4. Instrumentarul Chirurgical[1]

8/18/2019 4. Instrumentarul Chirurgical[1]

1/62

i

Stagiul 4. Instrumentarul chirurgical. Incizia, excizia, disecţia

Staţia 4.1 225 Organizarea mesei operatorii

Staţia 4.2. 229Incizia tegumentară

Staţia 4.3 235

Mânuirea ţesuturilor

Staţia 4.4 241 Excizia cutanată

Staţia 4.5 .245 Excizia suprafascială

Staţia 4.6 .251 Principii de securitate

Fişe de evaluare a performanţelor studenţilor 269


2/62


3/62

4. Instrumentarul chirurgical. Incizia, excizia, disecția 4.1 Organizarea mesei operatorii

Edi ţia I Varianta 1 225

4.1 Organizarea mesei operatoriiz

Mihaela Perţea

Instrumentarul necesar unei intervenţii chirurgicale va fi amplasat pe o masă specială, numită masăde instrumente.

Acest dispozitiv, la fel ca şi celelalte care se găsesc într -o sală de operaţie trebuie să îndeplinescă

nişte norme. Această masă trebuie să fie din oţel inoxidabil, de cele mai multe ori alcătuită dintr -un picior şi o suprafaţa orizontală. Dispozitivul este prevăzut cu un sistem care face posibilămodificarea înălţimii acestuia.

Deasemenea masa trebuie sa poată fi uşor deplasabilă în sala de operaţie, de aceea este prevăzută curoţi, care fac posibilă mobilizarea ei în funcţie de necesităţile chirurgului. Aceasta masa va fiacoperită cu un câmp steril astfel ca, ulterior, vor fi asezate pe ea instrumentele necesare intervenţieichirurgicale care va avea loc.

Pe masă se vor aşeza, în ordine, diferitele tipuri de instrumente, aşa fel încât în timpul operaţieiacestea să fie găsite cu uşurinţă pentru a putea fi oferite rapid operatorului. Pe masă vor fi

instrumente de tăiat (bisturie), pentru prinderea şi prezentarea ţesuturilor, pentru hemostază,instrumente pentru sutură, depărtătoare. Pe lângă acestea se vor găsi tăviţe renale, pensa bipolară,tuburi de dren, material moale (comprese), etc. Masa de instrumente va fi pregătită înainte de

pregătirea câmpului operator. Se vor aşeza pe ea (uneori) câmpurile necesare pentru izolarea pacientului.

În funcţie de intervenţia chirurgicală, pe masa de instrumente se vor mai putea găsi instrumentelenecesare intervenţiilor laparoscopice, truse de microchirurgie, etc.

Câmpul pe masa pentru instrumentar va fi instalat în condiţii de sterilitate maximă, după ce chirurgulasistent s-a îmbrăcat cu mască şi bonetă şi şi-a spălat mâinile după normele explicate la capitolul

destinat acestei manevre.

Se desfac câmpurile, se îmbracă masa utilizând din setul de unică utilizare sacul care va acoperi atâtmasa, dar va îmbrăca şi piciorul acesteia, asigurându-se sterilitatea.

Restul câmpurilor care sunt incluse în setul respectiv rămân pe masa pentru instrumentar până cândsunt utilizate pentru izolarea câmpului operator.

Pe masă vor fi aşezate în ordine instrumentele necesare tipului de intervenţie chirurgicală careurmează a avea loc. Instrumentele vor fi ordonate, respectându-se grupa din care fac parte. De celemai multe ori sunt necesare numeroase instrumente care au aceeasi utilitate, dar care au dimensiuni,forme diferite.


4/62

ABILITĂȚI CHIRURGICALE FUNDAMENTALE Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” Iaşi

Varianta 1 Edi ţia I 226

De exemplu putem avea mânere pentru bisturiu care corespund unor lame diferite, foarfeci de formeşi dimensiuni diferite utilizaţi pentru disecţia diferitelor ţesuturi sau doar la tăierea materilelor desutură, etc.

Tot pe masa pentru instrumente, în timpul desfăşurării intervenţiei chirurgicale, asistenta de sală vaaşeza instrumente şi materiale necesare la un anumit moment operator (fire de sutură, drenuri, etc).După utilizarea unui instrument, chirurgul asistent sau asistenta instrumentistă, va şterge şi va aşezala locul iniţial instrumentul, astfel încât acesta va fi pregătit pentru o nouă utilizare fiind găsit cu

uşurinţă în acelaşi loc.

Masa pentru instrumente, la fel ca şi câmpul operator şi chirurgii îmbrăcaţi steril, nu va fi atinsă denici una dintre persoanele prezente în sală, fiind menţinută sterilă pe tot parcursul intervenţieichirurgicale.

1. Instrumentarul necesar unei intervenţii chirurgicale va fi amplasat pe o masăspecială, numită masă de instrumente

P

0

1

5

2. Acest dispozitiv, la fel ca şi celelalte care se găsesc într -o sală de operaţie trebuie să îndeplinescă nişte norme. Această masă trebuie să fie din oţel inoxi-dabil, de cele mai multe ori alcătuită dintr -un picior şi o suprafaţa orizontală.Dispozitivul este prevăzut cu un sistem care face posibilă modificarea înălţimiiacestuia

0

1

5

3. Deasemenea masa trebuie sa poată fi uşor deplasabilă în sala de operaţie, deaceea este prevăzută cu roţi, care fac posibilă mobilizarea ei în funcţ ie denecesităţile chirurgului.

0

1

5

4. Pe masă vor fi aşezate instrumente de tăiat (bisturie), pentru prinderea şi prezentarea ţesuturilor, pentru hemostază, instrumente pentru sutură,depărtătoare. Pe lângă acestea se vor găsi tăviţe renale, pensa bipolară, tuburi de

dren, material moale (comprsese), etc.

0

1

5


5/62

4. Instrumentarul chirurgical. Incizia, excizia, disecția 4.1 Organizarea mesei operatorii


5. Se desfac câmpurile, se îmbracă masa utilizând din setul de unică utilizare saculcare va acoperi atât masa, dar va îmbrăca şi piciorul acesteia, asigurându-sesterilitatea.

0

1

5

6. Restul câmpurilor care sunt incluse în setul respectiv rămân pe masa pentruinstrumentar până când sunt utilizate pentru izolarea câmpului operator.

0

1

5

7. De cele mai multe ori sunt necesare mai multe instrumente care au aceeasiutilitate, dar care au dimensiuni, forme diferite. De exemplu mânere pentru

bisturiu care corespund unor lame diferite, foarfeci de forme şi dimensiuni

diferite utilizaţi pentru disecţia diferitelor ţesuturi sau doar la tăierea materilelorde sutură, etc.

0

1

5

8. Tot pe masa pentru instrumente, în timpul desfăşurării intervenţiei chirurgicale,asistenta de sală va aşeza instrumente şi materiale necesare la un anumitmoment operator (fire de sutură, drenuri, etc).

0

1

5

9. După utilizarea unui instrument, chirurgul asistent sau asistenta instrumentistă,va şterge şi va aşeza la locul iniţial instrumentul, astfel încât acesta va fi pregătit

pentru o nouă utilizare fiind găsit cu uşurinţă în acelaşi loc.

0

1

5

10. Masa pentru instrumente, la fel ca şi câmpul operator şi chirurgii îmbrăcaţisteril, nu va fi atinsă de nici una dintre persoanele prezente în sală, fiind

menţinută sterilă pe tot parcursul intervenţiei chirurgicale.

0

1

5


6/62



Punctaj total: 50

1 %

2 %

3 %

Legendă: 0 – criteriu neîndeplinit; 1 – criteriu parţial îndeplinit; 5 – criteriu total îndeplinit (conformcoloanei P).

Bibliografie

1. G. Dimofte, S. Lunca. Surgical instruments and basic skills for students. Ed. Gr. T. Popa,UMF Iasi, 2013.

2. I. Costea. Elemente de semiologie chirurgicala si mica chirurgie. Ed. Gr.T. Popa Iasi, 2011,

pg. 308-319.


7/62

4. Instrumentarul chirurgical. Incizia, excizia, disecția 4.2 Incizia tegumentară


4.2 Incizia tegumentară

Mihaela Perţea

Bisturiul simbolizează o anumită ramură a medicinii numită chirurgie. Cuvântul provine din limbagreacă „kheirourgia” ceea ce înseamnă lucrul care este realizat cu mâna.

Instrumentul a fost descris initial de către Hipocrate, având forma unei mici săbii cu vârf foarteascuţit, numindu-l „macairion”. În secolul al II-lea d.H. Galen menţionează termenul de „scalpelus”,

acest instrument nefiind în totalitate similar unui bisturiu. Cel care a introdus noţiunea de bisturiu, însens chirurgical, a fost Ambroise Pare în 1564.

Bisturiul este cel mai atraumatic instrument chirurgical, acesta trasând incizii cu margini nete,neproducând nici o contuzie, strivire, etc.

Bisturiul este alcătuit din două părţi: mânerul şi lama. - Mânerul bisturiului poate avea formă plată sau rotunjită. În ambele cazuri, de cele mai multe

ori, prezintă pe suprafaţa sa striuri care evită eventuala alunecare din mâna chirurgului,creând o bună aderenţă. Uneori pe mâner poate exista un marcaj, asemănător unei rigle,

putând fi folosit intraoperator în acest sens.

-

Lama bisturiului poate fi fixă sau detaşabilă. Pot avea diferite forme (drepte, late, înguste,convexe, concave, etc.) în funcţie de regiunea anatomică abordată, scopul pentru care se faceincizia, etc. Lamele de bisturiu sunt diferenţiate prin numere: de ex. 10, 11, 15, 23, 24, etc. înfuncţie de carecteristicele menţionate.

Bisturiul poate fi de unică utilizare (de cele mai multe ori din plastic cu lamă metalică) sau cu mânersterilizabil (atât lama cât şi mânerul fiind metalice). Lama întotdeauna este de unică utilizare .

Pentru schimbarea lamei, la cele la care mânerul poate fi resteri lizat, se foloseşte o pensă Pean şi nuse manipulează cu mâna pentru a se evita accidentarea chirurgului. Se prinde partea lată a lamei cu

pensa şi se alunecă pe lăcaşul de la capătul mânerului. Pentru a scoate lama se procedează

asemănător , dar în sens invers .

Acest instrument, ca şi celelalte utilizate în chirurgie, sunt fabricate din oţel călit, oţel inoxidabil, oţelcarbon, etc.

Manipularea bisturiului se face prin prinderea sa între primele trei degete, asemănător unuiinstrument de scris.

Bisturiul poate fi ţinut în trei moduri: 1. Precum un creion2. Cu priză pe vârful degetelor 3.

Cu priză palmară


8/62



Utilizarea şi prinderea bisturiului precum un instrument de scris este varianta cel mai des utilizată,având avantajul că sunt folosiţi muşchii mâinii şi mai puţin cei ai antebraţului. Toate acestea fac să

poată fi executate incizii mici şi foarte precise.

Priza pe vârful degetelor se realizează ţănând bisturiul între police şi medius cu indexul pe marginealamei. Acest mod se susţinere a bisturiului este avantajos atunci când trebuie făcute incizii a cărorlungime este mare. Nu poate fi utilizat în chirurgia vasculară, oftalmologică, plastică... .

Cel mai rar utilizată este priza palmară. Bisturiul este susţinut în palmă. Este utilizată atunci cândeste nevoie de a aplica o presiune mare pe ţesuturi ca urmare a densităţii crescute de la nivelulacestora. Acest mod de utilizare a bisturiului este întâlnit numai la efectuarea necropsiilor şi uneori închirurgia veterinară.

Există şi bisturie acţionate electric, numindu-se bisturie electrice. Este folosit şi la disecţiaţesuturilor, producând concomitent cu tăierea şi o arsură, coagulând astfel vasele de sânge (făcând

hemostază).

Bisturiul este utilizat pentru realizarea unei incizii. Conform dicţionarului medical incizia estedefinită ca fiind secţionarea chirurgicală a ţesuturilor, cu ajutorul bisturiului sau a altui instrumenttăietor, cu scopul de a crea o cale de acces către o colecţie patologică, organ afectat sau alte leziuni.

Pentru a practica o incizie la nivelul tegumentului, în orice situaţie, trebuie respectate normele deasepsie şi antisepsie, montându-se un câmp operator conform regulilor menţionate la capitolul careabordează acest subiect. Chirurgul va purta mască şi bonetă şi va fi îmbrăcat steril. Se va desena (cuun marker steril) viitoarea linie de incizie. Aceasta va fi amplasată astfel încât abordul regiuniianatomice avute în vedere să fie cât mai facilă. Incizia va fi plasată paralel cu liniile fiziologice ale

pielii, linii ce corespund fibrelor de colagen de la nivelul dermului. Respectând aceste linii, viitoareacicatrice va fi de o bună calitate şi nu va determina influenţe negative în funcţionalitatea segmentuluianatomic respectiv. Fiecărea regiuni anatomice şi fiecărei tehnici chirurgicale îi corespund inciziispecifice. Va fi aleasă lama de bisturiu după regiunea anatomică, mărimea inciziei, etc.

Incizia ideală trebuie să respecte mai multe condiţii: - să permită accesul facil la structurile dorite - să poată fi prelungită atât într -un capăt cât şi în celălalt dacă este nevoie - să se vindece rapid şi cu cicatrici minime - cicatricea restantă să fie estetică

Locul, forma, dimensiunile unei incizii vor fi stabilite de către chirurg la începutul intervenţieichirurgicale.

Incizia se începe ţinând bisturiul cu mâna dominantă la o înclinare de 450 cu planul orizontal. Mânaoperatorului tine mânerul la 3-4 cm de lama acestuia. Pielea care urmează a fi incizată este menţinutăstabilă cu policele şi indexul mâinii nondominante sau de către ajutor. Pentru ca bisturiul să înceapăsă taie trebuie exercitată o oarecare presiune asupra lui. Acesta nu trebuie să fie prea mare pentru aevita incizii profunde şi implicit leziuni ale structurilor subiacente. După ce începe să taie bisturiultrebuie poziţionat la 900 cu orizontala. Incizia se face dintr-o singură mişcare continuă prin apăsarea

bisturiului pe tegument.

După ce incizia a fost făcută bisturiul îşi va recăpăta locul său pe masa de operaţie, fiind în prealabilşters şi curăţat de către ajutor sau asistenta instrumentistă.


9/62



1. Bisturiul simbolizează o anumită ramură a medicinii numită chirurgie.Cuvîntul provine din limba greacă „kheirourgia” ceea ce înseamnă lucrul careeste realizat cu mâna.

P

0

1

5

2. Bisturiul este alcătuit din două părţi: mânerul şi lama 015

3. Mânerul bisturiului poate avea formă plată sau rotunjită. În ambele cazuri, decele mai multe ori, prezintă pe suprafaţa sa striuri care evită eventuala alunecaredin mâna chirurgului, creând o bună aderenţă. Uneori pe mâner poate exista unmarcaj, asemănător unei rigle, putând fi folosit intraoperator în acest sens

0

1

5

4. Lama bisturiului poate fi fixă sau detaşabilă. Pot avea diferite forme (drepte,late, înguste, convexe, concave, etc.) în funcţie de regiunea anatomică abordată,scopul pentru care se face incizia, etc. Lamele de bisturiu sunt diferenţiate prin

numere: de ex. 10, 11, 15, 23, 24, etc., în funcţie de carecteristicele menţionate

0

1

5


10/62



5. Bisturiul poate fi de unică utilizare (de cele mai multe ori din plastic cu lamămetalică) sau cu mâner sterilizabil (atât lama cât şi mânerul fiind metalice).Lama întotdeauna este de unică utilizare

0

1

5

6. Pentru schimbarea lamei, la cele la care mânerul poate fi resterilizat, sefoloseşte o pensă Pean şi nu se manipulează cu mâna pentru a se evitaaccidentarea chi-rurgului. Se prinde partea lată a lamei cu pensa şi se alunecă

pe lăcaşul de la capătul mânerului. Pentru a scoate lama se procedeazăasemănător dar ân sens invers

0

1

5

7. Bisturiul poate fi ţinut în trei moduri:1. Precum un creion2. Cu priză pe vârful degetelor 3. Cu priză palmară

01

5


11/62



8. Utilizarea şi prinderea bisturiului precum un instrument de scris este variantacel mai des utilizată, având avantajul că sunt folosiţi muşchii mâinii şi mai

puţin cei ai antebraţului. Toate acestea fac să poată fi executate incizii mici şifoarte precise.

0

1

5

9. Priza pe vârful degetelor se realizează ţănând bisturiul între police şi medius cuindexul pe marginea lamei. Acest mod se susţinere a bisturiului este avantajosatunci când trebuie făcute incizii a căror lungime este mare. Nu poate fiutilizată în chirurgia vasculară, oftalmologică, plastică... .

01

5

10. Cel mai rar se utilizează priza palmară. Bisturiul este susţinut în palmă. Esteutilizată atunci când este nevoie de a aplica o presiune mare pe ţesuturi caurmare a densităţii crescute de la nivelul acestora. Acest mod de utilizare a

bisturiului nu este întâlnit în chirurgie ci numai la efectuarea necropsiilor şiuneori în chirurgia veterinară.

0

1

5

Punctaj total: 50

1 %

2 %

3 %


Bibliografie

1. G. Dimofte, S. Lunca. Surgical instruments and basic skills for students. Ed. Gr. T. Popa, UMFIasi, 2013, pg. 9-37.

2. I. Costea. Elemente de semiologie chirurgicala si mica chirurgie. Ed. Gr.T. Popa Iasi, 2011, pg.308-319.

3. John Ochsner, MD.Surgical Knife Tex Heart Inst J. 2009; 36(5): 441 – 443

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/?term=Ochsner%20J%5Bauth%5Dhttp://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/?term=Ochsner%20J%5Bauth%5D


12/62




13/62

4. Instrumentarul chirurgical. Incizia, excizia, disecția 4.3 Mânuirea țesuturilor


4.3 Mânuirea ţesuturilor

Mihaela Perţea

Chirurgia a fost cunoscută din cele mai vechi timpuri. Pentru a o practica cei interesaţi de aceasta autrebuit să-şi construiască şi instrumente cu care să realizeze diferite intervenţii.

Studiile arheologice au descoperit instrumente din metal de tipul depărtătoarelor provenind din Romaantică. În descrierea tonsilectomiei, Paul din Aegina, sec. 7 e.n. descrie “spatula pentru limbă”. Cu

acest instrument, chirurgul imobiliza sau mai corect îndepărta limba pentru a avea cale de acces cătreamigdale. În anul 1000 e.n. Abu-al-Qasim-al Zahrawi, cunoscut sub numele de Albucasis sauAbucasis, descrie o multitudine de instrumente, inclusiv depărtătoare. Vesalius descrie, la rândul său,instrumente de tipul cârligelor şi depărtătoarelor (sec. 16-lea). Ian Mikulicz-Radecki deschide epocamodernă a “ecartorului” (1904), ca mai apoi, în anul 1936, Enrique Finochietto descrie modelulactualului depărtător .

Pensele hemostatice, aşa cum le spune şi numele sunt utilizate cu scopul opririi sângerării prin priderea vasului şi pregătirea acestuia pentru ligaturare. Pot fi drepte sau curbe, lungi sau scurte. Audenumiri diferite, după numele celui care le-a conceput sau după utilizarea pe care o au. SuntMosquito, Kelly, Crile, etc.... .

Pensele hemostatice au mai multe segmente:- braţele,- zona de îmbinare,- mânere prevăzute cu cremalieră cu trei nivele de prindere.

Aceste instrumente sunt denumite “autostatice” deoarece nu este nevoie a aplica o presiune externă pentru a le menţine închise. Cele mai cunoscute sunt pensele Pean şi Kocher, diferenţa dintre elefiind dată de „dinţii” prezenţi la vârful braţelor în cazul penselor Kocher. Unele dintre aceste pensehemostatice sunt destinate şi disecţiei. Un exemplu cunoscut este pensa Overholt. Aceasta are bratelefine şi mânere lungi.


14/62



În manipularea ţesuturilor sunt utilizate şi pensele anatomice şi cele chirurgicale. Acestea sunt prevăzute cu două braţe unite printr -o articulaţie flexibilă. Ele nu pot fi menţinute închise decâtaplicând o presiune pe braţele lor.

Dimensiunile lor variază în funcţie de destinaţia pe care o au. Pot fi prevăzute cu dinţi (chirurgicale)sau pot fi fără dinţi (anatomice). Sunt utilizate pentru susţinerea şi manipularea ţesuturilor în timpuldisecţiei, la apropierea marginilor şi susţinerea acestora în timpul suturii.

Depărtătoarele sunt instrumente chirurgicale utilizate în intervenţiile chirurgicale pentru a se obţine omai bună expunere a structurilor profunde. Pot fi autostatice şi non-autostatice, acestea fiindsusţinute de către chirurgul asistent. Cele mai cunoscute sunt cele de tip Farabeuf, Langenbeck,Volkmann (Fig. 1, 2).

Dimensiunile depărtătoarelor variază în funcţie de destinaţie. Există depărtătoare fine, de dimensiuni

mici, cu măner lung şi subţire pentru chirurgia oftalmologică, sau plastică. Există depărtătoare mari,cu mânere puternice cu lamă lată şi lungă pentru chirurgia abdominală, toracică.

Orice depărtător este alcătuit din mâner şi porţiunea finală, care practic depărtează, ţesutul fie subforma unei lame, sau a unor dinţi. Ecartoarele cu dinţi pot fi ascuţite sau boante. Pot avea un dinte(croşet), ascuţit sau bont.

Ecartoarele cu dinţi ascuţiţi sunt utilizate atunci când trebuie depărtate structuri care nu necesită protecţie specială (piele, grăsime). Toate ecatoarele boante sunt utilizate atunci când se are în vedereîndepărtarea unor elemente precum vase, nervi, a căror traumatizare conduce la leziuni importante.

Pentru chirurgia abdominală sunt utilizate depărtătoare de tip valve, depărtătoare autostatice,depărtătoare de tip Gosset, Thomson, valve cu lanţuri.

F ig. 1 F ig. 2

Lamele depărtătoarelor pot fi rigide sau flexibile.

Aceste instrumente sunt indispensabile în orice ramură chirurgicală, alături de bisturiu, pense,foarfeci, fiind de un real folos în buna desfăşuare a unei intervenţii chirurgicale.


15/62



1. Chirurgia a fost cunoscută din cele mai vechi timpuri. Pentru a o practica ceiinteresaţi de aceasta au trebuit să-şi construiască şi instrumente cu care sărealizeze diferite intervenţii.Studiile arheologice au descoperit instrumente din metal din familia

de părtătoarelor provenind din Roma antică.

P

0

1

5

2. Ian Mikulicz-Radecki deschide epoca modern a ecartorului (1904), ca mai apoi,în anul 1936, Enrique Finochietto descrie modelul actualului depărtător.

0

1

5

3. Pensele hemostatice au mai multe segmente:- braţele,- zona de îmbinare,- mânere prevăzute cu cremalieră cu trei nivele de prindere.

0

1

5

4. Cele mai cunoscute sunt pensele Pean şi Kocher, diferenţa dintre ele fiind datăde dinţii prezenţi la vârful braţelor în cazul penselor Kocher.

0

1

5


16/62



5. În manipularea ţesuturilor sunt utilizate şi pensele anatomice şi chirurgicale.Acestea sunt prevăzute cu două braţe unite printr -o articulaţie flexibilă. Braţele nu pot fi menţinute închise decât aplicând o presiune asupra lor.

0

1

5

6. Dimensiunile lor variază în funcţie de destinaţia pe care o au. Pot fi prevăzutecu dinţi (chirurgicale) sau pot fi fără dinţi (anatomice). Sunt utilizate lasusţinere şi manipularea ţesuturilor în timpul disecţiei, la apropierea marginilor,

plăgii şi susţinerea acestora în timpul suturii.

0

1

5

7. Depărtătoarele sunt instrumente utilizate în intervenţiile chirurgicale pentru a seobţine o mai bună expunere a structurilor profunde. Pot fi autostatice şi non -autostatice, acestea fiind susţinute de către chirurgul asistent.

0

1

5


17/62



8. Orice depărtător este alcătuit din mâner şi porţiunea finală, care practicdepărtează, şi poate fi sub forma unei lame, sau a unor dinţi. Ecartoarele cudinţi pot fi ascuţite sau boante. Pot avea un dinte (croşet), ascuţit sau bont.

0

1

5

9. Ecartoarele cu dinţi ascuţiţi sunt utilizate atunci când trebuie depărtate structurice nu necesită protecţie (piele, grăsime). Toate ecatoarele boante sunt utilizateazunci când se are în vedere îndepărtarea unor elemente precum vase, nervi,... .

0

1

5

10. Pentru chirurgia abdominală sunt utilizate depărtătoare de tip valve,depărtătoare autostatice, depărtătoare de tip Gosset, Thomson, valve cu lanţuri. Lamele depărtătoarelor pot fi rigide sau flexibile.

0

1

5


18/62



Punctaj total: 50

1 %

2 %3 %


Bibliografie

1. G. Dimofte, S. Lunca. Surgical instruments and basic skills for students. Ed. Gr. T. Popa,UMF Iasi, 2013, pg. 9-37.

2.

www.justmed.eu/files/semio/instrumentarul%20chirurgical.doc 3. http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_surgery

http://c/Users/pericle.docan/Desktop/Tehnoredactare%20carti/Abilit%C4%83%C8%9Bi%20chirugicale%20fundamentale/www.justmed.eu/files/semio/instrumentarul%20chirurgical.dochttp://c/Users/pericle.docan/Desktop/Tehnoredactare%20carti/Abilit%C4%83%C8%9Bi%20chirugicale%20fundamentale/www.justmed.eu/files/semio/instrumentarul%20chirurgical.dochttp://c/Users/pericle.docan/Desktop/Tehnoredactare%20carti/Abilit%C4%83%C8%9Bi%20chirugicale%20fundamentale/www.justmed.eu/files/semio/instrumentarul%20chirurgical.dochttp://c/Users/pericle.docan/Desktop/Tehnoredactare%20carti/Abilit%C4%83%C8%9Bi%20chirugicale%20fundamentale/www.justmed.eu/files/semio/instrumentarul%20chirurgical.dochttp://en.wikipedia.org/wiki/History_of_surgeryhttp://en.wikipedia.org/wiki/History_of_surgeryhttp://en.wikipedia.org/wiki/History_of_surgeryhttp://en.wikipedia.org/wiki/History_of_surgeryhttp://c/Users/pericle.docan/Desktop/Tehnoredactare%20carti/Abilit%C4%83%C8%9Bi%20chirugicale%20fundamentale/www.justmed.eu/files/semio/instrumentarul%20chirurgical.doc


19/62

4. Instrumentarul chirurgical. Incizia, excizia, disecția 4.4 Excizia cutanată


4.4 Excizia cutanată

Mihaela Perțea

Orice tip de excizie începe prin două incizii arciforme care se intersectează în ambele capete şicircumscriu zona de excizat. Acestea se realizeză după un desen iniţial. Distanţa la care aceste inciziisunt amplasate faţă de leziunea de excizat va fi stabilită de către operator, tinându -se cont de maimulte aspecte: natura, caracterul şi dimensiunile leziunii, patricularităţile anatomice ale regiunii, etc.

Cele două incizii vor fi plasate pe direcţia şi cu respectarea pliurilor fiziologice ale pielii. Ordinea încare vor fi relizate va fi stabilită de către chirurg. Profuzimea inciziei va fi stabilită în funcţi e de

patologia pentru care este indicată.

Incizia tegumentară fiind prima etapă în orice interveţie chirurgicală are o deosebită importanţă,deaoarece amplasarea sa corectă, dimensiunile adecvate, profunzimea corespunzătoare, vor facilitacorecta execuţie a următorelor etape ale tehnicii chirurgicale alese.

1. Există bisturie acţionate elecric, numindu-se bisturie electrice. Acestea suntutilizate şi la disecţia ţesuturilor, producând concomitent cu tăierea o arsură,

coagulând astfel vasele de sânge (realizând hemostază).

0

1

52. Bisturiul este utilizat pentru execuţia unei incizii sau excizii tegumentare. 0

1

5

3. Pentru a practica o incizie la nivelul tegumentului, în orice situaţie, trebuierespectate normele de asepsie şi antisepsie, montându-se un câmp operatorconform regulilor menţionate la capitolul care abordează acest subiect.Chirurgul va purta mască bonetă şi va fi îmbrăcat steril.

0

1

5

4. Se va desena (cu un marker steril) viitoarea linie de incizie. Aceasta va fiamplasată astfel încât abordul regiunii anatomice avute în vedere să fie cât maifacil. Incizia va fi plasată paralel cu liniile fiziologice ale pielii, linii cecorespund fibrelor de colagen de la nivelul dermului

0

1

5


20/62



5. Incizia ideală trebuie să respecte mai multe condiţii: - să permită accesul facil la structurile dorite - să poată fi prelungită atât într -un capăt cât şi în celălalt dacă este nevoie - să permită vindecarea rapidă şi cu cicatrici minime

-

cicatricea restantă să fie estetică

0

1

5

6. Incizia se iniţiază ţinând bisturiul cu mâna dominantă la o înclinare de 45 cu planul orizontal. Mâna operatorului tine mânerul la 3-4 cm de lama acestuia.Pielea care urmează a fi incizată este menţinută stabilă cu policele şi indexulmâinii nondominante a operatorului sau de către ajutor. Pentru ca bisturiul săînceapă incizia trebuie exercitată o oarecare presiune asupra lui. Aceasta nutrebuie să fie prea mare pentru a evita incizii profunde şi implicit leziun i alestructurilor subiacente. După ce începe să taie bisturiul trebuie poziţionat la 900 cu orizontala.

0

1

5

7. Incizia se face dintr-o singură mişcare continuă prin apăsarea bisturiului pe

tegument.

0

15

8. Orice excizie presupune două incizii arciforme care se intersectează în ambelecapete şi circumscriu zona de excizat. Acestea vor fi realizate după un deseninţial. Distanţa la care aceste incizii sunt amplasate faţă de leziunea de excizatva fi stabilită de către operator, tinându-se cont de mai multe aspecte: natura,car acterul şi dimensiunile leziunii, patricularităţile anatomice ale regiunii, etc.

0

1

5

9. Cele două incizii vor fi plasate pe direcţia şi cu respectarea pliurilor fiziologiceale pielii. Ordinea în care vor fi executate este stabilită de către chirurg.Profuzimea inciziei va fi decisă în funcţie de patologia pentru care acesta se

realizează.

0

1

5


21/62

4. Instrumentarul chirurgical. Incizia, excizia, disecția 4.4 Excizia cutanată


10. Incizia tegumentară ca primă etapă în orice interveţie chirurgicală are odeosebită importanţă, deaoarece amplasarea sa corectă, dimensiunile adecvate,

profunzimea corespunzătoare, vor facilita corecta execuţie a următorelor etapeale tehnicii chirurgicale alese.

0

1

5

Punctaj total: 50

1 %

2 %

3 %


Bibliografie


2. I. Costea. Elemente de semiologie chirurgicala si mica chirurgie. Ed. Gr.T. Popa Iasi, 2011, pg. 308-319.

3. John Ochsner, MD.Surgical Knife Tex Heart Inst J. 2009; 36(5): 441 – 443


22/62




23/62

4. Instrumentarul chirurgical. Incizia, excizia, disecția 4.5 Excizia suprafascială


4.5 Excizia suprafascială

Mihaela Perţea

Forfecele este un instrument util în toate specialităţile medicinei. Ele pot fi medicale şi chirurgicale,fiind instrumente indispensabile.

Primele descrieri ale acestui instrument de tăiat aparţin lui Arhimede şi datează din anul 260 î.Hr.

Arheologii au demonstrat prezenţa foarfecelui încă din Egiptul antic, la 1500 î.Hr. La început,foarfecele era un instrument alcătuit din două lame, mai întâi din bronz, legate la capete (formândmănerele) prin diferite materiale subţiri şi flexibile. Apoi, cele două lame din bronz (ulterior din fier),au fost concepute pentru a pivota într-un punct fix situat între lame şi mânere.

Foarfecele a fost utilizat încă de la început pentru diferite intervenţii „chirurgicale”, pentru extracţiacorpilor străini, care la acel moment erau reprezentaţi de săgeţi, vârfuri de lance, etc. Deasemenea,foarfecele erau folosite la amputaţiile membrelor. În timp, forma acestor instrumente s-a modificat înfuncţie de destinaţia lor.

În chirurgie, foarfece este utilizat la:

-

disecţia ţesuturilor - excizia diferitelor formaţiuni - sutura tegumentelor (poate coexista pe aceleaşi braţe cu portacul) - tăierea materialelor de sutură, etc.

Foarfecele este alcătuit din două părţi: - braţele - mânerele (terminate cu două inele de susţinere) (Fig. 1, 2)

F ig. 1 F ig. 2


24/62



De cele mai multe ori mânerele, au aceeaşi formă. În ceea ce priveşte braţele, acestea au formediferite, fiind parte utilă a instrumentului, adaptate destinaţiei acestuia. În funcţie de forma braţelor,foarfecele pot fi:

- drepte

-

curbe- cudateFiecare dintre acestea, în funcţie de forma vârfurilor pot fi:

- ascuţite - boante

Foarfecele, la fel ca şi celelalte instrumente chirurgicale, pot fi fabricate din materiale precum:- inox- titan- oţel inoxidabil

Mod de utilizare:

Prinderea şi ţinerea corectă a feoarfecelui se face cu policele şi degetul IV trecute prin inelele braţelor, iar degetele II şi III (indexul şi mediusul) se spijină pe unghiul format de inel şi braţ,asigurând astfel un bun control al acestuia în timpul manipulării. Actualmente sunt descrise omultitudine de foarfeci, cu forma şi dimensiuni diferite, cu nume proprii. Dintre cele mai cunoscuteamintim câteva:

- foarfecele Iris – pot fi drepte, curbe sau angulate utilizate la intervenţiile oftalmologice - foarfecele Stevens – (utilizate în chirurgia mâinii, oftalmologice, etc.) sunt de dimensiuni

relativ mici, lame înguste şi mânere mari pentru a putea asigura o manipulare precisă. - foarfecele Mayo – pot fi drepte sau curbe

sunt de dimensiuni relativ mari, utilizare în marea chirurgie abdominală - foarfecele Metzenbaum – asemănătoare cu cel Mayo

sunt mai uşoare, cu mânere mai lungi, utile în manevre şi intervenţii de fineţe

Excizia suprafascială după incizia eliptică După incizia tegumentului sub forma a două arce de cerc care circumscriu o leziune cutanată, înformă eliptică (descrisă la capitolul destinat acesteia), se va începe excizia.

Aceasta debutează la unul din unghiurile (capetele) elipsei susţinând şi ridicând tegumentul cuajutorul unei pense chir urgicale (de care ne vom ajuta pe tot parcursul intervenţiei). Cu ajutorulfoarfecelui de disecţie se începe tăierea ţesuturilor care nu au fost excizate de bisturiu. Se vacompleta incizia tegumentului, apoi a ţesutului celular subcutanat până se ajunge la nivelul fasciei.Excizia fiind suprafascială, aceasta din urmă va rămâne intactă. Odată creat planul de disecţie, se va

continua cu ajutorul foarfecelui, ridicând intreaga insulă cutaneo-grăsoasă

Excizia se va finaliza cu secţionarea ultimului ataşament din capătul controlateral celui de început,astfel încât întrega însulă cutanată care circumscrie formaţiunea de excizat, împreună cu ţesutulcelular subcutanat va rămâne în pensa chirurgicală, susţinută cu mâna nondominantă şi de care ne-am ajutat pe tot parcursul intervenţiei.

Excizia va fi urmată de o hemostază atentă şi completă. Aceasta va fi realizată cu ajutorul pensei bipolare sau, în cazul unei sângerarări importante de la nivelul unui vas, prin ligaturarea acestuia.Se va lava plaga chirurgicală nou creată, după care se va reverifica hemostaza.

Toate acestea fiind finalizate se va începe sutura plăgii plan cu plan sau într -un singur plan, după caz.


25/62



1. În chirurgie, foarfecele este utilizat la:- disecţia ţesuturilor - excizia diferitelor formaţiuni - sutura tegumentelor (poate coexista pe aceleaşi braţe cu portacul)

-

tăierea materialelor de sutură, etc.

P

0

1

5

2. Foarfecele este alcătuit din două părţi: - braţele - mânerele (terminare cu două inele de susţinere)

0

1

5

3. Mânere, de cele mai multe ori, au aceeaşi formă. În ceea ce priveşte braţele,acestea au forme diferite, fiind parte utilă a instrumentului, adaptate destinaţieiinstrumentului.

0

1

5

4. În funcţie de forma braţelor, foarfecele pot fi: - drepte- curbe- cudate

0

1

5

5. Fiecare dintre acestea, în funcţie de forma vârfurilor pot fi:

-

ascuţite - boante

0

15


26/62



6. Foarfecele, la fel ca şi celelalte instrumente chirurgicale, pot fi fabricate dinmateriale precum:

- inox- titan

-

oţel inoxidabil

0

1

5

7. Mod de utilizare:Prinderea şi men ţinerea corectă a f oarfecelui se realizează cu policele şidegetul IV trecute prin inelele braţelor, iar degetele II şi III (indexul şimediusul) se spijină pe unghiul format de inel şi braţ, asigurând astfel un buncontrol al instrumentului în timpul manipulării acestuia.

0

1

5

8. - foarfecele Stevens – utilizat în chirurgia mâinii, oftalmologie, etc.sunt de dimensiuni relativ mici, lame înguste şi mânere mari pentru a puteaasigura o manipulare precisă.

0

1

5

9. - foarfecele Mayo – pot fi drepte sau curbesunt de dimensiuni relativ mariutilizar e în marea chirurgie abdominală

0

1

5

10. - foarfecele Metzenbaum – asemănătoare cu cel Mayo - sunt mai uşoare - cu mânere mai lungi-

utile în manevre şi intervenţii de fineţe

0

1

5


27/62



11. După incizia tegumentului sub forma a două arce de cerc care circumscriu oleziune cutanată, în formă eliptică (descrisă la capitolul destinat acesteia), se vaîncepe excizia.

0

1

5

12. Cu ajutorul foarfecelui de disecţie se începe tăierea ţesuturilor care nu au fost

excizate de bisturiu. Se va completa incizia tegumentului, apoi a ţesutul celularsubcutanat până se ajunge la nivelul fasciei. Excizia fiind suprafascială, aceastadin urmă va rămâne intactă. Odată creat planul de disecţie, se va continua cuajutorul foarfecelui, ridicând intreaga insulă cutaneo-grăsoasă.

0

15

13. Excizia se va finaliza cu secţionarea ultimului ataşament din capătulcontrolateral celui de început, astfel încât întrega insulă cutanată carecircumscrie formaţiunea de excizat, împreună cu ţesutul celular subcutanat varămâne în pensa chirurgicală, ţinută în mână nondominantă de care ne -amajutat pe tot parcursul intervenţiei.

0

1

5


28/62



14. Excizia va fi urmată de o hemostază atentă şi completă. Acesta va fi realizată cu ajutorul pensei bipolare sau în cazul unei sângerarări importante de lanivelul unui vas, prin ligaturarea acestuia.

0

1

5

15. Se va lava plaga chirurgicală nou creată, după care se va reverifica hemostaza. 0

15

16. Toate acestea fiind finalizate se va începe sutura plăgii plan cu plan sau într -unsingur plan, după caz.

0

1

5

Punctaj total: 80

1 %

2 %

3 %

Legendă: 0 – criteriu neîndeplinit; 1 – criteriu parţial îndeplinit; 5 – criteriu total îndeplinit

Bibliografie


2. I. Costea. Elemente de semiologie chirurgicala si mica chirurgie. Ed. Gr.T. Popa Iasi, 2011, pg. 308-319.


29/62

4. Instrumentarul chirurgical. Incizia, excizia, disecția 4.6 Principii de securitate


4.6 Principii de securitate

Corneliu-George Coman, Nicolae Gheţu

Obiective

În urma studierii acestui capitol, studenţii vor cunoaşte: - Noţiuni de bază de securitate chirurgicală a personalului medical şi a pacientului; - Sursele de erori din cadrul actului chirurgical;- Care sunt cele mai frecvente incidente chirurgicale şi cum pot fi prevenite şi soluţionate; - Personalul implicat în realizarea şi în prevenirea erorilor; - Ce este un protocol de securitate;- Principii pe care le pot aplica în gărzi, stagii, practica de vară.

În cadrul stagiului practic, studenţii efectuează simulări în care aplică un protocol de securitate pentru cazul unei operaţii. Fiecare student parcurge, pe rând, câte unul din cele trei roluri (operator -OPE, anestezist - ANE, asistent - ASI) şi completează formularul de raportare a unui incident

chirurgical. Pentru că... Errare humanum est!

Generalităţi Consecinţele nedorite ale actului chirurgical sunt legate de evoluţia medicinei şi sunt documentatedin antichitate. Primul document care atestă eşecuri chirurgicale este codul lui Hammurabii(Mesopotamia, cca. 1795-1750 î.e.n). Timp de secole, erorile au devenit o parte integrată şi generalacceptată a actului medico-chirurgical. Începând cu secolul al XX-lea, îngrijirea pacienţilor a devenitcomplexă şi astfel mai predispusă la erori. Datorită evoluţiei cunoştinţelor medicale şi progresuluitehnologic până în prezent, societatea pretinde perfecţiunea actului medical. Cu toate acestea, însistemul actual există numeroase oportunităţi de îmbunătăţire a rezultatelor în ceea ce priveştesiguranţa pacientului şi a personalului medical.1

De ce este importantă introducerea unor protocoale de securitate în chirurgie?“Dacă faci o greşeală şi nu o corectezi, rămâne o greşeală“ Confucius

Între 8 şi 12 % dintre pacienţii internaţi în spitalele din teritoriul UE sunt afectaţi în mod negativ înurma actului medical. Cele mai frecvente cauze sunt:

- infecţii asociate mediului sanitar (cca. 25 % din situaţii); - cauze legate de tratamentul medicamentos;- cauze chirurgicale;- funcţionarea aparaturii medicale; - cauze de diagnostic;-

interpretarea incorectă a unor analize pentru formularea unui tratament corespunzător.

https://www.goodreads.com/author/show/15321.Confuciushttps://www.goodreads.com/author/show/15321.Confuciushttps://www.goodreads.com/author/show/15321.Confucius


30/62



Cele mai multe dintre aceste situaţii sunt potenţial evitabile.2-4 Departamentul Sănătăţii din MareaBritanie a raportat aproximativ 850.000 de cazuri de eşec al tratamentului, ce reprezintă procentualcca. 10% din internări, în “An organisation with a memory” din anul 2000. Rezultate similare au fostînregistrate în Spania în 2005, Franţa şi Danemarca. Acelaşi raport arată că 50-70 % din aceste

situaţii pot fi prevenite printr -o abordare sistematică unificată, ceea ce s-ar concretiza prin:-

reducerea a 750.000 erori medicale/an;- 3,2 milioane mai puţine zile de spitalizare; - eliminarea a 260.000 de incidente ce provoacă handicap permanent; - prevenirea a 95.000 de decese.5

Într-un studiu retrospectiv, 38 chirurgi intervievaţi au raportat 146 incidente:- 33 % din acestea au avut ca şi consecinţă handicap permanent;- 13 % au provocat moartea pacienţilor; - 77 % au reprezentat leziuni intraoperatorii (perforaţii ale viscerelor, hemoragii, contaminări); - 13 % au constat în proceduri inutile sau inadecvate;

-

10 % agravare a bolii ce putea fi prevenită; - 66 % din incidente au avut loc în faza intraoperatorie a tratamentului chirurgical;- 2 sau mai mulţi clinicieni au fost implicaţi în peste 70 % din erori;- 53 % din complicaţii s-au datorat incompetenţei / lipsei de experienţă; 43 % au fost datorate

erorilor de comunicare;- 33 % s-au întâm plat din cauza stărilor de oboseală şi epuizare; - au fost înregistrate semnificativ mai multe erori în operaţiile realizate în urgenţă decât în cele

programate. 6

Implicaţii medico-legale

Legea 95/2006 actualizată privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 28 aprilie 2006, art. 642-643), în vigoare în momentul scrierii acestui capitol, stipulează:

- “Malpraxisul este eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico -farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a

personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice.”

- “Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ şineglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acteindividuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament. Personalul medicalrăspunde civil şi pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor prezentului titlu

privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi obligativitatea acordării asistenţeimedicale. Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse în exercitarea profesiei şiatunci când îşi depăşeşte limitele competenţei, cu excepţia cazurilor de urgenţă în care nu estedisponibil personal medical ce are competenţa necesară.”

- “Personalul medical nu este răspunzător pentru daunele şi prejudiciile produse în exercitarea profesiunii:a) când acestea se datorează condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de

diagnostic şi tratament, infecţiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicaţiilor şi riscurilorîn general acceptate ale metodelor de investigaţie şi tratament, viciilor ascunse alematerialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicale şisanitare folosite;


31/62



b) când acţionează cu bună-credinţă în situaţii de urgenţă, cu respectarea competenţeiacordate.“7

Definiţii Securitatea chirurgicală este ansamblul de măsuri luate pre-, intra- şi post-operator care asigurăreducerea riscurilor şi erorilor, precum şi crearea unei conduite preventive în comportamentul

personalului medical.Protocolul medical reprezintă un plan pentru un tratament medical, alcătuit dintr -un set standardizatde proceduri, ce are ca scop ghidarea deciziilor de diagnostic şi de tratament. 9

Abrevieri: OPE (operator), ANE (anestezist), ASI (asistent), PAC (pacient), OMS (OrganizaţiaMondială a Sănatăţii).

Scop

Pregătirea conduitei corecte în sala de operaţie prin instruirea unor reguli simple şi uşor de aplicat,care previn greşelile în gesturile operatorii, conform studiilor realizate de OMS.2

Principii

Tipurile de erori ce intervin în actul medical sunt:

1. Erori de diagnostica. eroare sau întârziere în diagnosticare;

b. utilizarea investigaţiilor neadecvate; c. utilizarea unor investigaţii şi tratamente ieşite din vigoare; d. lipsa adaptării tratamentului conform evoluţiei stării pacientului;

2. Erori de tratamenta. erori în realizarea unui gest terapeutic;

b. erori în administrarea tratamentului;c. erori de dozaj, moment de administrare, ritm, durată; d. întarzierea tratamentului în urma primirii rezultatelor investigaţiilor; e. îngrijire necorespunzatoare sau nenecesară a pacientului;

3. Erori de prevenţie şi monitorizare a. neacordarea tratamentului profilactic;

b. monitorizare neadecvată a evoluţiei pacientului;

4. Alte tipuri de eroria. erori de comunicare;

b. erori ale echipamentului medical;c. alte erori ale sistemului.8

S-a demonstrat că cele mai multe dintre aceste erori pot fi prevenite prin introducerea unui protocolcare verifică paşii esenţiali în cele mai frecvente etape terapeutice. În 2009, OMS a publicat un

protocol standardizat pentru intervenţiile chirurgicale (Fig. 4.6.1):


32/62



Fig. 4.6.1. Protocolul standard de secur itate propus de OMS în 2009 (orientativ şi adaptabil

pentru situaţii şi proceduri concrete).9

Costul implementării acestor protocoale reprezintă investirea a mai puţin de 1 minut pentruverificarea etapelor cheie în 3 momente ale actului chirurgical. Progresul rezultat în urmaimplementării protocolului propus de OMS este tangibil, fiind înregistrat în numeroase studii.Haynes et al. au analizat 3955 de operaţii realizate cu implementarea protocolului comparativ cu3733 operaţii realizate fără implementare şi a demonstrat reducerea complicaţiilor post-operatorii dela 11% la 7% şi a mortalităţii intra-spitaliceşti de la 1.5% la 0.8%.10

Materiale necesare Protocoalele 1.1-1.3, Anexa 1, Protocoalele 3.1-3.3.

Tehnica de completare a protocoalelor de securitate chirurgical şi anestezic şi de raportare aincidentelor intraoperatoriiÎn cadrul staţiei 4.6, studenţii vor efectua simulări ale protocoalelor de securitate folosite atât în

blocul operator, cât şi în etapele pre- şi post-operatorii.

Simularea 1: Protocolul standard OMS de securitate chirurgicală. Studenţii au rolurile: OPE, ASI, ANE. OPE îl va interpreta şi pe PAC (pe durata paşilor 1 -5).Protocolul va fi simulat de 3 ori consecutiv, astfel încât fiecare student va parcurge succesiv toatecele 3 roluri. ASI citeşte întrebările, OPE, PAC şi ANE răspund conform protocolului. Rolurilestudenţilor sunt stabilite în următorul tabel:


33/62



Protocolul 1.1 (3 min) Protocolul 1.2 (3 min) Protocolul 1.3 (3 min)

Student 1 OPE (PAC) ANE ASI

Student 2 ASI OPE (PAC) ANE

Student 3 ANE ASI OPE (PAC)

Protocolul 4.6.1.1

Nr. Protocolul standard OMS de securitate chirurgicală

I. Protocol de securitate de anestezie. ANE verifică detaliile preoperatorii printr -un dialog cuPAC, înainte de a realiza inducţia anesteziei.ANE întreabă, PAC răspunde – PAC este interpretat de studentul OPE.

1. ANE: “Cum vă numiţi? Data naşterii, vă rog!” PAC: (Numele studentului 1, Data naşterii studentului 1).

2. ANE: “Ce operaţie se va efectua?” PAC: (Apendicectomie laparoscopică)

3. ANE: “Care este locul precis al operaţiei?” PAC: “Apendice localizat în fosa iliacă dreaptă”

4. ANE: “Aţi semnat formularul de consimţământ?” PAC: “Da”

5. ANE: “Aveţi alergii cunoscute?” PAC: “Sunt alergic la penicilină”

ANE realizează anestezierea pacientului. ASI întreabă şi bifează după ce OPE şi ANE confirmă.

OPE îşi reia rolul, până la sfârşitul acestei simulări.

6. ASI: “Pacientul este anesteziat?“ ANE şi OPE: “Da”

7. ASI: “Este pregătită şi marcată zona?”

OPE: “Nu este cazul”

8. ASI: “Pulsoximetrul montat şi funcţional?” ANE şi OPE: “Da”

9. ASI: “Pacientul are complicaţii respiratorii?” ANE şi OPE: “Nu”

10. ASI: “Există risc de hemoragie peste 500mL?” ANE şi OPE: “Nu”

II. Protocol de securitate intraoperator (înaintea inciziei cutanate)

ASI întreabă şi bifează după ce OPE şi ANE confirmă.


34/62



11. ASI: “Bună ziua, mă numesc (numele studentului 2) şi voi verifica protocolul de securitatechirurgicală”.OPE: “Bună ziua, mă numesc (numele studentului 1) şi sunt chirurg”. ANE: “Bună ziua, mă numesc (numele studentului 3) şi sunt anestezist”.

12. ASI: “Care este numele pacientului?” OPE: ( Numele studentului 1 )ASI: “Ce intervenţie veţi realiza?” OPE: “Apendicectomie laparoscopică”

13. ASI: “Ce riscuri anticipaţi în timpul operaţiei?” OPE: “Perforaţie intestinală la instalarea pneumoperitoneu”

14. ASI: “S-a realizat profilaxia antibiotică în ultimele 60 de minute?” ANE: “Da, antibiotice cu spectru larg pentru bacili gram-negativi.”

15. ASI: “Sunt afişate explorările imagistice necesare?” OPE: “Nu este cazul”

III. Protocol de securitate postoperator (înaintea transportului pacientului)ASI întreabă, OPE şi ANE confirmă după ce au îndeplinit.

16. ASI: “Ce operaţie s-a realizat?“ OPE: “Apendicectomie laparoscopică” ANE: “Apendicectomie laparoscopică”

17. ASI: “Ce complicaţii pot apărea postoperator?”

OPE: “Infecţia plăgii, formare bride”

18. ASI: “Tot instrumentarul a fost verificat.”

19. ASI: “Ce probe au fost recoltate pentru laborator?” OPE: “Apendice excizat”

20. ASI: “Au intervenit probleme la folosirea aparaturii?” OPE: “O pensă laparoscopică nefuncţională”ANE: “Nimic altceva”

Protocolul 4.6.1.2




2. ANE: “Ce operaţie se va efectua?” PAC: “Amigdalectomie faringiană”


35/62



3. ANE: “Care este locul precis al operaţiei?” PAC: “Nu este cazul”

4. ANE: “Aţi semnat formularul de consimţământ?”

PAC: “Da” 5. ANE: “Aveţi alergii cunoscute?”

PAC: “Nu”



6. ASI: “Pacientul este anesteziat? “ ANE şi OPE: “Da”

7. ASI: “Este pregatită şi marcată zona?” OPE: “Nu este cazul”

8. ASI: “Pulsoximetrul montat şi funcţional?” ANE şi OPE: “Da”


10. ASI: “Există risc de hemoragie peste 500mL?” ANE şi OPE: “Nu”

II. Protocol de securitate intraoperator (înaintea inciziei cutanate)



12. ASI: “Care este numele pacientului?OPE: (Numele studentului 2)ASI: “Ce intervenţie veţi realiza?” OPE: “Amigdalectomie faringiană”

13. ASI: “Ce riscuri anticipaţi în timpul operaţiei?” OPE: “Hemoragie în loja retrostiliană”

14. ASI: “S-a realizat profilaxia antibiotică în ultimele 60 de minute?” ANE: “Da, Augmentin”

15. ASI: “Sunt afişate explorările imagistice necesare?” OPE: “Nu este cazul”

III. Protocol de securitate postoperator (înaintea transportului pacientului)ASI întreabă, OPE şi ANE confirmă după ce au îndeplinit.


36/62



16. ASI: “Ce operaţie s-a realizat?“ ANE şi OPE: “Amigdalectomie faringiană”

17. ASI: “Ce complicaţii pot apărea postoperator?”

OPE: “Sângerări postoperatorii (7-14 zile), asfixiere” 18. ASI: “Tot instrumentarul a fost verificat.”

19. ASI: “Ce probe au fost recoltate pentru laborator?” OPE: “Amigdala faringiană”

20. ASI: “Au intervenit probleme la folosirea aparaturii?” OPE: “Nu” ANE: “Nu”

Protocolul 4.6.1.3




2. ANE: “Ce operaţie se va efectua?” PAC: “Puncţie nodul mamar”

3. ANE: “Care este locul precis al operaţiei?” PAC: “Sânul stâng”

4. ANE: “Aţi semnat formularul de consimţământ?” PAC: “Da”

5. ANE: “Aveţi alergii cunoscute?” PAC: “Nu”



6. ASI: “Pacientul este anesteziat? “ ANE şi OPE: “Da”

7. ASI: “Este pregatită şi marcată zona?” OPE: “Da, zona din sânul stâng în care s-a palpat nodulul”

8. ASI: “Pulsoximetrul montat şi funcţional?”

ANE şi OPE: “Da”


37/62




10. ASI: “Există risc de hemoragie peste 500mL?”

ANE şi OPE: “Nu” II. Protocol de securitate intraoperator (înaintea inciziei cutanate)



12. ASI: “Care este numele pacientului?OPE: (Numele studentului 3).ASI: “Ce intervenţie veţi realiza?” OPE: “Puncţie nodul mamar, la nivelul glandei mamare stângi”

13. ASI: “Ce riscuri anticipaţi în timpul operaţiei?” OPE: “Pneumotorax cauzat de introducerea trocarului”

14. ASI: “S-a realizat profilaxia antibiotică în ultimele 60 de minute?” ANE: “Da”

15. ASI: “Sunt afişate explorările imagistice necesare?” OPE: “Este pregătit ecograful pentru ghidarea puncţiei”

III. Protocol de securitate postoperator (înaintea transportului pacientului)

ASI întreabă, OPE şi ANE confirmă după ce au îndeplinit.

16. ASI: “Ce operaţie s-a realizat?“ OPE: “Puncţie nodul mamar, la nivelul glandei mamare stângi”

17. ASI: “Ce complicaţii pot apărea postoperator?” OPE: “Nicio complicaţie specifică”

18. ASI: “Tot instrumentarul a fost verificat.”

19. ASI: “Ce probe au fost recoltate pentru laborator?” OPE: “Puncţie- biopsie din nodul glandă mamară stângă”

20. ASI: “Au intervenit probleme la folosirea aparaturii?” OPE şi ANE: “Nu”

Simularea 2: Raportarea unui incident intraoperator.Pentru simularea acestui protocol, studenţii nu trebuie să îşi aleagă sau să îşi schimbe rolurile.Fiecare dintre studenţi este OPE şi a realizat una din erorile chirurgicale de mai jos într -o operaţiefictivă realizată împreună cu ceilalţi 2 colegi. Fiecare student completează, individual, formularul de

raportare din Anexa 1. Nu se schimbă scenariile.


38/62



IncidentStudent 1 “M-am înţepat în timpul unei operaţii la un pacient cu serologie necunoscută” Student 2 “M-am contaminat cu sângele pacientului, am picaturi de sange in sacul conjunctival” Student 3 “Am efectuat intervenţia pe un alt pacient”.

Protocol 4.6.2

Nr. Raportarea unui incident intraoperator.

1. Datele persoanei care raportează incidentul (OPE): Nume: (numele studentului care completează) Specialitate: “Chirurgie”

2. Informaţii pacient: Nume: (se scrie numele pacientului “operat” la simularea protocolului 1, când studentul a fost

OPE)Operaţie: (se scrie operaţia “realizată” pacientului de la simularea protocolului 1, cândstudentul a fost OPE)

3. Incidentul produs: (fiecare dintre studenţi notează incidentul, conform tabelului)

4. Locul producerii incidentului: “Sala de operaţie nr.1”

5. Alţi martori la incident: (studentul scrie numele colegilor de echipă)

6. Data şi semnătura

Anexa 1

FORMULAR DE RAPORTARE A UNUI INCIDENT INTRAOPERATOR

1. Datele persoanei care raportează incidentul a. Nume: _________________________________________________________

b.Specialitate: _____________________________________________________2. Informaţii pacient

a. Nume: _________________________________________________________ b.Operaţie: _______________________________________________________

3.

Incidentul produs: ____________________________________________________________ _________________________________________________________________________________

4. Locul producerii incidentului: __________________________________________________ _________________________________________________________________________________

5. Alţi martori la incident: ________________________________________________________ _________________________________________________________________________________

Nume şi semnătura OPE Data _____________________________________ ___________


39/62



Simularea 3: Protocolul propriu de securitate chirurgicală Propunem pentru studenţi un protocol de securitate universal, ce poate fi amintit şi aplicat însituaţiile în care un alt protocol nu este disponibil. Acesta condensează etapele principale, ordonatelogic, într-o formulă mnemotehnică. Este recomandată existenţa unui protocol standard scris, iarverificarea lui să se facă prin bifarea fiecărei măsuri de securitate, pentru ca echipa să fie sigură cătoţi paşii au fost parcurşi. Totuşi, în lipsa disponibilităţii unui protocol scris, studenţii pot folosiformula următoare pentru a-şi aminti etapele cele mai predispuse la erori dintr -o intervenţiechirurgicală:

Pacientul ne îndeamnă să ne amintim: “Domnule (Doamna) Doctor, când intraţi în sala de operaţie,amintiţi-vă că sunteţi responsabil(ă) de SECURITATEA MEA.”

Studenţii îşi aleg aleg rolurile: OPE, ANE, ASI. Scenariul va fi simulat de 3 ori consecutiv, astfelîncât fiecare student să interpreteze fiecare rol. ASI va realiza protocolul de securitate întrebândconform protocolului 3. Pentru fiecare repetiţie a protocolului, OPE şi ANE vor folosi, consecutiv,

protocoalele 3.1, 3.2, 3.3 pentru a răspunde, aşa cum este indicat în următorul tabel:

Protocolul 3.1 (3 min) Protocolul 3.2 (3 min) Protocolul 3.3 (3 min)Student 1 OPE (PAC) ANE ASIStudent 2 ASI OPE (PAC) ANEStudent 3 ANE ASI OPE (PAC)

Numele pacientului va fi considerat numele studentului OPE, ca în protocoalele 1.1-1.3.

Protocolul 4.6.3.1

SECURITATEA MEA

ASI întreabă fiecare termen ce constituie acronimul SECURITATEA MEA, iar OPE şi ANEconfirmă fiecare măsură de securitate după ce este rezolvată.

S Sterilitate ASI: “Personalul medical s-a echipat în condiţii de sterilitate?”OPE şi ANE: “Da” ASI: “Pacientul este pregătit (radere pilozitate, antiseptizare tegument)?”OPE şi ANE: “Da” OPE: “S-a verificat sterilitatea instrumentarului?”ASI: “Da”

E EchipaASI: “Bună ziua, mă numesc (numele studentului 2) şi sunt ASI”. OPE: “Bună ziua, mă numesc (numele studentului 1) şi sunt OPE“. ANE: “Bună ziua, mă numesc (numele studentului 3) şi sunt ANE”

C Consimţământ ASI: “Care este numele pacientului? Data naşterii?”ANE: (numele studentului 1, data naşterii studentului 1) ASI: “A semnat consimţământul informat?”

ANE: “Da”


40/62



U Unde?ASI: “Ce intervenţie chirurgicală va fi efectuată?” OPE: “Vom efectua o colecistectomie laparoscopică. Este toată lumea de acord?”ANE: “Da”

ASI: “Da” ASI: “Este marcată zona în care va avea loc intervenţia?”OPE: “Nu este cazul”

R Risc

ASI: “Care sunt etapele operatorii cu risc crescut?” OPE: “Timpii operatori cu risc crescut sunt izolarea colecistului, secţionarea ductului cistic.” ASI: “Prevedeţi hemoragie peste 500mL?”OPE: “Este posibilă” ASI: "Ce complicaţii pot apărea?”

OPE: “Infecţia plăgii operatorii, lezarea arterei cistice, desfacerea ligaturilor ductului cistic,conversie (incizie xifo-ombilicală)”

I Imagistică ASI: “Ce investigaţii trebuie să afişăm?”OPE: “Nicio investigaţie”

T TimpASI: “Cât estimaţi că va dura operaţia?” OPE: “Operaţia va dura 60 de minute, dar se poate prelungi până la 120 de minute, dacă există

complicaţii.” A Alergii

ASI: “Pacientul are alergii cunoscute sau reacţii adverse la substanţele ce urmează a fiadministrate?” OPE: ”Da, pacientul este alergic la penicilină” ANE: “Da, pacientul este alergic la penicilină”

T Tratament ASI: “Ce tratament trebuie administrat post-operator pacientului?” OPE: “Postoperator, i se vor administra antibiotice cu spectru larg pentru bacili

gram-negativi.” E Etichetare

ASI: “Ce probe biologice se vor recolta?” OPE: “În aceasta operaţie se va recolta colecistul. Proba a fost etichetată corespunzător?” ASI: “Da”

A Anestezie ASI: “Pacientul este stabil respirator şi hemodinamic?” OPE şi ANE: “Da” ASI: “Pacientul are tulburări de coagulare şi/sau de hemostază?” OPE şi ANE: “Nu”


41/62



M Monitorizare

ASI: ”Sunt monitorizaţi toţi parametrii vitali ai pacientului?” ANE: “Monitorizez toţi parametrii vitali ai pacientului”

E Echipament ASI: “Au fost numărate toate instrumentele folosite. Au fost probleme la aparatură?” OPE şi ANE: “În timpul operaţiei, nu am observat probleme la aparatură.”

A Antibiotice

ASI: “S-au administrat antibioticele necesare?”ANE: “Da, am administrat antibiotice cu spectru larg pentru bacili gram-negativi.”.

Protocolul 4.6.3.2

SECURITATEA MEA



E Echipa

ASI: “Bună ziua, mă numesc (numele studentului 3) şi sunt ASI”. OPE: “Bună ziua, mă numesc (numele studentului 2) şi sunt OPE“. ANE: “Bună ziua, mă numesc (numele studentului 1) şi sunt ANE”

C Consimţământ ASI: “Care este numele pacientului? Data naşterii?”ANE şi OPE: (numele studentului 2, data naşterii studentului 2) ASI: “A semnat consimţământul informat?”ANE: “Da”

U Unde?ASI: “Ce intervenţie chirurgicală va fi efectuată?” OPE: “Vom efectua cura chirurgicală a herniei inghinale stângi. Este toată lumea de acord?”ANE: “Da” ASI: “Da” ASI: “Este marcată zona în care va avea loc intervenţia?”OPE: “Da”

R Risc

ASI: “Care sunt etapele operatorii cu risc crescut?”

OPE: “Timpii operatori cu risc crescut sunt r educerea sacului herniar, refacere canal inghinal,


42/62



posibil sutura intestinală.” ASI: “Prevedeţi hemoragie peste 500mL?”OPE: “Nu” ASI: "Ce complicaţii pot apărea?

OPE: “Recidivă, eventraţie, peritonită”

I Imagistică ASI: “Ce investigaţii sunt necesare?”OPE: “Niciuna”

T Timp

ASI: “Cât estimaţi că va dura operaţia?” OPE: “Operaţia va dura 60 de minute, dar se poate prelungi până la 90 de minute dacă existăcomplicaţii.”

A Alergii ASI: “Pacientul are alergii cunoscute sau reacţii adverse la substanţele ce urmează a fiadministrate?OPE: “Nu” ANE: “Nu”

T Tratament ASI: “Ce tratament trebuie administrat post-operator pacientului?” OPE: “Postoperator, i se va administra Augmentin.”

E Etichetare ASI: “Ce probe biologice se vor recolta?” OPE: “În aceasta operaţie nu se vor recolta probe biologice”

A Anestezie ASI: “Pacientul este stabil respirator şi hemodinamic?” OPE şi ANE: “Da” ASI: “Pacientul are tulburări de coagulare şi/sau de hemostază?” OPE şi ANE: “Nu”

M MonitorizareASI: ”Sunt monitorizaţi toţi parametrii vitali ai pacientului?” ANE: “Monitorizez toţi parametrii vitali ai pacientului”

E Echipament ASI: “Au fost numărate toate instrumentele folosite?” OPE: “Da”

OPE şi ANE: “În timpul operaţiei nu am observat probleme la aparatură.”

A Antibiotice

ASI: “S-au administrat antibioticele necesare?”ANE: “Da, am administrat Augmentin”.


43/62



Protocolul 4.6.3.3

SECURITATEA MEA



E Echipa

ASI: “Bună ziua, mă numesc (numele studentului 1) şi sunt ASI”. OPE: “Bună ziua, mă numesc (numele studentului 3) şi sunt OPE“. ANE: “Bună ziua, mă numesc (numele studentului 2) şi sunt ANE”

C Consimtamant

ASI: “Care este numele pacientului? Data naşterii?”ANE şi OPE: (numele studentului 3, data naşterii studentului 3) ASI: “A semnat consimţământul informat?”ANE: “Da”

U Unde?ASI: “Ce intervenţie chirurgicală va fi efectuată?” OPE: “Vom efectua o naştere prin cezariană. Este toată lumea de acord?”ANE: “Da” ASI: “Da” ASI: “Este marcată zona în care va avea loc intervenţia?”OPE: “Nu este cazul”

R Risc

ASI: “Care sunt etapele operatorii cu risc crescut?” OPE: “Timpii operatori cu risc crescut sunt incizie uter, secţionare cordon ombilical.” ASI: “Prevedeţi hemoragie peste 500 ml?”OPE: “Da” ASI: "Ce complicaţii pot apărea? OPE: “Infecţii, hemoragie, tromboză, lezare vezică urinară”

I Imagistică ASI: “Ce investigaţii sunt necesare?”OPE: “Ecografie pelvină”

T Timp

ASI: “Cât estimaţi că va dura operaţia?” OPE: “Operaţia va dura 50 de minute, dar se poate prelungi până la 90 de minute dacă există

complicaţii.”


44/62



A Alergii ASI: “Pacientul are alergii cunoscute sau reacţii adverse la substanţele ce urmează a fiadministrate?” OPE: “Nu”

T Tratament ASI: “Ce tratament trebuie administrat post-operator pacientului?” OPE: “Postoperator, i se va administra Augmentin.”

E Etichetare ASI: “Ce probe biologice se vor recolta?” OPE: “În aceasta operaţie nu se vor recolta probe biologice”

A Anestezie ASI: “Pacientul este stabil respirator şi hemodinamic?”

OPE şi ANE: “Da” ASI: “Pacientul are tulburări de coagulare şi/sau de hemostază?” OPE şi ANE: “Nu”

M MonitorizareASI: ”Sunt monitorizaţi toţi parametrii vitali ai pacientului?” ANE: “Monitorizez toţi parametrii vitali ai pacientului”

E Echipament ASI: “Au fost numărate toate instrumentele folosite?” OPE: “Da” OPE şi ANE: “În timpul operaţiei nu am observat probleme la aparatură.”

A AntibioticeASI: “S-au administrat antibioticele necesare?”ANE: “Da, am administrat Augmentin”

Accidente şi incidente Cauze generale sunt cele psihologice. Un număr crescut de greşeli se produc datorită unuidezechilibru emoţional: oboseală, neatenţie, exces sau lipsă de siguranţă pe sine, evenimente dinviaţa personală. Este prioritar ca atenţia personalului medical să fie concentrată asupra gesturilorchirurgicale şi nu asupra emoţiilor, dialogului interior, problemelor din afara sălii de operaţie.

Complicaţii şi soluţionarea lor Scopul protocolului de securitate este de a limita erorile de natură umană. Este recomandabil să fieevitate următoarele greşeli frecvente: - Nu presupune! Protocolul se realizează prin confirmare. - Nu bifa înainte să obţii confirmarea! - Nu confirma înainte să rezolvi problema! - Nu îl realiza în tăcere. Atrage atenţia tuturor celor implicaţi în actul operator asupra paşilor! - Nu verifica retrospectiv protocolul (după terminarea intervenţiei chirurgicale)! Poate fi prea

târziu!


45/62



Concluzii

Intervenţiile chirurgicale sunt gesturi terapeutice cu grad crescut de risc pentru pacient şi implicăresponsabilitate din partea personalului medical implicat. Peste 10% din operaţii se soldează cu erorice ar putea fi prevenite. Studii la nivel mondial au demonstrat eficienţa introducerii protocoalelor desecuritate, iar următorul pas este un demers general de implementare a acestora în practica medicalăzilnică. Pentru a obţine acest rezultat, este necesară predarea principiilor de prevenţie studenţilor, rezidenţilor şi tinerilor doctori şi antrenarea acestora în aplicarea constantă a protocoalelor desecuritate.

Lectură recomandată Atul Gawande – Pe muchie de cuţit (titlu original: Complications: A Surgeon's Notes on an

Imperfect Science, 2002)

Bibliografie

1. Townsend CM et al, Sabiston Textbook of Surgery, 18th ed.2. http://www.euro.who.int/en/health-topics/Health-systems/patient-safety/data-and-statistics3. http://www.who.int/patientsafety/research/methods_measures/human_factors/human_factors

_review.pdf4. http://ec.europa.eu/health/patient_safety/policy/index_en.htm5. http://www.aagbi.org/sites/default/files/An%20organisation%20with%20a%20memory.pdf 6. http://www.atulgawande.com/documents/Analysisoferrorsreportedbysurgeonsatthreeteaching

hospitals.pdf7. http://legeaz.net/legea-95-2006/ 8. Leape L, Lawthers AG, Brennan TA, et al: Preventing medical injury. Qual Rev Bull

19(5):144-149, 1993.9. http://www.who.int/patientsafety/safesurgery/en/10. Haynes et al, N Engl J Med 2009; 360:491-499 January 29, 2009 DOI: 10.1056/NEJM

sa0810119

http://www.euro.who.int/en/health-topics/Health-systems/patient-safety/data-and-statisticshttp://www.euro.who.int/en/health-topics/Health-systems/patient-safety/data-and-statisticshttp://www.euro.who.int/en/health-topics/Health-systems/patient-safety/data-and-statisticshttp://www.who.int/patientsafety/research/methods_measures/human_factors/human_factors_review.pdfhttp://www.who.int/patientsafety/research/methods_measures/human_factors/human_factors_review.pdfhttp://www.who.int/patientsafety/research/methods_measures/human_factors/human_factors_review.pdfhttp://www.who.int/patientsafety/research/methods_measures/human_factors/human_factors_review.pdfhttp://ec.europa.eu/health/patient_safety/policy/index_en.htmhttp://ec.europa.eu/health/patient_safety/policy/index_en.htmhttp://ec.europa.eu/health/patient_safety/policy/index_en.htmhttp://www.aagbi.org/sites/default/files/An%20organisation%20with%20a%20memory.pdfhttp://www.aagbi.org/sites/default/files/An%20organisation%20with%20a%20memory.pdfhttp://www.atulgawande.com/documents/Analysisoferrorsreportedbysurgeonsatthreeteachinghospitals.pdfhttp://www.atulgawande.com/documents/Analysisoferrorsreportedbysurgeonsatthreeteachinghospitals.pdfhttp://www.atulgawande.com/documents/Analysisoferrorsreportedbysurgeonsatthreeteachinghospitals.pdfhttp://www.atulgawande.com/documents/Analysisoferrorsreportedbysurgeonsatthreeteachinghospitals.pdfhttp://legeaz.net/legea-95-2006/http://legeaz.net/legea-95-2006/http://www.who.int/patientsafety/safesurgery/en/http://www.who.int/patientsafety/safesurgery/en/http://www.who.int/patientsafety/safesurgery/en/http://www.who.int/patientsafety/safesurgery/en/http://legeaz.net/legea-95-2006/http://www.atulgawande.com/documents/Analysisoferrorsreportedbysurgeonsatthreeteachinghospitals.pdfhttp://www.atulgawande.com/documents/Analysisoferrorsreportedbysurgeonsatthreeteachinghospitals.pdfhttp://www.aagbi.org/sites/default/files/An%20organisation%20with%20a%20memory.pdfhttp://ec.europa.eu/health/patient_safety/policy/index_en.htmhttp://www.who.int/patientsafety/research/methods_measures/human_factors/human_factors_review.pdfhttp://www.who.int/patientsafety/research/methods_measures/human_factors/human_factors_review.pdfhttp://www.euro.who.int/en/health-topics/Health-systems/patient-safety/data-and-statistics


46/62




47/62

4. Instrumentarul chirurgical. Incizia, excizia, disecția Fişe de evaluare a performanţelor studenţilor


Fişe de evaluare a performanţelor studenţilor

Protocolu l 4.1 Organizarea mesei operatorii

1. Instrumentarul necesar unei intervenţii chirurgicale va fi amplasat pe o masă specială, numitămasă de instrumente

P

0

1

5

2. Acest dispozitiv, la fel ca şi celelalte care se găsesc într -o sală de operaţie trebuie săîndeplinescă nişte norme. Această masă trebuie să fie din oţel inoxidabil, de cele mai multe ori

alcătuită dintr -un picior şi o suprafaţa orizontală. Dispozitivul este prevăzut cu un sistem careface posibilă modificarea înălţimii acestuia

0

1

5

3. Deasemenea masa trebuie sa poată fi uşor deplasabilă în sala de operaţie, de aceea este prevăzută cu roţi, care fac posibilă mobilizarea ei în funcţie de necesităţile chirurgului.

0

1

5

4. Pe masă vor fi aşezate instrumente de tăiat (bisturie), pentru prinderea şi prezentarea ţesuturilor, pentru hemostază, instrumente pentru sutură, depărtătoare. Pe lângă acestea se vor găsi tăviţerenale, pensa bipolară, tuburi de dren, material moale (comprsese), etc.

0

1

5

5. Se desfac câmpurile, se îmbracă masa utilizând din setul de unică utilizare sacul care va acoperiatât masa, dar va îmbrăca şi piciorul acesteia, asigurându-se sterilitatea.

0

1

5

6. Restul câmpurilor care sunt incluse în setul respectiv rămân pe masa pentru instrumentar până

când sunt utilizate pentru izolarea câmpului operator.

0

15

7. De cele mai multe ori sunt necesare mai multe instrumente care au aceeasi utilitate, dar care audimensiuni, forme diferite. De exemplu mânere pentru bisturiu care corespund unor lamediferite, foarfeci de forme şi dimensiuni diferite utilizaţi pentru disecţia diferitelor ţesuturi saudoar la tăierea materilelor de sutură, etc.

0

1

5

8. Tot pe masa pentru instrumente, în timpul desfăşurării intervenţiei chirurgicale, asistenta desală va aşeza instrumente şi materiale necesare la un anumit moment operator (fire de sutură,drenuri, etc).

0

1

5

9. După utilizarea unui instrument, chirurgul asistent sau asistenta instrumentistă, va şterge şi vaaşeza la locul iniţial instrumentul, astfel încât acesta va fi pregătit pentru o nouă utilizare fiindgăsit cu uşurinţă în acelaşi loc.

0

1

5

10. Masa pentru instrumente, la fel ca şi câmpul operator şi chirurgii îmbrăcaţi steril, nu va fi atinsă

de nici una dintre persoanele prezente în sală, fiind menţinută sterilă pe tot parcursul intervenţieichirurgicale.

0

15

Punctaj total: 50

1 %

2 %

3 %


48/62



Protocolu l 4.2 Incizia tegumentară

1. Bisturiul simbolizează o anumită ramură a medicinii numită chirurgie. Cuvîntul provine dinlimba greacă „kheirourgia” ceea ce înse

Documents

4. Instrumentarul Chirurgical[1]