei militare, care sunt în derulare în momentul de

faţă. Portofoliul actual este rezul-tatul dezvoltării şi modernizării înregistrate de-a lungul timpului, care înglobează tehnologii şi sis-teme tehnice evoluate, cunoştinţe dobândite ca urmare a progresu-lui ştiinţific internaţional sau a va-lorificării cercetărilor proprii, care acoperă un spaţiu mult dezvoltat în domeniul aviatic, al rachetelor, sistemelor integrate, tehnicii vir-tuale şi până la concepţia proprie a unor aplicaţii informatice.

Furnizor de soluţii tehnice corespunzătoare dome-niului de competenţă

către organismul militar, CCÎZ are ca misiune fundamentarea deciziilor de înzestrare cu tehnică nouă, în acord cu misiunile pe care trebuie să le îndeplinească şi cu responsabilităţile asumate odată cu intrarea în Alianţa Nord-Atlantică.

Centrul produce şi oferă soluţii tehnice care răspund noilor ameninţări şi concepţii de ducere a acţiunilor de luptă şi asigură, totoda-tă, implementarea, la nivel naţional, a tuturor standardelor tehnice militare şi civile.

Creşterea potenţialului ştiinţi-fic al CCÎZ şi modernizarea dotă-rilor specifice a fost posibilă prin atragerea de fonduri alocate prin programe naţionale de cercetare, pe bază de competiţie deschisă. Acest lucru a permis abordarea unor obiective ale armatei din ce în ce mai complexe, principalul program fiind Planul sectorial de cercetare-dezvoltare al MApN (PSCD), iniţiat din 2003.

Scopul, în cadrul PSCD, este acela de a identifica tehnologiile potrivite, care se pot aplica vehicu-lelor, platformelor, sistemelor de propulsie sau sistemelor de putere, indiferent de condiţiile de operare

(pe sol, pe mare, în aer sau în spaţiu) şi de perioada de când se află în serviciu.

Datorită experţilor centrului, care au participat la toate fazele pro-ceselor de achiziţii, de la elaborarea studiului de concept şi a specificaţiei tehnice şi până la analiza ofertelor, programele majore de înzestrare ale armatei române au fost posibile. Câteva exemple vorbesc de la sine: programele Spartan, Puma SOCAT, Puma Naval şi Multirol.

Capabilităţile existente, precum şi experienţa profesională acumula-tă în cadrul centrului, oferă o bună premisă asupra capacităţii acestei instituţii de a derula programe de testare şi evaluare complexe, la ni-velul reglementărilor şi exigenţelor actuale. Personalul care face parte din compartimentele funcţiona-le este specializat şi are o mare experienţă, dobândită în special în activităţi desfăşurate în cadrul CCÎZ.

Viitorul centrului este strâns legat de perspectivele din

domeniul aeronautic militar. Priorităţile proprii izvorăsc din priorităţile ştiinţifice şi tehnolo-gice ale organismului militar şi vizează, ca principale coordona-te, implicarea activă în proiecte ştiinţifice din domenii de vârf cu aplicabilitate preponderent mi-litară sau civil-militară. Centrul dezvoltă permanent capabi-lităţi de testare în domeniile aeronautic şi spaţial, integrarea funcţională în organismele NATO şi UE, care activează în domeniile ştiinţei şi tehnologiei, şi are o contribuţie superioară la dezvoltarea relaţiilor ştiinţifice cu instituţii similare din ţări cu potenţial economic şi tehno-logic ridicat care se realizează prin participarea la manifestări ştiinţifice şi proiecte comune. n

ul

l

l

l

l

l

l

l

l

l

l

l

l

Un promotor al tehnicii moderne

Marsilia ne-a întâmpinat cu o căldură sufocantă şi umedă, iar velierul nos-

tru a atras atenţia încă de la intrare, cu cadeţii urcaţi în arboradă. Uralele salutului echipajului au reverberat până în capătul portului vechi, Vieux Port, cum îi spun francezii. Pentru noi, a fost doar o escală tehnică, dar, surprinzător, a fost şi cea mai bogată în activităţi, gazdele noastre de aici pregătindu-ne un program special.

La sosire, am fost aşteptaţi de comandorul Richard Valere şi de ataşatul român al apărării la Paris, co-lonel Florin Ion Marinescu. Au urmat vizitele oficiale ale comandantului marşului, comandor Dan Ciontoiu, şi comandantului navei, comandor Gabriel Moise, la şeful de Stat Major al guvernatorului militar din Marsi-lia, comandorul Philippe Vernerey, la subprefectul Vincent Breton şi la viceprimarul Marsiliei, Andre Malrait, delegat pentru afaceri militare, care ne-a primit la superbul Muzeu de Istorie al oraşului, cu adevărat un muzeu al secolului al XXI-lea. Şi ca să epuizez acum lista oficialităţilor, o vizită specială a fost şi cea a vicepri-marului Jean Rotta, delegat pentru relaţii internaţionale şi cooperare euro-mediteraneeană, care a ţinut în mod special să viziteze nava şi să discute cu echipajul, deşi, peste doar o oră, urma să decoleze împreună cu o delegaţie guvernamentală, condusă de prim-ministrul francez, către Cipru.

Un alt moment semnificativ a fost vizita la sediul marii companii de shipping CMA-CMG, o clădire de 32 de etaje, în care lucrează 2.700 de angajaţi, dintre care mulţi sunt români. De altfel, câteva zeci dintre ei au vizitat a doua zi nava noastră. Marian Vasile, gazda noastră şi unul dintre directori, ne-a prezentat cum funcţionează o astfel de companie, a treia ca dimensiune din lume. A fost o vizită importantă, deoarece com-pania are un parteneriat solid şi de tradiţie cu Academia Navală Mircea cel Bătrân. Dar la Marsilia nu a fost vorba doar de marinărie sau de do-meniul naval, şi spun asta deoarece am avut o cerere în căsătorie aici la bord, mai exact Alexandru Nistor, fiul comandorului Liviu Nistor, instructor la Şcoala de Maiştri, aflat la bord pen-tru acest marş, a cerut mâna viitoarei soţii, Anca.

După trei zile de escală în portul Marsilia, Nava-şcoa-lă Mircea şi-a continuat

voiajul spre portul Bar, din Muntene-gru. În timpul marşului, s-a desfăşurat Şcoala ramelor pentru cadeţi, pe o

vreme caniculară. Au fost coborâte la apă cele două bărci de 10 plus unu ale navei. Împărţiţi în opt armamente (echipajul fiecărei bărci), cei 80 de elevi şi studenţi, sub îndrumarea ma-iştrilor militari din echipaj, au exersat trasul la rame, timp de o jumătate de zi. Rezultatul a fost mai mult decât mulţumitor, dacă ne gândim că elevii au pus pentru prima dată mâna pe rame, iar studenţii au avut doar un episod scurt, acum un an, la staţiunea de pregătire marinărească de la Pala-zu Mare.

Vineri, 31 iulie, Nava-şcoală Mircea a acostat, pentru încă trei zile, în portul Bar.

Am intrat, ca de obicei, cu cadeţii pe vergi, salutând cu strigăte de Ura. La bord a urcat ambasadorul României în Muntenegru, Ferdinand Nagy. La Statul Major al Forţelor Navale mun-tenegrene, situat chiar în Bar, am fost primiţi de comandantul acestei structuri, comandorul Darko Vukovic. A urmat o vizită oficială la Primăria oraşului, unde primarul din Bar, doctor Zoran Srzentic, a fost o gazdă primitoare. Doar o oră mai târziu, nava noastră a fost gazdă pentru şe-ful Statului Major General al armatei muntenegrene, amiral Samardzic, care a putut constata condiţiile în care se instruiesc cadeţii noştri. Din programul primei zile nu a lipsit şi un meci de fotbal cu o echipă locală de amatori, pe care băieţii noştri l-au câş-tigat cu scorul de 7-1, scor care însă nu a deranjat pe nimeni, atmosfera fiind una amicală. Seara s-a încheiat cu participarea unor membri ai echi-pajului la un concert de muzică clasi-că, susţinut de două tinere talente din Constanţa, în cadrul festivalului Barski Ljetopis din oraş, desfăşurat la castelul regelui Nikola.

Ultima zi a escalei a fost rezervată excursiilor: atât celor oferite gratuit de gazde, cu vizitarea vechii cetăţi medieva-le Bar, cât şi celor organizate de echipaj.

Am părăsit portul muntenegrean aşa cum am intrat, cu cadeţii salutând de pe vergi, pentru ultima etapă a marşului cu durata de şapte zile şi cu 1.107 mile marine de parcurs.

Săptămâna trecută, echipajul velierului s-a întâlnit cu Zeul Neptun. Din alaiul său nu au lipsit nimfele şi piratul. Întâlnirea a avut loc lângă Insula Zakinthos, în drumul nostru prin Marea Ionică. Măritul Zeu i-a identificat pe intruşii din apele sale, apoi a dat startul ritualului tradiţional, specific botezului marinăresc. Rând pe rând, au trecut prin acest ritual toţi cei nominalizaţi de pirat.

Nava Mircea a acostat luni, 10 august, în Portul Militar Constanţa, după efectuarea marşului de instrui-re practică în Marea Neagră şi Marea Mediterană. n

Nr. 31 / 12 – 18 august 2015 8 Observatorul militar

CORESPONDENŢĂ

Locotenent-colonel Daniel OaieFoto: Bogdan Dinu

Nava-şcoală Mircea a continuat marşul anual internaţional, cu escale în porturi-le Marsilia (Franţa) şi Bar (Muntenegru).

Voiaj pe mările Europei

O abordare prietenească a ţărmului sudic francez, în Marsilia.

Întreţinerea navei implică efort şi transpiraţie.

Trei zile în portul şi oraşul spaniol Barcelona.

Observatorul militar 9Nr. 31 / 12 – 18 august 2015

l Nava-şcoală Mircea, având la bord un echipaj format din 157 de membri, dintre care 29 de studenţi ai Academiei Navale Mircea cel Bătrân şi 52 de elevi ai Şcolii Militare de Maiştri Militari Amiral Ion Mur-gescu, a desfăşurat, începând cu 1 iulie, marşul anual internaţional, care a cuprins aproximativ 4.600 de mile marine, cu escale în porturile Civitavecchia (Italia), Barcelona (Spania), Marsilia (Franţa), Bar (Muntenegru).13 cadeţi străini din Bulgaria, China, Grecia, Polonia şi Turcia s-au instruit, anul acesta, la bordul Navei-şcoală Mircea, pentru a căpăta noi deprinderi marinăreşti şi profesionale. Ceremonia ocazionată de sosirea navei a avut loc luni, 10 august, în dana militară a Portului Constanţa, în prezenţa ministrului apărării naţionale, Mircea Duşa.

l

l

Acostare în portul Bar din Muntenegru.

Oficiali civili şi militari din Muntenegru au urcat la bordul Bricului Mircea.

Ultima etapă. În arboradă, spre Constanţa.

Mircea Duşa, ministrul apărării naţionale, a participat la ceremonia ocazionată de sosirea Navei-şcoală Mircea.

Inevitabilul final: botezul marinăresc.

Foto

: Cri

stia

n V

lăsc

eanu

Nr. 31 / 12 – 18 august 2015 10 Observatorul militar

FEMINA

Frăţia forţelor

Plutonier Alina Crişanalina.crisan@presamil.ro

Locotenentul Diana Diaconu şi sublocotenentul Isabela Diaconu, surori, spun, în fiecare zi, Servesc patria!

Un ofiţer complet este acela care

conduce oamenii

Sublocotenentul Eca-terina Isabela Diaconu

împlineşte, luna aceasta, 23 de ani şi este comandant de pluton poliţie militară, la Regimentul 30 Gardă Mihai Viteazul.

După absolvirea liceu-lui militar, a ales Academia Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu, din Sibiu. A luat decizia aceasta prin eliminare. Nu mi-au plăcut ştiinţele exacte ca să aleg Academia Tehnică Militară şi nu m-am văzut potrivită pentru a pilota un avion, ca sora mea. Îmi place mişcarea şi mi se pare că un ofiţer complet este acela care conduce oamenii, povesteşte Isabela. După academie, a urmat Şcoala de Aplicaţie pentru Infanterie şi Vânători de Munte, din Făgăraş, apoi a fost repartizată la actuala unitate.

Când am venit, a trebuit să ţin locul comandantului de companie, care era plecat la curs. A fost o provocare, din care am învăţat foarte multe.

Are în subordine 24 de militari, oameni cu caractere diferite. Întotdeauna, Isabela încearcă să se pună şi în situ-aţia lor. Să faci în aşa fel încât să înţeleagă că decizia ta este bună şi că lucrurile trebuie fă-

Fiecare şi-a dorit, la un moment dat, să poată să zboare

Locotenentul Diana Diaconu este pilot pe aeronava C-27J Spartan, la Baza 90 Transport Aerian, din Otopeni. A fost prima care a plecat din oraşul natal, la

liceul militar, apoi i-au urmat exemplul mulţi copii din Vulcan. Nu am plecat cu o spe-cializare în minte. Doream să văd cum mă descurc în sistem, dacă îmi place. Nu am visat de la început să fiu pilot, îşi aminteşte Diana.

După absolvire, s-a înscris la Academia Forţelor Aeriene Henri Coandă, din Braşov. În liceul militar se fac adunări cu ofiţeri din diverse arme, care prezintă unităţile lor. Aşa am cunoscut eu primul pilot. Era de la Câmpia Turzii. Ţin minte şi acum că a început prezentarea cu: dacă pentru majoritatea oamenilor cerul este imposibilul, pentru noi, piloţii, cerul este doar începutul. Vorbele acestea mi-au rămas în minte. Până la urmă, fiecare şi-a dorit, la un moment dat, să poată să zboare.

A studiat trei ani la academie, apoi a mers la Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene Aurel Vlaicu. Primii doi ani a zburat pe IAR-52, în anul trei a trecut pe IAR-99 şi, încă din şcoala de aplicaţie, a ales aeronava Spartan. Am venit la Spartan pentru că, analizând, la momentul de acum trei ani, ce se întâmplă în aviaţia militară, acest tip de aeronavă era cel mai nou, abia sosise în ţară.

Îi este greu să descrie zborul în cuvinte. Poate să spună doar că de fiecare dată când coboară din aeronavă îşi doreşte să urce din nou. Acolo mă simt stăpână pe zare, mai aproape de Dumnezeu, mă simt acasă. Mă văd ieşind la pensie pe Spartan, comandant de aeronavă, şi îmi doresc să ajung să instruiesc şi eu, la rândul meu, tineri aviatori. n

Surorile Diaconu din Vulcan, judeţul Hunedoara, au plecat de acasă la 14 ani,

pentru o cariera militară. Au absolvit, împreună, liceul militar, apoi fiecare a mers pe drumul ei: una la Forţe-le Terestre, iar cealaltă la Forţele Aeriene.

Locotenentul Diana Diaconu, sora mai mare, era un copil care învă-ţa foarte bine. Eram în clasa a VIII-a şi ştiam că vreau să fac ceva cu viaţa mea. Într-o zi, au venit cei de la Centrul de recrutare şi ne-au prezentat oferta liceului militar albaiulian. Atât de mult mi-a plăcut, încât m-am dus acasă şi am spus: mamă, tată, mâine merg să mă înscriu la liceul militar. Aşa am plecat la drum, povesteşte aceasta. Părinţilor le-a plăcut foarte mult ide-ea. Tatăl avea multe amintiri plăcute din perioada stagiului militar obliga-toriu. Părinţii întotdeauna s-au gândit la binele nostru. Tata a fost miner. A muncit din greu, ştia cât de greu este să te descurci, mai ales într-o zonă ca Valea Jiului. Nu ştiu ce viitor aş fi avut acolo, îşi aminteşte sublocotenentul Ecaterina Isabela Diaconu.

Când am ales liceul militar, ţin minte că sora mea a zis: eu nu-ţi spun nici să vii, nici să nu vii, este alegerea ta. Dar a fost foarte bucuroasă când am ales să fim împreună. Aveam şi va-rianta de a mă înscrie la un liceu civil, în Deva. Mi se pare că mediul cazon îţi oferă ocazia şi oportunitatea de a te dezvolta permanent, nu doar pe plan

profesional, ci şi personal. Devii o per-soană responsabilă, spune Isabela.

Diana a simţit, întotdeauna, nevoia să-şi protejeze sora mai mică. Nu i-a plăcut foarte mult lucrul acesta, este o fire independentă, povesteşte Diana, râzând. În liceu, Isabela s-a simţit supravegheată. Tot timpul, Diana pretindea să ştie ce face, cum stă cu notele şi o proteja de băieţi. La capitolul acesta, cred că a avut un pic de ciudă pe mine, în sensul că, fiind mai mare şi cunoscând băieţii de ani mai mari, tot timpul o băteam la cap: ai grijă, vezi că nu este serios. Ce să fac, era frumoasă şi înconjurată tot timpul de băieţi, completează Diana.

Isabelei i s-a întâmplat, de foarte multe ori, să fie comparată de profe-sori cu sora mai mare. Deşi seamănă foarte mult fizic, au caractere foarte diferite. Diana a fost foarte bună la studii şi impunea un etalon. Exista tendinţa de a fi comparate, însă nu m-a deranjat niciodată. Suntem două persoane diferite. Important este să aleg ceea ce mă face fericită, nu să urmez modelul surorii mele, oricât de inspirant ar fi, explică Isabela.

Când a aflat că Isabela alege Academia Forţelor Terestre, Diana a încercat să o facă să se răzgândească.

A bătut-o atât de mult la cap, încât, de dragul ei, mezina s-a dus şi a dat probele medicale pentru aviaţie. Dar s-a întâmplat să nu i se potrivească temperamentul cu acest domeniu. Atunci mi-a spus: gata, ţi-am făcut moftul, acum fac aşa cum îmi doresc eu. Ea, din anul I de liceu, îmi spunea că vrea infanterie. Îi plăcea marşul, munca în teren şi să lucreze cu oame-nii, spune Diana.

Deşi drumul lor profesional s-a despărţit, fiecare iubeşte nespus ceea ce face. Fiecare categorie de forţe are specificul şi importanţa ei. Este foarte riscant să pilotezi un avion, dar este o mare responsabilitate şi să conduci oamenii. Sunt lucruri total diferite şi amândouă am învăţat să apreciem ceea ce face cealaltă, expli-că sublocotenentul.

Cea mai mare mândrie a mea este Isabela. A ales o armă grea, mai ales pentru o femeie. Marşurile şi exerciţiile în câmp deschis sunt extrem de com-plexe. Şi nu s-a plâns niciodată. De fiecare dată când vorbeam, era me-reu cu zâmbetul pe buze şi povestea cât de mult îi place. M-am bucurat că a ales cu sufletul. Sunt mândră când spun că sora mea este la infanterie, încheie Diana. n

Mulţumim tuturor celor care au contribuit la definirea noastră profesională, cadre didactice şi militare, însă cel mai mult le datorăm părinţilor noştri, care ne-au susţinut şi s-au sacrificat întotdeauna pentru noi!

cute aşa pentru a obţine nişte rezultate. Dacă cineva are o altă părere decât mine, îl ascult. Apoi, decid dacă merg pe ideea lui sau pe a mea. Important este să îţi asumi responsabilitatea rezultatului, indiferent dacă a ieşit bine sau rău, pentru că, până la urmă, tu ai dat ordinul.

Ca planuri, ofiţerul are în gând să valorifice fiecare oportunitate care îi va ieşi în cale. În timp, doreşte să ajungă la Batalionul 265 Po-liţie Militară, pentru că este singura structură de acest gen operaţională. M-am gân-dit, cât sunt tânără şi nu am familie, să încerc şi o misiune în teatrul de operaţii. Orice aş face şi orice aş alege, mă văd fericită şi împlinită din punct de vedere profesional. Adică să-mi placă ceea ce fac. Când vii la locul de muncă trebuie s-o faci cu plăcere, pentru că armata este o carieră vocaţională.n

Observatorul militar 11Nr. 31 / 12 – 18 august 2015

VĂ INTERESEAZĂ!

u

l

Irina-Mihaela Nedelcuirina.nedelcu@presamil.ro

l

l

l

u

Selecţia în vederea evoluţiei în carieră a cadrelor militare

De la specialiştii din Direc-ţia management resurse umane, care au lucrat la

elaborarea normelor, am aflat că acestea aduc elemente de noutate, în scopul de a asigura transparenţa, egalitatea şanselor de promovare în funcţii şi un sistem unitar de selecţie pentru valorificarea performanţelor profesionale ale cadrelor militare. Ierarhizarea şi selecţia cadrelor mili-tare în vederea promovării în funcţii se realizează prin procedură norma-lă sau prin procedură de urgenţă.

de selecţie sunt definitive şi se pun în aplicare de către comandanţii/şefii care au competenţe în acest sens, pentru emiterea ordinelor de numire în funcţii a candidaţilor clasaţi pe primul loc în ordinea descrescătoare a punctajelor finale şi/sau pentru emiterea ordinelor de înaintare în gradul următor.

Procedura de urgenţă se face fără interviu şi se aplică în situaţia în care neîncadra-

rea unor funcţii afectează starea de operaţionalizare şi/sau funcţionarea eficientă a structurilor militare. Ini-ţierea acesteia pentru promovarea

şefi ai structurilor centrale şi ai celor subordonate nemijlocit ministrului apărării naţionale; l la nivelul sta-telor majore ale categoriilor de forţe sau al comandamentelor, după caz, pentru încadrarea funcţiilor vacante alocate României în cadrul structurilor multinaţionale dislocate pe teritoriul statului român.

Prin interviu se verifică în ce mă-sură candidatul deţine competenţa profesională, aptitudinile, pregătirea de specialitate şi experienţa profesi-onală în raport cu specificul funcţiei respective, se obţin informaţii privind personalitatea candidatului – abili-tatea de comunicare, flexibilitatea în gândire, viziunea de ansamblu, spontaneitatea sau controlul emo-ţional – precum şi aspiraţiile profe-sionale, motivaţiile şi situaţia socială a acestuia.

Pentru ocuparea funcţiilor de comandanţi/şefi de unităţi/mari unităţi vacante, stabilite de către comandanţii/şefii structurilor imediat ierarhic superioare, interviul poate fi însoţit de prezentarea unui plan de management, prin care se indică şi se argumentează măsurile pe care le-ar adopta candidatul pentru creşterea

Cuantificarea experienţei profesionale dobândită de-a lungul carierei: un punct pentru îndeplinirea fiecărei funcţii de execuţie şi două puncte pen-tru îndeplinirea fiecărei funcţii de conducere în structuri de nivel 1 – pluton, companie, batalion/bază de instrucţie, regiment, bază şi similar acestora –, pe o perioadă de minimum 2 ani; două puncte pentru îndeplinirea fiecărei funcţii de execuţie şi trei puncte pentru îndeplinirea fiecărei funcţii de conducere în structuri de nivel 2 – unitate/instituţie de învăţământ militar, instituţie de cercetare ştiinţifică, comandament de brigadă, comandament de divizie şi similare acestora –, pe o perioadă de minimum 2 ani; trei puncte pentru îndeplinirea fiecărei funcţii de execuţie şi patru puncte pentru îndeplinirea fiecărei funcţii de conducere în structuri de nivel 3 – state majore ale categoriilor de forţe ale armatei, structuri subordonate structurilor centrale/structuri subordonate altor structuri din subordinea nemijlocită a ministrului apărării naţionale, comandamente de armã –, pe o perioadă de minimum 2 ani; patru puncte pentru îndeplinirea fiecărei funcţii de execuţie şi cinci puncte pentru îndeplinirea fiecărei funcţii de conducere în structuri de nivel 4 – structuri centrale şi alte structuri subordonate nemijlocit ministrului apărării naţionale –, pe o perioadă de minimum 2 ani; trei puncte pentru îndeplinirea fiecărei funcţii de instructor pe o perioadă de minimum 2 ani; un punct pentru fiecare 6 luni cumulate în care au fost îndeplinite atribuţii de instructor asociat; un punct pentru fiecare 6 luni de participare neîntreruptă sau cumulată din perioade de câte cel puţin 3 luni neîntrerupte, în misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român.

Candidaţilor care au absolvit cursul de bază li se acordă un punct dacă au obţinut o medie cuprinsă între 9,00 şi 9,50, respectiv două puncte dacă aceasta este mai mare.

Pentru deţinerea titlului de doctor în ştiinţe, obţinut în domeniul fun-damental al studiilor universitare de licenţă şi de master corespunzătoare domeniului funcţiei pentru care candidează, se acordă patru puncte.

Elemente de noutate din normele aprobate prin Ordinul nr. M.69: reducerea semnificativă a perioadei selecţiei, în vederea încadrării posturilor în timp operativ, prin introducerea a două proceduri distincte (normală şi de ur-genţă): în procedura normală, intervalul se reduce de la 90 de zile calendaristice la 27 de zile lucrătoare, pentru funcţiile prevăzute a fi încadrate fără interviu, respectiv la 48 de zile lucrătoare pentru funcţiile cu interviu, iar în procedura de urgenţă durata selecţiei este de doar 8 zile lucrătoare de la data aprobării desfăşurării acesteia; stabilirea unor criterii cuantificabile pentru ierarhizarea cadrelor militare, care valorifică experienţa profesională în raport cu funcţiile îndeplinite şi nivelurile ierarhice ale structurilor, rezultatele obţinute în procesul de pregătire profesi-onală şi competenţele, aptitudinile şi atitudinile;desfăşurarea interviului, cu anumite excepţii, în cadrul structurii militare din care face parte postul vacant; eliminarea ponderii de 50% din media probei de interviu a notei acordate de către reprezentantul structurii militare din care face parte postul vacant.

eficienţei activităţii structurii respec-tive. Solicitarea prezentării planului de management este posibilă numai în condiţiile în care acest fapt s-a men-ţionat la publicarea funcţiei vacante şi li s-au asigurat candidaţilor toate informaţiile necesare pentru elabo-rarea planului. Pe timpul desfăşurării interviurilor, toţi candidaţii susţin aceleaşi probe şi răspund la aceleaşi întrebări, astfel încât rezultatele aces-tora să poată fi comparate. n

În cadrul interviului se formulea-ză întrebări ce necesită răspunsuri concrete, întrebări analitice şi întrebări bazate pe scenarii/stu-dii de caz, care pot viza aspecte cum sunt:

date biografice despre candidat şi situaţia sa socială: locuinţă, familie, locul de muncă al so-ţiei/soţului şi altele asemenea; aspecte privind evoluţia în carieră; motivaţia care stă la baza op-ţiunii pentru ocuparea funcţiei respective; atribuţiile specifice funcţiei pentru ocuparea căreia se or-ganizează interviul, cu accent pe latura creativă, care ar putea îmbunătăţi activitatea în dome-niul respectiv; imaginea de sine a candidatu-lui: puncte tari, puncte slabe; cunoştinţe militare generale şi de specialitate.

Comisiile de selecţie au competenţe generale, sta-bilite prin Ghidul carierei

militare, şi competenţe specifice. Acestea din urmă reprezintă limitele în care comisiile pot emite hotărâri privind promovarea în funcţii şi/sau înaintarea în grad a cadrelor militare, potrivit corpului profesional din care fac parte, avizarea candidaţilor în vederea participării la concur-suri/examene organizate conform prevederilor legislaţiei naţionale pentru încadrarea unor funcţii, pre-cum şi trecerea maiştrilor militari şi subofiţerilor în corpul ofiţerilor. Vor fi organizate 17 comisii ce vor avea rolul de a analiza, ierarhiza şi selecţiona ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii, în vederea promovării în funcţii, înaintării în grad sau pentru încadrarea funcţiilor alocate Româ-niei din cadrul structurilor militare multinaţionale dislocate pe teritoriul statului român.

Cadrele militare care sunt anali-zate pentru a fi promovate în funcţii prevăzute în statele de organizare cu grade superioare celor deţinute şi au împlinit stagiul minim în grad sunt analizate şi pentru înaintarea în gradul următor. Hotărârile comisiilor

cadrelor militare în funcţii vacante se face la iniţiativa sau cu aprobarea ministrului apărării naţionale, la propunerea comandanţilor/şefilor structurilor centrale şi ai celor subor-donate nemijlocit ministrului apărării naţionale. Prin excepţie, procedura de urgenţă poate fi iniţiată sau aprobată de şeful Statului Major General, la propunerea şefului Direcţiei personal şi mobilizare, pentru promovarea cadrelor militare în funcţii vacante din cadrul SMG şi al structurilor subordo-nate acestuia, mai puţin pentru cele prevăzute în statele de organizare cu grade de generali/similar.

Interviul poate conţine probe orale, scrise şi/sau practice şi se desfăşoară în cadrul structurii

militare din care face parte funcţia vacantă, o singură dată cu toţi can-didaţii. Prin excepţie, se organizează şi la nivelul altor structuri, astfel: l la eşalonul superior, pentru încadrarea funcţiilor vacante de comandanţi/şefi de unităţi/mari unităţi şi de loc-ţiitori ai acestora/similare, precum şi a celor din structurile militare care nu au în compunere microstructu-ră de resurse umane, cu excepţia funcţiilor vacante de comandanţi/

l

l

l

l

l

l

l

Audienţe

Normele privind organizarea şi funcţionarea sistemului de ierarhizare şi selecţie în vederea evoluţiei în carieră a cadrelor militare au fost aprobate prin Ordinul ministrului apărării na-ţionale nr. M.69 şi au intrat în vigoare la 7 august a.c., dată la care au fost publicate în Monitorul Oficial al României, nr. 596.

Marţi, 4 august, la sediul MApN au fost primite persoanele care au so-

licitat audienţă la ministrul apărării naţionale. Acestea şi-au prezentat problemele în faţa secretarului general al MApN, Codrin-Dumitru Munteanu, şi a reprezentanţilor structurilor abilitate să rezolve situ-aţiile respective.

Chemarea/rechemarea în acti-vitate, aprobarea trecerii în alt corp de cadre, precum şi clarificarea unor aspecte privind drepturile de pensie au constituit obiectul solici-tărilor petenţilor înscrişi pe lista de audienţe.

Sunt domenii de activitate în care este nevoie să ai anumite aptitudini. Dacă nu eşti înzestrat de natură cu dorinţa de a-i ajuta pe cei din jur, nu numai pe tine însuţi, mai bine nu îţi alegi o profesie care presupune lucrul cu oamenii, con-silierea acestora sau gestionarea situaţiilor ce implică acordarea unor drepturi. Când consideri că eşti mult mai important faţă de ceilalţi din colectiv, că funcţia pe care o ocupi îţi dă dreptul de a-i privi de sus, când adopţi o atitudine de om foarte ocupat şi te arăţi deranjat

când ţi se solicită sprijinul, oamenii evită să te contacteze. Aşteaptă să se rezolve lucrurile de la sine şi, uneori, constată că tactica lor a fost greşită, că, poate, altul ar fi fost rezultatul dacă erau mai insistenţi. În ultimii ani, trecerea în rezervă la împlinirea vârstei standard de pensionare presupune întocmirea unui dosar complex în vederea ob-ţinerii pensiei. Legile s-au schimbat şi, cum nu toată lumea are acces la Monitorul Oficial sau ştie să inter-preteze anumite prevederi din acte normative, cadrele militare ar trebui consiliate asupra modului cum se procedează. De exemplu, puţini ştiu că, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, pensia se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, se stabileşte prin decizie a casei de pensii sectoriale şi se acordă de la data înregistrării cererii. Au fost ca-zuri când cererea a fost înregistrată la unitate după o perioadă de timp. Astfel, pensionarii în cauză au avut surpriza să constate că data de la care primesc pensia nu coincide cu aceea a trecerii în rezervă. În asemenea situaţii se poate vorbi, pe de o parte, de neglijenţa lor, care nu s-au interesat cu privire la prevede-rile legii, dar, pe de altă parte, şi de „bunăvoinţa” celor care puteau să-i consilieze. Bunăvoinţă în ghilimele, evident, pentru că este vorba mai mult de rea credinţă şi de dezinte-res, căci nu putem crede că aceia care lucrează în domeniile resurse-lor umane sau financiare nu cunosc prevederile legii. Dar, sunt oameni între oameni. Din păcate, există şi unii care, deşi sunt profesionişti pe segmentul lor de activitate, nu-şi pot înfrâna anumite răutăţi. Vor, cu orice chip, să demonstreze că fără con-tribuţia lor nu se pot rezolva favorabil anumite situaţii. Şi se poartă ca atare, fără a lua în calcul supărarea pe care o provoacă. Viaţa ne demonstrează de multe ori că a fi om înseamnă altceva decât a fi un bun funcţionar, că, pentru a se întâmpla, atât ghinionul, cât şi şansa pot fi provocate de un impuls din afară… n

u

l

l

l

l

l

l

Observatorul militar12

FOTOREPORTAJ

Zile de foc, pline de instrucţiePentru militarii din Batalionul 630 Paraşutişti Smaranda Brăescu, instrucţia este definitorie pentru reuşita misiunilor viitoare.

Plutonier-adjutant Lucian Irimialucian.irimia@presamil.ro

Foto: plutonier-adjutant Lucian Irimia

Balet pe cer! Artişti: paraşutiştii băcăuani.

Populaţia locală manifestă zgomotos.

Ţintele cad. Efectul preciziei tragerilor este mare.

Spre o altă

misiune!

Forţa de reacţie rapidă intervine imediat.

Observatorul militar 13Nr. 31 / 12 – 18 august 2015

Militarii băcăuani muncesc mult pentru a fi tot timpul la înălţime. Faptul că titlul Subofiţerul anului la Statul Major al Forţelor Terestre a fost cucerit în ultimii doi ani de militari din acest batalion este încă o dovadă că fac parte din elita armatei române.

Am fost, preţ de câteva zile fierbinţi şi la propriu şi la figurat, alături de militarii din Batalionul 630 Paraşutişti. Am revenit în casa lor după mulţi ani şi am găsit aceeaşi dorinţă de instruire, de performanţă. Am fost alături de ei la trageri, la paraşutare, la exerciţii tactice. Am văzut peste tot o muncă de echipă, presărată cu camaraderie pură, realism, curaj, multă dăruire şi dragoste de ţară. Şi enumerarea calităţilor poate continua, dar mă opresc la multitudinea de embleme Ranger, pe care le-am văzut pe umărul multor paraşutişti băcăuani. Ei poartă, cu mândrie, în ţară şi în lume, numele patroanei lor spirituale, Smaranda Brăescu. De la înaintaşa lor celebră au moştenit curaj, îndrăzneală şi devotament.

Am vorbit cu mulţi dintre ei, cu diferite grade. Nimeni din unitate nu se simte special. Cu modestia ce îi caracterizează, se consideră militari obişnuiţi. Ei ştiu că trebuie să se instruiască pentru a fi printre cei mai buni. Şi o fac foarte bine. Fotografiile stau mărturie eforturilor lor zilnice. Nu le este uşor. Mulţi vin, puţini rămân, a spus un paraşutist băcăuan. Iar cei care rămân, trebuie să merite. Cuvinte puţine, fapte multe.

Paraşutiştii din unitate au absolvit multe cursuri de specialitate atât în ţară, cât şi în străinătate. Pregătirea este continuă, indiferent de vreme. Cu răbdare, abnegaţie şi multă dăruire, ei sunt gata tot timpul de acţiune. Domeniul lor de activitate îi ţine în priză şi îi motivează. n

Aici Alfa, suntem gata!

Antrenament la fast rope.

Paraşutiştii băcăuani intră în acţiune.

Forţa de reacţie rapidă intervine imediat.

Observatorul militar Nr. 31 / 12 – 18 august 2015 14

AZIMUT

Maistru militar clasa a ll-a Florin Bodea

Lecţii de istorie

Maratonul Pe aici nu se trece!, desfăşurat joi, 6 august, a ajuns la a cincea ediţie.

Probabil că vă întrebaţi despre ce lecţii de istorie poate fi vorba atunci

când se vorbeşte despre o compe-tiţie. Oare câţi dintre noi ştim că 6 august este Ziua Victoriei Armatei Române la Mărăşeşti? Este o lecţie de istorie împletită cu sunet de bucium şi emoţia alergării în me-moria eroilor neamului. Şi nu în ul-timul rând, pentru că traseul trece pe lângă mormântul generalului Eremia Grigorescu, autorul sintag-mei Pe aici nu se trece!, pe lângă monumentul Ecaterinei Teodoroiu, din Straoane, şi pe lângă casa memorială a lui Moş Ion Roată. Un traseu doar pentru cei care cred sincer în patriotism şi în valorile educative ale sportului.

Întrecerea, alături de Maratoanele Recunoştinţei şi Maratonul Reîntregirii Neamului

Românesc, este inclusă în ciclul de maratoane istorice Din dra-goste pentru România şi istoria ei. Concurenţii au intrat în contact direct cu istoria, natura, cultura şi tradiţiile noastre strămoşeşti, adu-când un omagiu eroilor neamului printr-o alergare care a acoperit aproape întreaga linie a fron-tului din 1917. În Primul Război Mondial, mii de români, germani, ruşi, maghiari, austrieci şi francezi au căzut  în aceste locuri. Urmaşilor lor li s-a adresat un îndemn: Haideţi cu toţii la Mărăşeşti, să  alergăm îm-preună un maraton care să însemne omagiu, recunoştinţă,  respect, re-conciliere şi  prietenie!

Competiţia s-a desfăşurat pe un traseu care leagă localităţi-le  Soveja, Răcoasa, Mărăşti, Varniţa, Straoane, Panciu, Tişiţa, Mărăşeşti, din judeţul Vrancea, fiind organi-zată de Asociaţia Română pentru Propagandă şi Istorie Aeronautică (ARPIA), filiala Focşani, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, Ro Club Maraton, Direcţia pentru Tineret

şi Sport Vrancea, precum şi Clubul sportiv Eco Alpin.

Cele trei probe au avut linia de finiş în faţa Mausoleului Eroilor din Mărăşti, având 40 de participanţi. Câştigătorii sunt Ilie Victor, din Brăila (pentru proba de 46 km), Florin Simion, din Chiajna (la proba de 42 km) şi bucureşteanul Nicu Buceanu (pentru cursa de 21 km). Printre cei care au participat la maraton s-a nu-mărat şi Codruţ Bolocan, voluntar al bibliotecii comunale din Răcoasa, un tânăr care s-a remarcat şi în alte acţiuni de voluntariat. De aseme-nea, s-au aflat şi câţiva militari din garnizoana Focşani, care au alergat pentru camarazii ce şi-au dat viaţa pentru ţară.

Emoţia maratonului este din ce în ce mai mare, a spus Ilie Roşu, unul dintre or-

ganizatori şi, totodată, participant la întrecere care, la cei 55 de ani, a devenit, deja, un veteran al acestui gen de competiţii. A purtat steagul României pe toate continentele lumii, maratonul pe care tocmai l-a

încheiat fiind al 117-lea în care a purtat, de-a lungul traseului, trico-lorul patriei.

Istoria şi sportul ne-au strâns din nou, pentru a cincea oară, în faţa celor trei mausolee de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Soveja, un aliniament pe care armata română l-a stropit cu sânge în 1917, a spus acesta. Fiecare am purtat în cursă imaginea eroilor din familiile noastre, care au fost pe front, dintre care unii s-au întors şi au povestit, dar alţii nu s-au mai întors niciodată. Bunicul meu dinspre mama s-a numărat printre norocoşi, făcând parte din celebra companie care a respins trupele ger-mane la baionetă. Bunicul dinspre tata a scăpat şi el, singurul lucru pe care mi-l mai amintesc fiind o medalie ascunsă printre nişte foto-grafii vechi, pe care scria Virtutea Militară. Rememorez, cu emoţie, o întâmplare din ediţiile trecute. Romano Sabin din Slatina a venit la maraton împreună cu băiatul său şi cu un nepot. Bunicul lor, împreună cu fratele lui, a căzut la datorie în

această zonă. Ani de-a rândul le-au căutat mormântul, dar nu l-au găsit. La maratonul Pe aici nu se trece! s-a petrecut minunea. Pe una din plăcile comemorative ale Mausoleului de la Mărăşeşti, şi-a citit numele bunicu-lui. Celălalt frate nu era printre ei.

Acesta a fost maratonul Pe aici nu se trece! O alergare şi cu lacrimi

în ochi. Dar mai important ca orice este faptul că au partici-pat şi copiii. Echipaţi în tricouri albe, cu însemnele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, por-nind de la Arcul de Triumf din Mărăşti, peste 130 de copii au parcurs împreună 1,5 km, până în faţa Mausoleului din Mărăşti, purtând cu ei torţa Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, în semn de recunoştinţă şi respect pentru toţi eroii României. Nu a fost desemnat un câştigător al acestei curse, întrecerea fiind un omagiu adus de cei mici eroilor care au luptat pe aceste melea-guri şi nu un concurs în sine. n

Observatorul militar 15Nr. 31 / 12 – 18 august 2015

VETERANI

Combatant, profesor,

scriitorComandorul (ret) Mihai Chiriţă a refu-zat, la cei 101 ani ai săi, gradul onorific de amiral, deşi este membru de onoa-re al Clubului Amiralilor.

Mariana PăvăloiuAcademia Navală „Mircea cel Bătrân”

Comandorul (ret) Mihai Chiriţă s-a născut la 28 iulie/10 august 1914,

în comuna Bistreţ, judeţul Dolj, părinţii Maria şi Marin Chiriţă fiind agricultori. Şcoala primară a ur-mat-o în satul natal. Fiind primul la absolvire, învăţătorul său l-a îndreptat către o şcoală militară, însoţindu-l chiar la admitere, unde a întâmpinat o concurenţă acerbă. A fost admis la Liceul Militar „Şte-

fan cel Mare” din Cernauţi (1927-1932), iar ultimii doi ani i-a făcut la Liceul Militar „D.A.Sturdza” din Craiova (1932–1934). Fiind printre primii absolvenţi, a putut alege arma. A optat pentru Marină, deşi nu văzuse marea decât o singură dată, când era elev în cursul inferi-or, beneficiind de o scurtă vacanţă în tabăra liceelor militare de la Eforie.

A venit la Constanţa, unde a susţinut examen la Şcoala Navală „Mircea”. Odată admis, a fost trimis la Bucureşti, unde un an de zile, pe dealul Cotrocenilor, a executat

instrucţia de infanterie, alături de camarazi de la toate armele, admişi la şcoli militare, în cadrul Şcolii Pregătitoare de Ofiţeri Bu-cureşti (1934-1935).

A revenit la Constanţa, pentru a deveni marinar, la Şcoala Navală „Mircea” (1935-1937). Avansat în grad de aspirant la 1 iulie 1937, a fost repartizat ofiţer cu adju-tantura şi ajutor la navigaţie şi timonierie pe monitorul Bucovina. Vara următoare a fost mutat pe monitorul Lascăr Catargiu, ofiţer cu artileria. Între anii 1938-1940 a urmat cursurile Şcolii de Aplicaţie a Marinei, Constanţa, iar practica de vară a efectuat-o pe Dunăre, la bordul monitoarelor Al. Lahovary (1939) şi Ardealul (1940). În iunie 1940, cu monitorul Ardealul, a participat la operaţiunea de eva-cuare a Basarabiei, dovedind că va deveni un bun ofiţer pe care se poate pune oricând nădejdea. A fost propus la decorare cu „Coroa-na României”.

În anul 1941 a fost detaşat la Comandamentul Marinei, unde a lucrat la Cartea de semnale, fiind apreciat drept un Foarte bun ofiţer. În paralel, a urmat cursurile Politehnicii Bucureşti.

În iulie 1943 a fost numit ofi-ţer secund pe monitorul Mihail Kogălniceanu, comandantul no-tându-l la sfârşitul anului foarte bun ofiţer pe care se poate conta în orice împrejurare. În anul 1944, a fost mutat pe aceeaşi funcţie, la bordul monitorului I.C. Brătianu, navă pe care, în lipsa comandan-tului bolnav, a comandat-o în ulti-ma decadă a lunii august. În ziua de 27 august, conform ordinelor superioare, s-a pus la dispoziţia amiralului sovietic Gorşkov, cu monitorul şi echipajul, dar peste câteva zile, ofiţerii români de ma-rină de la Dunăre, au fost arestaţi de către trupele sovietice aliate. A urmat odiseea gulagului sovietic. A fost dus în bou-vagon, la Odes-sa, unde, din lagărul de triere a fost trimis, împreună cu alţi ofiţeri de marină români, în lagărul de la Oranki –Stranie închisoare împrejmuită cu câteva rânduri de sârmă ghimpată (Convenţia de la Haga prevedea ca ofiţerii să nu

fie închişi)... Şocul pentru noi avea să-l constituie apariţia din pădure a unui convoi de căruţe încărcate cu lemne, trase de către ofiţeri români, înhămaţi.

Aici şi-a petrecut tânărul loco-tenent Mihai Chiriţă (fusese avan-sat în grad la 10 mai 1944) 1.350 de zile, din care, îşi aminteşte, nu a existat o zi să nu-mi fie foame. A fost răsplătit, pentru faptele sale de arme, cu „Coroana României” clasa a V-a cu spade şi panglică de „Virtute Militară”.

A revenit în ţară după patru ani, fusese între timp avansat la gradul de căpitan şi repus în toate drepturile sale, dar, la scurt timp, la fel ca toţi ceilalţi ofiţeri care nu au aderat la Diviziile „Tudor Vladimirescu” ori „Horia, Cloşca şi Crişan”, a fost trecut în rezervă.

În anul 1953, a fost concentrat şi încadrat la Şcoala Militară de Marină, ca profesor de navigaţie şi astronomie, un an mai târziu fiind numit şeful catedrei de astrono-mie nautică, aparate electrice de navigaţie şi hidrometeorologie. În lagăr, unde şi-a perfecţionat limba franceză, a învăţat limba italiană, de la un amiral italian, dar şi limba rusă. Tot aici, a scris pe coajă de mesteacăn, note pentru un viitor manual de astronomie. Pe baza lor, şi-a redactat propriul curs de Astronomie nautică, primul de acest fel la noi în ţară, tipărit în 1957. Împreună cu căpitanul de rangul 2 Victor Pavica, coleg de catedră, a elaborat cursul de Navigaţie, tipărit în 1959, folosit şi astăzi la Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, din Constanţa.

În anul 1960 a fost „lăsat la va-tră” şi s-a stabilit în Bucureşti, lu-crând în cadrul Ministerului Trans-porturilor şi Telecomunicaţiilor, ca bibliotecar-traducător, iar din anul

1965 până la pensionare, în anul 1977, ca inspector-şef de port la brevetarea personalului navigant în cadrul Inspectoratului Naviga-ţiei Civile, fiind cunoscut pentru exigenţa şi profesionalismul său.

Pensionarea i-a permis să-şi continue studiile începute la Ar-hivele Statului din Bucureşti. În baza lor, a publicat documentate monografii dedicate satului natal, dar şi comunei Bârca, Bistreţ-Dolj.Repere istorice (vol.I-II), Bârca-Dolj.Repere istorice, apoi un volum de eseuri şi studii de istorie, precum şi un nepreţuit tom de memoria-listică, intitulat Amintiri din război şi prizonierat. Fapte şi oameni. Din iubire pentru şcoala în care a în-văţat şi mai apoi a predat, coman-dorul (ret) prof. Mihai Chiriţă s-a implicat efectiv şi afectiv în reali-zarea Muzeului Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”.

Pentru permanenta sa iubire manifestată faţă de Marină şi oa-menii ei, domnului Chiriţă i-au fost conferite Emblema de onoa-re a SMFN, în 2009, şi Emblema de onoare a SMG, la centenar. Tot cu ocazia împlinirii celor o sută de ani, veteranul a fost primit ca membru de onoare cu carnetul nr. 1, la Clubul amiralilor. Deşi i s-a propus în mai multe rânduri să fie avansat la gradul de ami-ral – onorific –, comandorul (rtr) Mihai Chiriţă a refuzat categoric, motivând uşurinţa cu care au fost avansaţi odinioară soldaţi la gradul de amiral (în anii ’50), considerând, cu modestie, că gradul ce-l poartă este cores-punzător activităţii sale depuse în Marină şi pentru Marină, atât în cea militară, cât şi în cea co-mercială.

La mulţi ani, domnule co-mandor Mihai Chiriţă! n

Peste câteva zile va fi Ziua Marinei Române, prilej cu care dorim să-i salutăm cu respect şi să le urăm viaţă lungă şi frumoasă nonagenarilor veterani ai Marinei: Contraamiral de flotilă (rtr.) Mircea Caragea (Promoţia 1940), Comandor (rtr.) Paul Ionescu-Plache (Promoţia 1941), Comandor (rtr.) Aurel Cucu (Promoţia 1942), Contraamiral (rtr.) Zamfir Petre (Promoţia 1943), Contraamiral de flotilă (rtr.) Ioan Stoica (Promoţia 1943), Comandor (rtr.) Cristea Georgescu (Promoţia 1943) şi Comandor (rtr.) ing. Radu Metz (Promoţia 1945).

Comandorul (ret) Mihai Chiriţă

Comandorul (ret) Mihai Chiriţă, sărbătorit la centenar.

Nr. 31 / 12 – 18 august 2015 16 Observatorul militar

INTERVIU

Care este cea mai frumoasă imagine a Bisericii din copilă-ria dumneavoastră?O vizită la cinci ani, cu fami-

lia, la Putna. Cu sfioşenie m-am apropiat de mormântul lui Ştefan cel Mare. Mi s-a părut o construc-ţie uriaşă. Acolo am primit botezul neamului şi e prima dată când am simţit demnitatea de a fi român. Am ieşit tare emoţionat. L-am ascultat pe părintele ce era ghid atunci şi pentru că am ştiut anii de domnie ai lui Vodă şi câte bă-tălii a avut, am primit o cruciuliţă albastră, frumoasă, ascunsă şi azi în rama unei icoane de acasă, de la Braşov. Erau atât de frumoşi oamenii în biserica aceea, plini de o lumină pe care n-o văzusem pe stradă nicăieri. Şi aflam pentru prima dată că Moldova lui Ştefan nu era numai cea de pe harta mea de acasă.

Sunteţi din generaţia tineri-lor care au căutat şi au găsit Biserica. Când şi cum v-aţi convertit?Convertit e un pic prea mult

spus. Eu încă mă convertesc. Am redimensionat relaţia cu Dumne-zeu din respect pentru tata, care avea grijă să-mi atragă atenţia că nu e totul chiar cum zic unii. Primul pas m-au ajutat să-l fac neamurile mamei din Vişeu de Jos, adventişti, care mi-au pus Biblia în mână. Apoi, am înţeles că mănăs-tirile nu sunt accidente în istoria României. Fiecare Vineri Mare era un Regal al tatei pentru mine. Când am ajuns în clasa a V-a şi a dat cititul peste mine aproape că am fugit de Scriptură. O descope-ream doar la bunica, mama tatei, în Şchei şi mă uimea. Apoi am de-venit tot mai materialist şi tot mai dialectic, mai ales dialectic. Până când am citit „Biblia hazlie”, o bat-

Preotul Constantin Necula:

Îmi plac oamenii, mi-e ruşine că nu pot lucra, nu mă pot ruga şi plânge mai mult la Dumnezeu pentru ei

Preotul Constantin Necula, conferenţiar la Facul-tatea de Teologie din Sibiu, demonstrează, cu har, cât de apropiate sunt, în spirit, Armata şi Biserica.

jocură de carte. Mi s-a părut atât de nedreaptă cu Scriptura propriu-zisă că m-am revoltat. O şcoală politică, absolvită în 1986, m-a cen-trat fundamental pe cunoaşterea prin comparaţie a lumii. A câştigat Hristos, mult deasupra oricărei alte alternative. Paralel cu aceasta a fost descoperirea liturgicului, într-o zonă din Oltenia, Dozeşti, unde s-a născut cumnatul meu şi unde oamenii s-au purtat admirabil cu mine, un nătâng cu aere. Liniştea de acolo, se cânta de şapte ori Prohodul Mântuitorului pentru că erau şapte biserici, cuvioşia simplă a oamenilor, bucuria lor m-au dat gata. O adolescenţă cu răsuciri de sens. Pe acolo este punctul în care am început să gândesc că mi-ar plăcea să fiu preot. Sunt, într-un fel, convertit la preoţie mai întâi, apoi la Hristos. Ştiu că sună ciudat, dar asta este.

Sunteţi preocupat de un mo-del în educaţie, există unul şi în credinţă?Desigur. Modelul cel mai amplu

rămâne Mântuitorul Hristos. Fiecă-ruia din noi îi oferă o linie de marş, un ordin de deplasare şi o hartă de mântuire. A crede înseamnă să-L laşi pe Dumnezeu să aibă încredere în tine. Să-l preţuieşti ca pe un camarad de luptă. Cu cât simplificăm modelul, creşte viaţa în noi. Mă impresionează mereu oamenii care nu-i fac mofturi lui Dumnezeu. Care trăiesc viu, fără stocuri de ingratitudine ascunse prin cotloanele sufletului.

E Datul lui Dumnezeu, e mare îndrăzneala. Aţi îndumnezeit maidanul… Îţi trebuie un fond consistent de credinţă şi răb-dare pentru a înţelege şi accep-ta neputinţa celuilalt şi a face faţă cârcotelii. Cum răzbiţi?

E un exerciţiu dobândit pe când eram comandantul gărzii, că tot am scos la lumină artefacte din viaţa de atunci. Citeam colegi-lor cărţi bune la telefon, când simţeam că sunt deznădăjduiţi, vorbeam cu ei, le dădeam ţigările mele (m-am lăsat de fumat, înain-te de a mă apuca serios, tocmai în Armată), scriam scrisori către cei/cele mai ales, de acasă. Şi m-am întâlnit cu sora Moarte. Cu frica, cu frica ontologică, din miezul oaselor. Atunci m-am îndrăgostit iremediabil de Dumnezeu, acea iu-bire le-o spun zâmbind oamenilor. Bufon, zic unii. N-am fost niciodată altfel. Zic şi eu, ca Părintele Teofil de la Sâmbăta: aş vrea să mor de Bucurie!

Care este cea mai mare bucu-rie a dumneavoastră?De a fi. Mi se pare admirabil

darul lui Dumnezeu de a mă ţine viu şi de a-mi da de lucru. Mai întâi cu mine, apoi cu ceilalţi. Eu nu am decât bucurii mari. M-a întrebat cineva, zilele trecute, dacă nu am regrete. I-am spus că da, dar nu le strig în gura mare, le şoptesc lui Dumnezeu. Dintre bucuriile mele, dragostea soţiei şi a copiilor sunt golful meu de rezistenţă. Şi respectul pentru mitropolitul meu, ÎPS Laurenţiu. Liniştea mamei şi a surorii mele. Dorul de tata, deja Cer.

Ortodoxia nu e o ideologie, e un mod de viaţă. Cum ar trebui să procedăm pentru a înmulţi talantul?Fără să-l falsăm în rostiri care

n-au nimic de a face cu Ortodoxia. Este limpede voia lui Dumnezeu de a ne pune în valoare, în funcţie de vocaţia fiecăruia. Nu avem voie să furăm trepte de ierarhie valorică pentru care nu suntem pregă-tiţi, nici să ne fabricăm identităţi absurde. Hristos nu ne iubeşte pe bază de CV. Să muncim cu noi, cu neputinţele pe care le numim fragilităţi pentru că nu avem curaj să spunem că sunt păcate. Să ne eliberăm de fariseism şi să evităm superficialismul. Mă doare axul cordului când văd batjocorite Biserica, Armata şi Şcoala de medi-ocrii şi de guralivii comentatori de pripas. Un soi de durere comună care mă obligă la mai mult efort, mai atentă asumare a vocaţiei. La vremea de acum, e musai să nu ne scutim de umanitatea din noi. Dacă suntem oameni, trebuie să ne purtăm ca atare, zicea Patri-arhul Pavel al Serbiei. Omenia ne-o vor distrusă. Deci pe ea să o înmulţim!

V-aţi exprimat, cu alt prilej, că e bine să fii liber faţă de păcat. Cum ar trebui să înţelegem asta?Să identificăm păcatul şi să-l

eludăm, dacă nu putem să-l smulgem cu totul din viaţă. Orice om este dependent de fisura din

sufletul său. Ca mine, odinioară, când nu am trecut examenul la liceul militar din cauza discro-matopiei. Habar nu aveam ce este şi nici nu simţisem că am o astfel de modificare. Descoperită, mi-a schimbat viaţa. Slăbiciunea datorată ei mi-am restructurat-o în putere de a merge mai departe. Aşa s-a întâmplat când am aflat despre Iertarea lui Dumnezeu, despre iubirea Lui pentru oameni. A te elibera de păcat – care este o destructurare de normalitate – înseamnă a cunoaşte mai mult din Dumnezeu. Un poet creştin român, fratele Traian Dorz, scria că pe acela care nu-l desparţi tu de păcat, păcatul îl desparte de tine. Libertatea faţă de păcat înseam-nă cea mai dulce robie, în taina iubirii lui Dumnezeu. Un ostaş, de exemplu, când se simte rob în punctul său de luptă, are dezerta-rea scrisă pe frunte. Când e liber şi ştie că în spatele său sunt toţi pe care-i iubeşte, face din sacrificiu prilej de declaraţie de dragoste. Şi mai e ceva. Un om care are păcate este uşor manipulabil, vulnerabil, slab – oricât de tare şi de mare se crede. Ortodoxia este un adânc de smerenie, deci de iubire în liberta-te a virtuţilor.

Ca duhovnic, sunteţi pun-tea dintre Dumnezeu şi om. Copleşitoare misiune. E greu să-i faci pe oameni să se bu-cure de Hristos?Uneori da, alteori ba. În fond,

nu sunt decât transmisionistul... E bine să subliniem că atât duhov-nicul, cât şi cel care-L caută pe Dumnezeu prin el sunt în mâna lui Dumnezeu, la mila Lui. Iar Dumnezeu este Binele, nu amabili-tatea. Nu caut să-i bucur, ci să ne responsabilizăm unii pe alţii, spre Slava lui Dumnezeu. E o chestiune de unitate de Duh Sfânt. Să ceri lui Dumnezeu ca fratele tău să nu piară. Spun mereu că mănăstirile

Preotul Constantin Necula s-a născut la 19 iulie 1970, în Braşov. Este conferenţiar universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă Andrei Şaguna din Sibiu. Doctor în teologie.A susţinut peste 150 de conferinţe personale cu diverse teme în marile centre culturale ale ţării şi a întreprins numeroase călătorii misionare.A publicat peste 40 de lucrări de teologie.

Uneori, Hristos se aşază în linişte pe câte o bordură, lângă amărâţii care străbat străzile, în căutarea odihnei. El, care este Calea, ştie cât de greu este să fii mereu călător. Şi-i odihneşte. Ca pe robul din Ierihon. Căruia-i redă lumina şi îl aşază pe Cale.

l

l

l

l

Observatorul militar 17Nr. 31 / 12 – 18 august 2015

sunt astupuşuri pentru guri de iad. Nu-i altfel nici cu duhovnicia. Linia generală, la care ţin fără abatere, este aceea de a nu le propune o mântuire magică, în care ei nu au niciun aport. Mă deranjează cum-plit vedetismul legat de aspectele duhovniceşti ale vieţii, colportajul de amulete idolatre. În Hristos credinţa este viaţă, schimbare de viaţă şi responsabilizare la Binele dăruit de Hristos fiecăruia dintre noi. Mila Lui.

Predaţi de la grădiniţe până la universităţi. Despre copii spuneţi că sunt săraci, dar deştepţi de trăsnesc şi talen-taţi de bubuie. Ce le lipseşte pentru a se împlini?Suportul unei societăţi coeren-

te în hotărâri. Uitaţi-vă de câte ori modificăm legea ca să încapă pe anumite structuri de interese. Nici-odată însă nu privim copiii în ochii interesului lor. Totuşi, principalii actori ai şcolii sunt ei. Şi nu ei-or-ganizaţiile sau ei-fundaţiile care-i reprezintă. Ci ei, copiii – vocile de pe coridoare, de pe terenul de joacă, din pătucul din spitale. Eu sunt sătul de adulţi care vorbesc în numele copiilor doar pentru a face capital de încredere socială. Efortul unor organizaţii fals umaniste de a îndepărta părinţii din actul edu-caţional este jenant. Căci despre aceasta este vorba când se leagă informal participarea la ora de religie şi neparticiparea la falsa oră de educaţie sexuală (pentru care nu s-a prezentat nici programă, nici structură logistică şi nici exi-genţele specialiştilor), de incultura educaţională a părinţilor. Să fim serioşi! O educaţie ruptă de părinţi este dictatură culturală, un soi de reînviere a orfelinatelor de tip sovietic. Cui foloseşte? Copiii sunt sinceri, sătui de maturi imaturi, de grandomani mediocri. Ei cer să le fie luată în serios copilăria! Atât.

Omul în criză e un motiv de acţiune. Primul pas ar fi să lucrezi cu tine, să modifici, să transfigurezi ceva din viaţa ta. Concret, cu ce începem? Cum îi sprijiniţi pe cei dărâ-maţi, pe cei fără speranţă?

Cu discreţie. Nu cred că trebuie să facem mult zgomot în intervenţia pastorală. Încep muncind cu mine, punându-mă la punct. Aşa a fost când am început cu alcoolicii şi cu dependenţii de droguri, acum cu dependenţii de jocurile de noroc ori de medicamente. Aşa este acum, când lucrez cu copiii cu autism, cu părinţii lor. Este im-portant să nu înlocuim specialiştii, ci să-i completăm fericit. Pentru a înţelege depresia ori anxieta-tea, pentru a ajuta pe cel aflat în situaţii de stres ori de criză de viaţă trebuie să învăţăm să ascultăm, să limpezim, să ne asumăm, să rugăm pe Dumnezeu să ne fie sprijin. Una dintre cele mai ample crize ale omului modern rămâne sincretismul de soluţii, amestecul de duhovnicesc cu spectacular în care omul modern îşi caută disperat ieşirea din disperare. De la tata am învăţat că acela este frizer bun care nu face zgomot cu foarfeca doar ca să dea senzaţia că tunde. Ca să sintetizăm: ascult, mă rog, citesc, întreb, continui dialogul. Asta cere disponibilitate, timp, posibilitatea de a ordona

În plan duhovnicesc sunt marcat de modelul Maicii Ieru-salima de la Tismana. Apoi sunt câteva autoare de psihologie (Lita Basset) ori lite-ratură (Julia Navarro) la care mă raportez cu mare bucurie. Mo-delul pedagogic l-am descoperit în Africa, în Ghana. Sub un copac umbros, duminica dimineaţa, o Madame - învăţătoarea satului, cântând lui Dumne-zeu cu pruncii. Ca un oftat de fericire...

Ştiu că aţi făcut armata în Bucureşti, într-o perioadă mai mult decât delicată, 1989-1990, iar amintirile v-au marcat. În primul rând, trebuie să spun că mi-am dorit

să urmez liceul militar din tot sufletul meu. Copi-lăria mea a fost marcată de sute de bătălii cu duş-manii Ţării, prin locurile pe unde am umblat am purtat în suflet, ca într-un porthart de preţ, toate cărţile care descriau bătălii. Aşa am văzut, prin ochi de ostaş, toată istoria Neamului meu, şi asta nu e o metaforă. O boală a ochilor nu mi-a permis să fac Liceul Militar, lucru care m-a costat zâmbe-tul vreo patru ani. Am făcut chimie-fizică, într-o şcoală şi într-o clasă de elită a Braşovului, Liceul de Ştiinţe ale Naturii, fiind încă un punct de reper în harta culturii şcolare din Braşov. Anul 1989 este anul unei ratări, intrarea la ASE. Apoi plecarea în armată. Nu, n-am mers ca la tăiere, mă miram încă de ce boala de altădată nu mă oprea să fiu ostaş, dar asta este altă poveste. Am făcut stagiul militar la o unitate de Rachete Antiaeriene, la Hereşti-Ho-tarele. Era ca un vis împlinit. Desigur că, gură mare, am fost mereu pe post de planton 1 şi 3, că am alergat cât nu alergasem până atunci, că am făcut gardă. A fost, îndrăznesc să spun, cel mai greu şi cel mai important an din viaţa mea de după naş-tere. Până astăzi, îmi respect ofiţerii şi imaginea lor nu s-a stins. M-am îndrăgostit de transmisiuni, de planşetism, de POV (punct de observare). Am citit enorm în armată. Mai ales după decembrie 1989. Acolo m-am apucat să învăţ pentru teologie şi mi-aduc aminte, cu mare drag, cum mă întrebau de toate. Oameni excepţionali. Eram colegi. Plăteam cu nesomn şi multă sudoare, chiar sânge la un moment dat, această colegialitate. După februarie 1990, ofiţerii erau fraţii noştri mai mari, extrem de atenţi şi dedicaţi. Am învăţat ce înseamnă să nu tragi aiurea, să nu ucizi fără sens, să ţii spatele în misiune, să ai tăria de a interveni indiferent de situaţia de luptă. Acolo s-a născut forţa preoţiei mele de acum. M-am eliberat sergent. Rămân mereu sub Drapel. Fiecare întâlnire ulterioară cu Armata, depuneri de jurământ, avansări, funeralii militare, rugăciuni în comun, evenimentele la care am participat împreună cu cei din Armată mi-au făcut inima mare şi m-am simţit mereu al Armatei. Mă ajută enorm şi prietenia cu minunaţii profesori ai Academiei Forţelor Terestre din Sibiu, cordiali-tatea unui comandant de mare caracter, generalul de brigadă dr. Ghiţă Bârsan şi un colectiv una cu Cerul, uneori. Undeva, în inima mea, biuta, releul, 404, planşeta sunt trepte spre desăvârşire. Sunt un preot rachetist până la sfârşitul vieţii. Acolo am învăţat să apăr Cerul.

Care au fost oamenii care şi-au pus ampren-ta asupra personalităţii dumneavoastră şi pe care îi purtaţi şi acum în suflet?Toţi oamenii pe care i-am întâlnit m-au învăţat

ceva. Pe etape, pe momente, în clipe de cumpănă. Părinţii mei sunt, cred, principalul meu izvor de

În Armată s-a născut forţa preoţiei mele de acum

creştere. Tata, frizer o viaţă. Mama, o neodihnită vânzătoare în alimentara. Mi-au dat tot astfel încât să cresc şi să respect oamenii. La începutul preoţiei, un părinte profesor îmi atrăgea atenţia când spuneam sărut-mâna femeilor de serviciu şi celor de la cantină. I-am spus: Nu pot altfel, bunicile mele şi-au crescut copiii aşa: femeie de serviciu şi lucrătoare la cantină! Eu, în copiii lor, văd pe mama şi tata! Nu mi-a mai spus nimic. Pentru toţi oamenii am această stimă, dată de vocaţia pe care o exercită. Adevărul este că îmi plac oamenii, mi-e ruşine că nu pot lucra, nu mă pot ruga şi plânge mai mult la Dumnezeu pentru ei. Din Armată, că tot am vorbit despre asta, imaginea cea mai vie o păstrez ofiţerilor şi maiştrilor militari din unitate. Aveam comandant de pluton un locotenent, ajuns în unitate la o săptămână după noi, Burghelea, de o fineţe incredibilă în relaţiile umane. Se chinuia să fie dur. Când a mai trecut timpul şi ne-am împri-etenit, nici nu era nevoie să strige la noi şi nici să ordone ceva. Intuiam şi întrebam mereu unde e nevoie de noi. Apoi, de la comandantul nostru, pe atunci maiorul Găitănaru, am aflat ce înseamnă să ţii la oamenii tăi. Cu preţul nesomnului şi unei oboseli fără sfârşit. Curajoşi oameni. Acolo, în armată, am descoperit că sinceritatea este cea mai de temut armă împotriva oricărui duşman. Să-ţi cunoşti limitele şi să acţionezi numai în aceste limite. Mi-ar face plăcere oricând să reiau fluxul pe gardă şi să mai somez o dată, la schimb cu liniştea din corpul de gardă. Acolo am învăţat să preţuiesc fiecare clipă liberă şi s-o pun la muncă. n

fiţi demni, nu doar pentru că sunteţi militari, ci şi pentru că sunteţi oa-menii Neamului Românesc! Să fiţi iertători, căci iertarea este principa-la forţă a unei inimi brave! În urmă cu ceva ani, de Sfântul Gheorghe, moaştele acestuia au fost adăpos-tite în Academia Forţelor Terestre din Sibiu. După închinarea de aco-lo, după Onor la Sfânt, am plecat să străbatem oraşul. Preoţii cu moaş-tele în braţe, în haine de lumină, şi ostaşii, purtători de lumină. Tăcuţi. Doar picioarele noastre, atingând, în marş, caldarâmul. Şi încrederea ce ne unea, fluidul acela de onoare reciprocă, incredibil, rămas de atunci între noi. Pe margine, oame-nii. Tăcuţi, înlăcrimaţi, încrezători. Treceau pe dinaintea lor armiile României. Cu noi este Dumnezeu. Înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, au fost cuvintele de imn liturgic care au rupt tăcerea. Când am ajuns

la Catedrală, era ca la Înviere. Vestoane, reverende, port popular românesc, ofiţeri, preoţi, popor… Un singur Neam. Al candidaţilor la Înviere. Şi mi-am adus aminte de un ordin al generalului Vasile Popa, din Decembrie 1989, când s-a încheiat una dintre fazele de operativitate legate de Revoluţie: Domnilor ofiţeri, subofiţeri şi maiştri, dragi militari, activitatea operativă se suspendă până la noi ordine (după vreo 12 zile, cred). Pe Cerul Patriei se ridică Aviaţia României! Când treceau deasupra divizioa-nelor de AA, aviatorii ne salutau prin semnale cunoscute numai de noi. Pământul slujise păcii din Cer, Cerul răspundea cu pace. Pentru astfel de clipe, Domnului să ne rugăm! n

intenţiile spre soluţii rapide şi spre susţinere pe termen lung. Refuz să mai lucrez de unul singur. Fac apel la echipă. Iar căpitan de echipă, cu banderolă, este Hristos. Şi cel aflat în situaţie de criză.

Vă rog să transmiteţi un mesaj militarilor Armatei României şi celor care vă preţuiesc!Oricât de ciudat ar suna în gura

unui preot, când primesc câte un cuvânt bun de la cineva mi-aduc aminte de felicitările din careul raportului de dimineaţă, pe platoul de adunare, în perioada Armatei. Răspundeam mereu, şi cred că aşa e şi acum, Servesc Patria! Eu i-am aflat României şi frontiera cu Raiul şi linia cumplită de separaţie cu Iadul. Nu sunt decât un umil servant în unită-ţile de graniţă. Să fiţi tari, de dragul celor pe care-i iubiţi şi vă iubesc! Să

Inerviu realizat de Elena David

Observatorul militar18CULTURĂ

Nr. 31 / 12 – 18 august 2015

Alternanţa uneori evidentă, alteori abia perceptibilă dintre realitate şi închipuire pe care se întemeiază arta teatrului se regăseşte şi în denumirea unor

componente specifice ale edificiului numit „teatru”.În limba română, denumiri legate de locul de prezentare

a spectacolului, precum „scena”, „decorul” sau „culisa”, aparţin în primul rând jargonului teatral, de unde au fost preluate pentru a fi folosite şi în comunicarea din alte domenii.

„Scena” este „partea mai ridicată şi special amenajată în incinta unei săli de spectacole sau în aer liber, unde se desfă-şoară reprezentaţiile” („Dicţionarul explicativ al limbii româ-ne”, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Academia Română, […], Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti, 2012 / DEX), sau „amplasamentul rezervat, în vederea spectacolului, acto-rilor, dansatorilor şi decorurilor”: „Radu Beligan şi-a sărbăto-rit, […] a 95-a aniversare, pe scena Teatrului Metropolis din Bucureşti, unde a jucat în spectacolul «Lecţia de violoncel»” (wall-street.ro). Cum înscenările nu se desfăşoară exclusiv la teatru, cuvântul „scenă” a trecut şi în limbajele altor domenii: „nu se regăsesc în nici unul dintre cele două partide care do-mină scena politică” (agerpres.ro).

„Decorul” este în limba franceză, de unde provine acest cuvânt, „totalitatea lucrurilor cu care se decorează, se înfrumu-seţează, se împodobeşte ceva”, ansamblul obiectelor - tablo-uri, sculpturi, mobilier - cu care se ornează un imobil sau un apartament şi, la teatru, ansamblul accesoriilor utilizate pentru a da semnificaţiile dorite locului unde se petrece acţiunea unui

LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA.NICHITA STĂNESCU

Aurelia Năstaseaurelianastase@yahoo.fr

Cercul Militar Naţional Un misterde nota 10

Paula Hawkins,Fata din tren.

Editura Trei, 2015 408 pagini, traducere

din limba engleză de Ionela Chirilă

Căpitan Mircea Petala

Frica în război, Iaşi,1937,

pag. 127

spectacol, inclusiv pânza, practicabilele utilizate în acest scop.În limba română, „decor” are ca înţeles propriu „ansamblul

de obiecte care servesc la crearea cadrului în care se desfăşoară un spectacol de teatru, balet, film”. La figurat, înseamnă „cadru, ambianţă în care se petrece o acţiune; peisaj, tablou” (DEX).

La fel, în româneşte, „culisa” este, înainte de toate, un spa-ţiu teatral, parte a scenei situată în spatele decorurilor, de unde intră actorii în scenă” (DEX), ascunsă privirii spectatorului. Scos din teatru în realitate, în limbajul obişnuit, acest cuvânt, folosit de cele mai multe ori la plural, înseamnă „partea ascunsă a unei

acţiuni / întâmplări”: „culisele războiului […] erau […] mult mai importante decât lupta decisivă dintre armate” (observatorul.com). Cuvântul a fost preluat din franceză, unde însă înţelesul teatral propriu este de „cadru mobil de transportat decorurile, aflat pe ambele părţi ale scenei”, iar cel figurat de „părţi laterale şi din spate ale scenei, ascunse publicului de decoruri” (cnrtl.fr/lexicographie).

Denumirile pentru locurile din sala de teatru unde se află spectatorii au fost preluate din limbajele altor domenii.

„Loja” este un neologism din franceză referitor fie la un „adăpost construit rudimentar”, fie la un „local de dimensiuni mici unde este închisă o persoană sau un animal”, fie la „locuinţa

de la intrarea într-un imobil, rezervată portarului”. Tot „loge” îi spun francezii şi fiecăruia dintre compartimentele separate în care, la teatru, se aşază câţiva spectatori. Prin extinderea aces-tui ultim înţeles, s-a ajuns la denumirea ansamblului celor care privesc spectacolul din lojă.

În română, „lojă” are, în primul rând, semnificaţie teatrală – „compartiment cuprinzând un număr redus de locuri pentru spectatori, situat, împreună cu alte «loji», în jurul incintei unei săli de spectacol”: „pentru arhiva mea personală, filmam din-tr-o lojă laterală când scena, când publicul” (Andrei Şerban, „O biografie”, Polirom, Iaşi, 2012, books.google.ro).

„Balconul” este „platformă cu balustradă pe peretele ex-terior al unei clădiri, comunicând cu interiorul printr-una sau mai multe uşi” (DEX): „Balcoanele sunt cele mai apreciate spaţii din locuinţă, mai ales în sezonul cald” (cas.acasa.ro). Tot „balcon” se numeşte şi „partea unei săli de spectacol, de con-ferinţe etc. de deasupra parterului” (DEX).

Din acelaşi domeniu, „parterul” înseamnă „parte a unei clădiri situată la nivelul solului (sau puţin deasupra lui), pre-cum şi totalitatea încăperilor situate în această parte a clădiri” (DEX), dar, în teatru, se referă anume la „partea dintre scenă şi peretele opus al sălii”, precum şi „ansamblul spectatorilor de la parter” (cf. DEX): „locatarul de la parter s-a trezit cu o inundaţie provocată de instalaţia de apă rece de la etaj” (click.ro); „deco-rul e redus la o pânză roşie care acoperă un pătrat al podelei scenei, la acelaşi nivel cu spectatorii de la parter” (observator-cultural.ro).n

EXPOZIŢII Galeria Artelor.

Expoziţie de pictură a artiştilor plastici Mihaela, Bogdan, Traian şi Constantin Niţescu, deschisă în perioada 27 iulie-13 august.

LA PRIMA LECTURĂCARTEA DE ALTĂDATĂ

Sala Foaier.Expoziţie de pictură a artistului plastic

Petru Udrea, deschisă în perioada 3-16 august.

Sala Rondă. Expoziţie de pictură a artistei plastice

Cornelia Nicolae, deschisă în perioada 3-16 august.

Expoziţiile pot fi vizitate zilnic, între orele 11.00 – 19.00. Intrarea este liberă.

Informaţii: www.cmn.ro, www.facebook.com/cmn.ro. n

Căpitan Constantin Piştea

Bogdan Niţescu

Mihaela Niţescu

Genul de roman care nu se scrie fără un plan. Spun asta pentru că rezultatul seamănă cu un puzzle din piese de mici dimensiuni. Cum ar veni, personaje peste personaje, nu foarte multe, nu vă speriaţi, detalii

peste detalii, niciodată prea multe pentru a nu dezvălui secretul ultim, şi un mister care pluteşte ca un abur peste toată această scenă şi nu se ridică decât la ultimele pagini, când construcţia se devoalează spre gustul cititorului.

Cât de versat ai fi în ale chestiunilor livreşti, o astfel de structură nu te poate dezamăgi. Mai întâi faci cunoştinţă cu Rachel, în aparenţă o navetistă obişnuită, uşor dezamăgită de viaţă, cu despărţirile ei şi cu iluziile ei trădate, o navetistă care urmează cu consecvenţă acelaşi traseu cu trenul. Astfel că, din rutină, croieşte pe seama unui cuplu care locuieşte într-o vilă apropiată de calea ferată, un scenariu la care, treptat, vrea să ia parte. Jess şi Jason par să formeze cuplul perfect în ochii lui Rachel. Unitatea celor doi întruchipează idealul ratat de Rachel, despre care afli treptat că a deviat, din cauza ratării în dragoste, în alcoolism.

Când între Jess şi Jason, aşa cum Rachel i-a botezat pe cei care în realitate se numesc Megan şi Scott, apare prima vulnerabilitate, Rachel simte nevoia să intervină. Numai că propria slăbiciune pentru alcool, suprapusă fragilităţii anterioare, o fac să nu mai fie conştientă de propriile acţiuni. Astfel că, atunci când Megan dispare, iar presa preia cazul, ea devine unul dintre suspecţi, alături de Scott.

Aşadar, ce avem? Un caz de dispariţie, două cupluri (Megan-Scott şi Anna-Tom, unde Tom este fostul soţ al lui Rachel), şi câteva profiluri interesante de femei, fiecare cu vinovăţiile sale. Rachel, cum am spus, este soţia eşuată, trădată de Tom pentru Anna, care Anna n-a avut nicio jenă în a-i subtiliza soţul. Iar Megan,

ei, da, Megan, odată cu dispariţia sa, devine personajul principal în absenţă, cel la care se raportează toate celelalte. Un alt palier al vinovăţiilor se dezvăluie treptat, pe măsură ce intri în mobilurile fiecărui personaj, timp în care ţi se spune puţin câte puţin, suficient cât să-ţi păstrezi curiozitatea, însă niciodată prea mult.

De altfel, cred că de asta a şi ajuns romanul Paulei Hawkins bestseller New York Times: dozarea suspansului este atât de bine temperată încât nici nu te plictiseşti şi nici nu reuşeşti înainte de vreme să pui degetul pe mister. Apoi, nu există personaj perfect în această carte. Toţi au minusuri, mai multe, mai puţine, fără ca asta să-i facă mai vinovaţi ca pe alţii. Şi nu în ultimul rând, aş mai remarca naraţiunea la persoana I, având ca narator una din cele trei femei, niciodată un bărbat. Rachel, Megan şi Anna preiau firul, fără ca povestea uneia să demaşte vreun detaliu din misterele alteia. E ceva dintr-un maestru în această capacitate şi dacă nu mă credeţi, întrebaţi un scriitor român de azi de ce nu scrie şi el un bestseller New York Times. Că, Slavă Domnului, ne lipseşte tare un roman de consum de genul acestuia, pe care să-l citeşti şi în tren, în drum spre mare, şi la gura sobei, când îţi laşi bocancii la uscat.

De citit, pentru a vedea cum se scrie un roman care se vinde, dar şi pentru a te rupe de realitate măcar câteva ceasuri, ca în cazul unui film bun. Mai ales că Fata din tren, romanul, va fi ecranizat. n

Puterea exempluluiÎn luptă, la unităţile mai mici, dorin-

ţa psihică a oamenilor de a-şi vedea şefii se traduce prin tendinţa strângerii luptătorilor către aceşti şefi. Această ten-dinţă este azi înfrântă prin prezenţa armei automate, în jurul căreia un mănunchi de luptători sub un şef se încurajează direct. Şi dacă frica este contagioasă, tot atât de contagios este şi curajul. Este deajuns ca aceşti mici şefi să fi fost aleşi după bune criterii, verificate în primele lupte, pentru ca mai târziu să nu mai fie, sub raportul fricei, motiv de îngrijorare prea mare. Căci

soldatul ştie să aprecieze în special exem-plul.

A ţine oamenii în mână înseamnă a fi tot timpul prezent în mijlocul lor, cu calmul necesar, dominându-i prin bravură şi obţi-nând astfel asupra lor ascendentul nece-sar. Energia găseşte forţe noi în exemplul şefului şi am putea spune că, din punctul de vedere al studiului nostru, exemplul ati-tudinei şefului sub foc este acela care im-presionează şi influenţează cel mai mult. n

Cuvintele teatrului (Il)

Observatorul militar 19ARMA CONDEIULUI

Nr. 31 / 12 – 18 august 2015

PE LOC, REPAUS

DREPTUL LA ZÂMBET

Sabia dreptăţii este ca lama de ras: uneori, ea poate ciupi şi pe cei nevinovaţi. Acest lucru trebuie să rămână doar o excepţie, nu să se transforme într-o regulă.

Păstraţi cât mai mică distanţa dintre voi şi voi înşivă. Multe lucruri depind în viaţă de această distanţă. Iar, uneori, ea este foarte, foarte mare... • Oamenii se împart în două categorii:

pe de o parte, cei care au ceva de spus, şi atunci vorbesc puţin, şi, pe de altă parte, cei care nu prea au ce spune, şi atunci vorbesc mult. • Tăcerea poate înlocui orice cuvânt. Dar, uneori, acest lucru nu reuşeşte chiar de la prima încercare.• Modernitatea este acea perioadă din istoria umanităţii, în care oamenii au uitat să mai fie clasici. • ��e�ărata maturi�• ��e�ărata maturi���e�ărata maturi�tate a unui om nu este atunci când el îşi ia la revedere de la copilărie, ci atunci cân� trece într�o nouă etapă a �ieţii lui, �ar fiin� mai puţin copilăros. • �lfa şi Omega, într�o căsnicie sau într�o relaţie �e cuplu, poate însemna distanţa de la dulceaţă la acritură. • Toţi suntem făcuţi din lut. Dar din materiale diferite, în locuri diferite, la etape diferite. Iar pe unii, parcă i�a făcut Creatorul �in plictiseală... • Curăţenia poate datora, uneori, mai mult făraşului decât măturii. • Oamenii mici, la suflet şi la minte, au cel mai arogant mod posibil de a privi de sus la ceilalţi. • Cea mai interesantă materie primă �in istorie a rămas coasta lui Adam. Efectele utilizării sale n�au fost înţelese �e omenire, cu a�e�ărat, nici până astăzi. • Pereţii casei tale sunt aşa cum i�ai construit, încă �e la începuturi. Dar, când tu devii persoană publică sau devii cunoscut, fiind în centrul atenţiei, atunci şi ei, pereţii, se transformă şi devin de sticlă. • Sabia dreptăţii este ca lama de ras: uneori, ea poate ciupi şi pe cei ne�ino�aţi. �cest lucru trebuie să rămână �oar o excepţie, nu să se transforme într�o regulă. • Una dintre cele mai mari piedici în calea cunoaşterii este, în mo� para�oxal, cunoaşterea însăşi. • ��e�ăratul succes al lui Don Juan nu s�a �atorat atât calităţii lui, cât, mai ales, calităţii femeilor cu care a intrat în ecuaţie. • Este foarte important ca să�ţi alegi o profesie, pe care tu o �rei. Dar este esenţial �acă şi ea te �rea. • In�iferent cât �e grăbit ai fi, trebuie să�ţi faci timp pentru a�ţi planifica timpul. • Deşi este un mare monument, nu este protejat ca element de patrimoniu cultural. Pentru că este un monument de prostie. • Un ideal mare poate fi divizat în idealuri mai mici; dar o sumă de idealuri mici nu conduce mereu la un ideal mare. • O carte bună are o calitate în plus: îi simte pe proşti. • Patriot este cel care trăieşte plenar pentru ţara sa. Repetăm: cel care trăieşte, nu cel care spune că trăieşte pentru ea... • Rinocerul are un corn. Boul are două coarne. Dar câţi sunt oare cei care se tem mai mult de bou decât de rinocer?! • Primul mare pas către regresul omenirii se va face atunci şi acolo unde oamenii vor uita mersul pe jos, scrisul cu mâna lor şi socotitul cu mintea proprie. • Gafele nu se tem de ridicol. Ele nu cunosc o astfel de stare. • Libertatea este o stare, un fenomen foarte complex, cu �efinire nuanţată. Pentru că, �e exemplu, lipsa cătuşelor nu înseamnă, automat, libertatea. • I s�a urât cu binele: se căsătoreşte. • Să fim realişti: în viaţă, lucrurile nu trebuie evaluate numai prin aburi de vin, dar nici numai prin aburi de apă chioară. • Ticăloşii sunt nişte persoane cărora le este teamă de adevăr. De aceea, ei umblă cu unul al lor. • Să nu uităm: orice realitate are propria sa trezire la realitate. n

Desen realizat de locotenent-colonel (r) Cristi Vecerdea - Criv

General-maior (r) dr. Maricel D. Popa

Căpitan Constantin Pişteaconstantin.pistea@presamil.ro

Cum ne tratăm eroiidincoace de front?

Bătrâne, vino şi povesteşte de lupta de la Mărăşeşti!

Presa nu moare. Şi nu va muri cât timp oa�menii vor simţi nevoia de a spune adevărul. Cân� oamenii aceştia mai sunt consi�eraţi şi

eroi, a�e�ărul lor �e�ine inexpugnabil. De pil�ă, unul �intre aceşti eroi, �intre cei răniţi pe front şi întorşi în ţară cu aşchii în corp, po�esteşte cum a fost operat �e mai multe ori în Germania, cum operaţiile respective au avut succes, mai ales că ochiul afectat dădea sem�nale pozitive, însă ajuns în România, doctorii de aici au reuşit să�i ia şansele �e �in�ecare prin proce�uri care au stricat inter�enţiile �in afară. �şa că eroul, pe nu�mele său Marian Nicula, nu mai vede cu un ochi.

O astfel �e traumă nu se �in�ecă nici într�o �iaţă. Să te întorci �e pe front şi, în loc să fii apreciat, să fii pe�epsit fizic... �minteşte până la un punct �e cal�a�rul �e �upă cel �e��l Doilea Război Mon�ial, cal�ar trăit �e cei care luptaseră pe frontul �e est, urmăriţi şi persecutaţi, închişi şi batjocoriţi �e noul regim. �stăzi, lupta de acasă este mult mai subtilă. În văzul lumii, eroul este ri�icat în slă�i, aşezat în faţă la ceremonii şi �ecorat, însă la ce contează cu a�e�ărat, respectul public, eroul nu primeşte chiar ce ar trebui. Ba, uneori, i se mai şi bate obrazul că nu l�a pus nimeni să lupte acolo, �eparte, că nu l�a forţat nimeni să plece, ba a mai şi fost plătit bine.

Pentru aceste lucruri, mai există presă, un�e ne�glijenţe de genul celor de care a avut parte Marian

De cele mai multe ori, nu doar rana doare, ci şi puroiul.

Nicula, mai sunt încă sancţionate. Şi când presa nu le descoperă la prima mână, ele sunt livrate de eroii în cauză, cum s�a întâmplat, �e pil�ă, cu Marius �postol, �eteran al teatrelor �e operaţii, rănit gra� pe front, preşe�inte al �sociaţiei Militarilor Veterani şi Veteranilor cu Dizabilităţi. Marius a po�estit pe o re�ţea de socializare cum a încercat să obţină un credit bancar pentru a�şi cumpăra o maşină secon�, a�ap�tată pentru persoanele cu han�icap, însă cre�itul i�a fost refuzat până când a plătit 1.000 de euro unei fir�me de consultanţă. După ce a plătit, creditul a fost aprobat imediat.

Unii �intre aceşti eroi umiliţi încă mai sunt cura�joşi. Probabil, încercarea teribilă �e pe front i�a armat atât �e puternic încât nimic nu�i mai poate atinge. Pe �e altă parte, au fost şi au rămas suficient �e �e�otaţi sistemului astfel încât nu pot, nu că nu vor, nu pot să spună totul fără a răni pe cineva. Şi nu vor să răneas�că, ci numai să (le) fie bine. Un bine atât pentru ei cât şi pentru cei care �or fi ca ei. Pentru că, �in păcate, răniţii/eroii teatrelor �e operaţii sunt scrişi pe o listă fără sfârşit. �şa�ar, şi pentru cei care �or �eni, eroii �e azi au grijă să nu dea nume, să nu acuze personal, ci �oar să amintească situaţii, să �ea exemple �in care speră ca unii să aibă de învăţat.

�ltfel, presa nu moare şi nu �a muri. Pentru că ea există, în multe �intre cazuri, fără �reun interes obscur, altul decât acela al dezvăluirii unui adevăr. Pentru a face bine. Că încă nu suntem cum ar trebui rezidă din mărturiile războiului de după război, care parvin de la răniţi. Iar vorbele lor dureroase sunt pre�cum căpăcelul acela de puroi galben de la suprafaţa unei infecţii. De cele mai multe ori, nu doar rana doa�re, ci şi puroiul. n

Locotenent-colonel Cristian Dumitraşcucristian.dumitrascu@presamil.ro

Pe vremuri, în liceul militar, am învăţat la orele de cor un

cântec pe care l�am iubit cu toţii �e la prima citire. Nu�mi explicam atunci atracţia pentru care acest laudatio adus românilor, care au luptat ca nişte lei în triun�ghiul de foc al Moldovei, la Mărăşti�Mărăşeşti�Oituz, pentru că absolut toate cântecele erau patriotice şi aproape toate evocau fap�tele �e arme ale înaintaşilor. Însă acest cântec – scris cu puţin înainte de Unirea cea Mică, aveam să aflu mai târziu, de un compozitor in�teresant, E�uar� Cau�ella, născut pe la jumătatea secolului al XIX�lea, român cu origini vestice, ai cărui părinţi s�au stabilit în capi�tala Mol�o�ei, la Iaşi – ni s�a lipit de suflete.

Găsesc, acum, cel puţin �ouă explicaţii pentru care nu am putut să�mi scot �in minte înălţătorul cântec, săptămâna trecută, în �ltarul Bisericii Neamului, la mormântul generalului Eremia Grigorescu de la Mărăşeşti. În primul rân�, nu întâmplător ne�a cucerit muzica asta, fiin� totuşi �orba �espre Cau�ella, un compozitor de mare an�vergură, unul dintre primii muzicieni care au compus bell canto în România, fiind întâiul profesor al lui

George Enescu. Nu am aflat cine este autorul versurilor, probabil tot Cau�ella, �ar este, cred, singurul cântec din Univers pe care ar fi trebuit să îl ascultăm la Mărăşeşti, la 6 august, cân� s�au împlinit 98 �e ani �e la miraculoasa victorie a fraţilor noştri �e acum un veac. Şi da, sigur că da, mult cântatele, nelipsitele „Pui �e lei” şi „Imnul eroilor”, care au fost – Slavă Domnului! – intonate de instrumen�tiştii militari, şi ei a�e�ăraţi martori şi făcători �e istorie în toate războaiele, ba mai mult, iată, chiar eroi fără �oie şi pe timp �e pace, pe drumurile naţionale. În al doilea rând, valoarea mesajului a trecut proba timpului, cum se zice, ceea ce se spunea în versurile acelea avea greutate, din�colo de scriitura măiastră a vocilor. „În veci drapelul să ne�amintească/ De lupta �e la Mărăşeşti/ Un�e noi am luptat/ Unde noi am învins!” – sunt �ersuri care nu ne�au lăsat nici pe noi nepăsători, nişte imberbi a�olescenţi, pe atunci, paraşutaţi �e propriul destin în sălbatica tranziţie românească dintre comunism şi �emocraţie.

Spuneam că ar fi fost singurul cântec din Univers care nu ar fi trebuit să lipsească de la marea sărbătoare �e la Mărăşeşti.

Dar cine să�l cânte? În lipsa Corului �rmatei, care s�a desfiinţat, asistăm la soluţii �e�a �reptul comice, ca să fiu blând, când autorităţile locale apelează la implan�turi nefericite prin lipirea ceremoniilor militare şi religioase de spectacole mult prea subţiri. În cazul �e faţă, Paula Seling şi Vla� Miriţă, �oi artişti a�mira�bili, altminteri, ar fi trebuit să facă un pas în spate, fiin�că muzica uşoară cân�tată cu emfază şi grimase demne de alte scene, nu avea ce căuta pe treptele sacre ale Mausoleului de la Mărăşeşti, pe care, în fiecare an, se închină şi aprin� câte o lumânare oameni simpli, ce se reculeg în tăcere la fi�ecare 6 august, cân� este şi hramul Bisericii Neamului. Şi dacă tot a venit vorba despre oamenii simpli, printre ei evident au fost mulţi veterani de război, dar care nu au mai fost lă�saţi anul acesta să umble în voie prin curtea Mausoleului şi nici pe trepte. Prea multe forţe de ordine, prea multe diferenţieri între oameni, prea multe zone interzise la un eveniment la care orice român vine în primul rând cu inima şi cu gân�ul la ostaşii necunoscuţi, iar mai apoi se gân�eşte la ierarhii sociale, caniculă şi, nu în ultimul rân�, la amărâţii de bani de tren. n

Prea multe forţe de ordine, prea multe diferenţieri între oameni, prea multe zone interzise la un eveniment la care orice român vine în primul rând cu inima şi cu gândul la ostaşii necunoscuţi.

Observatorul militar Nr. 31 / 12 – 18 august 2015 20

IMPACT

Mirela Mereşanu, de 33 de ani, a cunoscut suferinţa din copilărie, când, la 13 ani, a trebuit să înceapă şedinţele de dializă. A fost supusă unui transplant renal, dar, în urmă cu cinci ani, a intrat din nou în dializă. Din luna februarie a.c., a fost înscri-să pe lista de aşteptare în vederea efectuării unui nou transplant. Tatăl său, maistru militar (r) Romică Mereşanu, s-a adresat conducerii ministerului, în vederea obţinerii unui sprijin financiar din partea foştilor săi camarazi. Cei care doresc să ajute familia Mereşanu o pot face depunând orice sumă doresc în conturile: lei – RO48BRDE140SV42514931400; euro – RO90BRDE140SV425 15061400.

ANUNŢ UMANITAR

PROMOŢII

DECESEANIVERSĂRI 50 ING 0000999900160352, deschis la ING, pe numele Pilică Marian Clau-diu. Detalii şi pe pagina de Facebook Promoţia 1990 LMDC.

Promoţia 1990, arma radiolocaţie, a Şcolii Militare de Ofiţeri Activi de Artilerie, Rachete Antiaeriene şi Radiolocaţie Leontin Sălăjan organizează întâlnirea de 25 de ani de la absolvire. Activitatea va avea loc la sediul Academiei Forţelor Aeriene Henri Coandă, din Braşov, în 29 august, începând cu ora 11.00. Persoană de contact: Cristian Tohăneanu, tel. 0723 207 915.

În ziua de 29 august, orele 9.30, la Academia Forţelor Aeriene Henri Coandă, din Braşov, are loc întâl-nirea de 60 de ani de la absolvire a promoţiei 1955 a Şcolii Militare de Ofiţeri de Artilerie, Rachete A.A. şi Radiolocaţie. Persoane de contact: Bucureşti - colonel ing. (ret) Ion Constantin (0213214174); Braşov - colonel (ret) Loghin Cos-tache (0368804820); Ploieşti - colonel (ret) Poleucă Constantin (0244552052). Promoţia 1995 a Institutului de Artilerie şi Rachete Antiaeriene General Bungescu vă invită să participaţi la întrunirea prilejuită de sărbătorirea a 20 de ani de la absolvire, la sediul Academiei Forţelor Aeriene Henri Coandă, din Braşov, în perioada 18-20 septembrie. Vă rugăm să confir-maţi participarea la următoarele numere de contact: 0751 120 142 – locotenent-colonel Mihăiţă Pătru; 0722 561 538 - locotenent-colonel Cristian Ene; 0722 198 201 - locotenent-colonel Sorin Nistor. Contribuţia financiară, în valoare de 180 lei, se va depune în contul RO02INGB0000999900573660, deschis la Banca ING, pe numele Sorin-Nicolae Nistor, până la 16 septembrie. Detalii suplimentare, pe pagina de Facebook - Promo-ţia 1995 de ofiţeri de Artilerie şi Rachete Antiaeriene Călugăreni 400 - Braşov.

Asociaţia Cadrelor de Chimie Militară în Rezervă şi în Retragere Costin D. Neniţescu, în parteneri-at cu Universitatea Naţională de Apărare Carol I, invită cadrele didactice şi absolvenţii AMG/AISM/UNAp, studii universitare de licenţă/masterat în condu-cere interarme Forţe Terestre, în specialitate, să participe la festivitatea ocazionată de  ani-versarea a 60 de ani de la înfiin-ţarea Catedrei de Tactica Trupe-lor Chimice, pe 24.09.2015, orele 8.30, la Universitatea Naţională de Apărare Carol l. Confirmarea participării, transmiterea datelor de identificare şi plata contribu-ţiei băneşti – 70 RON – (cazarea şi micul dejun se achită separat) până la 1.09.2015. Cont: RO 68 RNCB 0318027595840001 - Turel Anorocioaie, tel. 0724 323 249, anotur@yahoo.com. Prezentarea participanţilor pe 23.09.2015, orele 17.00. Contact: M. Asimi-onesei, tel. 0764 428 898, 0318 044 995, simimihai@yahoo.com, şi C. Gheorghiu, tel. 0755 104 648, cristhian_gx1@yahoo.com.

Asociaţia Cadrelor de Chimie Militară în Rezervă şi în Retragere

0771 419 913 şi 031 410 62 78, Soare Nedelcu, telefon: 0721 117 328 şi 021 413 39 58. Promoţia 1975 a Şcolii Militare de Ofiţeri Activi de Artilerie Antiaeriană şi Radiolocaţie organizează întâlni-rea festivă dedicată împlinirii a 40 de ani de la absolvire, în perioada 20-23 august, la sediul Academiei Forţelor Aeriene Henri Coandă din Braşov. Rugăm confirmaţi partici-parea la următoarele numere de telefon: 0723 924 513 – Ion Geor-gescu, 0724 692 706 – Gheorghe Iancu, 0723 506 262 – Gheorghe Ciocoiu, 0736 721 706 – Vasile Popescu. Contribuţia finan ciară se va depune în contul bancar RO46INGB0000999901082700, deschis de Ion Georgescu la ING Bank.

Promoţia 1985 a Liceului militar Dimitrie Cantemir organizează la Breaza, la 29 august, întâlnirea de 30 de ani de la absolvire. Persoane de contact: Virgil Vînătoru, tel. 0744 957 768, şi Romeo Dincă, tel. 0744 898 939. Contribuţia financiară se va depune în contul bancar: RO66B-POS70606879763RON03, deschis de Vînătoru Virgil la Bancpost, Sucursala Universitate, Bucureşti.

Promoţia 1990 de subofiţeri auto a Şcolii Militare de Ofiţeri Activi Tan-curi şi Auto Mihai Viteazul din Piteşti serbează, în perioada 28-30 august, 25 de ani de la absolvirea şcolii. Întâl-nirea va avea loc la localul 2 Auto, iar evenimentul festiv la restaurantul Monte Carlo din Piteşti. Persoană de contact pentru detalii suplimentare şi confirmarea participării este mais-trul militar principal Ionel Tănase, tel. 0769 219 585.

Promoţia 1990 a Liceului Militar Di-mitrie Cantemir organizează, la Brea-za şi Sinaia, în zilele 5 şi 6 septembrie, întâlnirea de 25 de ani de la absolvire. Persoană de contact: Marian Claudiu Pilică, tel. 0724 663 889. Contribuţia financiară este de 150 de lei de per-soană şi se va depune în contul RO

Promoţia 1965 a Liceului Militar Dimitrie Cantemir a absolvit şcoala militară în

anul dramatic 1968. Aproape 80% din absolvenţi au trecut în rezervă cu gra-dul de colonel, au condus unităţi şi mari unităţi, au lucrat în comandamente şi direcţii centrale, în instituţii militare de învăţământ şi cercetare, în diplomaţia militară. După trecerea în rezervă, mai mult de jumătate din ofiţerii promoţiei au lucrat în domenii importante ale economiei, ştiinţei şi culturii naţionale.

A fost o promoţie de excepţie, aşa cum a fost portretizată în mesajul citit, la 1 august, cu ocazia revederii:

50 de ani de la absolvirea Liceului Militar Dimitrie Cantemir este nu doar un motiv de sărbătoare, ci şi un prilej de a ne defini ca promoţie. N-am traversat o jumătate de secol, ci am participat la o construcţie. Nu am trăit istoria, ci am făcut istorie. Am pus piatră de temelie la armata română de astăzi. Viaţa noastră există deopotrivă în copiii şi nepoţii noş-tri, dar şi în statutul şi condiţia ofiţerului român de astăzi. Am trăit o jumătate de secol dramatic, cu mari şi dureroase convulsii sociale, politice, militare. Ab-solvind Liceul Militar Dimitrie Cantemir din Breaza, în anul 1965, am intrat în viaţa militară într-un moment al marilor schimbări şi al unor răsturnări inimagi-nabile atunci. Am participat la tranziţia unei armate sovietizate, la o armată naţională; dar şi ulterior de la o armată pregătită, conform misiunilor ei, pen-tru apărarea ţării la una organizată pe principiile detaşamentelor de muncă. Nepregătiţi pentru război, am participat la o revoluţie cu peste 1.000 de morţi prin împuşcare şi ne-am ucis coman-dantul suprem. Suntem promoţia care

şi-a asumat, după anul 1990, transferul de la o armată de şantierişti la armată de profesionişti. Am intrat în armată ca membri ai Tratatului de la Varşovia şi ne-am retras din primul eşalon al oştirii ca ofiţeri aparţinând Tratatului Nord-Atlantic. Sigur, în plan personal, am trăit iluzii şi deziluzii, succese şi eşecuri; am înjurat şi am adulat, am îndurat şi ne-am îndârjit, am făcut slalom uriaş, am tra-versat piste cu obstacole de netrecut la prima vedere, dar ne-am încleştat dinţii, ne-am energizat şi am mers mai de-parte. Iar acum, dacă tragem linia bilanţului, putem spune, fără a greşi, că ne-am făcut datoria, că ne-am servit patria. Pentru că nimic din ceea ce s-a făcut în armata română în ultimii 50 de ani nu ne este străin. În tot ceea ce este astăzi construit în armata română în ultima jumătate de secol existăm şi noi, există şi contribuţia noastră. Am pus şi noi, nu doar umărul, ci şi ştiinţa noastră la făurirea unei armate noi, moderne, integrată în structurile occidentale de forţă. Suntem ceea ce suntem, inclu-siv că suntem în viaţă aici, la această aniversare, pentru că am fost admişi, am frecventat şi am absolvit acest liceu. Dacă nu am fi fost la Cantemir, nu ne-am fi depăşit condiţia şi am fi fost alţii, în alte locuri şi cu alte destine. Vectorul evoluţiei noastre în viaţă a fost dat de Cantemir. Spiritul, fiinţa şi conştiinţa noastră pleacă din Cantemir. De aici, din acest liceu, de la profesori şi comandanţi ni se trag respectul pentru valorile şi simbolurile naţionale, pentru limba română şi pentru trecutul patriei. Aici am deprins exactitatea matematică a programării vieţilor noastre, precizia luării deciziilor şi încrederea executării lor în timp calculat conform disciplinei militare. Putem pleca liniştiţi. Putem pleca împăcaţi… n

În perioada 3-9 august, la Soveja, s-a desfăşurat a II-a

ediţie a taberei O săptămână de armată, cu copiii cadrelor militare din Brigada 9 Mecanizată Mărăşeşti, cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani.

Desfăşurată sub deviza Bu-turuga mică răstoarnă carul mare, tabăra a reunit 51 de copii, dornici să cunoască aventura. Timp de şapte zile, micii cercetaşi au avut un program de instruire atractiv, desfăşurat în paralel cu tabăra de instrucţie la munte a companiei de cercetare a marii unităţi con-stănţene şi au simţit gustul vieţii de militar, stând departe de ten-taţiile vieţii moderne: telefoane mobile, calculatoare sau tablete.

Cei mici au avut în faţa lor ade-vărate modele - cercetaşii brigăzii,

50 de ani cât o istorieViorel Domenico

O săptămână de armată

pe care i-au urmat la tot pasul, iar lecţiile învăţate din experienţa primei ediţii au ajutat instructorii să coordoneze mai bine activităţile, astfel încât participanţii să înveţe cât mai multe lucruri noi, dar să se şi distreze în acelaşi timp.

Plecând de la premisa atunci când iţi doreşti, nimic nu este imposibil, cele patru echipe de juniori – Alfa, Beta, Charlie şi Eco s-au ambiţionat să ţină pasul cu adevăraţii cercetaşi, nefăcând rabat de la nicio activitate prinsă în grafic.

Pe parcursul taberei, copiii şi-au îmbogăţit cunoştinţele cu

tehnici despre supravieţuire în condiţii de izolare, confecţionarea adăposturilor şi a punctelor de observare, a capcanelor, a focuri-lor şi filtrelor de apă improvizate. De asemenea, cei mici au învăţat noţiuni teoretice şi practice de to-pografie, planimetrie, orientare în teren şi acordarea primului ajutor în caz de accidentări, de la cei mai buni cercetaşi din brigadă.

Provocările au fost multe şi la tot pasul, dar atât fetele, cât şi băieţii au trecut peste toate. Deşi programul a fost destul de încărcat, activităţile s-au dovedit plăcute şi solicitante, reuşind să

îi distragă pe copii de la dorul de casă şi părinţi. Într-un cuvânt, niciun copil nu s-a plâns de mân-care, de lipsa prietenilor şi, ceea ce este cel mai important, nu a renunţat, la sfârşitul taberei efec-tivul fiind complet.

În puţinul timp liber, juniorii s-au întrecut în demonstraţii sportive (fotbal şi volei) şi au vizitat obiectivele turistice din zonă.

La sfârşitul activităţii, primirea diplomelor cu titlul de cercetaş junior a adus zâmbete pe feţele copiilor şi speranţa că în anul ce vine se vor număra, din nou, printre participanţi. n

Foto

: Plu

toni

er-m

ajor

Vio

rel V

izire

anu

Locotenent Gheorghe Mirela

A apărut numărul 173 al publicaţiei Timona, editată de Liga Maiştri-

lor Militari de Marină. Paginile acesteia cuprind articole care dezvăluie dragostea faţă de tot ce înseamnă marinărie, cuprin-zând evenimente şi acţiuni ale marinarilor şi, nu în ultimul rând, imagini ale navelor de odinioară şi ale celor de azi. De ase-menea, este descris pe larg ce înseamnă Botezul lui Neptun, o frumoasă tradiţie marinărească, desfăşurat la umbra velelor navei-şcoală Mircea. Pentru că marina este deopotrivă armă, breaslă, spirit de aventură, generator de legende şi sursă de inspiraţie poetică. n (FB)

SEMNAL

De Ziua Marinei Militare, pre-şedintele Ligii Navale Române, Consiliul Director Naţional şi redacţia revistei Marea noastră îi felicită pe marinarii din Forţele Navale, din Garda de Coastă, Flota Civilă, veteranii de război, ziariştii militari, elevii şi studenţii marinari, lucrătorii portuari şi constructorii navali, dorindu-le tuturor puteri sporite, succes în viaţă şi în profesie, prosperitate, voie bună şi bucurii. Vânt bun şi bun cart înainte!

Costin D. Neniţescu în parteneriat cu Academia Tehnică Militară şi Cen-trul de Cercetare Ştiinţifică pentru Apărare CBRN şi Ecologie invită cadrele didactice şi absolvenţii, în specialitate, să participe la festivitatea ocazionată de aniversarea a 65 ani de la înfiinţarea Facultăţii de Chimie Apli-cată, respectiv a Catedrei de Chimie Militară, la 10.09.2015, orele 09.15, la Academia Tehnică Militară. Informaţii suplimentare, confirmarea participă-rii, transmiterea datelor de identifi-care şi despre contribuţia bănească aferentă (65 RON), până la 1.09.2015, la persoanele de contact: Savu I. tel. 0723 740 880, ion.savu2010@gmail.com; Rotariu T., tel. 0722 751 492, traianrotariu@yahoo.com; Petre R., tel. 0723 563 447, petre.razvan@gmail.com; Gheorghiu C., tel. 0755 104 648, cristhian_gx1@yahoo.com.

Promoţia 1970 (decembrie) a Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri Activi Nicolae Bălcescu, arma trans-misiuni, organizează în perioada 7-9 septembrie la Complexul Turistic Sâmbăta de Sus, la Hotel Poiana Izvo-rului, întâlnirea aniversară cu prilejul împlinirii a 45 de ani de la absolvire. Relaţii suplimentare se pot obţine de la colonel (r) Vasile Croitoru, tel. 0722 648 686, colonel (r) Aurel Tofan, tel. 0728 135 846, general de brigadă (r) Alexandru Bocean, tel. 0722 131 576, colonel (r) Constantin Stănescu, tel. 0722 452 534.

Absolvenţii Şcolii Militare de Ofiţeri Activi Nicolae Bălcescu (infanterie, intendenţă şi finanţe), precum şi cei ai Şcolii Militare de Ofiţeri de Arti-lerie, promoţia 1960, sunt rugaţi să participe la întâlnirea de 55 de ani de la terminarea cursurilor. Activitatea se va desfăşura în zilele de 28, 29 şi 30 august, la Academia Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu, din Sibiu. Persoane de contact: general (r) Gheorghe Popa, telefon: 0746 821 704, general de brigadă (r) Porfir Nicolae Buşilă, telefon: 0731 188 413, coloneii (r) Dumitru Mocanu, telefon:

Colegii din UM 01847 Buzău re-gretă profund trecerea în nefiinţă a celui care a fost comandant în perioada 1994-1996, colonel (r) PÎR-LOG MIHAIL. Sincere condoleanţe familiei îndoliate!

Colectivul Centrului de Instruire pentru Operaţii Speciale General-maior Grigore Baştan de la Buzău deplânge dispariţia fulgerătoare a celui care ne-a fost comandant şi camarad, colonel (r) PÎRLOG MIHAIL, ofiţer de o aleasă ţinută profesională şi un suflet îndrăgostit de zbor şi po-ezie. Şi-a desfăşurat, practic, întreaga carieră profesională în unităţile din garnizoana Crâng, călăuzind gene-raţii întregi de paraşutişti militari. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Paraşutiştii militari sunt profund îndureraţi de trecerea fulgerătoare în nefiinţă a colonelului (r) paraşutist PÎRLOG MIHAIL, remarcabil camarad şi profesionist al armei. Transmitem sincere condoleanţe familiei greu încercate şi ne rugăm Domnului să-l ierte şi să-l odihnească în pace!

Colonel Mircea Tănase

Conducerea ANCMRR General Tra-ian Moşoiu, filiala Bihor, preşedintele acesteia, general de brigadă (r) Vasile Creţ, camarazii din asociaţie, foştii colaboratori (generali, ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri şi personal civil), cu profund regret, au luat la cunoş-tinţă de trecerea la cele veşnice, pe 14 iulie, a generalului-maior (r) BOR-DEI ION, un general cu excepţională pregătire militară, fost comandant al Diviziei 11 Mecanizată din Ora-dea, cu peste 13 ani comandant al garnizoanei Oradea, care a avut o contribuţie deosebită la instruirea trupelor din subordine, în formarea multor cadre, comandanţi de sub-unităţi şi unităţi de toate armele, a ofiţerilor din statele majore ale unităţilor subordonate. De remarcat

faptul că, pe timpul Revoluţiei din 1989 a fost reactivat şi a contribuit la menţinerea ordinii în garnizoana Oradea, evitând incidente care se puteau solda cu pierderi de vieţi omeneşti. Slujba înmormântării a avut loc în biserica militară din gar-nizoana Oradea, de unde sicriul cu corpul neînsufleţit a fost dus, pe un afet de tun, în cimitirul municipal, pentru înhumare, însoţit de fanfara militară şi de garda de onoare, de cadre militare active, în rezervă şi în retragere, cu familiile lor, precum şi de toţi cei care l-au cunoscut. Îi vom păstra o vie amintire.

Cu profund regret, personalul Serviciului Istoric al Armatei îşi exprimă compasiunea şi este ală-turi de familia domnului Lucian Drăghici în aceste clipe de mare tristeţe pricinuite de trecerea la cele veşnice a mamei sale. Transmitem condoleanţe familiei îndoliate. Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Cadrele militare în rezervă şi retragere din Beiuş au fost joi, 6 august, alături de familia camaradului nostru, plutonier-adjutant şef (r) PAŞCA ROMAN NICOLAE, promoţia 1963 tancuri şi auto, conducându-l pe ultimul drum la plecarea dintre noi, la cele veşnice, după o lungă şi grea suferinţă. Calităţile morale şi profesionale, frumoasele sale tră-sături de personalitate, precum şi caracterul său sociabil, colegial şi respectuos vor face să rămână o amintire luminoasă în memoria noastră, lăsând un gol imens în sufletele celor care l-au cunoscut. Transmitem sincere condoleanţe şi întreaga noastră compasiune soţiei, fiilor şi nepoţilor. Ne rugăm ca bunul Dumnezeu să le dea mângâiere sufletească şi putere să treacă peste aceste momente de întristare, iar pe el să-l odih-nească în pace în dreapta Sa!

CORECTUR~

Oprina Melcioiu

DIFUZARE

Plutonier-adjutant Rodica Dinc`,

Ionel Tudor,

Costel B`lan, Anelia Pricop,

tel. 021/322.82.87 int. 160.

ÎN LUMINA ASTRELOR

Plutonier Elena-Irina Spilcăirina.spilca@presamil.ro

Observatorul militar 21

CALEIDOSCOP

Nr. 31 / 12 – 18 august 2015

|nchiderea edi]iei – luni,

ora 16.00

REDACTOR-{EF ADJUNCT

Colonel Gheorghe Vi[an,

tel. 021/322.82.87, int. 120.

REDACTOR-{EF ADJUNCT

PERIODICE

Locotenent-colonel

George Cosmin Lum\n r̀oiu,

tel. 021/322.82.87, int. 108.

SECRETAR DE REDAC}IE

Locotenent-colonel Viorel Amz`rescu,

tel. 021/322.82.87 int. 124.

REDACTORI

C`pitan Constantin Pi[tea,

c`pitan Cornelia Mih`il`,

c`pitan Bogdan Oproiu,

plutonier-adjutant Lucian Irimia,

Irina-Mihaela Nedelcu,

Silvia Mircea, Elena David

Taxele po[tale – achitate conform aprob`rii D.G.P.T.C nr.137/8598-1980.

Tiparul executat la GRUPUL DE PRES~ ROM@N

FOTOREPORTAJ

Plutonier-adjutant

Eugen Mihai, Petric` Mihalache

TEHNO REDACTARE

COMPUTERIZAT~

Maria-Ioana Gal,

plutonier-major C`t`lin Ovreiu

DIRECTOR Colonel Ion Ciontea

REDACTOR-{EF

Colonel Florin {perlea

tel. 021/322.66.34,

e-mail: florin.sperlea@presamil.ro

Responsabil de num`r

Irina-Mihaela Nedelcu

ADRESA REDAC}IEI:

Bucure[ti, Bulevardul Unirii,

nr. 57, bloc E4, sector 3,

O.P. 4, C.P. 4-159, Cod 741382

Tel./fax 021/322.83.88

© M i n i s te r u l Ap ă ră r i i N aţ i o n a l e „Reproducerea de scurte extra se este permisă în condi ţiile prevă zute de art. 33 din Legea nr. 8/1996 privind drep tul de autor şi drep turile conexe.”

ABONAMENTE tel. 021.322.82.87, int. 160

Cont:RO56TREZ 70320360150XXXXX

ISSN1223-3641. 145

C1009/2015

Careul marinarilor

Pentru tragere (7,2,7)Colonel (r) Teodor Amzoi

CRIPTOGRAFIE

Dezlegare la criptografia Concurs(10,5,3,3,1,6) din Observatorul militar nr. 30/2015:

Dezlegare la careul

Careul puştilor din

Observatorul militar nr. 30 /2015

COGITO

Camil Petrescu

ŞTIAŢI CĂ...

TRUSTUL DE PRES~

AL MINISTERULUI

AP~R~RII

NA}IONALE

observatorul.militar@presamil.ro

www.facebook.com/OBSERVATORULMILITAR

tpa@presamil.ro

www.presamil.ro w

w

w

Foto

: Căt

ălin

Ovr

eiu

Ilarion Barbu

CODANEL, SEF, ODOR, SUGARI, PRASLEA, NOU, IAR, IC, LEUT,

LS, TP, GAT, I, LAVITA, EP, PAR, CORT, OR,

R, MAI, DURDE,UMAR, SIREAP, NI, TATAMARE,

CARABINE, IR.

Fericirea care nu durează nu e fericire, e un mizerabil stupefiant.

Întrecerea între cei noi a reuşit.

Colonel Nicolae Laurenţiu Popa

Orizontal: 1) Unitate a flotei – Barcă la pupa!

2) Marinar fruntaş – Învaţă ca pe apă. 3) Dincolo de pod – Insula cu elice. 4) Ultimele veliere! – Submarin de mare adâncime. 5) Orizontul marinarilor – Concentrare scurtă. 6) Ambarcaţie de salvare – Prinde peşte cu undiţa. 7) Arti-lerist pe punte – Ambarcaţie pentru două persoane iubitoare de sport. 8) Acţiune care impune folosirea navelor dragoare – Primele pe iaht! 9) Dublă la marină! – Indicator de loc pentru micimani! – Poartă pistol. 10) Nava şcoală Mircea – Cu arma încărcată.

Vertical: 1) Adoratorul vedetei de la proră

– Abis! 2) A asigura legătura cu portul – Porţiunea cu parâme a parapetului. 3) Stau la marginea apelor. 4) Inimă de pirat! – Macaraua şlepului. 5) Bătaia puştilor cu repetiţie – Desparte apele. 6) Indicator de ordine – A înghiţi pe nemestecate – Vine ca de obicei la slujbă. 7) Asigură legătura la îmbină-rile navelor – Se pune la vase! 8) Vas sub acoperire – Făcut de râs. 9) Vasul tehnicienilor – Concurent la canoe. 10) Ofensivă decisivă – Concurentă la... vele. n

...În iulie 1661, Banca Suedeză Stockholms Banco emite Kreditivsedlar, primele bancnote din Europa ?

...În anul 1410, la 15 iulie, s-a desfăşurat bătălia de la Grünwald? Cavalerii teutoni au fost înfrânţi de o armată formată din polonezi, lituanieni, ruşi, cehi, tătari şi moldoveni. În urma luptei a început declinul ireversibil al Ordinului Teuton.

...Scara monumentală din tuf alb a com-plexului arhitectonic Cascada din Erevan, capitala Armeniei, are nu mai puţin de 572 de trepte?

...La 16 iulie 1945, în Deşertul Alamogordo din SUA, s-a făcut primul test al unei bombe atomice, Trinity Test (proiectul Manhattan), în care s-au folosit şase kg de plutoniu, declan-şându-se o explozie echivalentă cu puterea a 19 kt de TNT, care a calcinat nisipul pe o rază de 700 m?

...La 27 mai 1896, a avut loc prima proiec-ţie de film din România, în salonul jurnalului francofon L’Independance Roumaine?

...În anul 1897, tânărul fotograf francez stabilit la Bucureşti, Paul Meniu, a înregistrat imagini din timpul defilării de ziua naţională (10 mai), această peliculă marcând începutul filmului românesc? n

Berbec (21 martie-20 aprilie): Străduindu-vă să executaţi în timp util anumite sarcini, vă stresaţi şi deveniţi nervos. Printr-o

bună comunicare, reuşiţi să reglaţi unele neînţelegeri iscate în familie.Taur (21 aprilie-20 mai): Aveţi darul de a calma spiritele, iar asta în ideea în care chiar dumneavoastră sunteţi printre nemulţu-

miţi. Primiţi veşti îmbucurătoare, care vă aduc un tonus bun. Trebuie să aveţi grijă la cât de mult vă aglomeraţi, pentru a nu intra în panică.

Gemeni (21 mai-21 iunie): Implicarea dumneavoastră este esenţială pentru bunul mers al unui eveniment de

amploare. Veniţi cu idei originale şi îndrăzneţe, iar prin acest tip de comportament câştigaţi simpatia tuturor.

Rac (22 iunie-22 iulie): Vă dovediţi a fi un ideal organizator şi chiar administrator al bunurilor. Ceea ce vă agasează, însă,

tot mai mult este să îndreptaţi erorile altora. În plan sentimental, aveţi îndoieli din cauza unor discuţii în contradictoriu purtate cu persoana iubită.

Leu (23 iulie-22 august): Prindeţi o perioadă interesantă cu multe întâlniri, unde sunteţi invitat să vă expuneţi părerea

în urma experienţelor acumulate. Trebuie să returnaţi o sumă de bani, pe care aţi împrumutat-o sau să achitaţi o factură mai veche.

Fecioară (23 august-22 septembrie): Toate visurile par a-şi găsi împlinirea în această perioadă. Aveţi, însă, de făcut

cheltuieli, iar acest aspect vă face să fiţi atent la câţi bani alocaţi pentru fiecare lucru în parte.

Balanţă (23 septembrie-22 octombrie): Trebuie să lăsaţi garda jos dacă doriţi să fiţi lăsat să participaţi, cu prezenţa

măcar, la întâlnirile cu cei dragi. Banii vin şi se duc şi ar fi bine să realizaţi asta înainte de a cheltui peste măsură.

Scorpion (23 octombrie-21 noiembrie): Adaptaţi un plan de investiţii mai vechi la situaţia actuală. Veţi face câteva

ajustări, care vă aduc bănuţi în plus, într-un timp scurt. Sunteţi sprijinit de membrii familiei să plecaţi spre destinaţia dorită în concediul de odihnă.

Săgetător (22 noiembrie-20 decembrie): Vă implicaţi cu multă afecţiune atunci când vi se cere sfatul. Strângeţi o

sumă de bani pentru a ajuta pe cineva drag. La serviciu aveţi de terminat unele lucrări pe care le-aţi lăsat pe ultima sută de metri.

Capricorn (21 decembrie-19 ianuarie): Sunteţi nevoit să vă consultaţi cu cineva mai experimentat pentru a vă ţine

nervii în frâu şi a lua decizii optime pentru viitorul dumneavoastră. Acasă întâmpinaţi neplăceri din partea unui membru al familiei.

Vărsător (20 ianuarie-18 februarie): Aveţi de făcut foarte multe lucruri într-un timp scurt, dar asta vă bucură, deoarece

nu aveţi timp să vă plictisiţi. Primiţi o sumedenie de sfaturi, care vă oferă curaj şi bunădispoziţie.

Peşti (19 februarie-20 martie): Vă pregătiţi să plecaţi în vacanţă şi pentru asta faceţi diverse drumuri şi multe chel-

tuieli. La serviciu faceţi tot ce puteţi să vă adaptaţi la o schimbare radicală şi să fiţi, totodată, pe placul unui şef mai pretenţios. n

Observatorul militar22

FINANCIAR

Nr. 31 / 12 – 18 august 2015

Pagină realizată de colonel Gheorghe Vişan

O deplasare în afara ţării nu decurge întotdeauna aşa cum ne-am planifi-cat-o iniţial.

Cardul european de asigurări

Împrumuturi Erasmus+ pentru masterat

sociale de s ănătate

Din diverse motive, oricând pot apărea incidente, pe care

este bine să ştiţi să le gestionaţi corespunzător. În cazul în care vă îmbolnăviţi pe durata unei şederi temporare într-unul dintre state-le membre ale UE, precum şi în Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia, aveţi dreptul la aceleaşi îngrijiri medicale de care bene-ficiază cetăţenii asiguraţi în ţara respectivă. Prin şedere temporară se înţelege deplasarea unei per-soane într-una dintre ţările pre-cizate mai sus, pentru motive tu-ristice, profesionale, familiale sau pentru studii, pentru o perioadă de timp de cel mult 6 luni.

Când călătoriţi în străinătate, este de preferat să aveţi la dum-neavoastră cardul european de asigurări sociale de sănătate (CEASS). Cu ajutorul acestuia, la nevoie, puteţi beneficia de servi-ciile acordate de unităţi medicale de stat, în aceleaşi condiţii şi la aceleaşi tarife ca asiguraţii din ţara în care vă aflaţi (în unele ţări, serviciile sunt gratuite). Acesta reprezintă dovada că sunteţi asigurat şi simplifică procedurile de plată şi de rambursare. Dacă nu sunteţi în posesia cardului sau îl aveţi, dar nu îl puteţi folosi (de exemplu, în cazul asistenţei medi-cale private), nu vi se poate refu-za accesul la servicii medicale, dar

va trebui să plătiţi şi să solicitaţi rambursarea la întoarcerea acasă.

Începând cu anul 2007, per-soanele asigurate pe teri-toriul României pot solicita

CEASS. Acest card se eliberează gratuit, la cerere, şi are o valabili-tate de şase luni de la data emite-rii. Asiguratul va depune în scris, la sediul casei de asigurări în evi-denţa căreia se află, o solicitare la care anexează o copie a cărţii de identitate şi dovada achitării la zi a contribuţiei. Pentru minori, este nevoie de o copie a certificatului de naştere. Asiguratul va intra în posesia cardului în termen de maxim şapte zile lucrătoare de la data înregistrării în sistem a cere-rii. În cazul în care circumstanţe excepţionale împiedică eliberarea cardului european, casa de asi-gurări de sănătate va elibera un certificat provizoriu de înlocuire a cardului (CIP). Serviciile me-dicale acordate gratuit pe baza cardului sunt cele prevăzute de

legislaţia fiecărui stat membru al UE (şi din Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia) şi nu trebuie să depăşească ceea ce este nece-sar din punct de vedere medical în timpul şederii temporare. În situaţia în care persoana care a obţinut un card nu îndeplineşte toate condiţiile în baza cărora s-a eliberat cardul pe toată perioada de valabilitate a acestuia (inclusiv plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate), iar în acest interval de timp beneficiază de servicii medicale în cadrul unei deplasări temporare în afara ţării, ea va suporta contravaloarea serviciilor primite.

Într-o primă etapă, casa de asigurări emitentă a cardu-lui va rambursa contrava-

loarea acestor servicii instituţiei din statul membru al UE (sau din Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia) şi, ulterior, va recupera banii aferenţi de la persoana în cauză. Uneori, s-ar putea ca, pen-

tru anumite servicii, să fie necesa-ră coplata, chiar dacă în România acestea sunt decontate integral. Acest lucru depinde de sistemul de asigurări din ţara în care ne sunt acordate aceste servicii.

CEASS  acoperă numai ser-viciile medicale obţinute de la furnizorii care fac parte din sistemul de securitate socială din ţara respectivă. Aşadar, dacă primiţi asistenţă medicală în sistemul privat sau vă deplasaţi într-un stat membru al UE (plus Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia) în scopul obţinerii unui tratament planificat, va trebui să plătiţi integral serviciile de care aţi beneficiat. CEASS nu poate fi folosit în contextul procedurilor de repatriere. Pentru a beneficia de transport gratuit către ţara de origine, dacă vă îmbolnăviţi sau aveţi un accident pe durata călă-toriei în altă ţară din UE, trebuie să încheiaţi o poliţă de asigurare separată. n

Studenţii români care doresc să urmeze un curs de master în Spania pot beneficia de împrumuturi garantate de Comisia Europeană prin programul Erasmus+, în cadrul acordului sem-

nat de MicroBank şi Fondul European de Investiţii (FEI), se arată într-un comunicat al Reprezentanţei Comisiei Europene în România. Potrivit acordului, cu o valoare totală de 30 de milioane de euro, atât studenţii spanioli care urmează studii de masterat într-una dintre cele 33 de ţări incluse în programul Erasmus+, cât şi cei din ţările respective care plea-că la masterat în Spania pot accesa credite de până la 12.000 de euro, pentru un curs de un an, respectiv de maximum 18.000 de euro, pentru un masterat cu durata de doi ani. Împrumuturile vor fi oferite în condiţii avantajoase, respectiv nu vor fi solicitate garanţii din partea studenţilor sau a părinţilor, rata dobânzii va fi una rentabilă şi va exista o opţiune de rambursare cu întârziere. n

Observatorul militar 23SĂNĂTATE

Nr. 31 /12 – 18 august 2015

Elena Davidelena.david@presamil.ro

Despre E-urile binefăcătoare

Nu există doar E-uri interzise, ci şi E-uri benefice în relaţiile noastre.

Cursurile mai noi sau mai vechi de dezvoltare per-sonală tratează subiecte

multiple în jurul ideii de relaţii. La un astfel de curs l-am cunoscut pe Andy Szekely, trainer, speaker, coach şi autor, având o experienţă de peste 12 ani în domeniul educa-ţiei adulţilor.

Szekely a formulat cele mai importante principii pe care le recomandă în relaţii, care duc la un nivel profund de înţelegere şi de evoluţie. Un individ care nu îşi tes-tează caracterul în relaţie cu cei care îl pot răni poate să trăiască fantezia că evoluează, dar evoluţia lui este relativă. Numai când dai prilejul celor suficient de apropiaţi de tine să iţi spună ce se vede în sufletul tău de la mică distanţă, vei reuşi să înţelegi cu adevărat încotro mergi.

Evoluţia fiecăruia este primul dintre ele. Cei prinşi într-o relaţie se află (sau ar trebui să fie) într-un proces de creştere şi evoluţie, de susţinere reciprocă. Motivaţia ar fi legată de maximizarea nivelului la care poţi să ajungi (să înveţi) şi să te bucuri de viaţă.

Evaluarea realităţii se referă la modalitatea de înţelegere a cu-vintelor, la semnificaţie, la nuanţă. Polemicile care se nasc de aici ajută la evaluarea corectă a lumii în care trăim. Corectă în limitele fiecăruia, dar, aşa cum spune Andy Szekely, un schimb de opinii într-o relaţie te face să înţelegi mai bine realitatea şi nu să te izolezi de ea.

Egalitatea partenerilor, recu-noscută şi acceptată în adevăratul sens al cuvântului, fără orgolii, chiar dacă unul din parteneri posedă mai multă cunoaştere, mai multă expe-rienţă, are o foarte mare importanţă în calitatea relaţiei, în construcţia şi evoluţia ei. Nu te considera nici inferior şi nici superior pentru că, oricum, mai devreme sau mai târziu, cu siguranţă viaţa te pune în ambele ipostaze, pe rând, bine-înţeles.

Energia de calitate este dată de loialitate şi de încredere, de parteneri care caută să creeze expe-rienţe plăcute, momente speciale cu energie de foarte bună calitate.

Expunerea (vulnerabiltatea).În general este bine să ştii ce-ţi doreşti de la o relaţie, să îţi asumi ceea ce-ţi doreşti pentru a evolua. Adică, să ceri ceea ce vrei, dar să şi admiţi când greşeşti. De multe ori, recunoaşteţi, ne este jenă să cerem de frică să nu îl rănim pe ce-lălalt. Alteori, cei mai orgolioşi nu îşi recunosc erorile, pentru că îşi apară poziţia. Pare paradoxal, dar în relaţiile importante suntem mai expuşi decât în oricare altă inter-acţiune, pentru că oamenii care ne sunt cei mai apropiaţi ne pot răni cel mai mult. Când îţi asumi asta, creşti mai repede, pentru că îl laşi şi pe celălalt să te ajute să creşti, chiar dacă doare.

Empatia (până la dăruire). Mi se pare mai mult decât fascinant ca în toate relaţiile noastre să ne pese de celălalt, să simţim reciproc nevoile şi aşteptările celorlalţi. Empatia se poate con-strui prin dăruire. Mă întreb câţi dintre noi ştiu măcar de existen-ţa acestei stări. Tu faci asta?

Exigenţa sau standardul re-laţiei. În multe relaţii, partenerul ajunge să te cunoască mai mult decât ţi-ai dori. De aceea, de multe ori nu mai încearcă să îţi atragă atenţia asupra lucrurilor care ridică nivelul de satisfacţie în relaţie, introduce o limitare în standardul de creştere al relaţiei. Nu îl împovăra pe celălalt cu aş-

teptările sau convingerile tale, că nu s-ar putea schimba. Oamenii se pot schimba la orice vârstă. Ca şi relaţiile.

Experienţa (numără binecu-vântările). Din când în când, me-rită să faci o listă cu ceea ce este bun într-o relaţie. Experienţele bune împărtăşite sunt investiţii în viitorul relaţiei pe toate pa-lierele ei, pentru că au puterea să schimbe perspectiva, dar mai ales să cureţe relaţia de resenti-mente. Dacă dai atenţie la ce a fost constructiv pentru ambele părţi, această tendinţă te va motiva şi în viitor.

Explorarea (promovează noul). Pledează pentru nou, pen-

tru experienţe noi, oameni noi, pasiuni uitate sau neglijate. Aici este sarea şi piperul unei relaţii. O călătorie într-un loc special, un sport practicat în comun, cursuri sau lecturi împărtăşite sunt su-biecte de explorare, care ţin viu spiritul personal şi cel al relaţiei.

Elevarea. Indiferent de ce natură ar fi, orice relaţie are şi o dimensiune spirituală, chiar dacă cei implicaţi sunt conştienţi de acest lucru sau nu. Este drept, nu toţi oamenii au deschiderea sau curajul să exploreze şi să cultive această dimensiune, dar asta nu înseamnă că ea nu există. Pentru majoritatea oamenilor, a trăi împreună emoţii puternice este cea mai comună şi cea mai apropiată exprimare a spiritua-lităţii. Există destule modalităţi prin care să îţi permiţi să te ridici spiritual împreună cu celălalt, iar în cele mai multe cazuri este cel mai important lucru ce se poate face împreună. Fără să aluneci în ezoterism ieftin, puteţi invita în viaţa voastră practici meditative, activităţi filantropice, cursuri de profil sau călătorii cu tentă iniţiatică sau alte experienţe ce îmbogăţesc şi spiritul, nu doar inima şi mintea.

Consumaţi cu încredere aces-te E-uri în fiecare dintre relaţiile voastre pentru că ele, dar mai ales voi să deveniţi mai puternici.

Andy Szekely le recomandă cu toată forţa şi profesionalismul unui specialist şi le denumeşte calea regală de creştere personală.

După cum aţi văzut, este invers faţă de E-urile legate de alimentaţie. Acolo, sunt nocive. Aici, sunt binefăcătoare. n

Observatorul militar24

SEMNAL

Nr. 31 / 12 – 18 august 2015

Aflaţi din noul număr al revistei, disponibil şi la www.presamil.ro, de unde s-au întors recent Lupii Negri şi care este locul unde revelaţia se produce continuu. Puteţi citi şi povestea unui cercetaş, precum şi o incursiune în istoria unităţilor de gardă din armata română.

A apărut Viaţa militară, numărul 2/2015

La rubrica Cinemilitar, Adrian Leonte a scris despre Supravieţuitorul/Lone Survi-vor (2013), film în regia lui Peter Berg, pe care l-a urmărit curios din mai multe motive: Am citit undeva că, înaintea premierei, filmul Supravieţuitorul/Lone Survivor le-a fost prezentat echipelor Dallas Cowboys, Denver Broncos, Carolina Panthers şi Cleveland Browns. Jucătorilor le-a plăcut. Ia să văd şi eu, mi-am zis, şi aşa am ajuns să aflu, întâi, că este inspirat de fapte reale descrise într-o carte autobiografică a unui veteran american, apoi, că acesta a participat la o luptă pe viaţă şi pe moarte între militari ai Navy SEAL şi forţe talibane şi, nu în ultimul rând, că în satele din Munţii Hindu Kush se păstrează de sute de ani un cod al onoarei, numit Pashtunwali, potrivit căruia gazda este responsabilă de integritatea fizică a oaspeţilor săi, împotriva oricăror oprelişti.Concluzia lui Adrian Leonte? Chiar dacă nu concurează cu Vânătorul de cerbi (The Deer Hun-ter) sau cu Du-te şi vezi! (Idi i smotri!) sau cu alte mari filme de război, Supravieţuitorul (Lone Survivor) rămâne o realizare pe lângă care iubitorii genului nu vor trece niciodată indiferenţi.

Ofiţeri şi soldaţi din escadroanele de jandarmi călări – 1873 (cromoli-tografie de M. B. Baer), una dintre numeroasele imagini care însoţesc articolul despre istoria unităţilor de gardă din armata română, din cel mai recent număr al revistei Viaţa militară.

Căpitan Constantin Pişteaconstantin.pistea@presamil.ro

Mărturia unui veteran

Dincolo de aceste subiecte, mărturia extraordinară a veteranului de război Niculae Marinescu, cavalerist pe frontul de vest, fost deţinut politic în primii ani de după război şi rănit grav în război la Oarba de Mureş: Când spun eu să trageţi, să trageţi, că ăştia ne omoară şi cu mâinile goale!

Născut la 23 iulie 1921, în comuna Dăneasa, judeţul Olt, Niculae Marinescu a urmat cursurile Şcolii Militare de Cavalerie din Târgovişte, 1940-1942, iar imediat după absolvire a cerut, împreună cu toţi ofiţerii din promoţie, să meargă pe front, dar Regele şi Mareşalul nu le-au aprobat iniţiativa, păstrându-i în rezerva armatei, care se afla deja angajată în luptele din Basarabia până la Stalingrad. A intrat în luptă pe teritoriul românesc în preajma zilei de 23 august 1944, până când a fost rănit la Oarba de

Mureş şi a fost clasat ca invalid de război. În 1947, a trecut în Societatea Ofiţerilor în Rezervă şi în Retragere Proveniţi din Activitate (SORPA). Ca civil, a fost angajat perioade scurte la diferite întreprinderi. Lucra mai întâi cu ziua, pentru că nu îl angaja nimeni din cauza trecutului de ofiţer în Armata Regală. În 1958, a fost în fine angajat cu contract ferm la Grupul Şcolar de Petrol din Mediaş, ca secretar, de unde s-a şi pensionat în 1984. Este unul dintre fondatorii Casei Pensionarilor.

Intervievat de locotenent-colonelul Cristian Dumitraşcu, Niculae Marinescu povesteşte:

Pe mine m-au rănit în octombrie, la Oarba, şi m-au clasat invalid de război 100%. Până să vină comuniştii, eram la partea sedentară, invalid de război, în serviciul activ, comandantul subcentrului de exploatare de la Dumbrăveni. Aveam sub comanda mea toată plasa până la Zahăr sus şi până către Sighişoara, era o porţiune extraordinar de mare. Mă duceam prin sate, fiecare cetăţean, avea, nu avea, trebuia să dea un porc, un cal, o vacă pentru armistiţiu. Armistiţiul ăsta l-am plătit cred de vreo 50 de ori, nu o dată. Bieţii oameni, când te duceai, ţi-era şi milă de ei, dar trebuia să le explici că suntem învinşi şi trebuie să plătim, n-avem încotro. Oamenii înţelegeau, mai erau şi oameni înstăriţi în comunele alea săseşti, Zahăr, Sântioana.

M-au trecut în rezervă în ’47, când s-a schimbat situaţia la noi şi a venit alt guvern. Nu m-au dat afară din armată. Au spus: ori primeşti să fii invalid de război şi

cu gradul de căpitan, ori afară. Ne dădeau comuniştii 200 de lei pe lună.

Armata Fantomă

La 70 de ani de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, încă mai sunt poveşti nespuse şi neauzite vreodată. Una dintre acestea, redată de Silvia Mircea, este cea a unităţii speciale The 23rd Headquarters Special Troops – denumire neoficială, Armata Fantomă. Sunt câteva elemente care individualizează această unitate de toate celelalte. A existat cu adevărat, dar foarte puţini au ştiut de existenţa ei. A avut o emblemă pe care militarii din componenţa ei nu au avut voie să o poarte niciodată. A fost compusă din artişti, special recrutaţi. Spre deosebire de trupele regulate, care încercau să evite focul inamicului, această unitate dorea să atragă focul inamic asupra ei. Misiunea principală nu era să lupte împotriva armatei germane, ci să o inducă în eroare. Arsenalul unităţii era format din echipamente militare gonflabile din cauciuc, efecte pirotehnice, elemente de camuflaj, efecte speciale, transmisii radio false, crearea de iluzii sonice. Ultima lor iluzie creată a fost aceea de a dispărea din istorie. Mai mult decât atât, timp de 40 de ani după război, membrii acestei unităţi nu au avut voie să povestească familiilor lor ce au făcut pe front. The 23rd Headquarters Special Troops a fost prima şi ultima unitate de inducere în eroare creată în armata americană. Citiţi detalii despre Armata Fantomă în paginile revistei. n

Povestea celor două ConsueleŞi tot în Viaţa militară, o coincidenţă

frumoasă, descoperită de plutonierul Alina Crişan. Cum aţi reacţiona dacă aţi afla că undeva, aproape, mai există o persoană cu acelaşi prenume, născută la aceeaşi dată, cu aceeaşi fizionomie şi care a ales acelaşi drum în viaţă - cariera militară? Consuela Constantin - fostă cursantă la Academia Navală Mircea cel Bătrân, şi Consuela Nacu – fostă cursantă la Academia Tehnică Militară, acoperă aceste criterii: au avut propriul drum în carieră şi nu s-au întâlnit decât

întâmplător, uluite să descopere faptul că seamănă fizic, au acelaşi prenume şi sunt născute în aceeaşi zi. Întâlnirea celor doi ofiţeri le-a făcut să se privească mai atent şi să-şi observe lipsurile personale, este una din ideile care închid povestea celor două Consuele. Dar, cel mai important, le-a scos în cale o prietenie, o persoană care le înţelege aproape la fel de bine cum se înţeleg ele însele. nConsuela Constantin

Consuela Nacu