PRINCIPIUL DEZVOLTARII ÎN PSIHOLOGIEPrintre cuceririle importante ale psihologiei moderne se numără şi

sublinierea dimensiunii genetice (evolutive) a psihicului. Perspectiva

psihogenetică s-a dovedit fecunda în dezvoltarea unor filiaţii ale unor

fenomene complexe, regăsite în stadii mai timpurii în forme simple,

susceptibile de studiere precisa. Fiecare secvenţa a dezvoltării psihice

trebuie privita concomitent ca rezultanta a etapelor anterioare şi ca premisa a

celor viitoare. De altfel, fără cadrul oferit de ideea evoluţiei şi de procesul

evolutiv, conştiinţa umana însăşi ar apărea drept un miracol. Preludiile

îndepărtate ale psihicului uman se afla la nivel infrauman; preistoria

comportamentului omenesc îşi are prefigurări în lumea animala. Legile

psihofiziologice descoperite la nivel infrauman pot sugera idei şi ipoteze cu

privire la procesele psihofiziologice şi psihice ale omului. Structurile,

sistemele funcţionale depăşite în cursul evoluţiei nu dispar, şi se

subordonează unor sisteme de ordin superior şi constituie chiar şi în forma

lor latenta un suport al achiziţiilor mai recente ale dezvoltării. “Ducând o

existenta eminamente sociala, omul nu se exclude din sfera vieţii, -

precizează M. Beniuc - îi dă numai o nouă dimensiune, cea istorico-sociala,

cu toate noile ei implicaţii psihologice, sociologice, culturale…“.“Foarfeca

dintre animal şi om – arata acelaşi autor – s-a deschis şi s-a adâncit tot mai

mult, fără ca baza biologica de la omul. De exemplu din Cro-magnon şi

până astăzi, să fi suferit schimbări vizibile”(p. 12-13). Suntem aceeaşi speţa,

care nu se schimba la nivel filogenetic, ci ontogenetic, mereu dinamic. Daca

în structura biologica a speciei homo sapiens nu s-au produs în aproximativ

50.000 ani modificări semnificative, în schimb în dezvoltarea sa social-

istorica a parcurs un drum uriaş. Ritmul dezvoltării istorice a societăţii (a

culturii, ştiinţei, tehnicii etc.) este din ce în ce mai accelerat.

Conştiinţa umană este un produs social; ea se află sub incidenţa condiţiilor

vieţii sociale şi se dezvoltă după legităţi proprii.

La nivel individual, psihogeneza se înscrie intr-un cadru socio-cultural în

care sunt rezumate, selectate şi condensate rezultatele întregii dezvoltări

istorice. Dezvoltarea ontogenetica beneficiază astfel de moştenirea social-

istorica în măsură să accelereze procesul formativ, care parcurge o cale mai

economica şi productiva.

Principiul genetic statuează necesitatea de a studia nu numai produsul,

rezultatul final al dezvoltării, ci sa se abordeze însuşi procesul apariţiei şi

instalării unei forme superioare a fenomenului considerat, depistând trepte

parcurse şi funcţionalitatea lor în procesul evolutiv. Descoperind filiaţiile

unor fenomene complexe, reuşim sa le şi explicam. Abordarea psiho

genetica are o valoare euristica recunoscuta.