A C A D E M I A D E S T U D I I E C O N O M I C E

FACULTATE: CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

PROGRAM DE MASTERAT COMPLEMENTAR: CONTABILITATEA SI

FISCALITATEA PATRIMONIULUI

S T U D I U C O M P A R A T I V P R I V I N D

“A Ş E Z A R E A Ş I P E R C E P E R E A T V A

Î N D I F E R I T E S T A T E A L E L U M I I”

STUDENT MASTERAND: ANCA- ELENA CONSTANTIN

GRUPA : 727

2 0 1 2

1

C U P R I N S:

Capitolul I – Noţiuni introductive privind taxa pe valoarea adăugată………...…....4

1.1. Definiţia taxei pe valoarea adăugată..……………………………………………….….4

1.2. Caracteristicile taxei pe valoarea adăugată…..…………………………………...........4

1.3. Acţiunile Uniunii Europene în sfera TVA……………………………………………...5

1.3.1. Introducerea TVA în toate statele membre……………………………………..……..5

1.3.2. Uniformizarea bazei de impozitare pentru TVA şi a cotelor de TVA...........................6

1.3.3. Trecerea la un sistem tranzitoriu pentru TVA, odată cu formarea pieţei unice, şi

desfiinţarea frontierelor vamale ………………………….…….……………………..7

1.3.4. Simplificarea sistemului TVA şi cooperarea statelor membre pentru reducerea fraudei

fiscale.............................................................................................................................8

Capitolul II – Legislaţia TVA în Uniunea Europeană………………………….…….9

2.1. Persoanele impozabile………………………………..………….………………………9

2.2. Operaţiunile impozabile şi locul lor.………………………………….……………….11

2.2.1. Livrarea intracomunitara de bunuri.…………..……………………….…………......11

2.2.2. Achiziţia intracomunitară de bunuri…….…………..…………………………..…....13

2.2.3. Prestarea de servicii ………………………………………………...….………….....13

2.2.4. Importul de bunuri... ………………..………………………………………….........15

2.3. Faptul generator şi exigibilitatea TVA..........................................................................16

2.4. Baza de impozitare a TVA……………………………………………………………..16

2.5. Structura şi nivelul cotelor de TVA………………………………………………..….17

2.6. Operaţiuni scutite…………………………………………………………………..…..18

2.7. Deducerea TVA………………………………………………………………….……..20

2.8. Evoluţia reglementării TVA in legislaţia romanească……………………………….20

Capitolul III - Studiu comparativ privind TVA în statele membre UE......................24

3.1. Caracteristici geografice referitoare la aplicarea TVA în statele membre ale

Comunităţii…………………………………………………………………….……….24

2

3.2. Evoluţia cotelor de TVA în statele membre UE……………………………….……..25

3.3. Cote ale TVA utilizate în prezent şi sfera de aplicare a acestora................................29

3.3.1. Cota standard...............................................................................................................29

3.3.2. Cotele reduse...............................................................................................................31

3.3.3. Cotele foarte reduse….……………………………………………………………....34

3.3.4. Cota zero......................................................................................................................35

3.3.5. Cota parking................................................................................................................37

3.4. Ponderea TVA în Produsul Intern Brut şi în totalul veniturilor fiscale în statele

membre ale Uniunii Europene.......................................................................................38

3.4.1. Ponderea TVA în Produsul Intern Brut şi în totalul veniturilor fiscale în ţările mai

puţin dezvoltate ale Uniunii Europene........................................................................38

3.4.2. Ponderea TVA în Produsul Intern Brut şi în totalul veniturilor fiscale în ţările

dezvoltate ale Uniunii Europene.................................................................................39

3.5 Livrări si achizitii intracomunitare...............................................................................40

3.5.1. Cazul I.........................................................................................................................40

3.5.2. Cazul II........................................................................................................................41

3.5.3. Cazul III.......................................................................................................................41

3.5.4 Cazul IV......................................................................................................................41

Concluzie...................................................................................................................................43

ANEXA I...................................................................................................................................44

ANEXA II.................................................................................................................................45

ANEXA III................................................................................................................................48

ANEXA IV................................................................................................................................47

Bibliografie................................................................................................................................53

3

Capitolul I: Noţiuni introductive privind Taxa pe valoarea adăugată

1.1. Definiţia taxei pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.) este un impozit indirect care se adresează tuturor

activităţilor comerciale care implică producţia şi distribuţia de bunuri şi servicii. Obiectivul taxei pe

valoarea adăugată îl reprezintă livrările de mărfuri către terţi şi pentru consumul propriu, achiziţiile

de bunuri, prestaţiile de servicii si bunurile importate. Totodată, sunt impozabile şi unele operatiuni

care pot fi asimilate vânzării sau cumpărării, ca de exemplu: creditul pentru consum, cesiunea de

mărfuri şi, pe un plan mai general, orice tranzacţie privind transferul proprietăţii unui bun material.

Valoarea adăugată reprezintă diferenţa dintre încasările obţinute din vânzarea bunurilor sau

prestarea serviciilor şi plăţile efectuate pentru bunuri şi servicii aferente aceluiaşi stadiu al

circuitului economic.

1.2. Caracteristicile taxei pe valoarea adăugată:

• Este un impozit neutru, pentru că afectează preţul final al unui bun sau al unui serviciu în

momentul în care acesta ajunge la consumatorul final, indiferent de numărul operaţiunilor care

preced livrarea la consumatorul final. Neutralitatea impozitului este asigurată de aplicarea acestuia

asupra valorii adăugate în fiecare stadiu al circuitului economic al unui bun sau serviciu.

• Are un caracter universal, deoarece se aplică asupra tuturor bunurilor şi serviciilor din

economie, rezultate atât din activitatea curentă de exploatare, cât şi din activitatea financiară de

fructificare a capitalurilor disponibile.

• Este un impozit unic deoarece indiferent de circuitul pe care îl parcurge materia primă până

la realizarea produsului finit, este acelaşi ca nivel al cotei, taxa nefiind dependentă de întinderea

circuitului economic.

• Este un impozit cu plata fracţionată, adică ea se calculează pe fiecare stadiu care intervine

în realizarea şi valorificarea produsului.

• Se caracterizează prin transparenţă, pentru că asigură fiecărui subiect impozabil

posibilitatea de a cunoaşte exact şi concret care este mărimea impozitului şi a obligaţiei de plată ce-i

revine.

Taxa pe valoarea adăugată se poate calcula prin aplicarea cotei de impozit:

• Fie asupra valorii adăugate în fiecare stadiu pe care îl parcurge marfa de la producător la

cumpărător;

4

• Fie asupra preţului de vânzare din stadiul respectiv, obţinându-se astfel taxa asupra preţului

de vânzare, din care se deduce taxa (calculată în acelaşi fel) aferentă preţului de vânzare din stadiul

anterior. Diferenţa rezultată este taxa pe valoarea adăugată aferentă stadiului respectiv.

În practică se utilizează cu precădere a doua variantă de calcul.

În consecinţă, impozitarea în cascadă este evitată, iar impozitul este aplicat doar asupra

valorii adăugate corespunzătoare fiecarui stadiu de producţie şi distribuţie. În acest fel, preţul final al

produsului reprezintă suma valorilor adăugate în fiecare stadiu precedent, iar valoarea finală a TVA-

ului ce trebuie plătit reprezintă suma taxelor aferente fiecărui stadiu.

1.3. Acţiunile Uniunii Europene în sfera TVA

Acţiunile Uniunii Europene în domeniul impozitelor indirecte au ca bază legală articolele 90

şi 93 din Tratatul de Constituire al Uniunii Europene. Regula ce guvernează acest tratat este cea de

unanimitate, bazându-se totodată pe principiul armonizării impozitelor indirecte, nu standardizării

acestora.

Armonizarea TVA în cadrul Uniunii Europene s-a realizat în mai multe etape:

I. Introducerea TVA în toate statele membre (până în anul 1970);

II. Uniformizarea bazei de impozitare pentru TVA şi a cotelor de TVA (1977 –

1993);

III. Trecerea la un sistem tranzitoriu pentru TVA, odată cu formarea pieţei unice, şi

desfiinţarea frontierelor vamale (1 ianuarie 1993);

IV. Simplificarea sistemului TVA şi cooperarea statelor membre pentru reducerea

fraudei fiscale.

1.3.1. Introducerea TVA în toate statele membre

Taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă în Comunitatea Economică Europeană prin

primele două „Directive TVA” adoptate la 11 Aprilie 1967. Aceste directive aveau drept scop

înlocuirea diferitelor taxe de producţie şi consum aplicate de către statele membre, care constituiau

obstacole la libera circulaţie a mărfurilor, avându-se în vedere două argumente principale:

• avantajele TVA faţă de alte modalităţi de impozitare indirectă şi, în special, faţă de impozitul

pe circulaţia mărfurilor aplicat în cascadă;

5

• transparenţa operaţiunilor de impozitare a importurilor şi de exceptare de la impozitare a

exporturilor realizate între statele membre.

Însă primele două directive au pus baza doar structurii generale a sistemului, ţările membre

având capacitatea de a-şi alege sfera de aplicare a impozitului şi structura acestuia.

1.3.2. Uniformizarea bazei de impozitare pentru TVA şi a cotelor de TVA

Pe linia armonizării TVA un loc important un loc important îl ocupă cea de-a VI-a directivă

a consiliului UE nr. 77 / 388 / CEE din 17 mai 1977.

Printre obiectivele Directivei a VI-a Consiliului UE figurează: sfera de aplicare a TVA,

operaţiunile supuse impozitării, conţinutul bazei de impunere, regimul cotelor de impunere,

persoanele impozabile, locul impozitării, regimul deducerilor, operaţiunile scutite de taxă etc.

Fiind impozitul indirect cu cea mai mare pondere în Produsul Intern Brut, Uniunea

Europeană a instituit obligaţia ca statele membre să contribuie cu o cotă din TVA încasată la bugetul

Uniunii Europene.

Cea mai mare parte a obiectivelor menţionate mai înainte au fost realizate, dar se mai menţin

înca diferenţe importante în ceea ce priveşte nivelul şi numărul cotelor de impozitare. Armonizarea

nu a constat în standardizarea cotelor, ci în apropierea acestora, în consecinţă nivelul cotelor de

impozitare diferă astăzi de la un stat membru la altul. Comisia Europeană a impus o cotă standard

care sa se situeze între 15% şi 25% şi una sau două cote reduse care nu pot fi mai mici de 5%. În

ceea ce priveşte numărul cotelor de TVA, utilizarea mai multor taxe cu niveluri diferite permite

realizarea unor obiective de ordin social prin impozitarea în baza cotelor reduse sau foarte reduse a

produselor şi serviciilor de strictă necesitate ca, de exemplu: medicamente, alimente, apă potabilă,

transportul în comun, salubritatea, cărţi, ziare, radio, televiziune etc. Drept urmare, numărul cotelor

şi sfera de aplicare a acestora diferă de la un stat membru la altul.

1.3.3. Trecerea la un sistem tranzitoriu pentru TVA, odată cu formarea pieţei unice, şi

desfiinţarea frontierelor vamale

Trecerea la un sistem tranzitoriu de TVA a avut loc odată cu formarea pieţei unice (de la 1

Ianuarie 1993) când s-a desfiinţat controlul la circulaţia mărfurilor şi serviciilor între statele membre

ale UE. Prin sistemul tranzitoriu, noţiunea de import a fost înlocuită cu cea de cumpărare

intercomunitară, iar cea de export cu cea de livrare intercomunitară.

6

Formarea pieţei unice înseamnă că pentru un produs sau serviciu care circulă între două state

membre (ceea ce reprezenta înainte de 01.01.1993 export sau import după caz) ar trebui să se aplice

un regim fiscal identic cu cel aplicat produselor autohtone. Acest lucru presupune, în primul rând, ca

statele membre să renunţe la principiul destinaţiei în favoarea principiului originii.

Conform principiului originii, se impozitează valoarea care este adăugată tuturor bunurilor

autohtone, inclusiv valoarea celor care vor fi ulterior exportate, fără însă să fie impozitată valoarea

adăugată în străinătate şi care se află încorporată în bunurile supuse impozitării. Înseamnă, aşadar,

că este impozitată numai valoarea adăugată în interiorul ţării, exporturile fiind impozitate, iar

importurile fiind scutite.

În cazul aplicării principiului destinaţiei, se impozitează întreaga valoare adăugată realizată

atât în ţară, cât şi în străinătate, pentru toate bunurile destinate consumului ţării respective. Prin

urmare, exporturile sunt scutite de plata taxei pe valoarea adăugată, iar importurile vor fi impozitate.

Ţările care au introdus taxa pe valoarea adăugată au optat pentru principiul destinaţiei, dând

prioritate ideii de a impulsiona activitatea economică, în primul rând, prin consum. Aceasta

înseamnă că se procedează la taxarea importurilor, cum de altfel se întâmplă şi cu bunurile de

provenienţă internă destinate consumului autohton. Cu alte cuvinte, taxa pe valoarea adăugată

aferentă exporturilor nu intră în bugetul ţării exportatoare, ci în cel al ţării importatoare, care este şi

consumatoare.

Datorită faptului că principiul ţării de origine ar fi permis apariţia unor fluxuri de schimb

bazate pe ecartul cotelor şi nu pe cel al costurilor comparative, s-a decis alegerea principiului ţării de

destinaţie care a eliminat dezavantajul apărut din faptul că producţia ar fi urmat să se concentreze în

statele cu cote de impunere mai scăzută.

În al doilea rând, este necesară adoptarea unui mecanism de corectare care să împiedice

apariţia unor modificări importante în ceea ce priveşte volumul sumelor încasate din TVA la bugetul

statelor membre, comparativ cu încasările realizate în condiţiile aplicării principiului destinaţiei şi a

unor cote cu niveluri diferite.

Având în vedere implicaţiile majore pe care măsurile menţionate le comportă, statele

membre au păreri divergente cu privire la trecerea la principiul originii însă au subscris la un sistem

tranzitoriu definit prin:

• Menţinerea principiului destinaţiei (trecerea la principiul originii nu este abandonată şi

rămâne un obiectiv pe termen lung al armonizării fiscale);

7

• Renunţarea la controlul fiscal efectuat la frontiere între statele membre, ceea ce face ca statul

de destinaţie al produselor să nu mai încaseze TVA în urma controlului fiscal ce se face la frontieră

pentru produsele importate, ci firmele importatoare, în localităţile in care îşi au sediul, trebuie să

declare şi să verse la buget TVA datorată. Se apreciază că în acest fel se amplifică nivelul de fraudă

fiscală pentru a cărei estompare se impune intensificarea schimbului de informaţii între organele

fiscale din ţările membre ale UE;

• Continuarea efortului privind armonizarea cotelor de TVA. Pe această linie, deşi Comisia

Europeană a făcut mai multe propuneri privind utilizarea numai a două categorii de cote, respectiv

una standard, care să se încadreze în intervalul 15% (minim) şi 25% (maxim), şi una sau două

reduse cu un nivel minim de 5%, şapte ţări utilizează trei categorii de cote. Cotele foarte reduse pot

fi utilizate până în momentul aplicării unui regim definitiv pentru TVA. De asemenea, pentru unele

bunuri cinci state mai folosesc şi o cotă parking.

1.3.4. Simplificarea sistemului TVA şi cooperarea statelor membre pentru reducerea

fraudei fiscale

Cu toate eforturile depuse pentru armonizarea TVA, totuşi regimul TVA rămâne excesiv de

complex pentru agenţii economici şi menţine o anumită rigiditate a pieţei interne. Menţinerea unor

reguli diferite de impunere, aplicarea neuniformă a legislaţiei comunitare şi convergenţa insuficientă

a cotelor TVA a condus la o anumită disfuncţionalitate a sistemului.

În acest sens, în iulie 1996, Comisia a prezentat un Program de lucru pentru a accelera

trecerea de la regimul tranzitoriu TVA către un regim comun definitiv. Acest program şi-a propus,

într-un mod ambiţios, să abordeze principii generale cu privire la TVA (cota de impozitare, noţiunea

de persoană impozabilă, scutirile, locul perceperii TVA-ului – principiul taxării la origine)

Deşi trecerea la un sistem definitiv al TVA era prevăzută pentru sfârşitul anului 1996, totuşi

Uniunea Europeană funcţionează şi astăzi ca un sistem al TVA considerat tranzitoriu, aplicarea

regimului „impozitării la origine” nefiind pe deplin realizată.

Uniunea Europeană a făcut progrese în armonizarea TVA, dar administrarea TVA continuă

să fie complicată, solicitând multe informaţii care necesită timp şi costuri pentru a fi îndeplinite, în

timp ce fraudele fiscale sunt în creştere.

8

Capitolul II: Legislaţia TVA în Uniunea Europeană

Legislaţia TVA valabilă astăzi în statele UE a fost actualizată prin Directiva 2006 / 112 / EC

din data de 28 Noiembrie 2006, care însă nu a adus modificări substanţiale legislaţiei valabile până

în acel moment.

Reglementările cuprinse în Directivă se referă la persoanele impozabile, operaţiunile

impozabile şi locul lor, faptul generator şi exigibilitatea TVA, baza de impozitare, cotele de

impozitare, scutiri şi deduceri de TVA, etc.

2.1. Persoanele impozabile

Persoană impozabilă înseamnă orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi

indiferent de loc, activităţi economice oricare ar fi scopul sau rezultatul acestor activităţi.

Nu acţionează în mod independent angajaţii sau oricare alte persoane în măsura în care

acestea sunt legate de un angajator printr-un contract de muncă sau prin orice alte legături juridice

care dau naştere relaţiei angajator - angajat în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, remunerarea şi

răspunderea angajatorului. Subiectii impozabili sunt:

a) persoanele juridice şi fizice care sînt înregistrate sau trebuie să fie înregistrate în conformitate

cu prevederile art.112;

b) persoanele juridice şi fizice care importă mărfuri, cu excepţia persoanelor fizice care importă

mărfuri de uz sau consum personal, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită în legea bugetului pe

anul respectiv;

c) persoanele juridice şi fizice care importă servicii considerate ca livrări impozabile efectuate de

persoanele menţionate.

Sunt considerate activităţi economice:

• orice activitate de producţie, comerţ sau prestare de servicii incluzând activităţile miniere,

agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimilate acestora;

• orice uz al unui bun corporal sau necorporal în scopul obţinerii de venituri cu caracter de

continuitate (în special livrarea de terenuri construibile sau livrarea unei clădiri sau a unor părţi ale

unei clădiri şi a terenului pe care este construită, folosind criteriul primei ocupări sau alte criterii);

9

• orice activitate ocazională legată de livrarea un mijloc de transport nou, expediat sau

transportat clientului de către vânzător sau client sau în numele vânzătorului sau al clientului la o

destinaţie situată în afara teritoriului unui stat membru, dar în cadrul Comunităţii.

Dupa consultarea Comisiei de Experţi a TVA (denumită “Comitetul TVA”), fiecare stat

membru poate considera ca persoană impozabilă unică orice persoane stabilite pe teritoriul acestuia

care, fiind independente din punct de vedere juridic, sunt strâns legate între ele prin legături

financiare, economice şi organizaţionale.. Un stat membru care îşi exercită acest drept poate adopta

orice măsură este necesară pentru prevenirea evaziunii fiscale sau a fraudei.

Statele, autorităţile regionale şi locale şi alte organisme de drept public nu sunt considerate

persoane impozabile pentru activităţile sau operaţiunile în care se angajează ca autorităţi publice,

chiar şi atunci când colectează taxe, redevenţe, contribuţii sau plăţi în legătură cu activităţile sau

operaţiunile respective. Cu toate acestea, atunci când se angajează în asemenea activităţi sau

operaţiuni, ele sunt considerate persoane impozabile în măsura în care calitatea lor de persoane

neimpozabile determină denaturări semnificative ale concurenţei.

Activităţile pentru care organismele de drept public sunt considerate persoane impozabile

sunt în principal: serviciile de telecomunicaţie; furnizarea de apă, gaze, energie electrică şi termică;

transportul de bunuri şi pasageri; serviciile prestate în porturi şi aeroporturi; furnizarea de bunuri noi

şi produse pentru vânzare; depozitarea; organizarea târgurilor şi expoziţiilor cu caracter comercial;

operaţiunile posturilor publice de radio şi televiziune şi activităţile birourilor de publicitate,

agenţiilor de turism şi ale magazinelor pentru personal, cooperativelor şi cantinelor.

2.2. Operaţiunile impozabile şi locul lor

2.2.1 Livrarea intracomunitara de bunuri

Livrarea de bunuri reprezintă orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor

corporale de la proprietar către o altă persoană, direct sau prin persoane care acţionează în numele

acestora.

O livrare de bunuri poate consta, între altele, în una dintre următoarele operaţiuni:

• transferul, printr-un ordin emis de o autoritate publică sau în numele unei autorităţi publice

sau în condiţiile prevăzute de lege, al dreptului de proprietate asupra unui bun cu plata unei

compensaţii;

10

• predarea efectivă a bunurilor în temeiul unui contract de închiriere a bunurilor pe o anumită

perioadă sau de vânzare cu plată în rate, care prevede că, în condiţii normale, dreptul de proprietate

este dobândit cel mai târziu la plata ultimei rate;

• transferul de bunuri în temeiul unui contract de comision la cumpărare sau vânzare;

• predarea anumitor lucrări de construcţii

Mai sunt considerate bunuri corporale electricitatea, gazul, căldura, agentul frigorific şi altele

de aceeaşi natură; anumite drepturi asupra bunurilor imobile; drepturile in rem care îi conferă

titularului dreptul de a utiliza bunurilor imobile şi acţiunile sau interesele echivalente cu acţiunile

care îi conferă deţinătorului, de jure sau de facto, drepturi de proprietate sau de posesie asupra unor

bunuri imobile sau asupra unei părţi a acestora.

De asemenea, utilizarea de către o persoană impozabilă a bunurilor care fac parte din activele

activităţii sale economice în interes propriu sau în interesul personalului său, transferul lor gratuit

sau, mai general, utilizarea lor în alte scopuri decât cele legate de desfăşurarea activităţii economice

sunt considerate ca livrări cu titlu oneros atunci când taxa aferentă bunurilor respective sau părţilor

componente ale bunurilor respective a fost dedusă total sau parţial.

Locul operaţiunilor impozabile diferă în funcţie de modalitatea de transport aleasă. Astfel, se

face diferenţă între livrarea de bunuri fără transport, livrarea de bunuri cu transport, livrarea la

bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor, şi livrarea prin intermediul sistemelor de distribuţie.

În cazul în care bunurile nu sunt expediate sau transportate, locul livrării este considerat a fi

locul unde se găsesc bunurile la momentul la care este efectuată livrarea.

Atunci când bunurile sunt expediate sau transportate de furnizor sau de client sau de o altă

persoană, locul livrării este considerat a fi locul unde se găsesc bunurile la momentul la care începe

expedierea sau transportul bunurilor către client. Cu toate acestea, în cazul în care expedierea sau

transportul bunurilor începe într-un teritoriu terţ sau într-o ţară terţă, atât locul livrării de către

importatorul recunoscut ca fiind persoană obligată la plata TVA, cât şi locul oricărei livrări

ulterioare sunt considerate a fi situate în statul membru de import al bunurilor.

Locul livrării de bunuri expediate sau transportate de furnizor sau în numele acestuia dintr-

un alt stat membru decât cel în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor, este considerat a

fi locul unde se află bunurile la momentul la care se încheie expedierea sau transportul bunurilor la

client, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:

11

• livrarea de bunuri este efectuată pentru o persoană impozabilă sau o persoană juridică

neimpozabilă ale cărei achiziţii intracomunitare de bunuri nu sunt supuse TVA sau pentru orice altă

persoană neimpozabilă;

• bunurile livrate nu sunt mijloace de transport noi sau bunuri livrate după asamblare sau

instalare, cu sau fără funcționare de probă, de către furnizor sau în numele acestuia.

În cazul în care bunurile expediate sau transportate sunt instalate sau asamblate, cu sau fără

funcţionare de probă, locul livrării este considerat a fi locul unde bunurile sunt instalate sau

asamblate. În cazul în care instalarea sau asamblarea este efectuată într-un alt stat membru decât cel

al furnizorului, statul membru pe al cărui teritoriu este efectuată instalarea sau montarea adoptă

măsurile necesare pentru a evita dubla impozitare.

Dacă bunurile sunt livrate la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor pe parcursul unui

transport de călători efectuat în Comunitate, locul livrării este considerat a fi punctul de plecare al

transportului de călători. Dacă transportul se efectuează dus - întors, traseul de retur este considerat

o operaţiune separată de transport.

În cazul livrărilor de gaz prin intermediul sistemului de distribuţie a gazelor naturale sau de

electricitate către un comerciant persoană impozabilă (a cărui scop este revânzarea produselor şi nu

consumul acestora), locul livrării este considerat a fi locul unde comerciantul persoană impozabilă

respectiv şi-a stabilit sediul activităţii sale economice, locul unde dispune de un sediu comercial fix

pentru care sunt livrate bunurile sau locul unde îşi are domiciliul stabil ori reşedinţa obişnuită.

2.2.2. Achiziţia intracomunitară de bunuri

Achizitia intracomunitară de bunuri reprezintă obţinerea dreptului de a dispune, ca şi un

proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinaţia indicată de

cumpărător, de către furnizor, sau de către altă persoană, în contul furnizorului sau al

cumpărătorului, către un stat membru, altul decât cel de plecare a transportului sau de

expediere a bunurilor.

Definiţia achiziţiei intracomunitare de bunuri este defini ţia "în oglindă" a definiţiei livrării

intracomunitare de bunuri, respectiv dacă în statul membru din care începe expedierea sau transportul

bunurilor are loc o livrare intracomunitară de bunuri, într-un alt stat membru are loc o achiziţie

intracomunitară de bunuri în functie de locul acestei operatiuni.

12

Locul unei achiziţii intracomunitare de bunuri se consideră a fi statul membru în care se

găsesc bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor.

Se aplică reţeaua de siguranţă, în cazul în care cumpărătorul îi comunică furnizorului un cod

de înregistrare în scopuri de TVA valabil, emis de autorităţile unui stat membru, altul decât cel

în care se găsesc bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul.

Achiziţia intracomunitară trebuie declarată în statul membru unde se încheie transportul,

chiar daca se aplic ă reţeaua de siguranţă, urmând ca în statul membru care a emis codul

de înregistrare în scopuri de TVA baza de impozitare sa fie redusă corespunzător.

2.2.3. Prestarea de servicii

Prestarea de servicii înseamnă orice operaţiune care nu constituie o livrare de bunuri.

O prestare de servicii poate consta, între altele, în una dintre următoarele operaţiuni:

• cesiunea de bunuri necorporale, indiferent dacă acestea fac sau nu obiectul unui drept de

proprietate;

• obligaţia de a se abţine de la o acţiune sau o situaţie sau de a tolera o acţiune sau o situaţie;

• prestarea de servicii efectuată pe baza unui ordin emis de o autoritate publică sau în numele

unei autorităţi publice sau potrivit legii;

• utilizarea în folosul propriu a bunurilor care constituie o parte din activele folosite în cadrul

unei activităţi economice de către persoanele impozabile sau de către personalul acestora sau, mai

general, utilizarea acestora în alte scopuri decât pentru desfăşurarea activităţii sale, atunci când TVA

aferentă bunurilor respective a fost dedusă total sau parţial;

• prestarea gratuită de servicii de către persoanele impozabile în folosul propriu sau al

personalului acestora, sau, mai general, în alte scopuri decât cele de activitate.

Atunci când o persoană impozabilă care acţionează în nume propriu, dar în contul unei alte

persoane ia parte la o prestare de servicii, se consideră că ea a primit şi a prestat ea însăşi serviciile

respective.

În general, locul prestării de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul şi-a stabilit

sediul activităţii sale economice sau locul unde dispune de un sediu comercial fix de la care este

prestat serviciul sau, în absenţa unui astfel de sediu al activităţii sale sau a unui sediu comercial fix,

locul unde îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.

13

Există însă şi dispoziţii speciale, în care locul prestării de servicii depinde de tipul serviciilor

în cauză:

• Prestarea de servicii către intermediari - locul prestării de servicii de către un intermediar

care acţionează în numele şi în contul altei persoane, este în general locul în care este efectuată

tranzacţia principală.

• Prestarea de servicii legate de bunuri imobile - locul prestării de servicii în legătură cu

bunuri imobile, inclusiv serviciile agenţilor şi experţilor imobiliari, şi serviciile de pregătire şi

coordonare a lucrărilor de construcţii, precum serviciile prestate de arhitecţi sau de societăţile care

asigură supravegherea pe şantier este locul unde este situat bunul imobil respectiv.

• Prestarea de servicii de transport - locul prestării de servicii de transport intracomunitar de

bunuri este locul de plecare al transportului iar locul prestării de servicii de transport altele decât

transportul intracomunitar de bunuri este locul unde are loc transportul, în funcţie de distanţele

parcurse.

• Prestarea de servicii culturale şi similare, servicii auxiliare transportului sau servicii în

legătură cu bunurile mobile corporale – locul prestării următoarelor servicii este locul unde

serviciile sunt efectiv prestate:

- activităţi culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educative, de divertisment sau activităţi

similare;

- activităţi auxiliare transportului, precum încărcarea, descărcarea, manipularea şi activităţi

similare;

- evaluări ale bunurilor mobile corporale sau lucrări efectuate asupra acestor bunuri.

• Prestarea de servicii diverse: locul prestării următoarelor servicii unor clienţi stabiliţi în

afara Comunităţii sau unor persoane impozabile stabilite în Comunitate, dar într-o ţară diferită de

cea a prestatorului este locul unde clientul şi-a stabilit sediul activităţii sale economice sau locul

unde are un sediu comercial fix pentru care este prestat serviciul sau, în absenţa unui astfel de loc,

locul unde îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită:

- transferurile şi cesiunile de drepturi de autor, brevete, licenţe, mărci de comerţ şi alte drepturi

similare;

- serviciile de publicitate;

- serviciile prestate de consultanţi, ingineri, birourile de consultanţă, avocaţi, contabili şi alte

servicii similare, precum şi prelucrările de date şi furnizarea de informații;

14

- obligaţiile de a se abţine de la desfăşurarea, totală sau parţială, a unei activităţi economice

sau a unui drept;

- operaţiunile bancare, financiare şi de asigurări, inclusiv de reasigurări, cu excepţia închirierii

de seifuri;

- punerea la dispoziţie de personal;

- închirierea de bunuri mobile corporale, cu excepţia tuturor mijloacelor de transport;

- acordarea accesului la sistemele de distribuţie a gazelor naturale şi a electricităţii şi prestarea

de servicii de transport sau de transmitere prin aceste sisteme, precum şi prestarea de alte servicii

direct legate de acestea;

- serviciile de telecomunicaţii;

- serviciile de radiodifuziune şi televiziune;

- serviciile prestate pe cale electronică;

- prestarea de servicii de către intermediari, care acţionează în numele şi în contul altor

persoane, atunci când intermediarii respectivi intervin în prestarea serviciilor prevăzute.

2.2.4. Importul de bunuri

Import de bunuri înseamnă intrarea în Comunitate a unor bunuri care nu se află în liberă

circulaţie. Este considerat import de bunuri şi intrarea în Comunitate a bunurilor care se află în

liberă circulaţie, provenite dintr-un teritoriu terţ care face parte din teritoriul vamal al Comunităţii.

Locul importului de bunuri este statul pe al cărui teritoriu se află bunurile la momentul

intrării lor în Comunitate.

2.3. Faptul generator şi exigibilitatea TVA

Fapt generator înseamnă faptul prin care sunt realizate condiţiile legale necesare pentru ca

TVA să devină exigibilă. TVA devine exigibilă atunci când autoritatea fiscală dobândeşte în temeiul

legii, la un moment dat, dreptul de a solicita taxa de la persoană obligată la plata acesteia, chiar dacă

plata acestei taxe poate fi amânată.

Faptul generator şi exigibilitatea TVA depind de natura operaţiunilor impozabile.

• În cazul livrării de bunuri şi prestării de servicii, faptul generator intervine și TVA devine

exigibilă atunci când sunt livrate bunurile sau sunt prestate serviciile. Dacă este făcută înainte de

15

livrarea bunurilor sau prestarea de servicii, TVA devine exigibilă la încasarea plăţii şi la suma

încasată.

• În cazul achiziţiei intracomunitare de bunuri, faptul generator intervine atunci când este

efectuată achiziţia intracomunitară de bunuri, iar TVA devine exigibilă în cea de a cincisprezecea zi

a lunii următoare celei în care intervine faptul generator.

• În cazul importul de bunuri, faptul generator intervine şi TVA devine exigibilă atunci când

bunurile sunt importate.

2.4. Baza de impozitare a TVA

Baza de impozitare a TVA se stabileşte de asemenea în funcţie de natura operaţiunii care

este supusă impozitării.

Livrarea de bunuri şi prestarea de servicii

Pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, baza de impozitare include toate

elementele care reprezintă contrapartida obţinută sau care urmează să fie obţinută de către furnizor

sau prestator, în schimbul livrării sau al prestării, de la client sau de la un terţ, inclusiv subvenţii

direct legate de preţul livrării sau al prestării. Baza de impozitare cuprinde în general impozite,

drepturi, prelevări şi taxe, cu excepția TVA în sine şi cheltuieli accesorii cum sunt: comisioanele,

cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare, solicitate de către furnizor / prestator cumpărătorului

sau beneficiarului.

Achiziţia intracomunitară de bunuri

Pentru achiziţia intracomunitară de bunuri, baza de impozitare se stabileşte în funcţie de

aceleaşi elemente utilizate în scopul determinării bazei de impozitare pentru livrarea aceloraşi bunuri

pe teritoriul statului membru în cauză.

Importul de bunuri

Pentru importurile de bunuri, baza de impozitare este valoarea în vamă, stabilită în conformitate

cu dispoziţiile comunitare în vigoare. Baza de impozitare include impozite, drepturi, prelevări şi alte

taxe datorate în afara statului membru de import şi cele datorate ca urmare a importului, exceptând

TVA care este percepută, precum şi cheltuieli accesorii, precum comisioane, cheltuieli de ambalare,

transport şi asigurare.

16

2.5. Structura şi nivelul cotelor de TVA

În cadrul sistemelor fiscale ale statelor membre sunt admise mai multe cote de TVA: cota

standard, una sau două cote reduse, cota foarte redusă, cota zero şi cota parking.

Statele membre aplică o cotă standard a TVA, care este fixată de fiecare stat ca procent din

baza de impozitare şi care este aceeaşi pentru livrarea de bunuri şi pentru prestarea de servicii. De la

1 ianuarie 2006 până la 31 decembrie 2010, aceasta nu poate fi mai mică de 15 %, dar nici mai mare

de 25%. Cota standard se aplică tuturor operaţiunilor impozabile, cu excepţia celor scutite da taxă pe

valoare adăugată şi celor asupra cărora se aplică celelalte cote existente în acest moment.

Cotele reduse se situează între 5% şi 15% şi pot fi aplicate livrărilor de bunuri şi prestărilor

de servicii prevăzute în Anexa III a Directivei 2006 / 112 / EC, printre care: anumite alimente;

furnizarea apei; produse farmaceutice; echipamente şi servicii medicale; transportul de persoane;

livrarea de cărţi; drepturile de intrare la spectacole; serviciile de radiodifuziune şi televiziune;

furnizarea de servicii de către scriitori; renovarea locuinţelor; livrarea de bunuri utilizate în

producţia agricolă; cazarea în hoteluri; drepturile de intrare la evenimente sportive; prestarea de

servicii funebre; prestarea de servicii de salubritate.

Statele membre care acordă scutiri cu drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară

(cota zero)sau care aplică cote reduse inferioare valorii minime stabilite de 5% (cote foarte

reduse), sunt îndreptăţite să le folosească atât timp cât scutirile şi cotele reduse prevăzute sunt în

conformitate cu legislaţia comunitară şi să fi fost adoptate din motive sociale clar definite şi în

favoarea consumatorului final.

În ceea ce priveşte cota parking, sfera de cuprindere a acesteia depinde de la un stat

membru la altul, în principiu aplicându-se asupra unor combustibili, anumitor servicii turistice,

vinurilor etc.

2.6. Operaţiuni scutite

Pentru a nu da naştere la distorsiuni concurenţiale, taxa pe valoarea adăugată trebuie să se

aplice tuturor bunurilor şi serviciilor cu numai câteva excepţii din considerente sociale sau

administrative.

În sfera de aplicare a scutirilor intră scutiri pentru anumite activităţi de interes general; scutiri

pentru activităţile financiare, bancare şi de asigurări; scutiri pentru operaţiunile intracomunitare;

scutiri la import sau la export; scutiri legate de transportul internaţional; scutiri referitoare la anumite

17

operaţiuni asimilate exporturilor; scutiri pentru prestările de servicii efectuate de către intermediari

şi scutiri pentru operaţiunile legate de comerţul internaţional.

Din categoria activităţilor de interes general fac parte serviciile de sănătate şi asistenţă

socială, serviciile de administraţie publică, serviciile de învăţământ, serviciile culturale şi sportive,

serviciile de cercetare-dezvoltare, activităţile specifice ale organizaţiilor religioase, politice şi ale

sindicatelor.

Serviciile financiare, bancare şi de asigurări sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată în

toate ţările care aplică acest impozit. Dintre acestea fac parte tranzacţiile de asigurare şi reasigurare

efectuate de brokeri; acordarea şi negocierea de credite şi a garanţiilor de credit; operaţiuni privind

conturile de depozit şi conturile la vedere; operaţiuni cu valori mobiliare, gestionarea de fonduri

comune de plasament etc.

În cazul operaţiunilor intracomunitare, statele membre scutesc livrarea de bunuri

expediate sau transportate către o destinaţie aflată în afara teritoriului lor respectiv, dar în cadrul

Comunităţii, de către vânzător sau persoana care achiziţionează bunurile sau în numele acestora,

pentru o altă persoană impozabilă sau pentru o persoană juridică neimpozabilă care acţionează ca

atare într-un alt stat membru decât cel în care începe expedierea sau transportul bunurilor. Statele

membre mai scutesc achiziţia intracomunitară de bunuri a căror livrare de către persoane impozabile

este scutită în toate circumstanţele pe teritoriul lor respectiv.

În ceea ce priveşte importurile, sunt scutite: importul de bunuri a căror livrare de către o

persoană impozabilă este scutită pe teritoriul lor respectiv; importul de gaze prin sistemul de

distribuţie a gazelor naturale sau de electricitate; importul de aur de către băncile centrale; importul

de produse piscicole pescuite, neprelucrate sau după ce au fost conservate în vederea

comercializării; importul de bunuri de către organizaţii internaţionale recunoscute ca atare de

autorităţile publice ale statului membru gazdă; importul de bunuri scutite de drepturi vamale; etc.

Referitor la exporturi, statele membre scutesc de la plata TVA livrarea de bunuri expediate

sau transportate la o destinaţie din afara Comunităţii; livrarea de bunuri către organisme autorizate

care le exportă în afara Comunității în cadrul activităţilor lor umanitare, caritabile sau educative;

prestarea de servicii constând în lucrări asupra bunurilor mobile achiziţionate sau importate în

scopul efectuării lucrărilor în cauză în cadrul Comunităţii şi expediate sau transportate în afara

Comunităţii de către prestator, de către clientul care nu este stabilit pe teritoriul lor respectiv sau în

contul oricăruia dintre aceştia; etc.

18

Scutirile legate de transportul internaţional cuprind livrarea de bunuri pentru alimentarea

şi aprovizionarea navelor utilizate pentru navigaţia în largul mării, pentru transportul de călători,

industriale sau de pescuit, pentru navele de război şi aeronave destinate transportului internaţional,

precum şi cheltuieli pentru modificarea, repararea sau întreţinerea acestora.

Scutirile operaţiunilor asimilate exporturilor cuprind livrarea de bunuri sau prestarea de

servicii în cadrul relaţiilor diplomatice şi consulare; livrarea de bunuri sau prestarea de servicii

destinate organismelor internaţionale recunoscute ca atare de autorităţile publice ale statului membru

gazdă etc.

Statele membre scutesc prestarea de servicii efectuată de către intermediari, atunci când

aceştia participă la operaţiunile de export, cele asimilate exporturilor, transportul internaţional sau la

operaţiunile efectuate în afara Comunității.

Operaţiunile legate de comerţul internaţional cuprind livrările, importurile destinate

plasării sub regim de antrepozit vamal sau a altui tip de antrepozit.

2.7. Deducerea TVA

Dreptul de deducere ia naştere în momentul în care taxa deductibilă devine exigibilă.

În măsura în care bunurile şi serviciile sunt utilizate în scopul operaţiunilor taxabile ale unei

persoane impozabile, persoana impozabilă are dreptul, în statul membru în care efectuează

operaţiunile respective, de a deduce din valoarea TVA, pe care are obligaţia de a o plăti, următoarele

sume:

• TVA datorată sau achitată în statul membru în cauză pentru bunurile care îi sunt sau care

urmează a-i fi livrate sau pentru serviciile care îi sunt sau urmează a-i fi prestate de o altă persoană

impozabilă;

• TVA datorată pentru unele operaţiuni asimilate livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii;

• TVA datorată pentru unele achiziţii intracomunitare de bunuri;

• TVA datorată pentru operaţiunile asimilate achiziţiilor intracomunitare;

• TVA datorată sau achitată pentru importul de bunuri în statul membru în cauză.

19

2.8 Evoluţia reglementării TVA în legislaţia românească

Taxa pe valoare adaugată a fost introdusă în ţara noastră de la 1 iulie 1993, deoarece

impozitul pe circulaţia mărfurilor practicat până la această dată prezenta neajunsurile specifice

impozitului pe cifra de afaceri.

Referitor la cotele de impozitare este de subliniat mai întai faptul că, iniţial, s-a utilizat o

cotă de 18% pentru bunurile şi serviciile din ţară şi din import şi cota zero pentru exporturi. De la 1

ianuarie 1995, s-au aplicat următoarele cote: cota normală de 18%, cota redusă de 9% şi cota zero.

Cota redusă s-a aplicat la majoritatea produselor alimentare, la bunurile destinate utilizării în

exclusivitate în scopul apărării sănătăţii, precum si la aparatura tehnică medicală.

Începand cu 1 ianuarie 1988, ca urmare a noii politici fiscale promovate de Guvern, prin care

se punea accent pe creşterea contribuţiei impozitelor indirecte la formarea venitului bugetului de

stat, concomitent cu o anumită reducere a ponderii impozitelor directe, a avut loc majorarea cotelor

aplicate pentru calcularea taxei pe valoare adaugată. Astfel, cota normală s-a majorat de la 18% la

22%, iar cota redusă s-a majorat de la 9% la 11%. Totodată, a avut loc restrângerea numărului de

scutiri de la plata taxei pe valoare adaugată, apreciindu-se ca unele din scutirile ce se acordau până

la această dată nu se înscriau pe linia cerinţelor privind armonizarea legislatiei române cu legislaţia

statelor membre ale Uniunii Europene referitoare la taxa pe valoare adaugată.

Cota standard de 22% se aplica pentru operaţiunile privind livrările de bunuri , transferurile

imobiliare şi prestările de servicii din ţară şi din import.

Cota redusă de 11% se aplica la o serie de produse de strictă necesitate, cum sunt: carnea,

pestele (şi produsele din peşte), faina, medicamentele de uz uman si veterinar, protezele si produsele

ortopedice, uniformele pentru copiii din invăţămantul preşcolar şi primar, pâinea, grâul de consum şi

pentru seminţe etc.

Cota zero se aplică in continuare la exportul de bunuri şi prestările de servicii care privesc

direct exportul, efectuate de agenţii economici cu sediul în România.

Prin nivelul cotei normale aplicate, noi ne situăm peste nivelul practicat de majoritatea ţărilor

comunitare. De asemenea, putem spune ca ne prezentăm la acelaşi nivel cu cel întâlnit în cele mai

multe ţări central şi est- europene.

În legislaţia românească taxa pe valoare adaugată a fost reglementată iniţial prin Ordonanţa

nr. 3 din 27 iulie privind taxa pe valoare adaugată, publicată în Monitorul Oficial nr. 200 din 17

20

august 1992. Ordonanţa a intrat in vigoare la 1 iulie 1993 şi a fost aplicată până la 15 martie 2000,

când a fost abrogată prin art.37 din Ordonanţa de Urgenţă nr.17 din 14 martie 2000.

Ordonanţa de Guvern nr.3 din 1992 a suferit mai multe modificări şi completări, fiind

republicată de doua ori. Astfel, o prima modificare a Ordonanţei s-a realizat prin Legea nr. 130 din 2

decembrie 1992, prin care s-a aprobat Ordonanţa, modificare vizând art. 41 alin. 1. O altă modificare

a fost operată prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 1 din 30 august 1993 şi s-a referit la art. 5 lit. c), art. 6

lit.a), iar lista anexă a fost completată. Ordonanţa de Urgenţă a fost aprobată prin Legea nr. 63 din

28 septembrie 1993.

Continuţul Ordonanţei a mai fost modificat prin Odonanţa nr. 6 din 14 ianuarie 1994 vizând

art. 6 lit. B, art. 17 lit. B, art. 23, art. 25 lit. D b), iar prevederile art. 13 lit. h) au fost abrogate.

Ordonanţa nr.33 din 5 august 1994 a modificat art. 2 pct. 2.2, 2.3 si 2.4, art. 5 lit. c) alin. 1,

art. 6 lit. A b), lit. A i) 11, art. 17 lit. A, si art. 18.

Prin Legea nr. 123 din 9 decembrie 1994 (Monitorul Oficial nr. 346 din 14 decembrie 1994),

Ordonanţa de Guvern nr. 33/1994 a fost aprobată, cu modificarea art. I pct. 4, în sensul modificării şi

a art. 6 lit. A c) din Ordonanţa de Guvern nr. 3/1992.

După mai multe rectificări, ordonanţa a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de

Guvern nr. 9 din 27 ianuarie 1995 (M.O. nr. 20 din 31 ianuarie 1995) vizand art. 6 lit. A i) 5, art. 6

lit. A i) 12, art. 6 lit. B, art.12, art. 14, art.17 si art. 36.

Ordonanţa nr. 22 din 11 august 1995 a modificat şi completat Ordonanţa de Guvern nr.

3/1992 prin mai multe articole de lege şi totodată prin anexa cuprinzând listele produselor şi

serviciilor scutite de plata taxei pe valoare adaugată.

Din anul 1995 şi până în prezent au fost adoptate mai multe legi importante cu privire la taxa

pe valoare adaugată. Multe dintre aceste legi au venit în completarea celor existente, dar unele

dintre acestea au adus şi schimbări importante privind cadrul legislativ al TVA.

O alta lege importantă cu privire la taxa pe valoare adaugată este şi Legea nr. 571 din 22

decembrie 2003 privind Codul Fiscal, lege publicată in Monitorul Oficial nr. 927 din 23 decembrie

2003.

În prezent conform art. 140 din Codul Fiscal cotele de taxa pe valoare adaugată sunt de 24%

(în cazul cotei standard) şi de 9% si 5% (în cazul cotei reduse). Totodată, se mentionează şi bunurile

sau serviciile pentru care se aplică aceste cote. Astfel, cota standard a TVA se aplică asupra bazei de

21

impozitare pentru orice operaţiune impozabilă care nu este scutită de taxa pe valoare adaugată, sau

care nu este supusă cotei reduse a taxei pe valoare adaugată.

Cota redusă de 9% a taxei pe valoare adaugată se aplică asupra bazei de impozitare, pentru

următoarele prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri:

-dreptul de intrare în castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de

arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii

-livrarea de manuale şcolare, carti, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate exclusiv

publicităţii

-livrările de proteze de orice fel şi accesoriile acestora, cu excepţia protezelor dentare

-livrările de produse ortopedice

-medicamente de uz uman şi veterinar

-cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv

închirierea terenurilor amenajate pentru camping.

Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuinţelor ca parte a

politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construită locuinţa

include şi amprenta la sol a locuinţei. Prin locuinţă livrată ca parte a politicii sociale se înţelege:

-livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept

cămine de bătrâni şi de pensionari

-livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept

case de copii şi centre de recuperare şi reabilitare pentru minori cu handicap

-livrarea de locuinţe care au o suprafaţă utilă de maximum 120 mp, exclusiv anexele

gospodăreşti, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depăşeşte suma de

380.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziţionate de orice persoană necăsătorită sau

familie

-livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, către primării în vederea

atribuirii de către acestea cu chirie subvenţionată unor persoane sau familii a căror situaţie

economică nu le permite accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în

condiţiile pieţei.

Din 2001, odată cu începerea negocierilor cu U.E. în domeniul impozitării, România s-a

angajat să transpună în legislatia naţională Directivele Europene în domeniul impozitelor pe cifra de

afaceri şi totodată a taxei pe valoare adaugată. În prezent, la nivelul anului 2010, fiind membră U.E.,

22

România este nevoită să aplice întocmai toate reglementările europene. Astfel, vechea legislaţie în

domeniul TVA a fost abrogată şi înlocuită cu noua legislaţie armonizată, care prezintă o serie de

avantaje dar şi dezavantaje. O importantă modificare în domeniu o reprezintă desfiinţarea barierelor

vamale între statele membre U.E., acest lucru având ca efect eliminarea controlului vamal al

mişcării bunurilor între aceste state. Astfel, în acest context, putem spune ca noţiunile de “export” şi

“import” dispar, fiind înlocuite cu noţiunile de “livrare intracomunitară” – în locul exportului- şi

“achiziţie intracomunitară” – în locul importului.

În Codul Fiscal din 2010 Legislaţia TVA este cuprinsă la TITLUL VI, alcătuit din XV

capitole ce cuprind numeroase articole de lege. O parte din aceste articole s-au păstrat, dar începând

cu anul 2007, atunci când România a aderat la UE, Codul Fiscal a venit cu o serie de modificări şi

completări cu privire la taxa pe valoare adaugată, impuse de necesitatea armonizării legislative.

Capitolul III: Studiu comparativ privind TVA în statele membre UE

3.1. Caracteristici geografice referitoare la aplicarea TVA în statele membre ale Comunităţii

Cu toate eforturile Consiliului Uniunii Europene privind armonizarea taxei pe valoarea

adăugată în statele membre, din motive economice, politice sau administrative, reglementările

impuse de Directiva 2006 / 112 / CE nu se aplică în unele teritorii care fac sau nu parte din teritoriul

vamal al Comunităţii.

Insulele Faeroe şi Groenlanda, care aparţin de Danemarca, nu fac parte din Uniunea

Europeană. În consecinţă, normele de aplicare a TVA diferă faţă de restul ţării. Acelaşi lucru se

întămplă şi în cazul Germaniei, privind insula Heligoland şi teritoriul Busingen. Spre deosebire de

acestea, în Finlanda, insulele Aland nu sunt incluse în sfera de aplicare a TVA, deşi acestea fac

parte din teritoriul vamal al comunităţii.

În ceea ce priveşte Grecia, cotele TVA au fost majorate de la 19%, 8% si respectiv 4% la

21%, 10% si 5% la 15.03.2010 ca o măsură suplimentară pentru ţinerea sub control a deficitului

bugetar.

23

Muntele Athos este regiune autonomţ şi este exclus de la aplicarea TVA.

În cazul Spaniei, Insulele Canare (care fac parte din teritoriul vamal), Ceuta şi Melilla (care

nu fac parte) sunt exceptate de la reglementările TVA valabile în restul teritoriului.

În Franţa, cote speciale se aplică în Corsica şi departamentele franceze de peste mări.

Astfel, cota de 0,90% se aplică unor spectacole de teatru sau de circ şi vânzărilor de carne

vie sau de porc către persoane neobligate la plata taxei.

Cota de 2,10% se aplică bunurilor livrate în Corsica pentru care se aplică cote reduse pe

teritoriul de uscat al Franţei.

În departamentele franceze de peste mări se aplică o cotă redusă de 2,10% şi o cotă standard

de 8,5%. Excepţie face Guiana Franceză.

Bunurile şi serviciile furnizate către şi din Principatul Monaco sunt considerate ca fiind

furnizate către şi din Franţa.

Asemănător cu Franţa, Portugalia a redus cotele diferite de TVA practicate în Insulele

Azore şi Madeira. Aşadar, întîlnim o cotă foarte redusă de 4%, una redusă de 8% care este egală cu

cea parking, şi o cotă standard de 15%, în condiţiile în care statul nu practică în rest cota foarte

redusă, cotele reduse sunt de 5% şi 12%, cota standard de 21% iar cota parking de 12%.

Trei teritorii din Italia nu fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii: Livigno, Campione

d’Italia şi apele italiene ale Lacului Lugano. Din această cauză reglementările fiscale ale statului

italian nu se aplică.

În Cipru, tranzacţiile care îşi au originea sau care sunt destinate Zonei Bazei Suverane a

Regatului Unit din Akrotiri şi Dhekelia sunt tratate ca tranzacţii care îşi au originea sau care sunt

destinate Republicii Cipru. Aplicarea acquis-ului este suspendată în acele zone în care Guvernul nu

îşi exercită controlul efectiv.

Tot o dependenţă a Regatului Unit este şi Insula Man, situată în Marea Irlandei. Deşi

această insulă nu aparţine nici de Regatul Unit şi nici de Uniunea Europeană, bunurile şi serviciile

furnizate către sau din Insula Man sunt privite ca fiind furnizate către sau din Regat.

În Austria, o abatere de la cota standard de 20% întâlnim în Jungholz şi Mittelberg, unde

aceasta scade cu un punct procentual.

24

3.2. Evoluţia cotelor de TVA în statele membre UE 1

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit relativ recent în peisajul sistemelor fiscale din

statele lumii. Apărută în Franţa în 1954, în sfera sa de acţiune erau incluse serviciile şi comeţul cu

ridicata, pentru ca ulterior sfera sa de aplicare să fie extinsă şi asupra altor activităţi, în special

comerţul cu amănuntul.

Dat fiind faptul că statele care au introdus TVA-ul la sfârşitul anilor 1960, începutul anilor

1970 au o experienţă mai vastă în ceea ce priveşte aplicarea şi fluctuaţiile impozitului, acestea se

consideră a face parte din prima generaţie a TVA-ului.

În Franţa, în intervalul 1968 – 1972, nivelul cotei standard înregistrează o creştere

semnificativă de la 16, 66% la 23%, cea mai ridicată cotă întâlnită în Franţa. iar în anii următori o

scădere de 4-5 puncte procentuale, menţinându-se constant până în 1995, la 18,6%. Cota nu a variat

mult până în prezent, din anul 2000 stagnând la nivelul de 19,6%. În ceea ce priveşte cotele reduse şi

foarte reduse, Franţa se remarcă prin faptul ca a practicat simultan un număr de cinci cote, variind

între 2,1% şi 13%. În prezent doar două mai sunt folosite, cea de 2,1% introdusă în 1986 şi o cotă de

5,5% introdusă în 1982.

Urmând modelul Franţei, taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă în Comunitatea

Economică Europeană (pe atunci formată din şase membri fondatori) prin primele două „Directive

TVA” adoptate la 11 Aprilie 1967 şi în Danemarca.

Danemarca se remarcă prin faptul că a adoptat o singură cotă de TVA, care la 1 Ianuarie

1968 era de 10%. Pe parcursul evoluţiei nu a înregistrat diminuări, ci doar creşteri progresive,

ajungând în anul 2000 la valoarea de 25% valabilă şi astăzi. Singurii ani în care Danemarca a utilizat

o cotă redusă au fost în 1975 - 1976, cu valoarea de 9,25%.

În Germania cota standard (10%) şi cea redusă (5%) adoptate la 1 Ianuarie 1968 au

înregistrat creşteri până la 16% si 7%. In 01.01.2007 cota standard a fost modificată din nou la 19% ,

înregistrând o creştere cu trei puncte procentuale.

În mod asemănător, o creştere a cotei standard de TVA se înregistrează şi în Luxemburg, de

la 8% în 1970, la 15% în 1992. Iniţial optând pentru o cotă redusă de 12%, în prezent sunt folosite

două, de 3% şi 6%.

1 Evoluţia cotelor de TVA în statele membre UE este prezentată în ANEXA IV

25

În Olanda, creşterile şi reducerile cotei standard de TVA au determinat o evoluţie a acesteia

între 12% şi 20%, ajungând începând cu 1 Ianuarie 2001 la 19%. Cota redusă a înregistrat o creştere

de la 4% la 6%.

Belgia a introdus taxa pe valoarea adăugată în anul 1971, când cota standard înregistra

valoarea de 18%. Aceasta ulterior a înregistrat o scădere cu două puncte procentuale, apoi o creştere

progresivă până la nivelul valabil şi astăzi de 21%. Cota redusă de 6% adoptată în anul 1971 se

menţine şi astăzi, pe lângă ea fiind introdusă şi o a doua cotă de 12%.

Dintre membrii fondatori ai Comunităţii Economice Europene, Italia introduce taxa pe

valoarea adăugată cel mai târziu, în anul 1973, când cota standard înrergistra valoarea de 12%.

Nivelul acesteia s-a menţinut constant o perioadă scurtă de timp, după care a început să crească până

la nivelul înregistrat astăzi de 20%. Italia se mai remarcă prin faptul că, asemănător cu Franţa, a

folosit de-alungul timpului un număr maxim de cinci cote reduse, variind între 1% şi 12%. În

prezent doar două cote de 4% şi 10% sunt folosite.

Urmând exemplul Comunităţii Economice Europene, alte patru state, şi anume Suedia,

Irlanda, Austria şi Marea Britanie au introdus impozitul făcând parte din prima generaţie a taxei pe

valoarea adăugată.

În Suedia a fost introdusă în anul 1969, când cota standard înregistra valoarea de 11,11%.

Nivelul cotei a înregistrat o creştere foarte mare de-alungul timpului, cu 14 puncte procentuale,

ajungând astăzi la 25%, maximul admis de legea Uniunii Europene. Cotele reduse au variat foarte

mult între 2,04 şi 21%, cea mai mare variaţie întâlnită, ajungând astâzi la nivelul de 6% şi 12%.

Câteva caracteristici deosebesc Irlanda de restul statelor europene. În primul rând, este

statul care a înregistrat cele mai mari variaţii ale cotelor reduse, între 1% şi 23%. Astăzi sunt folosite

două, de 4,8% şi 13,5%. În al doilea rând, este singurul stat european care a practicat de-alungul

timpului două cote standard, de 23% şi 35%, în perioada 1983 – 1985. Cota de 35% este de

asemenea cea mai mare întâlnită în statele europene. Astăzi cota standard înregistrează valoarea de

21%, valoare care s-a menţinut relativ constantă încă din 1991.

În Austria taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă în anul 1973, şi până în prezent a

suferit mici modificări, în sensul creşterii atât a cotei standard cât şi a cotei reduse. Cota standard a

crescut de la 16% la 20%, iar cota redusă de la 8% la 10%, iar cota parking este in prezent de 12%.

Marea Britanie a înregistrat variaţii semnificative de la introducerea taxei în 1973. De la

nivelul iniţial de 10%, s-a înregistrat o scădere şi apoi o creştere până la nivelul de 17,5% practicat

26

astăzi. Marea Britanie se deosebeşte de restul ţărilor din prima generaţie prin faptul că introducerea

cotei reduse a avut loc foarte târziu, abia în anul 1995, când înregistra valoarea de 8%. Ulterior

aceasta a scăzut cu trei punce procentuale la 5%.

În statele care aparţin de prima generaţie a introducerii taxei pe valoarea adăugată, se

remarcă o tendinţă generală de creştere a nivelului cotelor acestui impozit, imediat după ce a fost

introdus. Excepţie fac Belgia şi Marea Britanie, unde s-a manifestat o tendinţă de scădere imediată,

apoi de creşteri progresive. Drept urmare, nivelul cotelor practicat astăzi în toate aceste state este

mult mai ridicat faţă de cel practicat iniţial.

În ceea ce priveşte cotele reduse, nu se poate vorbi de o tendinţă generală de creştere sau de

reducere, fiecare stat practicând într-o anumită perioadă un număr diferit de cote (cinci în cazul

Franţei şi Italiei), la o valoare de asemenea diferită. Dintre aceste state se remarcă totuşi Danemarca,

stat care nu a practicat cota redusă decât pe o perioadă de 6 luni, şi Marea Britanie, care a optat

iniţial doar pentru cota standard, introducând cota redusă abia după 22 de ani.

După introducerea TVA în Marea Britanie se remarcă o perioadă de 13 ani în care procesul

de introducere a impozitului a stagnat, fiind apoi continuat de Spania şi Portugalia (odată cu

aderarea la Uniunea Europeană), Grecia şi Ungaria.

În Spania în anul introducerii, cota standard înregistra o valoare de 12%, şi a cunoscut o

creştere de-alungul timpului până la nivelul de astăzi de 16%. Optând iniţial pentru o singură cotă

redusă de 6%, astăzi se folosesc două, de 4% şi 7%.

Situaţia din Portugalia a fost similară celei din Spania. De la nivelul iniţial de 16% s-a

înregistrat o creştere de patru puncte procentuale până în prezent. Utilizând iniţial doar o cotă redusă

de 8%, în prezent se folosesc două, de 5% şi 12%.

În Grecia se remarcă în anul imediat introducerii o scădere a cotei standard cu două puncte

procentuale, apoi o creştere până în anul 2005 când a atins nivelul de 19%. Grecia de asemenea a

folosit două cote reduse a căror tendinţă a fost de creştere până la 5% şi 10%. In prezent cota

standard este de 21%.

Ungaria a optat iniţial pentru o cotă standard de 25% pe care a practicat-o până în anul 2006,

când a fost diminuată cu 5 puncte procentuale. La 01.07.2009 cota standard a revenit la 25%. Cota

redusă a înregistrat fluctuaţii,pronind de la nivelul iniţial de 15%. In prezent sunt utilizate doua cote

reduse de 5% si 18%.

27

După anul 1990, tot mai multe state au inclus taxa pe valoarea adăugată în cadrul sistemelor

fiscale naţionale proprii. Intervalul de timp de la introducere până în prezent nefiind foarte mare,

nivelul cotelor nu a variat foarte mult. Cel mai bun exemplu în acest caz îl constituie Polonia, unde

cotele reduse de 3% şi 7% şi cota standard de 22% adoptate în 1993 sunt valabile şi astăzi. Acelaşi

lucru se poate spune şi despre Cipru, Letonia, Lituania şi Finlanda, ţări în care cota standard nu a

suferit modificări de la introducere, variaţii înregistrându-se doar în cazul cotelor reduse.

În Cehia şi Slovacia se observă o relaxare fiscală din punct de vedere al TVA-ului, cota

standard reducându-se de la 23% la 20% Cehia, respectiv 19% in Slovacia. In ambele tari cota

redusa se situeaza la nivelul de 10%

Pe de altă parte, în Slovenia (ţară care a introdus taxa pe valoarea adăugată cel mai târziu –

în 1999), Estonia şi Malta nivelul cotei standard a înregistrat o creştere, cea mai semnificativă în

cazul Estoniei, de la 10% la 20% în prezent. Cota redusă a stagnat la nivelul de 5% Malta, in Estonia

a inregistrat o crestere de la 5%la 9%, iar în Slovenia o creştere de la 8% la 8,5%.

În cele din urmă, în Bulgaria şi România s-a manifestat fenomenul de creştere a cotei

standard şi apoi de reducere, per total înregistrând o mică creştere. România foloseşte cota redusă

încă din 1995, care a înregistrat o variaţie de două puncte procentuale având astăzi valoarea de 9%.

Cota redusă este un impozit nou pentru Bulgaria, introducerea acesteia având loc la 1 Ianuarie 2007

in valoare de 7%. În cazul României pe 04.12.2008 a fost introdusă o a doua cotă redusă de 5%

pentru achiziţiile de locuinţe livrate ca parte a politicii sociale.

De-alungul timpului, numărul cotelor de impozitare a diferit de la un stat la altul, în general

practicându-se o cotă standard şi maxim două cote reduse. Însă opt state se diferenţiază prin faptul

că au practicat şi o cotă sporită de TVA, Nivelul minim de 12,5% a fost atins în Marea Britanie (în

condiţiile în care cota standard era de 8%), urmat apoi de 18% în Italia (în condiţiile în care cota

standard se situa tot la valoarea de 8%). Cotele cele mai ridicate s-au practicat în Irlanda (40%),

Italia (38%), Grecia (36%). Belgia, Spania şi Franţa au atins un maxim de 33%, în timp ce

Portugalia a menţinut constant nivelul la 30%. Această cotă nu se mai practică în prezent.

Cota parking, a cărei sferă de aplicare cuprinde în general combustibilii, serviciile turistice şi

anumite băuturi alcoolice a fost de asemenea utilizată în cadrul sistemelor fiscale ale anumitor ţări.

Ţări precum Franţa, Italia şi Anglia au renunţat pe parcurs la cotă, în timp ce Belgia, Irlanda,

Austria, Portugalia şi Luxemburg încă o practică, la un nivel de 12% (exceptând Irlanda – 13,5%).

28

3.3. Cote ale TVA utilizate în prezent şi sfera de aplicare a acestora 2

3.3.1. Cota standard

Reglementările Uniunii Europene în vigoare, actualizate prin Directiva 2006 / 112 / CE din

data de 28 Noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată impun o cotă

standard care să se situeze între 15% şi 25%. Politica fiscală europeană nu poate viza şi nu are

dreptul să impună o standardizare la nivelul sistemelor fiscale ale statelor membre, de aceea cotele

diferă de la o ţară la alta.

C o te le s ta n d a r d d e T V A in s ta te le m e m b r e

2 0 2 1 2 0 2 0

1 5

2 5

2 02 2

1 9 . 61 92 1 2 1 2 0 2 1 2 1

1 51 81 7 . 5

1 92 2

2 0

2 4

1 9 2 0

1 6

2 5 2 5

0

5

1 0

1 5

2 0

2 5

3 0

A T B E B G C Z C Y D K E E F I F R D E E L IE IT L V L T L U M TU K N L P L P T R O S K S I E S S E H U

T a r a

Valo

are

C o t a T V A

Sursa : European Commission: VAT Rates applied in the member states of the European Communitz

Se remarcă faptul că numai în Cipru şi Luxemburg se practică cota standard de TVA la

valoarea minimă impusă de Uniunea Europeană (15%), explicaţia fiind legată de declararea acestor

state ca făcând parte din zona paradisurilor fiscale cu fiscalitate scăzută. Apropiată de minim este şi

cota practicată în Spania de 16% . Pe de altă parte, în Danemarca, Ungaria şi Suedia, cota standard

se ridică la maximul impus de Uniunea Europeană de 25%, fiind urmate de Romania 24%, Polonia

şi Finlanda (22%)

2 Cotele de TVA valabile de la 1 Ianuarie 2010 sunt prezentate în ANEXA I

29

În restul statelor europene cota este apropiată de nivelul mediu înregistrat în UE, de 19,5%.

Pur întâmplător, Franţa practică o cotă cea mai apropiată de cea medie, de 19,6%.

Statele care se situează sub această medie sunt Germania, Malta, Olanda, Slovacia şi Marea

Britanie. De cealaltă parte se află Grecia, Letonia, Lituania, Estonia, Cehia, Belgia, Bulgaria,

Irlanda, Italia, Ungaria, Austria, Portugalia, şi Slovenia.

Cota standard se aplică tuturor operaţiunilor impozabile, cu excepţia celor scutite da taxa pe

valoare adăugată şi celor asupra cărora se aplică celelalte cote existente în acest moment.

3.3.2. Cotele reduse 3

Legea europeană dă dreptul statelor membre să practice una sau două cote reduse care însă

nu pot fi mai mici de 5%, acesta fiind principalul criteriu de diferenţiere. Doar şapte state din cele 27

care fac parte din Uniunea Europeană practică două cote reduse, dintre acestea făcând parte Belgia,

Cipru, Lituania, Luxemburg, Portugalia, Finlanda şi Suedia.

C o te le redu se d e T V A in statele m em bre

10

67

10

5

98

5 .57

10

13 .5

10 10

56

5 56

75 5

6

8.57

65

12

8

12

9

12 12

910

12

18

02468

101214161820

A T B E B G CZ CY DK E E FI FR D E E L IE IT LV LT LU M T UK N L P L P T RO S K S I E S S E HU

T a ra

Val

oare C ota redus a 1

C ota redus a 2

Sursa : European Commission: VAT Rates applied in the member states of the European Communitz

Cele mai mici cote se înregistrează în Cipru, 5% şi 8%, cauza fiind aceeaşi ca şi în cazul

cotei standard, urmat de Lituania (5% şi 9%), iar cele mai mari în Finlanda 8% şi 12%. Suedia,

Luxemburg şi Belgia utilizează aceleaşi cote de 6% şi 12%, în timp ce în Portugalia prima cotă

scade cu un punct procentual.

3 Sfera de aplicare a cotelor reduse este prezentată în ANEXA II

30

Statele care au optat pentru o singură cotă încadrează nivelul acestia între minimul de 5%

impus de Uniunea Europeană şi un maxim de 13,5%. Minimul se întâlneşte în Ungaria, Malta şi

Marea Britanie, iar valoarea maximă în Irlanda.

Valori apropiate de minim întâlnim în Franţa (5,5%) şi Olanda (6%), în timp ce în Bulgaria,

Germania, Spania şi Polonia cota este de 7%. În restul statelor cota este apropiată, variind între 8,5%

şi 10%.

Singurul stat care nu a optat pentru cota redusă este Danemarca.

Sfera de aplicare a acestor cote este inclusă în Anexa III a Directivei 2006 / 112 / CEE..

Statele membre pot aplica una sau două cote reduse de minim 5% livrărilor de bunuri sau prestărilor

de servicii din categoriile următoare:

1. Alimentele (inclusiv băuturi, cu excepţia băuturilor alcoolice) destinate consumului uman şi

animal; animalele vii, seminţele, plantele şi ingredientele utilizate în mod normal în prepararea

alimentelor; produsele utilizate în mod normal pentru a completa sau înlocui alimentele;

2. Furnizarea apei;

3. Produsele farmaceutice de tipul celor utilizate pentru îngrijirea sănătăţii, prevenirea bolilor şi

ca tratament în scopuri medicale şi veterinare;

4. Echipamentele medicale, materialele auxiliare şi alte aparate destinate atenuării sau tratării

handicapurilor, pentru utilizarea personală exclusivă a persoanelor cu handicap, inclusiv repararea

respectivelor bunuri, şi livrarea de scaune de copii pentru automobil;

5. Transportul de persoane şi al bagajelor acestora;

6. Livrarea, inclusiv împrumutul de către librării, a cărţilor (inclusiv broşuri, pliante şi

imprimate similare, albume, cărţi de desenat sau de colorat pentru copii, partituri imprimate sau în

manuscris, hărţi şi hărţi hidrografice sau similare), ziare şi periodice, altele decât materialele

destinate în totalitate sau în mod predominant publicităţii;

7. Dreptul de intrare la spectacole, teatre, circuri, târguri, parcuri de distracţii, concerte, muzee,

grădini zoologice, cinematografe, expoziţii şi manifestări şi instituţii culturale similare;

8. Receptarea serviciilor de radiodifuziune şi televiziune;

9. Furnizarea de servicii de către scriitori, compozitori şi artişti-interpreţi sau executanţi sau

drepturile de autor de care beneficiază;

10. Livrarea, construirea, renovarea şi transformarea locuinţelor, ca parte a politicii sociale;

31

11. Livrarea de bunuri şi prestarea de servicii de tipul celor utilizate în producţia agricolă, cu

excepţia bunurilor de capital, precum utilajele sau clădirile;

12. Cazarea în hoteluri şi unităţi similare, inclusiv cazarea pentru vacanţă şi închirierea unor

locuri în campinguri sau pe terenuri destinate parcării rulotelor;

13. Drepturile de intrare la evenimente sportive;

14. Drepturile de utilizare a instalaţiilor sportive;

15. Livrarea de bunuri şi prestarea de servicii de către organizaţii recunoscute ca având un

caracter social de către statele membre şi angajate în activităţi de asistenţă şi securitate socială, în

măsura în care respectivele operațiuni nu sunt scutite de plata TVA;

16. Prestarea de servicii de către pompele funebre şi crematorii, precum şi furnizarea de bunuri

conexe;

17. Serviciile de îngrijire medicală şi dentară şi de tratament termal, în măsura în care serviciile

respective nu sunt scutite de plata TVA;

18. Prestarea de servicii furnizate pentru curăţarea străzilor, colectarea şi tratarea deşeurilor

menajere.

Statele membre sunt îndreptăţite să aplice cotele reduse doar asupra bunurilor şi serviciilor

enumerate mai sus. Ele au doar dreptul, dar nu şi obligaţia de a aplica aceste cote, de aceea unele au

recurs şi la aplicarea cotei foarte reduse, cotei standard sau a scutirilor cu sau fără drept de deducere

a TVA achitate în etapa anterioară. În consecinţă, sfera de aplicare a cotei reduse diferă foarte mult

de la o ţară la alta.

Spre exemplu, în Bulgaria, Danemarca, Luxemburg, Ungaria, Malta, Slovacia şi Marea

Britanie, cotele reduse sunt aplicate la un nivel foarte restrâns.

Bulgaria aplică cota redusă de 7% doar serviciilor de cazare în hoteluri, cu condiţia să facă

parte dintr-un pachet turistic, în rest utilizând doar cota standard.

Danemarca este singurul stat care nu practică o cotă redusă, în consecinţă aplică scutiri cu

sau fără drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară în cazul transportului de pasageri,

ziarelor, drepturior de autor, intrării la evenimentele sportive şi serviciilor medicale şi dentare, iar în

toate celelalte aplică o cotă standard.

Asemănător este cazul Ungariei şi Slovaciei, care preferă cota redusă doar pentru produsele

farmaceutice, echipamentele pentru persoane cu dezabilităţi şi cărţi. În rest se aplică cota standard şi

scutiri cu sau fără drept de deducere.

32

Malta a optat pentru cota redusă doar asupra cărţilor, ziarelor şi cazărilor în regim hotelier, în

timp ce Marea Britanie doar asupra echipamentelor medicale (scaune de copii pentru automobil) şi

renovarea şi întreţinerea locuinţelor.

Luxemburg pentru toate bunurile şi serviciile prevăzute în Anexa III a Directivei 2006 / 112 /

CEE practică o cotă foarte redusă de 3%.

Pe de altă parte Belgia, Cehia, Grecia, Polonia, Slovenia au o sferă de acţiune foarte mare a

cotei reduse. În Belgia cota dominantă este cea de 6%, şi numai produselor alimentare, serviciilor de

televiziune, serviciilor sociale privind locuinţele şi bunurilor utilizate în producţia agricolă li se

aplică cota de 12%. Cehia doar în cazul serviciilor de radiodifuziune şi televiziune aplică scutiri şi

cota standard, în rest utilizând-o pe cea redusă de 10%. Grecia nu aplică cota redusă pentru livrarea

de cărţi, ziare şi periodice, iar Polonia pentru serviciile de asistenţă şi securitate socială.

În celelalte state sfera de aplicare a cotei reduse depinde de politica fiscală a fiecăruia. Se

remarcă totuşi o aplicare foarte mare în rândul livrărilor de cărţi, ziare şi periodice, cazărilor în

regim hotelier, alimentelor, drepturilor de intrare la spectacole şi echipamentelor medicale.

Livrările de bunuri şi prestările de servicii cu privire la asistenţa socială precum şi serviciile

de îngrijire medicală şi dentară sunt de regulă operaţiuni scutite de plată a TVA, din această cauză

doar 7-8 state aplică asupra lor cota redusă. De asemenea statele preferă aplicarea de cote standard şi

scutiri asupra serviciilor de radiodifuziune, televiziune şi funerare şi asupra drepturilor de utilizare a

instalaţiilor sportive, în defavoarea celei reduse.

3.3.3. Cotele foarte reduse 4

Cotele foarte reduse de TVA in statele membre

2.1

5 4.8

4

3

4

00.5

11.5

22.5

33.5

44.5

55.5

FR EL IE IT LU ES

Tara

Valo

are

Cota foarte redusa

Sursa : European Commission: VAT Rates applied in the member states of the European Communitz

4 Sfera de aplicare a cotelor foarte reduse este prezentată în ANEXA III

33

Potrivit legislaţiei europene în vigoare, statele care, la 1 ianuarie 1991, acordau scutiri cu

drept de deducere a TVA achitate în etapa anterioară (cota zero) sau aplicau cote reduse inferioare

valorii minime stabilite la 5% pot continua să acorde scutirile sau să aplice cotele reduse respective,

cu condiţia să fie în conformitate cu legislaţia comunitară şi să fi fost adoptate din motive sociale

clar definite şi în favoarea consumatorului final.

Doar 7 state au optat pentru cote foarte reduse, valorile acestora fiind de 2,1% în Franţa, 3%

în Luxemburg şi Polonia, 4% în Spania şi Italia, Irlanda 4,8%, iar valoarea maxima o intalnim in

Grecia 5%.

Polonia aplică cota foarte redusă de 3% asupra unor produse alimentare şi a celor folosite în

activitatea agricolă, iar Irlanda doar asupra produselor alimentare, spre deosebire de Luxemburg

unde sfera de aplicare cuprinde toate bunurile şi serviciile prevăzute în Anexa III a Directivei 2006 /

112 / CE.

În general, celelalte state aplică cota foarte redusă pentru livrările de cărţi, ziare şi periodice,

produsele farmaceutice şi serviciile de întreţinere şi reparaţie a locuinţelor.

3.3.4. Cota zero

Ţările şi operaţiunile în care se aplică cota zero de TVA au fost descrise în articolul 28 din

Directiva a VI-a CEE din data de 17 Mai 1977. În majoritatea ţărilor sfera de aplicare este foarte

redusă, excepând Marea Britanie, Irlanda şi Malta.

Ţările şi operaţiunile supuse cotei zero de TVA sunt următoarele:

Belgia şi Danemarca - vânzarea de ziare cu apariţie de cel puţin o dată pe lună şi care

cuprind informaţii de interes general şi vânzarea unor produse reciclabile.

Polonia, Finlanda şi Suedia - vânzarea de cărţi şi periodice specializate; servicii de tipărire

pentru membrii organizaţiilor non-profit şi vânzarea medicamentelor către spitale sau importate cu

scopul de a fi vândute către spitale.

Italia – vânzările de aur neprelucrat, în lingouri; vânzările de teren ce nu pot fi utilizate drept

teren construibil şi vânzările de metale feroase şi neferoare.

34

Cipru – vânzările de alimente şi băuturi destinate consumului uman (exclusiv preparatele

din alimentaţia publică, băuturile alcoolice, îngheţata, ciocolata, fursecurile, biscuiţii) şi vânzările de

produse farmaceutice, medicamente şi vaccinuri.

În Irlanda, Marea Britanie şi Malta, următoarele operaţiuni sunt supuse aplicării cotei

zero:

• vânzările de alimente şi băuturi destinate consumului uman şi animal (exclusiv preparatele

din alimentaţia publică, băuturile alcoolice, îngheţata, ciocolata şi hrana animalelor de casă)

• vânzările de seminţe, plante şi material săditor utilizate pentru producţia alimentelor

• vânzările de animale vii utilizate pentru producţie sau sacrificate pentru obţinerea de

alimente

• vânzările de produse medicale şi farmaceutice pentru uz uman şi veterinar

• vânzările de aparate medicale şi aparate pentru persoanele cu handicap, exclusiv protezele

dentare, aparatele auditive şi ochelarii

• vânzările de apă, exclusiv apa furnizată întreprinderilor, apa distilată şi apa minerală

• vânzările de îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru copii

Pe lângă acestea, în Marea Britanie mai sunt supuse cotei zero:

• vânzările de cărţi, ziare, periodice;

• construcţia de imobile rezidenţiale;

• vânzările sau donaţiile caritabile;

• vânzările de benzi magnetice şi filme pentru Institutul Naţional pentru Nevăzători;

• vânzările de radio-receptoare pentru nevăzători;

• transportul de persoane cu orice mijloc, cu o capacitate de până la 12 persoane;

• transportul de persoane din sau în alte locuri în afara statului;

• vânzările de caravane şi case plutitoare;

• vânzările de ghete şi căşti de protecţie pentru activităţile industriale;

• vânzările de motociclete şi căşti pentru motociclişti şi publicaţiile bancare.

Statele membre de asemenea aplică cota zero de TVA asupra exporturilor (datorită aplicării

principiului destinaţiei), livrărilor intracomunitare de bunuri şi transportului internaţional fie

maritim, aerian sau feroviar.

35

3.3.5. Cota parking

Cotele parking de TVA in statele membre

12 12

13.5

12 12

11

11.5

12

12.5

13

13.5

14

AT B E IE LU PT

Ta ra

Val

oare

Cota park ing

Sursa : European Commission: VAT Rates applied in the member states of the European Communitz

Cinci ţări membre, şi anume Belgia, Irlanda, Luxemburg, Austria şi Portugalia au recurs la

aplicarea unei cote parking asupra anumitor bunuri şi servicii în funcţie de politica fiscală proprie,

cotă care este egală cu cea redusă, exceptând Austria unde este mai mare cu două procentuale. În

Belgia, Luxemburg, Austria şi Polonia cota este de 12%, iar în Irlanda 13,5%.

Sferă de aplicare mică întâlnim în Austria (vinuri din producţia fermelor) şi Belgia (produse

energetice cum ar fi cărbunii şi combustibilul solid rezultat din aceştia şi cauciucuri).

În Luxemburg, cota parking de 12% se foloseşte pentru: anumite vinuri; combustibili

minerali solizi; produse folosite pentru curăţare; publicaţiile turistice; articole de îmbrăcăminte

executate de către croitori; păstrarea şi administrarea garanţiilor etc.

În Portugalia se aplică pentru vinuri; utilaje exclusiv sau în pricipal destinate agriculturii şi

maşinării sau alte echipamente destinate colectării de energie solară, eoliană şi geotermală precum şi

a altor forme de energie alternativă.

Sferă mai largă de aplicare întâlnim în Irlanda, printre care: energia pentru încălzit şi

iluminat; bunurile mobile utilizate pentru construcţia sau întreţinerea bunurilor imobile; vânzarea de

bunuri imobile; servicii constând în curăţarea,repararea şi întreţinerea proprietăţilor imobiliare;

servicii turistice sau cele legate de fotografie; opere de artă şi antichităţi; şcoli de şoferi şi servicii

profesionale furnizate de chirurgi veterinari.

36

3.4. Ponderea TVA în Produsul Intern Brut şi în totalul veniturilor fiscale în statele membre ale Uniunii Europene

Taxa pe valoarea adăugată contribuie împreună cu alte impozite indirecte şi directe la

formarea Produsului Intern Brut şi a veniturilor fiscale în statele unde este percepută.

Deoarece are un caracter universal (se aplică asupra tuturor bunurilor şi serviciilor din

economie rezultate din activitatea curentă de exploatare şi din activitatea financiară de fructificare a

capitalurilor disponibile) cât şi un caracter neutru (se aplică în fiecare stadiu al circuitului

economic), este impozitul indirect cu cea mai mare pondere în Produsul Intern Brut, de aceea statele

sunt obligate să verse o parte din încasări la bugetul Uniunii Europene.

Încasările din TVA depind în principal de gradul de dezvoltare al statelor şi de nivelul

cotelor practicate.

3.4.1. Ponderea TVA în Produsul Intern Brut şi în totalul veniturilor fiscale în statele

mai puţin dezvoltate ale Uniunii Europene

Stat Membru 2004 2005 2006 2007

Bulgaria 10,7 / 32,4 12,1 / 35,7 12,4 / 37,4 12,1 / 35,4

Cehia 7,3 / 19,4 7,2 / 19,4 6,6 / 18,1 6,6 / 17,8

Cipru 9,1 / 27,2 9,7 / 27,4 10,4 / 28,5 11,3 / 27,2

Estonia 7,7 / 25,1 8,7 / 28,3 9,3 / 29,6 9,3 / 28,2

Grecia 6,8 / 21,7 6,8 / 21,5 7,1 / 22,8 7,2 / 22,6

Letonia 7,0/ 24,4 7,8 / 26,8 8,6 / 28,1 8,2 / 26,9

Lituania 6,5 / 22,9 7,1 / 25,0 7,6 / 25,9 8,2 / 27,4

Malta 7,4 / 22,4 8,3 / 24,5 8,0 / 23,8 7,7 / 22,2

Polonia 7,2 / 22,8 7,7 / 23,5 8,1 / 24,1 8,4 / 24,1

Romania 6,7 / 24,4 8,1 / 29,0 7,9 / 27,7 8,1 / 27,7

Slovacia 7,8 / 24,5 7,9 / 25,0 7,5 / 25,3 6,7 / 22,9

Slovenia 8,5 / 22,3 8,6 / 22,3 8,5 / 22,2 8,5 / 22,4

Ungaria 8,9 / 23,5 8,4 / 22,5 7,6 / 20,4 7,9 / 19,9

37

În statele mai puţin dezvoltate ale Uniunii Europene se remarcă o tendinţă generală de

creştere a ponderii TVA atât în Produsul Intern Brut cât şi în totalul veniturilor fiscale.

O cauză a acestei creşteri o reprezintă sporirea numărului de operaţiuni care sunt supuse

aplicării taxei pe valoarea adăugată, deci în consecinţă creşterea gradului de dezvoltare economică a

acestor state.

Ponderile TVA în PIB variază între 17,84% şi 28,95%. Cele mai mici ponderi se întâlnesc în

Malta, urmată de Cipru, iar cele mai mari în Bulgaria, Estonia şi Slovenia.

În privinţa veniturilor fiscale, acestea variază între 19,41% şi 37.38%. Cele mai mici ponderi

se întâlnesc tot în Malta, iar cele mai mari în Bulgaria, Estonia, Letonia şi România.

3.4.2. Ponderea TVA în Produsul Intern Brut şi în totalul veniturilor fiscale în statele

dezvoltate ale Uniunii Europene

Stat Membru 2004 2005 2006 2007

Austria 8.0 / 18.4 7.9 / 18.8 7.7 / 18.4 7.7 / 18.4

Belgia 7.3 / 15.4 7.2 / 15.7 7.4 / 16.0 7.6 / 16.2

Danemarca 9.8 / 19.9 10.1 / 19.9 10.3 / 20.8 10.4 / 21.4

Finlanda 8.5 / 19.6 8.7 / 19.8 8.6 / 19.9 8.3 / 19.4

Franţa 7.2 / 16.6 7.3 / 16.7 7.2 / 16.5 7.2 / 16.6

Germania 6.2 / 16.0 6.2 / 16.1 6.3 / 16.2 7.0 / 17.8

Irlanda 7.3 / 24.3 7.6 / 24.8 7.8 / 24.2 7.6 / 24.2

Italia 5.9 / 14.4 6.0 / 14.8 6.3 / 14.9 6.2 / 14.4

Luxemburg 6.00 / 16.2 6.09 / 16.2 5.44 / 16.0 5.22 / 15.9

Marea Britanie

6.0 / 19.3 6.1 / 18.5 5.7 / 18.0 5.8 / 18.1

Olanda 7.3 / 19.4 7.2 / 19.2 7.4 / 18.9 7.6 / 19.4

Portugalia 8.0 / 23.5 8.7 / 24.9 8.8 / 24.7 8.8 / 23.9

Spania 6.1 / 17.6 6.3 / 17.7 6.4 / 17.5 6.1 / 16.5

Suedia 8.9 / 18.3 9.2 / 18.5 9.1 / 18.6 9.2 / 19.1

3.5. Livrări şi achiziţii intracomunitare

38

3.5.1.Cazul I

Sigma SRL, o persoană impozabilă română înregistrată pentru scopuri de TVA conform art. 153 CF,

vinde calculatoare lui ARS SA, o persoană impozabilă stabilită in Ungaria. ARS SA revinde

calculatoarele unui client stabilit în România. Aceste calculatoare sunt transportate direct de la

sediul Sigama SRL din Bucuresti la sediul clientului român din Oradea.

Determinarea tratamentului TVA aplicabil operaţiunilor de mai sus se va face în felul următor:

Livrare între Sigma SRL şi ARS SA

Sigma SRL efectuează o operaţiune impozabilă, operaţiunea în sfera de aplicare a TVA fiind

livrarea de bunuri. Locul operaţiunii este considerat România, locul unde bunurile sunt puse la

dispoziţia firmei ARS SA, art. 132 (1)(c). Putem menţiona că pentru această operaţiune nu se acordă

scutire, iar Sigma SRL este obligată la plata TVA.

Livrare între ARS SA – clientul din Romania

ARS SA efectuează o operaţiune impozabilă, mai precis livrare de bunuri. Locul operaţiunii este

considerat in România, locul începerii transportului. Nu exista scutiri deoarece bunurile nu sunt

transportate în afara României. Persoana obligată la plata TVA este :

1. ARS SA în cazul în care clientul nu este persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă

stabilită in România (ARS SA trebuie să se înregistreze în România pentru scopuri de TVA conform

art. 153 CF)

2. Clientul(Sigma) în cazul în care este stabilit în România şi este persoană impozabilă sau

persoană juridică neimpozabilă şi ARS SA nu este stabilit în România şi nu este înregistrat conform

prevederilor art. 153 CF

3. ARS SA în cazul în care această firmă este înregistrată conform prevederilor art. 153 CF

În condiţiile în care ARS SA ar fi considerată o întreprindere mică în Ungaria, acest regim nu

va fi niciodată aplicat în alt SM decât acela unde persoana impozabilă este stabilită. În acest

caz, TVA va fi întotdeauna datorată în celalalt SM unde livrarea are loc, daca o altă excepţie

nu este aplicabilă.

3.5.2. Cazul II

39

A, o persoană impozabilă română inregistrată pentru scopuri de TVA conform art. 153 CF, vinde

doua calculatoare unei persoane impozabile obişnuite B, din Grecia. A expediază un calculator din

Bucuresti la sediul lui B din Atena şi un calculator la biroul lui B din Praga. Persoana impozabilă

din Grecia comunică lui A codul de TVA din Grecia pentru aceste livrari. Calculatoarele nu sunt

vândute în regimul marjei profitului pentru bunurile second-hand.

Livrarea A-B, din punctul de vedere al lui A

Persoana impozabilă este A, furnizorul român, iar operaţiunea în sfera TVA este livrarea

intracomunitară de bunuri. Locul livrării este în România, locul începerii transportului- art. 132 (1)

(a)CF. Se aplică scutire dacă se îndeplinesc doua condiţii: (1) transportul si (2) codul de tva al

cumpărăorului B(Grecia) din alt SM – art 143(2)(a) CF. În acest caz nici A nici B nu sunt obligate la

plata TVA.

Există şi obligaţii specifice: A trebuie să raporteze livrarea intracomunitară scutită în declaraţia sa

recapitulativă pentru livrări intracomunitare scutite.

Livrarea A-B, din punctul de vedere al lui B( client grec)

Persoana impozabilă este B, clientul grec, iar operaţiunea în sfera TVA este achiziţia

intracomunitară de bunuri. Locul achiziţiei este Grecia, SM care a emis codul de TVA (aplicarea

reţelei de siguranţă) dar şi Cehia- (al doilea calculator) locul unde se încheie transportul art.132(1)

CF (ulterior în Grecia B poate sa îşi storneze operaţiunea).

3.5.3. Cazul III

A, o persoană impozabilă română înregistrată pentru scopuri de TVA conform art. 153 CF,

achiziţionează un calculator de la o persoană impozabilă obişnuită înregistrată în scopuri de taxa B,

din Grecia. B expediază calculatorul din Atena la sediul lui A din Bucuresti. A îi comunică lui B

codul sau de TVA RO (art. 153).

Determinarea tratamentului TVA aplicabil operaţiunilor de mai sus se va face în felul următor:

Livrarea B-A, din punctul de vedere al lui A

Persoana impozabilă este A, cumpărătorul din România, iar operaţiunea în sfera TVA este achiziţia

intracomunitară de bunuri. Locul achiziţiei intracomunitare este România(locul încheierii

40

transportului – art 132(1) CF). Nu se aplică scutire iar persoana obligată la plata TVA este A (art

151 CF) dar taxarea este inversă.

Există şi obligaţii specifice: A va trebui să raporteze achiziţia intracomunitară în declaraţia

recapitulativă pentru achiziţiile intracomunitare în România.

3.5.4. Cazul IV

A, o persoană impozabilă română înregistrată pentru scopuri de TVA conform art. 153 CF,

achiziţionează televizoare noi de la o altă persoană impozabilă română B. B expediază televizoarele

din Atena la sediul lui A din Budapesta. A îi comunică lui B codul său de TVA din România.

Determinarea tratamentului TVA aplicabil operaţiunilor de mai sus se va face în felul următor:

Livrarea B-A, din punctul de vedere al lui B

Persoana impozabilă este B, furnizorul român, iar operaţiunea în sfera TVA este livrarea

intracomunitară de bunuri. Locul livrarii este Grecia (locul începerii transportului – corespondentul

art. 132(1)(a)CF). În Grecia va fi o scutire cu condiţia ca transportul din Grecia în România să fie

dovedit şi B sa primească un cod TVA valid altul decat din Grecia. În acest caz nici A nici B nu sunt

obligaţi la plata TVA.

Livrarea B-A, din punctul de vedere al lui A

Persoana impozabilă este A, cumpărătorul român, iar operaţiunea în sfera TVA este achiziţia

intracomunitară de bunuri. Locul achiziţiei intracomunitare este Ungaria (locul încheierii

transportului – art 132(1)(a)CF) şi (reţeaua de siguranţă) România(SM al codului de TVA) cu

excepţia în care A face dovada că achiziţia intracomunitară a fost supusă TVA în Ungaria (art.

130(2) si (4)CF). Se aplică scutire de la plata TVA(doar în cazul în care achiziţia intracomunitară

are loc în România nu se aplică). Nici A, nici B nu sunt obligaţi la plata TVA (doar în cazul în care

achiziţia intracomunitară are loc în România, A este obligat la plata TVA – art. 151 CF).

Există şi obligaţii specifice: în cazul în care achiziţia intracomunitară are loc în România, A va

trebui sa raporteze achiziţia intracomunitară în declaraţia recapitulativă pentru achiziţiile intra-

comunitare în România.

41

Concluzie

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit apărut relativ recent, dar care şi-a demonstrat

utilitatea fiind introdus treptat în cadrul sistemelor fiscale din statele membre ale Uniunii Europene

şi nu numai.

Caracteristica principală a taxei pe valoarea adăugată o constituie existenţa mai multor cote

de impozitare. Diferenţierea nivelului cotelor se face cu luarea în considerare a unor aspecte cum

sunt: sfera de aplicare a taxei, natura mărfurilor şi a serviciilor supuse impozitării, asigurarea

veniturilor pentru buget în coroborare cu politica dusă în domeniul cheltuielilor publice, asigurarea

protecţiei sociale pentru persoanele cu venituri mici etc.

Uniunea Europeană a făcut de-alungul timpului eforturi considerabile pentru armonizarea

impozitului, ceea ce priveşte sfera de aplicare, operaţiunile supuse impozitării, conţinutul bazei de

impunere, regimul cotelor de impunere, persoanele impozabile, locul impozitării, regimul

deducerilor şi operaţiunile scutite de taxă.

O mare parte din aceste obiective au fost realizate, însă se menţin diferenţe esenţiale cu

privire la numărul şi nivelul cotelor de impozitare, deoarece Uniunea Europeană nu are dreptul să

impună o standardizare la nivelul acestora. În consecinţă, nivelul şi numărul cotelor de impozitare

diferă foarte mult de la un stat la altul, în funcţie de politica fiscală proprie şi de necesităţile fiecărui

stat în parte.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit care s-a dovedit foarte eficient, căpătând în timp

cea mai mare pondere în Produsul Intern Brut al unui stat.

42

ANEXA 1 : LISTA COTELOR DE TVA APLICATE ÎN STATELE MEMBRE

Stat membru Cod Cota foarte redusă

Cota redusă Cota standard Cota parking

Austria AT - 10 20 12

Belgia BE - 6 / 12 21 12

Bulgaria BG 7 20 -

Cehia CZ - 10 20 -

Cipru CY - 5/8 15 -

Danemarca DK - - 25 -

Estonia EE - 9 20 -

Finlanda FI - 8 / 12 22 -

Franţa FR 2,1 5,5 19,6 -

Germania DE - 7 19 -

Grecia EL 5 10 21 -

Irlanda IE 4,8 13,5 21 13,5

Italia IT 4 10 20 -

Letonia LV - 10 21 -

Lituania LT - 5 / 9 21 -

Luxemburg LU 3 6 / 12 15 12

Malta MT - 5 18 -

Marea Britanie UK - 5 17,5 -

Olanda NL - 6 19 -

Polonia PL 3 7 22 -

Portugalia PT - 5 / 12 20 12

Romania RO 5/9 24 -

Slovacia SK - 6/10 19 -

Slovenia SI - 8,5 20 -

Spania ES 4 7 16 -

Suedia SE - 6 / 12 25 -

Ungaria HU - 5/18 25 -

43

ANEXA II : APLICAREA COTELOR REDUSE DE TVA PENTRU CATEGORIILE DE BUNURI ŞI SERVICII DESCRISE ÎN

ANEXA III A DIRECTIVEI 2006 / 112 / EC

0 = cota zero; [ex] = scutire

Categorie BE BG CZ DK DE EE EL ES FR IE IT CY LV LT LU HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK

1. Alimente 6 20 10 25 7 20 10 4 5,5 0 4 0 21 21 3 18 0 6 10 3 5 24 8,5 19 12 12 0

12 19 7 19,6 4,8 10 5 10 25 7 12 6 25 17,5

21 13,5 15 22 20

2. Furnizarea apei 6 20 10 25 7 20 [ex] 7 5,5 [ex] 10 5 21 21 3 25 0 6 10 7 5 24 8,5 19 22 25 0

10 21

3. Produse farmaceutice 6 20 10 25 19 9 10 4 2,1 0 10 0 10 5 3 5 0 6 20 7 5 9 8,5 10 8 25 0

5,5 10

21 21 16 19,6 20 15 19 20 0 17,5

4. Echipamente medicale pentru persoane cu disabilităţi

6 20 10 25 7 9 10 7 5,5 0 4 5 10 5 3 5 5 6 20 7 5 9 8,5 10 22 25 0

21 20 15 25 19 [ex] [ex]

Scaune de automobil pentru copii 21 20 10 25 19 20 21 16 19,6 21 20 15 21 21 15 25 18 19 20 7 5 24 20 19 22 25 5

5. Transportul de pasageri 6 20 10 [ex] 7 20 10 7 5,5 [ex] 10 8 10 5 [ex] 25 0 [ex] 10 7 5 24 8,5 0 8 6 0

0 0 0 19 0 [ex] 15 [ex] 21 3 6 19 0

19

6. Cărţi 6 20 10 25 7 9 5 4 5,5 0 4 5 10 9 3 5 5 6 10 0 5 9 8,5 10 8 6 0

21 16 19,6 20 7

22

Ziare 0 20 10 0 7 9 5 4 2,1 13,5 4 5 10 21 3 5 5 6 10 7 5 9 8,5 19 0 6 0

6 25 16 19,6 22 22

21

Periodice 0 20 10 25 7 9 5 4 2,1 13,5 4 5 10 21 3 5 5 6 10 0 5 9 8,5 19 0 [ex] 0

6 16 19,6 20 7 22 6

21 22

44

ANEXA II : APLICAREA COTELOR REDUSE DE TVA PENTRU CATEGORIILE DE BUNURI ŞI SERVICII DESCRISE ÎN

ANEXA III A DIRECTIVEI 2006 / 112 / EC

0 = cota zero; [ex] = scutire

Categorie BE BG CZ DK DE EE EL ES FR IE IT CY LV LT LU HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK

7. Drepturi de intrare la spectacole [ex] 20 10 25 [ex] 20 10 [ex] 5,5 [ex] 10 [ex] [ex] [ex] 3 25 5 6 [ex] 7 [ex] 9 8,5 19 8 6 17,5

6 7 5 7 19,6 13,5 15 21 21 10 5 [ex]

Parcuri de distracţii 6 20 10 25 19 20 10 7 5,5 13,5 20 15 21 21 3 25 18 6 10 7 5 9 8,5 19 8 25 17,5

19,6

8. Servicii de televiziune 12 20 [ex] 25 19 20 [ex] 16 5,5 21 20 15 21 21 3 [ex] 18 19 10 7 20 24 20 [ex] 22 25 17,5

21 20 10 15 25 22 19

Licenţe TV [-] 20 [ex] 25 [ex] 20 [ex] 16 2,1 [ex] 4 15 [-] 21 [ex] [ex] [ex] [ex] 10 22 5 24 [ex] [ex] 8 [ex] [ex]

20 25 20 19

9. Scriitori, compozitori 6 20 10 [ex] 7 20 10 7 5,5 21 [ex] 5 [ex] 21 3 25 18 6 20 7 20 24 8,5 19 [ex] 6 17,5

21 [ex] 20 19 10 [ex] 8

[ex] [ex]

10. Locuinte sociale 12 20 10 25 19 20 21 4 5,5 13,5 4 15 21 21 3 25 [ex] 19 20 7 [ex] 24 8,5 19 22 25 17,5

[ex] 19,6 10 15 5 [ex] 5

6 0

10.a Renovarea si repararea locintelor private

6 20 10 25 19 20 10 7 5,5 13,5 10 15 21 21 15 25 18 6 20 7 5 24 8,5 19 22 25 5

11. Cazarea in hoteluri 6 7 10 25 7 9 10 7 5,5 13,5 10 5 10 21 3 18 5 6 10 7 5 9 8,5 19 8 12 17,5

20

12. Restaurante 12 20 20 25 19 20 10 7 5,5 13,5 10 8 21 21 3 25 18 6 10 7 12 24 20 19 22 25 17,5

8,5

13. Intrare la evenimente sportive

6 20 10 [ex] 7 20 10 7 19,6 [ex] 10 15 21 21 3 25 18 6 20 7 5 24 8,5 19 8 [ex] 17,5

[ex] 25 19 16 20 [ex] [ex] [ex] 6

14. Utilizarea instalaţiilor sportive

6 20 10 [ex] [ex] 20 10 [ex] 19,6 13,5 20 15 21 21 3 25 18 6 20 7 5 24 8,5 19 8 6 [ex]

[ex] 25 19 16 [ex] [ex] [ex] 17,5

45

ANEXA II : APLICAREA COTELOR REDUSE DE TVA PENTRU CATEGORIILE DE BUNURI ŞI SERVICII DESCRISE ÎN

ANEXA III A DIRECTIVEI 2006 / 112 / EC

0 = cota zero; [ex] = scutire

Categorie BE BG CZ DK DE EE EL ES FR IE IT CY LV LT LU HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK

15. Servicii sociale 6 20 [ex] 25 7 [ex] 10 7 19,6 [ex] [ex] [ex] [ex] [ex] 3 [ex] [ex] 19 0 [ex] 5 [ex] 20 19 [ex] [ex] [ex]

10 4 20 [ex] [ex]

21 10 15 10 [ex] 25

[ex] 20 [ex]

16. Servicii funerare 6 20 10 [ex] 19 20 10 7 19,6 21 [ex] 5 21 21 3 25 18 [ex] 20 7 [ex] 19 8,5 19 [ex] [ex] [ex]

21 16 [ex]

17. Îngrijire medicală şi dentară

21 20 [ex] [ex] 7 [ex] 10 7 [ex] [ex] [ex] [ex] [ex] [ex] 3 [ex] [ex] [ex] [ex] [ex] [ex] [ex] [ex] [ex] [ex] [ex] [ex]

[ex] 10 [ex] [ex] 21 [ex] 19 7 5

18. Servicii de salubrizare 21 20 20 25 [-] 20 10 7 19,6 [ex] 10 5 21 21 3 25 18 19 10 7 [ex] 24 8,5 19 22 25 0

10 19 [ex] 5,5 21 5 17,5

46

ANEXA III : APLICAREA COTELOR DE TVA ÎN STATELE MEMBRE PENTRU ANUMITE BUNURI ŞI SERVICII0 = cota zero; [ex] = scutire

Bunuri si servicii BE BG CZ DK DE EE EL ES FR IE IT CY LV LT LU HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK

Bauturi

Spirtoase

Vinuri

Bere

Apa minerala

Limonada

Suc de fructe

21

21

21

6

6

6

20

20

20

20

20

20

20

20

20

10

10

10

25

25

25

25

25

25

19

19

19

19

19

19

20

20

20

20

20

20

21

21

21

10

10

10

16

16

16

7

7

7

19,6

19,6

19,6

5,5

5,5

5,5

21

21

21

21

21

21

20

20

20

20

20

20

15

15

15

15

15

15

21

21

21

21

21

21

21

21

21

21

21

21

15

12

15

3

3

3

25

25

25

25

25

25

18

18

18

18

18

18

19

19

19

6

6

6

20

20

20

20

20

20

22

22

22

22

22

7

20

12

20

5

5

5

24

24

24

24

24

24

20

20

20

8,5

8,5

8,5

19

19

19

19

19

19

22

22

22

12

12

12

25

25

25

12

12

12

17,5

17,5

17,5

17,5

17,5

17,5Haine

Adulti

Copii

21

21

20

20

20

20

25

25

19

19

20

20

21

21

16

16

19,6

19,6

21

0

20

20

15

15

21

21

21

21

15

3

25

25

18

18

19

19

20

20

22

22

20

20

24

24

20

20

19

19

22

22

25

25

17,5

0Incaltaminte

Adulti

Copii

21

21

20

20

20

20

25

25

19

19

20

20

21

21

16

16

19,6

19,6

21

0

20

20

15

15

21

21

21

21

15

3

25

25

18

18

19

19

20

20

22

7

20

20

24

24

20

20

19

19

22

22

25

25

17,5

17,5Tutun 21 20 20 25 19 20 21 16 19,6 21 20 15 21 21 15 25 18 19 20 22 20 24 20 19 22 25 17,5

Hifi-Video 21 20 20 25 19 20 21 16 19,6 21 20 15 21 21 15 25 18 19 20 22 20 24 20 19 22 25 17,5

Cd/Cd-Rom 21 20 20 25 19 20 21 16 19,6 21 20 15 21 21 15 25 18 19 20 22 20 24 20 19 22 25/6 17,5

Aparate elctrice de uz casnic

21 20 20 25 19 20 21 16 19,6 21 20 15 21 21 15 25 18 19 20 22 20 24 20 19 22 25 17,5

Blanuri 21 20 20 25 19 20 21 16 19,6 21 20 15 21 21 15 25 18 19 20 22 20 24 20 19 22 25 17,5

Bijuterii 21 20 20 25 19 20 21 16 19,6 21 20 15 21 21 15 25 18 19 20 22 20 24 20 19 22 25 17,5

Produse Energetice

Gaze naturale

Electricitate

Lemne de foc

Lemn pentru uz industrial

21

21

6

21

20

20

20

20

20

20

10

20

25

25

25

25

19

19

7

7/19

20

20

20

20

10

10

10

21

16

16

16

16

19,6/5,5

19,6/5,5

5,5

19,6

13,5

13,5

13,5

21

10

10

10

20

15

15

15

15

10/21

10/21

21

21

21

21

21

21

6

6

6

15

25

25

25

25

[-]/18

5

18

18

19

19

19

19

20

20

10

10/20

22

22

7/22

22

5

5

20

20

24

24

24

24

20

20

20

20

19

19

19

19

22

22

22

22

25

25

25

25

5

5

17,5

17,5

47

ANEXA III : APLICAREA COTELOR DE TVA IN STATELE MEMBRE PENTRU ANUMITE BUNURI SI SERVICII0 = cota zero; [ex] = scutire

Bunuri si servicii BE BG CZ DK DE EE EL ES FR IE IT CY LV LT LU HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK

Telecomunicatii

Telefon/Fax/Telex

Cablu TV

Licenta TV

21

1221

[-]

20

20

20

20

[ex]20

[ex]20

25

25

25

19

19

[ex]

20

20

20

21

10

[ex]

16

16

16

19,6

5,5

2,1

21

21

[ex]

20

20

4

15

15

15

21

21

[-]

21

21

21

15

315

[ex]

25

25

25

18

18

[-]

19

19

[ex]

20

10

10

22

722

22

20

20

5

24

24[ex]

24

20

20

[ex]20

19

19[ex]

19[ex]

22

22

8

25

25

[ex]

17,5

17,5

[ex]

Produse petroliere

Petrol

Motorina

GPL

Motorina pentru Incalzire

Lubrifianti

21

21

21

21

21

20

20

20

20

20

20

20

20

20

20

25

25

25

25

25

19

19

19

19

19

20

20

20

20

20

21

21

21

21

21

16

16

16

16

16

19,6

19,6

19,6

19,6

19,6

21

21

21

13,5

21

20

20

20

20

20

15

15

15

15

15

21

21

21

21

21

21

21

21

21

21

15

15

6

12

15

25

25

25

25

25

18

18

18

18

18

19

19

19

19

19

20

20

20

20

20

22

22

22

22

22

20

122020

12

20

24

24

24

24

24

20

20

20

20

20

19

19

19

19

19

22

22

22

22

22

25

25

25

25

25

17,5

17,5

17,555

17,5Autovehicule 21

6[m]

20 20 25 19 20 21 16 19,6 21 204[m]

15 21 21 15 25 18 19 20 22 20 24 20 19 22 25 17,5

Transport de calatori

Transport intern

Pe calea aerului

Pe mare

Pe cai navigabile interne

Pe calea ferata

Pe sosele

6

6

6

6

6

20

20

20

20

20

1020

N/A

1020

1020

1020

[ex]

[ex]

[ex]

[ex]

[ex]25

19

197[-]197

197

197

20

20

20

20

20

10

10

10

10

10

7

7

7

7

7

5,5

5,5

5,5

5,5

5,5

[ex]

[ex]

[ex]

[ex]

[ex]

10

10

10

10[ex]

10[ex]

15

8

15

N/A

515

10

10

10

10

10

21

21

21

21

21

3

N/A

3

3

3

25

N/A

25

25

25

0

0

N/A

N/A

018

19

6

6

6

6

10

N/A

10

10

10

7

7

7

7

7

5

5

5

5

5

24

24

24

24

24

8,5

8,5

8,5

8,5

8,5

19

N/A

19

19

19

8

8

8

8

8

6

6

6

6

6

0

0

0

0

0

48

ANEXA III: LISTA COTELOR FOARTE REDUSE (SUB 5%) APLICATE ÎN STATELE MEMBRE

Categorie BE BG CZ DK DE EE EL ES FR IE IT CY LV LT LU HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK

Alimente 4 4,8 4 3 3

Băuturi 3

Îmbrăcăminte pentru copii 3

Produse farmaceutice 4 2,1 4 3

Cărţi 4 4 3

Ziare4 2,1 4 3

Periodice4 2,1 4 3

Servicii de televiziune 2,1 4

Hoteluri 3

Restaurante3

Drepturi de intrare la spectacole

3

instalaţii sportive 3

Tratarea deşeurilor şi a apei

3

3

Transport de pasageri 3

Clădiri:

Furnizarea de clădiri noi 4 4 3

Renovari si reparatii4 4 3

4 4 3

49

ANEXA III: LISTA COTELOR FOARTE REDUSE (SUB 5%) APLICATE ÎN STATELE MEMBRE

51

Categorie BE BG CZ DK DE EE EL ES FR IE IT CY LV LT LU HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK

Drepturi de autor 3

Echipamente medicale pt. persoane cu disabilităţi

4 3

Furnizarea apei 3

Servicii sociale 4

- Flori şi plante

- Pesticide şi îngrăşăminte4

Lână 3

Bunuri utilizate în producţia agricolă 3

ANEXA IV: EVOLUŢIA COTELOR DE TVA APLICABILE ÎN STATELE MEMBRE

STATE MEMBRE ŞI PERIOADE

COTA REDUSĂ COTA STANDARDCOTA

SPORITĂCOTA

PARKINGFranţa

1/01/1968 6 16,66 20 131/12/1968 7 19 25 151/01/1970 7,5 23 33,33 17,61/01/1973 7 20 33,33 17,61/01/1977 7 17,6 33,33 -1/07/1982 4 | 5,5 | 7 18,6 33,33 -1/01/1986 4 | 5,5 | 7 18,6 33,33 -1/07/1986 2,1 | 4 | 5,5 | 7 | 13 18,6 33,33 -17/09/1987 2,1 | 4 | 5,5 | 7 | 13 18,6 33,33 281/12/1988 2,1 | 4 | 5,5 | 7 | 13 18,6 28 -1/01/1989 2,1 | 5,5 | 13 18,6 28 -8/09/1989 2,1 | 5,5 | 13 18,6 25 | 28 -1/01/1990 2,1 | 5,5 | 13 18,6 25 -13/09/1990 2,1 | 5,5 | 13 18,6 22 -29/07/1991 2,1 | 5,5 18,6 22 -1/01/1993 2,1 | 5,5 18,6 - -1/08/1995 2,1 | 5,5 20,6 - -1/04/2000 2,1 | 5,5 19,6 - -

Danemarca 3/07/1967 - 10 - -1/04/1968 - 12,5 - -29/06/1970 - 15 - -29/09/1975 9,25 15 - -1/03/1976 - 15 - -3/10/1977 - 18 - -1/10/1978 - 20,25 - -30/06/1980 - 22 - -1/01/1992 - 25 - -

Germania 1/01/1968 5 10 - -1/07/1968 5,5 11 - -1/01/1978 6 12 - -1/07/1979 6,5 13 - -1/07/1983 7 14 - -1/01/1993 7 15 - -1/04/1998 7 16 - -1/01/2007 7 19

Luxemburg 1/01/1970 4 8 - -1/01/1971 2 | 5 10 - -1/07/1983 3 | 6 12 - -1/01/1992 3 | 6 15 - -1/01/1993 3 | 6 15 - 12

Olanda 1/01/1969 4 12 - -

52

1/01/1971 4 14 - -

ANEXA IV: EVOLUŢIA COTELOR DE TVA APLICABILE ÎN STATELE MEMBRE

STATE MEMBRE ŞI PERIOADE

COTA REDUSĂ COTA STANDARDCOTA

SPORITĂCOTA

PARKINGOlanda

1/01/1973 4 16 - -1/01/1976 4 18 - -1/01/1984 5 19 - -1/10/1986 6 20 - -1/01/1989 6 18,5 - -1/10/1992 6 17,5 - -1/01/2001 6 19 - -

Belgia 1/01/1971 6 18 25 141/01/1978 6 16 25 -1/12/1980 6 16 25 | 25+5 -1/07/1981 6 17 25 | 25+5 -1/09/1981 6 17 25 | 25+8 -1/03/1982 1 | 6 17 25 | 25+8 -1/01/1983 1 | 6 19 25 | 25+8 171/04/1992 1 | 6 | 12 19,5 - -1/01/1994 1 | 6 | 12 20,5 - 121/01/1996 1 | 6 | 12 21 - 121/01/2000 6| 12 21 - 12

Italia 1/01/1973 6 12 18 -1/01/1975 6 12 30 1818/03/1976 6 12 30 1810/05/1976 6 | 9 12 30 1823/12/1976 1 | 3 | 6 | 9 12 30 188/02/1977 1 | 3 | 6 | 9 | 12 14 35 183/07/1980 2 | 8 15 35 181/11/1980 1 | 2 | 3 | 6 | 9 | 12 14 35 15 | 181/01/1981 2 | 8 15 35 185/08/1982 2 | 8 | 10 | 15 18 38 2019/04/1984 2 | 8 | 10 | 15 18 30 | 38 2020/12/1984 2 | 9 18 30 -1/08/1988 2 | 9 19 38 -1/01/1989 4 | 9 19 38 -13/05/1991 4 | 9 | 12 19 38 -1/01/1993 4 | 9 19 - 121/01/1994 4 | 9 19 - 1324/02/1995 4 | 10 19 - 161/10/1997 4 | 10 20 - -

Suedia 1/01/1969 6,38 | 2,04 11,11 - -1/01/1971 9,89 | 3,09 17,65 - -1/06/1977 11,43 | 3,54 20,63 - -8/09/1980 12,87 | 3,95 23,46 - -16/11/1981 11,88 | 3,67 21,51 - -1/01/1983 12,87 | 3,95 23,46 - -1/07/1990 13,64 | 4,17 25 - -

ANEXA IV: EVOLUŢIA COTELOR DE TVA APLICABILE ÎN STATELE MEMBRE

STATE MEMBRE ŞI PERIOADE

COTA REDUSĂ COTA STANDARDCOTA

SPORITĂCOTA

PARKINGSuedia

1/01/1992 18 25 - -1/01/1993 21 25 - -1/07/1993 21 | 12 25 - -1/01/1996 6 | 12 25 - -

Irlanda 1/11/1972 1 | 5,26 16,37 30,26 11,113/09/1973 1 | 6,75 19,5 36,75 11,111/03/1976 10 20 35 | 40 -1/03/1979 1 | 10 20 - -1/05/1980 1 | 10 25 - -1/09/1981 1,5 | 15 25 - -1/05/1982 1,8 | 18 30 - -1/03/1983 2,3 | 23 35 - -1/05/1983 2,3 | 5 | 18 23 | 35 - -1/07/1983 2 | 5 | 18 23 | 35 - -1/05/1984 2 | 5 | 8 | 18 23 | 35 - -1/03/1985 2,2 | 10 23 - -1/03/1986 2,4 | 10 25 - -1/05/1987 1,7 | 10 25 - -1/03/1988 1,4 | 5 | 10 25 - -1/03/1989 2 | 5 | 10 25 - -1/03/1990 2,3 | 10 23 - -1/03/1991 2,3 | 10 | 12,5 21 - -1/03/1992 2,7 | 10 | 12,5 21 - 161/03/1993 2,5 | 12,5 21 - 12,51/01/1996 2,8 | 12,5 21 - 12,51/03/1997 3,3 | 12,5 21 - 12,51/03/1998 3,6 | 12,5 21 - 12,51/03/1999 4 | 12,5 21 - 12,51/03/2000 4,2 | 12,5 21 - 12,51/01/2001 4,3 | 12,5 20 - 12,51/03/2002 4,3 | 12,5 21 - 12,51/01/2003 4,3 | 13,5 21 - 13,51/01/2004 4,4 | 13,5 21 - 13,51/01/2005 4.8 | 13.5 21 - 13.5

Austria 1/01/1973 8 16 - -1/01/1976 8 18 - -1/01/1978 8 18 - 301/01/1981 13 | 8 18 - 301/01/1984 10 20 - 321/01/1992 10 20 - -1/01/1995 10 20 - 12

Marea Britanie 1/04/1973 - 10 - -29/07/1974 - 8 - -18/11/1974 - 8 25 -

ANEXA IV: EVOLUŢIA COTELOR DE TVA APLICABILE ÎN STATELE MEMBRE

STATE MEMBRE ŞI PERIOADE

COTA REDUSĂ COTA STANDARDCOTA

SPORITĂCOTA

PARKINGMarea Britanie

12/04/1976 - 8 12,5 -18/06/1979 - 15 - -1/04/1991 - 17,5 - -1/04/1994 - 17,5 - 81/01/1995 8 17,5 - -1/09/1997 5 17,5 - -1/12/2008 5 15 - -1/01/2010 5 17,5 - -

Spania 1/01/1986 6 12 33 -1/01/1992 6 13 28 -1/08/1992 6 15 28 -1/01/1993 3 | 6 15 - -1/01/1995 4 | 7 16 - -1/07/2010 4|8 18 - -

Portugalia 1/01/1986 8 16 30 -1/02/1988 8 17 30 -24/03/1992 5 16 30 -1/01/1995 5 17 - -1/07/1996 5 | 12 17 - -5/06/2002 5 | 12 19 - 121/07/2005 5 | 12 21 - 121/07/2008 5 |12 20 - 12

Grecia 1/01/1987 3 | 6 18 36 -1/01/1988 3 | 6 16 36 -28/04/1990 4 | 8 18 36 -8/08/1992 4 | 8 18 - -1/04/2005 4,5 | 9 19 - -15/03/2010 5 | 10 21 - -

Ungaria 1/01/1988 0 | 15 25 - -1/01/1993 0 | 6 25 - -1/08/1993 10 25 - -1/01/1995 0 | 12 25 - -1/01/2004 5 | 15 25 - -1/01/2006 5 | 15 20 - -1/09/2006 5 20 - -1/07/2009 5 25 - -

Polonia 8/01/1993 3 | 7 22 - -

Cipru 1/07/1992 - 5 - -1/10/1993 - 8 - -1/07/2000 5 10 - -

1/07/2002 5 13 - -

ANEXA IV: EVOLUŢIA COTELOR DE TVA APLICABILE ÎN STATELE MEMBRE

STATE MEMBRE ŞI PERIOADE

COTA REDUSĂ COTA STANDARDCOTA

SPORITĂCOTA

PARKINGCipru

1/01/2003 5 15 - -1/05/2005 5 | 8 15 - -

Letonia1/05/1995 - 18 - -1/01/2003 9 18 - -1/01/2004 5 18 - -1/01/2009 10 21 - -

Lituania1/05/1994 - 18 - -1/08/1994 9 18 - -1/01/1997 - 18 - -1/05/2000 5 18 - -1/01/2001 5 | 9 18 - -1/01/2009 5 | 9 19 - -1/09/2009 5 | 9 21 - -

Finlanda 1/06/1994 12 | 5 22 - -1/01/1995 17 | 12 | 6 22 - -1/01/1998 17 | 8 22 - -1/10/2009 12 | 8 22 - -1/07/2010 13 | 9 23 - -

Cehia 1/01/1993 5 23 - -1/01/1995 5 22 - -1/05/2004 5 19 - -1/01/2009 10 20 - -

Slovacia 1/01/1993 5 23 - -1/08/1993 6 25 - -1/01/1996 6 23 - -1/07/1999 10 23 - -1/01/2003 14 20 - -1/01/2004 10 19 - -1/01/2007 10 19 - -1/05/2010 6 | 10 19 - -

Slovenia 1/07/1999 8 19 - -1/01/2002 8,5 20 - -

Estonia 1991 - 10 - -

1993… - 18 - -2000-2008 5 18 - -01/01/2009 9 18 - -01/07/2009 9 20 -

Malta 1/01/1995 5 15 - -

1/01/1999 5 15 - -1/01/2004 5 18 - -

ANEXA IV: EVOLUŢIA COTELOR DE TVA APLICABILE ÎN STATELE MEMBRE

STATE MEMBRE ŞI PERIOADE

COTA REDUSĂ COTA STANDARDCOTA

SPORITĂCOTA

PARKINGBulgaria

1/04/1994 - 18 - -1/07/1996 - 22 - -1/01/1999 - 20 - -1/01/2007 7 20 - -

Romania 1/07/1993 - 18 - -1/01/1995 9 18 - -1/02/1998 11 22 - -1/01/2000 - 19 - -1/01/2004 9 19 - -4/12/2008 9| 19 - -1/07/2010 9|5 24 - -

Bibliografie

1. Carmen Comaniciu – “Consideratii privind cotele de TVA aplicate de statele

membre U.E”, Tribuna economică v. 18, nr. 18, p. 89-92, Bucureşti, 2007

2. Codul Fiscal Român actualizat la 1 Ianuarie 2010

3. Directiva 2006 / 112 / CE din data de 28 Noiembrie 2006 privind sistemul comun al

taxei pe valoarea adăugată

4. European Commission: VAT rates applied in the Member States of the European

Community – Situation at 1 May 2010

5. European Commission – Taxation and customs union – Taxes in Europe database

6. European Commission – Taxation and customs union – Taxation trends in the

European Union – Data for the EU Member States and Norway – 2009 edition

7. Eurostat Yearbook 2007-2010

8. Georgeta Vintila, Magdalena Calin – “Fiscalitate” , Editura Economica, Bucuresti

2002

9. Iulian Vacarel – “Finante publice” Editia a VI-a, Editura Didactica si pedagogica,

Bucuresti 2007

10. Legislatia Uniunii Europene – http://eur-lex.europa.eu/ro/

11. Raluca Dracea, Narcis Eduard Nitu – “Armonizarea reglementarilor romanesti cu

directivele europene in materie de TVA”, Euroconsultanta v. 3, nr. 3, p. 8-11, Bucuresti, 2007

12. Sever Gabriel Bombos, Codul Fiscal Roman. Taxa pe Valoare Adaugata, Ed.

Tribuna Economica, Bucuresti, 2004, p. 19

13. Worldwide VAT and GST guide – Ernst & Youn